CAPITOLUL XI

Transcriere

1 CAPITOLUL XI Lucrări contabile de închidere a exerciţiului financiar 11.1 Situaţiile financiare anuale întocmite de firmă: caracteristici şi componente Potrivit art. 27 aliniatul 4 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată precum şi secţiunii 2.1 din OMFP nr. 94/2001, exerciţiul financiar pentru agenţii economici din România începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de activitate, când acesta începe la data înfiinţării, respectiv înmatriculării la Oficiul registrului comerţului. Încheierea exerciţiului financiar se concretizează din punct de vedere contabil, prin întocmirea situaţiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a patrimoniului firmei, precum şi a profitului sau pierderii şi fluxurilor de trezorerie ale acesteia pentru respectivul exerciţiu financiar. Situaţiile financiare trebuie să fie întocmite cu respectarea prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991 republicată precum şi Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele de Contabilitate Internaţionale aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 94/2001 referitoare la: forma şi conţinutul bilanţului, contului de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie, informaţiilor adiţionale ce trebuiesc furnizate sub forma notelor la conturile anuale. Ele trebuie să prezinte unele caracteristici calitative, printre care menţionăm: - reprezentarea fidelă a rezultatelor şi poziţiei financiare a firmei; - reflectarea realităţii economice a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu numai forma legală a acestora; - imparţialitatea; - prudenţa; - prezentarea tuturor aspectelor semnificative cu privire la modificările produse în patrimoniul firmei. Situaţiile financiare anuale întocmite de firmă cuprind 1 : 1. Bilanţul; 2. Contul de profit şi pierdere; 3. Situaţia modificărilor capitalului propriu; 4. Situaţia fluxurilor de trezorerie; 5. Politici contabile şi note explicative. 1. Bilanţul contabil este definit prin Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii aprobat prin HG. 704/1993 şi OMFP nr. 94/2001, ca fiind documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ şi pasiv ale firmei la încheierea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege şi care asigură imaginea fidelă, clară şi completă atât a patrimoniului cât şi a rezultatului financiar obţinut de firmă. El cuprinde toate elementele de activ şi de pasiv grupate după destinaţie, şi respectiv, provenienţa lor, formatul pe verticală al acestuia fiind aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele de Contabilitate Internaţionale. 2. Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile şi cheltuielile exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere) şi este aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 94/ Situaţia modificărilor capitalului propriu, reprezintă o componentă separată a situaţiilor financiare şi evidenţiază: 1 Cap. I secţiunea nr. 3 din OMFP nr. 94/2001.

2 - profitul net sau pierderea netă a perioadei şi influenţa asupra capitalului propriu al firmei; - tranzacţiile de capital cu proprietarii şi repartizările către aceştia; - modificări ale capitalului propriu la începutul şi sfârşitul perioadei. 4. Situaţia fluxurilor de trezorerie (cash flow) reprezintă un instrument important în aprecierea echilibrului financiar al firmei. Aşa cum remarcau doi reputaţi economişti canadieni 2 informaţiile conţinute în tabloul fluxurilor de trezorerie, alături de cele conţinute de celelalte documente de sinteză, trebuie să ajute investitorii, creditorii şi alţi utilizatori în evaluarea lichidităţii şi solvabilităţii firmei, precum şi a capacităţii ei de a obţine resurse interne, de a-şi rambursa datoriile, de a reinvesti şi de a distribui dividende proprietarilor. În varianta românească cash flow-ul este reprezentat de variaţia trezoreriei nete între două perioade diferite: Cash flow = Trezoreria netă 1 - Trezoreria netă 0 Potrivit prevederilor OMFP nr. 94/2001, cash flow-ul se calculează distinct pe trei tipuri de activităţi: a) Cash flow din activităţi de exploatare, obţinut ca diferenţă între încasările din exploatare (vânzarea bunurilor, executarea de lucrări, prestări de servicii etc.) şi plăţile din exploatare (furnizori, salarii, impozite şi taxe, creditori diverşi etc.). Se poate calcula prin două metode: directă şi indirectă. - Prin metoda directă, cash flow-ul din exploatare se determină ca diferenţă între totalul veniturilor încasate din exploatare şi totalul plăţilor generate de exploatare astfel: VENITURI ÎNCASATE - PLĂŢI GENERATE DE EXPLOATARE - PLATĂ IMPOZIT PROFIT = CASH DIN EXPLOATARE - Metoda indirectă presupune ajustarea profitului net cu veniturile şi cheltuielile care nu au efect asupra trezoreriei până la obţinerea cash flow din exploatare, astfel: PROFIT NET - ELEMENTE CE NU AU EFECT ASUPRA LICHIDITĂŢILOR = CASH DIN EXPLOATARE b) Cash flow din investiţii, reprezentând diferenţa dintre încasările şi plăţile generate de operaţiile de investire şi dezinvestire, respectiv: încasări din vânzarea de terenuri, clădiri, instalaţii şi echipamente, încasări din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor de către terţi, pe de o parte iar pe de altă parte, plăţi privind achiziţii de imobilizări necorporale, corporale şi financiare; împrumuturi acordate de firmă ş.a. c) Cash flow din finanţare, calculat ca diferenţă între fluxurile de încasări şi plăţi generate de finanţarea externă a firmei cum ar fi: majorări ale capitalului social prin noi aporturi ale proprietarilor; plata dividendelor nete; fluxurile de încasări provenind din emisiunea de obligaţiuni şi din împrumuturi bancare; fluxurile de plăţi generate de rambursarea împrumuturilor. 2 Louis Menard, Nandi Chlala, Comptabilité intermediare, Ottawa,

