Microsoft Word INFORMATICA ECONOMICA - Schiller

Transcriere

1 Elena Ianoş-Schiller Costinela-Luminiţa Defta I FORMATICĂ ECO OMICĂ - Manual de studiu individual -

2 I FORMATICĂ ECO OMICĂ CUPRI S I TRODUCERE 8 Unitatea de studiu 1 LOCUL, ROLUL ŞI IMPORTA ŢA I FORMATICII Î SOCIETATEA CO TEMPORA Ă. CO CEPTE ALE I FORMATICII CA ŞTII ŢĂ Introducere Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu Conţinutul unităţii de studiu Caracteristici ale societăţii informaţionale Concepte ale Informaticii ca ştiinţă Informatica şi noua economie Îndrumar pentru autoverificare 20 Unitatea de studiu 2 CALCULATOARE PERSO ALE ŞI REŢELE DE CALCULATOARE Introducere Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu Conţinutul unităţii de studiu: Conceptele de arhitectură şi configuraţie Componente ale configuraţiilor comerciale Integrarea componentelor hardware şi conectarea componentelor hardware Reţele de calculatoare Tipuri de topologii Medii şi dispozitive de transmisie utilizate în cadrul reţelelor de calculatoare Arhitecturi şi configuraţii de reţele. Arhitecturi de comunicaţie Îndrumar pentru autoverificare 32 Unitatea de studiu 3 SISTEME DE OPERARE DI MEDIUL WI DOWS Introducere Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu timp alocat Conţinutul unităţii de studiu: Conceptul de arhitectură software Concepte utilizate în sistemele de operare Principalele funcţii realizate de sistemele de operare Componentele unui sistem de operare Programe utilitare în mediul Windows Componente de administrare, securitate şi informare Îndrumar pentru autoverificare 40 2

3 Unitatea de studiu 4 RESURSE I FORMAŢIO ALE DIGITALE ŞI SERVICII Î MEDIUL I TER ET Introducere Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu timp alocat Conţinutul unităţii de studiu Infrastructura mediului Internet Familia de protocoale TCP/IP Posibilităţi de conectare la Internet Structurarea şi accesarea informaţiei în mediul Internet Securitatea resurselor informaţionale în mediul Internet Servicii în mediul Internet Soluţiile Intranet şi Extranet Mediul Internet şi domeniul economic Îndrumar pentru autoverificare 50 Unitatea de studiu 5 MS-OFFICE SUPORT PE TRU DEZVOLTAREA DE APLICAŢII PE TRU DOME IUL ECO OMIC Introducere Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu timp alocat Conţinutul unităţii de studiu Arhitectura pachetului MS Office Particularităţi ale pachetului MS Office Particularităţi ale pachetului MS Office Personalizarea interfeţei mediului MS Office Operaţii generale în mediul MS Office Îndrumar pentru autoverificare 62 Unitatea de studiu 6 REALIZAREA DOCUME TELOR Î WORD Introducere Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu timp alocat Conţinutul unităţii de studiu: Interfaţa aplicaţiei Word Configurarea mediului de lucru Operaţii de verificare a regulilor gramaticale Inserarea de simboluri Lucru cu paragrafe Operarea unor borduri şi umbre Scrierea pe coloane 71 3

4 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Liste generate în Word Generarea automată a cuprinsului Note de subsol şi note de final Lucrul cu secţiuni Lucrul cu tabele Scrierea simbolurilor matematice (Editorul de ecuaţii) Lucrul cu desene, scheme şi imagini Îndrumar pentru autoverificare 76 Unitatea de studiu 7 REALIZAREA PREZE TĂRILOR MULTIMEDIA Î POWER POI T Introducere Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu timp alocat Conţinutul unităţii de studiu Concepte utilizate în Power Point Interfaţa aplicaţiei Power Point Tipuri de prezentări şi modalităţi de realizare Facilităţi multimedia folosite în prezentările Power Point Modalităţi de vizualizare a diapozitivelor Utilizarea unui diapozitiv coordonator Îndrumar pentru autoverificare 91 4 Unitatea de studiu 8 REZOLVAREA PROBLEMELOR ECO OMICE Î EXCEL Introducere Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu timp alocat Conţinutul unităţii de studiu: Interfaţa aplicaţiei Excel Foaia de calcul Efectuarea calculelor cu funcţii Funcţii financiare Funcţii matematice Funcţii pentru şiruri de caractere (Text) Funcţii calendar (Date&Time) Funcţii logice (Logical) Funcţii de informare (Information) Funcţii statistice (Statistical) Funcţii bază de date (Database) Lucru cu baze de date Reprezentări grafice în Excel Îndrumar pentru autoverificare 119

5 Unitatea de studiu 9 BAZE DE DATE. SISEMUL DE GESTIU E A BAZELOR DE DATE MS ACCESS. LIMBAJUL SQL Introducere Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu timp alocat Conţinutul unităţii de studiu: Principalele obiective şi funcţii ale unui Sistem de Gestiune a Bazelor de 124 Date Arhitectura SGBD Access Baza de date Access Obiecte de tip Table Obiecte de tip Query Obiecte de tip Form Obiecte de tip Report Limbajul neprocedural SQL Îndrumar pentru autoverificare 153 Unitatea de studiu 10 SOLUŢII I FORMATICE PE TRU DOME IUL ECO OMIC Introducere Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu timp alocat Conţinutul unităţii de studiu: Sisteme informatice folosite în domeniul economic Integrarea IT cerinţă actuală a sistemelor informatice Îndrumar pentru autoverificare 165 EXEMPLE DE TESTE 167 Teste aplicative pentru orele de laborator 167 Teste pentru VERIFICARE Teste pentru VERIFICARE Teste pentru VERIFICARE FINALĂ 181 5

6 I FORMATICĂ ECO OMICĂ I TRODUCERE Disciplina Informatică economică tratează ansamblul problemelor teoretice, metodologice şi practice ale Informaticii ca ştiinţă, oferind o tratare a componentelor sistemelor de calcul, a reţelelor de calculatoare şi a mediului Internet, precum şi a principalelor componente ale pachetului MS Office (Word, Power Point, Excel şi Access). Este înscrisă în planul de învăţământ în cadrul disciplinelor cu caracter teoretico-aplicativ ca urmare a faptului că nu mai există domeniu care să nu utilizeze tehnologiile informatice şi de telecomunicaţii, ceea ce impune ca toţi membrii societăţii, cu precădere cei ce lucrează în domeniu economic să cunoască aceste noi tehnologii. În acest sens, cursul îşi propune ca pe lângă prezentarea conceptelor teoretice să prezinte şi cele mai utilizate facilităţi oferite de sistemele Windows şi de pachetul integrat de aplicaţii MS Office pentru abordarea problemelor economice. Obiectivele cursului În prezent, societatea informaţională nu mai reprezintă un deziderat izolat, ci un obiectiv al dezvoltării, fiind o componentă esenţială a strategiilor şi programelor politice şi economice de dezvoltare a fiecărei ţări, fiind o condiţie obligatorie pentru a face faţă globalizării şi participarea pe piaţa mondială. Pentru obţinerea de beneficii într-o astfel de societate, toţi membrii societăţii trebuie să deţină cunoştinţele de bază în domeniul tehnologiei informaţiei şi de comunicaţie, să dobândească abilităţile şi competenţele cerute de TIC. Competenţe conferite După parcurgerea acestui curs, studentul va fi în măsură: să cunoască conceptele IT şi să utilizeze corect termenii de specialitate din domeniul informaticii; să cunoască principalele caracteristici ale componentelor hardware şi software necesare pentru interpretarea şi evaluarea ofertelor de sisteme de calcul în vederea achiziţionării acestora; să capete competenţe de operare în principalele componente ale pachetului MS Office (Word, Power Point, Excel şi Access); să realizeze aplicaţii în MS Office pentru rezolvarea unor probleme din domeniul economic; să utilizeze resursele informaţionale şi serviciile mediului Internet pentru rezolvarea unor cerinţe concrete din domeniul economic; să cunoască şi să utilizeze datele organizate sub forma bazelor de date prin însuşirea facilităţilor oferite de SGBD Access şi de limbajul neprocedural SQL, ca standard de interogare a bazelor de date relaţional-obiectuale; să cunoască caracteristicile de funcţionalitate cerute soluţiilor informatice pentru domeniul economic. Resurse şi mijloace de lucru Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de materiale publicat în format digital. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate. Activităţi tutoriale se pot desfăşura după următorul plan tematic, conform programului fiecărei grupe: 6

7 1. Tehnoredactarea documentelor cu procesorul de texte Word (3 ore) 2. Tratarea structurilor tabelare în MS Excel prin utilizarea formulelor de calcul şi funcţiilor predefinite (6 ore) 3. Realizarea unei prezentări multimedia care să prezinte un produs/serviciu (3 ore) 4. Crearea unei baze de date pentru rezolvarea unei probleme din domeniul comerţului sau turismului (6 ore) Structura cursului Cursul este compus din 10 unităţi de învăţare: Unitatea de studiu 1. Unitatea de studiu 2. Unitatea de studiu 3. Unitatea de studiu 4. Unitatea de studiu 5. Unitatea de studiu 6. Unitatea de studiu 7. Unitatea de studiu 8. Unitatea de studiu 9. Unitatea de studiu 10. Locul, rolul şi importanţa informaticii în societatea contemporană. Concepte ale informaticii ca ştiinţă (2 ore) Calculatoare personale şi reţele de calculatoare (2 ore) Sisteme de operare din mediul Windows(4 ore) Resurse informaţionale digitale şi servicii în mediul Internet (4 ore) MS-Office suport pentru dezvoltarea de aplicaţii pentru domeniul economic (2 ore) Realizarea documentelor în Word (4 ore) Realizarea prezentărilor multimedia în Power Point (2 ore) Rezolvarea problemelor economice în Excel (4 ore) Lucrul cu baze de date Access. Mediul Access SQL (2 ore) Soluţii informatice pentru domeniul economic (2 ore) Teme de control (TC) Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor avea următoarele subiecte: 1. realizarea unui document Word care să includă: un antet cu sigla, denumirea şi datele specifice unei firme, un tabel personalizat care să includă: imaginile componentelor harware, principalele caracteristici tehnice, preţul de ofertă, o notă de subsol care să includă perioada de valabilitate a ofertei şi/sau acordarea unor discount-uri (3 ore) 2. rezolvarea unei aplicaţii economice în Excel care să includă: structura tabelară, formulele de calcul şi funcţiile predefinite pentru rezolvarea cerinţelor, grafice, sortări şi filtrări după anumite criterii (6 ore) 3. realizarea unei prezentări multimedia care să includă: setări operate în Master Slide, informaţii de tip text, de tip grafic, imagini grupate, efecte de animaţie etc. (3 ore) 4. realizarea unei baze de date pentru o aplicaţie din domeniul turismului folosind facilităţile mediului Access QBE sau mediului Access SQL (6 ore). Bibliografie obligatorie: 1. Elena Ianoş-Schiller, Sisteme decalcul şi aplicaţii informatice pentru domeniul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010; 2. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Informatică economică. Exemple, aplicaţii şi studii de caz pentru mediul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, Bibliografie opţională: 1. Elena Ianoş-Schiller, Mihaela Mureşan, Informatică economică, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2007; 2. Constantin Baron, Elena Ianoş-Schiller, Sisteme informatice de gestiune şi management, Pro Universitaria, Bucureşti, 2008; 3. Paul Pocatilu, Dragoş Vespan (coordonatori), Birotică profesională, Editura ASE, Bucureşti, 2009; 7

8 I FORMATICĂ ECO OMICĂ 4. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Sisteme informatice. Fundamente teoretice, metodologice şi practice. Gestiunea bazelor de date în mediul Microsoft Access. Exemple, aplicaţii, studii de caz, Ediţia a II-a revăzută, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2011; 5. Elena Ianoş-Schiller, E-business. Concepte, componente, aplicaţii, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, Metoda de evaluare: Examenul final la această disciplină este un examen scris, sub formă de întrebări, texte grilă cu 4 variante (care pot avea unul sau mai multe răspuns), o problemă care trebuie rezolvată folosind facilităţile şi funcţiile predefinite Excel. La calcularea notei se va ţine cont de participarea la activităţile tutoriale şi rezultatele obţinute la testarea finală, la testările pe parcurs: verificare 1, verificare 2 şi la temele de control aplicative (pe calculator) ale studentului, precum şi de notele obţinute la proiecte. 8

9 Unitatea de studiu 1 LOCUL, ROLUL ŞI IMPORTA ŢA I FORMATICII Î SOCIETATEA CO TEMPORA Ă. CO CEPTE ALE I FORMATICII CA ŞTII ŢĂ Cuprins 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 1.3. Conţinutul unităţii de studiu Caracteristici ale societăţii informaţionale Concepte ale informaticii ca ştiinţă Informatica şi noua economie 1.4. Îndrumar pentru autoverificare 1.1. Introducere Societatea modernă este percepută ca fiind un ansamblu de organizaţii, aproape toate aspectele existenţei umane fiind reglementate, asistate sau facilitate de către o organizaţie sau alta. Aproape toţi oamenii fac parte din structurile şi procesele unui anumit tip de organizaţie, fie ea familie, şcoală, guvern, biserică, afacere, întreprindere sau club. Sistemul economic fiind un ansamblu de componente aflate în interdependenţă, cu scopul realizării producţiei de bunuri şi servicii, reprezintă o noţiune generală care are drept corespondent concret o unitate economică, un sector economic sau chiar economia văzută la nivel global (naţional sau mondial). Sistemul economic de la nivelul unei organizaţii economice sau chiar la nivelul unei componente funcţionale a acesteia, reprezintă un microsistem economic, în timp ce sistemul corespunzător economiei naţionale, regionale sau mondiale reprezintă un macrosistem economic. Din punct de vedere a structurii şi complexităţii lor, microsistemele reprezintă sisteme economice simple, în timp ce macrosistemele reprezintă sisteme economice complexe Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu Obiectivele unităţii de studiu: înţelegerea cerinţelor şi priorităţilor societăţii informaţionale; cunoaşterea iniţiativelor şi programelor UE; cunoaşterea iniţiativelor şi programelor României; cunoaşterea conceptelor informaticii ca ştiinţă; înţelegerea importanţei informaticii în noua economie. 9

10 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Competenţele unităţii de studiu: studenţii vor cunoaşte principalele caracteristici ale societăţii informaţionale, factorii determinanţi pentru societatea informaţională, infrastrucura societăţii informaţionale; studenţii vor cunoaşte principalele iniţiative ale UE; studenţii vor cunoaşte principalele iniţiative şi programe ale României legate de societatea informaţională; studenţii vor putea să definească conceptele generale ale informaticii, conceptele software, conceptele pentru structurarea şi organizarea datelor şi conceptele hardware; studenţii vor cunoaşte relaţia dintre Informatică şi noua economie. Timpul alocat unităţii: 2 ore Conţinutul unităţii de studiu Caracteristici ale societăţii informaţionale Importanţa utilizării tehnologiei informaţiei şi a telecomunicaţiilor la nivelul organizaţiei este de necontestat şi prin faptul că implementarea soluţiilor informatice moderne conduce la: competitivitate, diminuarea costurilor, creşterea productivităţii, mărirea profiturilor realizate, îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţii şi furnizorii, posibilitatea unei adaptări mai rapide la schimbările mediului economic. Pentru adoptarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor la nivelul organizaţiilor se parcurg mai multe etape: achiziţionarea platformei hardware şi a componentelor software, implementarea soluţiei informatice, dezvoltarea şi utilizarea soluţiei informatice. Principalele caracteristici ale societăţii informaţionale pot fi următoarele: este o societate democratică; evoluează spre o societate bazată pe cunoaştere; introduce un nou tip de economie; schimbă natura muncii şi a relaţiilor comerciale; dezvoltă oportunităţi pentru valorificarea inteligenţei membrilor societăţii; oferă posibilităţi de dezvoltare a serviciilor pentru administraţie publică; oferă noi facilităţi şi creează o alternativă pentru sistemele educaţionale tradiţionale, prin implementarea soluţiilor e-learning.

11 Concepte ale Informaticii ca ştiinţă Ca orice ştiinţă şi informatica foloseşte o serie de concepte generale, fie proprii, fie preluate din alte ştiinţe. Printre fundamentele teoretice, folosite de informatică se regăsesc conceptele grupate în: concepte generale, concepte specifice componentelor logice (software), concepte specifice structurării colecţiilor de date, concepte specifice componentelor fizice (hardware). Concepte generale folosite în Informatică Informaţie Reprezintă o comunicare asupra unei realităţi obiective, având semnificaţia de transmite, prin intermediul unui limbaj, un mesaj, o ştire, un semnal despre formele de manifestare ale realităţii înconjurătoare, având drept caracteristici principale: noutatea, veridicitatea, precizia, completitudinea, oportunitatea. Date Reprezintă suportul formal al informaţiilor şi sunt concretizate prin cifre, litere, simboluri, coduri etc. În informatică, data este văzută ca fiind un model de reprezentare a informaţiei accesibil unui utilizator, program etc., model cu care se poate opera pentru a se obţine informaţii. Cunoştinţe Reprezintă un concept, care defineşte o combinaţie de experienţe, informaţii contextuale, valori şi intuiţie care oferă un cadru propice pentru evaluarea şi asimilarea unor noi informaţii şi experienţe Codificare Reprezintă procesul de înlocuire a valorilor pe care le au elementele unei mulţimi cu valori aparţinând altei mulţimi, cu caracteristici diferite, procesul de înlocuire trebuind să respecte anumite reguli prestabilite. Cod Codul reprezintă un set de simboluri elementare, împreună cu regulile potrivit cărora se formează aceste simboluri. Sistem de numeraţie binar Asigură codificarea informaţiilor la nivel fizic. Bit Reprezintă un element din alfabetul sistemului de numeraţie binar (o cifră binară - BInary digit), care poate lua doar două valori: 0 şi 1 (notaţia utilizată este b ). Byte (octet) Reprezintă o secvenţă de 8 cifre binare (biţi). Notaţia folosită este B. Într-un byte se poate reprezenta, la nivel intern, un caracter. 11

12 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Sisteme standardizate de reprezentare a datelor la nivel intern folosite pentru PC-uri Sistemul ASCII (American Standard Code for Information Interchange) permite reprezentarea pe 8 poziţii binare (octet) pentru fiecare caracter, oferind posibilitatea codificării a 256 caractere (256=2 8 ), 128 reprezentând codificarea standard pentru PC-uri, iar celelalte 128 sunt cunoscute şi sub denumirea de ASCII extins prin care se permite codificarea literelor care nu se regăsesc în alfabetul limbii engleze, simbolurile ştiinţifice, simbolurile matematice etc. Informaţie digitală Reprezintă informaţia folosită în sistemele de calcul şi mediile de memorare recunoscute de acestea, fiind reprezentată în formă codificată (şiruri de cifre binare) Sistem informaţional Reprezintă ansamblul informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale, precum şi mijloacele, metodele şi tehnicile de prelucrare a informaţiilor necesare fundamentării deciziilor. Posturi de lucru Reprezintă verigi organizatorice, în cadrul cărora se desfăşoară activităţile informaţionale. În cadrul oricărui post de lucru se disting: datele de intrare, timpul de staţionare, operaţiile de prelucrare şi datele de ieşire. Circuit informaţional Reprezintă ansamblul posturilor de lucru care concură la realizarea activităţilor informaţionale. Flux informaţional Reprezintă ansamblul tuturor informaţiilor care se transmit între două posturi de lucru succesive. Fluxurile informaţionale pot fi interne (la nivelul organizaţiei) şi externe. Feed-back Noţiunea este preluată din cibernetică şi reprezintă principiul de funcţionare a circuitelor de reglare şi autoreglare, asigurând controlul intrărilor (input-urilor) pe baza ieşirilor (output-urilor). Sistem de calcul Reprezintă calculatorul, atât din punct de vedere al componentelor fizice (hardware), cât şi din punct de vedere al componentelor logice (software). Sistem informatic Reprezintă un ansamblu de resurse, procedee şi mijloace, cu precădere automate, folosite pentru culegerea, transmiterea, prelucrarea şi stocarea datelor în vederea furnizării, în mod operativ, a informaţiilor necesare activităţilor manageriale. 12

13 Concepte software (logice) Software Este o creaţie intelectuală care desemnează totalitatea componentelor logice folosite în sistemele de calcul pentru realizarea prelucrărilor automate. Limbaj de programare Este un limbaj artificial care reprezintă o simbolizare a comenzilor pe care programatorul le transmite calculatorului specificând astfel cerinţele sale. Programare Reprezintă o activitate specializată de realizare a programelor, care cuprinde două etape: proiectarea, în care se realizează algoritmul de prelucrare şi codarea, în care algoritmul de prelucrare este transpus într-un program prin intermediul unui limbaj de programare. Logica programării Reprezintă modalităţile folosite pentru reprezentarea schematică a funcţiilor programului, conform cerinţelor. Tehnici de programare Reprezintă tehnicile de realizare a programelor care sunt în concordanţă cu evoluţia limbajelor de programare. Principalele tehnici sunt: tehnica liniară (von Neumann), tehnica structurată (Niklaus Wirth) şi tehnica orientată obiect. Algoritm Reprezintă o secvenţă de operaţii logic înlănţuite care se execută asupra datelor de intrare (cerinţelor utilizatorului) pentru a le transforma în date de ieşire (rezultate). Program Reprezintă o secvenţă de instrucţiuni în scopul de a rezolva o problemă din realitate cu ajutorul calculatorului. Trecerea de la algoritmul de prelucrare la un program direct executabil se realizează prin parcurgerea mai multor etape: scrierea programului sursă, compilarea, etapă prin care se verifică din punct de vedere sintactic corectitudinea scrierii comenzilor, linkeditarea, etapă în care modulele obiect rezultate în urma compilării sunt asamblate într-un format direct executabil. Mediu de programare Reprezintă un ansamblu de componente, specifice unui limbaj de programare, prin care se asigură dezvoltarea programelor şi aplicaţiilor informatice. Faţă de limbajul de programare, mediul de programare oferă mai multe facilităţi pentru eficientizarea activităţii de programare şi pentru degrevarea programatorul de anumite activităţi de rutină. Ca principale componente, pe lângă componentele limbajului, se regăsesc: depanatorul, componenta de asistenţă şi 13

14 I FORMATICĂ ECO OMICĂ informare (help), componenta de lucru cu foldere şi fişiere, generatoare de cod. Sistem de operare Reprezintă entitatea software compusă dintr-un ansamblu de programe specializate prin care se realizează legătura funcţională între toate componentele sistemului de calcul şi care permite realizarea interacţiunii utilizator-calculator şi folosirea eficientă a tuturor resurselor (fizice, logice şi informaţionale). Interfaţa unui produs informatic Reprezintă componenta software prin care se realizează interacţiunea utilizator-calculator. Realizarea unor interfeţe evoluate, prietenoase, cu elemente grafice uşor accesibile unor largi categorii de utilizatori neinformaticieni a constituit una dintre principalele căi de extindere a ariei de utilizare a calculatoarelor şi produselor informatice în diverse domenii de activitate. Medii de dezvoltare Reprezintă un ansamblu de componente, prin care se asigură realizarea produselor informatice. În cadrul mediilor de dezvoltare sunt incluse componentele de proiectare asistată de calculator (instrumente CASE Computer Aided Software Engineering, care facilitează proiectarea aplicaţiilor folosind anumite metode specifice), precum şi alte componente prin care se facilitează crearea softwareului aplicativ. Concepte pentru structurarea şi organizarea datelor Model de date Asigură transpunerea realităţii într-un mod care să permită prelucrarea automată, prin: identificarea necesarului de informaţii, a modului de reprezentare a datelor şi a cerinţelor de prelucrare. Pentru aceasta se identifică: structura modelului (evidenţierea entităţilor, a caracteristicilor şi a asocierilor); operatorii care acţionează asupra structurilor de date; restricţiile pentru menţinerea corectitudinii datelor (coerenţa datelor). Structuri de date folosite în cadrul prelucrărilor În cadrul prelucrărilor, pentru reprezentarea datelor în memoria internă se folosesc structuri statice şi dinamice. Ca structuri statice sunt: masivul (pentru. elemente cu caracter repetitiv accesate prin indici), înregistrarea (date de tipuri diferite reunite pe baza unei legături logice) şi mulţimea (pentru enumerarea unor date elementare). Ca structuri dinamice sunt: lista (perechi de câmpuri prin care se desemnează elememtele listei şi pointerii de adresă) şi arborele (relaţia de ordine ierarhică asupra listelor). Fişier de date Reprezintă o colecţie omogenă de date stocate pe un suport tehnic recunoscut în prelucrarea automată. La creare, fişierul primeşte un nume, format din două părţi: numele propriu-zis şi în extensia, care arată tipul datelor din fişier. În fişier datele, sub formă de articole (înregistrări logice) sunt stocate secvenţial, între două 14

15 etichete: BOF (Begin Of File) şi EOF (End Of File). Operaţiile curente executate asupra fişierele sunt în concordanţă cu atributele fişierului şi se referă la: deschidere/închidere, citire/scriere, ştergere etc. Articol (înregistrare logică) Este format din câmpuri de date, care reprezintă un grup de caractere prin care se reprezintă o secvenţă de date definită în vederea efectuării prelucrărilor. Înregistrare fizică Reprezintă componenta fişierului formată din mai multe înregistrări logice, în cazul în care memorarea pe suportul fizic se face în funcţie de un factor de blocare, care defineşte numărul de înregistrări logice incluse într-o înregistrare fizică. Bază de date Reprezintă una sau mai multe colecţii de date, aflate în interdependenţă, împreună cu descrierea structurii lor şi a relaţiilor dintre ele. În funcţie de modelul de date folosit, bazele de date se clasifică în: baze de date de tip arborescent, baze de date de tip reţea, baze de date de tip relaţional, baze de date orientate obiect şi baze de date obiect relaţionale. Sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD) Reprezintă un pachet specializat de programe prin care se asigură structurarea şi gestiunea colecţiilor de date organizate sub forma bazelor de date. Fiecărui tip de bază de date îi corespunde un anumit SGBD. Depozit de date (Data warehouse) Reprezintă o colecţie tematică de date, care este integrată, plasată într-un context temporal şi este destinată fundamentării procesului decizional. Ca surse pentru depozitele de date sunt: datele din istoric, bazele de date publice (BD statistice, demografice, prognoze economice etc.). Concepte hardware Procesor (CPU - Central Processing Unit) Este componenta de bază a oricărui PC, prin intermediul căruia se realizează iniţializarea calculatorului, încărcarea sistemului de operare (cea mai importantă componentă software, fără de care sistemul de calcul nu este operaţional), executarea tuturor aplicaţiilor şi controlul fluxului de date. Memorie internă Este o componentă principală a configuraţiei de bază, care din punct de vedere funcţional, se împarte în: memorie RAM şi memorie ROM. Memorie RAM (Random Access Memory) 15

16 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Este componenta memoriei interne, al cărei rol este de a păstra în formă binară datele şi programele aflate în execuţie, participând alături de procesor la efectuarea prelucrărilor. Memoria RAM este accesibilă în citire/scriere, fiind gestionată de utilizator prin programul care se execută Are o structură modulară şi se conectează la placa de bază în sloturi speciale (banks). Informaţiile conţinute în RAM pot fi: programe de configurare preluate din ROM, programe ale utilizatorilor, programe pentru diferite prelucrări, date, precum şi alte informaţii de intrare/ieşire. Principalele caracteristici ale memoriei RAM sunt: volatilitate, posibilităţi de extindere, capacitate mai mare decât memoria ROM, acces în citire/scriere, timp mic de acces. Din punct de vedere constructiv, memoria RAM poate fi: statică - SRAM (Static RAM) sau dinamică - DRAM (Dynamic RAM). Memorie ROM (Read Only Memory) Este o componentă a memoriei interne, care prezintă următoarele caracteristici: stochează componenta ROM-BIOS, este programabilă prin tehnici speciale, are conţinut nevolatil, este de mică dimensiune şi nu permite extinderea capacităţii de memorare. Rolul ei este de a păstra o serie de programe, care realizează funcţii speciale: testarea punerii sub tensiune a sistemului (rutina POST), încărcarea setărilor specifice, conectarea echipamentelor periferice (programe BIOS) şi apelarea sistemului de operare (instrucţiuni BOOT). Cea mai importantă componentă este ROM-BIOS care constituie sistemul de intrare/ieşire de bază. Memorie CMOS (Complementary Metal Oxyd Semiconductor) Reprezintă zona superioară a memoriei RAM, în care se stochează informaţiile BIOS. Permite accesul în citire/ scriere, conţinutul ei fiind nevolatil. Memorie externă (auxiliară) Reprezintă totalitatea mediilor de stocare a informaţiilor, sub formă de fişiere şi se caracterizează prin: capacitate de stocare mare, viteză relativ redusă comparativ cu procesorul şi memoria internă, nevolatilitate. Din memoria externă fac parte discurile magnetice şi optice, dar şi alte dispozitive (ex. memory stick-ul). Unităţi de memorie externă (drivere) Reprezintă unităţile din configuraţia calculatorului care asigură procesarea datelor existente pe mediile de stocare (suporturile tehnice de date), care compun memoria externă. Cele mai reprezentative unităţi de memorie externă, pentru configuraţiile actuale, sunt unităţile pentru hard-disk şi cele pentru CD şi/sau DVD. Hard-disk (HD) Reprezintă unitatea de memorie externă care intră, în mod uzual, în configuraţia de bază, având rolul de a asigura stocarea unui volum mare de date, precum şi accesul relativ rapid la acestea. Din punct de vedere constructiv, este format din mai multe discuri suprapuse (platane), realizate dintr-un material dur, acoperite cu un 16

17 material magnetic şi fixate pe un ax comun. Discurile optice (CD şi DVD) CD-ul este un mediu optic, care pentru citire/scriere foloseşte tehnologia laser. CD-urile nu pot fi şterse accidental. Un avantaj îl reprezintă densitatea mai mare a datelor. DVD-ul este un compact disc mai rapid, care poate păstra piste video, audio şi date. Avantajele constau în capacitatea de stocare, calitatea stocării, fiabilitatea şi viteza mai mare de transfer. Memorie rapidă (cache) Reprezintă o memorie intermediară care se află între procesor şi memoria principală, caracterizată prin: capacitate redusă, viteză relativ mare, volatilitate. Memorie virtuală Este reprezentată de o parte a HDD-ului utilizată ca memorie RAM, asigurând: execuţia unor programe care depăşesc dimensiunea memoriei interne, partajarea unor resurse, asigurarea portabilităţii programelor şi altele. Placă de bază (motherboard sau mainboard) Este componenta configuraţiei de bază, prin care se realizează legătura dintre toate componentele calculatorului, constituind suportul pentru: memorii, procesor, plăci de extensie, conectori şi porturile externe. Conţine şi BIOS-ul. Placa de bază controlează comunicaţiile, optimizând transferurile dintre UCP şi echipamentele periferice. Magistrale (bus-uri) Reprezintă un ansamblu de trasee (linii de comunicaţie) aflate pe placa de bază, prin care se realizează transmiterea datelor, adreselor etc. Unităţi de interfaţă Reprezintă dispozitive care permit comunicaţia între două echipamente care au caracteristici funcţionale diferite, denumirea de interfaţă sau placă de extensie fiind generică, deoarece fiecare are un nume propriu: adaptor (placă) video, controller etc. Tastatură Reprezintă unitatea standard de intrare. Încorporează un procesor prin care se efectuează controlul tastelor şi o mică memorie numită template în care se reţine ultimul şir tastat. Monitor Reprezintă unitatea standard de ieşire, având rolul de a vizualiza rezultatele prelucrărilor, mesajele şi interfeţele grafice ale diferitelor produse program. Monitoarele sunt de mai multe tipuri şi dimensiuni: monitoare convenţionale - cu tub catodic (CRT - Cathode Ray Tube), monitoare plate - cu cristale lichide (LCD Liquid Crystal Display) şi cu plasmă (PDP Plasma Display Panel). 17

18 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Scanner Reprezintă un dispozitiv care converteşte informaţia analogică în informaţie digitală. Operaţia de scanare constă în divizarea imaginilor într-o grilă de celule (pixeli), care sunt citite şi interpretate rând pe rând, în funcţie de gradul de luminozitate, prin intermediul capului de citire. Principalele caracteristici care definesc performanţele unui scanner sunt: rezoluţia, viteza de scanare, adâncimea de culoare Informatica şi noua economie La sfârşitul secolului XX, pe măsura dezvoltării tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, pe fondul creşterii rolului ştiinţei în economie, a apărut conceptul referitor la noua economie, în care tehnicile şi tehnologiile induc o serie de noi tendinţe şi procese, noua economie putând fi înţeleasă numai prin prisma analizei transformărilor care au loc în structura acesteia, care se produc etapizat, pe măsură ce tehnologiile digitale facilitează accesarea, prelucrarea şi stocarea informaţiei. Prin noua economie nu se urmăreşte înlocuirea totală a produselor fizice cu produse digitale, produsele fizice continuând să existe alături de cele digitale, însă tehnologiile digitale şi mediul Internet influenţează în mod semnificativ atât procesele de fabricaţie, cât şi modul de comercializare. În acest sens, o componentă importantă a noii economii o reprezintă piaţa virtuală, care contribuie a reducerea costurilor furnizorilor prin accesarea electronică a bazelor de date, posibilitatea participării la licitaţii on-line, crearea de pieţe şi segmente de piaţă noi, pătrunderea la nivel global pe aceste pieţe, cu reducerea timpului între transmiterea şi recepţionarea informaţiilor. 18 Sinteza unităţii de studiu Îndrumar pentru autoverificare Societatea contemporană implementează cerinţele societăţii informaţionale, în care tehnologiile informatice şi sistemele de telecomunicaţii moderne sunt folosite pe scară largă, ceea ce impune o adaptare atât la nivel organizaţional, cât şi individual, principalele priorităţi constând în: formularea unor noi politici şi strategii de dezvoltare a societăţii, implementarea şi verificarea proiectelor pilot, a demonstraţiilor şi a altor acţiuni, educaţia şi pregătirea forţei de muncă pentru a face faţă noilor cerinţe, aplicarea în tot mai multe domenii a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. Ca ştiinţă, informatica utilizează o serie de concepte care pot fi grupate în: concepte generale; concepte specifice componentelor logice (software); concepte specifice structurării colecţiilor de date; concepte specifice componentelor fizice (hardware). Activităţile economice sunt complexe şi diverse, ceea ce face ca şi soluţiile informatice care deservesc domeniul economic să fie diferite. La nivelul activităţilor manageriale, sistemele informatice

19 oferă informaţii precise şi în mod rapid pentru fundamentarea ştiinţifică a deciziilor. Oferind rapid mai multe variante de lucru, se pot efectua estimări şi previzionări, care oferă o bază informaţională solidă pentru luarea deciziilor. Managementul entităţii economice este cel care va decide restructurarea organizatorică pentru a face faţă exigenţelor afacerilor electronice. În acest scop, unităţile economice trebuie să opteze pentru un model informatic care să reprezinte suportul noilor strategii. Modelul care răspunde cerinţelor actuale este cel intranet-extranet. Intranetul reprezintă sistemul de gestiune internă a activităţii unei organizaţii prin partajarea resurselor informatice (date şi aplicaţii), completat cu serviciile specifice de comunicare în cadrul unei reţele locale/la nivelul companiei. Extranetul reprezintă partajarea resurselor IT (date şi aplicaţii) între mai multe organizaţii partenere independente (parteneri, clienţi, contacte de afaceri etc.), prin intermediul unei reţele la distanţă. Concepte şi termeni de reţinut informaţii şi informaţii digitale; date; cunoştinţe; cod şi codificare; sistem de numeraţie binar; bit şi byte (octet); sisteme standardizate; sistem informaţional şi sistem informatic; circuit informaţional; flux informaţional; feed-back; sistem de calcul; software; limbaj de programare, mediu de programare şi mediu de dezvoltare; programare; logica programării; tehnici de programare; algoritm; program; sistem de operare (software de bază); interfaţa unui produs informatic; model de date; structuri de date folosite în cadrul prelucrărilor; fişier de date; articol (înregistrare logică); înregistrare fizică; bază de date; sistem de gestiune a bazelor de date; depozit de date (Data warehouse); procesor; memorie internă: ROM şi RAM; memorie CMOS; memorie externă (auxiliară); unităţi de memorie externă (drivere); memorie rapidă; memorie virtuală; placă de bază; magistrale şi unităţi de interfaţă; echipamente periferice de intrare-ieşire. 19

20 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Ce resurse intră în componenţa unui sistem informatic? 2. De ce a fost aleasă codificarea binară ca modalitate de reprezentare internă a datelor în sistemul de calcul? 3. Ce sisteme standardizate de codificare, în afară de ASCII, se mai pot folosi pentru calculatoarele electronice? 4. Care este influenţa dezvoltării tehnicii de calcul asupra industriei informaţionale? 5. Ce asemănări şi deosebiri există între conceptul de sistem informaţional şi cel de sistem informatic? Teme de reflecţie 1. Influenţa schimbărilor introduse de revoluţia digitală asupra vieţii individului 2. Opinii asupra evoluţiei componentelor software 3. Puncte de vedere asupra tendinţei de a include în sfera culturii componentele tehnice şi informaţionale 4. Aprecieri asupra integrării componentelor specifice tehnologiei informaţiei cu cele de comunicaţie Teste de evaluare/autoevaluare Alegeţi varianta/variantele corecte, ştiind că pot fi corecte 1, 2, 3, 4 sau nici o variantă 1. Codul ASCII se utilizează pentru: a. reprezentarea datelor în memoria internă b. afişarea datelor c. codificarea externă a datelor d. codificarea internă a datelor 2. Cantitatea de informaţii transmise între două posturi de lucru reprezintă: a. magistrală informaţională 20

21 b. un circuit informaţional c. magistrală de date d. un flux informaţional 3. Conexiunea inversă reprezintă: a. un concept cibernetic b. un flux informaţional c. un mod de realizare a autoreglării sistemului d. un mod de structurare a componentelor sistemului 4. Un sistem economic poate fi reprezentat de: a. o ramură a economiei naţionale b. o întreprindere c. economia naţională d. ansamblul realizat prin integrarea sistemului condus, cu cel de conducere şi cu cel informaţional 5. Informaţiile reprezintă: a. un mesaj cu caracter de noutate b. o reflectare obiectivă a realităţii înconjurătoare c. date stocate în cadrul unui sistem informatic d. interpretarea unor date 6. Un mediu de programare include: a. logica programării b. tehnicile de programare c. componenta de lucru cu fişiere d. programele care rezolvă problemele concrete ale utilizatorului 7. O placă de bază asigură suportul fizic pentru: a. componenta ROM-BIOS b. liniile de comunicaţie c. nucleul sistemului de operare d. plăcile de extensie 8. Capacitatea unui HD de 80 GB este echivalentă cu: a. 80 * 1000 MB b. 2 3 * MB c. 80 * 2 30 B d. 80 * 2 20 KB 9. În sens informatic datele reprezintă: a. un suport informaţional b. o modalitate de comunicare între utilizator şi calculator c. obiectul prelucrărilor automate d. un suport fizic de stocare pentru prelucrări 10. Un limbaj de programare asigură: a. transformarea algoritmului într-un program b. realizarea procedurilor sistemului informatic c. realizarea programului sursă d. resursele pentru execuţia procedurilor automate 21

22 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Bibliografie obligatorie 1. Elena Ianoş-Schiller, Sisteme decalcul şi aplicaţii informatice pentru domeniul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010; 2. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Informatică economică. Exemple, aplicaţii şi studii de caz pentru mediul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti,

23 Unitatea de studiu 2 CALCULATOARE PERSO ALE ŞI REŢELE DE CALCULATOARE Cuprins 2.1. Introducere 2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 2.3. Conţinutul unităţii de studiu Conceptele de arhitectură şi configuraţie Componente ale configuraţiilor comerciale Integrarea componentelor hardware şi conectarea componentelor hardware Criterii de alegere a sistemelor de calcul Reţele de calculatoare Tipuri de topologiii Medii şi dispozitive de transmisie utilizate în cadrul reţelelor de calculatoare Arhitecturi şi configuraţii de reţele. Arhitecturi de comunicaţie 2.4. Îndrumar pentru autoverificare 2.1. Introducere Tehnica de calcul, bazată pe sistemele automate de prelucrare, a înregistrat evoluţia cea mai spectaculoasă dintre toate tehnologiile descoperite şi folosite de-a lungul istoriei, ajungându-se, în decurs de mai puţin de şapte decenii, de la crearea primului calculator electronic, la performanţele actuale ale tehnicii de calcul Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu Obiectivele unităţii de studiu: - înţelegerea modului de interconectare a sistemelor de calcul în cadrul reţelelor de calculatoare; - cunoaşterea criteriilor calculatoare; de alegere a unei oferte de - cunoaşterea topologiilor folosite în realizarea reţelelor locale; - cunoaşterea mediilor şi dispozitivelor de transmisie. Competenţele unităţii de studiu: studenţii vor cunoaşte conceptele de arhitectură şi configuraţie a sistemelor de calcul şi a componentelor utilizate în configuraţiile comerciale; studenţii vor cunoaşte principalele criterii care trebuie analizate la evaluarea ofertelor de calculatoare; studenţii vor cunoaşte principalele componente ale reţelelor de calculatoare; studenţii vor cunoaşte principalele elemente pentru interconectarea reţelelor. 23

24 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Timpul alocat unităţii: 2 ore 2.3. Conţinutul unităţii de studiu Conceptele de arhitectură şi configuraţie În domeniul informaticii se foloseşte frecvent conceptul de arhitectură care, în sensul cel mai larg, reprezintă ansamblul descrierii formalizate a unui sistem, respectiv a structurii acestuia şi a legăturilor dintre componente. Ansamblul integrat de componente funcţionale, care formează un tot unitar, reprezintă arhitectura sistemului de calcul. Funcţional, un calculator personal, ca orice sistem de calcul numeric grupează mai multe unităţi. Fiecărei unităţi îi corespunde la rândul ei, din punct de vedere fizic, una sau mai multe dispozitive. După rolul pe care îl au în procesul de prelucrare şi după modul în care se interconectează, principalele componente fizice ale unui PC se individualizează în următoarele: procesor, memorie internă, placă de bază, magistrale, unităţi de interfaţă, hard disc, floppy disc, compact disc (CD), disc video (DVD), tastatură, mouse, monitor, imprimantă Componente ale configuraţiilor comerciale Pe lângă componentele obligatorii care formează configuraţia de bază a unui PC se pot adăuga şi alte componente, dintre acestea cele mai des utilizate în actualele configuraţii comerciale sunt: ca unităţi şi medii de stocare: unităţile de minidiscuri, memoria de tip flash (memory stick), cardurile inteligente (smart card-uri), etc.; ca unităţi periferice de intrare directă: unităţile de indicare (mouse, ecranul senzitiv, tabla digitală, light pen, pen-based computer), unităţile de captare de voce/imagine (microfon/ cameră web, cameră video etc.) etc.; ca unităţi periferice de ieşire: imprimantele, dispozitivele de redare a vocii etc. Principalele funcţii realizate de aceste echipamente sunt: asigurarea introducerii datelor şi programelor în memoria calculatorului, asigurarea redării rezultatelor, asigurarea interfeţelor cu utilizatorul pe parcursul unei sesiuni de lucru, asigurarea dirijării automate a sistemului de calcul prin comenzi transmise de utilizator. Alte dispozitive sunt: mouse-ul, ecranul senzitiv (touch screen), tabla digitală (digitizer), camera digitală, web camera,

25 aparatul foto digital, imprimante Integrarea componentelor hardware şi conectarea componentelor hardware Integrarea componentelor hardware în cadrul unei configuraţii se realizează prin intermediul magistralelor şi unităţilor de interfaţă. Magistralele, cunoscute în literatura de specialitate şi sub denumirea de linii/canale de comunicaţie şi bus-uri, constituie adevărate autostrăzi electronice. Principalele magistrale care se integrează în configuraţia de bază a unui PC sunt: magistrala de intrare/ieşire (principală); magistrala memoriei; magistrala memoriei rapide (cache); magistrala procesorului (internă). Magistralele sunt integrate plăcii de bază, tipul şi performanţele acestora determinând şi calitatea plăcii de bază. Aceste căi de comunicaţie îndeplinesc următoarele funcţii: asigură legătura fizică şi comunicaţia între diferite componente ale sistemului; asigură fluxul datelor în interiorul calculatorului, în timpul prelucrării acestora şi fluxul de semnale care întreţin sistemul în stare de funcţionare. Unităţile de interfaţă sunt dispozitivele care permit comunicaţia între două echipamente cu caracteristici funcţionale diferite. Denumirea de interfaţă sau placă de extensie este generică, deoarece fiecare dintre ele are un nume propriu: adaptor (placă) video, adaptor (placă) de sunet, controler etc. Necesitatea unităţilor de interfaţă a apărut datorită eterogenităţii: utilizarea unor sisteme diferite de codificare a informaţiei, pentru echipamentele care comunică între ele; viteza de lucru diferită a acestor echipamente; sistemul diferit de transmitere şi recepţie a informaţiilor; regimul de exploatare diferit al sistemelor de calcul. În cazul în care PC-ul se integrează într-o reţea este necesar, pentru conectarea lui, să se folosească şi alte unităţi de interfaţă: plăcile de reţea (în cazul în care se doreşte o conectare fizică permanentă) şi dispozitivele de fax-modem (în cazul în care conectarea se realizează prin intermediul unei linii de comunicaţie şi în care cuplarea la reţea pentru transmiterea de informaţii se face doar atâta timp cât linia de comunicaţie este deschisă). Placa de reţea este o componentă hardware absolut necesară pentru PC-urile care funcţionează în cadrul unei reţele locale şi care diferă în funcţie de tehnologia de conectare a calculatoarelor în cadrul reţelei (topologie de tip magistrală, de tip inel etc.). O caracteristică importantă de apreciere a calităţii unei plăci de reţea este viteza de transmisie a datelor. 25

26 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Reţele de calculatoare O reţea de calculatoare poate fi definită ca un ansamblu integrat de tehnici, metode şi resurse hardware şi software, prin care se permite comunicarea şi informarea interactivă între diferiţi utilizatori. Rezultă de aici că, o reţea poate fi percepută şi ca un sistem de comunicaţie, care are la extremităţi calculatoare, ce lucrează într-un cadru organizat şi deservind simultan necesităţi diverse de prelucrare, transmitere şi/sau documentare. În componenţa unui astfel de sistem se pot întâlni atât echipamente omogene, cât şi eterogene Tipuri de topologii Reţelele de calculatoare pot fi clasificate în funcţie de numărul de calculatoare conectate şi de aria geografică pe care acestea sunt dispuse. Conceptual există trei categorii de reţele: reţele de arie arie locală LAN (Local Area etwork), reţele de arie metropolitană - MAN (Metropolitan Area etwork) şi reţele de arie extinsă WAN (Wide Area etwork). O reţea de tip LAN constă dintr-un număr relativ redus de calculatoare şi periferice conectate într-o arie limitată (până la 200 de calculatoare plasate într-o arie care se poate întinde de la o încăpere la o întreagă clădire). O reţea de tip MAN conectează reţelele unei companii situate în acelaşi oraş, acoperind, în general, o arie care se poate întinde între 5 şi 50 km 2. O reţea de tip WAN conectează reţele care sunt situate oriunde pe glob, în oraşe diferite, în ţări diferite, exemplu clasic fiind, în acest sens, megareţeaua Internet Medii şi dispozitive de transmisie utilizate în cadrul reţelelor de calculatoare Pentru reprezentarea semnalelor folosite în transmiterea informaţiilor prin intermediul reţelelor de calculatoare se pot utiliza mai multe forme de energie (curent electric, unde radio, energia spectrului luminos, microunde etc.). În funcţie de natura acestora există două mari categorii de medii de transmisie: transmisia care utilizează cabluri şi transmisia wireless (fără fir). Pentru prima categorie se pot folosi diferite tipuri de cabluri: cabluri coaxiale, cabluri torsadate, cabluri cu fibră optică, iar pentru cea de a doua, transmisia se poate face cu ajutorul undelor radio terestre şi prin satelit, microundelor, undelor laser, telefoanelor mobile etc. Pentru realizarea transmisiei, indiferent de mediul folosit, cu cablu sau wireless, trebuie să existe un dispozitiv prin care să se asigure modularea şi demodularea semnalelor. Această cerinţă apare datorită faptului că mediile de stocare folosite de calculatoare memorează informaţiile în format digital, în timp ce în mediile de transmisie informaţiile se regăsesc sub forma undelor analogice, ceea ce necesită conversia acestora. În cadrul reţelelor sunt utilizate mai multe dispozitive de transmisie. 26

