PREZENTARE DISCIPLINE CLASELE V-VIII LIMBA ROMÂNĂ Scopul studierii limbii române în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma un tânăr c

Transcriere

1 PREZENTARE DISCIPLINE CLASELE V-VIII LIMBA ROMÂNĂ Scopul studierii limbii române în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om. În acest sens, curriculum-ul de limba şi literatura română pentru clasele V-VIII propune o mutaţie fundamentală la nivelul studierii limbii şi literaturii române. În locul compartimentării artificiale a disciplinei în limbă şi literatură, se propune un nou model, cel comunicativ-funcţional, adecvat nu numai specificului acestui obiect de studiu, ci şi modalităţilor propriu-zise de structurare a competenţei de comunicare a elevilor. În mod concret, acest model presupune dezvoltarea integrată a capacităţilor de receptare şi de exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului scris şi de exprimare scrisă. De altfel, comunicarea se constituie prin fuziunea celor patru capacităţi menţionate anterior. În mod concret, dezvoltarea competenţelor de comunicare menţionate se realizează prin familiarizarea elevilor cu situaţii diverse de comunicare orală şi scrisă, cu texte literare şi nonliterare adecvate vârstei şcolare. De aceea studiul limbii latine este devansat în clasa a şasea şi a şaptea, pentru a se putea corela cu studiul conţinuturilor de istorie. Astfel, texte literare în original sau în traducere, elemente de vocabular şi de gramatică vor susţine prezentarea elementelor de cultură latină şi a influenţelor asupra evoluţiei limbii şi literaturii române. În sensul celor arătate mai sus, dominantele noului curriculum faţă de cel anterior sunt: definirea domeniilor disciplinei exclusiv în termeni de capacităţi: receptarea mesajului oral, receptarea mesajului scris, exprimarea orală şi exprimarea scrisă; prezentarea comunicării în calitatea sa de competenţă umană fundamentală, acoperind deprinderi de receptare şi de exprimare orală şi scrisă; reechilibrarea ponderii acordate exprimării orale faţă de cea scrisă, precum şi mutarea accentului pe producerea unor mesaje proprii; centrarea obiectivelor pe formarea de capacităţi proprii folosirii limbii în contexte concrete de comunicare; adaptarea conţinuturilor la nivelul de vârstă şi la interesele copiilor.

2 MATEMATICĂ Învăţământul alternativ Waldorf îşi propune să asigure dezvoltarea completă şi nerestrictivă a personalităţii copilului în concordanţă cu aptitudinile sale native. Studiul matematicii contribuie la dezvoltarea armonioasă din punct de vedere fizic şi psihic, la dobândirea unor reprezentări corecte a realităţii fizice şi formarea competenţelor de bază în rezolvarea de probleme implicând calculul algebric şi raţionamentul geometric. În această etapă de dezvoltare a copiilor, matematica se prezintă ca o activitate dinamică de rezolvare a problemelor corelate mai întâi de toate cu activităţile practice. Ulterior ea se dezvoltă pe două direcţii: -orizontal - spre practică, spre legătura cu alte discipline; -vertical - pe linia aprofundării şi extinderii noţiunii de număr, pe linia sistematizării proprietăţilor operaţiilor, a fundamentării calculului algebric (este doar o desprindere provizorie de practică). Programa pentru clasele V-VIII continuă în mod firesc demersul propus pentru învăţământul primar, asigurând unitatea conceptuală a studiului matematicii în învăţământul alternativ Waldorf. Studiul aritmeticii elementare este continuat în vederea formării deprinderilor de a aplica operaţiile aritmetice în practica directă, menţinându-se astfel contactul cu realitatea. El pregăteşte studiul algebrei prin deplasarea treptată a accentului de la sensul concret al operaţiei spre proprietăţile formale ale operaţiilor. Calculul algebric este introdus prin probleme de aritmetică comercială, probleme în care apar primele notaţii simbolice ale numerelor. Dincolo de aspectele practice şi morale ale acestui tip de aritmetică, pregătim pe direcţia verticală, noţiunea de funcţie sub aspectul ei de dependenţă între mărimi. Algebra elementară (extinderi ale noţiunii de număr, calculul algebric şi ecuaţii) pregăteşte algebra propriu-zisă şi analiza; ea este în acelaşi timp privită ca o aritmetică mai generală cu multe şi delicate probleme de metodică. Aceasta este pe deplin