3 11.2. Studiu de caz privind întocmirea situaţiei fluxurilor de trezorerie Pentru exemplificarea metodologiei de întocmire a situaţiei fluxurilor de trezorerie se porneşte de la modelul simplificat al bilanţul contabil şi contului de profit şi pierdere al firmei Astor SA pentru anii N-1 şi N, care se prezintă astfel: BILANŢ CONTABIL încheiat la 31 decembrie anul N în mil. lei ACTIV ANUL N-1 ANUL N DIFERENŢE 1. Numerar Creanţe Active imobilizate Amortismente (100) (200) TOTAL ACTIV PASIV ANUL N-1 ANUL N DIFERENŢE 1. Furnizori Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni 3. Capital social Rezultatul reportat TOTAL PASIV CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE AL ANULUI N VENITURI TOTALE CHELTUIELI TOTALE, DIN CARE: AMORTIZĂRI ALTE CHELTUIELI PROFIT NET în mil. lei- Presupunem că în cursul anului N firma a efectuat următoarele operaţiuni patrimoniale: - vânzare acţiuni proprii în sumă totală de 100 milioane lei; - răscumpărare de obligaţiuni proprii în valoare de 100 milioane lei şi subscripţie publică de obligaţiuni de 250 milioane lei; - achiziţie de mijloace fixe în valoare de 800 milioane lei; - vânzarea unui teren pentru care s-a încasat 100 milioane lei; - achitare dividende în sumă netă de 150 milioane lei. SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE 1. CASH FLOW DIN EXPLOATARE, din care: 1.1. Profit net 1.2. Descreştere creanţe 1.3. Creştere furnizori 1.4. Amortisment 2. CASH FLOW DIN INVESTIŢII, din care: 2.1. Cumpărări de mijloace fixe 2.2. Vânzare teren în mil. lei- 3

4 3. CASH FLOW DIN ACTIVITĂŢI DE FINANŢARE, din care: 3.1. Încasări din emisiuni de obligaţiuni 3.2. Rambursare contravaloare obligaţiuni 3.3. Încasări din emisiuni de acţiuni 3.4. Dividende plătite FLUX NET DE NUMERAR (1+2+3) - 50 Se constată o diminuare a trezoreriei nete la finele anului N (comparativ cu anul N-1) cu 50 milioane lei, urmare investiţiilor efectuate cu achiziţia de mijloace fixe necesare retehnologizării firmei. 5. Politici contabile şi note explicative la conturile anuale, cuprind date şi informaţii privind: - Situaţia activelor imobilizate; - Situaţia provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli; - Repartizarea profitului; - Analiza rezultatului din exploatare; - Situaţia creanţelor şi datoriilor; - Principii, politici şi metode contabile; - Informaţii privind acţiunile şi obligaţiunile emise de firmă; - Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii; - Calculul şi analiza principalilor indicatori economico-financiari (lichiditate, risc, activitate, profitabilitate etc.); - Alte informaţii privind: prezentarea firmei; relaţia cu filialele, societăţi asociate sau alte întreprinderi la care deţine titluri de participare strategice; exprimarea în moneda naţională a elementelor patrimoniale, a veniturilor şi cheltuielilor exprimate iniţial într-o monedă străină; impozitul pe profit, evoluţia cifrei de afaceri etc Aprobarea, semnarea şi publicarea situaţiilor financiare ale firmei; aprobarea distribuirii profitului net Potrivit prevederilor legale ( Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, HG. nr. 704/1993, OG.22/1996 şi OMFP 94/2001) situaţiile financiare ale firmei se vor semna de persoana însărcinată cu elaborarea acestora, vor fi însuşite de consiliul de administraţie prin semnătura preşedintelui acestuia şi aprobate de adunarea generală anuală a acţionarilor sau asociaţilor (care aprobă şi distribuirea profitului). Pentru fiecare exerciţiu financiar, consiliul de administraţie al firmei este obligat să elaboreze un raport al administratorilor care trebuie să conţină: - analiza fidelă a evoluţiei activităţii firmei pe durata exerciţiului financiar şi a situaţiei sale la încheierea acestuia; - valoarea dividendelor propuse a fi acordate acţionarilor sau asociaţilor; - informaţii asupra evenimentelor importante survenite în cadrul firmei, în perioada scursă de la închiderea exerciţiului financiar, ce au afectat bunul mers al activităţii sale; - informaţii asupra evoluţiei firmei într-un viitor previzibil; - informaţii asupra activităţilor din domeniul cercetării şi dezvoltării firmei; - informaţii privind acţiunile proprii : achiziţii de acţiuni în cursul exerciţiului financiar şi valoarea plăţilor efectuate; vânzări de acţiuni proprii şi valoarea încasărilor; numărul şi valoarea nominală a tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de firmă precum şi ponderea pe care o reprezintă acestea în capitalul social; - numele, prenumele şi pregătirea profesională a fiecărui administrator.

