Drept procesual penal.pmd

Transcriere

1 DREPT PROCESUAL PENAL PARTEA SPECIALÃ

2 Marius Eugen Radu 2

3 Drept procesual penal. Partea specialã MARIUS EUGEN RADU DREPT PROCESUAL PENAL PARTEA SPECIALÃ EDITURA UNIVERSITARÃ Bucureºti,

4 Marius Eugen Radu Colecþia ªTIINÞE JURIDICE ªI ADMINISTRATIVE Redactor: Gheorghe Iovan Tehnoredactor: Ameluþa Viºan Coperta: Monica Balaban Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.) ºi inclusã de Consiliul Naþional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor ºi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) în categoria editurilor de prestigiu recunoscut. Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României RADU, MARIUS EUGEN Drept procesual penal : partea specialã / Radu Marius Eugen. - Bucureºti : Editura Universitarã, 2014 ISBN (498) DOI: (Digital Object Identifier): / Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastã lucrare nu poate fi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare Copyright 2014 Editura Universitarã Editor: Vasile Muscalu B-dul. N. Bãlcescu nr , Sector 1, Bucureºti Tel.: / redactia@editurauniversitara.ro Distribuþie: tel.: / / 0744 EDITOR / CARTE comenzi@editurauniversitara.ro O.P. 15, C.P. 35, Bucureºti 4

5 Drept procesual penal. Partea specialã CUPRINS CAPITOLUL I - URMÃRIREA PENALà Secþiunea 1 - Aspecte generale Secþiunea 2 - Sesizarea organelor de urmãrire penalã Consideraþii introductive Moduri generale de sesizare a organelor de urmãrire penalã Plângerea Denunþul Sesizãrile fãcute de persoane cu funcþii de conducere ºi de alte persoane Sesizarea din oficiu Moduri speciale de sesizare a organelor de urmãrire penalã Plângerea prealabilã Necesitatea unei autorizãri prealabile sau îndeplinirea unei alte condiþii prealabile pentru începerea urmãririi penale Constatarea infracþiunii flagrante Secþiunea 3 - Conducerea ºi supravegherea activitãþii organelor de cercetare penalã de cãtre procuror Secþiunea 4 - Desfãºurarea urmãririi penale Începerea urmãririi penale Punerea în miºcare a acþiunii penale Extinderea urmãririi penale sau schimbarea încadrãrii juridice 28 5

6 Secþiunea 5 - Suspendarea urmãririi penale Secþiunea 6 - Clasarea ºi renunþarea la urmãrirea penalã Clasarea Renunþarea la urmãrirea penalã Secþiunea 7 - Continuarea urmãririi penale la cererea suspectului sau a inculpatului Secþiunea 8 - Terminarea urmãririi penale Secþiunea 9 - Restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmãrire penalã

7 Drept procesual penal. Partea specialã Secþiunea 10 - Efectuarea urmãririi penale de cãtre procuror Secþiunea 11 - Rezolvarea cauzelor ºi sesizarea instanþei Secþiunea 12 - Reluarea urmãririi penale Cazurile de reluare a urmãririi penale Reluarea urmãririi penale dupã suspendare Reluarea urmãririi penale în caz de restituire Reluarea în caz de redeschidere a urmãririi penale Secþiunea 13 - Plângerea împotriva mãsurilor ºi actelor de urmãrire penalã Dreptul de a face plângere ºi termenul de rezolvare a acesteia Plângerea împotriva actelor procurorului Plângerea împotriva soluþiilor de neurmãrire sau netrimitere în judecatã Soluþionarea plângerii de cãtre judecãtorul de camerã preliminarã CAPITOL II - CAMERA PRELIMINARÃ Secþiunea 1 - Obiectul ºi durata procedurii în camera preliminarã Secþiunea 2 - Mãsurile premergãtoare Secþiunea 3 - Procedura în camera preliminarã Secþiunea 4 - Contestaþia împotriva încheierii pronunþate de judecãtorul de camera preliminarã CAPITOLUL III - DISPOZIÞII GENERALE PRIVIND 7

8 Marius Eugen Radu JUDECATA Secþiunea 1 - Consideraþii generale Secþiunea 2 - Citarea la judecatã Secþiunea 3 - Compunerea instanþei Secþiunea 4 - Asigurarea apãrãrii Secþiunea 5 - Atribuþiile preºedintelui completului Secþiunea 6 - Constatarea infracþiunilor de audienþã Secþiunea 7 - Aspecte generale privind pregãtirea ºi desfãºurarea ºedinþei de judecatã Secþiunea 8 - Suspendarea judecãþii Secþiunea 9 - Notele privind desfãºurarea ºedinþei de judecatã Secþiunea 10 - Felul hotãrârilor judecãtoreºti penale CAPITOLUL IV - JUDECATA ÎN PRIMà INSTANÞà Secþiunea 1 - Obiectul judecãþii în prima instanþã Secþiunea 2 - Mãsurile premergãtoare Secþiunea 3 - Procedura în cazul recunoaºterii învinuirii Secþiunea 4 - Ordinea cercetãrii judecãtoreºti Secþiunea 5 - Dezbaterile ºi ordinea în care se dã cuvântul Secþiunea 6 - Ultimul cuvânt al inculpatului Secþiunea 7 - Concluziile scrise Secþiunea 8 - Deliberarea ºi rezolvarea cauzei penale în prima instanþa Deliberarea Luarea hotãrârii