27 Modemuri/fax modemuri Reprezintă dispozitive utilizate pentru conectarea calculatorului la o reţea la distanţă, având rolul de a realiza conversia şi controlul transmisiei datelor de la receptor la destinatar şi invers. Hub-uri/switch-uri Reprezintă echipamente utilizate în cadrul reţelelor locale pentru conectare, care din punct de vedere fizic sunt cutii care conţin circuite interne, prin care se realizează legăturile între cabluri şi prize pentru conectarea calculatoarelor. Switch-ul asigură o legătură directă între toate calculatoarele, păstrând aceeaşi lăţime de bandă pentru toţi utilizatorii, în timp ce hub-ul asigură şi concentrarea datelor, distribuirea mesajelor şi partajarea conexiunilor, ceea ce are ca efect divizarea lăţimii sale de bandă între utilizatorii implicaţi. Placă de reţea (adaptor de reţea) Reprezintă o unitate de interfaţă care realizează conexiunea permanentă a calculatorului într-o reţea locală care foloseşte transmisia prin cablu. În locul plăcii de reţea se mai poate utiliza un dispozitiv de conectare prin unde infraroşii (link wireless) care elimină utilizarea cablurilor de legătură, asigurând o mai mare flexibilitate de configurare a reţelei locale. Repetoare (repeters) Sunt dispozitive care asigură regenerarea semnalului (amplificator-filtru), în cazul în care, lungimea cablurilor folosite într-o reţea locală poate face ca intensitatea semnalului să se diminueze. Repetoarele se pot folosi numai pentru legarea reţelelor de acelaşi tip, oferind servicii de amplificare a semnalului primit de la un segment şi retransmiterea acestuia către alt segment de cablu. Rutere (routers) Reprezintă dispozitive care gestionează schimbul pachetelor de date, facilitând extinderea dimensiunii reţelei, prin crearea unei reţele de reţele. Cabluri de conectare, linii telefonice Asigură mediul de comunicaţie prin intermediul căruia se realizează transferul de date şi conectarea fizică a calculatoarelor întro reţea. Punţile (bridges) Reprezintă modalităţi inteligente (software şi hardware) de conectare între nodurile unei reţele locale. O punte poate realiza segmentarea unei reţele păstrând traficul local în afara reţelei extinse şi asigurând controlul traficului pentru echipamentele aflate la distanţă, ceea ce pentru utilizator reprezintă accesul la mai multe servicii şi dispozitive. Porţile (gateways) Reprezintă conexiuni inteligente în cadrul reţelelor, oferind posibilitatea de conectare a unor reţele locale eterogene, prin asigurarea serviciilor de translatare a protocoalelor de comunicaţie, ceea ce permite comunicarea dintre reţele diferite. 27

28 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Arhitecturi şi configuraţii de reţele. Arhitecturi de comunicaţie Arhitecturile de reţea redau conectarea mai multor componente fizice prin intermediul unui mediu de comunicaţie, în scopul partajării resurselor reţelei, care pot fi: de natură hardware: spaţiu de stocare (diferite tipuri de discuri), imprimante, faxuri etc., precum şi de natură software: aplicaţii software, fişiere, baze de date. Staţiile de lucru reprezintă calculatoarele conectate în cadrul reţelei care utilizează servicii oferite de servere. Din această perspectivă, staţiile de lucru au rolul unor clienţi în cadrul reţelei, formulând anumite cereri către server. Staţiile de lucru pot fi ele însele calculatoare performante adaptate nevoilor individuale care pot efectua operaţii de prelucrare independente. Serverul (File Server) reprezintă un calculator performant instalat pentru a funcţiona numai ca server (server dedicat) sau pentru a îndeplini o dublă funcţionalitate de server şi staţie de lucru (server nededicat). Arhitectura unei reţele locale include următoarele module: funcţia de redirecţionare (identifică dacă o comandă este adresată unui PC local sau unui sistem la distanţă), etbios etwork Basic Input Output System (stabileşte sesiunea de lucru, emite şi recepţionează datele, identifică staţiile de lucru din reţea) şi File/Print server (asigură partajarea discului şi a imprimării). Funcţionarea modulelor aferente unei arhitecturi de reţea este condiţionată de existenţa unui ansamblu de componente software, care alcătuiesc un sistem de operare complex, capabil să gestioneze partajarea resurselor între mai mulţi utilizatori, traficul în cadrul reţelei şi securitatea resurselor reţelei. Principalele componente software din structura unei reţele de calculatoare sunt: sistemul de operare al server-ului; programe pentru conectarea calculatoarelor; pachete de programe multiutilizator; set de programe utilitare, prin care se asigură: partajarea resurselor hardware (imprimantă, memorie etc.); depistarea şi tratarea erorilor de funcţionare a reţelei; urmărirea lucrărilor şi a tipurilor de acces; protecţia şi securitatea datelor şi a resurselor reţelei; cunoaşterea şi urmărirea gradului de utilizare a resurselor. Structura ierarhică a nivelelor formează o familie de protocoale, un exemplu elocvent în acest sens fiind familia de protocoale TCP/IP Transmition Control Protocol/Internet Protocol. Reţelele de calculatoare sunt formate, din punct de vedere logic, dintr-un ansamblu de activităţi cooperante, care sunt organizate în straturi (niveluri). Fiecare activitate, la rândul ei, reprezintă un ansamblu coerent de acţiuni elementare (entităţi), care concură la îndeplinirea unui scop predefinit. Execuţia unei activităţi presupune folosirea unor resurse: canale de comunicaţie, procesoare, memorie etc. Mijloacele de interacţiune reprezintă interfaţa, care este definită

29 de operaţiile elementare şi serviciile pe care un nivel inferior le oferă unui nivel superior, prin punctele de acces la serviciu (SAP Service Access Point). Standardul de comunicaţie ISO OSI Sistematizarea, interconectarea prin intermediul protocoalelor şi modul de aranjare a componentelor formează arhitectura reţelei, iar arhitecturile, care şi-au dovedit valabilitatea în utilizare, s-au impus ca standarde. În anul 1984 Organizaţia Internaţională pentru Standardizare ISO (International Standard Organization) a emis un model standard pentru reţelele de calculatoare. Acest set de standarde şi protocoale a fost numit modelul de referinţă ISO OSI (International Standard Organization Open System Interconection) al interconectării sistemelor deschise, în care transmisia datelor este efectuată prin diferite niveluri ale hardware-ului şi software-ului Modelul de interconectare a sistemelor deschise este prevăzut cu 7 straturi (niveluri ierarhice): stratul aplicaţie, stratul prezentare, stratul sesiune, stratul transport, stratul reţea, stratul legătură de date şi stratul fizic. Straturile sunt departajate prin interfeţe prin intermediul cărora ele comunică unele cu altele. În cadrul modelului de referinţă OSI, se face o distincţie clară între două tipuri de protocoale: cele orientate pe conexiune (analoage convorbirilor telefonice) şi cele fără conexiune (analoage expedierii unei scrisori). Administrarea reţelelor de calculatoare O reţea de calculatoare reprezintă un sistem complex, de a cărui bună funcţionare depinde de resurse informaţionale diverse (hardware şi software), dar mai ales de activitatea utilizatorilor reţelei. Orice perturbaţie în funcţionarea unui astfel de sistem are reverberaţii la nivel operativ şi managerial. Din această cauză, este imperios necesar, să se asigure o bună administrare a resurselor, de către o persoană autorizată, care deţine funcţia de administrator de reţea (supervizorul reţelei). El este cel autorizat să configureze reţeaua şi răspunde de buna funcţionare şi de securitatea întregii reţele. La configurarea mediului de reţea, administratorul poate defini: utilizatorii obişnuiţi de reţea, care au dreptul de a accesa reţeaua şi pot utiliza anumite resurse neprotejate (declarate publice); grupurile de utilizatori, care au dreptul de accesa reţeaua şi de a partaja anumite resurse definite la nivelul grupului sau alte resurse pentru care au primit drepturi de acces; operatorii, care au drepturi de acces la reţea şi la anumite funcţii de administrare a acesteia. Fiecare utilizator poate accesa reţeaua numai dacă are definit de către administrator dreptul de acces. Utilizatorul este identificat în cadrul sistemului de securitate prin nume şi parolă. Aceste informaţii de identificare sunt solicitate de sistem şi trebuie completate de utilizator la momentul accesării reţelei (logare). 29

30 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Sinteza unităţii de studiu Îndrumar pentru autoverificare Configuraţiile actuale ale sistemelor de calcul folosite în domeniul economic includ o diversitate de echipamente, în funcţie de specificul prelucrărilor. În acest sens, economiştii trebuie să cunoască principalele caracteristici tehnice, datorită faptului că, cel mai adesea, aceştia participă alături de specialiştii IT la analiza şi evaluarea ofertelor, în vederea achiziţiilor de calculatoare, echipamente specifice şi programelor care sunt utilizate la nivelul firmei. O reţea de calculatoare poate fi definită ca un ansamblu integrat de tehnici, metode şi resurse hardware şi software, prin care se permite comunicarea şi informarea interactivă între diferiţi utilizatori. Rezultă că, o reţea poate fi percepută şi ca un sistem de comunicaţie, care are la extremităţi calculatoare, ce lucrează într-un cadru organizat şi deservind simultan necesităţi diverse de prelucrare, transmitere şi/sau documentare. Concepte şi termeni de reţinut Tehnologii utilizate în telecomunicaţii (reţele cablate hibride, reţele digitale fără cablu) Reţea de calculatoare (reţea locală, reţea la mare distanţă: MAN, WAN) Arhitecturi de reţele (modelul OSI) Soluţii de interconectare: bridges şi gateways Software de reţea Administrare reţea Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Ce activităţi trebuie întreprinse în vederea dotării unei unităţi economice cu tehnică de calcul? 2. Care sunt principalele dispozitive de transmisie utilizate în cadrul reţelelor de calculatoare? 3. Care sunt principalele echipamente necesare configurării unei reţele de calculatoare? Teme de reflecţie 1. Precizaţi care sunt argumentele pentru lucrul într-o reţea de calculatoare 2. Analizaţi posibilităţile de dotare cu tehnică de calcul a unei unităţi din domeniul turismului 3. Analizaţi tendinţa actuală privind utilizarea sistemelor de calcul şi a reţelelor de calculatoare în unităţile economice Teste de evaluare/autoevaluare 30 Alegeţi varianta/variantele corecte, ştiind că pot fi corecte 1, 2, 3, 4 sau nici o variantă 1. Din structura configuraţiei interne nu fac parte: a. magistrala de intrare-ieşire b. ecranul senzitiv c. monitorul d. nucleul sistemului de operare

31 2. Magistralele asigură: a. controlul protocolului de comunicaţie b. schimbarea modalităţilor de conectare c. transmiterea informaţiilor de control d. transmiterea datelor prin intermediul plăcii de bază Bibliografie obligatorie 1. Elena Ianoş-Schiller, Sisteme decalcul şi aplicaţii informatice pentru domeniul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010; 2. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Informatică economică. Exemple, aplicaţii şi studii de caz pentru mediul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti,

32 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Unitatea de studiu 3 SISTEMEE DE OPERARE DI MEDIUL WI DOWS Cuprins 3.1. Introducere 3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 3.3. Conţinutul unităţii de studiu Conceptul de arhitectură software Concepte utilizate în sistemele de operare Principalele funcţii realizate de sistemele de operare Componentele unui sistem de operare Programe utilitare în mediul Windows Componente de administrare, securitate şi informare 3.4. Îndrumar pentru autoverificare 3.1. Introducere Sistemul de operare poate fi definit ca fiind entitatea software compusă dintr-un ansamblu de programe specializate prin care se realizează legătura funcţională între toate componentele sistemului de calcul şi care permite utilizatorilorr să comunice cu calculatorul şi să folosească eficient resursele fizice, logice şi informaţionale. Sistemele de operare prezintă o structură modulară, ceea ce permite o adaptare facilă la cerinţele utilizatorilor. Chiar dacă, într-o configuraţie a sistemului de calcul, pot fi instalate mai multe sisteme de operare, la un moment dat, se foloseşte numai unul. Una dintre componentelee importante ale sistemului de operare funcţionează ca o maşină virtuală asigurând execuţia operaţiilor de intrare/ieşire. În acelaşi timp, sistemul de operare reprezintă interfaţa care permite utilizatorului accesul la date la nivel de fişier. Interacţiunea dintre calculator şi utilizator, prin intermediul elementelor de interfaţă oferite de sistemului de operare, s-a simplificat foarte mult, pe măsura evoluţiei sistemelor de operare. Elementele interfeţei grafice au putut fi însuşite şi de către utilizatorii neinformaticieni Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu Obiectivele unităţii de studiu: - înţelegerea modului de funcţionare a unui sistem de operare; - cunoaşterea rolului diferitelor componente din sistemele de operare din mediul Windows; - cunoaşterea facilităţilor oferite de sistemul de operare; - cunoaşterea conceptelor utilizate de sistemele de operare. Competenţele unităţii de studiu: 32 studenţii vor cunoaşte conceptele de arhitectură software; studenţii vor cunoaşte principalele componente ale unui

33 sistem de opere din mediul Windows; studenţii vor cunoaşte principalele programe utilitare şi funcţiile acestora. Timpul alocat unităţii: 4 ore 3.3. Conţinutul unităţii de studiu Conceptul de arhitectură software Termenul de arhitectură software poate fi definit ca reprezentând o colecţie de software şi componente ale sistemului, conexiunile dintre acestea şi restricţiile aferente lor, exprimate întrun mod raţional. Structurarea generală a componentelor software evidenţiază cele două mari clase: software-ul de bază, reprezentat de sistemul de operare şi software-ul aplicativ (de aplicaţie), care rezolvă problemele concrete ale utilizatorilor, fiind specializat pentru rezolvarea problemelor specifice unor anumite domenii de activitate. În cadrul software-ului de aplicaţii sunt incluse, pe lângă mediile de dezvoltare, şi programele care permit utilizatorilor să execute sarcini specifice dintr-un anumit domeniu. Software-ul de aplicaţii include instrumentele de utilizare generală sau specifică, care pot fi folosite în domenii diverse: economic, tehnic, educaţional, casnic etc. În funcţie de domeniu, pentru aplicaţiile software se definesc atât domeniul de aplicabilitate, cât şi funcţiile pe care aceste aplicaţii le îndeplinesc. Aplicaţiile, care intră în componenţa acestei categorii software, pot fi executate atât pe calculatoare individuale, cât şi în cadrul reţelelor, inclusiv în mediul Internet Concepte utilizate în sistemele de operare Indiferent de tipul şi generaţia pe care o reprezintă, sistemele de operare folosesc un set de concepte, care vor fi prezentate sintetic. Concepte generale Proces Reprezintă un program aflat în execuţie, căruia îi sunt alocate resursele necesare. Fiecărui proces îi este rezervată o zonă de adrese din memoria internă unde sunt stocate instrucţiunile programului şi datele utilizate de acesta. Pentru administrarea proceselor şi resurselor sistemul de operare utilizează un sistem de tabele: tabela de memorie, tabela de intrare/ieşire, tabela pentru fişiere, tabela proceselor. Task 33

34 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Reprezintă unitatea de bază a programării, care este controlată de sistemul de operare. Task-ul poate fi format dintr-o singură operaţie sau dintr-un întreg program, caz în care se suprapune conceptului de proces. Majoritatea sistemelor de operare suportă execuţia concurentă a mai multor task-uri (multitasking). Multitasking Reprezintă posibilitatea oferită de majoritatea sistemelor de operare pentru execuţia mai multor task-uri (programe în formă executabilă) în mod concurenţial, realizând astfel utilizarea mai bună a resurselor sistem. Pentru aceasta, memoria este partiţionată în mai multe zone, fiecare dintre acestea stocând un task. În timp ce un task dintr-o zonă aşteaptă terminarea unei operaţii cu un periferic de intrare/ieşire, unitatea centrală poate executa un task dintr-o altă zonă. Shell Reprezintă conceptul prin care se defineşte componenta care asigură comunicaţia directă dintre utilizator şi sistemul de operare. Din această categorie: interfaţa sistemului de operare şi interpretorul de comenzi al acestuia. Apeluri de sistem Reprezintă un set de instrucţiuni folosite de sistemul de operare pentru execuţia programelor utilizatorului. Prin intermediul acestora se gestionează: procesele, comunicarea între acestea, sistemul de fişiere, modul de protecţie etc. 34 Concepte introduse de sistemele Windows Folder Reprezintă tot o modalitate de organizare a informaţiilor pe suportul fizic, fiind corespondentul directorului din MS-DOS Sunt posibile operaţii de prelucrare la nivel de grup de fişiere printr-o singură comandă. Un folder poate conţine alte foldere înlănţuite într-o structură arborescentă, care este similară cu structura de directori. În consecinţă, se pot genera, şterge, copia, muta sau redenumi foldere, folosind comenzile aferente operaţiei. Fereastra (window) Desemnează o suprafaţă de formă dreptunghiulară prin care se individualizează activitatea curentă, ca urmare a execuţiei unei comenzi sau a unui program. Ferestrele pot fi: de navigare, prin intermediul cărora se poate investiga un grup de aplicaţii; de aplicaţie (program), specifice programelor executabile; de document, folosite ca ferestre de lucru (operative) în cadrul ferestrelor de aplicaţie, de dialog, folosite pentru introducerea unor informaţii de control cerute de execuţia unor aplicaţii. Casete de dialog şi butoane Asigură schimbul de informaţii dintre utilizator şi calculator, prin parametri, mesaje şi opţiuni. O casetă de dialog reprezintă o mică fereastră afişată pe ecran, independent de aplicaţia care se execută, care conţine opţiunile şi parametrii dintre care utilizatorul va

35 selecta ceea ce este necesar prelucrării curente şi va introduce informaţiile solicitate (valori ale parametrilor). Pictograma (icon-ul) Reprezintă un mic desen simbolic asociat unui obiect Windows (componentă hardware, folder, program executabil, fişier, grup de programe sau de fişiere etc.). Selectarea unui icon asigură activarea obiectului aferent.co Desktop Desemnează suprafaţa de lucru în mediul Windows, suprafaţă care constituie de fapt fundalul ecranului, după lansarea în execuţie a unui program şi care poate fi uşor personalizată conform cerinţelor utilizatorului. CEP Multihreading Reprezintă modul de lucru folosit în sistemele de operare Windows, care constă în execuţia simultană a mai multor fire, prin fir de execuţie (thread) înţelegându-se un subtask al aplicaţiei care se rulează. Acest mod de lucru asigură executarea în paralel a mai multor procese aparţinând unei aceleaşi aplicaţii. TE I TR Clipboard Reprezintă o zonă temporară de memorie, care permite transferuri de informaţii, secvenţe de text sau imagini grafice, de la o aplicaţie la alta sau de la un document la altul, în cadrul aceleaşi aplicaţii. Clipboard-ul este o zonă de memorie RAM în care se pot stoca informaţiile. Transferul informaţiilor implică selectarea lor, după care se pot executa comenzile Copy sau Cut, pentru plasarea informaţiilor în Clipboard, iar pentru preluare se execută comenzile Paste sau Paste Special.DE SISTEMELE WI DO CO CEPTE I TROD DE SISTEMELE WI DOWS WS Principalele funcţii realizate de sistemele de operare Funcţiile asigurate de sistemul de operare sunt variate şi complexe. Deşi nu există un set standardizat de funcţii, orice sistem de operare trebuie să asigure o serie de funcţii importante cum ar fi: gestionarea proceselor şi resurselor; gestionarea memoriei; gestionarea sistemului de intrări/ieşiri; gestionarea fişierelor; asigurarea sistemului de protecţie; gestionarea accesului la date şi comunicaţia proceselor în cazul interconectării în reţea Componentele unui sistem de operare Mediul Windows, prin facilităţile (interfaţă grafică, utilitare etc.) şi performanţele oferite (siguranţă în exploatare, stabilitate etc.) a devenit soluţia cea mai răspândită pentru administrarea resurselor unui PC. Dezvoltarea unor versiuni stabile, care funcţionează în cadrul reţelelor locale a contribuit, de asemenea, la creşterea 35

36 I FORMATICĂ ECO OMICĂ popularităţii acestui sistem de operare. Pentru a-şi realiza rolul de interfaţă între calculator şi utilizatori, majoritatea sistemelor de operare sunt organizate pe două niveluri: nivelul fizic (legat de componenta hardware, cu care interferează prin intermediul sistemului de întreruperi) şi nivelul logic (legat de utilizator, cu care comunică prin intermediul comenzilor, limbajelor de programare etc.). Având în vedere cele două niveluri, programele ce intră în componenţa sistemului de operare pot fi grupate în două categorii: programe de comandă-control şi programe de servicii. Programele de comandă-control au rolul de a coordona şi controla toate funcţiile sistemului de operare. Principala componentă a acestei categorii de programe este supervizorul, care are rolul de a coordona activităţile celorlalte componente ale sistemului de operare. Componentele supervizorului, cel mai frecvent utilizate, sunt programe rezidente în memoria internă a calculatorului, în timp ce celelalte componente rămân în memoria externă, de unde sunt apelate şi încărcate în memoria internă, numai în momentul în care sunt solicitate în cadrul prelucrărilor. Supervizorul tratează operaţiile de intrare/ieşire şi alocă magistrala pentru efectuarea transferului diferitelor unităţi de intrare/ieşire. Programele de servicii sunt rulate controlul programelor de comandă-control şi sunt utilizate de programatori pentru dezvoltarea aplicaţiilor. Din această categorie fac parte: translatoarele de limbaj (asambloare, interpretoare de comenzi, compilatoarele limbajelor de programare evoluate), editorul de legături, bibliotecarul, încărcătorul, gestionarele colecţiilor de date, utilitare etc. Structura generică a sistemului de operare cuprinde trei componente principale: nucleul (Kernel) cuprinde programele de nivel jos care asigură funcţiile de bază ale sistemului de operare; interfaţa utilizator cuprinde componentele software care asigură interacţiunea utilizatorului cu sistemul de calcul; sistemul de gestiune a fişierelor cuprinde programele care asigură administrarea spaţiilor de stocare şi a informaţiilor memorate pe suporturile de date. Arhitectura mediului Windows a fost proiectată pentru a permite accesul simultan a mai multor task-uri la resursele sistemului de calcul, în condiţii de securitate. Începând cu sistemul de operare Windows 95, în cadrul arhitecturii s-au pus în evidenţă trei clase de programe: programele de bază (Base System); programele API (Application Programming Interface); programele maşinii virtuale (Virtual Mode). Sistemul de bază (Base System) conţine toate serviciile specifice sistemului de operare. Serviciile sistemului de bază sunt asigurate prin următoarele componente specializate: subsistemul de administrare a fişierelor; subsistemul de reţea; serviciile sistemului de operare; administratorul maşinii virtuale; programele driver ale echipamentelor. Componenta API (Application Programming Interface) este plasată pe inelul 3 de protecţie şi este formată din: 36

37 nucleul Windows; GDI (Graphical Device Interface); USER. Sistemul maşinii virtuale conţine modulele care asigură interfaţa cu utilizatorul şi aplicaţiile acestuia. Modulele aferentei acestei categorii sunt apelate de sistemul API. Din clasa programelor maşinii virtuale fac parte programele utilitare, cum ar fi, de exemplu, utilitarul Windows Explorer Programe utilitare în mediul Windows Programele utilitare, prin facilităţile pe care le oferă, permit rezolvarea rapidă a unor probleme legate de: gestionarea datelor pe suportul fizic, asigurarea securităţii datelor prin parole de acces, salvarea şi restaurarea automată a unor fişiere, compactarea şi arhivarea datelor, diagnosticarea şi tratarea anumitor erori, optimizarea timpului de acces (utilizarea eficientă a memoriei interne, mărirea memoriei convenţionale, folosirea memoriei rapide etc.), transmisia de date şi comunicaţia în cadrul reţelelor, personalizarea elementelor de interfaţă etc. După sfera de aplicabilitate programele utilitare se pot grupa în: utilitare pentru lucrul cu fişiere şi foldere; utilitare pentru controlul setărilor; utilitare pentru întreţinerea discului; utilitare pentru crearea copiilor de siguranţă; utilitare pentru administrarea şi monitorizarea sistemului; utilitare pentru administrarea reţelelor de calculatoare; utilitare pentru managementul securităţii sistemului de calcul; utilitare pentru informare şi autoinstruire; alte componente şi accesorii Componente de administrare, securitate şi informare Facilităţile sistemelor de operare Windows asigură atât cerinţele de exploatare ale calculatoarelor individuale, cât şi cerinţele de exploatare ale reţelelor de calculatoare. În acest sens, se poate menţiona faptul că reţelele pot fi mai uşor configurate şi întreţinute, în condiţiile în care se asigură o protecţie sporită, prin: diminuarea riscului privind o serie de atacuri distructive, a unor accesări neautorizate, posibilităţi mai bune de administrare a resurselor etc. În cadrul sistemului de operare Windows XP, principalele componente implicate în asigurarea protecţiei sunt: Integrated Wireless etworking; Internet Connection Firewall; Secure etworking (IPSec); User-Level Security for shared files, folders; Encrypting File System; Public Key Infrastructure; Group Policy Objects etc. Alte elemente de noutate sunt cele referitoare la suportul pentru smart card-uri, autorizarea prin introducerea semnăturii digitale, şabloane de securizare la nivel de document etc. Principalele componente pentru Windows XP sunt: accesoriile care cuprind programele utilitare şi alte componente generale (setul de caractere, editorul de text etc.); 37

38 I FORMATICĂ ECO OMICĂ instrumente de întreţinere a sistemului (System Tools); instrumente de comunicare (Communications and Entertainment); componentele de administrare a sistemului (Administration and Advanced Tools) şi componentele de management al interfeţei (Accessibility). Accesorii şi instrumente sistem Categoria accesoriilor include atât pachetele de programe existente în celelalte versiuni Windows, dar şi o serie de programe utilitare (Windows Explorer gestiune foldere şi fişiere, Tour Windows XP program de prezentare a mediului Windows XP, etc.). Instrumentele de întreţinere şi administrare a sistemului sunt variate şi asigură fiabilitate în funcţionarea sistemului. Dintre instrumentele de sistem performante existente la dispoziţia administratorului sunt: facilităţi suplimentare de administrare oferite de Microsoft Management Console (MMC); administrarea proprietăţilor sistemului local sau la distanţă prin componenta Windows Management Instrumentation (WMC) gestionarea eficientă a informaţiilor de configurare a sistemului; gestionarea funcţionării calculatoarelor la nivel local sau la distanţă, prin utilizarea componentei Computer Mangement. În scopul măririi accesibilităţii la calculator, în speţă pentru persoanele cu anumite deficienţe, se pot efectua anumite setări ale componentelor (mouse, tastatură, sunet etc.). Aceste setări speciale se pot efectua cu ajutorul componentei Accessibility Wizard activată prin secvenţa: Start Programs Accessibility Accessibility Wizard Îndrumar pentru autoverificare Sinteza unităţii de studiu 3 Un sistem de operare reprezintă, o entitate software compusă dintr-un ansamblu de programe specializate care asigură legătura funcţională între toate componentele unui sistem de calcul, permite utilizatorilor să comunice cu calculatorul şi să folosească eficient resursele întregului sistem de calcul (fizice, logice şi informaţionale). Deşi nu există un set standardizat de funcţii, orice sistem de operare trebuie să asigure o serie de funcţii importante cum ar fi: gestionarea proceselor şi resurselor, gestionarea memoriei, gestionarea dispozitivelor de intrare/ieşire, asigurarea interfeţei cu utilizatorul, gestionarea fişierelor. Arhitectura generică a unui sistem de operare Structura generică a sistemului de operare cuprinde trei componente principale: nucleul (Kernel), interfaţa utilizator şi sistemul de gestiune a fişierelor. 38 Interfaţa grafică a sistemului Windows şi personalizarea acesteia

39 Mediul oferit de sistemele de operare Windows pune la dispoziţia utilizatorului o interfaţă grafică (GUI Graphical User Interface) specifică, care oferă un mod intuitiv de administrare şi operare, respectiv de vizualizare şi activare a programelor, folosind concepte proprii: desktop, fereastră, meniuri, casete de dialog şi butoane. Avantajul major oferit de sistemele Windows este posibilitatea configurării mediului de lucru, în funcţie de specificul prelucrărilor. Modificările, privind setările mediului de lucru, pot fi efectuate atât la începutul prelucrărilor, cât şi pe parcursul sesiunii de lucru, în funcţie de solicitările utilizatorilor. Programele utilitare ale mediului Windows Mediul Windows oferă în cadrul interfeţei dintre utilizator şi sistem o serie de programe utilitare, ale căror funcţii sunt tot mai complexe pe măsura diversificării şi multiplicării cerinţelor utilizatorilor. Concepte şi termeni de reţinut Multitasking (cooperativ şi controlat) Shell Apeluri sistem Proces Multithreading Sistem de bază Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Care sunt principalele funcţii ale unui sistem de operare? 2. Prin ce se deosebeşte multitasking-ul cooperativ de cel controlat? 3. Prin ce se caracterizează interfaţa sistemelor de operare Windows? 4. Care este semnificaţia conceptului de fereastră în mediul Windows? Teme de reflecţie 1. Apreciaţi evoluţia sistemelor de operare în raport cu evoluţia componentelor fizice 2. Analizaţi ce rol au programele utilitare 3. Prezentaţi componentele de bază ale structurii unui sistem de operare din mediul Windows Teste de evaluare/autoevaluare Alegeţi varianta/variantele corecte, ştiind că pot fi corecte 1, 2, 3, 4 sau nici o variantă 1. Care dintre utilitarele Windows pot fi folosite pentru modificarea numelor de fişiere: a. Control Panel b. My Computer c. Windows Explorer d. System Tools 2. Care dintre concepte se regăsesc în toate sistemele de operare: a. task b. proces c. icon d. folder 39

40 I FORMATICĂ ECO OMICĂ 3. Ce operaţii se pot executa în utilitarul Control Panel a.schimbarea setărilor pentru data şi ora sistem b. formatarea dischetelor c.crearea de shortcut-uri d. instalarea unor componente hardware 4. În sistemele Windows o pictogramă poate fi asociată: a. unui driver b. unui fişier c. unui folder d. unei aplicaţii informatice Bibliografie obligatorie 1. Elena Ianoş-Schiller, Sisteme decalcul şi aplicaţii informatice pentru domeniul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010; 2. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Informatică economică. Exemple, aplicaţii şi studii de caz pentru mediul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti,

41 Unitatea de studiu 4 RESURSE I FORMAŢIO ALE DIGITALE ŞI SERVICII Î MEDIUL I TER ET Cuprins 4.1. Introducere 4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 4.3. Conţinutul unităţii de studiu Infrastructura mediului Internet Familia de protocoale TCP/IP Posibilităţi de conectare la Internet Structurarea şi accesarea informaţiei în mediul Internet Securitatea resurselor informaţionale în mediul Internet Servicii în mediul Internet Soluţiile Intranet şi Extranet Mediul Internet şi domeniul economic 4.4. Îndrumar pentru autoverificare 4.1. Introducere Internetul reprezintă exemplul tipic de reţea globală care asigură un mediu informaţional şi de comunicare cu variate şi numeroase servicii şi resurse informaţionale (biblioteci, baze de date etc.), reprezentând, în ultimă instanţă o imensă comunitate de persoane, din întreaga lume, aparţinând tuturor domeniilor vieţii economico-sociale. Funcţiile de prelucrare şi comunicaţie ale mediului Internet se realizează prin intermediul unor procese cooperante. Funcţia de cooperare este evidenţiată în modelul arhitectural al sistemelor teleinformatice, la baza cărora se află conceptul de stratificare, concept care constă într-o ierarhie de niveluri(straturi) funcţionale, fiecare nivel oferind utilizatorilor servicii furnizate de nivelul funcţional inferior Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu Obiectivele unităţii de studiu: înţelegerea modului de realizare a megareţelei Internet (elemente de infrastructură, protocoale, modalităţi de conectare etc.); înţelegerea posibilităţilor de accesare a resurselor informaţionale şi serviciilor Internet; cunoaşterea măsurilor de securitate pentru resursele informaţionale ale mediului Internet; cunoaşterea facilităţilor mediului Internet pentru domeniul economic. Competenţele unităţii de studiu: studenţii vor cunoaşte conceptele mediului Internet; studenţii vor cunoaşte principalele posibilităţi de conectare la 41

42 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Internet; studenţii vor cunoaşte principalele modalităţi de accesare a resurselor şi serviciilor mediului Internet; studenţii vor cunoaşte principalele facilităţi de utilizare a Internetului în activităţile economice. Timpul alocat unităţii: 4 ore 4.3. Conţinutul unităţii de studiu Infrastructura mediului Internet Arhitectura mediului Internet include o infrastructură proprie formată dintr-o infrastructură tehnică (backbone) şi una organizaţională, asigurată de furnizorii de servicii (Internet Service Provider - ISP) şi de transport (Internet Transport Provider - ITP). Altfel spus, din punct de vedere arhitectural, Internetul este alcătuit dintr-o multitudine de reţele interconectate, prin intermediul legăturilor de telecomunicaţii. La rândul lor, reţelele, sunt constituite dintr-o mare varietate de sisteme de calcul, de la PC-uri la mainframe-uri, precum şi din alte reţele, care pot fi de tip LAN, MAN sau WAN. Reţelele sunt structurate la diferite nivele: intercontinental, naţional, regional, astfel încât să se poată realiza o conectare care să asigure o comunicare eficientă. Corespunzător modului de interconectare, există trei tipuri de noduri: noduri la nivel mondial, la care se conectează nodurile continentale; noduri la nivelul unei ţări la care se conectează nodurile locale; noduri la nivel local (regional) care trebuie recunoscute de nodul continental la care se conectează Familia de protocoale TCP/IP Internetul, pentru stabilirea legăturilor şi transferului de informaţii între calculatoarele din cadrul reţelei, utilizează un set de protocoale de comunicaţie. Pentru compatibilizarea transmisiei, indiferent de platforma utilizată, este utilizat un protocol comun TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol). Concepţia protocolului TCP/IP este implementată astfel încât schema de adresare să permită utilizatorilor şi programelor din reţea să identifice în mod unic o reţea sau un calculator host, atât prin intermediul unei adrese IP, cât şi prin intermediul unui nume de calculator host. Protocolul TCP reprezintă un ansamblu de reguli precise, care se aplică asupra tuturor echipamentelor implicate în transmisia de date. IP gestionează modul de adresare, adică asigură compunerea adreselor, formate din: expeditor, reprezentat de un router Internet, respectiv reţeaua din care face parte utilizatorul şi destinatar, reprezentat de

43 calculatorul care primeşte mesajele (host). Adresele literale au în general următorul format: nivel nume_utilizator numele persoanei care accesează Internetul nume_calculator denumirea calculatorului host loc_calculator descrierea locului unde se găseşte calculatorul domeniu_de_nivel descrie aria de interes a datelor: (edu educaţional, mil militar, gov guvernamental, com comercial, net reţea, org organizaţional şi simbol ţară ţara de origine). În arhitectura TCP/IP, nivelele funcţiilor sunt cele ale modelului ISO OSI (nivelul aplicaţie, nivelul prezentare, nivelul sesiune, nivelul transport, nivelul reţea, nivelul legătură de date şi nivelul fizic). În cadrul nivelului reţea se realizează atât conversia pachetelor de date în UDP (User Datagram Protocol) şi transmiterea lor către protocoalele nivelului legătură de date pentru procesarea lor în momentul transmisiei, cât şi transferarea lor către nivelul transport, pentru a ajunge la destinaţie. În Internet, nivelul transport este implementat în reţelele TCP/IP, prin intermediul protocoalelor UDP (User Datagram Protocol) şi TCP (Transmission Control Protocol). Protocoalele TCP/IP de nivel transport asigură servicii care permit programelor nivelului aplicaţiei să comunice între ele prin mesaje Posibilităţi de conectare la Internet Principalele modalităţi de conectare fizică la un server Internet: conexiune prin linie telefonică (dial-up connection) conectare permanentă prin reţea (network connection) conectare prin poştă electronică ( connection) conectare prin modem şi terminal (dial-up terminal connection) conectare prin reţeaua de televiziune prin cablu (TV Cable) Structurarea şi accesarea informaţiei în mediul Internet Mediul Internet utilizează instrumente concepute special pentru organizarea, localizarea, căutarea şi vizualizarea în reţea, cum ar fi: pagină web (WWW), hypertext, hyperlink, site, HTML. World Wide Web (WWW sau web) Reprezintă cel mai important serviciu Internet, prin care utilizatorul are posibilitatea să acceseze rapid informaţia (text, grafică, multimedia) înlănţuită şi organizată sub formă de pagini Web, care este distribuită geografic. Informaţia este organizată sub formă de pagini cu legături. O pagină Web conţine atât informaţii de diferite tipuri, cât şi trimiteri sau legături cu alte elemente din Internet. 43

44 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Hypertext-ul Reprezintă pagini Web, inclusiv conexiunile stabilite în cadrul acestora, respectiv un text cu legături. Hyperlink-ul reprezintă conexiunile care se pot realiza între resursele informaţionale din spaţiul web. Legăturile sunt simbolizate în cadrul unei pagini Web sub formă de imagini grafice (butoane, etichete vizuale etc.) sau sub formă de text (cuvinte cheie, litere, cifre etc.). Site-ul Reprezintă o mulţime de pagini Web organizate ierarhic şi care au un element comun. O pagină Web poate conţine text, imagini, sunete, trimiteri sau legături către alte pagini. HTML (HyperText Markup Language) Reprezintă limbajul standardizat de reprezentare a informaţiilor pe Internet. Orice informaţie (text, imagine, sunet, legătură etc.) şi prelucrările aferente sunt tratate ca obiecte. O caracteristică a acestui limbaj constă în atribuirea unor coduri specifice fiecărui obiect în funcţie de tipul de prelucrare solicitat de utilizator (coduri pentru animaţie, culoare, imagini etc.). avigarea în mediul Internet Reprezintă, în fapt, modul de acces la resursele informaţionale. Navigarea este realizată prin intermediul unor programe specializate, care poartă numele generic de Web browsere. Aceste programe se bazează pe o interfaţă grafică (GUI Graphical User Interface) şi oferă, în principal, servicii de consultare a World Wide Web-ului, precum şi de poştă electronică. Browsere Principalul browser Internet încorporat mediului Windows este Internet Explorer, care ani de-a rândul a dominat piaţa browser-elor, până la dezvoltarea altor browsere, cum ar fi, de exemplu, Firefox şi Opera. Internet Explorer este un pachet deschis şi integrat de componente software care a fost inclus în toate sistemele de operare Windows pentru accesul la Internet, oferind o metodă simplă şi personalizată accesibilă tuturor categoriilor de utilizatori. Fereastra Internet Explorer conţine elemente structurale care sunt adaptate la cerinţele şi specificul lucrului în mediul Internet (diverse meniuri plasate transversal pe ecran, bare de instrumente, zonă de interfaţă etc.). Favorites Center conţine foldere cu legături specifice, configurate, astfel încât să poată înregistra legăturile favorite ale utilizatorului, iar în cazul în care acesta doreşte să acceseze o pagină web, poate selecta Favorites şi apoi pagina solicitată. Motoarele de căutare Reprezintă programe specializate pentru căutarea şi regăsirea informaţiilor, în funcţie de anumite cuvinte cheie specificate de utilizator. Programul preia şi interpretează cuvintele cheie, explorează reţeaua Internet şi returnează o listă de adrese corespunzătoare paginilor care conţin valoarea cheii. 44

45 Dintre motoarele de căutare, cel mai popular este Google ( Google este considerat cel mai performant motor de căutare, incluzând facilităţi importante: permite efectuarea unei multitudini de setări, inclusiv setarea elementelor de interfaţă în limba română; furnizează un număr mare de rezultate obţinute în urma căutării (42% din numărul total de pagini disponibile pe Internet); asigură accesul direct pentru căutarea imaginilor (componenta Google Image); asigură setarea afişării rezultatelor căutării, astfel încât aceasta să se poată face atât pentru un cuvânt cheie, cât şi pentru toate cuvintele cheie specificate de utilizator. Portalurile Au devenit în ultimul timp componente importante de promovare şi de gestiune a informaţiilor digitale, constituind instrumente ale economiei digitale. Portalurile au ca scop atragerea unui număr cât mai mare de vizitatori şi mărirea bazei de date cu legături utile. Cel mai apelat portal este yahoo.com. Yahoo.com oferă utilizatorilor informaţii diverse şi acces la serviciul de poştă electronică gratuit. Principalele facilităţi au în vedere: asigură personalizarea homepage-ului; permite crearea de conturi de şi asigură utilizatorilor un spaţiu mare de stocare a mesajelor; facilitează accesul la diferite servicii suplimentare etc Securitatea resurselor informaţionale în mediul Internet Asigurarea securităţii informaţionale este importantă atât în cazul utilizării individuale a unui sistem de calcul, cât mai ales, pentru lucrul în reţea. Una dintre cerinţele dezvoltării, pe scară largă, a tranzacţiilor electronice vizează asigurarea unei securităţi ridicate a acestor tranzacţii. Securitatea pe Internet implică mai multe procese, după cum urmează: încriptarea datelor pentru a face datele indescifrabile pentru orice utilizator neautorizat, asigurând astfel păstrarea confidenţialităţii; autorizarea utilizatorilor printr-un identificator unic (ID) şi o parolă, înscrise în liste de control a accesului (ACL - Access Control List), cu ajutorul cărora se validează solicitările de acces ale utilizatorilor; autentificarea utilizatorilor prin folosirea semnăturii digitale ataşate la documentele transmise pentru a se asigura atât autenticitatea autorului, cât şi integritatea documentului etc Servicii în mediul Internet Serviciul (poşta electronică) Este similar cu serviciul poştal tradiţional, numai că oferă marele avantaj al vitezei cu care un mesaj (o scrisoare) ajunge de la expeditor la destinatar. Pentru identificarea expeditorului şi a destinatarului, se utilizează un sistem de adrese standardizat, a cărui formă: nume_utilizator@adresa_nod 45

46 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Serviciul Use et newsgroups (grupuri de dialog) Este constituit din grupuri de ştiri, care sunt similare avizierelor, unde se pot citi anunţurile postate de alţi utilizatori şi unde utilizatorii îşi pot posta propriile anunţuri. Serviciul Talk Reprezintă cel mai simplu mod de comunicare între doi utilizatori conectaţi la Internet, fără a permite însă şi transferul de fişiere. Acest sistem are ca avantaj faptul că nu necesită existenţa unui server sau lanţ de servere, comunicaţia realizându-se direct între calculatoarele utilizatorilor. Serviciul IRC (Internet Relay Chat) Este cel mai modern mijloc de comunicare on-line între utilizatori ai Internetului din întreaga lume. Folosind o reţea de servere IRC utilizatorul din România, de exemplu, poate dialoga cu unul sau mai mulţi utilizatori aflaţi oriunde în lume. Comunicaţia se poate face pe canale publice, deschise de obicei pe motive tematice, sau pe canale private, deschise temporar, între doi sau mai mulţi corespondenţi. Faţă de celelalte modalităţi de comunicare, sistemul IRC are ca avantaj legătura în timp real între corespondenţi, fiind comparabilă cu o convorbire telefonică. Alte modalităţi de transmitere a mesajelor prin Internet Au în vedere sistemele de tip Phone,Video Conferencing, Internet FAX etc. Prin aceste sisteme se pot purta discuţii audio şi/sau video între utilizatori. Există programe specializate care permit aceste tipuri de comunicaţii Soluţiile Intranet şi Extranet Conceptul Intranet Reprezintă aplicarea tehnologiilor Internet, cum ar fi modelul client-server şi familia de protocoale TCP/IP, în cadrul unei reţele locale aparţinând unei întreprinderi, unei corporaţii etc. Într-un Intranet pot fi folosite modalităţile de asigurare a serviciilor web (prin protocolul de transfer HTTP), a serviciului de poştă electronică (SMTP), a transferului de fişiere (FTP), etc., iar tehnologiile Internet sunt adesea folosite pentru a oferi elementele de interfaţă. Soluţia Extranet Realizează legătura dintre Internet şi intranet, fiind un domeniu de integrare, care va avea atât caracter privat cât şi caracter public. Se poate utiliza o structurare a informaţiilor pe mai multe nivele: privat, public şi mixt (legături între organizaţii de tip Internet). Un extranet necesită asigurarea securităţii reţelei, iar pentru aceasta pot fi incluse firewall-uri, servere de management, emiterea şi utilizarea certificatelor digitale, alte mijloace de autentificare a utilizatorilor, de criptare a mesajelor, precum şi a unor reţele private virtuale (VPN) Mediul Internet şi domeniul economic Mediul de afaceri, odată cu dezvoltarea Internetului, s-a schimbat radical, ceea ce a făcut ca şi cele mai mici firme să-şi proiecteze o pagină web în care să-şi afişeze datele de contact, domeniul de activitate şi chiar să-şi promoveze produsele/serviciile. Facilităţile oferite de Internet au 46