5 Potrivit prevederilor art. 29 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată Bilanţurile contabile ale societăţilor comerciale sunt supuse verificării si certificării de către cenzori, experţi contabili, contabili autorizaţi cu studii superioare sau societăţi comerciale de expertiza. Cu minimum 15 zile înaintea adunării generale, consiliul de administraţie al firmei are obligaţia să trimită o copie a situaţiilor financiare anuale ale firmei aprobate, împreună cu raportul administratorilor şi cenzorilor (auditorilor statutari), tuturor asociaţilor sau acţionarilor sau, să notifice acestora că raportul anual este disponibil la firmă şi se distribuie gratuit la cerere. Copia situaţiilor financiare anuale ale firmei aprobate de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor (inclusiv anexele acestora) urmează a fi depusă în termenul prevăzut de lege (15 aprilie a anului următor) la Direcţia generală teritorială a Ministerului Finanţelor şi la Oficiul registrului comerţului. Consiliul de administraţie, potrivit Legii societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată, are obligaţia de a asigura publicarea situaţiilor financiare anuale ale firmei (inclusiv raportul administratorilor şi cenzorilor) în Monitorul Oficial al României in termenul prevăzut de lege Lucrări premergătoare întocmirii bilanţului contabil Înainte de întocmirea propriu-zisă a situaţiilor anuale, compartimentele de specialitate ale firmei, procedează în mod obligatoriu la efectuarea unor lucrări pregătitoare, cum sunt: 1. Întocmirea balanţei de verificare, înainte de inventarierea patrimoniului; 2. Inventarierea generală a patrimoniului; 3. Contabilizarea operaţiunilor de regularizare privind: - diferenţele constatate cu ocazia inventarierii patrimoniului; - înregistrarea amortizărilor şi provizioanelor; - înregistrarea diferenţelor de conversie activ-pasiv; - delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor. 4. Întocmirea balanţei de verificare după inventarierea generală a patrimoniului; 5. Determinarea rezultatului exerciţiului şi repartizarea profitului net 3 ; 6. Completarea propriu-zisă cu date a setului de formulare ce compun situaţiile anuale Balanţa de verificare contabilă. Reprezintă un procedeu specific al metodei contabilităţii, care asigură: verificarea exactităţii înregistrărilor contabile; legătura între conturile analitice şi contul sintetic pe care îl dezvoltă; legătura între conturile sintetice prezentate în Planul de conturi general aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993 cu modificările si completările ulterioare (anexa nr. 1) şi bilanţul contabil precum şi centralizarea datelor contabile curente. Balanţa de verificare se prezintă sub forma unei situaţii tabelare, cu mai multe coloane, în care se înscriu datele valorice preluate din conturi, cu respectarea celor trei principii fundamentale ale contabilităţii: - principiul dublei reprezentări; - principiul dublei înregistrări; - principiul dublei centralizări. Cu ajutorul balanţei de verificare se verifică corelaţiile dintre egalităţile generate de dubla înregistrare a operaţiilor patrimoniale în contabilitate, respectiv concordanţa dintre totalul înregistrărilor din registrul - jurnal şi totalul rulajelor debitoare şi totalul rulajelor creditoare din balanţă, precum şi concordanţa dintre totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din cartea mare şi totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din balanţă. 3 În cazul firmelor cu capital integral sau majoritar privat, repartizarea profitului pe destinaţii se face de regulă odată cu aprobarea bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierderi de către adunarea generală a asociaţilor sau acţionarilor. 5