dezvoltată începând cu clasa a VII-a. Pe tot parcursul prezentării calculului algebric se recomandă păstrarea legăturilor cu numerele concrete, exemplificarea numerică a regulilor şi formulelor de calcul. Dezvoltarea ei se face:orizontal - aplicaţii ale noţiunii de formulă de calcul - în geometria metrică şi aplicaţiile ecuaţiilor în calcule practice;vertical - formarea unor noţiuni esenţiale pentru algebra superioară şi analiză. Prin accentuarea aspectelor esenţiale pentru dezvoltarea pe verticală, elevii dobândesc un punct de vedere nou în a privi un acelaşi lucru, mai larg, mai nuanţat şi matematica li se înfăţişează ca o metamorfoză a ideilor de număr şi formă. Predarea geometriei este organizată concentric. În clasa a V-a, desenul formelor (a se vedea programa de desenul formelor pentru clasele I-V) se transformă în desen geometric şi astfel elementului de desenare a principalelor forme şi figuri geometrice i se adaugă progresiv cel de observare descriptivă. La începutul clasei a V-a geometria presupune construcţii cu mâna liberă prin care se exersează siguranţa în motorica fină, evaluarea proporţiilor şi rapoartelor. Începe analiza figurilor - dintre operaţiile logice se accentuează analiza, însă proprietăţile figurilor sunt analizate prin experienţa desenului dar încă nu sunt cunoscute relaţiile logice între diferite proprietăţi. Folosirea instrumentelor geometrice spre finalul acestei clase conduce la construcţii riguroase, exacte şi reprezentări pe măsuri. În clasa a VI-a începe geometria bazată pe raţionament. Are loc structurarea logică a proprietăţilor figurilor (elevii observă că pătratul este şi dreptunghi, înţeleg că dintr-o proprietate se poate deduce alta, deci pe lângă experienţa construcţiei apare şi deducţia; descoperă unele relaţii între proprietăţi). Ideea este de a face geometria mai accesibilă; ea să nu fie considerată o materie aridă şi prea abstractă. Descoperirea legăturilor logice este precedată deci de descoperirea proprietăţilor figurilor geometrice, fără prea multe justificări logice (clasele 6-7) în schimb se fac

3 numeroase construcţii geometrice şi acest lucru corespunde bine înclinaţiilor copiilor de această vârstă. Construcţiile geometrice reprezintă o combinaţie de imaginaţie şi de activitate manuală concretă. Pentru a iniţia elevii în raţionamentul geometric li se propune să explice faptele pe care le-au constat în prealabil pe contrucţia figurii geometrice. Deseori enunţurile tradiţionale Să se demonstreze că sunt înlocuite cu îndemnuri la o cercetare activă: li se cere să facă o anumită construcţie; apoi sunt îndrumaţi să descopere o proprietate a figurii şi li se cere să explice de ce figura respectivă are acea propietate. Se folosesc izometriile particulare: simetria şi rotaţia. Aceste procedee sunt preferate demostraţiilor bazate pe metoda triughiurilor congruente. Ele sunt în acelaşi timp verificări şi explicaţii. În clasa a VIII-a se face o recapitulare generală şi, în acest cadru, se pune accentul mai mult pe latura deductivă. Obiectele asupra cărora se fac raţionamente geometrice (figurile geometrice) le sunt familiare elevilor şi acum elevii au capacităţi de gândire mai bine conturate. În ceea ce priveşte geometria în spaţiu după câteva propoziţii despre drepte şi plane predate în strânsă legătură cu prisma se trece la calculul ariilor şi volumelor. Ultima parte a clasei a VIII-a este rezervată unei revizuiri generale în care vor fi dezvoltate şi mai mult aspectele logico-deductive. Ideea de a face apel la obiecte concrete, la corpurile fizice este aplicată în chip constant în prima parte a geometriei în spaţiu. Procedeul constă în a trata mai întâi poliedrele fără a li se da definiţii precise (ex. prisma) pentru a permite ilustrarea unor teoreme cu ajutorul unor exemple concrete şi să se rezolve un număr mare de probleme de calcul şi de construcţie. Sinteza de la clasa a VIII-a se pregăteşte atent prin planificare bine gândită, punându-se accent nu neapărat pe logica internă a materiei cât pe modul în care materia contribuie la dezvoltarea unor forţe sufleteşti în tânărul om. Profesorul ar trebui să ştie la ce nivel se găseşte cu clasa respectivă şi că trecerea de la o etapă la alta se face cu atenţie aceasta necesitând o activitate temeinică de proiectare didactică. BIOLOGIE