47 permis dezvoltarea rapidă a afacerilor electronice. Cele mai importante avantaje ale dezvoltării unei afaceri electronice sunt: posibilitatea unei entităţi economice de a-şi vinde şi de a-şi face cunoscute produsele/serviciile la nivel global; rapiditatea traficului informaţional multimedia; reducerea semnificativă a costurilor pentru realizarea comunicării cu furnizorii şi clienţii; creşterea accesibilităţii şi a modalităţilor de prezentare a informaţiei; necesitatea unei investiţii mult mai mici pentru demararea unei afaceri on-line, comparativ cu investiţia iniţială cerută în cazul unei afaceri tradiţionale. Unul dintre segmentele în care tehnologia web este aplicată cu succes este la nivelul aplicaţiilor de e-business, cum ar fi: CRM (Customer Relationship Management), ERP (Enterprise Resource Planning), SCM (Suply Chain Management) etc., care reprezintă soluţii integrate, de ultimă generaţie, prin care se poate asigura atât o optimizare a organizării sistemelor informaţionale, o mai bună structurare a colecţiilor de date, cât şi o îmbunătăţire a managementului. E-business reprezintă mai mult decât un simplu concept prin care se definesc afacerile electronice, reprezintă o strategie a modului de a iniţia şi derula o afacere folosind mijloacele electronice, cea mai importantă şi folosită componentă fiind e-commerce (comerţul electronic), care reprezintă vânzarea de produse şi/sau servicii prin intermediul Internetului. De fapt, afacerile on-line nu se limitează doar la atât, ci presupun promovarea produselor si/sau serviciilor în mediile digitale, menţinerea permanentă a contactelor cu furnizorii, cu posibilii parteneri de afaceri, dar şi cu clienţii etc., toate acestea realizându-se prin intermediul tehnologiilor informatice şi a mediului Internet. În prezent, afacerile electronice (e-business) sunt prezente în diverse domenii şi includ o serie de componente specifice, care pot fi clasificate în: e-commerce (comerţ electronic) e-auctions (licitaţii on-line) e-banking (tranzacţii bancare on-line) e-marketing (promovarea on-line a produselor li/sau serviciilor) e-directories (cataloage virtuale) e-brokering (vânzarea şi cumpărarea de acţiuni on-line) e-leasing (leasing on-line) e-working (firme virtuale) (poştă electronică) Îndrumar pentru autoverificare Sinteza unităţii de studiu 4 Extinderea utilizării reţelelor de calculatoare a permis crearea şi dezvoltarea mediului Internet, ca megareţea globală accesată de utilizatori din întreaga lume. 47

48 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Concepte utilizate în mediul Internet Principalele concepte utilizate, structurate pe domenii sunt următoarele: backbone, nod de interconectare, reţea naţională/regională, furnizor de acces (ISP), furnizor de transport (ITP), router, server, domeniu, DNS, număr IP, URL, TCP/IP, Intranet, Extranet, Web, site, hyperlink, browser, portalul, HTTP, FTP, HTML. Accesarea resurselor şi serviciilor Internet Pentru accesarea Internetului, utilizatorul trebuie să dispună de echipamentele necesare (sistem de calcul şi modem), de software-ul specializat (de exemplu Internet Explorer) şi de o conectare la Internet. Accesarea Internet-ului se face prin intermediul unor companii specializate, furnizori de servicii de acces la Internet (ISP Internet Service Provider), la care utilizatorul se poate conecta (folosind un anumit tip de conectare: , conectare dedicată, conectare directă, conectare prin reţeaua de televiziune etc.), pe baza unui contract încheiat între părţi. avigarea prin Internet reprezintă modul de acces la reţeaua Internet în vederea regăsirii informaţiilor solicitate. Navigarea este realizată prin intermediul unor programe specializate, care poartă numele generic de Web browsere. Securitatea resurselor informaţionale în mediul Internet Protecţia împotriva produselor de tip malware Soluţiile Intranet şi Extranet Servicii Internet Expansiunea informaţiilor digitale a impus o diversificare a serviciilor facilitate de mediul Internet. Astfel, de la servicii de comunicare între utilizatori ( , chat, video conferinţe etc.) la tranzacţii digitale (e-commerce, e-banking etc.) şi până la domeniul educaţional (e-learning) şi cel cultural (muzee virtuale etc.). Concepte şi termeni de reţinut Concepte utilizate în mediul Internet (infrastructură tehnică, infrastructură organizatorică, echipamente specifice, concepte logice) Accesarea Internetului (standard client/server, furnizor de servicii Internet etc.) Navigarea în Internet (browsere Internet şi motoare de căutare) Servicii Internet (poştă electronică, schimb interactiv de mesaje, portaluri, e-commerce, e-banking, e-learning etc.) Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Ce este un furnizor de servicii de acces la Internet? 2. Care sunt modalităţile uzuale de conectare la Internet pentru un utilizator casnic? 3. Care este modalitatea de standardizare a adreselor ? 4. Ce este o adresă URL? 5. Care sunt principalele funcţii ale unui browser Internet? Teme de reflecţie 1. Implicaţii Internet în domeniul educaţional 2. Influenţa Internetului asupra personalităţii omului modern 3. Impactul tehnologiilor de comunicaţie asupra activităţilor economice 4. Direcţii de dezvoltare a tranzacţiilor electronice 5. Posibilităţi de documentare şi informare în cyberspace 48

49 Teste de evaluare/autoevaluare Alegeţi varianta/variantele corecte, ştiind că pot fi corecte 1, 2, 3, 4 sau nici o variantă 1. Un portal reprezintă: a. o modalitate de accesare a informaţiilor pe Internet b. o structurare ierarhică a informaţiilor c. o modalitate de organizare a mediilor de stocare optice d. o modalitate de promovare a informaţiilor digitale 2. Internetul utilizează standardele: a. OSI b. client/server c. TCP/IP d. http 3. O soluţie intranet reprezintă: a. un protocol utilizat în Internet b. o standardizare a reprezentării informaţiilor pe Internet c. o modalitate de utilizare a tehnologiilor Internet la nivelul unei organizaţii d. un limbaj specializat utilizat în construirea paginilor web 4. Hiperlegăturile reprezintă: a. protocoale de comunicare în Internet b. legături înlănţuite care redau conexiunile dintre mai multe pagini/site-uri Web c. browsere Internet d. elemente de regăsire a informaţiilor pe Web 5. HTML reprezintă: a. un protocol utilizat în Internet b. un limbaj specializat în construirea paginilor Web c. un limbaj care utilizează un sistem de coduri pentru prelucrările aplicate obiectelor d. un limbaj procedural Bibliografie obligatorie 1. Elena Ianoş-Schiller, Sisteme decalcul şi aplicaţii informatice pentru domeniul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010; 2. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Informatică economică. Exemple, aplicaţii şi studii de caz pentru mediul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti,

50 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Unitatea de studiu 5 MS-OFFICE SUPORT PE TRU DEZVOLTAREA DE APLICAŢII PE TRU DOME IUL ECO OMIC Cuprins 5.1. Introducere 5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 5.3. Conţinutul unităţii de studiu Arhitectura pachetului MS Office Particularităţi ale pachetului MS Office Particularităţi ale pachetului MS Office Personalizarea interfeţei mediului MS Office Operaţii generale în mediul MS Office 5.4. Îndrumar pentru autoverificare 5.1. Introducere În prezent, pachetul Microsoft Office reprezintă cea mai răspândită suită de aplicaţii din lume, care oferă o standardizare în abordarea software-ului aplicativ, incluzând interfeţe şi instrumente accesibile care pot fi folosite şi de utilizatorii neinformaticieni pentru rezolvarea rapidă a unor cerinţe legate de: procesarea textelor, calcul tabelar, prezentări multimedia, managementul documentelor, integrarea aplicaţiilor etc Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu Obiectivele unităţii de studiu: cunoaşterea componentelor pachetului integrat de aplicaţii MS Office; cunoaşterea arhitecturii pachetului integrat MS Office; cunoaşterea particularităţi ilor variantei MS Office 2007; cunoaşterea particularităţi ilor variantei MS Office Competenţele unităţii de studiu: studenţii vor cunoaşte conceptele de arhitectură şi configuraţie a sistemelor de calcul şi a componentelor utilizate în configuraţiile comerciale; studenţii vor cunoaşte principalele criterii care trebuie analizate la evaluarea ofertelor de calculatoare; studenţii vor cunoaşte principalele componente ale reţelelor de calculatoare; studenţii vor cunoaşte principalele elemente pentru interconectarea reţelelor. 50

51 Timpul alocat unităţii: 2 ore 5.3. Conţinutul unităţii de studiu Arhitectura pachetului MS Office Mediul MS Office asigură realizarea unor produse software complexe, care includ diferite tipuri de informaţii, care sunt create prin mai multe componente ale pachetului. În general, astfel de produse necesită efectuarea unor schimburi informaţionale, care pot fi de tip static şi/sau dinamic, modul de realizare a acestora depinzând de sistemul de operare. Conceptul introdus de mediul Windows este cel de legare şi înglobare a obiectelor (tehnica OLE Object Linking and Embedding), care asigură crearea mai rapidă a documentelor complexe, întreţinerea mai facilă a documentelor şi economisirea resurselor. O metodă simplă de executare a schimbului de date prin legare sau înglobare este prin copierea datelor dintr-un document şi alipirea (Paste Special) acestora în alt document. Utilizarea comenzii Paste Special, spre deosebire de Paste, are ca efect stocarea mai multor informaţii despre obiectul respectiv, şi anume locaţia fişierului sursă, aplicaţia server etc. În acest pachet integrat de programe se regăsesc unele componente care au devenit tradiţionale odată cu evoluţia pachetului şi care au fost menţinute şi dezvoltate în toate versiunile. Aceste componente sunt: Word, Excel, Power Point, Outlook şi Access. MS Word Este procesorul de texte propriu mediului Windows, care permite scrierea, editarea şi tipărirea documentelor. În Word utilizatorul poate controla atât aspectul textului prin schimbarea fontului, stilului şi mărimii caracterelor, cât şi configurarea unor elemente precum: indentarea, distanţa dintre rânduri, marginile documentului etc. Word include şi o serie de instrumente pentru efectuarea operaţiilor de verificare ortografică şi gramaticală a cuvintelor şi frazelor. Pe lângă funcţiile specifice de tratare a textului, dispune de instrumente de grafică pentru realizarea şi procesarea unor scheme, diagrame etc., cât şi de instrumente specifice pentru realizarea tabelelor şi efectuarea unor calcule. MS Excel Este aplicaţia de calcul tabelar, care prin funcţiile încorporate permite utilizatorilor efectuarea calculelor matematice, financiare, statistice etc., precum şi realizarea rapidă a unor reprezentări grafice a datelor numerice redate sub forma structurilor tabelare. O altă facilitate importantă a acestei componente constă în operarea dinamică a modificărilor efectuate asupra datelor ce fac obiectul 51

52 I FORMATICĂ ECO OMICĂ formulelor şi funcţiilor. MS Power Point Este un program de prezentare care permite combinarea prezentărilor de tip static (diapozitive) cu prezentările electronice cu efecte multimedia. Pentru îmbunătăţirea impactului vizual, textului i se pot adăuga diagrame, tabele şi imagini. Înlănţuirea imaginilor statice conform unui scenariu, permite realizarea unor prezentări multimedia foarte atractive şi sugestive. MS Outlook Este un program de gestionare a informaţiilor pentru organizarea mesajelor de poştă electronică, a agendei de lucru, a calendarului şi a listelor de lucrări. Acest program prin facilităţile pe care le oferă reprezintă un instrument eficient pentru organizarea şi desfăşurarea activităţilor de birotică. MS Access Reprezintă un sistem de gestiune a bazelor de date relaţionale care permite memorarea şi organizarea informaţiilor în seturi de tabele. Informaţiile sunt structurate ca obiecte (table, forms, queries, reports, modules), iar asupra datelor pot fi efectuate operaţii de calcul, de aranjare după anumite criterii, de regăsire etc. Microsoft Access dispune de instrumente eficiente pentru lucru în modul asistat ceea ce permite realizarea rapidă a aplicaţiilor cu datele organizate sub forma bazelor de date. În afara acestor aplicaţii primare, Microsoft Office mai conţine (integral sau parţial) şi o serie de aplicaţii secundare, care pot fi apelate şi folosite ca instrumente de lucru de toate componentele integrate pachetului Microsoft Office. Dintre cele acestea, cele mai reprezentative, sunt: WordArt care include o serie de comenzi ce permit modelarea textului în diverse forme pentru realizarea de embleme, anteturi, afişe etc.; ClipArt Gallery care include o colecţie de fişiere grafice, grupate pe domenii, fişiere al căror conţinut poate fi folosit în oricare dintre aplicaţiile primare; Microsoft Graph care conţine o serie de instrumente ce permit transpunerea datelor din tabele în grafice sau diagrame; Equation Editor care conţine o serie de instrumente specializate în scrierea de ecuaţii şi simboluri matematice; Microsoft Organization Chart care conţine o serie de instrumente specializate în realizarea de diagrame; MicrosoftMap care conţine o serie de instrumente care permit prezentarea informaţiilor pe zone geografice, sub formă de hărţi. Pe lângă componentele prezentate, începând cu versiunea MS Office 2000, au mai fost introduse şi următoarele: Publisher program pentru realizarea de publicaţii în special pentru vânzări şi marketing, oferind instrumente de design şi realizare profesionistă a unei game variate de materiale şi publicaţii specifice domeniului, precum: cataloage, invitaţii, felicitări etc. FrontPage program pentru crearea de pagini Web şi publicarea acestora pe Internet, fiind utilizat atât de către specialişti 52

53 cât şi de către utilizatori neinformaticieni, care pot utiliza instrumentele de generare automată a paginilor web furnizate de interfaţa grafică. PhotoDraw program pentru procesarea de imagini care permite prelucrarea profesională a fotografiilor digitale; Small Business Tools program pentru gestiunea afacerilor mici, orientat pe realizarea principalelor situaţii de gestiune operativă şi financiară a unei firme de mici dimensiuni. Toate componentele respectă standardele mediului Windows, oferind asigurarea automată a compatibilităţii datelor şi integrării aplicaţiilor. În mediul integrat MS Office se poate realiza o mare varietate de funcţii: înglobarea informaţiilor dintr-un anumit tip de fişier întrun alt tip, permiţând editarea acestora fără a se modifica sursa datelor; crearea de legături între fişiere, încât modificarea informaţiilor într-un fişier să determine actualizarea automată a acestora în celelalte fişiere; combinarea unei baze de date cu adrese, creată în Access, cu un formular de scrisoare, realizat în Word, pentru a obţine rapid de scrisori; păstrarea şi organizarea fişierelor cu aceeaşi tematică într-o singură entitate, folosind modulul Microsoft Binder; administrarea mesajelor şi a programului de lucru, partajarea de informaţii în diverse moduri, prin folosirea programului Microsoft Outlook; colaborarea eficientă cu ceilalţi parteneri, prin lucrul simultan în registre de calcul partajate şi prin schimbul de informaţii. Prin componentele sale, ultimele versiuni MS Office acoperă o paletă mai largă de solicitări care-şi găsesc o rezolvare rapidă şi eficientă Particularităţi ale pachetului MS Office 2007 Pachetul Office 2007 include un set amplu de instrumente, care pot fi folosite atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv, pentru rezolvarea problemelor la locul de muncă. Permite colectarea şi integrarea informaţiilor de tipuri diferite, precum şi regăsirea şi partajarea informaţiilor. Pachetul Office în varianta 2007 include componentele: Word 2007, Excel 2007, PowerPoint 2007, Outlook 2007 cu Business Contact Manager, Access 2007, Publisher 2007, OneNote 2007 şi InfoPath Principalele caracteristici ale acestor componente sunt succint prezentate în tabelul 5.1. Tabel 5.1 Caracteristici ale componentelor MS Office 2007 Componentă MS Funcţionalitate şi elemente de noutate Office Word 2007 Procesarea texte, tabele, imagini. Oferă o nouă interfaţă, stiluri rapide şi teme pentru crearea documentelor, compararea 53

54 I FORMATICĂ ECO OMICĂ versiunilor, Document Inspector, format special pentru fişierele macro, Word Mobile. Excel 2007 Calcul tabelar, prin care se asigură rezolvareaa rapidă a problemelor folosind formule de calcul şi funcţii. Oferă o nouă interfaţă, foi de calcul mai mari, formule mai lungi, teme şi stiluri, posibilităţi de sortare şi filtrare îmbunătăţite, vizualizarea aranjării în pagină, partajarea prin Internet, Excel Mobile. Power Point 2007 Realizareaa unor prezentări multimedia. Oferă o nouă interfaţă, noi teme şi stiluri rapide, machete personalizate, efecte îmbunătăţite pentru obiecte, grafice SmartArt, PowerPoint Mobile. Outlook 2007 Gestiunea mesajelor de şi a informaţiilor personale. Oferă o nouă interfaţă, setarea unui autocont, previzualizarea fişierelor ataşate, protecţia pentru phishing, căutare instant, integrarea operaţiilorr calendar, Outlook Mobile. Access 2007 Gestiune a bazelor de date. Oferă o nouă interfaţă, noi posibilităţi de utilizare a bazelor de date. Publisher 2007 Crearea publicaţiilor, a site-urilor şi publicaţiilor. Oferă un conţinut reutilizabil, preverificare a imprimării, gestiune îmbunătăţită pentru liste. One ote 2007 Oferă un tip nou de fişier, şabloane pentru notebook-uri, îmbunătăţită, capacitate sincronizare de cu căutare Outlook, exportul de mesaje din outlook în OneNote, instrumente pentru desen, hyperlink-uri între notiţe. InfoPath 2007 Realizareaa formularelor electronice. Oferă facilităţi pentru proiectarea şi gestionarea formularelor, publicarea acestora în mai multe moduri.. 54 Fig. 5.1 Butonul Office Office 2007 oferă un nou tip de interfaţă, prin faptul că în principalele aplicaţii: Word, Excel, PowerPoint, Outlook şi Access, meniurile sunt înlocuite prin noi elemente: butonul Office, panglica/banda (ribbon), minibara de instrumente, bara de acces rapid etc.

55 Butonul Office (figura 5.1) oferă posibilitatea executării operaţiilor la nivel de fişier, precum şi opţiunile de afişare, substituind deci, meniul File cu o listă revizuită de comenzi şi opţiuni. Panglica/ribbon-ul reprezintă un element de noutate a interfeţei, prin faptul că înlocuieşte meniurile şi barele de instrumente, care erau folosite în variantele anterioare ale pachetului Office. Minibara de instrumente este vizibilă după selectarea textului şi mutarea cursorului în sus, iar după finalizarea operaţiilor, prin mişcarea în jos a cursorului, minibara se dezactivează. Fig. 5.2 Baraa de acces rapid Bara de acces rapid (figura 5.2) conţine o serie de comenzi care se execută în mod frecvent (salvare, undo, redo). Comenzile din această bară pot actualizate prin includerea unor noi comenzi cu acces rapid (Customize Quick Access Toolbar). Pentru o serie de operaţii, folosite în mod frecvent, sunt consacrate şi unele combinaţii de taste realizate cu tasta de control Ctrl, combinaţii care pot fi folosite în toate variantele pachetului MS Office. Dintre acestea, reprezentative sunt următoarele: Ctrl+ pentru ew, Ctrl+S pentru Save, Ctrl+O pentru Open, Ctrl+C pentru Copy, Ctrl+V pentru Paste, Ctrl+X pentru Cut, Ctrl+A pentru Select All, Ctrl+F pentru Find, Ctrl+H pentru Replace, Ctrl+D pentru Font, Ctrl+L pentru alinierea textului la stânga, Ctrl+E pentru alinierea textului pe centru, Ctrl+R pentru alinierea textului la dreapta, Ctrl+J pentru alinierea textului Justified. Combinaţiile realizate cu tasta Alt pentru activarea unor meniuri sunt: Alt H pentru Home, Alt pentru Insert, Alt P pentru Page Layout, Alt S pentru Reference, Alt M pentru Mailings, Alt R pentru Review, Alt W pentru View Particularităţi ale pachetului MS Office 2010 În MS Office 2010, ca noi caracteristici se pot aminti: panglica (ribbon-ul), ca element de interfaţă, se regăseşte 55

56 I FORMATICĂ ECO OMICĂ în toate aplicaţiile din cadrul pachetului Office 2010 butonul Office a fost înlocuit cu un buton de meniu, care permite o mai rapidă accesare a funcţiilor îmbunătăţirile aduse pentru executarea funcţiilor de navigare şi căutare permit regăsirea mai rapidă a resurselor (se pot realiza notiţe în Word 2010, PowerPoint 2010 sau Internet Explorer, care pot fi asociate cu sursa informaţiilor, se poate executa o mai rapidă căutare cu panoul de navigare din Word, care să beneficieze şi de o evidenţiere vizuală a rezultatelor etc.) alte facilităţi oferite de Word 2010 constau în: posibilitatea previzualizării conţinutului înainte de a fi inserat într-un document, posibilităţi îmbunătăţite de personalizare a textului cu efecte şi stiluri diferite, folosirea unor noi şabloane SmartArt, facilitarea editării imaginilor Excel 2010 include metode avansate de manipulare a datelor aplicaţia PowerPoint 2010 permite transmiterea în timp real a unei prezentări în mediul Internet, care să poată fi vizualizată de toţi cei cărora li s-a transmis chiar dacă nu au instalat pe sistem PowerPoint aplicaţia PowerPoint 2010 permite editarea facilă a clipurilor video încorporate într-o prezentare, fără a mai necesita o altă componentă specializată pentru efectuarea modificărilor (eliminarea unor secţiuni, includerea unor elemente în clipul video care prin acţionare să declanşeze diferite animaţii etc.) Outlook 2010 permite gruparea -urilor, crearea unor scurtături menite să simplifice comenzile comune, accesarea directă a listei de contacte din inbox-ul personal, adăugarea unor instrumente de realizare a unor traduceri on-demand. Varianta MS Office 2010 este un produs nou, pentru care performanţele în exploatare curentă nu au fost încă suficient demonstrate pentru a se putea trage concluzii prin care să se stabilească punctele tari, în raport cu variantele anterioare ale pachetului Office Personalizarea interfeţei mediului MS Office În funcţie de necesităţile de prelucrare, utilizatorul poate modifica informaţiile afişate pe ecran. Orice fereastră de aplicaţie poate fi expandată, comprimată, mutată sau dimensionată. Datorită faptului că interfaţa variantei Office 2007 prezintă o serie de modificări semnificative faţă de interfeţele variantelor anterioare, operaţiile folosite pentru personalizarea elementelor de interfaţă vor fi prezentate în paralel. MS Office 2007 aduce substanţiale îmbunătăţiri legate de realizarea interacţiunii utilizator-calculator. Astfel, în Office 2007, elementele de interfaţă pentru ferestrele de aplicaţie diferă faţă de cele prezentate, existând un singur centru de control reprezentat de panglică (ribbon), care se caracterizează prin faptul îşi poate

57 reconfigura automat elementele componente, în funcţie de contextul de lucru. Meniurile şi barele cu instrumente tradiţionale au fost înlocuite cu un set de tab-uri de comenzi aranjate pe panglici. Anumite comenzi sunt disponibile numai atunci când se editează un anumit tip de obiect. De exemplu, comenzile pentru editarea unui tabel în Excel nu sunt disponibile până când nu apare un tabel într-una din foile de calcul, iar utilizatorul este preocupat de modificarea acestuia Galeriile sunt în centrul aplicaţiilor oferind utilizatorilor un set de rezultate clare de unde pot selecta atunci când lucrează cu documente, foi de calcul, prezentări sau baze de date Access. Vizualizarea directă. Este o nouă tehnologie care arată dinaintea aplicării rezultatele editării sau formatării atunci când utilizatorul trece cu săgeata mouse-ului peste opţiunile prezentate în galerie. În concluzie, MS Office 2007 este un pachet de componente integrate care pot fi folosite şi pentru efectuarea aplicaţiilor cerute de mediul de afaceri actual Operaţii generale în mediul MS Office Indiferent de varianta şi de versiunea pachetului MS Office, în cadrul lucrului cu aplicaţiile acestui pachet se execută anumite operaţii generale, cum a fi: lansarea în execuţie a aplicaţiilor, gestionarea ferestrelor, crearea documentelor, deschiderea documentelor, salvarea documentelor, închiderea documentelor, utilizarea zonei Clipboard. Lansarea în execuţie a aplicaţiilor În general, lansarea în execuţie a componentelor pachetului MS Office se realizează prin butonul Start şi opţiunea All Programs. Alte modalităţi pot fi: prin crearea unor comenzi rapide asociate aplicaţiilor Office, prin lansarea în execuţie a unor fişiere create în mediul Office etc. Gestionarea ferestrelor în mediul Office Aplicaţiile Office folosesc tehnici standard din mediul Windows pentru gestionarea ferestrelor. În aplicaţiile Word, Excel, Power Point lucrul cu ferestrele de aplicaţie se realizează prin grupul Windows, care conţine comenzile: ew Windows (comandă folosită pentru a vizualiza şi a lucra simultan în două secţiuni ale documentului), Arrange All (comandă folosită pentru afişarea simultană a documentelor deschise în cadrul aplicaţiei), Split (comandă folosită pentru împărţirea documentului în două, ceea ce permite posibilitatea lucrului simultan în două secţiuni). Crearea documentelor În aplicaţiile Word, Excel şi Power Point, după lansarea în execuţie, se creează automat în aria de lucru un document vid. Pentru a crea şi alte documente se foloseşte fie comanda ew, fie combinaţia de taste Ctrl+. În aceste aplicaţii se pot crea documente şi folosind diverse şabloane, prin selectarea uneia dintre opţiunile Blank document, Blank worksheet, Blank presentation din lista Blank and 57

58 I FORMATICĂ ECO OMICĂ recent. Pachetul Office oferă două feluri de şabloane: cele instalate pe sistem şi cele care se pot descărca de pe Internet. Deschiderea documentelor Pentru a fi vizualizate, actualizate sau imprimate, documentele create şi salvate sub formă fişiere, documentele sunt încărcate în aria de lucru prin comanda Open sau prin combinaţia de taste Ctrl+O. Salvarea documentelor Fie că sunt nou create, fie că sunt modificat, documentele aflate în aria de lucru a aplicaţiei (memoria internă RAM) trebuie salvate pe un mediu de stocare sub formă de fişier. Operaţia de salvare se poate face la ieşirea din document sau pe parcursul sesiunii de lucru, prin comenzile: Save, Save As sau prin combinaţia de taste Ctrl+S. Utilizarea zonei Clipboard În mediul Windows, Clipboard reprezintă o zonă de memorie care poate stoca date care sunt copiate (comanda Copy sau combinaţia de taste Ctrl+C) sau decupate (comanda Cut sau combinaţia de taste Ctrl+X) din documentul aflat în aria de lucru a aplicaţiei. Pentru extragerea datelor din zona Clipboard se foloseşte comanda Paste sau combinaţia de taste Ctrl+V, pentru înglobarea datelor şi comanda Paste Special (butonul Paste link), pentru înglobarea şi legarea datelor, în Fig. 5.3 Zona Clipboard momentul transferului informaţional din Office 2007 între aplicaţii. Spre deosebire de zona Clipboard din Windows, zona Clipboard din MS Office 2007 (figura 5.3) poate memora până la 24 de obiecte. Ultimul obiect introdus în Clipboard devine obiect curent în zona Clipboard din Windows. Dacă se doreşte introducerea a mai mult de 24 de obiecte, cel mai vechi obiect introdus se şterge automat. Datele (obiectele) introduse în zona Clipboard rămân stocate până la ieşirea din din toate aplicaţiile MS Office. În aplicaţiile Word, Excel, Power Point, pentru a deschide zona Clipboard din Office 2007 se comută pe Home şi se activează Clipboard, prin care se deschide caseta de dialog Clipboard Îndrumar pentru autoverificare

59 Sinteza unităţii de studiu 5 Dezvoltarea mediului Windows a condus la crearea premiselor pentru realizarea unei standardizări în abordarea software-ului aplicativ şi punerea la dispoziţia utilizatorilor a unei interfeţe şi a unor instrumente accesibile pentru rezolvarea problemelor din domeniile lor de activitate. Astfel, a apărut pachetul de programe Microsoft Office care iniţial a integrat programe specializate pentru aplicaţiile de birotică:, respectiv procesare de texte (Word) şi calcul tabelar (Excel). Succesul utilizării instrumentelor înglobate în acest pachet de programe a condus la extinderea acestui mediu de dezvoltarea a aplicaţiilor. Microsoft Word este procesorul de texte propriu mediului Windows, care permite scrierea, editarea şi tipărirea documentelor. În Word utilizatorul poate controla atât aspectul textului prin schimbarea fontului, stilului şi mărimii caracterelor, cât şi configurarea unor elemente precum indentarea, distanţa dintre rânduri, marginile etc. Word include şi o serie de instrumente pentru efectuarea operaţiilor de verificare ortografică şi gramaticală a cuvintelor şi frazelor. Pe lângă funcţiile specifice de tratare a textului, dispune de instrumente de grafică pentru realizarea şi procesarea unor imagini, cât şi de instrumente specifice pentru realizarea tabelelor şi efectuarea unor calcule. Excel este aplicaţia de calcul tabelar, care prin funcţiile încorporate permite utilizatorilor efectuarea calculelor matematice, financiare, statistice etc., precum şi realizarea rapidă a unor reprezentări grafice a datelor numerice redate sub forma structurilor tabelare. O altă facilitate importantă a acestei componente constă în operarea dinamică a modificărilor efectuate asupra datelor ce fac obiectul formulelor şi funcţiilor. Power Point este un program de prezentare care permite combinarea prezentărilor de tip static (diapozitive) cu prezentările electronice cu efecte multimedia. Pentru îmbunătăţirea impactului vizual, textului i se pot adăuga diagrame, tabele şi imagini. Înlănţuirea imaginilor statice conform unui scenariu, permite realizarea unor prezentări multimedia foarte atractive şi sugestive. Outlook este un program de gestionare a informaţiilor pentru organizarea mesajelor de poştă electronică, a agendei de lucru, a calendarului şi a listelor de lucrări. Acest program prin facilităţile pe care le oferă reprezintă un instrument eficient pentru organizarea şi desfăşurarea activităţilor de birotică. Access reprezintă un sistem de gestiune a bazelor de date relaţionale care permite memorarea şi organizarea informaţiilor în seturi de tabele. Informaţiile sunt structurate ca obiecte (table, forms, queries, reports, modules), iar asupra datelor pot fi efectuate operaţii de calcul, de aranjare după anumite criterii, de regăsire etc. Microsoft Access dispune de instrumente eficiente pentru lucru în modul asistat ceea ce permite realizarea rapidă a aplicaţiilor cu datele organizate sub forma bazelor de date. În afara acestor aplicaţii primare, Microsoft Office mai conţine (integral sau parţial) şi o serie de aplicaţii secundare, care pot fi apelate şi folosite ca instrumente de lucru de toate componentele integrate pachetului Microsoft Office. Dintre cele acestea, cele mai reprezentative sunt: WordArt, ClipArt Gallery, Microsoft Graph, Equation Editor, Microsoft Organization Chart, MicrosoftMap. Începând cu versiunea MS Office 2000, au mai fost introduse şi următoarele: Publisher, FrontPage, PhotoDraw, Small Business Tools. Toate componentele respectă standardele mediului Windows, oferind asigurarea automată a compatibilităţii datelor şi integrării aplicaţiilor. Prin componentele sale, ultimele versiuni ale pachetului Microsoft Office acoperă o paletă largă de probleme care-şi găsesc o rezolvare rapidă şi eficientă. În continuare vor fi prezentate componentele de bază ale pachetului Office (în afara sistemului de gestiune a bazelor de date Microsoft Access). 59

60 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Concepte şi termeni de reţinut Arhitectura MS Office Componente integrate tradiţionale (Word, Excel, Power Point, Outlook şi Access). Aplicaţii secundare, care pot fi apelate şi folosite ca instrumente de lucru de toate componentele integrate pachetului Microsoft Office (WordArt, ClipArt Gallery, Microsoft Graph, Equation Editor, Microsoft Organization Chart, MicrosoftMap. Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Care sunt avantajele introduse prin standardizarea interfeţei? 2. Care este semnificaţia conceptului de înglobare a obiectelor? 3. Care sunt resursele comune utilizate în MS Office? 4. Care sunt principalele clase de programe integrate în MS Office? 5. Care sunt particularităţile pachetului MS Office 2007? 60 Teste de evaluare/autoevaluare Alegeţi varianta/variantele corecte, ştiind că pot fi corecte 1, 2, 3, 4 sau nici o variantă 1. Un obiect reprezintă: a un element care poate fi tratat individual în cadrul aplicaţiilor b un element utilizat în procesul de integrare a aplicaţiilor c un fişier d un folder 2. Performanţele sistemului MS Office pot fi apreciate după: a. facilităţile de securitate oferite b. fiabilitatea în exploatare c. facilităţile de operare d. metodele utilizate în transferul datelor 3. Zona Clipboard din MS Office 2007 poate stoca la un momendat: a. un obiect b. 50 obiecte

61 c. 10 obiecte d. 20 obiecte 4. Care dintre componentele auxiliare ale MS Office-ului pot fi apelate în toate aplicaţiile realizate de utilizator: a. WordArt b. ClipArt c. Clipboard d. icon 5. Care sunt tehnicile de integrare a aplicaţiilor: a. legarea b. copierea c. salvarea d. înglobarea 6. Care dintre operaţii sunt generale în aplicaţiile mediului MS Office: a. crearea de documente b. lansarea în execuţie c. lucrul cu zona Clipboard d. personalizarea unor obiecte din aria de lucru a aplicaţiei 7. Panglica reprezintă: a. un element de interfaţă b. o bară care conţine titlul unei aplicaţii c. o modalitate prin care se realizează legarea obiectelor d. un element de interfaţă introdus în MS Office Tehnica OLE este folosită pentru: a. adăugarea unor butoane în bara de instrumente standard b. efectuarea unor transferuri informaţionale între aplicaţii c. efectuarea unor operaţii pentru personalizarea elementelor de interfaţă d. legarea unui obiect dintr-un document sursă cu cel inclus într-un document destinaţie 9. Care dintre componentele mediului MS Office sunt considerate aplicaţii secundare: a. MS Word b. MS WortArt c. MS FrontPage d. MS Excel 10. Formularele electronice pot fi realizate în mediul MS Office 2007 prin: a. MS Excel b. MS InfoPath c. MS OneNote d. MS Publisher Bibliografie obligatorie 61

62 I FORMATICĂ ECO OMICĂ 1. Elena Ianoş-Schiller, Sisteme decalcul şi aplicaţii informatice pentru domeniul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010; 2. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Informatică economică. Exemple, aplicaţii şi studii de caz pentru mediul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti,

63 Unitatea de studiu 6 REALIZAREA DOCUME TELOR Î WORD Cuprins 6.1. Introducere 6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 6.3. Conţinutul unităţii de studiu Interfaţa aplicaţiei Word Configurarea mediului de lucru Operaţii de verificare a regulilor gramaticale Inserarea de simboluri Lucru cu paragrafe Operarea unor borduri şi umbre Scrierea pe coloane Liste generate în Word Generarea automată a cuprinsului Note de subsol şi note de final Lucrul cu secţiuni Lucrul cu tabele Scrierea simbolurilor matematice (Editorul de ecuaţii) Lucrul cu desene, scheme şi imagini 6.4. Îndrumar pentru autoverificare 6.1. Introducere Microsoft Word este un procesor de texte care realizează toate funcţiile privind: crearea documentelor, verificări ortografice, modificarea/corectarea documentelor, formatarea documentelor, inserarea de note de subsol, antete şi subsoluri de pagină, salvarea şi tipărirea documentelor, lucrul cu imagini, lucrul cu tabele, generarea automată a cuprinsului, lucrul cu secţiuni Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu Obiectivele unităţii de studiu: înţelegerea modului de lucru pentru introducerea şi procesarea informaţiilo de tip text; cunoaşterea facilităţilor pentru lucrul cu tabele; cunoaşterea facilităţilor pentru lucrul cu imagini; cunoaşterea facilităţilor de lucru cu documente de mari dimensiuni (operarea de setări la nivel de secţiune, inserarea unor antete şi subsoluri de pagină, generare automată a cuprinsului etc.). Competenţele unităţii de studiu: studenţii vor cunoaşte conceptele de arhitectură şi configuraţie a sistemelor de calcul şi a componentelor utilizate în configuraţiile 63

64 I FORMATICĂ ECO OMICĂ comerciale; studenţii vor cunoaşte principalele criterii care trebuie analizate la evaluarea ofertelor de calculatoare; studenţii vor cunoaşte principalele componente ale reţelelor de calculatoare; studenţii vor cunoaşte principalele elemente pentru interconectarea reţelelor. Timpul alocat unităţii: 4 ore 6.3. Conţinutul unităţii de studiu Interfaţaa aplicaţiei Word Tabulatorul View Grupul Styles Butonul de închidere Bara de instrumente acces rapid pentru Butonul Office Aria de lucruu Simbolurile pentru modurile de vizualizare Fig. 6.1 Fereastra de aplicaţie Word 2007 Fereastra standard a procesorului Word din Office 2007, afişată pe ecran după lansarea în execuţie a produsului, cu respectarea setărilor implicite, este prezentată în figura 6.1. Ca elemente de noutate în Word 2007 se regăsesc: butonul Office, prin care se realizează operaţiile de: creare, deschidere, salvare şi mprimare a documentelor; bara de instrumente pentru acces rapid, care conţine, în mod implicit, simbolurile asociate pentru comenzile: Save, Undo, Redo; 64

65 panglica, prin care se înlocuiesc meniurile din variantele anterioare ale pachetului Office şi care comasează comenzi similare într-un tabulator (filă), care sunt împărţite, la rândul lor, pe grupe, în raport de funcţionalitatea comenzilor; zona Clipboard din Office care permite partajarea între majoritatea aplicaţiilor Office; aria de lucru, care conţine documentul curent; bara şi caseta de derulare, care permite navigarea; simbolurile pentru modurile de vizualizare, care facilitează schimbarea rapidă a vizualizării, prin apăsarea unui simbol din bara de stare; controlul zoom-ului care asigură modificarea mărimii, prin mutarea indicatorului sau prin apăsarea simbolului de mărire sau micşorare. Fereastra de aplicaţie în Word 2007 oferă o interfaţă, în care elementele se modifică în mod dinamic, în funcţie de contextul de lucru Configurarea mediului de lucru Realizarea documentelor impun de multe ori operarea unor modificări privind mediul de lucru, cum ar fi: stabilirea formatului de pagină, definirea stilului de lucru în cadrul unui document, scrierea pe coloane, stabilirea unor noi combinaţii de taste etc. Casete de setare a marginilor paginii Poziție verticală Poziție orizontală Butoane de poziționare a paginii Domeniul de aplicare a setărilor Fig. 6.2 Page Setup cu opţiunea Margins selectată Componente ale configuraţiilor comerciale Comenzile pentru stabilireaa setării de pagină sunt grupate în fila Page Layout (figura 6.3) a panglicii ferestrei de aplicaţie. 65

66 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Stabilirea unui format de pagină Orientarea paginii Inserarea unui separator de secțiune Fig. 6.3 Grupul Page Setup din fila Page Layout Configurarea zonelor de antet şi subsol de pagină se realizează prin opţiunile figura 6.4 pentru Word 2007 Opțiunile de lucru cu zona de antet de pagină Opțiunile de lucru cu zona de subsol de pagină Opțiunile pentru numerotarea paginilor Fig. 6.4 Grupul Header & Footer în Word Operaţii de verificare a regulilor gramaticale Aceste operaţii se execută în Word 2007 prin selectarea Set Language din grupul Proofing din fila Review a panglicii (figura 6.5). Verificarea ortografiei Setarea limbii cu care se va verifica corectitudinea tastării textelor Fig. 6.5 Grupul Proofing din fila Review Inserarea de simboluri Pe parcursul prelucrărilorr unui document poate să apară necesitatea introducerii unor simboluri care nu se regăsesc pe tastatura PC-ului. Aceste simboluri sunt disponibile prin comanda Symbol din meniul Insert. (figura 6.6). 66

67 Lucru cu paragrafe În Word, un paragraf reprezintă un text, o ilustraţie, obiecte (ecuaţii sau grafice) sau alte elemente urmate de un marcaj de sfârşit de paragraf. Acesta apare de câte ori se apasă tasta Enter. Pentru a vedea marcajele de sfârşit de paragraf se apasă butonul Show/Hide de pe bara de instrumente Standard. Pentru a stabili un format pentru un singur paragraf, acesta nu trebuie selectat, ci este suficient ca punctul de inserare să fie poziţionat în interiorul paragrafului. Pentru a aplica acelaşi format la mai multe paragrafe, acestea trebuie însă selectate. În Word 2007 se folosesc comenzile din grupul Paragraph, din Page Layout (figura 6.7) Figura 6.7 Caseta de formatare a paragrafelor Operarea unor borduri şi umbre 1.2 Pentru efectuarea acestor operaţii se va selecta zona căreia i se vor aplica bordurile,se va apela comanda Borders and Shading din grupul Page Background din Page Layout. Prin activarea comenzii Page Borders din varianta Word 2007 se afişează pe ecran fereastra Border and Shading din figura 6.8. Figura 6.8 Fereastra Border and Shading 67

68 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Scrierea pe coloane Scrierea pe coloane se poate face în două moduri: pe coloane paralele sau pe coloane stil ziar. Spre deosebire de coloanele paralele, în care textul este scris ca într-un tabel, pe coloane independente, coloanele de ziar prezintă proprietatea înlănţuirii textului, astfel încât la umplerea unei coloane cursorul se poziţionează automat la începutul coloanei următoare Fig. 6.9 Realizarea Fig scrierii Fereastra i pe coloane de dialog în Word Columns 2007 În Word 2007 scrierea pe coloane se realizează prin folosirea comenzii Column din grupul Page Setup din fila Page Layout (figura 6.9). Fereastra Columns se activează în cazul selectării opţiunii More Columns Liste generate în Word În cadrul documentelor realizate în Word pot fi incluse şi liste, care pot fi de mai multe tipuri: liste marcate prin simboluri, liste numerotate şi liste ierarhice. Fig Liste marcate Fig Liste numerotate 68

69 Fig Liste ierarhice În varianta Word 2007 inserarea listelor marcate, numerotate şi ierarhice se realizează din fila Home şi grupul de comenzi Paragraph (figurile ). Definirea listelor ierarhice sunt folosite şi în cazul marcării titlurilor şi subtitlurilor existente în cadrul documentului, în cazul în care se definesc stilurile folosite pentru marcarea fiecărui nivel în parte. Aceste operaţii permit generarea automată a cuprinsului Generarea automată a cuprinsului O facilitate a procesorului Word o reprezintă şi generarea automată a cuprinsului. Un cuprins listează titlurile în ordinea în care apar într-un document şi numerele de pagină unde apar acestea. Un cuprins are o structură ierarhică care include nivelurile de titluri, stabilite de utilizator. Fiecare element al cuprinsului generat automat se comportă ca o legătură, prin care se asigură saltul cursorului direct la pagina la care acesta este detaliat, prin apăsarea lui, concomitent cu acţionarea tastei Ctrl. Modul cel mai simplu de creare a intrărilor este prin stabilirea formatului titlurilor într-un document cu stilurile de titlu existente (Heading 1 până la Heading 9), care vor fi selectate, în funcţie de ierarhia stabilită, din lista predefinită. La compilarea unui cuprins există două posibilităţi: dacă se folosesc stilurile predefinite pentru titluri sau dacă se folosesc alte stiluri. În cazul în care se folosesc stilurile setate implicit, din Reference se selectează opţiunea Table of Contents (figura 6.13). Cuprinsul generat este un element dinamic prin faptul că poate fi actualizat automat pentru a reda modificările care apar în formatarea cu stilul pentru titlul a unor secţiuni din document. Conversia cuprinsului într-un text static, care poate fi editat, formatat şi copiat ca orice alt text, necesită selectarea întregului cuprins generat automat şi folosirea combinaţiei de taste Ctrl+Shift+F9. 69

70 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Fig Personalizarea cuprinsului ote de subsol şi note de final Notele de subsol (footnotes) cunoscute şi sub denumirea de note de picior sau adnotări, reprezintă texte explicative (indicaţii bibliografice, note sau referiri suplimentare etc.) asociate unor termeni din cadrul documentului şi care sunt plasate în subsolul paginilor. Fiecare notă se identifică printr-un număr, care se regăseşte atât în text, cât şi înaintea notei de subsol (se realizează în acest fel legătura între termenul din cadrul documentului şi adnotarea care îi este asociată). Spre deosebire de notele de subsol care sunt plasate în subsolul paginii una sub alta fiind despărţite de textul documentului printr-o linie, notele de final (endnotes) sunt trecute la sfârşitul documentului. Fiecare notă de subsol sau de final are două părţi: un marcaj de referinţă care apare în textul documentului şi textul notei propriu-zise, care poate fi modificat în conţinut şi stil ca orice text. În figura 6.14 este afişată caseta Footenote and Endnote, apelată pentru Word 2007 prin secvenţa: Reference/Footenote.. Fig Operarea notelor de subsol/final în Word Lucrul cu secţiuni Împărţirea documentului în secţiuni este cerută de situaţia în care se doreşte operarea unor modificării ale setărilor privind: dimensionarea paginii, orientarea paginii, marginea hârtiei, numărul de coloane tip ziar, 70

71 formatul, poziţia şi secvenţa numerelor de pagină conţinutul şi poziţia anteturilor şi subsolurilor de pagină, locaţiile unde sunt imprimate notele de subsol şi notele finale, aliniereaa verticală a textului în pagină etc., numai pentru o parte sau pentru anumite părţi ale documentului. Crearea unei secţiuni se realizează prin operarea în cadrul documentului a unui marcator de sfârşit de secţiune. Fig Operarea secţiunilor în Word 2007 În varianta Word 2007, aceste operaţii se realizează prin comanda Breaks din grupul de comenzi Page Setup din fila Page Layout (figura 6.15) Lucrul cu tabele Unele documente Word pot conţine diverse date de evidenţă primară şi/sau rezultate ale prelucrării, prezentate într-o formă tabelară. Fiecare tabel are atribuite anumite coordonate, liniile fiind notate cu numere, iar coloanele cu litere, fiecare celulă putând fi referită printr-o adresă formată din coordonatele coloanei şi liniei, ceea ce permite şi în Word introducerea unor formule de calcul pentru seriile numerice incluse în cadrul tabelului. După generarea tabelului şi inserarea în aria de lucru, asupra lui pot fi executate o serie de operaţii privind: actualizarea tabelului: inserarea de linii şi coloane, splitarea şi/sau concatenarea unor celule/zone, ştergerea unor linii/coloane etc.; personalizarea tabelului; introducerea de formule de calcul şi funcţii; ordonarea datelor din tabel; conversia tabelului într-o listă şi a unei liste într-un tabel; repetarea capului de tabel pe fiecare pagină, în cazul în care tabelul depăşeşte dimensiunea unei pagini; modificarea proprietăţilor tabelului. În Word 2007, lucrul cu tabele se realizează prin selectarea din fila Insert a grupului de comenzi Tables, prin care se afişează pe ecran Table Tools, cu cele două file Design (pentru opţiunile care se referă la forma tabelului) şi Layout (pentru opţiunile care se referă la modalităţile de aranjare). Fila Design cuprinde 3 grupuri de comenzi: Table Style Options (figura 6.16), Table Style (figura 6.17) şi Draw Borders (figura 6.18). Prin 71