6 Balanţele de verificare pot fi clasificate după mai multe criterii: 1. După numărul de egalităţi pe care le conţin, distingem: a) balanţe de verificare cu o serie de egalităţi; b) balanţe de verificare cu două serii de egalităţi; c) balanţe de verificare cu trei serii de egalităţi; d) balanţe de verificare cu patru serii de egalităţi. a) Balanţa de verificare cu o serie de egalităţi (mai rar utilizată în activitatea practică), din punct de vedere al conţinutului, se prezintă în două variante şi anume: a 1 ) balanţa de verificare a sumelor, cuprinzând două coloane de sume debitoare şi creditoare, al căror total trebuie să fie egal, respectiv: Total sume debitoare = Total sume creditoare BALANŢA DE VERIFICARE A SUMELOR Simbolul conturilor Denumirea conturilor TOTAL SUME Debitoare Creditoare 1 2. n * TOTAL T.S.D. T.S.C. a 2 ) balanţa de verificare a soldurilor, cuprinzând două coloane de solduri finale, debitoare şi creditoare, care de asemenea trebuie să fie egale între ele, respectiv: Solduri finale debitoare = Solduri finale creditoare BALANŢA DE VERIFICARE A SOLDURILOR Simbolul conturilor Denumirea conturilor Solduri finale Debitoare Creditoare 1 2. n * TOTAL T.Sd.D. T.Sd.C. b) Balanţa de verificare cu două serii de egalităţi, este o combinaţie dintre balanţa de sume şi cea de solduri, având ca primă serie, egalitatea dintre total sume debitoare şi total sume creditoare iar ca a doua serie, egalitatea între soldurile finale debitoare şi cele creditoare, respectiv: I. Total sume debitoare = Total sume creditoare II. Solduri finale debitoare = Solduri finale creditoare BALANŢA DE VERIFICARE A SUMELOR ŞI SOLDURILOR Simbolul conturilor Denumire a conturilor Sume totale 6 Solduri finale D C D C 1 2. n * TOTAL T.S.D. T.S.C. T.Sd.D. T.Sd.C.

7 c) Balanţa de verificare cu trei serii de egalităţi, cuprinde coloane valorice de: rulaje cumulate (debitoare şi creditoare); total sume (debitoare şi creditoare) şi solduri finale (debitoare şi creditoare). Egalităţile în cadrul acestui tip de balanţă sunt: I. Rulaje cumulate debitoare = Rulaje cumulate creditoare II. Total sume debitoare = Total sume creditoare III. Solduri finale debitoare = Solduri finale creditoare BALANŢA DE VERIFICARE CU TREI SERII DE EGALITĂŢI Simbolul conturilor Denumire a conturilor 1 2. n * TOTAL T.R. D. Rulaje cumulate Total sume 7 Solduri finale D C D C D C T.R. C. T.S. D. T.S. C. Sdf. D d) Balanţa de verificare cu patru serii de egalităţi, (recomandată de Regulamentul privind aplicarea Legii contabilităţii nr. 82/1991 republicată), cuprinde patru serii de coloane valorice, respectiv: solduri iniţiale (debitoare şi creditoare); rulaje cumulate (debitoare şi creditoare); total sume (debitoare şi creditoare) şi solduri finale (debitoare şi creditoare). Cele patru serii de egalităţi ale acestui tip de balanţă sunt: I. Solduri iniţiale debitoare = Solduri iniţiale creditoare II. Rulaje cumulate debitoare = Rulaje cumulate creditoare III. Total sume debitoare = Total sume creditoare IV. Solduri finale debitoare = Solduri finale creditoare BALANŢA DE VERIFICARE CU PATRU SERII DE EGALITĂŢI Simbolul Denumirea conturilor conturilor 1 2. n * TOTAL Sdi. D Sdi. C. T.R. D. Sdf. C. Solduri iniţiale Rulaje cumulate Total sume Solduri finale D C D C D C D C T.R.C.T.S. D. T.S. C. Sdf. D 2. După tipul de conturi pentru care se întocmesc, se disting: a) balanţe de verificare analitice; b) balanţa de verificare sintetică. a) Balanţele de verificare analitice se întocmesc lunar, numărul acestora fiind egal cu numărul de conturi sintetice care comportă dezvoltare în analitice. Printre conturile sintetice care se dezvoltă obligatoriu în conturi analitice menţionăm: 300 Materii prime ; 401 Furnizori ; 411 Clienţi ; 446 Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate ; 447 Fonduri speciale-taxe şi vărsăminte asimilate ; 461 Debitori diverşi ; 462 Creditori diverşi ; ş.a. Sdf. C.