Predarea biologiei în sistem alternativ Waldorf în clasele V VIII îşi propune să contribuie la formarea unor oameni conştienţi de responsabilitatea şi solidaritatea umană cu toate elementele care alcătuiesc mediul ambiant. O asemenea calitate presupune: -însuşirea unui ansamblu structurat de cunoştinţe despre morfologia şi fiziologia animalelor şi a plantelor; -descoperirea legităţilor ce stau la baza diferitelor procese din lumea vie; înţelegerea conexiunilor între fenomenele şi procesele biologice şi cele fizice, chimice, geografice şi din alte domenii; -formarea unor trăiri afective a relaţiilor cu lumea înconjurătoare (oameni, animale, plante, sol, peisaj etc.); -formarea unei voinţe de modelare şi organizare creatoare în intervenţiile umane în natură ca, de exemplu, în agricultură, medicina umană, educaţie, viaţa socială, conservarea ecosistemelor naturale. CHIMIE Parcurgerea materiei se face într-un modul de 3 săptămâni comasate (12h/săptămână). Parcurgerea materiei se face pentru clasa a VII-a, de preferat, la sfârşitul toamnei, iar pentru clasa a VIII-a, în timpul primăverii.

4 Curriculumul extins poate fi parcurs într-un modul de 4-6 săptămâni, în funcţie de decizia şcolii. Ordinea de predare a conţinuturilor este obligatorie. Lista de conţinuturi este extrasă din curriculumul internaţional pentru şcolile Waldorf. Conţinuturile pentru clasa a VII-a se referă la chimia anorganică, iar cele pentru clasa a VIII-a, la chimie organică. FIZICĂ Abordarea disciplinei Fizică la nivelul gimnazial are în vedere familiarizarea cu fenomenele naturii şi înţelegerea graduală a legilor acestora, prin intermediul unui demers didactic în spirală ascendentă. Aceasta are drept scop, pe de o parte, crearea unei percepţii corecte privind relaţia omului cu natura, iar pe de altă parte, realizarea unei clarificări privind importanţa aplicării legilor respective în contextul dezvoltării civilzaţiei umane. Curriculumul de fizică vizează în acelaşi timp corelaţia cu celelalte ştiinţe ale naturii. Se urmăreşte crearea unui cadru pedagogic adecvat unei autoevaluări realiste a elevilor, pentru ca aceştia să-şi poată descoperi şi valorifica optim propriile disponibilităţi intelectuale şi afectivmotivaţionale specifice vârstei. Scopurile propuse prin intermediul obiectivelor cadru şi particularizate pe an de studiu prin obiectivele de referinţă pot fi atinse printr-o judicioasă elaborare a demersului didactic, care porneşte de la principiul de a crea accesul sistematic la realitatea lumii fizice prin intercorelarea a doi factori de bază: experimentul şi valorificarea cognitivă a rezultatului experimental. Pentru aceasta se impune o abordare experimentală a fenomenelor fizice şi o evidenţiere calitativ / cantitativă a acestora, urmărindu-se a se dezvolta la elevi o abordare cauzală şi integratoare a realităţii capabilă de-a realiza relaţionarea omului cu mediul (natura/societatea). De la aspectele preponderent calitative, de identificare a fenomenelor fizice, demersul didactic avansează treptat, de la o clasă la alta, către aspecte cantitative şi cu un grad tot mai înalt de abstractizare. ISTORIE Un punct de vedere pe care am insistat face referire la mereu prezenta interogaţie antropologică despre om, ce vieţuieşte în deciziile şi faptele istorice; astfel, istoria înseamnă a învăţa trăind, a recupera experienţele active ale omenirii. Ne exprimăm părerea că puterea de judecată şi analiză îndreptată spre trecut va creşte la elevii de gimnaziu în măsura în care dascălul prin povestirile sale pline de viaţă şi evocările plastice concrete va plăsmui în elevi forţe sufleteşti creatoare trezind totodată la viaţă interesul pentru destinul individual şi colectiv al oamenilor în prezent şi viitor. Timpul istoric poate fi perceput şi ca o cale de schimbare a conştiinţei umane. Astfel, enigmele trecutului, viaţa însăşi va purta din plin sentinţa cauzalităţii istorice. Îndeplinirea rolului formativ în pedagogia Waldorf presupune dezvoltarea gândirii copilului în devenire prin stimularea şi organizarea activităţilor ce ocrotesc individualitatea şi care asigură manifestarea mobilităţii în gândire, simţire şi voinţă. Menţionăm că istoria face parte din materiile ce se predau în cursul de bază. Acesta durează 110 minute şi deschide ziua de studiu a elevului.