72 I FORMATICĂ ECO OMICĂ aceste grupuri de comenzi se realizează toate operaţiile legate de forma, de aspectul tabelului. Fig Grupul de comenzi Table Style Options Fig Grupul de comenzi Draw Borders Fig Grupul Table Style pentru aplicarea unui stil de formatare Fila Layout cuprinde 6 grupuri de comenzi: Table; Row & Columns; Merge; Cell Size; Aligment şi Data Scrierea simbolurilor matematice (Editorul de ecuaţii) Word oferă şi facilităţi de scriere a unor simboluri matematice, prin intermediul unui editor de ecuaţii Microsoft Equation care se activează prin prin fila Insert, cu activarea grupului de comenzi Symbol şi selectarea opţiunii Equation, care va afişa pe ecran grupul Equation Tools în fila contextuală Design (figura 6.19) Fig Equation Tools cu comenzi pentru simbolurile matematice Lucrul cu desene, scheme şi imagini Word oferă posibilitatea includerii într-un document pe lângă informaţiile de tip text sau tabele şi a unor desene, scheme, elemente grafice etc. În Word 2007 pentru prelucrarea obiectelor de tip grafic, clipurilor, imaginilor etc., instrumentele pot fi accesate din fila Insert, grupul de comenzi Illustrations, grup care cuprinde opţiunile de lucru pentru: Picture, ClipArt, Shapes, SmartArt, iar pentru folosirea scrierii stilizate realizată cu componenta WordArt se foloseşte grupul de comenzi Text. După inserarea unei imagini în aria de lucru, în panglică devine disponibilă categoria Picture Tools. Imaginea din aria de lucru poate fi procesată prin instrumentele din Picture Tools, în care există 4 grupuri de comenzi: Adjust - include comenzile pentru modificarea contrastului, a luminozităţii, recolorare etc., Picture Style include comenzile pentru încadrarea imaginii, schimbarea formei, operarea unor efecte, rotiri etc., 72

73 Arrange include comenzile pentru poziţionarea imaginii în document, rotiri, poziţionarea în spatele scrisului etc., Size include comenzile pentru stabilirea dimensiunilor. Componenta WordArt WordArt este un mic program, care intră în componenţa pachetului Microsoft Office şi care permite scrierea artistică (crearea unor efecte de text) şi care este recunoscut de aproape orice tip de imprimantă. Un obiect WordArt poate fi inserat într-un document Word, Excel sau PowerPoint, executându-se un clic pe butonul Insert WordArt de pe bara Drawing sau din meniul Insert se va selecta opţiunea Picture, după care din meniul afişat se va alege comanda WordArt. După executarea uneia dintre variante pe ecran se va afişa WordArt Gallery, în care sunt incluse stilurile predefinite de scriere, cu care, după selectarea unui stil, se va scrie textul Îndrumar pentru autoverificare Sinteza unităţii de studiu 6 Microsoft Word este un procesor de texte care realizează toate funcţiile privind: crearea, modificarea/corectarea, formatarea, salvarea şi tipărirea documentelor, reprezentând, totodatã, unul dintre cele mai cunoscute şi utilizate componente ale pachetului integrat Microsoft Office. Operaţii pentru configurarea mediului de lucru Setarea paginii Numerotarea paginilor Setarea documentului sub forma coloanelor stil ziar Operaţii uzuale în lucrul cu documente Deschiderea unui document şi salvarea unui document Operaţii executate asupra textelor Introducerea textului; modificarea formatului caracterelor Selectarea textului Mutarea şi copierea textului Alinierea textului Operaţii de editare Operaţii de verificare şi corectare automată Inserarea unei majuscule încorporate Inserarea unor simboluri Operarea unor borduri şi umbre Marcarea şi numerotarea listelor Crearea de antete şi subsoluri de pagină Intoducerea unor note de subsol şi note de final Operaţii pentru crearea şi lucrul cu tabele Word Word oferă instrumente rapide şi eficiente pentru lucrul cu tabele. Un tabel este format din linii (rows) şi coloane (columns), la intersecţia unei linii cu o coloană aflându-se o celulă. Referirea unei celule se face printr-o adresă, reprezentată prin litere şi cifre (litera reprezintă coloana, iar cifra/cifrele linia). Cu ajutorul adreselor, în cadrul tabelelor Word, se pot executa operaţii de calcul prin intermediul formulelor şi/sau funcţiilor. 73

74 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Lucrul cu desene şi imagini Procesorul de texte Word oferă posibilitatea includerii într-un document pe lângă informaţiile de tip text sau tabele şi a unor desene, scheme, elemente grafice etc. Acestea pot fi realizate cu ajutorul unor instrumente de desen sau pot fi imagini preluate: din biblioteca proprie a procesorului Word, din fişierele obţinute ca urmare a operaţiei de scanare sau fişierele obţinute prin programele specializate în procesarea imaginilor. Concepte şi termeni de reţinut Setări şi aliniere în cadrul paginii. Formatare text. Antet şi subsol de pagină. Notă de subsol şi de final. Creare şi personalizare tabele. Procesare imagini. Elemente de interfaţă: panglică, file, grupuri de comenzi etc. (pentru varianta Word 2007) Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Care sunt pricipalele funcţii ale procesorului de texte Word? 2. Care sunt particularităţile de interfaţă în Word 2007? 3. Cum se poate schimba setarea pentru orientarea unei pagini? 4. Care sunt operaţiile care se pot executa pentru editarea unei imagini? 5. Care este diferenţa dintre o notă de subsol şi un subsol de pagină? 6. Care dintre facilităţile de formatare a textului pot fi realizate în Word? 7. Ce operaţii pot fi realizate asupra imaginilor? 8. Cum poate fi şters mumărul de pagină într-un document Word? 9. Ce operaţii pot fi realizate în tabelel incluse în documentele Word? 10. Ce operaţii sunt necesare pentru realizarea transferului informaţiilor între documente? Teme practice 1. Realizaţi folosind facilităţile Word următoarele scheme: Reţea LA 1 Reţea LA 2 ReŃea WAN Reţea LA 3 Reţea LA 4 raţionamente Cunoştințe Informații prelucrări Date 74 Ierarhia relaţiei: date informaţii - cunoştinţe

75 Fundamentare ştiințifică Decizie managerială Legalitate Completitudine Oportunitate Eficiență Coordonare Caracteristicile deciziei Prelucrări Intrări Ieşiri Spațiul individual Spațiul de muncă Spațiul social Mediul INTERNET Spațiul familial Impactul mediului Internet 75

76 I FORMATICĂ ECO OMICĂ 2. Realizaţi următoarele prelucrări folosind facilităţile Word: Personalizaţi documentul curent prin adăugarea unui antet de pagină care să conţină numai pe paginile impare textul INFORMATICĂ ECONOMICĂ (scris cu WordArt), aliniat la dreapta. Creaţi un document care să aibă următoarele setări: sus/jos: 2 cm, stânga: 3,5 cm, dreapta: 2 cm şi 1,8 cm pentru antet, iar orientarea paginilor să fie pe orizontală. Documentul să conţină o imagine care să fie încadrată în text. Realizaţi un CV folosind un şablon (CV European), pe care să-l personalizaţi prin introducerea unei fotografii. Realizaţi o ofertă turistică folosind scrierea textului pe coloane şi inserarea de imagini. Creaţi un document Word care să conţină un colaj cu imagini din Facultatea de Management Turistic şi Comercial din Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir (imaginile să fie grupate). Teste de evaluare/autoevaluare Alegeţi varianta/variantele corecte, ştiind că pot fi corecte 1, 2, 3, 4 sau nici o variantă 1. În Microsoft Word 2007 panglica reprezintă: a. o fereastră independentă faţă de aplicaţia care se execută b. o reprezentare grafică inclusă în panoul de operaţii c. un element de interfaţă a ferestrei de aplicaţie d. o zonă în care sunt incluse filele cu grupurile de comenzi care pot fi accesate de utilizatori 2. Un tabel poate fi generat automat şi inclus într-un document Word 2007 prin: a. meniul Insert/ Table de pe panglică b. secvenţa Format/Borders and Shading c. secvenţa Table/Insert Table d. bara de instrumente Tables and Borders 76

77 3. Într-un tabel Word 2007 efectuarea unor calcule se poate realiza dacă pentru scrierea formulei de calcul se foloseşte: a. secvenţa Insert/Symbol b. instrumentele din bara Equation c. secvenţa Layaut/Formula d. scrierea semnului = înaintea primei adrese de celulă 5. Care dintre posibilităţi pot fi folosite pentru ştergerea unui tabel Word: a. selectarea tabelului şi apăsarea tastei Delete b. selectarea tabelului şi execuţia secvenţei Table/Delete Cells c. selectarea tabelului şi apăsarea tastei Backspace d. folosirea butonului Eraser (radiera) din bara de instrumente Tables and Borders 8. Ştergerea numărului de pagină dintr-un document se poate realiza prin: a. poziţionarea pe numărul de pagină din antet/subsol şi apăsarea tastei Delete b. butonul Format Number din bara Header and Footer c. secvenţa Edit/Clear d. secvenţa Insert/Header and Footer 10. Salvarea unui document Word 2007 se poate face: a. imediat după apăsarea butonului Office/Save b. numai după operarea unor modificări c. la închiderea sesiunii de lucru d. oricând pe parcursul unei sesiuni de lucru Bibliografie obligatorie 1. Elena Ianoş-Schiller, Sisteme decalcul şi aplicaţii informatice pentru domeniul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010; 2. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Informatică economică. Exemple, aplicaţii şi studii de caz pentru mediul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti,

78 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Unitatea de studiu 7 REALIZAREA PREZE TĂRILOR MULTIMEDIA Î POWER POI T Cuprins 7.1. Introducere 7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 7.3. Conţinutul unităţii de studiu Concepte utilizate în Power Point Interfaţa aplicaţieii Power Point Tipuri de prezentări şi modalităţi de realizare Facilităţi multimedia folosite în prezentările Power Point Modalităţi de vizualizare a diapozitivelor Utilizarea unui diapozitiv coordonator 7.4. Îndrumar pentru autoverificare 7.1. Introducere Aplicaţia PowerPoint este componenta pachetului MS Office care oferă instrumentele necesare pentru crearea, editarea şi publicarea prezentărilor multimedia. Fiind o aplicaţie a pachetului Office partajează resursele disponibile cu celelalte componente: Word, Excel etc., cele mai importante fiind: biblioteca de imagini, instrumentele de desenare, instrumentele de dezvoltare de grafice etc. Această aplicaţie facilitează realizarea rapidă a unor prezentări capabile să asiste utilizatorul în expunerea unui material, în prezentarea unui produs sau chiar să-l poată suplini prin prezentarea succesivă a informaţiilor. Power Point integrează instrumentele necesare generării unor prezentări grafice profesionale în care pot fi inserate pe lângă informaţii de tip text, desene, grafice, adnotări, organigrame, secvenţe audio şi video Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu Obiectivele unităţii de studiu: înţelegerea modului de proiectare a prezentărilor multimedia; cunoaşterea principiilor şi instrumentelor de realizare a prezentărilor multimedia; cunoaşterea modalităţilor pentru personalizarea prezentărilor prin operarea unor efecte de animaţie, tranziţie etc. cunoaşterea modului de lucru cu diapozitivul coordonator pentru realizarea unui stil unitar prezentării. Competenţele unităţii de studiu: studenţii vor cunoaşte conceptele utilizate de Power Point; studenţii vor cunoaşte principalele instrumente şi modalităţi oferite de aplicaţia Power Point pentru crearea şi

79 personalizarea prezentărilor multimedia; studenţii vor cunoaşte principiile care trebuie respectate în crearea prezentărilor multimedia; studenţii vor cunoaşte modul de realizare a unui stil unitar prezentărilor prin utilizarea facilităţii Master Slide. Timpul alocat unităţii: 4 ore 7.3. Conţinutul unităţii de studiu Concepte utilizate în Power Point În Power Point prezentările se pot realiza în mai multe moduri, folosind modele de prezentări predefinite, şabloane care pot fi utilizate în cadrul unor prezentări particularizate sau prezentări realizate, conform unui design propriu. Power Point utilizează o serie de concepte proprii, cum ar fi: scenariul, diapozitivul, schema diapozitivului, diapozitivul principal, schema de culori, comentarii, secţiunea, prezentarea. Pregătirea unei prezentări este similară montării unui spectacol, prezentarea finală fiind denumită şi "show". Din acest motiv, pentru a asigura coerenţa prezentării, este necesară o fază preliminară în care se construieşte scenariul, adică se elaborează planul prezentării. Scenariul Constituie planul derulării prezentării şi trebuie alcătuit pentru a respecta logica expunerii ideilor şi modalitatea de reprezentare a acestora. Scenariul îmbină deci atât aspectele referitoare la conţinut (logica prezentării), cât şi pe cele referitoare la forma prezentării (modalitatea artistică). Diapozitivul (slide-ul) Constituie componenta elementară (entitatea) prezentării şi corespunde unei pagini. Un diapozitiv poate conţine elemente de text (titluri, text de conţinut, comentarii etc.), imagini, sunet, animaţie, clipuri video, diagrame etc. Elementele componente ale unui diapozitiv sunt denumite obiecte. Diapozitivele sunt de două tipuri: de titlu şi de conţinut, iar în cadrul unei secţiuni a prezentării, unui diapozitiv titlu îi corespunde unul sau mai multe diapozitive conţinut. Obiectele care sunt îmbinate pentru a crea pagina de ecran pot fi realizate în cadrul programului PowerPoint sau pot fi obiecte realizate în alte pachete de programe sub Windows integrate prin tehnologia OLE (Object Link Embeded). Schema diapozitivului (layout) 79

80 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Constituie modul de organizare a obiectelor în cadrul diapozitivului, iar Power Point dispune de mai multe moduri de aranjare (layout-uri) predefinite, pe care utilizatorul le poate combina în cadrul proiectării propriei prezentări. Diapozitivul coordonatorr (master slide) Este diapozitivul în care se memorează informaţiile referitoare la formatul şi poziţia obiectelor comune tuturor diapozitivelor prezentării. Avantajul oferit de diapozitivul principal constă în faptul că modificările operate în master slide se propagă automat în toate slide-urile de acel tip folosite în întreaga prezentare. Comentariile Permit completarea prezentării cu unele informaţii suplimentare despre ideile principale cuprinse în diapozitive. Secţiunea Reprezintă o suită de diapozitive care se pot grupa din punct de vedere conceptual. O prezentaree poate fi construită din mai multe secţiuni, începutul fiecărei secţiuni fiind marcat printr-un diapozitiv titlu. Prezentarea (show) Este formată din una sau mai multe secţiuni, formate din diapozitive, organizare logic pentru a da relevanţă unei expuneri. O prezentare poate fi afişată pe ecranul monitorului, poate fi tipărită sau transpusă în fotodiapozitive de 35 mm sau în folii transparente pentru retroproiector. Aplicaţia PowerPoint utilizează facilităţile caracteristice ale pachetului de programe MS Office privind elementele de interfaţă, posibilităţile de configurare ale mediului de lucru şi de operare Interfaţa aplicaţiei Power Point În varianta Power Point 2007, fereastra de aplicaţie este prezentată în figura 7.1. Structura butonului Office din aplicaţia Power Point 2007 este similară cu cea prezentată pentru fereastra aplicaţiei Word Panglica ferestrei Power Point 2007 conţine 7 file, a căror elemente se modifică în mod dinamic, în funcţie de contextul de lucru (figurile ). Butoanele din fiecare filă sunt aranjate în grupuri logice şi conţin comenzi, care oferă suport pentru activităţile frecvente, ca de exemplu, adăugarea diapozitivelor, modificarea aspectului, operarea efectelor de animaţie şi de tranziţie, lucrul cu zona Clipboard etc. Pentru optimizarea afişării pe ecran, meniurile sunt senzitive, reconfigurându-se automat în funcţie de contextul de lucru. 80

81 HOME Fig. 7.2 Panglica cu fila Home ce conţine grupurile: Clipboard, Slide, Font, Paragraph, Drawing şi Editing I SERT Fig. 7.3 Panglica cu fila Insert ce conţine grupurile: Table, Illustrations, Links, Text şi Media Clips DESIG Fig. 7.4 Panglica cu fila Design ce conţine grupurile: Page Setup, Themes, Background A IMATIO S Fig. 7.5 Panglica cu fila Animations ce conţine grupurile: Preview, Animations, Transfer to This Slide SLIDE SHOW 81

82 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Fig. 7.6 Panglica cu fila Show ce conţine grupurile: Start Slide Show,, Set Up, Monitors REVIEW Fig. 7.7 Panglica cu fila Review ce conţine grupurile: Proofing, Comments, Protect VIEW 82 Fig. 7.8 Panglica cu fila View ce conţine grupurile: Presentation Views, Show/Hide, Zoom, Color/Grayscale, Window, Macros Tipuri de prezentări şi modalităţi de realizare Utilitatea aplicaţiei PowerPoint constă în realizarea unor aplicaţii multimedia cât mai sugestive. În funcţie de destinaţia prezentării, aceasta poate fi: prezentare care este realizată în vederea proiectării informaţiilor pe ecran, prin intermediul unui videoproiector şi care reprezintă un suport pentru cel ce susţine expunerea în faţa unui auditoriu, o astfel de prezentare putând fi derulată automat pe ecran sau interactivă; broşură prezentărilee Power Point putând reprezenta baza pentru crearea unor broşuri, buletine, materiale de sinteză etc.; prezentare interactivă publicată pe un site în spaţiul web; prezentare convenţională prezentare care este tipărită pe hârtieîn vederea distribuirii. În general, o prezentare este creată dintr-o înlănţuire logică de slide-uri (diapozitive), focalizate pe o anumită temă. Prezentările multimedia în PowerPoint (show-uri) se pot realiza în mai multe moduri de lucru: crearea unei prezentări personalizate, caz în care conţinutul şi formatul sunt stabilite de utilizator; crearea unei prezentări, în care conţinutul este stabilit de utilizator, dar în care se folosesc teme instalate, şabloane grafice pentru realizarea formei diapozitivelor;

83 crearea unei prezentări folosind un model predefinit (şablon tematic), atât pentru formă, cât şi pentru conţinut; crearea unei prezentări pe baza unei prezentări existente. La stabilirea conţinutului unei prezentări trebuie avute în vedere o serie de principii de bază: prezentările trebuie să aibă în vedere percepţia umană, iar în acest caz trebuie ca informaţiile să fie cât mai vizibile şi mai uşor de reţinut; prezentarea trebuie să se bazeze pe un plan prin care să se organizeze informaţiile; informaţiile incluse trebuie prezentate cât mai concis, folosind texte scurte, rezumative, care se recomandă să fie însoţite de scheme, grafice, tabele, astfel încât informaţiile prezentate să devină cât mai sugestive; în cadrul prezentărilor se recomandă utilizarea unor fonturi cât mai vizibile; o atenţie trebuie acordată pentru realizarea unui stil unitar în crearea diapozitivelor (Slide Master); la realizarea prezentărilor să se folosească corect efecte de animaţie, prin care să crească atractivitatea; includerea unor secvenţe muzicale care să ofere un plus de atractivitate şi care să fie în concordanţă cu subiectul prezentării. Aceste principii se regăsesc în realizarea şabloanelor grafice care pot fi folosite cu succes în realizarea prezentărilor multimedia. Realizarea prezentărilor în Power Point 2007 Pentru crearea unei prezentări în Power Point 2007 folosind un model predefinit se parcurg următoarele etape: se activează butonul Office şi se selectează comanda ew şi în caseta de dialog ew presentation se alege categoria Installed Themes (figura 7.9), din care se accesează comanda Create din grupul de comenzi Themes din panoul Design (figura 7.10), se selectează tema, avându-se în vedere forma şi conţinutul care corespunde cel mai bine cerinţelor utilizatorului; se selectează schema primului diapozitiv din meniul derulant din fila Home ; se inserează noile diapozitive prin activarea comenzii ew Slide din grupul de comenzi Slides al filei Home şi se selectează schemele pentru diapozitivele; se adaugă elementele specifice (text, imagini, reprezentări grafice etc.); după adăugarea tuturor diapozitivelor, se salvează prezentarea prin una din comenzile Save sau Save As din butonul Office. 83

84 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Fig. 7.9 Caseta de dialog New presentation Fig Grupul de comenzi Themes din panoul Design Pentru crearea unei prezentări în Power Point 2007 pornind de la o prezentare vidă, pentru care utilizatorul stabileşte şi forma şi conţinutul se parcurg următoarele etape: se activează butonul Office, din care se selectează ew, după care Bank or recent şi butonul Create, care afişează fereastra de aplicaţie cu un diapozitiv vid; pentru realizarea unui diapozitiv utilizatorul poate opta pentru alegerea un şablon grafic din meniul derulant Layout din fila Home, grupul Slide (figura 7.11) se inserează diapozitivele şi se personalizează, conform cu solicitărilor utilizatorului. 84

85 Fig Modalităţi de aranjare a şabloanelor Pentru realizarea în Power Point 2007 a unei prezentări multimedia pe baza unor şabloane tematice folosind sistemul de asistenţă interactivă se selectează din butonul Office, opţiunea ew şi apoi Installed Templates sau My templates, în situaţia în care există şabloane tematice create anterior de utilizator Facilităţi multimedia folosite în prezentările Power Point Pentru personalizarea şi creşterea atractivităţii prezentărilor, Power Point include o serie de facilităţi care au în vedere: operarea unor efecte de animaţie, inserareaa unor secvenţe sonore, montarea prezentărilor interactive. Operarea efectelor de animaţie Operarea unei animaţii pentru componentele unui diapozitiv permite alegerea modalităţilor şi a momentului în care să apară fiecare obiect sau grup de obiecte în cadrul diapozitivului. Efectele de animaţie se poate realiza prin selectarea unei scheme de animaţie din grupul de comenzi Transition in This Slide din fila Animations. O altă posibilitate constă în crearea unei scheme de animaţie personalizate, prin comanda Custom Animation din grupul Animations (figura 7.12). 85

86 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Selectarea unei scheme de animație Personalizarea efectelor de animație Efecte de tranziție Crearea unei scheme de animaţie personalizate care se aplică unui obiect sau grup de obiecte din diapozitivul curent se poate realiza prin: se selectează diapozitivul şi obiectul sau grupul de obiecte pentru care se vor opera efectele de animaţie; din panoul Custom Animation, accesat prin comanda Custom Animation din grupul de comenzi Animations, se activează Add Effect şi apoi efectul de animaţie care va fi aplicat obiectului selectat; pentru fiecare element se pot modifica opţiunile asociate animaţiei, opţiuni care se referă la momentul declanşării animaţiei (secţiunea Modify, cu opţiunile: Start, Direction şi Speed); în mod implicit, declanşarea efectelor de animaţie se face în momentul vizualizării diapozitivului, dar acestea pot fi modificate prin opţiunile: Start On Click, Start With Previous, Start After Previous etc., opţiunile din selectorul Timing permit alegerea momentului de declanşare a animaţiei (Start pornire, Delay întârziere, Speed viteza animaţiei, Repeat numărul de repetări a animaţiei); vizualizarea rezultatului se realizează la acţionarea butonului Slide Show. Utilizarea altor facilităţi multimedia folosite în realizarea prezentărilor O altă facilitate folosită în realizarea diapozitivelor constă în inserarea secvenţelor video. Utilizarea acestei facilităţi se face prin activarea în secvenţă a opţiunilor Insert/ Movies, Insert/ Sound. Secvenţele de film se pot prelua din biblioteca Office (Movie from Clip Organizer) sau dintr-un fişier (Movie from File). Efecte 86 Grupul de obiecte care a fost selectat pentru operarea unui efect de animație Fig Operarea efectelor de animaţie şi tranziţie în Power Point 2007

87 deosebite pot fi obţinute prin inserarea unor secvenţe sonore în cadrul prezentărilor multimedia. Sunetul poate fi utilizat în prezentările PowerPoint ca fundal sonor pe parcursul derulării prezentării, pentru evidenţierea anumitor momentee ale prezentării sau pentru introducerea unor explicaţii sub forma unei naraţiuni. Particularităţi în Power Point 2007 Varianta 2007 permite crearea prezentărilor multimedia, în care sunt incluse diapozitive care conţin casete de text, reprezentări grafice, imagini, tabele, clipuri etc., pentru care se pot opera diferite efecte de animaţie. Aceste efecte se execută fie la nivelul diapozitivului, fie pot fi declanşate în momentul trecerii de la un diapozitiv la altul Modalităţi de vizualizare a diapozitivelor Aplicaţia PowerPoint permite vizualizarea unei prezentări şi a diapozitivelor componente în mai multe moduri, fiecare mod fiind util pentru crearea, actualizarea sau structurarea unei prezentări. Modalităţile de vizualizare pot fi selectate din cadrul filei View grupul de comenzi Presentation Views (figura 7.13). Modul de vizualizare ormal este modul implicit şi oferă posibilitatea de a se lucra în acelaşi timp asupra conţinutului diapozitivului curent şi structurii prezentării. Zona folosită pentru organizarea prezentării permite afişarea ierarhiei diapozitivelor în cadrul prezentării Slide sau afişarea textului prezentării - Outline. Modul ormal Outline (schiţă) este folosit în cazul organizării conţinutului prezentării, deoarece afişează textul întregii prezentări, ceea ce permite organizarea textului, formatarea automată a textului pe un anumit nivel, rearanjarea textului etc Modul de vizualizare globală a tuturor diapozitivelor unei prezentări (Slide Sorter) oferă posibilitatea afişării în bloc a diapozitivelor create (figura 7.29).. Dacă este necesar, se pot efectua modificări asupra ordinii de apariţie a diapozitivului, a modului de tranziţie de la un diapozitiv la altull sau asupra timpului de vizualizare a fiecărui diapozitiv în cadrul prezentării. Modul de vizualizare de tip spectacol (Slide Show) reprezintă o modalitate pentru vizualizarea prezentării cu toate efectele de animaţie, sunet etc. Modul de vizualizare de Fig Comenzile din fila View tip note/comentarii ( otes Page) pentru apelarea modurilor de este orientat pentru inserarea vizualizare în Power Point 2007 comentariilor în diapozitivele realizate. Astfel, zona de comentarii este afişată mult mărităă pentru a facilita inserarea notelor corespunzătoare diapozitivului curent. 87

88 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Utilizarea diapozitivului coordonator în realizarea prezentărilor Operarea setărilor pentru text pe niveluri Fig Lucrul cu Slide Master în Power Point 2007 În Power Point 2007 lucrul cu diapozitivul coordonator este iniţiat din fila View şi comanda Slide Master din grupul de comenzi Presentation Views. Activarea acestei comenzi afişează pe ecran fereastra din figura 7.14, cu panglica aferentă pentru prelucrările cu diapozitivul coordonator. Scopul final urmărit în realizarea unei prezentări interactive, în care diapozitivele create în diferite moduri (proiectare, şabloane), vor apărea într-o anumită ordine şi cu anumite efecte este asigurarea unei execuţii, care să poată fi uşor controlată de utilizator. În acest sens, la nivelul diapozitivului coordonator pot fi inserate butoane prin care să se faciliteze accesareaa componentelor (diapozitivelor) aplicaţiei. Asigurarea unei anumite înlănţuiri a diapozitivelor, ca şi modul de activare a acestora reprezintă activitatea de montare a prezentării Îndrumar pentru autoverificare Sinteza unităţii de studiu PowerPoint oferă un mediu de dezvoltare de aplicaţii multimedia. Programul facilitează realizarea rapidă a unor prezentări capabile să asiste utilizatorul în expunerea unui material, în prezentarea unui produs sau chiar să-l poată suplini prin prezentarea succesivă a informaţiilor. 88 Concepte şi termeni de reţinut

89 Scenariu Diapozitiv (slide) Diapozitiv coordonator (master slide) Secţiune Prezentare (show) Efecte de animaţie Efecte de tranziţie. Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Ce concepte sunt utilizate în aplicaţia Power Point? 2. Ce facilităţi oferă şabloanele în realizarea prezentărilor Power Point? 3. Cum se defineşte o prezentare multimedia? 4. Care sunt principalele obiecte care pot fi incluse într-un diapozitiv creat în PowerPoint? 5. Care sunt modalităţile de vizualizare a unei prezentări în PowerPoint? 6. Care sunt particularităţile interfeţei oferite de PowerPoint 2007? 7. De câte tipuri pot fi prezentările realizate în PowerPoint? 8. Care sunt posibilităţile de personalizare a aplicaţiilor multimedia realizate în PowerPoint? 9. Care sunt facilităţile de evidenţiere utilizate în PowerPoint 2007 şi cum fi apelate? 10. Ce avantaje oferă panglica în realizarea unei prezentări Power Point 2007? Teme practice 1. Prezentarea unei oferte cu sisteme de calcul folosite în condiţii de mobilitate în cadrul unei aplicaţii interactive, multimedia realizate în PowerPoint. 2. Prezentarea schematică a unui referat pe o anumită temă (principalele subiecte, scheme, imagini de pe Internet etc.). 3. Prezentarea unei companii (text, imagini, tabele etc.). 4. Prezentarea ofertei turistice a unei agenţii de turism pentru vacanţa de iarnă. 5. Realizarea unei prezentări a sistemelor de operare utilizate pe PC-uri (evoluţie, avantaje, elemente de interfaţă, facilităţi). 6. Realizarea unei prezentări pentru susţinerea unei conferinţe. 7. Realizarea unei prezentări într-o limbă de circulaţie internaţională pentru o ofertă turistică. 8. Realizarea unei prezentări în vederea susţinerii unei prelegeri pe o temă la alegere. 9. Realizarea unei prezentări privind viaţa şi opera lui Dimitrie Cantemir. 10. Realizarea unei prezentări interactive a campusului Dimitrie Cantemir Teste de evaluare/autoevaluare 89

90 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Alegeţi varianta/variantele corecte, ştiind că pot fi corecte 1, 2, 3, 4 sau nici o variantă 1. Şablonul în PowerPoint este utilizat: a. din fereastra Design Templates b. pentru asigurarea unui stil unitar pentru prezentarea multimedia c. pentru propagarea aceluiaşi stil asupra mai multor diapozitive d. pentru alegerea unor efecte de animaţie predefinite 2. Scenariul reprezintă în PowerPoint: a. un şablon b. o prezentare predefinită c. legăturile interactive ale aplicaţiei de prezentare d. un tip de aplicaţie neinteractivă 3. Diapozitivul coordonator se poate folosi într-o prezentare Power Point pentru: a. creşterea operativităţii în crearea prezentării b. generarea automată a formatului HTML c. generarea automată a hiperlegăturilor d. definirea unui stil unitar pentru scrierea titlurilor în cadrul prezentării 4. Un obiect poate fi inserat într-un diapozitiv Power Point prin: a. folosirea zonei Clipboard (comenzile: Copy şi apoi Paste) b. comenzile Insert/Picture c. comenzile barei Drawing d. folosirea zonei de vizualizare a structurii prezentării Power Point 5. Care dintre următoarele operaţii se regăsesc în cazul realizării unei prezentări ce utilizează şabloane predefinite: a. selectarea opţiunii From Design Template din panoul de operaţii b. selectarea unui model predefinit de prezentare c. selectarea unui design predefinit pentru realizarea diapozitivelor d. modificarea setărilor implicite pentru configurarea mediului de lucru 6. Efectele de animaţie se pot opera într-o prezentare unicat realizată în Power Point: a. la nivelul fiecărui obiect din cadrul paginii b. numai unui singur obiect inserat în diapozitiv c. numai la nivelul unui grup de obiecte d. numai în cazul în care obiectele incluse în diapozitiv au fost grupate (opţiunea Group) 7. Într-o prezentare realizată în Power Point pot fi incluse ca obiecte informaţii preluate: a. din biblioteca de imagini MS Office b. dintr-o aplicaţie realizată în Excel c. dintr-o aplicaţie realizat în Word d. dintr-un fişier în care au fost descărcate fotografii digitale 8. Un fişier Power Point corespunde: a. unei pagini web b. mai multor diapozitive incluse într-o prezentare c. diapozivului selectat în momentul salvării fişierului d. unei singure prezentări 9. Într-o prezentarea realizată în Power Point efectele de tranziţie se pot seta prin: a. meniul Slide Show, opţiunea Slide Transition b. meniul View, opţiunea Master c. meniul contextual, când este selectat diapozitivul d. meniul Slide Show, opţiunea Custom Animation 10. În aplicaţia PowerPoint 2007 se pot realiza prelucrările folosind: a. meniurile contextuale activate după selectarea unui obiect din diapozitivul curent b. operarea unor setări în cadrul diapozitivului coordonator c. aplicarea unor efecte de animaţie la nivelul unui grup de obiecte din diapozitivul curent d. file cu grupuri de comenzi 90

91 Bibliografie obligatorie 1. Elena Ianoş-Schiller, Sisteme decalcul şi aplicaţii informatice pentru domeniul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010; 2. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Informatică economică. Exemple, aplicaţii şi studii de caz pentru mediul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti,

92 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Unitatea de studiu 8 REZOLVARE EA PROBLEMELOR ECO OMICE Î EXCEL Cuprins 8.1. Introducere 8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 8.3. Conţinutul unităţii de studiu Interfaţa aplicaţiei Excel Foaia de calcul Efectuarea calculelor cu funcţii Funcţii financiare Funcţii matematicee Funcţii pentru şiruri de caractere (Text) Funcţii calendar (Date&Time) Funcţii logice (Logical) Funcţii de informare (Information) Funcţii statistice (Statistical) Funcţii bază de date (Database) Lucru cu baze de date Reprezentări grafice în Excel Îndrumar pentru autoverificare 8.1. Introducere Aplicaţia Excel este componenta pachetului MS Office care oferă instrumentele necesare prelucrării unui volum mare de date, care implică operaţii de calcul, relativ simple, dar cu un grad înalt de repetabilitate. Scopul acestei aplicaţii, care se bazează pe conceptul de foaie electronică de calcul (electronic spreadsheet), este de a prelucra rapid date transpuse într-o structură tabelară, de a folosi o gamă variată de funcţii şi formule de calcul pentru obţinerea rezultatelor, care se pot reda şi sub forma unor reprezentări grafice, operaţii care se regăsesc şi în activităţile domeniului economic. Pentru a răspunde scopului propus, aceste programe pun la dispoziţia utilizatorului instrumentee puternice, uşor de manipulat şi de apelat prin intermediul unei interfeţe grafice prietenoase şi accesibile utilizatorilor neinformaticieni. În cadrul aplicaţiei Excel, principalele operaţii asigură: proiectarea şi rezolvarea problemelor ce implică structuri tabelare; personalizarea tabelului pentru realizarea aplicaţiilor conform cerinţelor utilizatorilor; introducerea, actualizarea şi prelucrarea datelor, prin folosirea videoformatelor, a formulelor de calcul şi a funcţiilor predefinite (funcţii matematice, funcţii statistice, funcţii financiare etc.), a metodelor de agregare şi filtrare etc.; construirea rapidă a reprezentărilor grafice; propagarea dinamică a modificărilor operate în datele ce fac obiectul formulelor de calcul, funcţiilor şi reprezentărilor grafice; comunicarea cu alte pachete de programe, în scopul integrării informaţiilor şi realizării unor aplicaţii complexe. 92

93 8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu Obiectivele unităţii de studiu: - înţelegerea modului de tratare a structurilor tabelare pentru rezolvarea problemelor din domeniul economic; - cunoaşterea principalelor funcţii utilizate pentru rezolvarea problemelor din domeniul economic; - cunoaşterea facilităţilor de realizare a reprezentărilor grafice; - cunoaşterea lucrului cu baze de date Excel. Competenţele unităţii de studiu: studenţii vor cunoaşte conceptele folosite în calculul tabelar; studenţii vor cunoaşte modul de utilizare a funcţiilor pentru rezolvarea unor probleme din domeniul economic; studenţii vor cunoaşte modul de realizare a reprezentărilor grafice pe baza seriilor numerice incluse în structurile tabelare; studenţii vor cunoaşte facilităţile oferite de Excel pentru lucrul cu tabelul văzut ca bază de date. Timpul alocat unităţii: 4 ore 8.3. Conţinutul unităţii de studiu Interfaţa aplicaţiei Excel Noile elemente ale interfeţei mediului Office 2007 se regăsesc şi în fereastra aplicaţiei Excel 2007 (figura 8.1), care conţine următoarele elemente: bara de titlu, bara de stare, bara de acces rapid, care include butoanele care asigură executarea rapidă a funcţiilor de bază ale aplicaţiei, bara de formule, panglica, selecţia curentă, în care se indică, prin intermediul unui chenar, celule selectate, bara de navigare prin foile de calcul, care este folosită pentru a selecta foaia de lucru activă din registrul activ, barele de defilare şi bara de nivel pentru stabilirea mărimii foii de calcul curente prin mărirea/micşorarea ariei vizibile din foaia de lucru, fără a afecta modul de formatare al datelor. 93

94 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Butonul Office Bara de acces rapid Bara de titlu Bara de formule Panglica cu fila Home activată Aria de lucruu Bare de defilare Baraa de stare Fig. 8.1 Fereastra principală a aplicaţiei Excel 2007 Bara de acces rapid conţine în mod implicit butoanele pentru realizarea operaţiilor de salvare şi de anulare/refacere a modificărilor (Undo şi Redo). În varianta Excel 2007, elementele de interfaţă ale ferestrei de aplicaţie se modifică în mod dinamic, în funcţie de contextul de lucru (figurile ). Butoanele din fiecare din cele 7 file (Home, Insert, Page Layout, Formulas, Data, Review şi View) sunt aranjate în grupuri logice şi conţin comenzi, care permit efectuarea operaţiilor. Filele (meniurile) sunt senzitive, asigurând reconfigurarea automată în funcţie de contextul de lucru. HOME Fig. 8.2 Panglica cu fila Home ce conţine grupurile: Clipboard, Font, Alignment, umber, Styles, Cells şi Editing I SERT Fig. 8.3 Panglica cu fila Insert ce conţine grupurile: Table, Illustrations, Chart, Links şi Text 94

95 LAYOUT Fig. 8.4 Panglica cu fila Layout ce conţine grupurile: Themes, Page Setup, Scale to Fit, Sheet Options şi Arrange FORMULAS Fig. 8.5 Panglica cu fila Formulas ce conţine grupurile: Function Library, Defined ames, Formula Auditing şi Calculation DATA Fig. 8.6 Panglica cu fila Data ce conţine grupurile: Get External Data, Connections, Sort&Filter, Data Tools şi Outline REVIEW Fig. 8.7 Panglica cu fila Review ce conţine grupurile: Proofing, Comments şi Changes VIEW Fig. 8.8 Panglica cu fila View ce conţine grupurile: Workbook Views, Show/Hide, Zoom, Color/Grayscale, Window, Macros Foaia de calcul Aplicaţia Excel se bazează pe conceptul de foaie de calcul (WorkSheet), care este definit ca un spaţiu plan, organizat ca o matrice formată dintr-un număr de linii şi de coloane. La deschiderea unui registru de lucru, numărul implicit de foi de calcul afişate este de 3 Cu foile de calcul se pot efectua diverse operaţii, însă dintre cele mai frecvent folosite în cadrul aplicaţiilor sunt: adăugarea unei culori pe numele foii de calcul, 95

96 I FORMATICĂ ECO OMICĂ reordonarea foilor de calcul ale unui registru de lucru, adăugarea şi ştergerea unei foi de calcul, redenumirea unei foi de calcul, ascunderea unei foi de calcul, copierea şi mutarea unei foi de calcul, gruparea şi separarea foilor de calcul, protejarea foilor de calcul. Celule, zone şi adrese La intersecţia unei linii cu o coloană se află o celulă. Celula reprezintă unitatea structurală de bază a foii de calcul, în care sunt introduse informaţiile (până la 256 de caractere, semnificând valori, şiruri de caractere, formule de calcul sau funcţii). Celula curentă este celula activă în care se află poziţionat cursorul şi care este afişată pe ecran cu marginile îngroşate (acest mod particular de afişare poartă denumirea de cursor Excel). Realizarea operaţiilor în foaia de calcul în Excel 2007 În Excel 2007 operaţiile asupra foilor de calcul care apar în registrul curent prin grupurile de comenzi din fila Home a ferestrei de aplicaţie. Operaţia de adăugare a unei celule, foi de calcul, de linii şi/coloane se realizează din grupul de comenzi Cells (figura 8.9). Tot din grupul Cells se realizează şi operaţiile de ştergeree (figura 8.10). Fig. 8.9 Operaţiile de adăugare a unei celule, linii, coloane şi/sau foaie de calcul Fig Operaţiile de ştergerea unei celule, linii, coloane şi/sau foaie de calcul În varianta 2007 aplicarea unor formatări personalizate se realizează din fila Home, grupul de comenzi Styles (figura 8.11). 96

97 Comenzile pentru realizarea formatărilor condiţionate sunt executate prin selectarea opţiunilor din Conditional Formatting (figura 8.12). Opţiunile de vizualizare în Excel 2007 se regăsesc în fila View. Astfel, pentru vizualizarea paginii Fig Grupul de comenzi în modul normal (implicit) se selectează Styles opţiunea ormal din grupul de comenzi WorkBook View (figura 8.13). Vizualizarea zonei de antet şi/sau subsol pentru o aplicaţie creată în Excel se realizează prin selectarea opţiunii Page Layout din grupul de comenzi WorkBook View (figura 8.14). Modificarea dimensiunii zoom-ului se Fig Vizualizarea în realizează tot din fila View, prin selectarea modul Normal opţiunii Zoom. În varianta 2007, pentru aplicarea unei imagini pe fundal se selectează fila Page Layout din panglică, iar din grupul de comenzi Page Setup se alege opţiunea Background, care va afişa pe ecran fereastra Sheet Background, prin intermediul căreia utilizatorul va putea selecta imaginea pe care o va insera în foaia de calcull drept fundal.. Zona de antet Fig Vizualizarea zonei de antet a unei pagini în Excel Efectuarea calculelor cu funcţii În aplicaţiile de calcul tabelar apare frecvent necesitatea efectuării de calcule care implică utilizarea unor funcţii. În Excel sunt disponibile numeroase funcţii, grupate pe mai multe categorii: funcţii matematice, funcţii financiare, funcţii statistice, funcţii logice etc. O funcţie poate fi definită ca fiind o construcţie predefinită de operaţii elementare de prelucrare alcătuită dintr-un nume urmat de un argument sau de mai multe argumente incluse între paranteze rotunde care, după efectuarea operaţiilor, returnează un anumit rezultat (o anumită valoare), care depinde de categoria funcţiei şi de natura argumentului (argumentelor). Pentru a fi identificate funcţiile se scriu pe bara de formule (Formula Bar) sau în celula activă precedate tot de caracterul =. Forma generală (sintaxa) funcţiei este următoarea: 97

98 I FORMATICĂ ECO OMICĂ = ume_funcţie(listă_argumente) umele funcţiei este un şir de caractere alcătuit, cu unele excepţii, numai din litere, prin care se specifică apartenenţa la o anumită categorie de funcţii; şirul conţine cel puţin două litere. Argumentele (parametrii) sunt date de tip numeric sau de tip text cu care se efectuează operaţiile de prelucraree şi care determină tipul rezultatului evaluării funcţiei. Argumentele pot fi reprezentate prin adrese şi referinţe de celule, valori logice, valori de eroare sau alte valori. Între argumente pot fi incluse expresii şi/sau alte funcţii. În varianta 2007 a aplicaţiei Excel prelucrările datelor prin introducerea formulelor de calcull şi/sau a funcţiilor predefinite sunt asigurate prin grupul de comenzi Function Library din fila Formulas (figura 8.15). Pe lângă acest grup de comenzi, în fila Formulas mai sunt incluse şi grupurile comenzi: Defined ames, care asigură asocierea de nume celulelor care vor fi inserate în formule şi care conţin valori semnificative în cadrul foii de lucru, Formula Auditing, care asigură comenzile folosite pentru vizualizarea formulelor/funcţiilor, evaluarea formulelor/funcţiilor, trasarea unor săgeţi pentru marcarea dependenţelor, instrumente pentru corectarea erorilo etc., Calculation, prin care se asigură setarea opţiunilor de efectuarea a calculelor etc. Marele avantaj oferit de Excel în lucrul cu formule de calcul şi funcţii constă în propagareaa dinamică a modificărilor asupra rezultatelor. 98 Fig Grupul de comenzi Function Library din fila Formulas Funcţii financiare (Financial) Categoria Financial include funcţiile care permit efectuarea unor calcule economico-financiare şi furnizarea, prin valorile returnate, a unor informaţii utile referitoare la amortismente, la rentabilitatea investiţiilor, plasamentelor, împrumuturilor etc. Principalele elemente implicate în cadrul funcţiilor financiare au următoarele semnificaţii: rata dobânzii, care reprezintă procentul de dobândă perceput pentru o anumită perioadă (lună, an, trimestru în funcţie de intervalull ales pentru efectuarea plăţilor); număr de perioade, care reprezintă numărul total de plăţi periodice (lună, an, trimestru etc.); mărimea plăţii, care semnifică valoarea plăţii făcute în fiecare perioadă; valoare viitoare, care reprezintă suma totală care se doreşte a fi realizată după ultima plată şi tipul, care semnifică faptul că plata se face la începutul perioadei (valoarea 1) sau la sfârşitul perioadei (valoarea 0 implicită). Argumentele rata dobânzii şi numărul de perioade trebuie exprimate în aceeaşi unitate de timp lună sau an). De asemenea, în cadrul funcţiilor financiare se consideră că toate plăţile sunt egale şi se efectuează la intervale egale de timp (anuitate).