9 Drept procesual penal. Partea specialã Procedura luãrii hotãrârii Minuta Cuprinsul hotãrârii judecãtoreºti penale Rezolvarea cauzei penale Rezolvarea acþiunii penale Rezolvarea acþiunii civile Cheltuielile judiciare Dispoziþiile cu privire la mãsurile preventive Secþiunea 9 - Pronunþarea hotãrârii Secþiunea 10 - Redactarea ºi semnarea hotãrârii Secþiunea 11 - Comunicarea hotãrârii CAPITOLUL V - CÃILE ORDINARE DE ATAC Secþiunea 1 - Apelul Consideraþii introductive Hotãrârile judecãtoreºti penale supuse apelului. Persoanele care pot formula apel Termenul de Apel Termenul de declarare a apelului Repunerea în termen Declararea apelului Declararea ºi motivarea apelului Instanþa la care se depune apelul Renunþarea la apel

10 Marius Eugen Radu Retragerea apelului Efectele Apelului Efectul suspensiv al apelului Efectul devolutiv al apelului ºi limitele sale Efectul neagravãrii situaþiei în propriul apel Efectul extensiv al apelului Procedura de judecare ºi rezolvare a apelului Judecarea apelului Soluþiile la judecata în apel Conþinutul deciziei instanþei de apel ºi comunicarea acesteia Limitele rejudecãrii Secþiunea 2 - Contestaþia CAPITOLUL VI - CÃILE EXTRAORDINARE DE ATAC Secþiunea 1 - Contestaþia în anulare Cazurile de contestaþie în anulare Cererea de contestaþie în anulare Termenul de introducere a contestaþiei în anulare ºi instanþa competentã Procedura de judecare a contestaþiei în anulare Secþiunea 2 - Recursul în casaþie Hotãrârile supuse recursului în casaþie. Declararea ºi motivarea recursului în casaþie

11 Drept procesual penal. Partea specialã 2.2. Cazurile în care se poate face recurs în casaþie Procedura de comunicare Admiterea în principiu ºi suspendarea executãrii Efectele recursului în casaþie Judecata recursului în casaþie Secþiunea 3 - Revizuirea Hotãrârile supuse revizuirii Cazurile de revizuire Persoanele care pot cere revizuirea Cererea de revizuire ºi termenul de introducere a acesteia Procedura de judecatã a cererii de revizuire Revizuirea în cazul hotãrârilor Curþii Europene a Drepturilor Omului Secþiunea 4 - Redeschiderea procesului penal în cazul judecãrii în lipsa persoanei condamnate Consideraþii generale Cererea de redeschidere a procesului penal Judecarea cererii de redeschidere a procesului CAPITOLUL VI - DISPOZIÞII PRIVIND ASIGURAREA UNEI PRACTICI JUDICIARE UNITARE Secþiunea 1 - Recursul în interesul legii Cererea de recurs în interesul legii ºi Condiþiile de admisibilitate ale acesteia Judecarea recursului în interesul legii Conþinutul hotãrârii ºi efectele ei

12 Marius Eugen Radu Secþiunea 2 - Sesizarea Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie în vederea pronunþãrii unei hotãrâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Obiectul sesizãrii Procedura de judecatã CAPITOLUL VII - PROCEDURI SPECIALE Secþiunea 1 - Acordul de recunoaºtere a vinovãþiei Obiectul ºi titularii acordului de recunoaºtere a vinovãþiei Condiþiile, forma ºi conþinutul acordului de recunoaºtere a vinovãþiei Procedura în faþa instanþei Secþiunea 2 - Contestaþia privind durata procesului penal Noþiunea, termenul de formulare ºi conþinutul contestaþiei privind durata procesului penal Procedura de soluþionare a contestaþiei Secþiunea 3 - Procedura privind tragerea la rãspundere penalã a persoanei juridice Dispoziþii generale Mãsurile preventive ºi mãsurile asigurãtorii ce se pot dispune faþã de persoana juridicã Procedura de informare Efectele fuziunii, absorbþiei, divizãrii, reducerii capitalului social, ale dizolvãrii sau lichidãrii persoanei juridice condamnate Punerea în executare a pedepselor aplicate persoanei juridice 174 Secþiunea 4 - Procedura în cauzele cu infractori minori Dispoziþii generale Procedura în faza de urmãrire penalã Procedura de judecatã a inculpatului minor