5 Eşalonarea predării istoriei în cursul gimnazial, ţinându-se cont de numărul de ore afectat în planul de învăţământ al alternativei Waldorf este următoarea: -Clasa a V-a: Istoria antică, de la începuturi până la epoca elenistică; -Clasa a VI-a: De la întemeierea Romei până în ajunul marilor descoperiri geografice; -Clasa a VII-a: De la anul 1500 până la anul revoluţionar 1848; -Clasa a VIII-a: Istoria românilor, de la origini până în prezent; istoria universală de la 1848 până în prezent. Capitolele de istorie universală vor fi integrate în temele de Istoria românilor. La clasele V-VII, planul-cadru alocă studiului istoriei 2 ore săptămânal, prevăzute în trunchiul comun. Istoria românilor este tratată, în clasa a VIII-a, pe durata a 3 ore săptămânal, prevăzute în trunchiul comun al planului-cadru pentru alternativa educaţională Waldorf. GEOGRAFIE Programa de geografie orientează activitatea de învăţare înspre formarea capacităţilor de înţelegere a faptelor şi fenomenelor caracteristice mediului geografic înconjurător, în procesul dezvoltării sale istorice, din cele mai vechi timpuri şi până în prezent. Accentul cade astfel pe formarea deprinderilor de investigare şi orientare, prin activităţi de învăţare, care au ca punct de pornire contactul direct cu faptul studiat descoperirea. Se urmăreşte în acest fel transformarea relaţiei distanţate a copilului faţă de lume într-un sentiment de apartenenţă socială. Demersul didactic propus permite familiarizarea elevilor cu aspectele teoretice ale domeniului geografiei, precum şi formarea şi exersarea competenţelor de tip instrumentalpractic, necesare în viaţa cotidiană, legate de utilizarea hărţilor şi a altor materiale cartografice. Obiectivele urmărite şi conţinuturile parcurse prin această programă sunt echivalente cu obiectivele şi conţinuturile programei de geografie corespunzătoare ciclului gimnazial al învăţământului tradiţional, însă conţinuturile sunt structurate diferit pe anii de studiu, ce face parte din trunchiul comun al planului cadru de învăţământ pentru ciclul gimnazial. La acestea se adaugă unele conţinuturi ce corespund alternativei educaţionale Waldorf pentru anul respectiv de studiu, care însă pot fi tratate parţial prin studiu practic. De asemenea se oferă libertate cadrului didactic în decizia sa de a alege modul în care le parcurge. Pornind de la premiza că în viaţa cotidiană, omul se găseşte deseori în situaţii când este nevoit să consulte materiale cartografice pentru a afla informaţiile necesare, uneori chiar viaţa lui fiind ameninţată în situaţii extreme, considerăm că este absolut necesar ca însuşirea anumitor competenţe practice de lucru cu materiale cartografice, în special cu harta, să fie accentuate şi aprofundate în cadrul studiului geografiei, precum şi studiul regiunilor geografice îndepărtate din punctul de vedere al descoperirii lor, asfel încât elevii, la terminarea ciclului şcolar obligatoriu să posede cunoştinţele necesare în acest domeniu. ABILITĂȚI PRACTICE Disciplina Abilităţi practice pentru învăţământul gimnazial urmăreşte stimularea forţelor sufleteşti şi ale voinţei, care dezvoltă o inteligenţă vie şi sănătoasă şi duc la maturizarea personalităţii copilului. Creşterea dificultăţilor de învăţare şi de comportament printre copii are multe cauze, dar ea poate cu siguranţă să fie văzută ca un simptom al lipsei de integrare, poate chiar o desprindere a forţelor sufleteşti de gândire şi de voinţă. Ceea ce provine din cap nu poate fi realizat de mâini, iar ceea ce membrele învaţă prin activitate plină de sens nu se transformă în conceptualizare şi înţelegere. Învăţarea prin acţiune este un mod de învăţare care urcă de la