99 Principalele funcţii financiare şi exemplificarea utilizării acestora sunt prezentate în tabelul 8.1. Tabelul 8.1 Principalele funcţii financiare Sintaxa funcţiei Exemplu Descrierea funcţiei RATE(număr de perioade,valoarea plăţii,valoare prezentă) =RATE(B2*12;- B3; B1) Returnează rata dobânzii pe perioada unei anuităţi, pentru un împrumut sau o investiţie NPER(rata dobânzii;valoarea plăţii;valoare prezentă) Double Declining Balance DDB(valoare de inventar;valoare reziduală reziduală; durată normată de funcţionare;perioad ă de calcul a amortizării; numărul de luni pe an de funcţionare;factor de multiplicare a amortizării regresive) Future Value FV(rata dobânzii,număr de perioade, mărimea plăţii[,valoarea prezentă, tipul]) Interest Payment IPMT Payment PMT(rata dobânzii,număr de perioade,valoare prezentă[,valoare viitoare,tip]) Present Value PV(rata dobânzii,număr de perioade,mărimea plăţii,[valoare viitoare,tipul]) =NPER(C2;- C1*12; C3) =DDB(B$13;B$1 4;B$15;A2) =FV(B1/12;B2*1 2; -B3) =IPMT(B2/12;36 0; B3*12;B1) =PMT(B2/12;B3 * 12;B1;0;1) =PV(PV(B1/12;B 2*12;;-B3) Returnează numărul de perioade de plată pentru o investiţie sau un plasament financiar Returnează valoarea amortizării unui echipament cu o anumită valoare de inventar care are o durată de viaţă şi pentru care se calculează valoarea amortizării anuale prin metoda amortizării regresive. Returnează valoarea finală (future value) a unor depuneri periodice constante într-un cont, pentru care banca plăteşte o dobândă anuală fixă pe toată perioada (condiţii de anuitate) Returnează valoarea dobânzii efective care se plăteşte într-o anumită lună din intervalul pentru care a fost contractat creditul Returnează valoarea lunară sau anuală a plăţii calculate pentru o investiţie sau un împrumut în condiţiile unei rate constante a dobânzii Returnează valoarea prezentă (present value) a unei sume care urmează a fi plătită întrun anumit număr de ratei 99

100 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Straight Line Depreciation SLN(valoare inventar;valoare reziduală;durată normată de funcţionare) Sum of Year Digit Depreciation SYD(valoare de inventar;valoare reziduală reziduală; durată normată de funcţionare;perioad a de calcul a amortizării) =SLN($B$13; $B$14;B$15) =SYD(B$13;B$1 4;B$15;A2 Returnează valoarea amortizării unui echipament cu o anumită valoare de inventar care are o durată de viaţă de un anumit număr de ani sau luni şi pentru care se preconizează recuperarea prin casare. Pentru calculul amortizării se foloseşte metoda liniară Returnează valoarea amortizării unui echipament cu o anumită valoare de inventar care are o durată de viaţă şi pentru care se calculează valoarea amortizării anuale prin metoda amortizării degresive Funcţii matematice(math&trig) Funcţiile matematice uzuale (sumă, produs, medie, maxim, minim etc.) sunt utilizate frecvent în realizarea unor calcule în cadrul aplicaţiilor, inclusiv a celor cu caracter economic. Principalele funcţii matematice, frecvent utilizate în aplicaţiile realizate în Excel sunt prezentate în tabelul 8.2. Tabelul 8.2 Principalele funcţii matematice Sintaxa funcţiei Exemplu Descrierea funcţiei ABS(valoare) ACOS(valoare) ASIN(valoare) CEILING(număr de rotunjit,specificaţie de rotunjire) COMBIN(valoare1, valoare2) COS(valoare) DEGREES(valoare) =ABS(-7) 7 =ACOS(-0,5) 2, =ASIN(-0,5) -0,5236 =CEILING( ,0.001) =COMBIN(6,3) 20 =COS(30) 0, =DEGREES(PI()) 180 Determină valoarea absolută Determină arccosinusul valorii specificate Determină arcsinusul valorii specificate Rotunjeşte numărul prin adaos către cel mai apropiat multiplu semnificativ potrivit specificaţiei Determină numărul de combinaţii pentru un set de valoare1 valori luate câte valoare2 Determină cosinusul valorii specificate în radiani Converteşte constantei PI din radiani în grade 100

101 EVEN(valoare) FACT(valoare) FLOOR(număr de rotunjit,specificaţie de rotunjire) =EVEN(4,567) 6 =FACT(10) =FLOOR( ,0.001) INT(valoare) =INT(3,8) 3 =INT(-3,8) -4 LN(valoare) LOG(valoare,bază) MMULT(matrice1, matrice2) MOD(împărţitor, deîmpărţit) ODD(valoare) =LN(10) 2, =LOG(8,2) 3 =MMULT(F4:G5; H4:I5) 15 F4:G5 (1,2,4,5) H4:I5 (3,2,6,5) =MOD(9,2) 1 =ODD(5.456) 7 Rotunjeşte în plus pentru numere pozitive şi în minus pentru numere negative către cea mai apropiată valoare întreagă pară Determină factorialul valorii primite ca parametru Rotunjeşte numărul prin lipsă către cel mai apropiat multiplu semnificativ potrivit specificaţiei Rotunjeşte în minus către cea mai apropiată valoare întreagă Calculează logaritmul natural al valorii Calculează logaritmul numărului dat ca argument, în baza specificată Calculează matricea produs dintre cele două specificate ca argumente ale funcţiei Calculează care este restul după efectuarea împărţirii între cele două valori Rotujeşte în plus pentru numerele pozitive şi în minus pentru numerele negative către cea mai apropiată valoare întreagă impară PI() =PI() Returnează valoarea constantei pi (3.14) POWER() =POWER(3,2) 9 Determină rezultatul ridicării la putere PRODUCT(lista valori sau câmpuri) =PRODUCT(D6* E6) sau =PRODUCT(6*10 0) 600 Produsul valorilor sau câmpurilor indicate RADIANS(valoare) =RADIANS(A1) Converteşte valoarea din grade în radiani 101

102 I FORMATICĂ ECO OMICĂ ROMAN(valoare, format) ROUND(număr de rotunjit,număr de zecimale) =ROMAN(2010,0) MMX = ROUND( ,2) Returnează valoarea numărului în scrierea romană Rotunjeşte argumentul numeric la un anumit număr de zecimale ROUNDDOWN() ROUNDUP() =ROUNDDOWN( ,2) =ROUNDUP( ,2) SIGN() =SIGN(123) 1 =SIGN(-123) -1 =SIGN(0) 0 SIN(valoare) SQRT() SUBTOTAL(funcţie, valoare1, valoare2, ) SUM(lista valori sau câmpuri) sau butonul AutoSum (Σ) SUMIF(câmp de evaluat,criteriu,câmp de însumat) SUMPRODUCT (zona1, zona2) =SIN(30) -0,98803 =SQRT(9) 3 =SUBTOTAL(1;F 4:J4) 3 F4:J4 (1,2,3,4,5) 1 Average() =SUM(F6:F12) sau =SUM(100,500) 600 =SUMIF(B6:B12, =1000, F6:F12) Suma valorii pentru clientul cu codul 1000 =SUMPRODUCT( D6:D12, E6:E12) Însumarea valorii obţinute prin produsul cantitate*preţ Rotunjeşte prin aproximare în minus valoarea argumentului cu numărul de zecimale stabilit Rotunjeşte prin aproximare în plus valoarea argumentului cu numărul de zecimale stabilit Determină semnul valorii: 1, pentru valoripozitive, 0, pentru valori negative şi -1, pentru valori negative Calculează sinusul valorii specificate Calculează valoarea radicalului pentru A2 Calculează subtotalul unei zone, prima cifră reprezentând codificarea funcţiei (1-Average până la 11-Varp) Suma pentru valorile sau câmpurile indicate Suma pentru câmpurile de însumat conform criteriului stabilit Suma produselor valorilor corespondente din zona1 şi respectiv zona2 102

103 Funcţii pentru şiruri de caractere (Text) Funcţiile text se aplică asupra datelor de tip şir de caractere şi furnizează informaţii asupra conţinutului celulelor ce conţin text. Câteva dintre principalele funcţii text şi exemplificarea modului de utilizare a acestora sunt prezentate în tabelul Tabelul 8.3 Principalele funcţii text Sintaxa funcţiei Exemplu Descrierea funcţiei CHAR(cod numeric ASCII) CLEAN(text) CODE(text) CONCATENATE(t ext1, text2 ) DOLLAR(număr, zecimale) EXACT(text1,text2 ) FIND(text1, text2, [poziţie de început]) FIXED(număr, precizie, fără separator) LEN(text) LOWER(text) MID(text, număr caractere, poziţie) PROPER(text) =CHAR(105) i =CLEAN(CHAR(5) & "informatică") informatică =CODE(informatica) 105 =CONCATENATE( Curs de, Informatica ) Curs de Informatica =DOLLAR(1342;2) 1.342,00 lei =EXACT( Schiller, Schiler ) FALSE =FIND("inf";"Curs de informatica") 9 =FIXED(2345,675;2 ) 2.345,68 =LEN( Andrei Ioan ) 11 =LOWER( INFOR MATICA ) informatica =MID("Calin Ioan";3;8) lin Ioan =PROPER( andrei ioan ) Andrei Ioan Returnează caracterul corespunzător codului ASCII Elimină caracterele neprintabile dintr-un text Returnează codul ASCII pentru primul caracter Concatenează mai multe texte Converteşte un număr în text care reprezintă formatul monetar curent Verifică dacă 2 şiruri au caractere identice returnând valoarea TRUE pentru identitate sau FALSE Returnează poziţia textului text1 în text2 Rotunjeşte valoarea numerică la nr. de zecimale specificat şi returnează ca text cu sau fără separator de mii Returnează numărul de caractere ce formează textul specificat Returnează şirul transformat în litere mici Returnează un număr de caractere specificat de la o anumită poziţie Determină scrierea cu majusculă a fiecărei prime litere din textul specificat ca argument 103

104 I FORMATICĂ ECO OMICĂ REPLACE(text, poziţie, număr caractere, text nou) REPT(text,număr de repetiţii) RIGHT(text, număr caractere) SEARCH(text1, text2, poziţie) SUBSTITUTE(text 1, text2, text3, număr instanţă) TRIM(text) UPPER(text) VALUE() =REPLACE("ANDR EI Ioan";8;4;"IOAN") A DREI IOA =REPT( Andrei,3) Andrei Andrei Andrei =RIGHT("Curs de Informatica";11) Informatica =SEARCH("Ioan"; "Andrei Ioan") 8 =SUBSTITUTE("An drei Ion Calin Ion";"Ion"; "Ioan") Andrei Ioan Calin Ioan =TRIM( Andrei Ioan ) Andrei Ioan =UPPER( curs informatica ) CURS I FORMATICA =VALUE(" " ) Înlocuieşte în text subşirul (textul nou)începând din poziţia specificată Repetă un text de un număr egal cu cel specificat Returnează numărul de caractere specificat aflat la dreapta textului Caută text1 în text2 de la o poziţie specificată şi returnează prima poziţie a acestuia Înlocuieşte text2 cu text3 în cadrul textului1. Dacă text2 apare de mai multe ori se poate specifica care instanţă să fie înlocuită Afişează textul specificat, spaţiile nesemnificative fiind eliminate Returnează şirul de caractere transformat în majuscule Transformă un text întrun număr Funcţii calendar (Date&Time) Funcţiile calendar se aplică asupra datelor de tip dată calendaristică sau timp. Câteva din principalele funcţii calendaristice şi exemplificarea modului de utilizare a acestora sunt prezentate în tabelul 8.4. Tabelul 8.4 Principalele funcţii calendar Sintaxa funcţiei Exemplu Descrierea funcţiei DATE(an,lună,zi) =DATE(2011;7;9) Determină data ca număr DATEVALUE (valoare) =DATEVALUE(" 3/10/2010") Determină o valoare de tip serial, pe baza unui DAY(dată) DAYS360(data început, data sfârşit) =DAY(DATE(201 0;12; 25)) 25 =DAYS360(Date( 2010;11;14);Date( şir de caractere Returnează numărul zilei din dată Calculează diferenţa, în zile, între două date

105 HOUR() MINUTE() MONTH(număr dată) NOW() SECOND(timp) TIME(ore, minute, secunde) TIMEVALUE() TODAY() WEEKDAY(dată, format) YEAR(număr dată) 2009;8;9)) -455 =HOUR(NOW()) 22 =MINUTE(NOW( )) 28 =MONTH(TODA Y()) 11 =NOW() :35 =SECOND(NOW( )) 50 =SECOND(NOW( )) 10:25 PM =TIMEVALUE("9 :24 AM") 0, =TODAY() =WEEKDAY(NO W();2) 7 =YEAR(TODAY() ) 2010 calendaristice, considerând anul = 360 zile Returnează ora unei valori de tip timp Returnează minutul unei valori de tiptimp Returnează un număr reprezentând luna corespunzătoare unei anumite date specificate sub formă de număr dată Returnează ca numere data şi ora curentă Returnează secunda unei valori de tip timp Determină valoarea timp pentru cei 3 parametri Determină scrierea ca număr timpul scris ca şir de caractere la apelarea funcţiei Returnează ca număr data curentă Returnează numărul zilei din săptămână a datei de intrare Returnează un număr care reprezintă anul corespunzător unei anumite date specificate sub formă de număr Funcţii logice (Logical) Funcţiile logice au ca scop evaluarea şi analizarea unor expresii şi în funcţie de două ipoteze, adevărat TRUE şi fals FALSE. În cazul în care condiţia evaluată în cadrul funcţiei IF() este compusă, pentru scrierea ei se folosesc funcţiile logice AND() sau OR() şi operatorii de comparaţie (relaţionali). Rezolvarea unei probleme implică uneori folosirea mai multor funcţii IF(), în cadrul unei aceleiaşi expresii - IF() imbricat. În continuare vor fi prezentate câteva exemple de utilizare a funcţiei IF(). Principalele funcţii logice şi exemple de utilizare a acestora sunt prezentate în tabelul

106 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Tabelul 8.5 Principalele funcţii logice 106 Sintaxa funcţiei Exemplu Descrierea funcţiei AND(listă expresii logice) =AND(A1>0, A2>0, A3>0) Returnează valoarea TRUE atunci când conţinutul celulelor A1, A2 şi A3 este pozitiv FALSE() = FALSE() Returnează valoarea logică FALSE() IF(condiţie logică, expresie1, expresie2) NOT(evaluare logică) OR(listă expresii logice) =IF(A1>=9.5,TRUE, FALSE) =NOT(TRUE()) =OR(A1>0, A2>0) Evaluează condiţia şi dacă este îndeplinită se execută expresie1, dacă nu se execută expresie2, care poate fi o nouă funcţie IF(), caz în care apar construcţii imbricate Returnează valoarea FALSE Returnează valoarea adevărat dacă valoarea din A1 este pozitivă sau valoarea din A2 este pozitivă TRUE() = TRUE() Returnează valoarea logică TRUE() Funcţii de informare (Information) În cadrul aplicaţiei Excel, funcţiile de informare sunt folosite pentru a testa valorile din cadrul celulelor, de exemplu celula A1, iar pe baza acestor teste să se afişeze o serie de informaţii suplimentare. Principalele funcţii de informare sunt prezentate în tabelul 8.6. Tabelul 8.6 Principalele funcţii de informare Sintaxa funcţiei Exemplu Descrierea funcţiei CELL(tip informaţie, referinţă) =CELL( contents,a 1) Returnează informaţii despre formatul, locaţia ţi conţinutul unei celule sau a primei celule dintr-o zonă INFO(tip informaţie) =INFO( directory ) Returnează informaţii despre sistemul de operare şi despre mediul de lucru (directory calea pt. fişierul curent, osversion versiunea, memavail spaţiul disponibil de pe disc) ISBLANK(referinţă) =ISBLANK(A1) Returnează TRUE dacă celula este vidă

107 ISERR(referinţă) =ISERR(A1) Returnează TRUE dacă celula conţine o eroare (excepţie #N/A) ISERROR(referinţă) =ISERROR(A1) Returnează TRUE dacă celula conţine o eroare de tipul #N/A, #VALUE, #REF, #DIV/0, #NUM!, #NAME?, #NULL ISEVEN(referinţă) =ISEVEN(A1) Returnează TRUE dacă celula conţine o valoare numerică pară ISLOGICAL(referinţă) =ISLOGICAL(A1) Returnează TRUE dacă celula conţine o valoare logică ISNA(referinţă) =ISNA(A1) Returnează TRUE dacă celula conţine o valoare o eroare de tipul #N/A ISNONTEXT(referinţă) =ISNONTEXT(A1) Returnează TRUE dacă celula conţine o valoarecare nu este de tip text ISNUMBER(referinţă) =ISNUMBER(A1) Returnează TRUE dacă celula conţine o valoare numerică ISODD(referinţă) =ISODD(A1) Returnează TRUE dacă celula conţine o valoare numerică impară ISREF(referinţă) =ISREF(A1) Returnează TRUE dacă celula conţine o referinţă ISTEXT(referinţă) =ISTEXT(A1) Returnează TRUE dacă celula conţine o valoare de tip text Funcţii statistice (Statistical) Funcţiile statistice sunt funcţii predefinite care permit efectuarea unor calcule statistice prin utilizarea unor serii de date. Câteva din principalele funcţii statistice şi exemplificarea modului de utilizare a acestora sunt prezentate în tabelul 8.7. Tabelul 8.7 Principalele funcţii statistice Sintaxa funcţiei Exemplu Rolul funcţiei AVERAGE(listă sau câmpuri) CORREL(masiv1, masiv2) =AVERAGE(A3:A 9) =CORREL(B2:B13 ;C2C13) Calculează şi returnează media aritmetică a valorilor înscrise în lista specificată ca argument al funcţiei Stabileşte dependenţa care există între două fenomene observate a căror valori ale variabilelor sunt date de masiv1, respectiv masiv2 107

108 I FORMATICĂ ECO OMICĂ COUNT(valoare, valoare2, ) COUNTA(valoare1, valoare2, ) COUNTBLANK (valoare1, valoare2, ) COUNTIF(listă valori numerice,criteriu) COVAR(lista1,lista2 ) DEVSQ(valoare1, valoare2, ) FORECAST(valoare x viitoare, valoriy, valorix) GEOMEAN(listă sau câmpuri) GROWTH(valori y cunoscute, valori x cunoscute, valori x noi, constantă) HARMEAN(listă sau câmpuri) MAX(listă sau câmpuri) MEDIAN(valoare1, valoare2, ) MIN(listă sau câmpuri) MODE(listă sau câmp) 3) COUNTBLANK (B2:B13) =COUNTIF(A5:A9 ; >100 ) =COVAR(A2:A12, B2: B12) =COUNT(C2:C13) Numără celulele ce compun zona specificată ca argument care au conţinut numeric =COUNTA(B2:B1 Numără celulele nevide dintro listă Numără celulele dintr-o listă care nu conţin valori Numără celulele din listă care conţin valori numerice care satisfac criteriul specificat Determină covariaţia dintre două serii de valori =DEVSQ(A2:A12) Calculează suma abaterilor faţă de valoarea medie a valorilor analizate =FORECAST(1000, B3:B9, A3:A9) =GEOMEAN(A3: A9) =GROWTH(C2:C1 3, B2:B13, B14) =HARMEAN(B2: B13) =MAX(B2:B13) =MAX(255, 300,342,125) Determină o valoare viitoare pe baza analizei curente (situaţia este analizată pe baza a două seturi de valori, y sunt influenţate direct de x, valoarea y viitoare fiind determinată pe baza unei funcţii liniare) Calculează şi returnează media geometrică a valorilor înscrise în lista specificată ca argument al funcţiei Determină valori cu o tendinţă de creştere exponenţială corespunzătoare punctelor de date cunoscute pe baza relaţiei y=b*a x Calculează şi returnează media armonică a valorilor înscrise în lista specificată ca argument al funcţiei Returnează cea mai mare valoare găsită în lista specificată ca argument al funcţiei =MEDIAN(B2:B13) Determină valoarea mediană dintr-o listă de valori =MIN(B2:B13) Returnează cea mai mică valoare găsită în lista specificată ca argument al funcţiei =MODE(B2:B13;C 2:D13) Returnează valoarea cea mai frecventă identificată într-o serie statistică 108

109 STDEV(listă sau câmp) STDEVA(listă sau câmp) STDEVP(listă sau câmp) Funcţia ia în considerare numai valorile numerice ale seriei statistice. TREND(valori y cunoscute, valori x cunoscute, valori x noi, constantă) =STDEVA(B2:B13) Calculează media abaterilor standard înregistrate pentru un eşantion statistic (abaterea standard redă mărimea dispersiei valorilor dintr-o serie statistică faţă de media acestora). Funcţia ia în considerare numai valorile numerice ale seriei statistice. - Este identică funcţiei STDEVP (ca sintaxă şi rol), dar ia în considerare şi valorile logice, textele şi celulele vide, pe care funcţia STDEVP le ignoră =STDEVP(B2:B13) Calculează media abaterilor standard înregistrate pentru o populaţie statistică (abaterea standard redă mărimea dispersiei valorilor dintr-o serie statistică faţă de media acestora). =TREND(C2:C13, B2:B13,B14) Returnează numere într-o tendinţă liniară care se potriveşte punctelor de date cunoscute, prin metoda celor mai mici pătrate (y=ax+b) Funcţii bază de date (Database) Funcţiile bază de date sunt funcţii care se utilizează în cazul în care tabelul este văzut ca o bază de date, în care capul de tabel reprezintă structura datelor, iar celelalte linii ale tabelului reprezintă înregistrările. Funcţiile predefinite, din cadrul acestei categorii, fie returnează valori calculate (sumă, medie, minim, etc.), fie permit căutarea, identificarea şi referirea conţinutului unor celule. Returnarea valorilor calculate se realizează pe baza unor criterii specificate aplicate unui câmp (coloane a tabelului) care poate fi referit la apelarea funcţiei prin numele sau prin numărul său. Câteva dintre principalele funcţii bază de date şi exemplificarea modului lor de utilizare sunt prezentate în tabelul 8.8. Tabelul 8.8 Principalele funcţii bază de date Sintaxa funcţiei Exemple Rolul funcţiei DAVERAGE(bază date;rubrică; câmp criterii) DCOUNT(bază date;rubrică;câmp criterii) DGET(bază date;rubrică;câmp =DAVERAGE(A2:G16; F2;H20:H21) (media valorii facturilor plătite în Bucureşti) =DCOUNT(A2:G16;F2; I20:I22) 9 (nr. facturilor emise în Bucureşti şi Constanţa) =DGET(A2:G16;2;H2:H 3) Returnează media valorilor dintr-o rubrică, care îndeplineşte criteriul de selecţie specificat ca argument al funcţiei Returnează numărul înregistrările bazei de date care îndeplinesc criteriul de selecţie Localizează şi returnează conţinutul unui câmp al 109

110 I FORMATICĂ ECO OMICĂ criterii) DMAX(bază date;rubrică;câmp criterii) DMIN(bază date;rubrică;câmp criterii) DSUM(bază date; rubrică;câmp criterii) HLOOKUP(cheie; domeniu consultare; nr. coloană) VLOOKUP(cheie; domeniu consultare;nr. coloană) 110 (în celula H2 s-a completat Nr. factură, iar în H3 232) SC Transcom =DMAX(A2:G16;6;H18 :H19) (valoarea maximă pentru facturile neplătite) =DMIN(A2:G16;6;I20:I 22) (valoarea minimă a facturilor pt. Bucureşti şi Constanţa =DSUM(A2:G16;6;H18: H19) bazei de date care îndeplineşte criteriul de selecţie Returnează cea mai mare valoare dintr-o rubrică, care îndeplineşte criteriul de selecţie specificat ca argument al funcţiei Returnează cea mai mică valoare dintr-o rubrică, care îndeplineşte criteriul de selecţie specificat ca argument al funcţiei Returnează suma valorilor aferente unei rubrici(coloane) care îndeplinesc criteriul de selecţie specificat ca argument al funcţiei - Este identică funcţiei VLOOKUP (ca sintaxă şi rol), dar domeniul de căutare este orizontal =VLOOKUP(B2;$B$18: $C$25;2) (valoarea preţului de catalog) Lucru cu baze de date Caută şi returnează conţinutul unei celule dintr-un domeniu vertical de consultare, în funcţie de valoarea cheii specificată ca argument În general, într-o foaie de calcul datele sunt organizate sub formă de tabel în care sunt specificate nume pentru coloane (capul de tabel dintr-un tabel clasic). În acest caz, tabelul constituie o listă şi poate fi văzut ca o bază de date. În Excel, baza de date reprezintă o zonă de celule care ocupă cel puţin două linii şi o coloană. Tabelul care conţine date organizate sub formă de listă poate fi privit atât ca o foaie de calcul, cât şi ca o bază de date, iar în cel de al doilea caz lista prezintă următoarele particularităţi: liniile reprezintă înregistrările bazei de date şi au o structură uniformă; coloanele reprezintă câmpurile din care sunt alcătuite înregistrări; prima linie din listă (capul de tabel) defineşte numele câmpurilor (numele poate avea max. 256 de caractere); asupra listei se pot efectua toate operaţiile specifice unei baze de date: adăugări, modificări, ştergeri, ordonări în funcţie de valorile unuia sau a mai multor câmpuri, căutări şi extrageri în funcţie de anumite criterii, agregări ale datelor etc. Comenzile pentru lucrul cu baze de date se regăsesc în domeniul Data a meniului principal (organizarea tabelului sub forma unei baze de

111 date este recunoscută prin poziţionarea cursorului într-o celulă aparţinând listei şi apelarea unei comenzi specifice bazelor de date). Principalele comenzi permit realizarea următoarelor operaţii: crearea unei baze de date, actualizarea bazei de dat, consultarea bazei de date. Crearea bazei de date Realizarea unei baze de date în Excel implică parcurgerea următoarelor etape: definirea structurii bazei de date, introducerea datelor şi formatarea datelor. Definirea structurii bazei de date reprezintă etapa în care se concepe baza de date şi care trebuie să aibă în vedere regăsirea rapidă a informaţiilor solicitate de utilizatorii bazei de date. La definirea structurii este bine să se aibă în vedere următoarele: într-o foaie de calcul să fie o singură bază de date; baza de date să fie departajată de celelalte informaţii din cadrul foii de calcul prin cel puţin o coloană; sub tabelul văzut ca bază de date să nu se plaseze alte informaţii pentru a nu incomoda extinderea prin adăugarea de noi înregistrări (linii); primul rând al listei să conţină denumiri unice de câmpuri; formatarea primului rând al listei (titlurile coloanelor), care constituie structura bazei de date, să fie diferită de formatarea celorlalte linii. Definirea structurii constă în atribuirea de nume coloanelor şi în stabilirea ordinei în care acestea sunt dispuse în cadrul listei (figura 8.16). Structura bazei de date (denumirile coloanelor) Fig.8.16 Tabelul văzut ca bază de date Introducerea datelor se poate face direct (prin preluarea de la tastatură) sau prin utilizarea unui formular. Formatarea datelor are în vedere particularităţile organizării sub forma unei baze de date şi în acest sens se recomandă: folosirea unui format diferit de cel al numelor de câmpuri şi folosirea aceluiaşi format pentru toate celulele ce intră în componenţa unei coloane. Actualizarea bazei de date Prin actualizarea bazei de date se înţelege întreţinerea fondului de date: adăugarea, modificarea sau ştergerea de înregistrări. Operaţiile de actualizare se pot realiza în două moduri: direct în listă (tabel) şi prin folosirea unui formular (predefinit sau personalizat). În cadrul actualizării se execută operaţiile de: adăugare înregistrări, modificarea valorilor din cadrul înregistrărilor (comenzile Fiind şi Replace) şi din structura bazei de date, ştergerea de înregistrări etc. Aceste operaţii pot fi executate şi prin intermediul unui formular asociat bazei de date Excel, care este apelat prin comanda Form a domeniului Data. 111

112 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Consultarea bazei de date Prin consultarea unei baze de date se înţeleg operaţiile de căutare şi eventual extragere a înregistrărilor care corespund anumitor criterii. Criteriile reprezintă reguli care permit selectarea unor înregistrări. O bază de date Excel poate fi consultată în mai multe moduri: prin intermediul formularelor de selecţie, cu ajutorul filtrului automat şi cu ajutorul filtrului avansat.. Metoda filtrului automat (AutoFilter) Aceasta este metoda cea mai utilizată, deoarece permite afişarea întregului subset de înregistrări care satisfac criteriile de selecţie. Realizarea consultării bazei de date prin această metodă presupune parcurgerea următoarei secvenţe de operaţii: se poziţionează cursorul în tabel; se selectează comenzile Filter, respectiv AutoFilter din meniul Data; se definesc criteriile de filtrare pentru fiecare câmp, utilizânduse butoanele de extensie afişate. În cazul în care se va opta pentru definirea unui criteriu complex pe un singur câmp şi se va alege Custom... Pe ecran va fi afişată o fereastră de dialog în care se precizează criteriului/criteriilor de selecţie, iar rezultatele sunt afişate în foaia de calcul. Pentru mai multe câmpuri se procedează în mod similar. Revenirea la afişarea integrală a datelor (înlăturarea efectelor filtrării) se poate face fie prin selectarea opţiunii All din lista afişată prin acţionarea butonului de extensie ataşat câmpului ce a constituit obiectul selecţiei, fie prin selectarea comenzilor Filter, Show All din meniul Data Metoda filtrului avansat (Advanced Filter) Această metodă de consultare a bazelor de date elimină dezavantajele metodei anterioare, oferind posibilitatea interogării fondului de date pe baza unor criterii complexe, ce permit introducerea de formule şi funcţii Excel. Folosirea filtrului avansat presupune parcurgerea următoarelor etape: definirea unei zone de criterii, definirea criteriilor de selecţie şi definirea opţională a unei zone pentru extragerea rezultatelor. Criteriile pot fi definite în foaia de calcul care include baza de date sau într-o altă foaie de calcul. De cele mai multe ori se impune păstrarea zonelor de criterii definite, pentru a putea fi folosite pentru realizarea unor căutări/extrageri ulterioare. Zona de criterii se compune dintr-o linie ce conţine numele câmpurilor pe baza cărora se formulează criteriile de selecţie şi una sau mai multe linii pentru definirea criteriilor. Câmpul pe care se definesc criteriile, poate conţine în prima linie, integral sau parţial coloanele bazei de date, în funcţie de cum acestea participă la consultarea bazei de date. Prima linie a zonei de criterii se obţine prin copierea numelor de câmpuri din linia de titluri a coloanelor bazei de date. Criteriile care se pot defini sunt de mai multe tipuri: criterii de comparaţie, criterii multiple şi criterii calculate. Sortarea bazelor de date O altă operaţie folosită frecvent în lucrul cu tabelul văzut ca bază de date este legată de ordonarea înregistrărilor după unul sau mai multe criterii. Această operaţie se numeşte sortare. Realizarea sortării unei baze de date se face prin intermediul comenzii Sort din meniul Data. Execuţia comenzii permite ordonarea crescătoare (Ascending) sau descrescătoare (Descending) a înregistrărilor 112

113 din baza de date după maximum trei câmpuri (simultan). Primul câmp specificat în cadrul ferestrei de dialog Sort (figura 8.17) se numeşte cheie primară, celelalte câmpuri, specificate drept chei de sortare operează asupra datelor numai în caz de egalitate a valorilor cheii primare, pentru cea de a doua cheie şi a egalităţii de valori pentru primele două chei, în cazul utilizării şi celei de a treia chei de sortare. Prin folosirea butoanelor de extensie din dreptul fiecărei casete de text utilizatorul va putea specifica câmpurile după care să se realizeze ordonarea înregistrărilor, precum şi ordinea (Ascending/Descending) pentru fiecare câmp declarat cheie de sortare. Cheile de sortare Ordinea de sortare specificată pentru fiecare câmp în parte Opțiunile ferestrei Sort Fig Fereastra de dialog Sort Operaţia de sortare implică selectarea bazei de date sau poziţionarea cursorului în prima celulă a bazei de date, după care se va activa comanda Sort din meniul Data şi definirea cheilor de sortare şi a ordinii (figura 8.18). Stabilirea cheilor de sortate şi a ordinei de sortare în cadrul fiecărui câmp declarat cheie (descrescător după Medie şi crescător după Nume şi Prenume) Fig Stabilirea criteriilor de sortare Realizarea de subtotaluri într-o bază de date Excel Sortarea datelor dintr-o bază de date Excel permite şi utilizarea opţiunii Subtotals din domeniul Data. 113

114 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Reprezentări grafice în Excel 2007 Aplicaţia MS Excel 2007 asigură realizarea reprezentărilor grafice prin grupul de comenzi Chart (figura 8.19) din fila Insert a panglicii utilizată în cadrul aplicaţiei. Pentru crearea şi personalizarea graficelor Excel 2007 include facilităţi de asistare a utilizatorilor. Ca şi în variantele anterioare trebuie parcurse o seriee de etape: alegerea tipului de grafic, definirea seriilor de valori care fac obiectul reprezentării grafice, stabilirea proprietăţilor graficului şi inserarea graficului, ca obiect, în foaia de calcul curentă sau într-o altă zonă. Fig Grupul de comenzi Chart a filei Insert Alegerea tipului de grafic se face în funcţie de obiectivul final al analizei şi de preferinţele utilizatorului legate de evidenţierea elementelor privind cerinţele aplicaţiei. Pentru alegerea tipului de grafic se va activa opţiunea Other Charts din grupul de comenzi Chart, care va afişa pe ecran fereastra Insert Chart (figura 8.20), din care utilizatorul îşi va selecta tipul de grafic care corespunde cel mai bine stabilirii relaţiei dintre seriile de valori pe care doreşte să le reprezinte. Fig Fereastra Insert Chart Spre deosebire de variantele anterioare ale aplicaţiei, realizarea unui grafic în Excel 2007 nu mai depinde de parcurgerea paşilor de prelucrare impuşi de componenta wizard a generatorului de grafice. Procedura a fost simplificată şi redusă la un set minim de operaţii: selectarea seriei/seriilor de date, activarea filei Insert din panglică, selectarea grupului de comenzi Chart şi alegerea tipului de grafic, operaţii prin care se realizează generarea automată a graficului, care va putea fi personalizat prin aplicarea unui stil propriu de prezentare şi prin stabilirea informaţiilor care vor fi afişate. 114 Fig Fila Design pentru lucrul cu reprezentările grafice

115 Permite selectarea datelor de pe axa verticală Seria de date de pe axa verticală Inversează semnificația celor două serii de date Adaugă în grafic o serie de date Elimină din grafic o serie de date existentă Editează o serie de date Ignoră spațiile şi celulele goale din zona de date Seriile de date reprezentate în grafic Fig Editorul seriilor de date din Excel 2007 Seria de date de pe axa orizontală Instrumentele pentru personalizarea graficului sunt incluse în fila Design (figura 8.21) activată în momentul existenţei unui grafic în foaia de calcul. În cadrul filei Design sunt cuprinse grupurile de comenzi: Type, Data, Chart Layouts, Chart Styles şi Location, prin intermediul cărora se pot realiza operaţiile de personalizare a reprezentărilor grafice. Change Chart Type asigură schimbarea tipului de grafic; Save As Template salvează caracteristicile graficului sub forma unui şablon care poate fi reutilizat; Switch Row/Column interschimbă semnificaţia valorilor de pe axele Ox şi Oy; Select Data facilitează administrarea seriilor de date prin intermediul ferestrei Select Data Source (editorul seriilor de date pentru un grafic prezentat în figura 8.22) editorul seriilor de date pentru un grafic (figura 8.22); Grupul Chart Layouts asigură stabilirea poziţiei în grafic a diferitelor componente: titlul, legenda, etichetele asociate coloanelor, tabelele de date; Grupul Chart Styles asigură definirea stilului de grafic asociat, prin folosirea stilurilor predefinite; Move Chart asigură mutarea graficului într-o altă foaie de calcul. Adăugarea unei serii de date se realizează prin intermediul comenzii Select Data din grupul de comenzi Date, care după selectare afişează pe ecran editorul seriilor de date pentru un grafic. În cadrul operaţiilor executate asupra reprezentărilor grafice pot fi folosite, pe lângă comenzile din fila Design şi cele incluse în filele: Layout şi Fomat. Comenzile din fila Layout (figura 8.23) asigură realizarea operaţiilor: editarea proprietăţilor graficului sau a unor componente, prin stabilirea culorii fundalului, a chenarului, a umbrelor, a 115

116 I FORMATICĂ ECO OMICĂ efectelor 3D; inserarea unei imagini în cadrul graficului; inserarea unei pictograme sau a unei figuri predefinite; inserarea unui text; stabilirea poziţiei şi a formatului pentru o serie de elemente dintr-un grafic: titlul, denumirea axelor, legenda, tabelul de date; stabilirea proprietăţilor pentru axe şi pentru liniile de orientare; definirea fundalului graficului; realizarea de analize (corelaţia dintre cele două variabil, dispersia valorilor etc.) pe baza reprezentării vizuale a datelor; acordarea unui nume pentru reprezentarea grafică. Fig Fila Layout activată pentru procesarea graficelor Fig Fila Format activată pentru procesarea graficelor Comenzile din Format (figura 8.24) asigură realizarea operaţiilor: editarea proprietăţilor graficului sau a unor componente; gestiunea stilului graficului selectarea unor tipuri grafice de caractere de tip WordArt; stabilirea ordinii de afişare a componentelor graficului; definirea dimensiunilor graficului. Modul de generare a graficului şi modificarea proprietăţilor acestuia sunt operaţii care, în general, pot fi executate pentru toate tipurile de grafice disponibile în Excel Îndrumar pentru autoverificare Sinteza unităţii de studiu Programele de calcul tabelar sunt produse software destinate atât prelucrării unui volum mare şi chiar foarte mare de date, care implică efectuarea unor operaţii de calcul relativ simple, dar cu un înalt nivel de repetabilitate, cât şi prezentării rezultatelor prelucrărilor sub formă tabelară. 116 Principalele operaţii: designul unei aplicaţii sub formă de tabel, prin care se asigură: modul de organizare a datelor;

117 modelarea formei tabelului prin aplicarea unor forme predefinite sau prin personalizarea conform cerinţelor utilizatorului (dimensionarea coloanelor, forma de afişare a datelor, modul de aliniere etc.); definirea formulelor de calcul prin utilizarea funcţiilor sistemului (calcule matematice, statistice, financiare etc.) sau a unui mod de calcul particular conform cerinţelor aplicaţiei; introducerea şi prelucrarea datelor, care va avea ca efect calcularea şi afişarea automată a rezultatelor obţinute prin aplicarea formulelor şi funcţiilor; modificarea datelor, care are ca scop actualizarea informaţiilor ca urmare a efectuării unor modificări sau utilizarea unor seturi de date diferite pentru construirea rapidă a unor variante necesare procesului decizional sau de planificare; identificarea datelor care conduc la obţinerea unui anumit rezultat (se indică rezultatul şi se iterează calculele cu diferite valori, până la obţinerea rezultatului scontat); construirea şi afişarea rapidă a graficelor pe baza datelor numerice conţinute în tabele; facilităţi limitate de lucru cu baze de date: ordonări, căutări de date etc. comunicarea cu alte pachete de programe, în scopul integrării informaţiilor şi realizării unor aplicaţii complexe. 1.7 Operaţii de bază cu foaia de calcul Inserare, redenumire, ştergere Mutare şi copiere Selectarea tuturor foilor de calcul Vizualizarea procedurilor ataşate foii de calcul curente Formatarea spaţiului de lucru Lucrul cu funcţii Excel Funcţii predefinite Excel funcţiile matematice şi trigonometrice (Math & Trig) - permit efectuarea de calcule matematice simple sau complexe; funcţiile text (Text) - permit efectuarea de operaţii asupra şirurilor de caractere; funcţiile calendar (Date & Time) - permit efectuarea unor operaţii cu datele de tip calendaristic sau care ilustrează timpul; funcţiile logice (Logical) - permit evaluarea unor expresii, stabilind valoarea de adevăr sau fals, conform unor anumite condiţii; funcţiile economico-financiare (Financial) - permit efectuarea rapidă a unor calcule economice complicate, facilitând obţinerea unor variante diferite în funcţie de datele de intrare furnizate; funcţiile statistice (Statistical) - permit realizarea unor calcule statistice utilizând serii de date; funcţiile bază de date (Database) permit efectuarea unor calcule sau consultarea rapidă a datelor dintr-o bază de date, prin testarea unor criterii. Concepte şi termeni de reţinut Foaie electronică de calcul (WorkSheet) Celulă şi zonă Funcţii predefinite Reprezentări grafice Baze de date Excel Registru de lucru (WorkBook) Adresă relativă, absolută şi mixtă Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Ce facilităţi există pentru protejarea la ştergere a unor zone din foaia de calcul? 2. Care sunt principalele facilităţi pentru interogarea unei baze de date Excel? 3. Care sunt principalele funcţii predefinite care permit efectuarea de calcule? 117

118 I FORMATICĂ ECO OMICĂ 4. Care sunt modalităţile de personalizare a graficelor realizate în Excel 2007? 5. Ce modalităţi de localizare a datelor oferă folosirea formularelor? Teme practice 1. Să se determine care va fi valoarea unui depozit bancar în cazul în care se va depune la o bancă timp de 5 ani cu o dobândă de 9% pe an suma de 1500 lei. 2. Pentru dezvoltarea unei activităţi se obţine un credit bancar în valoare de , care trebuie plătit în doi ani şi pentru care banca percepe o dobândă anuală de 35%. Se cere să se calculeze care este suma care trebuie plătită lunar. 3. Să se determine valoarea amortizării calculate prin metoda liniară pentru un sistem de calcul a cărui valoare iniţială este de 5.000$, care are o durată normală de funcţionare de 6 ani şi o valoare reziduală de 650$. 4. Realizaţi un tabel care să conţină date referitoare la evidenţa studenţilor şi care să permită următoarele consultări: a. afişarea tuturor studenţilor aparţinând unei anumite facultăţi în ordinea grupelor şi în cadrul grupelor, în ordine alfabetică; b. afişarea tuturor studenţilor care au media peste 8; c. afişarea într-o zonă separată a tuturor studenţilor din anul I, care aparţin unei anumite facultăţi şi care au promovat toate examenele. 5. Într-o instituţie se efectuează o evidenţă a fondului de salarii pe mai multe departamente pentru care se cunosc următoarele informaţii: numele departamentului, fondul de salarii şi numărul de salariaţi pentru fiecare departament. Se cere: a. să se transpună datele într-o structură tabelară şi să se calculeze: salariul mediu pentru fiecare departament, fondul total de salarii şi numărul total de salariaţi; b. să se afişeze mesajul salariul mediu minim pentru departamentul care îndeplineşte această condiţie; c. să se prezinte etapele pentru realizarea unui grafic care să permită o analiză comparativă a fondului de salarii pe departamente; d. să se prezinte etapele de realizare a ordonării datelor în ordinea descrescătoare a fondului de salarii. Teste de evaluare/autoevaluare Alegeţi varianta/variantele corecte, ştiind că pot fi corecte 1, 2, 3, 4 sau nici o variantă 1. Care dintre funcţii pot fi folosite în calculul amortizărilor: a. SLN() b. PMT() c. DDB() d. ROUND() 2. Care dintre funcţii calculează valoarea ratei dobânzii unui împrumut: a. PMT() b. PV() c. SLN() d. FV() 118

119 3. Care tipuri de grafice redau corelaţia între variabilele cantitative şi calitative: a. de tip Pie b. de tip Bubble c. de tip Bar d. de tip Line 4. În Excel într-o celulă se pot introduce: a. funcţii predefinite b. formule de calcul c. constante numerice d. constante de tip dată calendaristică 5. Ce modalităţi se folosesc pentru consultarea BD cu formulare de selecţie: a. prin butoanele Find Prev şi Find Next din opţiunea Form a meniului Data b. prin butonul Criteria dintr-un formular c. prin definirea unor criterii simple pe mai multe câmpuri d. prin definirea unor criterii multiple Bibliografie obligatorie 1. Elena Ianoş-Schiller, Sisteme decalcul şi aplicaţii informatice pentru domeniul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010; 2. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Informatică econimică. Exemple, aplicaţii şi studii de caz pentru mediul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti,

120 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Unitatea de studiu 9 BAZE DE DATE. SISEMUL DE GESTIU E A BAZELOR DE DATE MS ACCESS. LIMBAJUL SQL Cuprins 9.1. Introducere 9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu 9.3. Conţinutul unităţii de studiu Principalele obiective şi funcţii ale unui Sistem de Gestiune a Bazelor de Date Arhitectura SGBD Access Baza de date Access Obiecte de tip Table Obiecte de tip Query Obiecte de tip Form Obiecte de tip Report Limbajul neprocedural SQL Limbajul de definire a datelor (DDL) Limbajul de manipulare a datelor (DML) Unirea mai multor tabele Combinareaa interogărilor Expresii şi funcţii în mediul ACCESS SQL 9.4. Îndrumar pentru autoverificare 9.1. Introducere Aplicaţia Access este componenta MS Office destinată pentru gestiunea bazelor de date de tip relaţional-obiectuale, care se poate instala şi exploata pe PC-urile care lucrează sub sistemele de operare Windows. Scopul dezvoltării sistemelor de gestiunee a bazelor de date este de a oferi un set integrat de componente capabile să asigure o structurare eficientă a datelor şi facilităţi de utilizare şi administrare a acestora. Interacţiunea utilizatorilor cu o bază de date Access se poate realiza şi prin folosirea unui limbaj, cu o sintaxă relativ simplă, denumit limbaj de interogare (QL - Query Language), care include posibilităţi pentru consultarea (interogarea) şi actualizarea (inserarea, ştergerea şi modificarea) datelor din bazele de date. Standardul cel mai cunoscut al unui astfel de limbaj, conform modelului de date relaţional, este SQL (Structured Query Language) 1. Se poate afirma că aproape toate sistemele importante de gestiune a bazelor de date recunosc instrucţiunile limbajului SQL. Este un limbaj neprocedural, ceea ce îl scuteşte pe utilizator de realizarea unei proceduri pentru obţinerea rezultatelor Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu Obiectivele unităţii de studiu: - înţelegerea modului de tratare a bazelor de date; - cunoaşterea modului de abordare a strucurării colecţiilor de date într-o bază de date Access pentru rezolvarea problemelor economice; - cunoaşterea principalelor funcţii ale SGBD-urilor; - cunoaşterea facilităţilor de realizare a unei aplicaţii; 1 Limbajul SQL a fost standardizat de American ational Standards Institute (A SI) în anul

121 - cunoaşterea facilităţilor oferite de limbajul SQL pentru lucrul cu baze de date Access. Competenţele unităţii de studiu: studenţii vor cunoaşte conceptele folosite în lucrul cu baze de date; studenţii vor cunoaşte modul de utilizare a facilităţilor oferite de MS Access; studenţii vor cunoaşte principalele componente ale SGBD Access; studenţii vor cunoaşte modul de realizare a aplicaţiilor ce utilizeză SGBD Access (modul QBE); studenţii vor cunoaşte principalele facilităţi oferite de limbajul SQL. Timpul alocat unităţii: 2 ore 9.3. Conţinutul unităţii de studiu Principalele obiective şi funcţii ale unui Sistem de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD) Principalele obiective sunt: asigurarea independenţei datelor; asigurarea facilităţilor de administrare a bazei de date; optimizarea accesului la date; manipularea datelor prin intermediul limbajelor procedurale; asigurarea partajării datelor; asigurarea integrităţii datelor; Arhitectura SGBD Access Prin particularităţile arhitecturale şi de exploatare, MS Access reprezintă un sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD), un mediu pentru gestiunea bazelor de date, care la nivelul structurii datelor foloseşte modelul relaţional, iar la nivelul organizării modelul obiectual. O bază de date Access poate fi definită ca fiind o colecţie de obiecte: Tables (tabele), Queries (interogări), Forms (formulare), Reports (rapoarte), Macros (comenzi macro), Modules (module program) şi Pages (pagini Web), integrate şi folosite în diverse aplicaţii informatice cu baze de date. Tables (tabele) sunt obiectele definite de utilizator în care sunt stocate (memorate) sub formă de înregistrări (articole), denumite realizări (tupluri), datele de prelucrat şi care reprezintă astfel expresia modelului relaţional al bazei de date. Queries (interogări) sunt obiecte care permit vizualizarea rezultatelor obţinute din prelucrarea datelor conţinute de un tabel (o interogare) şi/sau mai multe tabele (interogări). Prin astfel de obiecte utilizatorul poate extrage (selecta) din baza de date numai datele care îi sunt necesare pentru prelucrare. Forms (formulare) sunt obiecte care permit introducerea datelor de la tastatură, vizualizarea (afişarea pe ecran) a acestor date sau controlul 121

122 I FORMATICĂ ECO OMICĂ efectuării întregii aplicaţii Access. Prin aceste obiecte (formulare) se poate efectua transferul datelor introduse de utilizator în tabele (baza de date), fiind astfel un mod indirect de încărcare a bazei de date. Reports (rapoarte) sunt obiecte care permit formatarea şi afişarea/tipărirea rezultatelor prelucrării datelor din obiecte tables şi/sau queries sub formă de situaţii (documente). Astfel de obiecte sunt colecţii de date cu o structură specială, datele fiind organizate conform cu cerinţele, specificaţiile, exigenţele şi chiar cu preferinţele utilizatorilor. Macros (comenzi macro) sunt obiecte alcătuite structural din acţiuni care se execută la declanşarea unui eveniment. Un obiect macro având un nume, are ca scop automatizareaa executării de acţiuni asupra unor obiecte din baza de date. Modules (module program) sunt obiecte care conţin proceduri definite de utilizator şi editate în limbajul VBA (Visual Basic for Applications), limbaj care este un subset al limbajului de programare Visual Basic. Pages (pagini Web) sunt obiecte care conţin fişiere HTML (HyperText Markup Language) şi alte fişiere folosite pentru accesul la date în reţeaua Internet Baza de date Access Arhitectura funcţională Access 2007 se deosebeşte de cea a versiunilor anterioare, fiind conceptual fundamentată pe o nouă interfaţă, care permite accesarea mai facilă a comenzilor. Principalele elemente structurale ale noii interfeţe Access 2007 sunt: Getting Started with Microsoft Office Access Office Fluent Ribbon (Panglica de acces fluent). În Access 2007, filele (tab-urile) afişate în fereastră după lansarea în execuţie sunt: Home, Create, External Data, Database Tools. Fiecare filă conţine grupurile de comenzi care au legătură cu ceea ce se execută în fereastra document şi noi elemente adiţionale de interfaţă, cum este Gallery - un nou tip de control - care permite vizualizarea modului de execuţie a comenzii şi rezultatul aşteptat. Fig. 9.1 Activarea comenzii Form pentru crearea unui formular 122