13 Drept procesual penal. Partea specialã 4.4. Punerea în executare a mãsurilor educative stabilite de instanþã 181 Secþiunea 5 - Procedura dãrii în urmãrire Secþiunea 6 - Procedura reabilitãrii Aspecte generale Procedura reabilitãrii de drept Procedura reabilitãrii judecãtoreºti Secþiunea 7 - Procedura reparãrii pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciarã sau în caz de privare nelegalã de libertate ori în alte cazuri Secþiunea 8 - Procedura în caz de dispariþie a dosarelor judiciare ºi a înscrisurilor judiciare Secþiunea 9 - Procedura privind cooperarea judiciarã internaþionalã ºi punerea în aplicare a tratatelor internaþionale în materie penalã Secþiunea 10 - Procedura de confiscare sau desfiinþare a unui înscris în cazul clasãrii CAPITOLUL VIII - EXECUTAREA HOTÃRÂRILOR PENALE 210 Secþiunea 1 - Dispoziþii generale Secþiunea 2 - Hotãrârile executorii Secþiunea 3 - Instanþa de executare Secþiunea 4 - Punerea în executare a hotãrârilor Punerea în executare a pedepselor principale Punerea în executare a pedepselor complementare Punerea în executare a mãsurilor de siguranþã

14 Marius Eugen Radu 4.4. Punerea în executare a altor dispoziþii Punerea în executare a amenzii judiciare ºi a cheltuielilor judiciare avansate de stat Punerea în executare a dispoziþiilor civile din hotãrâre Secþiunea 5 - Alte dispoziþii privind executarea Condamnarea în cazul anulãrii sau revocãrii renunþãrii la amânarea pedepsei sau a amânãrii aplicãrii pedepsei Schimbãri în executarea unor hotãrâri Liberarea condiþionatã Amânarea executãrii pedepsei închisorii sau a detenþiunii pe viaþã Cazurile de amânare a executãrii pedepsei închisorii sau a detenþiunii pe viaþã Persoanele care pot formula cerere de amânare a pedepsei închisorii sau a detenþiunii pe viaþã Obligaþiile condamnatului în cazul amânãrii executãrii Instanþa competentã Întreruperea executãrii pedepsei închisorii sau a detenþiunii pe viaþã Consideraþii introductive Cazurile de întrerupere Persoanele care pot formula cerere de întrerupere Obligaþiile condamnatului Instanþa competentã

15 Drept procesual penal. Partea specialã Evidenþa întreruperii executãrii pedepsei Procedura de judecatã ºi soluþiile pronunþate de instanþã Înlãturarea sau modificarea pedepsei Secþiunea 6 - Procedura la instanþa de executare Secþiunea 7 - Contestaþia la executare ANEXÃ BIBLIOGRAFIE

16 Marius Eugen Radu 16

17 Drept procesual penal. Partea specialã CAPITOLUL I URMÃRIREA PENALà Secþiunea 1 - Aspecte generale Urmãrirea penalã are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenþa infracþiunilor, la identificarea persoanelor care au sãvârºit o infracþiune ºi la stabilirea rãspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacã este sau nu cazul sã se dispunã trimiterea în judecatã. Alãturi de activitãþile specifice care þin de latura penalã, organele de urmãrire penalã trebuie sã se intereseze ºi de problemele legate de latura civilã a cauzei penale, atunci când acþiunea civilã se porneºte ºi se exercitã din oficiu, precum ºi atunci când încadrarea juridicã a faptei se poate realiza numai þinându-se seama de întinderea prejudiciului cauzat prin infracþiune. 1 Procedura din cursul urmãririi penale este nepublicã. Caracterul nepublic al fazei de urmãrire penalã este dat, în contradicþie cu judecarea cauzei, de imposibilitatea cunoaºterii lucrãrilor de anchetã de cãtre orice cetãþean; urmãrirea penalã nu se desfãºoarã cu uºile deschise; acest fapt nu exclude însã, posibilitatea pe care o au organele de urmãrire penalã de a informa opinia publicã în legãturã cu derularea anumitor cauze penale; evident, condiþiile concrete în care se va produce informarea despre derularea unei anumite afaceri judiciare de interes public vor fi determinate de caracterul operativ al urmãririi penale, element esenþial al aflãrii adevãrului la timp ºi în mod complet. 2 În cursul urmãririi penale organele judiciare dispun asupra actelor sau mãsurilor procesuale prin diferite acte procesuale. Astfel, organele de cercetare penalã dispun, prin ordonanþã, asupra actelor ºi mãsurilor procesuale ºi formuleazã propuneri prin referat, iar 1 Alexandru Boroi, ªtefania-Georgeta Ungureanu, Nicu Jidovu, Ilie Mãgureanu, Drept procesual penal, Ed. All Beck, Bucureºti, 2001, pag Ion Neagu, Tratat de procedurã penalã. Partea specialã, Ed. Universul Juridic, Bucureºti, 2009, pag