6 membre la cap. Reflecţia şi analiza a ceea ce au făcut mâinile aduce conştienţă în inteligenţa membrelor. Intelectul se concentrează pe surprinderea de fapte. Acţiunea în concordanţă cu indicaţii sau conducerea exterioară este o acţiune intelectuală. Intelectul caută să se conformeze cu ceea ce există deja sau este cunoscut. Inteligenţa, în schimb, nu este direcţionată înspre lucruri finite. Ea înţelege ceea ce este în mişcare sau într-o stare de devenire. În consecinţă, inteligenţa este formată prin activitate, prin mişcare şi dexteritate manuală. Mediator între aceste două domenii, al capului şi al membrelor, este spaţiul afectiv al sentimentului. Aici se face posibilă pe de o parte, perceperea senzorială a materialelor şi a proceselor, care creează o viaţă diferenţiată a simţirii, iar pe de alta, experienţa esteticoartistică, ce transformă acele sentimente în baza judecăţii sănătoase. Acesta este un proces de schimb ritmic. În plus, activităţile practice trebuie integrate în întregul curriculum şi nu separate de conţinuturile şi scopurile diferitelor materii. Asta înseamnă că fiecare activitate practică trebuie trăită în context şi legată de componentele de viaţă, prin trecerea progresivă de la joacă la muncă, de la imagine la idee, de la gestul arhetipal, prin meşteşug, la tehnologie. Astfel provocarea vine din modul în care aceste activităţi pot fi integrate în restul curriculumului şi cum se poate realiza trecerea spre tehnologia modernă şi munca cu materiale sintetice. De aceea toţi copiii, şi băieţi şi fete, vor parcurge conţinuturile propuse, atât la abilităţi, cât şi la tehnologii. Pentru a putea prelucra în mod optim conţinuturile propuse, este recomandabil să se împartă clasa pe grupe. EDUCAȚIE PLASTICĂ Evoluţia societăţii contemporane conduce către o nouă optică în didactica educaţiei plastice, orientată spre receptarea critică a culturii vizuale din actualitate (civilizaţia contemporană) şi spre producerea de compoziţii plastice cu rol formativ. În acest context, educaţia plastică este una din căile importante de receptare, apreciere şi integrare a valorilor artistice în viaţa tinerei generaţii. Având în vedere specificul învăţământului alternativ Waldorf, accentul se pune în clasa a V-a pe trăirile interioare ale copilului, urmând ca din clasa a VI-a să fie accesibile cauzalităţile fenomenelor şi noţiunile corespunzătoare conţinuturilor. Prin statutul său, disciplina Educaţie plastică şi pictură defineşte condiţiile necesare pentru însuşirea elementelor de limbaj plastic, a culturii plastice, în scopul comunicării cu opera de artă. De asemenea, se promovează cultivarea sensibilităţii, a disponibilităţilor creativ-artistice, formarea şi dezvoltarea judecăţilor de valoare faţă de esteticul autentic din artă, viaţă şi din ambient. Educaţia plastică favorizează dezvoltarea creativităţii în contextul obiectului de studiu şi crează premisele transferului acesteia la celelalte discipline şi în viaţa socială. MUZICĂ Planul cadru de învăţământ pentru clasele V-VIII, alternativa educaţională Waldorf, prevede două ore de educaţie muzicală, ore care aparţin trunchiului comun. Educaţia muzicală presupune formarea elevilor prin implicarea acestora în activităţi practice de cântare vocală şi instrumentală, activităţi în care solfegierea şi explicaţiile unor noţiuni muzicale, estetice, istorice nu constituie scop în sine. Din punct de vedere practic muzical (nu al teoriei muzicale) se va exersa înainte de toate în clasele V-VI diferenţa dintre major şi minor. Corespunzător se dezvoltă cântarea pe mai multe voci.