123 Comenzile din panglică sunt disponibile pentru obiectul aflat în execuţie. De exemplu, dacă există un tabel deschis în modul Datasheet view şi se activează comanda Form din grupul Forms a filei Create, se creează un obiect Form cu conţinutul obiectului Table activ (figura 9.1). În cadrul interfeţei Access 2007 se regăseşte butonul Office, care conţine opţiunile specifice aplicaţiilor mediului MS Office Galleries (Galerii) sunt elemente de bază a interfeţei reproiectate, care oferă utilizatorilor rezultatele ce se pot obţine atunci când lucrează cu obiecte ale bazei de date. Prin prezentarea unor rezultate potenţiale, în locul unei casete de dialog cu numeroase opţiuni, galeriile simplifică procesul de prelucrare (figura 9.2). Interfeţele tradiţionale cu casetă de dialog sunt încă valabile pentru utilizatorii care doresc un mai mare nivel de control asupra rezultatului unei operaţii. Galeriile simplifică multe dintre operaţiile realizate, prin prezentarea rapidă a unui set de rezultate. Fig Activarea unei galerii (Alternate Fill/Back Color) din Font Selectarea unei categorii de obiecte Când un utilizator creează o bază de date în Microsoft Access 2007, numele categoriei afişat în panoul de navigare este All Tables. De asemenea, Access 2007 mai creează o categorie de obiecte denumită Custom, pe care utilizatorul o poate folosi pentru a crea o viziune personalizată a obiectelor sale. În plus, Access 2007 dispune de trei categorii de obiecte pe care un utilizator le poate selecta: Tables and Related View, Objects Type şi Created Date and Modified Date, în funcţie de modul în care vrea să fie afişate obiectele bazei de date. Descrierea acestor categorii se poate consulta în tabelul 9.1. Tabelul 9.1 Descrierea categoriilor Tables and Related Views, Object Type şi Created Date and Modified Date Categoria Descrierea Tables and Afişează cum sunt asociate tabelele cu alte obiecte în Related Views baza de date Afişează toate obiectele din baza de date sortate în Object Type funcţie de tipul acestora 123

124 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Created Date and Modified Date Localizează obiecte create/modificate la o anumită dată sau într-un interval calendaristic. Se poate folosi ca filtru Today sau All Dates. Aceste categorii afişează obiecte în sensul des-crescător de când au fost create sau de la ultima modificare Obiecte de tip Table Crearea unui obiect de tip Table se realizeaza din fila Create aşa cum se observă din fig. 9.3: Fig.9.3 Crearea unui obiect Table prin proiectare Afişarea pe ecran a ferestrei de proiectare se poate realiza prin activarea opţiunii Table din cadrul domeniului Create.Fereastra de proiectare a tabelei cuprinde două zone distincte, şi anume: zona de definire a câmpurilor care alcătuiesc structura tabelei şi zona de definirea a proprietăţilor câmpurilor (figura 9.4). În zona rezervată descrierii structurii tabelului vor fi menţionate: numele câmpului (Field ame), tipul de dată (Data Type), descrierea câmpului (Description). Tip dată Definire câmpuri Nume câmp Cheie primară Proprietăți câmpuri Fig. 9.4 Crearea unui obiect Table prin proiectare pas cu pas 124

125 Secţiunea Field Properties afişează proprietăţile câmpului de date aflat în editare. Aceste proprietăţi diferă în funcţie de tipul de date ales pentru fiecare câmp de date. Unele sunt comune pentru toate tipurile de date. Cu excepţia proprietăţilor de tip boolean (Required, Allow Zero Length şi Indexed), singurele proprietăţi care trebuie precizate sunt: Field Size (pentru tipurile Text, umber şi Autonumber) şi ew Values (pentru Autonumber). Celelalte proprietăţi disponibile sunt opţionale. Aceste proprietăţi sunt în pagina General din secţiunea Field Properties. A doua pagină a secţiunii este Lookup care, pentru unele tipuri de date (Text, umber şi Yes/ o), permite alegerea tipului de control pentru datele din câmpul respectiv. Stabilirea cheii primare într-un obiect Table Pentru a stabili cheia primară se parcurg etapele următoare: se alege câmpul de date pentru a deveni cheia primară a tabelului cu un click pe rândul câmpului respectiv; se execută opţiunea Primary Key din fila Design sau mai direct click pe Primary Key de pe bara de instrumente; se salvează tabelul. Stabilirea integrităţii referenţiale între obiectele Tables În fereastra Edit Relationships se găseşte caseta de validare Enforce Referential Integrity, care dacă este validată cu o bifă, permite ca datele introduse într-un câmp de date folosit pentru a lega două tabelee trebuie să fie identice în ambele tabele. În fereastra Edit Relationships, mai sunt două opţiuni, pe lângă Enforce Referential Integrity: Cascade Update Related Fields şi Cascade Delete Related Records (figura 9.5). Opţiunea Cascade Delete Related Records, dacă este bifată, atunci orice modificare efectuată în câmpul de legătură din tabelul principal, astfel încât datele din acest câmp nu mai sunt aceleaşi cu datele din Fig. 9.5 Casete cu opţiuni de validare câmpul corespunzător din tabelul secundar, determină ştergerea automată a datelor din câmpul de legătură din al doilea tabel Obiecte de tip Query În exploatarea bazelor de date interogările se utilizează pentru: regăsirea datelor înregistrate într-un tabel sau în mai multe tabele sau chiar într-o altă interogare sau în mai multe interogări care se găsesc în baza de date Access; extragerea datelor dintr-un tabel sau din mai multe tabele pentru prelucrarea acestora în aplicaţiile efectuate de diverşi utilizatori; efectuarea unei diversităţi de operaţii cu datele extrase dintr-un tabel sau din mai multe tabele, în funcţie de cerinţele aplicaţiilor utilizatorilor din diverse domenii de activitate. În acest context, interogările (obiectele queries) se pot salva şi folosi pentru a crea obiecte de tip tables şi alte obiecte de tip queries. După efectuarea unei interogări rezultatul se prezintă sub forma unei foi de răspuns dinamic având numele DynaSet, care există fizic în baza de date atât timp cât durează interogarea (cererea). Interogările sunt legate în sens logic, astfel 125

126 I FORMATICĂ ECO OMICĂ încât toate modificările efectuate asupra unor date afişate într-o interogare sunt operate şi în tabelul sau în tabelele cu datele sursă. Obiectele Queries se pot folosi pentru: regăsirea şi extragerea datelor înregistrate în tabele şi/sau interogări conform unor criterii de selecţie; efectuarea unor operaţii de prelucrare (de exemplu, operaţii de calcul) cu datele din tabelele (interogările) bazei de date; actualizarea datelor din baza de date, prin interogări de tip acţiune; pregătirea adecvată a datelor din baza de date pentru a fi vizualizate şi/sau tipărite sub formă de formulare sau rapoarte; realizarea unei diversităţi de reprezentări grafice, având ca sursă de date un tabel de sinteză a datelor. În Access se pot crea patru tipuri de obiecte Queries (interogări): de tip selecţie, de tip analiză încrucişată, de tip acţiune şi parametrizate. Obiectele Queries de tip selecţie permit extragerea datelor dintr-un tabel sau din mai multe tabele şi/sau din alte interogări ale bazei de date, prin folosirea de criterii de selecţie, de ordonare, grupare şi prelucrare a datelor extrase; Obiectele Queries de tip analiză încrucişată permit sintetizarea atât a datelor, cât şi a rezultatelor obţinute din calcule şi prezentarea lor sub forma unei foi de calcul tabelar. Obiectele Queries de tip acţiune permit crearea de noi tabele pe baza celor existente şi actualizarea datelor din tabele. Obiectele Queries parametrizate permit modificarea în mod dinamic a criteriilor de căutare în baza de date. Dintre aceste patru tipuri de interogări, cele mai folosite în aplicaţii ale utilizatorilor sunt interogările de selecţie a datelor din tabele (interogări) ale bazei de date Access. Indiferent de tipul reprezentat, interogările în SGBD Microsoft Access se bazează pe limbajul neprocedural SQL. Ca urmare, toate interogările se pot crea în două moduri de lucru distincte: modul asistat, prin generarea automată a secvenţei de comenzi SQL, care se poate afişa (vizualiza) în fereastra Select Query şi eventual modifica, dacă este cazul, de utilizator; modul programat, prin scrierea secvenţei de comenzi SQL de către utilizator în fereastra de cod [Module X (Code)]. Modul de lucru asistat se bazează, la rândul său, pe două tehnici de lucru: crearea interogării în fereastra adecvată şi folosirea unui instrument de asistare de tip expert (Wizard) Obiecte de tip Form Obiectele de tip formular (formularele) reprezintă ferestre atât pentru prezentarea datelor, cât şi pentru actualizarea acestora, pentru realizarea operaţiilor de: adăugare, modificare şi ştergere, într-o manieră accesibilă utilizatorilor, fiind principalele elemente de interfaţă pentru aplicaţiile realizate în SGBD Access. Formularele asigură pe lângă operaţiile asupra datelor şi o serie de alte funcţii, cum ar fi: afişarea unor mesaje şi controlul operaţiilor realizate de aplicaţie. Legat de gestiunea datelor, formularele permit realizarea unor operaţii de validare complexe, care nu erau posibile la nivelul descrierii tabelelor, precum şi actualizarea concomitentă a mai multor tabele. Formularele sunt diferite după funcţie şi design (figura 9.6) astfel: 126

127 formulare legate (bound) - utilizate pentru afişarea şi actualizarea datelor din tabele; formulare nelegate (unbound) - utilizate pentru informaţii care nu se află în tabele (formulare de monitorizare a unei aplicaţii), după modalitatea de prezentare/afişare a datelor: formulare cu o singură înregistrare afişată utilizate pentru afişarea câte unei înregistrări la un moment dat; formulare cu mai multe înregistrări; formulare împartite; formulare de proiectare; formulare tabelare utilizate pentru vizionarea concomitentă a mai multor înregistrări, cea curentă putând fi modificată; foaie de calcul utilizate pentru vizionare mai multe înregistrări simultan pe ecran, într-un format similar celui din Excel; Fig.9.6 Modalităţi de creare a formularelor Obiecte de tip Report În cele mai multe cazuri rezultatul final al utilizării unei aplicaţii este reprezentat de o serie de situaţii concretizate sub forma unor rapoarte care pot fi destinate vizualizării şi/sau tipăririi. În MS Access, obiectele de tip raport sunt create pentru facilitarea afişării rezultatelor prelucrărilor efectuate asupra datelor. Crearea unui obiect de tip raport se realizează prin selectarea opţiunii opţiunii Report din cadrul domeniului Create Modalităţile de creare a unui raport în Access (figura 9.7) sunt următoarele: Raport de bază (Report); Raport gol (Blank Report)-permite crearea unui raport gol, în care se pot introduce diverse câmpuri şi controale; Report Wizard oferă asistenţă utilizatorului în crearea unui raport, prin furnizarea unor forme de rapoarte predefinite, care pot fi personalizate în funcţie de cerinţele aplicaţiei; Design - permite crearea manuală a rapoartelor prin proiectare, în funcţie de cerinţele aplicaţiei şi de viziunea utilizatorului; Label Wizard permite crearea asistată a unor etichete de dimensiuni definite de utilizator în care sunt afişate datele ce urmează a fi tipărite în acest format. După selectarea unei modalităţi de lucru pentru realizarea raportului, se selectează sursa datelor care poate fi: o tabelă sau o cerere de interogare anterior definită. Fig.9.7 Modalităţi de creare a rapoartelor Structura unui raport (figura 9.8) cuprinde secţiuni asemănătoare cu 127

128 I FORMATICĂ ECO OMICĂ cele existente în cadrul formularelor, şi anume: Report Header - antetul raportului; Page Header - antetul paginii; Details - zona de detaliu; Page Footer - finalul de pagină; Report Footer - finalul de raport. Antet raport Antet pagină Zona detaliu Final pagină Fig. 9.8 Structura unui raport Final raport Principalele operaţii implicate în utilizarea obiectelor de tip raport sunt legate de crearea raportului, efectuarea unor eventuale modificări asupra acestuia şi utilizarea raportului creat pentru afişarea datelor (pe ecran sau la imprimantă). Totalitatea câmpurilor Selectarea câte unui câmp Revenire asupra selecției câmpurilor Zona în care vor fi afişate câmpurile selectate Fig Selectarea câmpurilor din cadrul sursei de date Activarea calculelor agregate Generarea unui obiect de tip report folosind asistentul Wizard 128 Fig Ordonarea datelor

129 presupune parcurgerea următoarelor etape: selectarea modalităţii Report Wizard din cadrul ferestrei Report; selectarea sursei datelor care vor fi prezentate în raport (table sau query) şi indicarea sursei de date; selectarea câmpurilor care vor fi folosite în raport (figura 9.9); precizarea criteriilor de grupare a datelor utilizându-se săgeţile Priority pentru a desemna ordinea operaţiunilor de grupare; selectarea câmpurilor, indicându-se modalitatea de ordonare, Ascending/Descending, conform figurii 9.10); pentru obţinerea unor valori calculate (sume, medii, valori minime sau maxime), conform grupărilor de date definite, se activează butonul Summary Options şi se selectează câmpurile numerice care vor fi supuse operaţiilor de calcul selectate (figura 9.11); Selectare tip calcul Selectare câmp calculat Fig Definirea calculelor agregate selectarea modului de prezentare a datelor în cadrul raportului dintre cele 6 modalităţi predefinite din panoul Layout (se precizează şi modul de aşezare în pagină a raportului, opţiuni accesibile din cadrul panoului Orientation (figura 9.12); Aşezarea în pagină a datelor Orientarea paginii Fig Prezentarea raportului 129

130 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Limbajul neprocedural SQL Fiind cel mai răspândit limbaj de interogare a bazelor de date relaţionale, limbajul SQL se poate folosi, indiferent că utilizatorii sunt creatori de aplicaţii, administratori de baze de date, proiectanţi de aplicaţii Web sau Microsoft Office, astfel încât cunoştinţele dobândite de lucru cu SQL reprezintă o componentă importantă a interacţiunii utilizatorilor cu bazele de date relaţionale şi implicit cu SGBD-urile aferente. Începând cu versiunea 2000, mediul Microsoft Access, inclus pachetului integrat de aplicaţii MS Office, acceptă folosirea limbajului de interogare SQL. Astfel, prin interfaţa grafică QBE (Query By Exemple), informaţia de pe grila QBE este transformată automat într-o instrucţiune SQL. Mediul Access SQL oferă utilizatorilor posibilitatea de a folosi instrucţiuni în diferite situaţii, ca de exemplu: înlocuirea unor interogări ale bazei de date Access cu instrucţiunea SELECT, simplificând gestiunea bazei de date, în sensul că va conţine mai puţine obiecte, însă micşorînd viteza de regăsire a datelor; crearea unor tipuri de interogare a bazei de date Access, prin folosirea numai a instrucţiunilor SQL (interogări de tip Union, de definire a datelor, de comunicare cu baza de date externe). Generarea automată a secvenţei de instrucţiuni SQL În baza de date Microsoft Access, crearea unui obiect Query are ca efect şi generarea automată a codului SQL reprezentat printr-un bloc de interogare (de selecţie), conţinând SELECT şi anumite clauze în funcţie de scopul interogării (FROM, WHERE, GROUP BY, ORDER BY etc.). Codul SQL generat se poate vizualiza astfel: din fereastra Database, se selectează grupul de obiecte Queries; din zona (aria) de lucru se selectează obiectul Query pentru care se vizualizează codul SQL; de pe bara de instrumente a ferestrei de dialog Database se acţionează butonul de comandă Design; în prezenţa ferestrei de dialog Select Query conţinând numele obiectului Query creat, se activează butonul de derulare al pictogramei View situat pe bara de instrumente a ferestrei de dialog Access; din lista de opţiuni afişată sub bara de instrumente se selectează şi se execută opţiunea SQL View. Codul SQL generat se afişează în fereastra de dialog Select Query. Lansarea în execuţie a codului SQL generat la crearea obiectului Query se realizează prin pictograma Run din bara de instrumente sau pe opţiunea Run din domeniul Query. 130 astfel: Introducerea directă a instrucţiunilor Access SQL Pentru a introduce direct instrucţiuni Access SQL se procedează se lansează în execuţie mediul Access, apoi se deschide o bază de date existentă sau se crează o bază de date nouă (recomandabil); din fereastra Database afişată se selectează grupul de obiecte Queries;

131 de pe bara de instrumente a ferestrei de dialog Database se acţionează butonul de comandă ew; în fereastra de dialog New Query afişată se execută click stânga pe opţiunea Design View (opţiune selectată implicit); se închide fereastra de dialog Show Table, afişată peste fereastra de dialog Select Query, prin butonul Close; în prezenţa ferestrei de dialog afişată Select Query, se activează butonul de derulare al pictogramei View situată pe bara de instrumente a ferestrei de dialog Access; din lista de opţiuni afişată sub bara de instrumente se selectează şi se execută opţiunea SQL View; în fereastra Select Query, în care apare selectată instrucţiunea SELECT, se continuă scrierea blocului, adăugând clauzele care corespund scopului aplicaţiei, însoţite de diferite elemente necesare (nume de tabele, nume de câmpuri de date, expresii logice), sau se înlocuieşte cu alte instrucţiuni conform scopului urmărit. Blocul SELECT sau o altă instrucţiune (de exemplu, CREATE TABLE) se salvează executând opţiunea Save sau Save As din domeniul File sau închizând fereastra Select Query, apoi se tastează numele blocului de selecţie editat. Lansarea în execuţie a unui bloc de selecţie SELECT sau a altei instrucţiuni se realizează prin pictograma Run de pe bara de instrumente sau opţiunea Run din meniul Query. Lansarea se realizează după acţionarea butonului de comandă Design. Tipurile de date în instrucţiunile Access SQL La definirea structurii obiectelor Tables, efectuată în modul QBE (Query By Example), cu opţiunea Design View, tipurile de date asociate câmpurilor de date nu se introduc de la tastatură, ci se selectează cu mouse-ul din lista derulantă afişată în partea superioară a grilei de proiectare care conţine toate tipurile de date admise de mediul Access SQL. În schimb, la definirea structurii acestor obiecte, efectuată în modul SQL, cu instrucţiunea CREATE TABLE, tipurile de date se introduc de la tastatură după numele fiecărui câmp de date din structura obiectului Table. Fiecare câmp de date (coloană) din structura unui obiect Table are asociat un anumit tip de date, prin care se defineşte ce fel de date poate să conţină câmpul de date. Astfel, dacă un câmp de date trebuie să conţină un număr (de exemplu, un preţ unitar), datele trebuie să fie de tip numeric, iar dacă trebuie să conţină un text, un şir de litere, dată calendaristică etc., atunci câmpul de date trebuie să fie de tipul corespunzător. Prin tipul de date se interzice stocarea anumitor date într-un câmp de date (de exemplu, se interzice introducerea de caractere alfanumerice într-un câmp de date numeric). De asemenea, tipul de date permite stocarea corectă a datelor şi contribuie la optimizarea folosirii memoriei externe a PC-ului. De aceea, la crearea obiectelor Tables o atenţie specială trebuie acordată alegerii tipului de date corect. Folosirea unui tip de date eronat poate avea un impact negativ asupra aplicaţiei în care se prelucrează date de un astfel de tip. Construcţiile sintactice ale mediului Access SQL Limbajul Access SQL se bazează, în principal, pe conceptul denumit bloc de selecţie, care se poate formaliza astfel: 2) < bloc de selecţie> 2) Florescu V. şi colectiv BAZE DE DATE, Editura Economică, Bucureşti,

132 I FORMATICĂ ECO OMICĂ listă de atribute din listă tabele ale bazei de date criteriu de îndeplinit < expresie>; unde: listă de atribute conţine atribute (câmpuri de date) din structura tabelului sau atribute calculate pe baza celor existente în tabelul sursă; <expresie> este condiţia logică, reprezentată printr-o expresie relaţională sau o expresie logică, constituind astfel criteriul de selecţie. În scopul descrierii şi utilizării structurilor logice, conceptuale şi fizice ale bazei de date, Access SQL îndeplineşte, printre alte funcţii: funcţia de descriere a entităţilor şi relaţiilor din structura logică şi conceptuală a bazei de date într-o viziune unitară prin intermediul unui limbaj specializat denumit limbaj de descriere a datelor (DDL Data Definition Language); funcţia de gestionare a entităţilor şi relaţiilor din baza de date în scopul reali-zării operaţiilor de creare, actualizare şi exploatare a structurii fizice a bazei de date, prin limbajul de gestionare a datelor (LMD Data Manipulation Language) Limbajul de definire a datelor (DDL) DDL este limbajul Access SQL folosit pentru crearea şi gestiunea obiectelor bazei de date care conţin date. Dintre cele mai reprezentative instrucţiuni ale limbajului DDL se pot menţiona următoarele: CREATE TABLE, ALTER TABLE, DROP TABLE, CREATE INDEX, DROP INDEX. Crearea structurii bazei de date Crearea de obiecte Tables comanda CREATE TABLE Instrucţiunea CREATE TABLE este folosită pentru crearea structurii unui tabel (numele tabelului, numele câmpului/câmpurilor, tipurile etc.). Sintaxa simplificată este următoare: CREATE TABLE table (field1 type [(size)] [NOT NULL] [index1] [, field2 type [(size)] [NOT NULL] [index2]; unde: table - numele tabelului care se creează; field1, field2 - numele câmpului (câmpurilor) de date care se creează; trebuie creat cel puţin un câmp de date; type - tipul de date al câmpului (câmpurilor) de date din tabel; size - dimensiunea câmpului de date în caractere (numai pentru câmpurile de date de tip Text şi Binary); index1, index2 - index folosit pentru stabilirea unei relaţii cu un alt tabel; NOT NULL - clauză care specifică că un câmp de date să nu fie nul. Modificarea structurii bazei de date 132 Comanda ALTER TABLE Adăugarea de câmpuri de date cu clauza ADD COLUM

133 Instrucţiunea ALTER TABLE cu clauza ADD COLUMN. Permite să se adauge un câmp de date la structura unui tabel creat anterior. Sintaxa acestei instrucţiunii este următoarea: ALTER TABLE table ADD COLUMN field type[(size)] [NOT NULL]; unde elementele de sintaxă sunt similare cu cele de la instrucţiunea CREATE TABLE, exceptând aspectele specifice: table - numele tabelului în care se adaugă câmpul de date nou; field - numele câmpului de date care se adaugă; type - tipul de date al câmpului de date care se adaugă; index - index folosit pentru stabilirea unei relaţii cu un alt tabel; NOT NULL - clauză care specifică că un câmp de date nu trebuie să fie nul. Schimbarea tipului de date al unui câmp cu clauza ALTER COLUM Instrucţiunea ALTER COLUM cu clauza ALTER COLUMN. Sintaxa instrucţiunii: ALTER TABLE table ALTER COLUMN field type[(size)]; unde elementele de sintaxă sunt similare cu cele de la ADD COLUMN, exceptând aspectele specifice. Ştergerea unui câmp de date dintr-un tabel al bazei de date cu clauza DROP COLUM Instrucţiunea ALTER TABLE cu clauza DROP COLUMN. Se foloseşte pentru a şterge o coloană (un câmp de date) dintr-un tabel existent, inclusiv indecşii şi alte valori. Sintaxa instrucţiunii este: ALTER TABLE table DROP COLUMN field; unde elementele de sintaxă sunt cele de la instrucţiunea ADD COLUMN, exceptând aspectele specifice. Ştergerea unui tabel din baza de date comanda DROP TABLE Instrucţiunea DROP TABLE. Se foloseşte pentru a şterge complet un tabel dintr-o bază de date, inclusiv indecşii şi valorile asociate. Sintaxa instrucţiunii este următoarea: DROP TABLE table; unde table este numele tabelului care trebuie şters din baza de date. Crearea unui index comanda CREATE I DEX Instrucţiunea CREATE I DEX. Este destinată pentru crearea unui index, adică a unei structuri de date externe. Un astfel de index se foloseşte pentru sortarea sau aranjarea punctelor de intrare la datele unui tabel. În acest context, când se asociază un index la un tabel, se specifică un aranjament cert al datelor, astfel că acestea se pot accesa mai rapid. Folosit într-un context corect, un index poate creşte performanţa unei aplicaţii. Pentru a crea un index la un tabel, trebuie să se specifice numele tabelului, numele câmpului (câmpurilor) de date din structura tabelului şi numele opţiunilor folosite, într-un anumit context, la crearea unui index. Sintaxa instrucţiunii este: 133

134 I FORMATICĂ ECO OMICĂ 134 unde: index table field CREATE [UNIQUE] INDEX index ON table(field [ASC DESC][,field[ASC DESC], ]) [WITH PRIMARY DISALLOWNULL IGNORE NULL ]; - numele index-ului care se creează; - numele tabelului care va conţine index-ul; - numele câmpului (câmpurior) de date de indexat. Ştergerea unui index dintr-un tabel comanda DROP I DEX Instrucţiunea DROP I DEX. Este folosită pentru a şterge un index existent într-un tabel al bazei de date. Sintaxa instrucţiunii este următoarea: DROP I DEX index ON table; Unde index reprezintă numele index-ului care se şterge, iar table reprezintă numele tabelului din care se şterge index-ul. Definirea relaţiilor dintre tabele Relaţiile sunt asociaţii (legături) stabilite între două sau mai multe tabele şi se bazează pe câmpuri de date comune din mai multe tabele, de regulă implicând chei primare şi chei externe (secundare). O cheie primară este constituită dintr-un câmp sau mai multe câmpuri de date, având rolul de a identifica unic fiecare înregistrare dintr-un tabel. Există trei cerinţe pentru definirea unei chei primare: trebuie să aibă conţinut ne-nul pentru fiecare înregistrare din tabelul care o conţine (tabel primar); trebuie să fie unică pentru fiecare înregistrare din tabel; conţinutul nu trebuie să se schimbe sau să devină nul atât timp cât există relaţia dintre tabele. O cheie primară se poate defini: odată cu crearea unui tabel, folosind instrucţiunea CREATE TABLE cu opţiunea PRIMARY KEY după crearea unui tabel, odată cu crearea unui index, folosind instrucţiunea CREATE INDEX cu opţiunea WITH PRIMARY O cheie externă (secundară) este constituită dintr-un câmp sau mai multe câmpuri de date, prin care un tabel se găseşte în referinţă cu cheia primară dintr-un alt tabel. Astfel, datele din câmpul (câmpurile) de date din care sunt constituite cele două chei trebuie să fie identice. Se poate defini o cheie externă: odată cu crearea unui tabel, folosind instrucţiunea CREATE TABLE cu opţiunea CONSTRAINT name REFERENCES Există trei tipuri esenţiale de relaţii dintre tabelele unei baze de date: one-to-one - pentru fiecare înregistrare din tabelul cu cheia primară (tabelul primar) există o singură înregistrare în tabelul secundar (tabelul extern); one-to-many - pentru fiecare înregistrare din tabelul cu cheia primară (tabelul primar) există o înregistrare sau mai multe înregistrări în tabelul secundar; many-to-many - pentru fiecare înregistrare din tabelul cu cheia primară (tabelul primar) există mai multe înregistrări în tabelul secundar, respectiv pentru fiecare înregistrare din tabelul secundar (tabelul extern) există mai multe înregis-trări în tabelul

135 cu cheia primară (tabelul primar). Definirea relaţiilor dintre tabelele bazei de date se poate efectua, de regulă, odată cu crearea tabelelor, asociind la instrucţiunea CREATE TABLE clauza prin care se specifică restricţiile necesare CONSTRAINTS. Pentru a specifica constrângerile (constraints) se procedează astfel: se scrie clauza CONSTRAINT după numele câmpului de date cheie primară; se definesc restricţiile, adică care este tabelul principal şi care sunt câmpurile de date comune; se defineşte tabelul la care se face referirea (de exemplu, tmarfuri); se defineşte câmpul de date sau se definesc câmpurile de date cu care se alcătuieşte cheia externă (secundară). Constraints (constrângerile) sunt restricţii de integritate care se stabilesc (se definesc) la proiectarea unei baze de date şi care trebuie să fie respectate de-a lungul existenţei acesteia, deoarece entităţiile (tabelele) bazei de date reflectă realitatea modelată şi de aceea trebuie să respecte anumite reguli, care să corespundă celor din realitate. Constrângerile se pot împărţi în două grupe 3 : constrângeri din cadrul unui tabel şi constrângeri între tabele. Constrângerile între tabele sunt reguli care se impun între două sau mai multe relaţii. Cele mai importante dintre acestea sunt constrângerile de integritate referenţială, care se impun prin intermediul cheilor externe (secundare) şi care asigură asocierea corectă a tabelelor dintr-o bază de date. Relaţiile dintre tipurile de entităţi definite în modelul conceptual al unei baze de date se realizează în modelul relaţional prin intermediul cheilor externe (secundare). O cheie externă (secundară) este o submulţime de atribute ale unei entităţi E1 care referă entitatea E2 şi îndeplineşte următoarele condiţii: atributele cheii externe din E1 sunt definite pe domenii compatibile cu cele ale atributelor cheii din entitatea E2, şi cheia din entitatea E2 este cheie primară în această relaţie. Această cheie externă determină o asociere între câmpurile unor tabele cu cele ale altui tabel şi creează abilitatea de realizare a unirii tabelelor respective prin intermediul operaţiilor JOIN. Integritatea referenţială este proprietatea bazei de date care garantează că oricare valoare a unei chei externe se regăseşte printre valorile cheii corespun-ătoare din relaţia referită, sau cheia externă are valoarea NULL (dacă atributele acesteia nu sunt supuse constrângerii NOT NULL). În concluzie, folosind construcţiile sintactice ale limbajului de definire a datelor (DDL) se pot efectua operaţiile următoare: crearea unui tabel sau mai multor tabele într-o bază de date Access; specificarea cheilor primare şi externe folosite pentru stabilirea relaţiilor dintre tabelele unei baze de date Access; adăugarea de noi câmpuri de date (coloane) la tabelele create, specificând tipul de date şi lungimea acestora (pentru câmpurile de date de tip text şi binar); specificarea restricţiilor (constraints) pentru un anumit câmp de date (de exemplu, valoarea să fie cuprinsă între 1 şi 7, nu cum sunt valorile implicite); specificarea câmpurilor de date (coloanelor) care sunt indexate, fie că index-ul dat este unic, fie că duplicările sunt admise;

136 I FORMATICĂ ECO OMICĂ crearea unui index alcătuit din mai multe câmpuri de date (coloane), dacă un astfel de index este necesar într-un tabel; verificarea stabilirii relaţiilor dintre tabelele bazei de date, accesând pictograma Relationships de pe bara de instrumente sau opţiunea Relationships... din meniul Tools din fereastra de dialog Microsoft Access; verificarea stabilirii relaţiilor de integritate referenţială dintre tabelele bazei de date, executând click dreapta pe legătura dintre tabele, apoi pe opţiunea Edit Relationships... şi din caseta de dialog Edit Relationships observarea validării celor trei opţiuni din casetă; aceste relaţii şi opţiuni se pot modifica după caz. Crearea de obiecte Tables folosind instrucţiunea CREATE TABLE cu sintaxa completă, admisă de mediul Access SQL; această sintaxă completă fiind următoarea: CREATE [TEMPORARY] TABLE table (field1 type [(size)] [NOT NULL] [WITH COMPRESSION WITH COMP] [index1] [, field2 type [(size)] [NOT NULL] [index2] [,...]] [, CONSTRAINT multifieldindex [,...]]); unde: table - numele tabelului care urmează să fie creat; field1, field2 - numele câmpului (câmpurilor) de date de definit în tabel (trebuie creat cel puţin un câmp de date); type - tipul de date al câmpului de date din tabel; syze - dimensiunea câmpului de date în caractere (valabilă pentru câmpurile de date de tip Text şi Binary); index1, index2 - definirea unui index pe un singur câmp de date, cu clauza CONSTRAINT(precizări suplimentare sunt în sintaxa clauzei CONSTRAINT); multifieldindex - definirea unui index pe mai multe câmpuri de date cu clauza CONSTRAINT (precizări suplimentare sunt în sintaxa clauzei CONSTRAINT); CREATE TABLE - cuvinte cheie şi rezervate din numele instrucţiunii, pentru crearea unui tabel (definirea câmpurilor de date, stabilirea constrângerilor asupra unui/unor câmpuri de date etc.); NOT NULL - clauza care specifică că în câmpul de date trebuie să fie introduse date valide; orice câmp de date poate fi de tip NOT NULL sau NULL, acest tip de date fiind specificat în definiţia câmpului de date la crearea tabelului (nu trebuie să se confunde valorile NULL cu şirurile vide; NULL reprezintă lipsa unei valori şi nu un şir vid); CONSTRAINT - clauza care stabileşte constrângeri asupra unui câmp de date, folosită la definirea cheii primare; TEMPORARY - cuvânt cheie rezervat al opţiunii introduse între cele două cuvinte CREATE şi TABLE pentru a indica că tabelul (creat) este vizibil numai în sesiunea în care a fost creat, astfel că după terminarea sesiunii tabelul va fi şters din baza de date; WITH COMPRESSION - clauză folosită cu tipurile de date Character şi 136

137 Memo, atunci când se schimbă la formatul de tip caracter Unicode. Clauza CO STRAI T se foloseşte în instrucţiunile CREATE TABLE şi ALTER TABLE pentru crearea şi ştergerea constrângerilor. Sunt două tipuri de clauze CONSTRAINT: un tip de clauză pentru crearea unei constrângeri pe un singur câmp de date; un tip de clauză pentru crearea unei constrângeri pe mai multe câmpuri de date. Sintaxa completă, admisă de mediul Access SQL este prezentată pentru un singur câmp şi pentru mai multe câmpuri de date. Pentru un singur câmp de date CO STRAI T name {PRIMARY KEY UNIQUE NOT NULL REFERENCES foreigntable [(foreignfield1, foreignfield2)] [ON UPDATE CASCADE SET NULL] [ON DELETE CASCADE SET NULL]}; Pentru mai multe câmpuri de date CO STRAI T name {PRIMARY KEY (primary1[, primary2 [,...]]) UNIQUE (unique1[, unique2 [,...]]) NOT NULL (notnull1[, notnull2 [,...]]) FOREIGN KEY [NO INDEX] (ref1[, ref2 [,...]]) REFERENCES foreigntable [(foreignfield1 [, foreignfield2 [,...]])] [ON UPDATE CASCADE SET NULL] [ON DELETE CASCADE SET NULL]}; unde: name numele constrângerii care trebuie creată; Primary1, primary2 numele câmpului (câmpurilor) de date pentru definirea unei chei primare; unique1, unique2 numele câmpului (câmpurilor) de date pentru definirea unei chei unice; otnull1, notnull2 numele câmpului (câmpurilor) de date conţinând constrângerea de valori non-null; ref1, ref2 numele câmpului (câmpurilor) de date cu cheia externă prin care se referă la câmpuri de date din alte tabele; foreigntable numele tabelului extern (secundar) care conţine câmpul sau câmpurile de date specificat(e) ca foreignfield1, foreignfield2 PRIMARY KEY UNIQUE cheie externă; numele câmpului (câmpurilor) de date existente în tabelul extern specificat(e) prin ref1, ref2; această clauză se poate omite în cazul în care câmpul de date referit este cheie primară în tebelul extern; clauza care stabileşte cheia primară pe un câmp (pe mai multe câmpuri) de date din tabelul principal (în care nu sunt acceptate valori NULL); clauza care stabileşte câmpul (câmpurile) de date folosit(e) ca index unic, ceea ce înseamnă că numai valori unice, care nu se repetă, pot fi introduse în câmpul sau în câmpurile de date index; 137

138 I FORMATICĂ ECO OMICĂ FOREIGN KEY NO INDEX REFERENCES ON UPDATE CASCADE ON DELETE CASCADE SET NULL clauza care stabileşte câmpul/câmpurile de date folosit(e) ca cheie externă în tabelul extern; clauză folosită pentru a preveni crearea automată de indexuri pentru chei externe, atunci când valorile de index ar fi frecvent duplicate; clauza care stabileşte referirile la tabelul extern şi la câmpul de date din acest tabel; clauză pentru cheia externă folosită la actualizarea în cascadă a înregistrărilor din tabelul extern când sunt actualizate înregistrările din tabelul principal; clauză similară cu ON UPDATE CASCADE, însă are ca efect ştergerea automată; cuvinte cheie rezervate asociate celor două clauze ON UPDATE CASCADE şi ON DELETE CASCADE Limbajul de manipulare a datelor (DML) SQL este un limbaj neprocedural care este folosit, prin definiţie, pentru interogarea şi regăsirea datelor din bazele de date relaţionale. În acest context, limbajul DML este reprezentat, în principal, prin instrucţiunile: SELECT pentru regăsirea înregistrărilor din tabele; I SERT pentru adăugarea de înregistrări noi în tabele; UPDATE pentru modificarea înregistrărilor din tabele; DELETE pentru ştergerea înregistrărilor din tabele; Dintre aceste instrucţiuni, cea mai folosită este SELECT care conţine toate elementele de sintaxă necesare (clauze, funcţii, expresii, operatori) pentru interogarea şi regăsirea de înregistrări din tabelele bazelor de date Access şi efectuarea de diverse operaţii de prelucrare cu înregistrările regăsite. În funcţie de context, instrucţiunea SELECT este folosită în două moduri: cu sintaxa simplificată, conţinând numai numele instrucţiunii (SELECT) şi clauza asociată FROM; cu sintaxa completă, conţinând toate elementele de sintaxă (clauzele admise de mediul Access SQL şi funcţiile, expresiile şi operatorii care însoţesc clauzele). unde: fields Table SELECT FROM Regăsirea înregistrărilor Instrucţiunea SELECT cu sintaxa simplificată SELECT fields FROM table; - câmpurile de date care trebuie regăsite din tabelul specificat în clauza FROM; - tabelul din baza de date care conţine câmpurile de date speci-ficate după SELECT; - cuvânt cheie şi rezervat, reprezentând numele instrucţiunii; -cuvânt cheie şi rezervat, reprezentând numele clauzei. 138

139 Cuvintele cheie şi rezervate SELECT şi FROM sunt singurele elemente de sintaxă care trebuie să apară obligatoriu în instrucţiunea SELECT. Instrucţiunea SELECT cu sintaxa completă Este admisă de mediul Access SQL, aceasta fiind următoarea: SELECT [predicate] { * table.* [table.]field1 [AS alias1] [, [table.]field2 [AS alias2] [,...]]} FROM tableexpression [,...] [IN externaldatabase] [WHERE... ] [GROUP BY... ] [HAVING... ] [ORDER BY... ]; unde: predicate Specifică unul din următoarele domenii (predicates): ALL, DISTINCT, DISTINCTROW sau TOP; se folosesc pentru a restricţiona numărul de înregistrări returnate, astfel: ALL - permite selectarea tuturor înregistrărilor din tabele care îndeplinesc condiţiile de selecţie specificate; DISTINCT - permite eliminarea înregistrărilor care conţin valori duplicate în câmpurile de date specificate; DISTINCTROW - permite eliminarea tuturor înregistrărilor duplicate, nu numai pe cele care au câmpuri de date duplicate; TOP - permite returnarea unor înregistrări conform criteriului de ordonare specificat de ORDER BY; * Specifică că toate câmpurile de date din tabelul (tabelele) menţionat(e) sunt selectate; table Numele tabelului care conţine înregistrările selectate; field1, field2 Numele câmpurilor de date regăsite; dacă sunt mai multe câmpuri, acestea se regăsesc în ordinea listată; alias1, alias2 Numele câmpurilor de date cu valori calculate sau cu alte valori, folosite alături sau în locul câmpurilor de date originale din tabele; tableepression Numele tabelului (tabelelor) din care se selectează External database SELECT înregistrările care trebuie regăsite; Numele bazei de date care conţine tabele tableexpression, dacă nu sunt în baza de date curentă; Cuvânt cheie rezervat - numele instrucţiunii de selecţie a înregistrărilor din tabelele unei baze de date tabel 9.3; AS Cuvânt cheie rezervat - operator de atribuire de valori unor câmpuri de date de tip alias; FROM Clauza care specifică numele tabelului (tabelelor) din care se regăsesc înregistrările căutate; WHERE Clauza care specifică criteriile de căutare 139

140 I FORMATICĂ ECO OMICĂ GROUP BY HAVING ORDER BY (selecţie) a înregistrărilor în tabele, denumite şi condiţii de filtrare. Astfel de criterii (condiţii) se construiesc cu diverşi operatori (relaţionali, logici etc.) tabelul 9.2; Clauza care specifică criteriile de grupare a înregistrărilor din tabelul menţionat de clauza FROM. Aceste criterii se construiesc cu nume de câmpuri de date în număr neli-mitat. Grupurile de înregistrări se pot imbrica, însă datele sunt sintetizate la nivelul ultimului grup de înregistrări specificat. Clauza GROUP BY se plasează după clauza WHERE, astfel încât să fie grupate numai înregistrările filtrate de clauza WHERE; Clauză asemănătoare cu clauza WHERE, cu deosebirea că WHERE filtrează înregistrările dintrun tabel întreg, iar clauza HAVING filtrează înregistrările din grupurile de înregistrări; ca atare clauza HAVING se plasează numai după clauza GROUP BY; Clauza care specifică criteriile de sortare a înregistrărilor din grupurile de înregistrări obţinute ca efect al clauzei GROUP BY. Criteriile de sortare se construiesc dintr-un câmp sau mai multe câmpuri de date; sortarea începe cu primul câmp de date specificat şi continuă cu următoarele câmpuri de date în ordinea în care sunt plasate în criteriul de sortate. Tabelul 9.2 Principalii operatorii ai clauzei WHERE Operator Operaţie realizată + Adunare Scădere * Înmulţire / Împărţire () Operatori pentru subexpresii < Mai mic decât > Mai mare decât = Egal cu <= Mai mic decât sau egal cu >= Mai mare decât sau egal cu <> Diferit de (egalitate) Between Intre două valori specificate IS NULL Este o valoare NULL AND Înmulţire logică (ŞI logic) OR Adunare logică (SAU logic) 140

141 NOT IN LIKE AS Negare logică (NU logic) Specificarea unui domeniu de condiţii Căutare folosind caractere de înlocuire Atribuirea unei valori unui câmp de date alias + Concatenare câmpuri de date Tabelul 9.3 Ordinea specificării clauzelor în instrucţiunea SELECT Clauză Descriere FROM WHERE GROUP BY HAVIN G ORDER BY Specifică tabelul din care urmează să se selecteze înregistrările Specifică criteriul de selecţie (filtrare) a tuturor înregistrărilor Specifică criteriul de grupare a înregistrărilor selectate (filtrate) Specifică criteriul de selecţie a înregistrărilor din grupe Specifică criteriul de sortare a înregistrărilor din grupe Mediul Access SQL admite diverse caractere de înlocuire (tabelul 9.4) Tabelul 9.4 Rolul caracterelor de înlocuire Caractere de înlocuire Descriere * or % Zero sau mai multe caractere? or _ (underscore) Orice caracter singular # Orice cifră singulară (0 9) [charlist] Orice caracter în charlist [!charlist] Orice caracter care nu este în charlist 4 Adăugarea de înregistrări Instrucţiunea I SERT I TO Se poate folosi în două moduri: pentru adăugarea unei singure înregistrări la un moment dat, cu sintaxa: I SERT I TO target [(field1[, field2[,...]])] VALUES (value1[, value2[,...]); pentru adăugarea mai multor înregistrări la un moment dat, cu sintaxa: I SERT I TO target [(field1[, field2[,...]])] [IN externaldatabase] SELECT [source.]field1[, field2[,...] 4 Funcţie care transformă o expresie într-o valoare de text multilinie cu o linie de separare pentru fiecare valoare a expresiei originale 141

142 I FORMATICĂ ECO OMICĂ 142 unde: Target field1, field2 externaldatabase source tableexpression value1, value2 INSERT INTO VALUES IN SELECT FROM FROM tableexpression; Numele tabelului sau interogării în care urmează să se in întrgistrări noi; Numele câmpurilor în care se adaugă date, dacă acestea obiectul sursă (target) sau numele câmpurilor din care pr datele, dacă acestea provin din obiectul sursă; Calea către o bază de date externă; pentru a descrie aceas poate consulta clauza IN; Numele tabelului sau interogării din care provin datele; Numele tabelului (tabelelor) din care sunt introduse inreg Acest argument poate să fie numele unui tabel sau rezult compus din efectuarea operaţiilor INNER JOIN, LEFT J RIGHT JOIN sau dintr-o interogare salvată; Valorile de introdus în câmpurile de date din înregistrări Fiecare valoare este introdusă în câmpul de date care cor poziţiei valorii în lista de valori: valoarea 1 este introdus 1 al înregistrării noi, valoarea 2 în câmpul 2 etc; pentru c de tip text valorile se includ între ghilimele; Cuvinte cheie rezervate reprezentând numele instrucţiun Clauza care specifică lista de valori care urmează să fie i câmpurile de date sursă; Operatorul specifică calea spre o bază externă; Instrucţiunea care specifică numele câmpurilor de date d sau interogarea sursă; Instrucţiunea care specifică numele tabelului (tabelelor) sunt introduse înregistrări. Datele care urmează să fie introduse în câmpurile de date sunt specificate în clauza VALUES, astfel că pentru fiecare câmp trebuie menţionată o valoare; Datele trebuie introduse în ordinea în care câmpurile de date se găsesc în tabel, ţinând seama de tipul de date al fiecărui câmp, iar dacă într-un câmp de date nu se găseşte nici o valoare, atunci trebuie introdusă valoarea NULL; Pentru evitarea unor erori la introducerea datelor, se recomandă să se specifice în mod explicit numele câmpurilor de date, între paranteze rotunde, după numele tabelului sursă, astfel încât să se poată stabili corect corespondenţa dintre fiecare câmp de date şi valoarea din lista de valori; datele de tip caracter trebuie incluse între ghilimele. Realizarea de copii pentru tabele Instrucţiunea SELECT I TO Această operaţie este o altă posibilitate de introducere a datelor în tabele, în care nu se foloseşte instrucţiunea INSERT. Astfel, pentru copierea conţinutului unui tabel creat anterior într-un alt tabel nou (creat instantaneu), se poate folosi instrucţiunea SELECT INTO. Spre deosebire de instrucţiunea INSERT INTO care introduce înregistrări la sfârşitul unui tabel existent, instrucţiunea SELECT INTO copiază înregistrările într-un tabel nou. Altfel spus, INSERT INTO importă înregistrările, iar SELECT INTO exportă înregistrările. În acest context, instrucţiunea SELECT INTO reprezintă o excelentă modalitate de a obţine copii ale tabelelor, care se pot folosi pentru a testa noi instrucţiuni SQL. Sintaxa instrucţiunii este:

143 unde: field1, field2 newtable externaldatabase source SELECT INTO IN FROM unde: table name field newvalue criteria UPDATE SET WHERE SELECT field1[, field2[,...]] INTO newtable [IN externaldatabase] FROM source; Numele câmpurilor de date de copiat în tabelul nou; Numele tabelului de copiat, care trebuie să fie conform c convenţiile de notare standard. Numele tabelului nou nu fie acelaşi cu cel al tabelului existent, altfel apar erori de Calea către o bază de date externă; pentru o descriere ma amănunţită se poate consulta clauza IN; Numele tabelului existent din care sunt selectate înregist poate conţine mai multe obiecte (tabele sau interogări); Numele instrucţiunii care specifică numele câmpurilor d copiat; Clauza care specifică numele tabelului de copiat; Operatorul care indică calea către o bază de date externă Clauza care specifică numele tabelului existent. Modificarea înregistrărilor Instrucţiunea UPDATE Sintaxa instrucţiunii este următoarea: UPDATE table SET name field = newvalue [WHERE criteria]; Numele tabelului care conţine câmpurile de date de modificat; Numele câmpului de date care trebuie modificat; O expresie care determină valoarea ce va fi introdusă într-un a de date în înregistrările care trebuie modificate. Expresia po combinaţie de operatori, constante, valori literale, funcţii câmpuri de date, controale şi proprietăţi care evaluează singulară; O expresie care determină ce înregistrări vor fi modificate, astf înregistrările care satisfac expresia sunt modificate; Instrucţiunea care specifică tabelul cu datele de modificat; Operatorul care stabileşte expresia a carei valoare trebuie să f în câmpul de date din înregistrarea de modificat; Clauza care specifică criteriul de selecţie a înregistrărilor c modificate, având o prezenţă opţională; dacă criteriul de selec în instrucţiune se efectuează modificarea implicită a tuturor î din tabel. Instrucţiunea UPDATE este folosită în special când se urmăreşte modificarea mai multor înregistrări sau când înregistrările care trebuie modificate se găsesc în tabele multiple; Modificarea înregistrărilor este ireversibilă, astfel că se recomandă ca înainte de modificarea acestora să se creeze copii ale tabelelor respective. 143

144 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Ştergerea înregistrărilor 144 unde: Instrucţiunea DELETE Sintaxa instrucţiunii este următoarea: DELETE [table.*] FROM table [WHERE criteria] table.* Numele opţional al tabelului din care trebuie şterse înreg Table Numele tabelului din care trebuie şterse înregistrările; Criteria O expresie care determină care înregistrări trebuie şterse DELETE Instrucţiunea care specifică numele (opţional) al tabelulu trebuie şterse înregistrări; FROM Clauza care specifică numele tabelului din care trebuie ş înregistrările; WHERE Clauza (opţională) care specifică citeriul de selecţie a înr din tabelul specificat de clauza FROM. Instrucţiunea DELETE este folosită în special când se urmăreşte ştergerea în mod selectiv (parţială) a unor înregistrări; dacă clauza WHERE nu apare ştergerea este totală, ceea ce înseamnă că tabelul va rămâne numai cu descrierea structurii; Ştergerea înregistrărilor este ireversibilă, astfel că se recomandă ca înainte de ştergerea lor să se creeze copii ale tabelelor respective, astfel încât să fie posibilă o eventuală folosire ulterioară Unirea mai multor tabele Instrucţiunea SELECT cu diverşi operatori Una dintre cele mai puternice facilităţi ale mediului Access SQL o reprezintă unirea instantanee a tabelelor în interogările de regăsire a datelor. Uniunile dintre tabele sunt printre cele mai importante operaţii care se pot efectua folosind instrucţiunea SELECT. După cum se ştie, bazele de date relaţionale sunt astfel proiectate încât datele conţinute sunt împărţite în mai multe tabele corelate prin intermediul unor date comune, de unde şi numele de proiectare relaţională. În acest mod divizarea datelor în mai multe tabele permite o stocare mai eficientă, o manipulare mai facilă şi o scalabilitate mai ridicată. Dar, pentru a fi regăsite, folosind o singură instrucţiune SELECT, este totuşi necesară asocierea tabelelor, altfel spus crearea unei uniuni dintre tabele. Folosind o sintaxă specială a instrucţiunii SELECT, se pot asocia mai multe tabele astfel încât să se returneze o singură secvenţă de înregistrări, iar uniunea creată instantaneu să selecteze înregistrările corecte din fiecare tabel. Trebuie precizat că, o uniune dintre tabele nu reprezintă o entitate fizică, adică nu există în tabelele reale din baza de date. O uniune dintre tabele este astfel creată încât să satisfacă cerinţele unei aplicaţii şi persistă numai pe durata efectuării interogării. Pentru a preveni o eventuală ambiguitate în ceea ce priveşte identificarea câmpurilor de date este necesar să se specifice numele tabelului şi numele câmpului de date, separate printrun punct. În caz contrar, mediul Access SQL va returna un mesaj de eroare. În funcţie de scopul urmărit privind unirea tabelelor, mediul Access SQL permite realizarea mai multor tpuri de uniuni anume:

145 uniuni interioare sau echiuniuni, adică uniuni bazate pe verificarea egalităţii datelor conţinute de două tabele; se foloseşte o sintaxă a clauzei FROM, în care se specifică în mod explicit tipul uniunii cu operatorul implicat INNER JOIN; uniuni exterioare, în care sunt incluse câmpuri de date dintr-un tabel care nu dispun de câmpuri de date asociate într-un alt tabel conex; sintaxa folosită pentru crearea unei astfel de uniuni are uşoare variaţii, în funcţie de implementarea SQL, astfel că în clauza FROM poate fi inclus operatorul LEFT JOIN sau operatorul RIGHT JOIN; autouniunile, în care există posibilitatea de a efectua referire la acelaşi tabel de mai multe ori într-o singură instrucţiune SELECT; pentru a evita ambiguităţile privind referirile la acelaşi tabel se folosesc cuvinte alias diferite, create cu operatorul AS; uniuni naturale, în care se selectează numai câmpurile de date care sunt unice; aceasta se realizează folosind un caracter de înlocuire (SELECT *) pentru un tabel şi sub-seturi explicite ale câmpurilor de date pentru toate celelalte tabele. Operatorul INNER JOIN este folosit pentru a stabili legături între înregistrările din două tabele, care conţin un câmp de date comun, operatorul având sintaxa următoare: unde: FROM table1 I ER JOI table2 O table1 field1 compopr table1.field2 table1, table2 Numele tabelelor din care sunt combinate înregistrările; field1, field2 Numele câmpurilor de date care sunt unite; dacă nu sunt numerice, aceste câmpuri trebuie să fie de acelaşi tip de date, dar nu trebuie să aibă acelaşi nume; compopr Orice operator relaţional: "=," "<," ">," "<=," ">=," "<>"; FROM Clauza care specifică numele celor două tabele unite prin operatorul INNER JOIN; INNER JOIN Operatorul care uneşte cele două tabele Combinarea interogărilor Instrucţiunea SELECT cu operatorul U IO Mediul Access SQL permite efectuarea mai multor interogări (instrucţiuni SQL multiple) şi returnarea rezultatelor ca un singur set de rezultate ale interogării denumite interogări combinate. Astfel de interogări se pot folosi pentru: returnarea unor înregistrări structurate în mod asemănător, preluate din tabele diferite, într-o singură interogare; efectuarea unor interogări multiple asupra înregistrărilor dintr-un singur tabel şi returnarea rezultatelor într-o singură interogare. În cele mai multe cazuri, combinarea a două interogări din acelaşi tabel are acelaşi rezultat ca şi o singură interogare cu mai multe clauze WHERE. Astfel, instrucţiunile SELECT cu mai multe clauze WHERE se pot folosi ca 145

146 I FORMATICĂ ECO OMICĂ 146 interogări combinate. Interogările SQL se mai pot combina folosind operatorul UNION, care permite asocierea unor instrucţiuni SELECT multiple, plasând operatorul între instrucţiunile SELECT. Rezultatele fiecărei interogări pot fi combinate într-un singur set de rezultate. În limbajul ANSI SQL nu există nici o limită privind numărul de instrucţiuni SELECT care se pot combina, totuşi, în practică este necesar să se ţină seama de unele reguli de folosire a operatorului UNION: interogarea compusă trebuie să fie alcătuită din două sau mai multe instrucţiuni SELECT, separate prin operatorul UNION; fiecare interogare din interogarea compusă trebuie să conţină aceleaşi câmpuri de date, expresii sau funcţii agregat; tipurile de date trebuie să fie compatibile, exceptând acele tipuri de date pe care SQL le poate converti în mod implicit. Operatorul UNION este operatorul care se foloseşte pentru combinarea de instrucţiuni SELECT, în scopul simplificării într-o mare măsură a unor clauze WHERE complexe şi returnarea sub forma unei singure interogări complexe de înregistrări din tabele multiple, care include sau exclude înregistrările duplicate. Sintaxa operatorului UNION este următoarea: [TABLE] query1 UNION [ALL] [TABLE] query2 [UNION [ALL] [TABLE] queryn [... ]] unde: query1-n O instrucţiune SELECT, numele unei interogări numele unui tabel stocat precedat de cuvântul TABLE UNION ALL Numele opertorului de combinare a interogărilor; Numele operatorului care specifică afişarea tuturor în care satisfac fiecare condiţie Expresii şi funcţii în mediul ACCESS SQL O definiţie exhaustivă a noţiunii de expresie este dificil de formulat pentru că sintaxa multor instrucţiuni şi chiar expresii include termenul Expression sau un termen al unui tip specific de expresie cum este TableSubquery (o subinterogare tabel care returnează mai multe înregistrări). Expresiile sunt permise în anumite părţi ale instrucţiunilor, iar unele părţi din instrucţiuni permit numai un tip specific de expresie sau cu o proprietate specifică. Dacă nu se specifică altfel, orice expresie SQL este permisă oriunde cuvântul Expression apare în sintaxa oricărei construcţii de limbaj. O expresie Access SQL poate conţine orice combinaţie de operatori, constante, variabile, funcţii, nume de câmpuri de date şi alte elemente de sintaxă specifice, care după evaluarea expresiei se returnează, în general, un singur rezultat. Expresiile se pot folosi în diferite moduri, ca de exemplu: stabilirea unor proprietăţi şi argumente de acţiuni, formularea unor criterii de selecţie sau definirea unor câmpuri calculate în interogări. Cu toate că există o diversitate de expresii în mediul Access SQL, totuşi, o grupare este posibilă, astfel se disting: expresii generale, care după evaluare returnează un rezultat care poate fi de orice tip; expresii booleane, care după evaluare returnează un rezutat de tip boolean; expresii numerice, care după evaluare returnează un rezutat de tip numeric; expresii caracter, care după evaluare returnează un rezultat de tip caracter;

147 expresii Date/time, care după evaluare returnează un rezultat de tip data calendaristică (an, lună, zi, oră, minut, secundă). O definiţie exhaustivă a noţiunii de funcţie este, de asemenea, dificil de formulat, datorită diversităţii de funcţii disponibile, scopului în care se folosesc şi varietăţii de tipuri de date implicate în reprezentarea sintactică. Într-un mod mai simplist, o funcţie este o regulă prin care valorile unei variabile determină valorile unei alte variabile, astfel încât valorile celei de a doua variabile sunt unic determinate de valorile primei variabile. Cu toată diversitatea de funcţii permise în mediul Access SQL, totuşi, o grupare a acestora este posibilă, astfel se disting: funcţii agregate - Sum(), Avg(), Min(), Max(), Count(), StDev(), Var(), First(), Last() etc.; funcţii scalare String(), Numeric(), Date() etc. Funcţiile agregate se folosesc în interogări (gueries), expresii agregate (aggregate expressions) şi în alte construcţii de limbaj (tabelul 9.5). Tabelul 9.5 Principalele funcţii agregate Funcţia Scopul folosirii Tipuri de date Calculează suma datelor dintr-un Number, Date/Time, Sum câmp de date Currency şi Avg Min Max Count StDev Var First Last Calculează media valorilor dintrun câmp de date Determină valoarea minimă dintrun câmp de date Determină valoarea maximă dintrun câmp de date Calculează numărul valorilor dintr-un câmp de date, fără valorile de tip Null (blank) Determină abaterea standard a valorilor dintr-un câmp Determină variaţia valorilor dintrun câmp de date Determină prima valoare dintr-un câmp de date Determină ultima valoare dintr-un câmp de date AutoNumber Number, Date/Time, Currency şi AutoNumber Number, Date/Time, Currency şi AutoNumber Number, Date/Time, Currency şi AutoNumber Text, Memo, Number, Date/Time, Currency, AutoNumber, Yes/No şi OLE Object Number, Date/Time, Currency şi AutoNumber Number, Date/Time, Currency şi AutoNumber Text, Number, Date/Time, Currency şi AutoNumber Text, Number, Date/Time, Currency şi AutoNumber Funcţia Sum() calculează suma datelor conţinute de un câmp de date 147

148 I FORMATICĂ ECO OMICĂ specificat într-o interogare, având sintaxa următoare: Sum(expr) unde: expr reprezintă o expresie de tip şir prin care se identifică câmpul de date ce conţine datele numerice din care se calculează suma; operanzii expresiei pot fi: numele unui câmp de date dintr-un tabel, o constantă sau o funcţie, care poate fi intrinsecă sau definită de utilizator, dar nu una dintre alte funcţii agregate SQL. Funcţia Sum() ignoră înregistrările care conţin câmpuri de date de tip Null. Funcţia Avg() calculează media aritmetică a datelor conţinute de un câmp de date specificat într-o interogare, având sintaxa următoare: Avg(expr) unde: expr reprezintă acelaşi tip de expresie ca şi funcţia Sum, dar pentru calculul mediei aritmetice; funcţia Avg ignoră înregistrările cu câmpuri de date de tip Null. Funcţiile Min() şi Max() determină valoarea minimă, respectiv cea maximă din datele conţinute de un câmp de date specificat într-o interogare, având sintaxa: Min(expr) / Max(expr) unde: expr reprezintă acelaşi tip de expresie ca şi funcţia Sum, dar pentru calculul minimului şi maximului. Funcţia Count() calculează numărul de înregistrări dintr-o interogare, având sintaxa următoare: Count(expr) unde: expr reprezintă acelaşi tip de expresie ca şi funcţia Sum, dar pentru calculul numărului de înregistrări dintr-o interogare; funcţia Sum nu calculează numărul de înregistrări care conţin câmpuri de date Nul, exceptând funcţia cu asterisc (*), care include în calcul şi înregistrările care conţin câmpuri de date Nul; Count(*) este considerabil mai rapidă decât Count([ ume câmp]). Funcţiile StDev() şi StDevP() determină abaterea standard pentru o parte dintr-o mulţime, respectiv pentru o mulţime, reprezentând datele dintrun câmp de date specificat al unei interogări, având sintaxa următoare: StDev(expr) / StDevP(expr) unde: expr reprezintă acelaşi tip de expresie ca şi funcţia Sum, dar pentru calculul abaterii standard; dacă interogarea conţine mai puţin decât două înregistrări (sau nicio înregistrare, pentru funcţia StDevP), atunci funcţiile returnează o valoare Null (care indică că abaterea standard nu poate fi calculată). Funcţiile Var() şi VarP() determină variaţia pentru o parte dintr-o mulţime, respectiv pentru o mulţime, reprezentând datele dintr-un câmp de date specificat al unei interogări, având sintaxa următoare: Var(expr) / VarP(expr) unde: expr reprezintă acelaşi tip de expresie ca şi funcţia Sum, dar pentru 148

149 calculul abaterii standard; dacă interogarea conţine mai puţin de două înregistrări, atunci funcţiile Var şi VarP returnează o valoare Null, deci variaţia nu poate fi calculată). Funcţiile First() şi Last() returnează prima valoare, respectiv ultima valoare dintr-o mulţime de date dintr-un câmp de date al unei interogări, având sintaxa: First(expr) / Last(expr) unde: expr reprezintă acelaşi tip de expresie ca şi funcţia Sum, dar pentru determi-narea primei, respectiv ultimei valori dintr-o mulţime. Funcţiile scalare sunt funcţii care operează pe o singură valoare de date şi care returnează tot o singură valoare de date determinată de valoarea argument. Dintre cele mai folosite funcţii scalare se pot menţiona în tabelul 9.6. Tabelul 9.6 Principalele funcţii scalare Funcţia UCASE(c) LCASE(c) MID(c,start[,end]) LEN(c) INSTR(c,char) LEFT(c,number_of_char) RIGHT(c,number_of_char) ROUND(c,decimals) MOD(x,y) NOW() FORMAT(c,format) DATEDIFF(d,date1,date2) Descrierea folosirii funcţiei Converteşte un câmp de date la caractere mari Converteşte un câmp de date la caractere mici Extrage caractere dintr-un câmp de date de tip text Returnează lungimea unui câmp de date Returnează poziţia numerică a unui caracter text Returnează partea stângă a unui câmp de tip text Returnează partea dreaptă a unui câmp de tip text Rotunjeşte un câmp numeric la număr de zecimale Returnează restul unei operaţii de împărţire Returnează data calendaristică a sistemului curent Schimbă modul cum un câmp de date este afişat Folosită pentru efectuarea de clacule cu date Dintre multiplele facilităţi oferite de mediul Access SQL au fost prezentate numai cele care sunt frecvent folosite în crearea şi exploatarea bazelor de date, ca ilustrare a posibilităţilor de creare şi consultare a bazelor de date, standardul SQL fiind folosit majoritatea SGBD-urilor actuale Îndrumar pentru autoverificare 149

150 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Sinteza unităţii de studiu Prin particularităţile arhitecturale şi de exploatare, Microsoft Access este un mediu de programare pentru gestiunea bazelor de date relaţionale MS-Access. O bază de date MS-Access se poate defini ca fiind o colecţie de obiecte: Tables (tabele), Queries (interogări), Forms (formulare), Reports (rapoarte), Macros (comenzi macro), Modules (module program), Pages (pagini Web). Colecţia de obiecte, prin care se poate defini o bază de date în SGBD Microsoft Access, se caracterizează prin interdependenţa şi interacţiunea obiectelor conţinute în scopul gestionării bazelor de date relaţionale şi realizării de aplicaţii complexe. Astfel, în tabele (Tables) sunt stocate date introduse de la tastatură prin formulare (Forms) sau extrase prin interogări (Queries) şi sunt afişate sau tipărite rezultate ale prelucrării acestor date sub formă de rapoarte (Reports) sau sunt accesate date din pagini Web (Pages). Pentru realizarea interogărilor, formularelor şi rapoartelor se pot folosi comenzi macro (Macros) şi/sau proceduri VBA (Modules). SQL (Structured Query Language) este folosit frecvent pentru gestiunea bazelor de date organizate structural conform modelului de date relaţional. SQL a fost dezvoltat şi comercializat de firma IBM prin anii 70, ceea ce i-a asigurat o mare răspândire în gestiunea bazelor de date relaţionale. Principala aplicaţie a limbajului SQL efectuată de utilizatori, constă, după cum rezultă din denumirea limbajului, în interogarea bazelor de date. Concepte şi termeni de reţinut Bază de date relaţională Bază de date orientată pe obiecte Bază de date relaţional-obiectuală Sistem de Gestiune a Bazelor de Date Obiecte ale bazei de date Access: table, query, form, report, page, module, macro Limbaj standard de interogare a bazelor de date Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Ce tipuri de obiecte pot fi incluse într-o bază de date realizată cu MS Access? 2. Cum pot fi actualizate datele dintr-o bază de date Access? 3. Ce este cheia primară şi la ce poate fi folosită? 4. Care sunt diferenţele între comenzile ALTER TABLE şi INSERT? 5. Ce comenzi oferă SQL pentru lucrul cu structura bazei de date? Teme practice A. Se consideră două structuri de date Excursie şi Turist: 150 EXCURSIE Atribute Tip date Valori proprietăţi câmpuri de date Cod excursie Numeric Întreg Denumire Text 30 caractere Data plecării Data calendar Short Date Număr zile Numeric Întreg

151 Cost excursie Numeric Întreg lung TURIST Atribute Tip date Valori proprietăţi câmpuri de date Nume Text 20 caractere Prenume Text 30 caractere Sumă plătită Numeric Întreg lung Vârstă turist Numeric Întreg Cod excursie Numeric Întreg Lucrând în modul QBE se cere: a. să se creeze obiectele de tip Table Excursie şi Turist şi legăturile dintre aceste obiecte, cu cheia primară pe câmpul de date Cod excursie din obiectul Excursie, inclusiv regulile de integritate referenţială şi să se introducă cel puţin zece articole (înregistrări); b. se creeze un obiect de tip Query în care să se preia: câmpurile de date: Cod excursie, Denumire, ume, Prenume, Data plecării, umăr zile, Sumă plătită; c. să se creeze trei obiecte de tip Form, care să fie folosite pentru actualizarea înregistrărilor din cele două obiecte Table; d. să se creeze un obiect de tip Report pentru a afişa toţi turiştii care au plătit excursia la care s-au înscris şi totalul sumelor plătite de aceşti turişti. B. Folosind limbajul SQL să se realizeze următoarele cerinţe: 1. Se consideră structura de date denumită Clienti având atributele urmă-toare: ClientID de tip numeric, ume client de tip text(20), Prenume client de tip text(20), umar telefon de tip numeric (întreg), Cont de tip text(20), umar comenzi de tip numeric. Se cere: a. să se creeze un tabel tclienti, conţinând câmpurile de date menţionate; b. să se atribuie lungimea specificată şi să se asocieze tipul de date menţionat; c. să se atribuie câmpurilor de date ClientID, ume client şi Prenume client clauza NOT NULL. 2. Pentru tabela tclienti, cu structua definită la punctul 1, se cere: a. crearea unui index simplu asociat câmpului de date ClientID, în care datele sunt sortate (implicit) în ordine crescătoare (ASC); b. crearea unui index cu o singură cheie primară asociată unui câmp de date, folosind clauza WITH şi oţiunea PRIMARY; c. crearea unui index pentru a preveni introducerea de date nule într-un câmp de date folosind opţiunea DISALLOW NULL. 3. Pentru tabela tclienti, cu structua definită la punctul 1, se cere: a. să se regăsească toate înregistrările din tabelul tclienti; b. să se selecteze înregistrarea din tabelul tclienti care conţine în câmpul de date Client un anumit număr de client specificat; c. să se afişeze numărul de înregistrări din tabelul tclienti. Teste de evaluare/autoevaluare 151

152 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Alegeţi varianta/variantele corecte, ştiind că pot fi corecte 1, 2, 3, 4 sau nici o variantă 1. În SELECT, o expresie logică asociată clauzei WHERE conţine ca operanzi: a. un nume de câmp de date b. o expresie relaţională c. o constantă şir de caractere d. o constantă numerică 2. Din constrângerile între tabele fac parte: a. constrângerile de înregistrare b. constrângerile de nuplu c. constrângerile de domeniu d. constrângerile de integritate referenţială 3. Ce operaţii nu pot fi realizate printr-o cerere de interogare de tip selecţie: a. actualizarea datelor din tabele b. selecţia datelor pe baza unor criterii c. utilizarea unor funcţii de agregare d. preluarea unor parametri externi pentru introducerea unor condiţii de selecţie 4. Controalele dintr-un formular pot asigura: a. afişarea proprietăţilor pentru câmpurile de dată b. executarea unor acţiuni c. definirea unor caracteristici din structura tabelei d. afişarea datelor 5. Elementele de sintaxă incluse între acolade ({}) şi separate prin bară verticală ( ) sunt: a. elemente opţionale b. elemente din care trebuie să se aleagă numai un singur element c. elemente care conţin spaţii d. elemente care conţin caractere nerecunoscute de SQL 6. O bază de date reprezintă: a. structură din memoria externă b. datele, structura datelor şi legăturilor dintre date c. numai datele prelucrate în cadrul unei aplicaţii d. un software aplicativ 7. Care dintre proprietăţi specifică reguli de validare pentru introducerea datelor într-un câmp al unei tabele a bazei de date: a. Caption b. Validation Rule c. Validation Text d. Required 8. Care dintre tipurile de dată reprezintă un număr cu ordonare automată: a. Number b. Lookup Wizard c. AutoNumber d. Hyperlink 9. Cererile de interogare de tip selecţie se pot utiliza pentru: a. actualizarea datelor din tabele b. selecţia datelor pe baza unor criterii c. utilizarea unor funcţii de agregare d. preluarea unor parametri externi pentru introducerea unor condiţii de selecţie O cheie externă reprezintă: a. un atribut cu valori unice din cadrul entităţii b. un atribut ce corespunde cheii primare a relaţiei cu care este stabilită o corespondenţă c. atributele entităţii care au cu valori nenule d. echivalentul unei asocieri între entităţi

153 Bibliografie obligatorie 1. Elena Ianoş-Schiller, Sisteme decalcul şi aplicaţii informatice pentru domeniul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010; 2. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Informatică economică. Exemple, aplicaţii şi studii de caz pentru mediul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti,

154 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Unitatea de studiu 10 SOLUŢII I FORMATICE PE TRU DOME IUL ECO OMIC Cuprins Introducere Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu Conţinutul unităţii de studiu Sisteme informatice folosite în domeniul economic Integrarea IT cerinţă actuală a sistemelor informatice Îndrumar pentru autoverificare Introducere În prezent, există pe piaţa software-ului o gamă diversificată de produse informatice destinate pentru asigurarea gestiunii tranzacţiilor aferente activităţilor desfăşurate în unităţile economice şi pentru a furniza fondul informaţional necesar fundamentării procesului decizional. În general, aceste produse sunt modularizate în funcţie de procesele necesare funcţionării unei unităţi economice. Dezvoltarea unor astfel de componente software foloseşte un suport informatic variat, ceea ce le conferă caracteristici de funcţionare şi de fibilitate diferite, unele fiind produse la raft, în timp ce altele pot fi adaptate şi personalizate în funcţie de cerinţele şi preferinţele utilizatorilor Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu Obiectivele unităţii de studiu: - înţelegerea necesităţii utilizării sistemelor informatice în unităţile domeniului economic; - cunoaşterea modului de analiză a problemelor supuse informatizării; - cunoaşterea principalelor funcţii realizate de sistemele informatice integrate; - cunoaşterea facilităţilor informatice. oferite de integrarea soluţiilor Competenţele unităţii de studiu: studenţii vor cunoaşte aspectele semnificative privind utilizarea sistemelor informatice; studenţii vor cunoaşte funcţionalitatea unui sistem informatic utilizat într-o unitate economică; studenţii vor cunoaşte specificul sistemelor informatice folosite în domeniul hotelier. 154

155 Timpul alocat unităţii: 2 ore Conţinutul unităţii de studiu Sisteme informatice folosite în domeniul economic Pentru mediul de afaceri românesc au fost implementate o soluţii informatice performante menite să conducă la creşterea eficienţei economice a unităţilor pe care le deservesc. Sistemul informatic Wizcount Acest produs software reprezintă o soluţie de gestiune economică şi de management pentru unităţile mici şi mijlocii, fiind adaptat pentru lucrul în reţea. Dispune de mai multe module intercorelate, care funcţionează ca un sistem ERP (Enterprise Resource Planning), astfel încât după preluarea datelor în sistem, actualizează o bază de date centralizată, prin intermediul căreia se poate realiza urmărirea informaţiilor în timp real la nivel operativ şi managerial. Un avantaj notabil al acestui produs informatic îl reprezintă posibilitatea de generare a raportărilor conform standardelor internaţionale, precum şi compatibilitatea între acestea şi cele realizate conform legislaţiei româneşti. Produsul Wizcount dispune şi de instrumente manageriale pentru analize conform activităţilor în derulare. Sistemul informatic Siveco Applications Un alt produs software integrat de administrare a unei unităţi economice mari este Siveco Applications. Este un produs cu o structură modulară, adaptat economiei digitale, care pune accentul pe analiza şi valorificarea informaţiilor stocate într-o bază de date şi care foloseşte un nivel de sinteză, reprezentat de un tablou de bord. În afara tabloului de bord, pentru gestiunea comercială, produsul Siveco include un modul de analiză, care permite efectuarea unor analize detaliate care redau cauzele unei anumite stări de fapt sau care oferă posibilitatea realizării unor previziuni ce sunt folosite în activitatea managerială. Siveco Applications este unprodus modern prin care se asigură posibilitatea de planificare, urmărire operativă, control şi prognoză a activităţilor defăşurate în carul unei unităţi economice. Sistemele de tip CRM (Custom Relationship Management) Având în vedere cele prezentate se poate concluziona că alinierea sistemelor TIC la cerinţele managementului proceselor de business, asigurând continuitatea şi dezvoltarea afacerilor unei entităţi economice, este absolut necesară. Acestui deziderat îi răspund 155

156 I FORMATICĂ ECO OMICĂ şi sistemele integrate de programe din clasa sistemelor CRM (Custom Relationship Management), destinate managementului relaţiilor cu clienţii, din care fac parte şi produse informatice moderne, care au început să fie implementate şi în unităţile mediului economic românesc: Microsoft Dynamics CRM, Siebel, SAP CRM, Aplicor, Entellium, Rightnow, Onyx, Pivotal, Sisteme Open Source: Amteil, Dafodill, SugarCRM, Vtiger, precum şi sistemele româneşti: TeraSoft CRM, Softexpert etc. În cadrul produsului Microsoft Dynamics CRM problematica complexă a relaţiilor cu clienţii este abordată din perspectiva integrării a trei domenii: managementul procesului de vânzare SALES; managementul campaniilor de marketing MARKETING; managementul activităţii de service SERVICE Interacţiunea dintre utilizator şi sistemul CRM se realizează prin intermediul unei interfeţe grafice, relativ simple, care respectă standardele sistemelor Windows şi care este compusă dintr-un sistem de meniuri şi formulare electronice. Fereastra produsului Microsoft Dynamics CRM are în partea stângă un panou de navigare în care sunt incluse 6 butoane pentru selecţia uneia dintre următoarele arii de comenzi: Workplace, Sales, Marketing, Sevice, Settings şi Resource Center. Modulul SALES este o componentă de bază a produsului Microsoft Dynamics CRM prin care se realizează eficientizarea activităţilor desfăşurate în cadrul unei entităţi economice, activităţi care vizează: fidelizarea clienţilor tradiţionali, adăugarea de noi clienţi, creşterea volumului vânzărilor etc. Modulul MARKETI G asigură gestionarea activităţilor de marketing. Sistemul CRM include o serie de proceduri prin care se poate susţine managementul campaniilor de marketing: planificarea campaniei de marketing (activităţi, sarcini cu termene şi responsabilităţi); întocmirea bugetului şi urmărirea costurilor; crearea şi segmentarea listelor pentru clienţii ţintă şi pentru produsele promovate; execuţia şi controlul campaniei de marketing; colectarea şi analiza răspunsurilor; evaluarea numărului de potenţiali clienţi, ca rezultat al campaniei de marketing. 156 Sisteme informatice folosite în turism În prezent, turismul a ajuns să reprezinte unul dintre cele mai importante sectoare din societatea modernă, jucând un rol hotărâtor în economia europeană, în sensul că efectele pe care le produce influenţează viaţa şi civilizaţia în plan social, cultural şi economic. La începutul sec. XXI, structura industriei turistice este marcată de mutaţii semnificative, datorate schimbărilor sociale şi economice din societatea europeană, referitoare la stilul de viaţă, organizarea muncii, precum şi impactului mediului Internet. Generalizarea tehnologiilor Internet Intranet Extranet produc unele mutaţii semnificative în managementul şi marketingul

157 serviciilor turistice, asigurând satisfacerea solicitărilor informaţionale în continuă creştere a consumatorilor moderni de produs turistic. Un alt aspect semnificativ legat de noile soluţii informatice destinate activităţilor turistice îl constituie facilităţile pentru integrarea şi/sau comunicarea cu alte produse informatice similare sau din domenii care interacţionează cu domeniul turismului. Mediul Internet permite diversificarea ofertei turistice şi o extindere corespunzătoare a cerinţelor de informare ale consumatorilor de produs turistic. Este totodată stabilit că turiştii trebuie să circule să consume produsul pentru a experimenta ceea ce cumpără. Alte două caracteristici sunt complexitatea şi independenţa. În era digitală toată lumea este în interesată de rezultate, de diverse răspunsuri imediate, de informaţii personalizate, ceea ce mediul Internet furni-zează cu operativitate, devenind astfel şi o cale pentru abordarea turismului la nivel global. Utilizarea pe scară largă a facilităţilor oferite de Internet în domeniul turismului a produs o adevărată revoluţie prin faptul că: cresc posibilităţile de informare pentru potenţialii turişti; oferă mult mai multe opţiuni, ceea ce stimulează motivaţia turistică; nu se află în proprietatea sau sub controlul unui individ sau organizaţii; înregistrează o diversificare continuă a resurselor informaţionale şi a serviciilor oferite la nivel global; este un mediu flexibil şi mobil. Utilizatorii/clienţii mediului Internet, interesaţi de produse şi/sau servicii, în general, de servicii turistice, în particular, sunt în căutare de: comoditate, transparenţă, garantarea, securitate şi siguranţă, educaţie, punctualitatea. Astfel, în componenta Front-Office, în care se grupează modulele sistemului informatic ce tratează activităţile desfăşurate în cadrul recepţiei şi serviciile prestate turiştilor se regăsesc, în general, următoarele module: Reservation pentru înregistrarea şi procesarea rezervărilor de locuri de cazare, inclusiv pentru rezervările online; Allotement pentru administrarea rezervărilor fără confirmare; Yield Management pentru politica tarifară; Packages pentru operarea unor grupuri de servicii solicitate de turişti; Check-In pentru efectuarea şi gestionarea tuturor operaţiilor specifice intrării turistului în hotel; Check-Out pentru efectuarea tuturor operaţiilor specifice ieşirii turistului din hotel; Reporting System pentru generarea rapoartelor privind: rezervările, cazările, istoricul turiştilor, situaţia 157

158 I FORMATICĂ ECO OMICĂ prestaţiilor ( ight Audit), prognoza gradului de ocupare a hotelului pe anumite perioade, pe tipuri de camere etc.; Concierge pentru asigurarea serviciilor de informaredocumentare solici-tate de manageri, salariaţii hotelului, turişti. Pe lângă componenta Front-Office, sistemele informatice de procesare a tranzacţiilor din domeniul hotelier includ şi o componentă Back-Office, care se regăseşte în toate sistemele de gestiune implementate în toate unităţile din domeniul economic, deoarece într-un hotel/lanţ hotelier se regăsesc aceleaşi activităţi ca în oricare întreprindere. Această componentă include gestionarea tranzacţiilor referitoare la activităţile de: gestiune financiar-contabilă, comercial, aprovizi-onare, resurse umane etc. În afara acestor componente, în sistemele informatice integrate de gestiune hotelieră se mai regăsesc şi componente care au rolul de a gestiona tranzacţiile ce se realizează în restaurantele, barurile, room-service-ul etc. care funcţionează în cadrul unităţii hoteliere sau complexului hotelier, componentă care nu are însă o denumire consacrată, uneori regăsindu-se, parţial sau total, în Front- Office, dar care se integrează structural celorlalte două componente de bază. Indiferent de denumirea pe care o are, cel mai adesea se foloseşte chiar denumirea de Point of Sale puncte de vânzare, prin această componentă se realizează gestionarea automată a tranzacţiilor aferente punctelor de vânzare existente în cadrul hotelului/lanţului hotelier. O altă componentă, aflată în plină dezvoltare, care se regăseşte în sistemele informatice din domeniul hotelier este componenta care face legătura cu sistemele globale de rezervare şi care asigură operarea rezervărilor online (rezervări prin Internet). Sistemele informatice de gestiune hotelieră, prin soluţiile de prelucrare pe care le oferă, prin sistemul de rapoarte pe care le poate realiza la date prestabilite sau la cerere, sunt folosite pentru îmbunătăţirea managementului şi marketingului, mărind prin aceasta profitabilitatea agentului economic, iar prin integrare, a sectorului turistic în ansamblu. Unele prezentări a acestor produse informatice se regăsesc ca ofertă software în site-urile publicate în mediul Internet. Astfel de facilităţi sunt dezvoltate în sistemele informatice pentru management (MIS Management Information System), care dispun de funcţii avansate de susţinere a procesului decizional. Aceste funcţii sunt accesate de către managerii din turism prin interfeţe care sunt folosite la integrarea componentelor şi accesarea operativă a resurselor informaţionale în vederea susţinerii procesului decizional. Dintre funcţiile generale realizate de un sistem informatic integrat cele mai importante se referă la: asigurarea rezervărilor multiple pe aceeaşi comandă (cerere de rezervare); operarea rezervărilor on-line; posibilitatea de rezervare pe număr de cameră sau pe tip de cameră; autoasignarea camerelor pentru realizarea rapidă a rezervărilor de grup; realizarea rapoartelor pentru managementul activităţii de recepţie. 158

159 Alte funcţii importante pentru management incluse în sistemele informatice de ultimă generaţie se referă la: posibilitatea de acordate a unor tarife diferenţiate pentru zilele săptămânii, pentru grupuri, pentru turiştii fideli (sistemele includ posibilităţi de modificare a tarifelor, chiar şi pentru o singură perioadă de cazare); posibilităţi diverse de facturare şi efectuare a plăţilor; întocmirea de rapoarte privind starea camerelor într-o anumită perioadă; întocmirea raportărilor operative zilnice, lunare, trimestriale sau anuale; asigurarea unor opţiuni speciale privind interfaţa cu sistemele globale de rezervare, precum şi cu centrala telefonică digitală, cu casele de marcaj, cu sistemele de verificare a cărţilor de credit, cu sistemele de recuperare automată a datelor în caz de incident etc.; asigurarea şi înregistrarea unor servicii suplimentare solicitate de turişti; urmărirea activităţilor desfăşurate în punctele de vânzare; integrarea cu alte module şi cu alte sisteme informatice. Competiţia puternică existentă în etapa actuală, privind produsele informatice folosite în industria hotelieră a indus dezvoltarea şi realizarea unor soluţii informatice integrate care să asigure, în mod profesional, pe lângă cerinţele de gestiune şi cerinţele manageriale. Astfel de soluţii sunt sistemele Fidelio, Opera etc. care sunt folosite în hoteluri şi lanţuri hoteliere aflate în peste 100 de ţări din întreaga lume. De exemplu, pachetul de programe Fidelio oferă un plus de funcţionalitate, ceea ce a făcut ca acest produs informatic să fie achiziţionat şi să funcţioneze eficient în multe unităţi hoteliere, unele dintre acestea fiind chiar unităţi de referinţă în domeniul turismului pe plan internaţional. În cadrul pachetului Fidelio există şi posibilitatea de informare a utilizatorului privind care tarif şi care tip de camera este disponibil la un moment dat. Negocierea şi tehnicile de vânzare sunt încorporate, iar variantele pot fi propuse pe baza analizei datelor. Eficienţa produsului Fidelio poate fi analizată şi prin accesul rapid la formularul de rezervare, combinat cu profilul turistului, al companiei, al agenţiei de turism şi istoricul tranzacţiilor. Prin implementarea pachetului Fidelio se oferă şi o serie de avantaje privind gestiunea grupurilor. Modulul de management al grupurilor poate să gestioneze, de exemplu, o conferinţă oricât de complexă ar fi, excursii sau rezervări de bilete de avion. Se poate obţine şi un grad satisfăcător de operativitate prin reducerea timpului consumat cu completarea hârtiilor, odată cu folosirea pachetelor de servicii, facturării pe firmă, acordarea de tarife diferenţiate, ca o completare la istoricul grupului. Parte a produsului Fidelio este şi modul RoomRack, prin intermediul căruia se poate prezenta, într-un format grafic, gradul de ocupare pe zi, pe săptămână, pe lună. Facilităţi similare oferă şi sistemul de gestiune şi management hotelier Opera, care tinde să înlocuiască sistemul Fidelio, prin faptul că asigură o gamă mai mare de funcţii, fiind 159

160 I FORMATICĂ ECO OMICĂ preferat de mai mulţi beneficiari. Folosirea resurselor mediului Internet în turism Activitatea unităţilor de turism se finalizează prin diferite servicii destinate pieţei interne sau externe. În calitate de prestator de servicii, întreprinderea turistică are relaţii permanente cu piaţa, concomitent, intervine şi în calitate de beneficiar pentru bunurile şi serviciile necesare organizării şi desfăşurării propriei activităţi. Mobilitatea deosebită a fenomenelor pieţei în condiţiile folosirii resurselor mediului Internet impune întreprinderilor turistice modalităţi noi de implicare în mecanismul acesteia, o capacitate sporită de reacţie faţă de cerinţele pieţei. Piaţa on-line de turism poate fi similară cu o arenă globală, în care cumpărători (agenţi de turism şi persoane fizice) şi vânzători (agenţii de turism şi persoane fizice) cooperează pentru a face schimburi de informaţii şi de servicii turistice. Sisteme globale de rezervare Printre cele mai eficiente instrumente care s-au dezvoltat în Internet se numără şi sistemele globale de distribuţie (GDS - Global Distribution System). Înaintea acestora, rezervarea unui billet la liniile aeriene era o adevărată problemă. Liniile aeriene publicau periodic orarele şi preţurile biletelor lor, iar aceste informaţii erau distribuite agenţilor turistici. Pentru orice solicitare de rezervare, agentul turistic trebuia să identifice care linii aeriene zboară pe ruta cerută, să le examineze şi să identifice care zbor se potriveşte cel mai bine solicitării turistului. Acest proces de căutare prin orare multiple de zbor a fost simplificat prin publicarea Official Airline Guide (OAG), care reunea într-o singură publicaţie datele oferite de mai multe linii aeriene. Probleme existau şi la nivelul companiilor aviatice (liniile aeriene) care trebuiau să stocheze şi să actualizeze datele refe-ritoare la: orarul zborurilor, costul biletelor, disponibilitatea locurilor şi rezervările pasagerilor. Primele programe de rezervare au fost realizate ca sisteme interne de gestiune şi control pentru liniile aeriene (cunoscute şi sub denumirea de sisteme de rezervare computerizată CRS), rolul lor fiind, în principal, de a monitoriza disponibilitatea locurilor. Prin aceste sisteme de programe a crescut operativitatea acţiunilor de căutare şi de confruntare a cererilor transmise de agenţii de turism cu cele operate de agentul de rezervare al liniilor aeriene Integrarea IT cerinţă actuală a sistemelor informatice În prezent soluţiile informatice care sunt implementate în domeniul economic sunt reprezentate de aplicaţii complexe care trebuie integrate pentru realizarea schimburilor informaţionale. În acest sens, integrarea sistemelor informatice reprezintă o cerinţă majoră a companiilor care doresc sa dezvolte un business competitiv. Crearea unei structuri IT integrate scalabile şi evolutive, capabilă să satisfacă toate cerinţele reale de business ale unei companii, care să devină un instrument decizional cu valoare efectivă 160

161 şi care să acopere transversal principalele procese de business din cadrul respectivei companii (oferind intraoperabilitate şi interoperabilitate), a devenit una din condiţiile esenţiale pentru o dezvoltare eficientă şi de durată. Identificarea şi structurarea de soluţii care să permită realizarea unor strategii de reconcentrare a infrastructurii IT din cadrul unei organizaţii dinamice reprezintă una dintre priorităţile companiilor din întreaga lume, ca urmare a necesităţii de creştere a interoperabilităţii şi intraoperabilităţii sistemelor informatice. Deşi integrarea IT reprezintă o cerinţă concretă a companiilor şi, potrivit analiştilor, din ce în ce mai stringentă, în prezent există mai multe soluţii, parţiale sau temporare, care nu reuşesc să întrunească acceptarea unanimă. Ca urmare a cererii din ce în ce mai mari, pe piaţa de IT există o serie de soluţii viabile, în care conceptele integrării informatice evoluează continuu, de la soluţiile iniţiale de tip Point-to-Point, la cele de tipul Enterprise Aplication Integration (EAI), iar prin unele soluţii avansate, precum Enterprise Service Bus (ESB), până la revoluţionarele concepte SOA (Service Oriented Architecture). Practic, o soluţie EAI gestionează interfeţele şi schimburile dintre aplicaţii, fără a interveni în funcţionarea internă a acestor aplicaţii, care rămân independente. Astfel de instrumente acoperă necesităţile companiei la diferite niveluri de complexitate: migrarea de date (transferul de date dinspre o aplicaţie existentă spre o nouă aplicaţie, destinată să o înlocuiască); evoluţia arhitecturii interfeţelor între aplicaţii; automatizarea şi sincronizarea proceselor de business cu sau fără intervenţie umană (workflow); orientarea companiei spre soluţiile Business-to-Business, care necesită schimburi securizate între companie şi exterior, portaluri de companie etc. O soluţie EAI pune la dispoziţie următoarele servicii şi elemente: un ansamblu de conectori, care permit tuturor aplicaţiilor, indiferent care ar fi mediul lor (software sau aplicaţie specifică, limbaj, format de date etc.) să dialogheze cu magistrala care asigură schimbul de informaţii; routare a mesajelor către aplicaţiile destinatare, urmând regulile de abonament predefinite; după transmitere, soluţia EAI asigură transformarea mesajelor într-un format interpretabil pentru aplicaţia destinatară. Soluţiile complexe de EAI includ şi o serie de instrumente de tip Business Process Management, care acoperă cerinţele de automatizare şi sincronizare a proceselor de afaceri prin: modelarea schimburilor şi proceselor de business şi implementarea unor descrieri de fluxuri de date rezultate din această modelare la nivelul magistralei care asigură schimbul de date. Într-o descriere succintă, o soluţie EAI strategică asigură gestiunea şi supervizarea proceselor transversale, bazate pe schimburi de date între servicii, filiale, entităţi interne şi externe. 161

162 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Soluţiile actuale, care sunt complexe şi modulare, trebuie să aibă în vedere cerinţele impuse de integrarea componentelor pentru a oferi eficienţă atât în realizarea prelucrărilor, cât şi a schimburilor informaţionale Îndrumar pentru autoverificare Sinteza unităţii de studiu Asigurarea eficienţei unităţilor economice în actualul stadiu de dezvoltare a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei implică şi utilizarea unor soluţii informatice performante, capabile să realizeze cerinţele de funcţionalitate atât la nivel operativ, cât şi managerial. În acest scop, trebuie să se găsească soluţiile cele mai bune care să fie implementate în cadrul entităţilor economice, astfel încât să se realizeze un raport cost/performanţă optim. Pe piaţa software-ului aplicativ există o multitudine de soluţii care pot acoperi integral sau parţial necesităţile de prelucrare ale unui sistem economic, soluţii a căror funcţii şi performanţe trebuie să fie cunoscute de cei ce participă la dotarea cu componente software şi hardware a unei unităţi economice. Dintre acestea au fost exemplificate câteva (Wizcount, Siveco Applications soluţii de tip CRM, Fidelio, sisteme globale de rezervare), ca modele de referinţă. Pentru buna funcţionare a sistemului integrat o tenţie deosebită trebuie acordată integrării componentelor, în special pentru cazul în care într-o unitate economică sunt implementate mai multe produse informatice. Concepte şi termeni de reţinut softaware aplicativ; ERP - Enterprise Resource Planning; CRM - Custom Relationship Management; EAI - Enterprise Aplication Integration; ESB - Enterprise Service Bus; SOA - Service Oriented Architecture. Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Ce facilităţi oferă sistemul Wizcount şi unde se recomandă a fi implementat? 2. Care sunt componentele sistemului Microsoft Dynamics CRM? 3. Ce componente se regăsesc într-un sistem integrat de gestiune şi management hotelier? 4. Care sunt principalele caracteristici şi facilităţi ale unui sistem global de rezervare? 5. Ce servicii şi elemente oferă o soluţie de tip EAI - Enterprise Aplication Integration? Teme practice Propuneţi o soluţie eficientă care să fie achiziţionată pentru informatizarea unui complex hotelier. Argumentaţi propunerea. 162