18 Marius Eugen Radu procurorul dispune asupra actelor sau mãsurilor procesuale ºi soluþioneazã cauza prin ordonanþã, dacã legea nu prevede altfel. Ordonanþa trebuie sã cuprindã, potrivit art. 286 c. pr. pen: A) denumirea parchetului ºi data emiterii; B) numele, prenumele ºi calitatea celui care o întocmeºte; C) fapta care face obiectul urmãririi penale, încadrarea juridicã a acesteiaºi, dupã caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului; D) obiectul actului sau mãsurii procesuale ori, dupã caz, tipul soluþiei,precum ºi motivele de fapt ºi de drept ale acestora; E) date referitoare la mãsurile asigurãtorii, mãsurile de siguranþã cucaracter medical ºi mãsurile preventive luate în cursul urmãririi; F) alte menþiuni prevãzute de lege; G) semnãtura celui care a întocmit-o. Pãstrarea unor acte de urmãrire penalã Când legea prevede cã un act sau o mãsurã procesualã trebuie sã fie încuviinþatã, autorizatã sau confirmatã, un exemplar al actului rãmâne întotdeauna la procuror. Dacã procurorul sesizeazã judecãtorul de drepturi ºi libertãþi, judecãtorul de camerã preliminarã ori alte autoritãþi prevãzute de lege, în vederea soluþionãrii propunerilor ori cererilor formulate în cursul urmãririi penale, atunci este obligat potrivit legii sã înainteze copii numerotate ºi certificate de grefã parchetului de pe actele dosarului ori numai de pe cele care au legãturã cu cererea sau propunerea formulatã. Organul de urmãrire penalã pãstreazã originalul actelor, în vederea continuãrii urmãririi penale. Secþiunea 2 - Sesizarea organelor de urmãrire penalã 2.1. Consideraþii introductive Modurile de sesizare a organelor de urmãrire penalã reprezintã acele mijloace prin care organul de urmãrire penalã ia cunoºtinþa, în condiþiile legii, despre sãvârºirea unei infracþiuni, determinând obligaþia acestuia de a se pronunþa cu privire la începerea urmãririi penale referitoare la acea infracþiune Gr. Theodoru,Tratat de drept procesual penal, Ed. Hamangiu, Bucureºti, 2007, pag. 18

19 Sesizarea constituie astfel: - O condiþie indispensabilã pentru efectuarea urmãririi penale; aceastanu trebuie confundatã cu munca de culegere de informaþii pentru descoperirea unei infracþiuni care poate fi sursa sesizãrii; - Este temeiul ºi punctul de plecare al desfãºurãrii procesului penal - Este un act dinamizator care poate determina declanºarea urmãririipenale; - Este temeiul legal al activitãþilor procesuale ºi procedurale specifice aorganului judiciar. 4 Modurile generale de sesizare a organelor de urmãrire penalã prevãzute de legea procesual penalã sunt: - Plângerea; - Denunþul; - Actele încheiate de alte organe de constatare prevãzute de lege;- Sesizarea din oficiu. În raport de efectele pe care le produce, modurile de sesizare a organelor de urmãrire penalã pot fi: - Generale, atunci când produc efectul de a încunoºtinþa organul deurmãrire penalã despre sãvârºirea unei infracþiuni, însã nu sunt indispensabile, putând fi înlocuite cu sesizarea din oficiu (plângerea, denunþul, etc); - Speciale, atunci când în absenþa lor nu se poate dispune începereaurmãririi penale, fiind indispensabile (ex: plângerea prealabilã); Importanþa distincþiei dintre cele douã moduri de sesizare este evidentã; astfel, în timp ce modurile de sesizare generale pot fi folosite, în principiu, de persoane care nu au calitãþi speciale ºi pentru orice infracþiune, modurile de sesizare speciale nu pot fi utilizate decât de cãtre persoane ce deþin o anumitã calitate ºi numai pentru anumite categorii de infracþiuni. 5 Dacã punerea în miºcare a acþiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, la sesizarea formulatã de persoana prevãzutã de lege ori cu autorizarea organului prevãzut de lege, acþiunea penalã nu poate fi pusã în miºcare în lipsa acestora. 4 Adrian ªtefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept procesual penal, Ed. All Beck, Bucureºti, 2001, pag Gheorghiþa Mateuþ, Procedurã penalã. Partea specialã, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucureºti,1997, pag. 7