8 Balanţele de verificare analitice asigură legătura între contul sintetic pentru care se întocmesc şi conturile analitice ce compun respectivul cont sintetic. Spre deosebire de balanţele de verificare sintetice, cele analitice, nu se bazează pe serii de egalităţi, ele urmărind doar corelaţii între contul sintetic şi conturile analitice componente. Cel mai des întâlnite în practică sunt balanţele analitice de solduri, cu un singur etalon de evidenţă (cel valoric) sau cu două etaloane de evidenţă (cantitativ şi valoric), al căror total sold final (debitor sau creditor, după caz), trebuie să fie egal cu soldul final debitor sau creditor al contului sintetic. BALANŢA DE VERIFICARE ANALITICĂ A CONTULUI CLIENŢI Conturile analitice Denumirea conturilor analitice 1 2. n * TOTAL * Contul sintetic Clienţi Debitoare TOTAL SUME Creditoare SOLD b) Balanţa de verificare sintetică, are formă tabelară şi conţine 1-4 serii de egalităţi valorice. Firmele au obligaţia să întocmească lunar o singură balanţă de verificare sintetică, care va cuprinde toate conturile ce conţin elemente valorice. Pe baza balanţei se verifică exactitatea înregistrărilor în conturile sintetice şi se stabilesc legăturile între conturile sintetice şi bilanţul contabil. Balanţele de verificare sintetice îndeplinesc următoarele funcţii mai importante: 1. Funcţia de verificare a exactităţii înregistrărilor contabile. Această funcţie se materializează în diversele corelaţii ce se stabilesc în interiorul balanţei de verificare precum şi între balanţa de verificare şi alte documente contabile. Astfel, în interiorul balanţei de verificare se stabilesc următoarele corelaţii: - Total solduri iniţiale debitoare = Total solduri iniţiale creditoare; - Total rulaj cumulat debitor = Total rulaj cumulat creditor; - Total sume debitoare = Total sume creditoare; - Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare; - Soldul iniţial + Rulaj cumulat = Total sume (debitor sau creditor) (debitor sau creditor) (debitoare sau creditoare) - Soldul final = Total sume debitoare - Total sume creditoare (debitor sau creditor) Corelaţiile între balanţa de verificare şi alte documente contabile sunt următoarele: - Soldurile iniţiale din balanţa de verificare a anului curent sunt egale cu soldurile finale ale balanţei de verificare încheiate la finele exerciţiului financiar anterior; - Totalul rulajului cumulat din balanţa de verificare încheiată la finele unei luni trebuie să corespundă cu totalul Registrului - jurnal stabilit pentru aceea lună. 8

9 2. Funcţia de centralizare a existenţei, mişcării şi transformării mijloacelor economice şi a surselor de formare a acestora. Face referire la aceea că, operaţiile patrimoniale efectuate de firmă în cursul lunii, au corespondent în suma rulajelor debitoare sau creditoare ale conturilor sintetice prezentate în balanţa de verificare. 3. Funcţia de legătură între conturile sintetice şi bilanţul contabil. Constă în aceea că, datele necesare completării bilanţului contabil, nu se preiau direct din conturi, mai întâi ele sunt înregistrate în balanţă şi numai după verificarea exactităţii acestora, sunt trecute din balanţa de verificare în bilanţul contabil Organizarea şi efectuarea inventarierii generale a patrimoniului Conţinutul, importanţa şi modul de organizare al inventarierii patrimoniului Inventarierea patrimoniului 4 reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor de avere şi de capital, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, în patrimoniul firmei, la data la care aceasta se efectuează. În economia de piaţă, inventarierea are un dublu scop şi anume: - stabilirea situaţiei reale a patrimoniului firmei sub aspectul mărimii faptice a acestuia, care se realizează prin compararea existentului faptic de bunuri cu cel înscris în evidenţa contabilă; - determinarea valorii actuale (de piaţă sau de inventar) a structurilor patrimoniale de activ şi de pasiv ale firmei. Potrivit prevederilor legale, agenţii economici au obligaţia de a efectua inventarierea generală a patrimoniului, la începutul activităţii, cel puţin odată pe an, de regulă la sfârşitul anului, pe parcursul funcţionării firmei, în cazul fuzionării, divizării sau încetării activităţii, precum şi în următoarele situaţii: a) în cazul modificării preţurilor; b) la cererea organelor de control; c) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune; d) la predarea-primirea gestiunii; e) cu prilejul reorganizării gestiunilor; f) ca urmare a calamităţilor naturale, forţă majoră sau alte cazuri prevăzute de lege. Potrivit articolului 8, aliniatul 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicata, răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării patrimoniului şi care elaborează şi transmit comisiilor de inventariere instrucţiuni scrise în acest sens Efectuarea inventarierii generale a patrimoniului. Inventarierea 5 se efectuează de către comisii de inventariere formate din cel puţin două persoane, numite prin decizie scrisă emisă de persoanele autorizate, care au şi obligaţia de a lua măsuri pentru crearea condiţiilor corespunzătoare de lucru pentru comisiile de inventariere. În decizia de inventariere este obligatoriu să se menţioneze componenţa comisiei, numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunile supuse inventarierii, data de începere şi terminare a operaţiunilor. Când se consideră necesar, comisiile de inventariere pot fi coordonate de către o comisie centrală numită de asemenea prin decizie emisă de conducerea firmei. Este de menţionat faptul că din comisiile de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii şi nici contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective. 4 Ordinul nr. 2388/15 decembrie 1995 al ministrului de stat, ministrul finantelor pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului, emis în baza prevederilor art. 9 din Legea contabilitatii nr. 82/ Ordinul nr. 2388/1995 al ministrului de stat, ministrul finantelor pentru aprobarea Noprmelor privind organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului. 9