163 Bibliografie obligatorie 3. Elena Ianoş-Schiller, Sisteme decalcul şi aplicaţii informatice pentru domeniul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010; 4. Elena Ianoş-Schiller, Constantin Baron, Narcisa Isăilă, Informatică economică. Exemple, aplicaţii şi studii de caz pentru mediul economic, Editura Pro Universitaria, Bucureşti,

164 I FORMATICĂ ECO OMICĂ EXEMPLE TESTE Teste aplicative pentru orele de laborator Exemple de teste practice pentru MS Word 1. Să se realizeze într-un document Word prelucrările înscrise în următorul tabel: Op. Cerinţă 1. să se introducă folosindu-se componenta WordArt un antet cu textul: INFORMATICĂ ECONOMICĂ 2. să se realizeze în documentul curent schema prezentată în figura 1, 3. să se insereze ca obiect, în documentul curent, panglica ferestrei de aplicaţie MS Word 4. să se caute pe Internet poze cu Dimitrie Cantemir şi să se realizeze un colaj de imagini 5. să se salveze documentul într-un folder denumit Testare Word Total punctaj* 1.8 *La stabilirea notei se acordă 1 punct din oficiu (9+1=10) Punctaj Cerințe utilizator Rezultate Prelucrări automate Figura 1 2. Să se realizeze într-un document Word prelucrările înscrise în următorul tabel: Op. Cerinţă 1. să se introducă un subsol de pagină cu textlul: TESTARE, folosindu-se fontul Arial cu o dimensiune de să se realizeze în documentul curent schema prezentată în figura 2 3 să se insereze, ca obiect, butonul Office din interfaţa MS Word să se caute pe Internet 5 poze care să prezinte imagini din Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir şi să se insereze în documentul Word (într-o nouă pagină), sub forma unui colaj 5. să se salveze documentul într-un folder denumit Testare Word Total punctaj* 1.9 *La stabilirea notei se acordă 1 punct din oficiu (9+1=10) Punctaj Program actualizare Baza de date Tranzactii externe Figura 2 164

165 3. Să se realizeze într-un document Word prelucrările înscrise în următorul tabel: Op. Cerinţă 1. să se insereze într-un textt box colorat în albastru un antet, care să conţină o siglă formată din 4 obiecte şi să aibă ca prim număr de pagină, numărul 7 (aliniat pe centru) 2. să se introducă în documentul curent, ca obiect, fereastra principală a utilitarului Windows Explorer şi să se schimbe orientarea paginii în Landscape 3. să se introducă în documentul curent pe o pagină nouă (în format vertical) următoarea expresie E= x+ ab + y 1 n 1 i= 1 ( a + bxy cx 3 ) Punctaj 2 4. să se tasteze în documentul curent un text, la alegere, care să conţină şi o notă de subsol 1 5. să se insereze în document un tabel care să conţină orarul pe semestrul I, pentru anul I FR de la MTC 1 6. să se salveze documentul într-un folder denumit Testare Word 1 Total punctaj* *La stabilirea notei se acordă 1 punct din oficiu (9+1=10) Să se realizeze într-un document Word prelucrările înscrise în următorul tabel: Op. Cerinţă 1. să se introducă o listă ierarhică cu titluri şi subtitluri pentru care să se genereze automat cuprinsul pe o pagină separată 2. să se realizeze în documentul curent schema prezentată în figura 3 3 să se insereze în document un text scris pe 3 coloane 4. să se insereze în document tabelul 1, în care să se calculeze prin formule şi funcţii predefinite Word valoarea profitului obţinut în fiecare lună, valoarea totală a profitului şi valoarea medie a profitului 5. să se salveze documentul într-un folder denumit Testare Word Total punctaj* 1.11 *La stabilirea notei se acordă 1 punct din oficiu (9+1=10) Punctaj Opțiunile de lucru cu zona de antet de pagină Opțiunile de lucru cu zona de subsol de pagină Opțiunile pentru numerotarea paginilor Figura 3 Grupul Header & Footer 165

166 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Tabel 1 Lună 1. u l i e Venituri Cheltuieli Profit August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Total profit Profit mediu 5. Să se realizeze într-un document Word prelucrările înscrise în următorul tabel: Op. Cerinţă 1. să se introducă într-unn document 3 pagini dintre care prima şi a treia să fie setată în formatul implicit (Portrait), iar a doua să fie setată în format Landscape (orizontal) 2. să se realizeze în documentul curent schema prezentată în figura 4 3 să se insereze în document un subsol de pagină cu titlul Informatică economică Anul I FR, care să apară numai pe paginile impare 4. să se insereze în document, fără a folosi comanda Symbol, expresia: n = a 2 +b i-1 x +c 3 5. să se salveze documentul într-un folder denumit Testare Word Total punctaj* 1.12 *La stabilirea notei se acordă 1 punct din oficiu (9+1=10) Punctaj Utilizator Interacțiunea utilizator-calculator AplicaŃii şi colecńii de date Figura 4 Exemple de teste practice pentru MS Power Point 1. Realizaţi o prezentare multimedia pentru promovarea Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir ; 2. Realizaţi o prezentare multimedia pentru promovarea facultăţii de Management Turstic şi Comercial (MTC) din cadrul Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir ; 3. Realizaţi o prezentare multimedia pentru promovarea unui produs, care să includă cel puţin 10 şi în care să se folosească, pentru asigurarea unui stil unitar, diapozitivul coordonator; 166

167 4. Realizaţi o prezentare multimedia pentru promovarea unei oferte turistice, care să includă cel puţin 10 slide-uri în care să se regăsească informaţii de tip text, imagini, tabele şi secvenţe muzicale; 5. Realizaţi o prezentare multimedia pentru promovarea unor activităţi studenţeşti organizate în cadrul Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir. Exemple de teste practice pentru MS Excel 1. Să se realizeze prelucrările înscrise în următorul tabel: Op. Cerinţă Punctaj 1. să se realizeze un tabel personalizat care să conţină, pentru 5 studenţi, 1 următoarele date: nr.matricol, nume, prenume, nota1, nota2, nota3 şi nota4 2. să se calculeze, folosindu-se funcţiile predefinite Excel, media fiecărui 4 student, numai în cazul în care toate notele sunt mai mari ca 4, iar în caz contrar, să se afişeze mesajul Restanţier 3. să se afişeze numărul studenţilor promovaţi 1 4. să se ordoneze datele din tabel în ordinea descrescătoare a mediilor, iar pentru 1 medii egale în ordinea alfabetică a numelor 5. să se realizeze un grafic care să ilustreze structura mediilor 1 6. să se salveze documentul într-un folder denumit Testare Excel 1 Total punctaj* *La stabilirea notei se acordă 1 punct din oficiu (9+1=10) 2. Să se realizeze prelucrările înscrise în următorul tabel: Op. Cerinţă Punctaj 1. să se realizeze un tabel personalizat care să conţină următoarele date: cod 1 produs, denumire, cantitate şi pret unitar, pentu 10 produse de pe o factură 2. să se calculeze, pentru cele 10 produse, valoarea şi valoarea cu TVA, 2 valoarea totală a facturii (cu şi fără TVA) 3. să se afişeze câte produse au cantitatea mai mare de să se afişeze pentru fiecare produs care are cantitatea mai mică decât 2 cantitatea medie calculată pentru cele 10 produse, mesajul Cantitate sub medie 5. să se realizeze un grafic care să prezinte comparativ valoarea şi valoarea cu 1 TVA pentru cele 4 produse, care să aibă ca titlu Valoare cu şi fără TVA : 6. să se ordoneze datele în ordinea descrescătoare a valorii TVA 1 7. să se salveze documentul într-un folder denumit Testare Excel 1 Total punctaj* *La stabilirea notei se acordă 1 punct din oficiu (9+1=10) 3. Să se realizeze prelucrările înscrise în următorul tabel: Op. Cerinţă Punctaj 1. să se realizeze un tabel personalizat care să conţină, pentru 10 oferte, 1 următoarele date: firma, punctajul pentru criteriu 1, punctajul pentru criteriu 2, punctajul pentru criteriu 3 şi preţul de ofertă 2. să se calculeze, folosindu-se facilităţile Excel, valoarea punctajului total 3 pentru fiecare ofertă, punctajul mediu şi preţul mediu al ofertelor 3. să se scrie, cu ajutorul funcţiilor predefinite, pentru fiecare ofertă mesajul 3 Oferta discutabila, în cazul în care preţul ofertei este mai mic decât preţul mediu şi punctajul total al ofertei este mai mare decât punctajul mediu, iar pentru toate celelalte cazuri să se scrie mesajul oferta respinsa 4. să se realizeze un grafic personalizat care să prezinte comparativ preţul şi 1 167

168 I FORMATICĂ ECO OMICĂ punctajul total al celor 4 oferte 5. să se afişeze numărul de oferte respinse 1 Total punctaj* *La stabilirea notei se acordă 1 punct din oficiu (9+1=10) 168

169 4. Să se realizeze prelucrările înscrise în următorul tabel: Op. Cerinţă 1. să se realizeze un tabel personalizat care să conţină veniturile şi cheltuielile 1 lunare ale unei firme, de pe semestrul al II-lea al anului precedent 2. să se calculeze profitul înregistrat de firmă în fiecare lună, precum şi 3 valoarea totală a profitului pe întregul semestru 3. să se scrie pentru fiecare lună un mesaj, în funcţie de datele calculate: 2 Luna profitabila în cazul în care s-a înregistrat profit (profit>0); Luna echilibrata în cazul în care valoarea profitului este zero; Luna deficitara în cazul în care cheltuielile au depăşit veniturile (profit <0) 4. să se afizeze luna/lunile în care s-a realizat profitul maxim 1 5. să se realizeze un grafic personalizat care să reflecte evoluţia profitului în perioada de referinţă 1 Total punctaj* *La stabilirea notei se acordă 1 punct din oficiu (9+1=10) 5. Să se realizeze prelucrările înscrise în următorul tabel: Op. Cerinţă Punctaj 1. să se realizeze un tabel personalizat care să conţină datele aferente acordării a 3 3 credite, la 3 bănci diferite, ştiind că se preiau: valoarea creditelor, perioadele (în ani) pentru achitarea creditului, a dobânzii şi rata dobânzii percepută de fiecare bancă (în condiţii de: dobândă constantă şi rate egale) 2. să se calculeze, folosindu-se funcţiile predefinite Excel, valoarea care trebuie 2 plătită lunar pentru achitarea creditului şi a dobânzii aferente celor 3 oferte de creditare 3. să se afişeze care dintre oferte are cea mai mică valoare pentru plata lunară 1 4. să se realizeze un grafic care să prezinte valoarea ratelor care vor fi plătite 1 5. să se salveze foaia de calcul ca fişier, cu numele Plati în folderul Testare de pe discul C: 1 Total punctaj* *La stabilirea notei se acordă 1 punct din oficiu (9+1=10) Teste pentru VERIFICARE 1 Prima testare include 2 întrebări cu răspunsuri scurte şi 16 subiecte de tip grilă din primele 6 unităţi de învăţare grupate în chestionare diferite. Pentru subiectul II (grile), dintre cele 4 variante de răspuns posibile pot fi corecte: toate, 3, 2 varinte, o singură variantă sau nici o variantă, caz în care se trage o liniuţă şi între paranteze se specifică răspunsul corect. Punctajul pentru subiectul I este 1 punct (2*0,5 puncte), iar pentru subiectul II este 8 puncte (16*0,5 puncte). Se acordă şi 1 punct din oficiu - TOTAL = 10 puncte. În continuare vor fi prezentate 2 modele de chestionare pentru Verificare

170 I FORMATICĂ ECO OMICĂ CHESTIO AR R. 1 Subiect I: Răspundeţi pe scurt la următoarele întrebări: 1. Cum pot fi alternate într-un document Word paginile în format vertical cu cele în format orizontal? 2. Ce deosebiri există între portaluri şi motoarele de căutare folosite în mediul Internet? Subiect II: Specificaţi variantele corecte: 1. Un mediu de programare include: a. logica programării b. tehnicile de programare c. componenta de lucru cu fişiere d. programele care rezolvă problemele concrete ale utilizatorului 2. O placă de bază asigură suportul fizic pentru: a. componenta ROM-BIOS b. liniile de comunicaţie c. nucleul sistemului de operare d. plăcile de extensie 3. Capaciltatea unui HD de 80 GB este echivalentă cu: a. 80 * 1000 MB b. 2 3 * MB c. 80 * 2 30 B d. 80 * 2 20 KB 4. O celulă a memoriei RAM reprezintă: a. echivalentul unui caracter tipărit b. echivalentul unei cifre binare c. un grup de celule adiacente care pot fi adresate individual d. echivalentul unui bit 5. Dintre mediile magnetice de stocare fac parte: a. hard discutile b. compact discurile c. memoria flesh d. floppy discurile 6. Conceptul de topologie are în vedere: a. tipurile de protocoale admise într-o reţea b. sistemul de adrese pentru accesarea reţelei c. modalitatea de aranjare a cablurilor de într-o reţea locală d. modul de acordare a parolelor de acces a informaţiilor 7. Un sistem informatic poate fi văzut ca fiind: a. componentă software b. componentă independentă de prelucrare automată c. o componentă a configuraţiei sistemului de calcul d. o formă de organizare şi structurare a datelor 8. Un limbaj de programare asigură: a. transformarea algoritmului de prelucrare în program b. realizarea procedurilor sistemului informatic c. realizarea programului sursă d. resursele pentru execuţia procedurilor automate 9. Din programele de comandă-control ale sistemului de operare fac parte: a. asambloarele b. editorul de legături c. supervizorul d. programele utilitare 170

171 10. Componenta ROM-BIOS asigură: a. încărcarea sistemului de operare b. memorarea temporară a datelor ce vor fi prelucrate c. rutinele pentru testarea componentelor fizice la punerea sub tensiune a sistemului de calcul d. interconectarea componentelor pe placa de bază 11. Care dintre componente sunt considerate componente de comunicaţie într-o reţea de calculatoare: a. sistemul de operare al server-ului b. sistemul de operare de pe staţiile de lucru c. switch-urile d. ruterele 12. Codificarea externă asigură: a. transformarea automată a datelor în şiruri de biţi b. simplificarea operaţiilor de gestionare a datelor c. reducerea necesarului de memorie pentru stocarea datelor incluse în fişiere d. conversia rapidă a informaţiilor numerice din sistemul zecimal în cel binar 13. Un sistem economic poate fi reprezentat de: a. o ramură a economiei naţionale b. o întreprindere c. o unitate economică d. ansamblul realizat prin integrarea componentelor: executivă, managerială şi informaţională 14. Dimensiunea cuvântului de memorie este stabilită: a. prin programul de aplicaţie b. prin programe utilitare specifice c. prin setare de către inginerul de sistem d. prin programare 15. Prin operaţia de salvare se poate realizza: a. crearea unui fişier b. crearea unui folder c. transferul informaţiilor în Clipboard d. transferul din aria de lucru într-o zonă de memorie externă 16. Un protocol de comunicaţie asigură: a. sistematizarea componentelor unei reţele b. regulile ce trebuie respectate pentru efectuarea schimburilor informaţionale c. convenţiile de interconectare a reţelelor d. automatizarea instalării componentelor de reţea Răspunsurile corecte pentru testele grilă: r.grilă Variantă corectă r.grilă Variantă corectă r.grilă Variantă corectă r.grilă Variantă corectă 1. c 5. a,d 9. C 13. a,b,c,d 2. a,b,d 6. c 10. A,c (nu se modifică) 3. c,d 7. a,b 11. C,d 15. a,d 4. b,d 8. a,b,c 12. B,c 16. b,c CHESTIO AR R. 2 Subiect I: Răspundeţi pe scurt la următoarele întrebări: 1. Care este rolul componentei ROM-BIOS în configuraţia unui PC? 2. Cum poate fi generat automat un cuprins într-un document Word? 171

172 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Subiect II: Specificaţi variantele corecte: 1. Societatea informaţională este caracterizată prin: a. crearea unor reţele globale de informaţii b. extinderea utilizării posturilor de lucru c. răspândirea pe verticală şi pe orizontală a sistemelor de calcul d. crearea depozitelor informaţionale 2. Cantitatea de informaţii transmise între două posturi de lucru reprezintă: a. magistrală informaţională b. un flux informaţional c. magistrală de date d. magistrală de comenzi 3. Ce componentă impune modul în care se realizează interacţiunile între celelalte componente: a. microprocesorul b. chipset-ul plăcii de bază c. magistrala internă d. memoria rapidă de nivel 1 (memoria cache L1) 4. Care niveluri OSI asigură prelucrarea informaţiei: a. aplicaţie b. reţea c. sesiune d. legătura de date 5. Ce concepte ale sistemului de operare asigură interacţiunea utilizator-pc: a. fişierele de date b. componenta shell c. interfaţa sistemului de operare d. apelurile sistem 6. Codul binar este folosit pentru: a. codificarea datelor anterior introducerii lor în calculator b. codificarea externă a datelor c. reprezentarea datelor pe mediile magnetice d. codificarea internă a datelor 7. Ce componente logice se folosesc pentru accesarea resurselor informaţionale în mediul Internet: a. motoare de căutare b. portaluri de întreprindere c. portaluri d. browsere 8. Un program aflat în execuţie se găseşte: a. în memoria externă b. în memoria de bază a calculatorului c. în memoria internă a calculatorului d. în zona de memorie Clipboard 9. Conceptul de topologie are în vedere: a. sistemul de adrese pentru accesarea reţelei b. modul de aranjare a cablurilor de într-o reţea locală c. modul de acordare a parolelor de acces a informaţiilor d. regulile de comunicaţie 10. Un portal reprezintă: a. o modalitate de accesare a informaţiilor pe Internet b. o structurare ierarhică a informaţiilor c. o modalitate de organizare a mediilor de stocare optice d. o modalitate de promovare a informaţiilor digitale 11. Un sistem informaţional cuprindeîn mod obligatoriu: a. circuite informaţionale b. fluxuri informaţionale 172

173 c. metode de prelucrare automată a informaţiei d. programe de prelucrare a informaţiilor 12. O locaţie de memorie reprezintă: a. echivalentul unei unităţi binare b. echivalentul unui caracter tipărit c. un grup de celule adiacente care poate fi adresat individual d. echivalentul unei cifre binare 13. Unităţile de interfaţă asigură legătura între: a. unitatea de comandă-control şi memoria calculatorului b. posturile de lucru ale aceluiaşi circuit informaţional c. unităţile periferice şi sistem d. unităţile cu caracteristici funcţionale diferite 14. Paginile Web care au un element comun reprezintă: a. un browser b. un motor de căutare c. un portal d. un grup de discuţii 15. Care dintre afirmaţii sunt false pentru un sistem de operare (SO) din mediul Windows: a. SO este un software de bază b. SO asigură interfaţa numai cu specialişii IT c. SO asigură gestionarea resurselor unui PC d. SO nu asigură coordonarea partajării resurselor între aplicaţii 16. Operaţia de copiere reprezintă: a. un transfer din memoria internă în memoria externă b. un transfer din memoria internă în Clipboard c. un transfer dintr-o zonă a memoriei externe în altă zonă d. posibilitatea de creare a unui fişier Răspunsurile corecte pentru testele grilă: r.grilă Variantă corectă r.grilă Variantă corectă r.grilă Variantă corectă r.grilă Variantă corectă 1. a,c,d 5. b,c 9. b 13. c,d 2. b 6. c,d 10. a,b,d (site) 3. b 7. a,b,c,d 11. a,b 15. b,d 4. a,c 8. b,c 12. b,c 16. b,c Teste pentru VERIFICARE 2 A doua testare include o problemă, care trebuie transpusă într-o structură tabelară şi rezolvată folosind facilităţile MS Excel, 2 întrebări cu răspunsuri scurte şi 10 subiecte de tip grilă din unităţi de învăţare 7 şi 8, grupate în chestionare diferite. Pentru subiectul III (grile), dintre cele 4 variante de răspuns posibile pot fi corecte: toate, 3, 2 varinte, o singură variantă sau nici o variantă, caz în care se trage o liniuţă şi între paranteze se specifică răsapunsul corect. Punctajul pentru subiectul I este 3 puncte, pentru subiectul II este 1 punct (1*0,5 puncte), iar pentru subiectul III este de 5 puncte (10*0,5 puncte). Se acordă şi 1 punct din oficiu - TOTAL = 10 puncte. În continuare vor fi prezentate 2 modele de chestionare pentru Verificare

174 I FORMATICĂ ECO OMICĂ CHESTIO AR R. 1 Subiect I: Să se rezolve folosind facilităţile Excel următoarea problemă Pentru evidenţa cărţilor dintr-o bibliotecă se cunosc: titlul, autorul, anul apariţiei, domeniul, numărul de exemplare şi preţul de achiziţie. Se cere: a. transpunerea datelor într-o structură tabelară, calcularea valorii corespunzătoare fiecărui titlu şi afişarea mesajului: nr.limită de exemplare, dacă numărul este mai mic de 5, nr.suficient de exemplare, dacă numărul este între 5 şi 10, nr. excendentar de exemplare, dacă numărul este mai mare de 10; b. afişarea numărului total de cărţi din bibliotecă, valoarea totală a acestora, numărul de cărţi din domeniul Economic şi valoarea acestora; c. să se prezinte etapele pentru sortarea datelor din tabel în ordinea alfabetică a titlurilor. Subiect II: Răpundeţi pe scurt la următoarele întrebări: 1. Care sunt avantajele oferite de folosirea filtrului avansat în consultarea bazelor de date Excel? 2. Care sunt posibiltăţile de montare a unei prezentări realizate în Power Point? Subiect III: Specificaţi variantele corecte: 1. Ce funcţii Excel returnează valori calculate: a. Dget() b. Daverage() c. Dsum() d. Vlookup() 2. Într-o bază de date Excel formularele pot fi folosite pentru: a. modificarea conţinutului unor câmpuri de date b. generarea unor înregistrări c. vizualizarea simultană a mai multor înregistrări d. ştergerea unor înregistrări 3. Un fişier creat în Excel corespunde: a. unui registru b. unei foi de calcul c. mai multor foi de calcul grupate într-un registru d. unui tabel 4. Un fişier Power Point corespunde: a. unei prezentări b. mai multor diapozitive cuprinse într-o prezentare c. unui singur diapozitiv d. unei pagini web 5. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la utilizarea funcţiei If() este adevărată: a. este o funcţie statistică b. este o funcţie în care se evaluează o expresie logică şi apoi se execută operaţiile în raport de rezultatul evaluării (adevărat sau fals) c. este o funcţie logică d. este o funcţie care admite numai evaluarea unor condiţii logice simple 6. Într-o prezentare interactivă realizată în Power Point efectele de animaţie pot fi operate: a. la nivelul fiecărui obiect din cadrul paginii b. numai asupra unui singur obiect c. la nivelul unui grup de obiecte d. doar la nivelul unui grup de obiecte 7. Care dintre operaţii pot fi executate într-o bază de date Excel: a. definirea structurii datelor printr-un limbaj specializat b. declararea naturii şi dimensiunii câmpurilor ce compun baza de date la definirea structurii c. popularea bazei de date prin folosirea formularelor predefinite d. consultarea bazei de date prin folosirea unor metode specifice de filtrare a înregistrărilor 174

175 8. Dintre funcţiile Excel de tip bază de date fac parte: a. Dmax() b. Count() c. Sort() d. Dsum() 9. Ce tipuri de modificări se pot genera asupra slide-urilor generate prin modelele predefinite: a. modificarea conţinutului şirurilor de caractere b. modificarea fundalului c. aplicarea unei noi scheme de culoare d. aplicarea unor efecte de animaţie pentru obiectele incluse în diapozitivele generate 10. Definirea unei zone pentru afişarea rezultatelor obţinute prin aplicarea unor criterii de selecţie întro bază de date Excel se poate face prin: a. utilizarea formularelor b. aplicarea filtrului automat c. aplicarea filtrului avansat d. aplicarea funcţiilor de extragere Subiect I - Rezolvarea problemei în Excel: Pentru sortarea datelor din tabel în ordinea alfabetică a titlurilor se va selecta domeniul (ex. B2:I8), se va alege comanda Sort şi se vor specifica coordonatele coloanei care reprezintă cheia de sortare (ex. B2:B8). Subiect III - Răspunsurile corecte pentru testele grilă: r.grilă Variantă r.grilă Variantă corectă corectă 1. b,c 6. a,c 2. a,b,d 7. c,d 3. a,c 8. a,d 4. a,b 9. a,b,c.d 5. b,c 10. c 175

176 I FORMATICĂ ECO OMICĂ CHESTIO AR R. 2 Subiect I: Să se rezolve folosind facilităţile Excel următoarea problemă Să se rezolve folosind facilităţile Excel următoarea problemă: La un concurs candidaţii au avut de susţinut trei probe, dintre care primele două sunt eliminatorii, iar în funcţie de media obţinută, se vor acorda burse astfel: dacă media este mai mare decât 9.5, atunci bursa va fi de merit, dacă media este cuprinsă între 9 şi 9.5, atunci bursa va fi de studiu, iar pentru medii mai mici decât 9 nu se acordă bursă. Valoarea bursei de merit este de 1500 lei, iar a celei de studiu de 1000 lei. Se cere: a. transpunerea problemei într-o structură tabelară şi calcularea mediilor obţinute de candidaţi; b. să se scrie mesajul corespunzător fiecărui tip de bursă, precum şi valoarea bursei acordate pentru candidaţii bursieri; c. să se afişeze numărul candidaţilor respinşi, fondul de burse pentru bursele de merit şi numele candidatului/candidaţilor care au cea mai mare medie. Subiect II: Răpundeţi pe scurt la următoarele întrebări: 1. Care sunt posibilităţile de utilizare a aplicaţiilor multimedia realizate în Power Point? 2. Care sunt principalele diferenţe privind metodele de filtrare automată şi avansată a datelor unei baze de date Excel? Subiect III: Specificaţi variantele corecte: 1. Care funcţii Excel nu necesită parametrii: a. Now() b. Sum() c. Proper() d. Today() 2. În Power Point un diapozitiv reprezintă : a. o pagină din cadrul unei prezentări b. o pagină care conţine numai elemente statice c. o pagină care conţine obligatoriu numai text d. elementul de bază a unei prezentări interactive 3. Un grafic de tip sectorial redă: a. evoluţia în timp a evenimentelor b. structura unei serii de date c. evoluţia comparativă a mai multor indicatori d. poderea unor elemente în total 4. Master Slide poate fi folosit în crearea prezentărilor Power Point pentru: a. definirea hiperlegăturilor dintre obiecte b. realizarea unui stil unitar al prezentării c. generarea de pagini web d. creşterea operativităţii în realizarea prezentării 5. Care dintre funcţiile Excel returnează valori medii: a. Geomean() b. Correl() c. Harmean() d. Average() 6. Care dintre operaţiile Excel sunt obligatorii pentru realizarea unui grafic: a. stabilirea amplasamentului b. selecţia seriei/seriilor de date numerice c. alegerea tipului de grafic d. definirea elementelor grafice 7. Ce tipuri de modificări nu se pot realize în diapozitivele create cu ajutorul modelelor predefinite: a. modificarea conţinutului şirurilor de caractere b. schimbarea fundalului 176

177 c. aplicarea unei noi scheme de culoare d. aplicarea unor efecte de animaţie pentru obiectele incluse în diapozitivele generate 8. Definirea unor criterii de selecţie pentru consultarea unei baze de date Excel se poate face: a. prin definirea unor criterii de ordonare b. prin folosirea unor formulare predefinite c. prin folosirea unor tehnici de filtrare (filtru automat, avansat) d. prin definirea zonelor de amplasare a rezultatelor 9. Care dintre funcţiile Excel calculează valoarea ratei dobânzii pentru un împrumut în condiţii de anuitate: a. Nper(0 b. Product(0 c. Fv() d. Rate() 10. Dintre efectele care pot fi operate în prezentările Power Point sunt: a. efecte de animaţie b. efecte tridimensionale asupra unor obiecte c. efecte de tranziţie la schimbarea diapozitivelor d. declanşarea unei secvenţe sonore Subiect I - Rezolvarea problemei în Excel: Subiect III - Răspunsurile corecte pentru testele grilă: r.grilă Variantă r.grilă Variantă corectă corectă 1. a,d 6. b,c 2. a,d 7. - (se pot opera toate) 3. b,d 8. b,c 4. b,d 9. d 5. a,c,d 10. a,b,c.d 177

178 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Teste pentru VERIFICAREA FI ALĂ Testarea finală este diferită în funcţie de participarea studentului la verificările pe parcursul semestrului. Astfel, dacă studentul a susţinut probele de verificare (Verificare1 şi Verificare2) şi a obţinut cel puţin nota 5 la fiecare dintre verificări, va susţine numai testul din unităţile de învăţare 9 şi 10 (Verificare 3); dacă nu a obţinut cel puţin nota 5 la ambele verificări pe parcurs va susţine un test din toate unităţile de învăţare (Verificare finală). În caz de nepromovare a probei de verificare, la examenul de restanţă vor fi folosite chestionare cu structura prezentată pentru Verificare finală. VERIFICARE 3 Testarea pentru Verificare 3 se face printr-un chestionar compus din 3 tipuri de subiecte: Subiectul I include 3 întrebări la care se solicită răspunsuri concise; Subiectul II include 3 cerinţe de scriere a comenzilor SQL, prin care să se rezolve anumite operaţii specificate; Subiectul III include 12 întrebări de tip grilă. Pentru acest subiect, dintre cele 4 variante de răspuns posibile pot fi corecte: toate, 3, 2 varinte, o singură variantă sau nici o variantă, caz în care se trage o liniuţă şi între paranteze se specifică răspunsul corect. Punctajul pentru subiectul I este 1,5 puncte (3*0,5 puncte), pentru subiectul II este 1,5 puncte (3*0,5 puncte), iar pentru subiectul III este de 6 puncte (12*0,5 puncte). Se acordă şi 1 punct din oficiu - TOTAL = 10 puncte. În continuare vor fi prezentate 2 modele de chestionare pentru Verificare 3. CHESTIO AR R. 1 Subiect I: Răspundeţi pe scurt la următoarele întrebări: 1. Care sunt componentele unui sistem informatic integrat de gestiune hotelieră? 2. Ce gestionează o soluţie de tip Enterprise Aplication Integration (EAI)? 3. Care sunt diferenţele între comenzile ALTER TABLE şi INSERT? Subiect II: Scrieţi instrucţiunile SQL pentru: 1. Adăugarea în tabelul Furnizor a câmpului de tip text(50). 2. Crearea unui index pentru a preveni introducerea de date nule în câmpul Matricola din tabelul Student. 3. Modificarea valorilor din câmpul umar telefon din înregistrările tabelului Beneficiar care îndeplinesc condiţia ume = Popescu. Subiect III: Specificaţi variantele corecte: 1. Ce operaţii nu pot fi realizate printr-o cerere de interogare de tip selecţie: a. actualizarea datelor din tabele b. selecţia datelor pe baza unor criterii c. utilizarea unor funcţii de agregare d. preluarea unor parametri externi pentru introducerea unor condiţii de selecţie 2. Dacă un element de sintaxă este înclus între paranteze drepte, atunci el poate fi: a. element de sintaxă opţional b. orice element de sintaxă c. nume de câmp de date conţinând caractere neacceptate de SQL 178

179 d. nume de câmpuri de date care conţin spaţii 3. Din constrângerile între tabele fac parte: a. constrângerile de înregistrare b. constrângerile de nuplu c. constrângerile de domeniu d. constrângerile de integritate referenţială 4. Clauzele folosite pentru filtrarea înregistrărilor la nivel de grupuri de înregistrări sunt: a. GROUP BY b. WHERE c. ORDER BY d. HAVING 5. Folosind instrucţiunea INSERT INTO cu clauza VALUES se poate: a. adăuga o înregistrare cu un set de valori la un tabel b. crea un tabel cu înregistrări din alt tabel c. adăuga un câmp de date la un tabel d. introduce un tabel într-o bază de date 6. În componenţa produsului Microsoft Dynamics CRM se întâlnesc modulele: a. Producţie b. Marketing c. Management d. Service 7. Elementele SQL care restricţionează domeniul entităţilor participante la interogări sunt: a. instrucţiunile b. clauzele c. funcţiile d. operatorii 8. Într-o instrucţiune SELECT, numele câmpurilor de date cu valori calculate sau folosite în locul câmpurilor de date originale din tabele sunt nume: a. de argumente din funcţii b. din expresii relazionale c. din expresii logice d. de tip alias 9. Clauza Constraint se foloseşte în instrucţiunile: a. Update b. Create table c. Drop table d. Alter table 10. În SQL, ALTER TABLE cu clauze corespunzătoare se poate folosi pentru: a. ştergerea unui tabel b. adăugarea unui câmp de date la un tabel c. modificarea tipului de date al unui câmp d. ştergerea unui câmp de date dintr-un tabel 11. Într-un bloc de selecţie, clauza HAVING se plasează numai după: a. instrucţiunea SELECT b. clauza FROM c. GROUP BY d. ORDER BY 12. În SQL o funcţie poate să conţină elementele de sintaxă următoare: a. caractere de înlocuire b. paranteze drepte c. un nume admis de SQL d. argumente separate prin virgulă 179

180 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Subiect I - Răspunsurile corecte: 1. Principalele componente ale unui sistem informatic integrat de gestiune hotelieră sunt: Front-Office (Reservation, Check-In, Check-Aut, Reporting System etc.) pentru activităţile de recepţie; Back-Office (gestiune financiar-contabilă, comercial, aprovizionare, resurse umane etc.). 2. O soluţie de tip EAI gestionează: interfeţele şi schimburile dintre aplicaţii, fără a influenţa funcţionarea internă a aplicaţiilor, care rămân independente. 3. Comanda ALTER TABLE operează asupra structurii datelor, permiţând adăugarea unor câmpuri în structura unui tabel, în timp ce comanda INSERT permite adăugarea de înregistrări într-un tabel. Subiect II - Răspunsurile corecte pentru scrierea comenzilor SQL: 1. Adăugarea în tabelul Furnizor a câmpului de tip text(50) se realizează cu comanda ALTER TABLE: ALTER TABLE Furnizor ADD COLUMN text(50); 2. Crearea unui index pentru a preveni introducerea de date nule în câmpul Matricola din tabelul Student se realizează cu comanda CREATE INDEX: CREATE INDEX idxstudent ON Student (Matricola) WITH DISALLOW NULL; 3. Modificarea valorilor din câmpul umar telefon din înregistrările tabelului Beneficiar care îndeplinesc condiţia ume = Popescu se realizează cu comanda UPDATE: UPDATE Beneficiar SET [ umar telefon] = WHERE ume = Popescu ; Subiect III - Răspunsurile corecte pentru testele grilă: r.grilă Variantă corectă r.grilă Variantă corectă 1. b,c 7. b 2. a,c,d 8. d 3. d 9. b,d 4. d 10. b,c,d 5. a 11. c 6. b,d 12. c,d CHESTIO AR R. 1 Subiect I: Răspundeţi pe scurt la următoarele întrebări: 1. Care sunt cerinţele turiştilor legate de mediul Internet? 2. Care sunt principalele domenii ale sistemului Microsoft Dynamics CRM? 3. Care sunt, în mediul Access, principalele zone ale unui formular? Subiect II: Scrieţi instrucţiunile SQL pentru: 1. Ştergerea din tabelul Student a tuturor înregistrărilor care au Cod facultate <=3. 2. Calcularea valorii medii din câmpul Salariu negociat din tabelul Salarii. 180

181 3. Ştergerea indexului asociat câmpului Cod din tabelul Beneficiar. Subiect III: Specificaţi variantele corecte: 1. În blocul de selecţie din limbajul DML al mediului SQL cuvintele cheie se folosesc pentru: a. instrucţiuni b. clauze c. funcţii d. operatori 2. În mediul SQL operatorii care se folosesc în scrierea instrucţiunilor sunt: a. AS b. AND c. LIKE d. NOT 3. În SELECT şirul Client = 538 specificat după clauza WHERE este: a. o constantă şir de caractere b. o expresie relaţională c. o expresie logică d. un şir de caractere nerecunoscut de mediul SQL 4. Controale incluse într-un formular asigură: a. afişarea proprietăţilor pentru câmpurile de dată b. executarea unor acţiuni c. definirea unor caracteristici din structura tabelei d. afişarea datelor 5. Care dintre proprietăţi specifică reguli de validare pentru introducerea datelor într-un câmp al unei tabele a bazei de date: a. Caption b. Validation Rule c. Validation Text d. Required 6. În SELECT, şirul de caractere HAVING Avg([Numar comenzi]) > 50 conţine: a. o clauză b. o funcţie c. o expresie relaţională d. un operator de atribuire 7. În SELECT, evaluarea expresiei [Nume client] + " " + [Prenume client] AS [Nume şi prenume client] are ca efect: a. concatenarea a două câmpuri de date b. adunarea datelor din două câmpuri de date c. adăugarea unui câmp într-un tabel d. atribuirea unui nume la un câmp alias 8. În SQL criteriile de selecţie a înregistrărilor care fac obiectul unor prelucrări pot fi introduse prin folosirea clauzelor: a. GROUP BY b. ORDER BY c. HAVING d. WHERE 9. Modul de reprezentare a datelor în cadrul bazelor de date relaţionale este sub formă de: a. tabel b. reţea c. fişiere de tip special care stochează datele, structura acestora şi legăturile dintre ele d. fişiere de tip text 10. În SELECT numele câmpurilor de date se delimitează folosind caracterul: a. diez (#) 181

182 I FORMATICĂ ECO OMICĂ b. punct şi virgulă (;) c. virgulă (,) d. punct (.) 11. Într-o aplicaţie realizată în SGBD Access la nivelul unei cereri de interogare se pot declara: a. relaţii temporare b. criterii de selecţie a înregistrărilor c. un antet de pagină d. expresii calculate 12. Clauza Constraint nu se foloseşte în instrucţiunile: a. UPDATE b. CREATE TABLE c. DROP TABLE d. ALTER TABLE Subiect I - Răspunsurile corecte: 1. În principal, cerinţele turiştilor legate de mediul Internet se referă la: creşterea posibilităţilor de informare; stimularea motivaţiei turistice prin faptul că există mai multe opţiuni; flexibilitate, comoditate şi mobilitate; posibilitatea de înregistrare şi plată on-line pentru rezervări de locuri de cazare şi bilete de avion. 2. Principalele domenii ale sistemului Microsoft Dynamics CRM sunt: managementul procesului de vânzare (Sales); managementul campaniilor de marketing (Marketing); managementul activităţii de service (Service). 3. Principalele zone ale unui formular: Form Header (antetul formularului) zonă pentru titlu; Page Header (antetul de pagină) zonă afişată numai în momentul tipăririi formularului; Details (zona de detaliu) zonă care cuprinde controalele necesare afişării şi editării înregistrărilor; Page Footer (subsolul de pagină) corespunde zonei de antet de pagină şi este afişat numai la tipărirea formularului; Form Footer (subsolul formularului) corespunde zonei de antet a formularului şi poate conţine informaţii la nivelul formularului (totaluri, informaţii de final de formular etc.). Subiect II - Răspunsurile corecte pentru scrierea comenzilor SQL: 1. Ştergerea din tabelul Student a tuturor înregistrărilor care au Cod facultate <=3 se realizează cu comanda DELETE FROM: DELETE FROM Student WHERE [Cod facultate] <=3; 2. Calcularea valorii medii din câmpul Salariu negociat din tabelul Salarii se realizează cu comanda SELECT AVG(): SELECT AVG([Salariu negociat]) AS [Salariu mediu] FROM Salarii; 3. Ştergerea indexului asociat câmpului Cod din tabelul Beneficiar se realizează cu comanda DROP INDEX: 182 DROP INDEX Cod ON Beneficiar;

183 Subiect III - Răspunsurile corecte pentru testele grilă: r.grilă Variantă corectă r.grilă Variantă corectă 1. a,b,c,d 7. a,d 2. b,d 8. c,d 3. b 9. a,c 4. b,d 10. c 5. b 11. a,b,d 6. a,b,c 12. a,c VERIFICARE FI ALĂ Testarea pentru Verificare finală se face printr-un chestionar compus din 4 tipuri de subiecte: Subiectul I include 2 întrebări la care se solicită răspunsuri concise; Subiectul II include 2 cerinţe de scriere a comenzilor SQL, prin care să se rezolve anumite operaţii specificate; Subiectul III include 12 întrebări de tip grilă. Pentru acest subiect, dintre cele 4 variante de răspuns posibile pot fi corecte: toate, 3, 2 varinte, o singură variantă sau nici o variantă, caz în care se trage o liniuţă şi între paranteze se specifică răspunsul corect; Subiectul IV include o problemă, care trebuie transpusă într-o structură tabelară şi rezolvată folosind facilităţile MS Excel. Punctajul pentru subiectul I este 1 punct (2*0,5 puncte), pentru subiectul II este 1 punct (2*0,5 puncte), pentru subiectul III este de 5 puncte (10*0,5 puncte), iar pentru subiectul 4 este de 2 puncte. Se acordă şi 1 punct din oficiu - TOTAL = 10 puncte. În continuare vor fi prezentate un model de chestionar pentru Verificare finală. CHESTIO AR R. 1 Subiect I: Răspundeţi pe scurt la următoarele întrebări: 1. Ce etape trebuie parcurse pentru generarea automată a cuprinsului într-un document Word? 2. Ce moduri oferă Power Point pentru vizualizarea diapozitivelor? Subiect II: Scrieţi instrucţiunile SQL pentru: 1. Selectarea înregistrărilor din tabelul Beneficiar care au în câmpul Banca valoarea BRD sau BCR. 2. Copierea tuturor înregistrărilor din tabelul Student într-un nou tabel MTCStud care să conţină numai câmpurile: Matricol, ume prenume, Cod facultate, An, Grupa. Subiect III: Specificaţi variantele corecte: 1. Un limbaj de programare include: a. logica programării b. tehnicile de programare c. comenzi de lucru cu fişiere d. programele pentru aplicaţiile utilizatorului 2. Care dintre funcţiile Excel se pot folosi pentru localizarea unei înregistrări dintr-o bază de date: a. If() b. Get() 183

184 I FORMATICĂ ECO OMICĂ c. Stdev() d. Average() 3. Master Slide se poate folosi în Power Point pentru: a. definirea hiperlegăturilor dintre obiecte b. realizarea unui stil unitar al prezentării c. generarea de pagini web d. creşterea operativităţii în realizarea prezentării 4. Care dintre produsele informatice nu necesită cumpărarea licenţelor de utilizare: a. cele donate de producătorii de software b. cele care conţin jocuri c. cele care intră în componenţa sistemului de operare d. cele fără marcă înregistrată 5. O celulă a memoriei RAM reprezintă: a. echivalentul unui caracter tipărit b. echivalentul unei cifre binare c. un grup de celule adiacente care pot fi adresate individual d. echivalentul unui bit 6. Care dintre componente sunt considerate componente de comunicaţie într-o reţea de calculatoare: a. sistemul de operare al server-ului b. sistemul de operare de pe staţiile de lucru c. switch-urile d. ruterele 7. Componenta ROM-BIOS asigură: a. încărcarea sistemului de operare b. memorarea temporară a datelor ce vor fi prelucrate c. rutinele pentru testarea componentelor fizice la punerea sub tensiune a sistemului de calcul d. interconectarea componentelor pe placa de bază 8. În comanda SELECT din SQL, şirul de caractere Count([Numar comenzi]) AS [Număr de cantităţi valabile] specificat după numele comenzii SELECT conţine: a. un operator de atribuire b. constantă şir de caractere c. un şir de caractere cu erori de sintaxă d. funcţie 9. În informatică datele sunt văzute ca fiind: a. o modalitate de comunicare între utilizator şi calculator b. un suport informaţional c. obiectul prelucrărilor automate d. o modalitate de reprezentate a informaţiilor care se vor prelucra prin proceduri automate 10. În Access, ce proprietăţi pot fi definite numai pentru câmpurile de tip numeric: a. Default Value b. Caption c. Input Mask d. Decimal Places Subiect IV: Să se rezolve folosind facilităţile Excel următoarea problemă: La Informatică se susţin la proba scrisă 3 teste la care se poate obţine max. 100 de puncte pentru fiecare test. Pentru prezenţa la seminar se acordă max. de 25 de puncte, pentru activitatea de la seminar max. 75 de puncte. Se cere: a. să se transpună într-o structură tabelară datele şi să se completeze punctajul obţinut de fiecare student; b. să se transforme punctajul în notă ştiind că: 400 de puncte corespund notei 10; 184

185 pentru a promova, studentul trebuie să obţină cel puţin 200 de puncte la proba scrisă (cele 3 teste); în cazul în care studentul nu s-a prezentat la testele de la proba scrisă este considerat absent, iar în rest i se calculează nota; c. să se afişeze situaţia studentului (Promovat, Restantier sau Absent), nr. studenţilor promovaţi şi nr. celor absenţi. Subiect I - Răspunsurile corecte: 1. Principalele etape care trebuie parcurse pentru generarea automată a cuprinsului într-un document Word sunt: selectarea şi marcarea titlurilor şi/sau subtitlurilor ca elemente ale unei liste ierarhice (fila Home, grupul de comenzi Styles); se poziţionează cursorul în locul în care va fi inserat cuprinsul ; se selectează fila Reference, grupul de comenzi Table of Contents şi apoi comanda Insert Table of Contents; se alege modul în care va apare cuprinsul. 2. Pentru vizualizarea diapozitivelor, Power Point oferă, prin grupul de comenzi Presentation Views, următoarele posibilităţi: modul de vizualizare Normal; modul de vizualizare diapozitiv - Slide; modul de vizualizare Normal Outline; modul de vizualizare globală. Subiect II - Răspunsurile corecte pentru scrierea comenzilor SQL: 1. Selectarea înregistrărilor din tabelul Beneficiar care au în câmpul Banca valoarea BRD sau BCR se realizează cu comanda SELECT... FROM: SELECT * FROM Beneficiar WHERE Banca = BRD OR Banca = BCR ; 2. Copierea tuturor înregistrărilor din tabelul Student într-un nou tabel MTCStud care să conţină numai câmpurile: Matricol, ume prenume, Cod facultate, An, Grupa se realizează cu comanda SELECT. INTO: SELECT Matricol, [ ume prenume], [Cod facultate], An, Grupa INTO MTCStud FROM Student; Subiect III - Răspunsurile corecte pentru testele grilă: r.grilă Variantă corectă r.grilă Variantă corectă 1. c 6. c,d 2. b 7. a 3. b,d 8. a,d 4. a,d 9. b,c,d 5. b,d 10. c,d 185

186 I FORMATICĂ ECO OMICĂ Subiect IV: - Rezolvarea problemei în Excel: 186