20 Legea procesual penalã prevede ca, în cazul infracþiunilor sãvârºite de militari, sesizarea comandantului este necesarã numai în ceea ce priveºte infracþiunile prevãzute la art din Codul penal Moduri generale de sesizare a organelor de urmãrire penalã Plângerea Plângerea este modul principal de sesizare a organelor de urmãrire penalã ce constã în încunoºtinþarea fãcutã de o persoanã fizicã sau juridicã, referitoare la o vãtãmare ce i s-a cauzat prin infracþiune. Plângerea trebuie sã cuprindã: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea ºi domiciliul petiþionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscalã, numãrul de înmatriculare în registrul comerþului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice ºi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenþional, descrierea faptei care formeazã obiectul plângerii, precum ºi indicarea fãptuitorului ºi a mijloacelor de probã, dacã sunt cunoscute. Legea nu obligã persoana vãtãmatã ca în plângere sã indice ºi încadrarea juridicã a faptelor; dacã aceasta totuºi s-a fãcut ºi este greºitã, împrejurarea nu poate determina un alt regim juridic decât cel decurgând din încadrarea juridicã realã, pe care urmeazã sã o stabileascã în mod concret organul judiciar. 6 Plângerea poate fi fãcutã atât personal cât ºi prin mandatar, însã mandatul trebuie sã fie special, iar procura rãmâne ataºatã plângerii. Dacã este fãcutã în scris, plângerea trebuie semnatã de persoana vãtãmatã sau de mandatar. Plângerea formulatã oral se consemneazã întrun proces-verbal de cãtre organul care o primeºte. Plângerea în formã electronicã îndeplineºte condiþiile de formã numai dacã este certificatã prin semnãturã electronicã, în conformitate cu prevederile legale. Plângerea poate fi fãcutã ºi de cãtre substituiþi procesuali, respectiv de cãtre unul dintre soþi pentru celãlalt soþ sau de cãtre copilul major pentru pãrinþi. Persoana vãtãmatã va fi întrebatã de organul judiciar dacã îºi însuºeºte plângerea, iar aceasta poate fie sã ºi-o însuºeascã, fie sã declare cã nu este 6 Trib Suprem, secþia penalã, dec. nr. 968/1984, citatã de Nicolae Volonciu, Tratat de procedurã penalã. Parte specialã, vol. II, Ed. Paideia, Bucureºti,1996, pag. 55

21 de acord cu ea, caz în care organul judiciar poate considera respectiva plângere ca un denunþ, sau se poate autosesizã. Potrivit dispoziþiilor codului de procedurã penalã pentru persoana lipsitã de capacitatea de exerciþiu, plângerea se face de reprezentantul sãu legal. Persoana cu capacitate de exerciþiu restrânsã poate face plângere cu încuviinþarea persoanelor prevãzute de legea civilã. În cazul în care fãptuitorul este persoana care reprezintã legal sau încuviinþeazã actele persoanei vãtãmate, sesizarea organelor de urmãrire penalã se face din oficiu. În cazul în care reprezentantul legal a fãcut plângerea în numele persoanei cu capacitate de exerciþiu restrânsã, plângerea nu este valabilã; acest punct de vedere se impune, deoarece legea prevede cã reprezentantul legal are dreptul numai sã încuviinþeze persoanei cu capacitate de exerciþiu restrânsã sã facã plângere; lipsa de iniþiativã a persoanei cu capacitate de exerciþiu restrânsã nu poate fi suplinitã prin plângerea fãcutã de cãtre reprezentantul legal. 7 În situaþia în care plângerea a fost greºit îndreptatã la organul de urmãrire penalã sau la instanþa de judecatã, aceste organe judiciare au obligaþia de a trimite, pe cale administrativã respectiva plângere cãtre organul judiciar competent. În cazul în care plângerea este întocmitã de cãtre o persoanã care locuieºte pe teritoriul României, cetãþean român, strãin sãu persoanã fãrã cetãþenie, ºi prin aceasta se sesizeazã sãvârºirea unei infracþiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat sã primeascã plângerea ºi sã o transmitã organului competent din þara pe teritoriul cãreia a fost comisã infracþiunea. Regulile privind cooperarea judiciarã în materie penalã se aplicã în mod corespunzãtor Denunþul Denunþul reprezintã acea modalitate de sesizare a organelor judiciare ce constã în încunoºtinþarea fãcutã de cãtre o persoanã fizicã sau juridicã despre sãvârºirea unei infracþiuni. 7 Ion Neagu, op. cit., pag. 67