10 Comisiile de inventariere au obligaţia de a lua o serie de măsuri organizatorice, printre care: a) înainte de începerea inventarierii, trebuie să ia o declaraţie scrisă de la gestionar, din care să rezulte dacă: gestionează valori materiale şi în alte locuri de depozitare; are în gestiune şi bunuri aparţinând terţilor; are cunoştinţă despre unele plusuri sau lipsuri în gestiune; are valori materiale nerecepţionate; a primit sau eliberat valori materiale fără documente; deţine numerar din vânzarea bunurilor; are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii. În plus, gestionarul va menţiona obligatoriu în declaraţia sa felul, numărul şi data ultimului document de intrare şi de ieşire a bunurilor în/din gestiune. b) să identifice toate locurile în care există valori materiale ce urmează a fi inventariate; c) să asigure închiderea şi sigilarea, în prezenţa gestionarului ori de câte ori se întrerup operaţiunile de inventariere iar la reluarea inventarierii să verifice dacă sigiliul este intact; d) să bareze şi să semneze fişele de magazie, la ultima operaţie, menţionând data la care s-au inventariat valorile materiale; e) să verifice dacă este cazul, numerarul din casă şi să stabilească suma încasărilor din ziua curentă; f) să controleze dacă toate instrumentele şi aparatele de măsură şi cântărire au fost verificate şi funcţionează normal. Metodele de inventariere sunt diferenţiate în funcţie de natura elementelor patrimoniale supuse inventarierii, astfel: - Stabilirea stocurilor faptice la bunurile materiale se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare după caz. La anumite categorii de bunuri unde practic metodele prezentate mai sus ar conduce la degradări sau pierderi de bunuri ori la cheltuieli importante cu inventarierea, este admisă inventarierea prin calcule tehnice. Toate bunurile ce se inventariază se înscriu în Listele de inventariere (cod /b), care trebuie să se întocmească pe locuri de depozitare, gestiuni şi categorii de bunuri. - Creanţele şi datoriile faţă de terţi (în principal clienţi şi furnizori) se inventariază prin confirmarea pe baza extraselor a valorii creanţei sau datoriei de către persoanele fizice sau juridice de la care firma are de încasat sau faţă de care are de achitat anumite sume de bani; - Disponibilităţile aflate în conturi la bănci (în lei şi devize) se inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de bănci cu cele din contabilitate; - Disponibilităţile în lei şi devize din caseria firmei se inventariază în ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar, după înregistrarea tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi privind exerciţiul respectiv, prin confruntarea soldurilor din Registrul de casă cu cele din contabilitate; - Celelalte elemente patrimoniale ale firmei de avere sau de capital se inventariază prin verificarea realităţii soldurilor conturilor respective; - Bunurile depreciate, inutilizabile, deteriorate, greu vandabile etc precum şi creanţele şi obligaţiile incerte ori în litigiu, se inventariază pe Liste de inventariere separate Stabilirea şi înregistrarea în contabilitate a rezultatelor inventarierii patrimoniului firmei Rezultatele inventarierii sunt sintetizate în Procesul verbal de inventariere întocmit şi semnat de comisia de inventariere la sfârşitul acestei operaţiuni care cuprinde unele aspecte ce s-au desprins în urma inventarierii unei anumite gestiuni. La procesul verbal se anexează: a) Decizia de numire a comisiei de inventariere; b) Declaraţia de inventar luată de către comisie de la gestionar înaintea începerii inventarierii; c) Listele de inventariere, semnate pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere şi de către gestionar, în care sunt înscrise cu cerneală sau pix, fără ştersături şi spaţii libere, bunurile sau valorile inventariate. Ele servesc ca document pentru stabilirea lipsurilor sau plusurilor de valori materiale constatate cu ocazia inventarierii; d) Extrasele transmise spre confirmare debitorilor şi creditorilor firmei; 10

11 e) Alte documente apreciate ca fiind necesare de către comisia de inventariere. Procesul verbal de inventariere, împreună cu anexele sale este predat comisiei centrale de inventariere sau conducătorului unităţii, după caz. Acest set de documente serveşte pentru realizarea primului scop al inventarierii şi anume acela de stabilire a situaţiei reale a patrimoniului sub aspectul mărimii faptice a acestuia. În vederea atingerii celui de-al doilea scop esenţial al inventarierii şi anume stabilirea valorii actuale (de piaţă sau de inventar) a elementelor patrimoniale, se utilizează Registrul-inventar (cod ), în care se înregistrează valoric, pe baza listelor de inventariere, toate elementele de activ şi de pasiv inventariate, grupate după natura lor, conform posturilor din bilanţul contabil. REGISTRU-INVENTAR la data de 31 decembrie an N Nr. crt. Recapitulaţi a elementelor inventariate Valoarea contabilă Valoarea de inventar Diferenţe de evaluare (de înregistrat) Valoare Cauzele diferenţelor Întocmit, Verificat, La stabilirea valorii de inventar firma se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a cheltuielilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a veniturilor. Dacă se constată că valoarea de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului şi preţul pieţei este mai mare decât valoarea contabilă, în listele de inventariere şi în Registrul-inventar se vor înscrie valorile din contabilitate. În cazul în care se constată că valoarea de inventar stabilită funcţie de utilitatea bunului şi preţul pieţei este mai mică decât valoarea înscrisă în contabilitate, în listele de inventariere şi în Registrul-inventar se înscrie valoarea de inventar. În cazul constatării unor deprecieri relative (nedefinitive), firma trebuie să constituie un provizion pentru deprecieri, care să reflecte situaţia reală a patrimoniului său, indiferent de situaţia sa economică. Potrivit legii, este obligatorie înregistrarea în contabilitate, atât a plusurilor cât a minusurilor constatate cu ocazia inventarierii. 1. Bunurile constatate plus la inventariere se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la preţul pieţei la data constatării sau la costul de achiziţie al bunurilor similare. Plusurile la inventar se înregistrează în contabilitate ca intrări în patrimoniul firmei, prin următoarele formule contabile: a) plusuri la imobilizările necorporale şi corporale: 20 Imobilizări necorporale 21 Imobilizări corporale % = 131 Subvenţii pentru investiţii Lunar, suma reprezentând plusul de inventar la imobilizările necorporale şi corporale amortizate, va fi trecută la venituri prin formula contabilă: 131 Subvenţii pentru investiţii = 7727 Subvenţii pentru investiţii virate la venituri 11