7 În clasele VII-VIII i se oferă elevului posibilitatea să se orienteze spre judecata muzicală. Pe lângă educarea auzului este importantă interpretarea. Muzica are acum o posibilitate evident socială, eliberează adolescenţii din izolarea lor incipientă şi îi uneşte unii cu alţii. Începând din clasa a V-a, fiecare elev va face parte dintr-o formaţie (cor, orchestră, formatie de muzică populară, formatie de muzică veche ş.a.).astfel cunoştinţele dobândite în cadrul orelor de muzică vor fi valorificate şi completate. Planificarea cântecelor, din repertoriul clasei, este bine să fie făcută în strânsă legătură cu epoca în care sunt elevii. EDUCAȚIE FIZICĂ Scopul principal al educaţiei fizice este să susţină procesul general de întrepătrundere a psihicului copilului cu dezvoltarea corporală prin mişcare. Mişcarea este mediul dezvoltării, ea lasă în mod special să ia fiinţă trupul. Programa caută să ajute copilul să-şi formeze şi să-şi diferenţieze orientarea generală şi controlul mişcării organizate, să fie capabil să-şi canalizeze energia la locul şi timpul potrivit, totuşi împiedicând copilul să direcţioneze aceste forţe conştient. Programa susţine calea de dezvoltare a copilului în funcţie de vârstă. Programa de educaţie fizică caută să susţină şi să completeze alte aspecte ale procesului formativ. Dintre aspectele sociale, copiii exersează luarea în consideraţie a celorlalţi parteneri. Înainte de toate, copiii învaţă să se încadreze în societate prin joc, făcând experienţa răspunderii faţă de toţi şi importanţei propriului rol în ansamblul tuturor. Premiza alegerii acestor ţeluri o formează luarea în considerare a paşilor evolutivi, o alegere a configurării şi exersării pe cât posibil de multilaterală, ca şi o decurgere armonioasă a predării, care poate mijlocii sentimentul fundamental al bucuriei şi cel de simt forţa crescând în mine. Dintre obiectivele specifice disciplinei sunt urmărite cu precădere: întreţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate, dezvoltarea fizică armonioasă, dezvoltarea capacităţii motrice generale şi a celei specifice unor ramuri şi probe sportive, educarea unor trăsături pozitive de caracter. TEHNOLOGII MANUFACTURIERE Curriculumul de Tehnologii manufacturiere este prevăzut pentru o oră de trunchi comun. Curriculumul de Tehnologii manufacturiere pentru învăţământul gimnazial urmăreşte cunoaşterea şi folosirea procedurilor specifice mediului tehnologic manufacturier în prelucrarea lemnului. Disciplina Tehnologii manufacturiere are un caracter modular şi din acest motiv obiectivele de referinţă sunt asemănătoare în cele patru clase de gimnaziu, ele fiind realizate progresiv pe parcursul anilor de studiu. Această progresie se referă la următoarele aspecte: - există o progresie de la materiale provenite din regnul animal (lână), la cele din regnul vegetal (lemn) şi apoi la cele din regnul mineral (piatră, metal); - învăţarea fazelor de lucru porneşte de la obiecte realizate din material nefinisat (de ex. forme sugerate de rădăcini), materii prime până la materiale procesate (de ex. scânduri geluite, hârtie); - se trece de la folosirea mâinilor prin unelte la maşini; - se realizează prezentarea temelor în modalităţi potrivite vârstei. Creşterea dificultăţilor de învăţare şi de comportament printre copii are multe cauze, dar ea poate cu siguranţă să fie văzută ca un simptom al lipsei de integrare, poate chiar o desprindere a forţelor sufleteşti de gândire şi de voinţă. Ceea ce provine din cap nu poate fi realizat de mâini, iar ceea ce membrele învaţă prin activitate plină de sens nu se transformă în conceptualizare şi înţelegere. Învăţarea prin acţiune este un mod de învăţare care urcă de la

8 membre la cap. Reflecţia şi analiza a ceea ce au făcut mâinile aduce conştienţă în inteligenţa membrelor.