22 Denunþul, ca ºi plângerea, este un act de sesizare facultativ, putând fi fãcut de cãtre orice persoanã fizicã sau orice unitate vãtãmate prin infracþiune, ºi fãrã ca acestea sã aibã vreo obligaþie legalã în acest sens. 8 Este posibil ca sesizarea sã fie fãcutã de însãºi persoana vãtãmatã, însã fãrã a fi întrunite condiþiile pentru a considera încunoºtinþarea ca o plângere (de ex. O persoanã lipsitã de capacitate de exerciþiu face sesizare în mod direct ºi nu prin reprezentantul sãu legal.) 9 În cazul existenþei unui denunþ, acestui mod de sesizare i se aplicã toate regulile care se aplicã ºi plângerii. De fapt, deosebirea între cele douã moduri de sesizare a organelor judiciare constã în subiectul care sesizeazã organul judiciar - cel vãtãmat în cazul plângerii, cel care a cunoºtinþa de sãvârºirea unei infracþiuni în cazul denunþului Sesizãrile fãcute de persoane cu funcþii de conducere ºi de alte persoane Potrivit art. 291 C.pr. pen., orice persoanã cu funcþie de conducere în cadrul unei autoritãþi a administraþiei publice sau în cadrul altor autoritãþi publice, instituþii publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum ºi orice persoanã cu atribuþii de control, care, în exercitarea atribuþiilor lor, au luat cunoºtinþã de sãvârºirea unei infracþiuni pentru care acþiunea penalã se pune în miºcare din oficiu, sunt obligate sã sesizeze de îndatã organul de urmãrire penalã ºi sã ia mãsuri pentru ca urmele infracþiunii, corpurile delicte ºi orice alte mijloace de probã sã nu disparã. Orice persoanã care exercitã un serviciu de interes public pentru care a fost învestitã de autoritãþile publice sau care este supusã controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu de interes public, care în exercitarea atribuþiilor sale a luat cunoºtinþã de sãvârºirea unei infracþiuni pentru care acþiunea penalã se pune în miºcare din oficiu, este obligatã sã sesizeze de îndatã organul de urmãrire penalã. 8 V. Ramureanu,Sesizarea organelor judiciare în reglementarea noului cod de procedurã penalã, în R.R.D. nr. 3/1969, pag 28 9 Nicolae Volonciu, op. cit, pag. 56

23 Sesizarea din oficiu Deosebit de instanþã, care nu se poate autosesiza aplicându-se principiul nemo judex sine actore, organele de urmãrire se pot sesiza din oficiu. 10 Organul de urmãrire penalã se sesizeazã din oficiu, dacã aflã cã s-a sãvârºit o infracþiune pe orice altã cale decât cele prevãzute la art C.proc. Pen., ºi încheie un proces-verbal în acest sens. Aceste cãi pot fi 11 : - Propriile constatãri; aceste constatãri pot proveni din culegerea deinformaþii de cãtre lucrãtorii specializaþi, potrivit sarcinilor de serviciu; - Constatarea de cãtre organul de urmãrire penalã, personal, în urmacontroalelor specifice, a unor infracþiuni flagrante; - Primirea unei sesizãri fãrã îndeplinirea condiþiilor legale cum ar fiplângerea sau denunþul anonim; aceste sesizãri pot proveni ºi din mijloacele mass media; - Zvonul public, deºi este cea mai nesigurã informaþie, poate constituiuneori o sursã de sesizare ce trebuie atent verificatã; - Extinderea cercetãrilor ca urmare a descoperirii unor infracþiuni sau aunor fapte, cu prilejul unor cercetãri Moduri speciale de sesizare a organelor de urmãrire penalã Plângerea prealabilã Plângerea prealabilã este actul procesual prin care persoana vãtãmatã care a suferit o vãtãmare fizicã, materialã sau moralã printr-o infracþiune, îºi exprimã voinþa de a fi tras la rãspundere penalã fãptuitorul în condiþiile în care legea condiþioneazã rãspunderea penalã ºi punerea în miºcare a acþiunii penale, de acest act. 12 Plângerea prealabilã nu se confunda cu plângerea, ca mod general de sesizare a organelor judiciare, pentru cã, în timp ce plângerea prealabilã reprezintã o condiþie pentru tragerea la rãspundere penalã a infractorului în 10 Traian Pop, op cit., vol. IV, pag Adrian ªtefan Tulbure, Angela Maria Tatu, op. cit., pag Adrian ªtefan Tulbure, Angela Maria Tatu, op. cit. 321