12 b) plusuri la materii prime: 600 Cheltuieli cu materiile prime = 300 Materii prime, în roşu (-) c) plusuri la materiale consumabile: 601 Cheltuieli cu materialele consumabile = 301 Materiale consumabile în roşu (-) d) plusuri la obiecte de inventar aflate în exploatare: 602 Cheltuieli privind obiectele de inventar = 321 Obiecte de inventar în roşu (-) e) plusuri la semifabricate, produse şi animale: % = 711 Venituri din producţia stocată 34 Produse 361 Animale şi păsări f) plusuri la mărfuri în situaţia când evidenţa acestora este ţinută la cost de achiziţie: 607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri în roşu (-) g) plusuri la mărfuri în unităţile de desfacere cu amănuntul: % = 371 Mărfuri în roşu (-) 607 Cheltuieli privind mărfurile în roşu (-) 378 Diferenţe de preţ la mărfuri în roşu (-) 4428 TVA neexigibilă în roşu (-) h) plusuri la ambalaje: 608 Cheltuieli privind ambalajele = 381 Ambalaje în roşu (-) 2. Bunurile constatate lipsă la inventariere, neimputabile, se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea contabilă. Lipsurile imputabile se recuperează de la persoanele vinovate, la valoarea de înlocuire prin care se înţelege costul de achiziţie al bunului respectiv la data constatării pagubei, ce cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piaţă, la care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii. În cazul bunurilor constatate lipsă, ce urmează a fi imputate, care nu pot fi cumpărate de pe piaţă, valoarea de înlocuire se stabileşte de către o comisie formată din specialişti în domeniul respectiv. Lipsurile la inventar, se înregistrează în contabilitate ca ieşiri din patrimoniul firmei, astfel: a) lipsuri de mijloace fixe integral amortizate: 281 Amortizări privind imobilizările corporale = 212 Mijloace fixe b) lipsuri de mijloace fixe amortizate parţial: 12

13 % = 212 Mijloace fixe 281 Amortizări privind imobilizările 6721 Cheltuieli excepţionale privind operaţiile de capital c) lipsuri de materii prime: 600 Cheltuieli cu materiile prime = 300 Materii prime d) lipsuri de materiale consumabile: 601 Cheltuieli cu materialele consumabile = 301 Materiale consumabile e) lipsuri de obiecte de inventar a căror uzură a fost recuperată integral pe cheltuielile de exploatare ale firmei: 322 Uzura obiectelor de inventar = 321 Obiecte de inventar f) lipsuri de obiecte de inventar a căror uzură a fost recuperată parţial: % = 321 Obiecte de inventar 322 Uzura obiectelor de inventar 602 Cheltuieli privind obiectele de inventar g) lipsuri de semifabricate, produse, animale: 711 Venituri din producţia stocată = % 34 Produse 361 Animale şi păsări h) lipsuri de baracamente provenite din producţie proprie: 711 Venituri din producţia stocată = 323 Baracamente şi amenajări provizorii i) lipsuri de baracamente achiziţionate de la terţi: 603 Cheltuieli privind baracamentele = 323 Baracamente şi amenajări provizorii şi amenajările provizorii j) lipsuri de animale şi păsări provenite din producţie proprie: % = 361 Animale şi păsări 711 Venituri din producţia stocată 368 Diferenţe de preţ la animale şi păsări k) lipsuri de animale şi păsări achiziţionate de la terţi: % = 361 Animale şi păsări 606 Cheltuieli cu animalele şi păsările 368 Diferenţe de preţ la animale şi păsări l) lipsuri de produse finite evaluate la preţ standard (prestabilit): 13