24 privinþa unor infracþiuni anume prevãzute de lege, plângerea reprezintã doar o încunoºtinþare fãcutã organelor judiciare despre sãvârºirea unei infracþiuni a cãrei victimã a fost însuºi cel ce face plângerea sau o altã persoanã dacã ne referim la substituiþii procesuali ca titulari ai plângerii. 13 Între cele douã instituþii, plângere prealabilã ºi plângere, existã anumite deosebiri ºi anume: - Plângerea este numai un act de sesizare ºi niciodatã o condiþie depedepsibilitate ºi procedibilitate; - Plângerea nu este unica modalitate de sesizare, în locul ei putând apãreaun denunþ sau o sesizare din oficiu, în timp ce plângerea prealabilã este unicul act de sesizare prevãzut de lege pentru unele infracþiuni; - Plângerea odatã fãcutã, nu poate fi retrasã, odatã procesul penal declanºat,acþioneazã pe deplin principiul oficialitãþii, în timp ce retragerea plângerii prealabile sau împãcarea parþilor - sunt instituþii care permit persoanei vãtãmate sã decidã asupra continuãrii procesului penal. 14 Instituþia plângerii prealabile se înscrie ca o excepþie de la principiul oficialitãþii ºi constã în posibilitatea oferitã de lege persoanei vãtãmate de a decide dacã sesizeazã sau nu organele de urmãrire penalã în vederea tragerii la rãspundere a fãptuitorului. 15 Potrivit art. 295 c.pr. pen., punerea în miºcare a acþiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracþiunilor pentru care legea prevede cã este necesarã o astfel de plângere. Dreptul persoanei vãtãmate de a face plângere prealabilã este un drept cu caracter personal, indivizibil ºi netransmisibil. 16 Plângerea prealabilã se adreseazã organului de cercetare penalã sau procurorului, potrivit legii. Dispoziþiile art. 289 alin. (1)-(6) ºi (8) c.pr. pen., se aplicã în mod corespunzãtor. Dacã existã pluralitate de fapte, fiecare faptã va fi descrisã separat Anca-Lelia Lorincz,Sorin Corlãþeanu,Sesizarea organelor de urmãrire penala prin plângere prealabilã. Aspecte din practica judiciara, în Revista de drept penal nr. 1/2013 pag Alexandru Boroi, ªtefania-Georgeta Ungureanu, Nicu Jidovu, Ilie Mãgureanu, op. cit., pag Ion Neagu, op. cit. pag Ion Neagu, op. cit. pag Alexandru Boroi, ªtefania-Georgeta Ungureanu, Nicu Jidovu, Ilie Mãgureanu, op. cit., pag. 278

25 Din punct de vedere al dreptului penal plângerea prealabilã constituie o condiþie de pedepsibilitate, iar sub aspectul dreptului procesual o condiþie de procedibilitate. 18 Uneori, însã, elementele care lipsesc din conþinutul plângerii prealabile nu înlãturã efectele pe care aceasta le produce potrivit legii; astfel, plângerea prealabilã introdusã în termen sesizeazã în mod legal organul judiciar competent, chiar dacã, ulterior, petiþionarul a fãcut unele completãri privind diverse aspecte ale cauzei, care lipseau din plângerea prealabilã introdusã iniþial. 19 Plângerea prealabilã trebuie sã fie introdusã în termen de 3 luni din ziua în care persoana vãtãmatã a aflat despre sãvârºirea faptei. Când persoana vãtãmatã este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la datã când reprezentantul sãu legal a aflat despre sãvârºirea faptei, cu excepþia situaþiei în care reprezentantul legal al persoanei vãtãmate este chiar fãptuitorul, caz în care termenul de 3 luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal. Termenul de 3 luni este un termen peremptoriu a cãrui nerespectare duce la decãderea din dreptul de a mai face sesizarea. În cazul în care plângerea este fãcutã de o persoanã fãrã calitate procesualã, nulitatea este acoperitã prin declaraþia persoanei vãtãmate, care îºi însuºeºte plângerea fãcutã pentru ea, cu condiþia ca aceastã manifestare de voinþa sã aibã loc înaintea expirãrii termenului prevãzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile. 20 Un mandat-intitulat impropriu procurã specialã - din al cãrui conþinut nu rezultã decât împuterniciri cu caracter general, de natura litigiilor civile, de administraþie publicã, comerciale ºi bancare, precum ºi de reprezentare în faþa organelor notariale ºi judecãtoreºti, nu dã dreptul la introducerea unei plângeri prealabile pentru persoana care l-a emis Milea Popovici, Plângerea prealabilã în reglementarea actualului cod de procedurã penalã, în R.R.D. nr. 9/1969, pag Ion Neagu, op. cit. pag CSJ, secþia penalã, dec. nr. 1164/1996, în C. Criºu, St Criºu, Practica ºi literatura juridicã, , pag Tribunalul Bucureºti, secþia I penalã, dec. nr. 72/1990, în Vasile Papadopol, Vasile Dobrinoiu, Mihai Apetrei, Codul de procedurã penalã adnotat, vol. II, Partea specialã, Ed. Albastrã, Bucureºti, 1997, pag. 32

26 Plângerea prealabilã greºit îndreptatã se considerã valabilã, dacã a fost introdusã în termen la organul judiciar necompetent. Plângerea prealabilã greºit îndreptatã la organul de urmãrire penalã sau la instanþa de judecatã se trimite, pe cale administrativã, organului judiciar competent. Potrivit art. 297 c.pr. pen. la primirea plângerii prealabile, organul de urmãrire penalã verificã dacã aceasta îndeplineºte condiþiile de formã ºi dacã a fost depusã în termenul prevãzut de lege. În cazul în care constatã cã este tardivã, organul de cercetare penalã înainteazã procurorului actele încheiate împreunã cu propunerea de clasare. Dacã într-o cauzã în care s-au fãcut acte de urmãrire penalã se constatã cã este necesarã plângerea prealabilã, organul de urmãrire penalã cheamã persoana vãtãmatã ºi o întreabã dacã înþelege sã facã plângere. În caz afirmativ, organul de urmãrire penalã continuã cercetarea. În caz contrar, înainteazã procurorului actele încheiate ºi propunerea de clasare. În situaþia în care pentru fapta descrisã nu se cere plângere prealabilã, aceasta va avea valoarea unei plângeri simple sau a unui denunþ Necesitatea unei autorizãri prealabile sau îndeplinirea unei alte condiþii prealabile pentru începerea urmãririi penale Potrivit legii, ori de câte ori este necesarã o autorizare prealabilã sau îndeplinirea unei alte condiþii prealabile pentru începerea urmãririi penale, organul de urmãrire penalã efectueazã verificãri prealabile. În cazurile prevãzute mai sus, parchetul, odatã cu sesizarea instituþiei competente, înainteazã un referat întocmit de procurorul cãruia i-a fost repartizatã lucrarea, care va cuprinde rezultatele verificãrilor prealabile cu privire la sãvârºirea unor fapte prevãzute de legea penalã de cãtre persoana cu privire la care se solicitã autorizarea prealabilã sau îndeplinirea altei condiþii prealabile Constatarea infracþiunii flagrante Potrivit art. 293 c.pr. pen., este flagrantã, infracþiunea descoperitã în momentul sãvârºirii sau imediat dupã sãvârºire. cit., pag Alexandru Boroi, ªtefania-Georgeta Ungureanu, Nicu Jidovu, Ilie Mãgureanu, op.

27 Este de asemenea, consideratã flagrantã ºi infracþiunea al cãrei fãptuitor, imediat dupã sãvârºire, este urmãrit de organele de ordine publicã ºi de siguranþã naþionalã, de persoana vãtãmatã, de martorii oculari sau de strigãtul public ori prezintã urme care justificã suspiciunea rezonabilã cã ar fi sãvârºit infracþiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infracþiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de naturã a-l presupune participant la infracþiune. În cazul infracþiunii flagrante, organele de ordine publicã ºi siguranþã naþionalã întocmesc un proces-verbal, în care consemneazã toate aspectele constatate ºi activitãþile desfãºurate, pe care îl înainteazã de îndatã organului de urmãrire penalã. Plângerile ºi cererile prezentate în scris, corpul delict, precum ºi obiectele ºi înscrisurile ridicate cu ocazia constatãrii infracþiunii sunt puse la dispoziþia organului de urmãrire penalã. Potrivit art. 294 c.pr. pen., la primirea sesizãrii, organul de urmãrire penalã procedeazã la verificarea competenþei sale, iar în cazul prevãzut la art. 58 alin. (3) c.pr. pen., înainteazã procurorului cauza, împreunã cu propunerea de trimitere a sesizãrii organului competent. În situaþia în care plângerea sau denunþul nu îndeplineºte condiþiile de formã prevãzute de lege ori descrierea faptei este incompletã ori neclarã, se restituie pe cale administrativã petiþionarului, cu indicarea elementelor care lipsesc. Atunci când sesizarea îndeplineºte condiþiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezultã vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitãrii acþiunii penale prevãzute de art. 16 alin. (1) c.pr. pen., organele de cercetare penalã înainteazã procurorului actele, împreunã cu propunerea de clasare. În cazul în care procurorul apreciazã propunerea întemeiatã, dispune, prin ordonanþã, clasarea. Legea procesual penalã prevede ca în caz de infracþiune flagrantã, organul de cercetare penalã este obligat sã constate sãvârºirea acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile. Dupã constatarea infracþiunii flagrante, organul de urmãrire penalã cheamã persoana vãtãmatã ºi, dacã aceasta declarã cã face plângere prealabilã, începe urmãrirea penalã. În caz contrar, organul de cercetare penalã înainteazã procurorului actele încheiate ºi propunerea de clasare.