14 % = 345 Produse finite 711 Venituri din producţia stocată 348 Diferenţe de preţ la produse m) lipsuri de mărfuri în unităţile cu ridicata: 607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri n) lipsuri de mărfuri în magazinele cu amănuntul: % = 371 Mărfuri 607 Cheltuieli privind mărfurile 378 Diferenţe de preţ la mărfuri 4428 TVA neexigibilă o) lipsuri de ambalaje: 608 Cheltuieli privind ambalajele = 381 Ambalaje Notă: În situaţia în care se constată că lipsurile de inventar sunt imputabile, pe lângă înregistrările prezentate mai sus se mai efectuează în contabilitate şi operaţiunea de imputare a contravalorii acestor bunuri la preţul pieţei, inclusiv TVA colectata prin formula contabila: 461 Debitori diverşi = % (4282 Alte creanţe în legătură cu personalul ) 758 Alte venituri din exploatare 4427 TVA colectată În creditul contului 758 Alte venituri din exploatare se înregistrează costul de achiziţie al bunului respectiv la data constatării pagubei iar în creditul contului 4427 TVA colectată se va înregistra suma rezultată din aplicarea cotei legale de TVA asupra costului de achiziţie al bunului respectiv la data constatării pagubei. În consecinţă persoana (persoanele) vinovate de lipsa în gestiune a bunului respectiv, va trebui să achite costul de achiziţie al bunului la data constatării pagubei, inclusiv taxa pe valoarea adăugată adăugată aferentă costului de achiziţie Contabilitatea operaţiunilor privind înregistrarea la finele exerciţiului financiar a amortizărilor şi provizioanelor, diferenţelor de conversie activ-pasiv şi delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor Potrivit prevederilor Regulamentului pentru aplicarea Legii contabilităţii nr. 82/1991 republicată, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993, cu modificările şi completările ulterioare, la finele exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii, firmele pot să-şi constituie provizioane pentru riscuri şi cheltuieli pentru acele elemente de patrimoniu a căror realizare sau plată este incertă precum şi provizioane pentru deprecierea unor elemente de avere cum sunt: imobilizările, stocurile, creanţele şi titlurile de plasament. Formula contabilă generală de constituire a provizioanelor la finele exerciţiului financiar este: Cont de cheltuieli cu amortizările şi provizioanele = Cont de provizioane 14

15 La finele fiecărui exerciţiu, provizioanele constituite la sfârşitul anului precedent sau în cursul anului se analizează şi se regularizează astfel: - prin debitul unui cont de cheltuieli în cazul majorării provizioanelor: Cont de cheltuieli cu amortizările şi provizioanelor = Cont de provizioane - prin creditul contului de venituri când provizionul trebuie diminuat sau anulat, respectiv când acesta devine total sau parţial fără obiect: Cont de provizioane = Cont de venituri din provizioane În ce priveşte deductibilitatea fiscală a provizioanelor constituite, este de menţionat Ordinul ministrului finanţelor nr. 1459/1995 şi Hotărârea Guvernului nr. 335/1995, potrivit cărora, în categoria provizioanelor deductibile fiscal se cuprind: a) provizioanele pentru litigii cu clienţii, în cazul declarării falimentului acestora; b) provizioanele pentru pierderi din diferenţe de curs valutar aferente creanţelor şi obligaţiilor în valută, inclusiv cele aferente creditelor pentru investiţii. Astfel de provizioane sunt deductibile fiscal la nivelul pierderii nete, obţinută prin deducerea din diferenţele nefavorabile de curs valutar (mai mari) a diferenţelor favorabile de curs valutar (mai mici). c) provizioane pentru garanţii de bună execuţie, acordate clienţilor conform clauzelor contractuale. La închiderea exerciţiului financiar, diferenţele de curs valutar, faţă de data înregistrării în contabilitate a creanţelor şi datoriilor, se înregistrează în conturile de diferenţe de conversie, activ (nefavorabile) sau de pasiv (favorabile). după caz şi se reiau la deschiderea exerciţiului următor, neadmiţându-se compensări între acestea. Pentru diferenţele de conversie nefavorabile se constituie provizioane pentru deprecierea creanţelor. Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în perioada curentă, dar care privesc perioadele sau exerciţiile următoare, precum şi cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciţii se înregistrează distinct în contabilitate, prin folosirea conturilor de regularizare. Ulterior înregistrării în contabilitate a diferenţelor constatate cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, a amortizărilor şi provizioanelor şi delimitării în timp a veniturilor şi cheltuielilor se procedează la întocmirea balanţei de verificare finale, ale cărei solduri vor fi înscrise în situaţiile financiare anuale. 15

16 16 Anexa nr. 1 PLANUL DE CONTURI GENERAL Aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993, cu modificările şi completările ulterioare CLASA 1- CONTURI DE CAPITALURI 10 CAPITAL ŞI REZERVE 101 Capital social 1011 Capital subscris nevărsat 1012 Capital subscris vărsat 104 Prime legate de capital 1041 Prime de emisiune sau de aport 1042 Prime de fuziune 105 Diferenţe din reevaluare 106 Rezerve 1061 Rezerve legale 1063 Rezerve statutare 1068 Alte rezerve 107 Rezultatul reportat 108 Contul întreprinzătorului individual 11 FONDURI 112 Fondul de participare la profit 118 Alte fonduri 12 REZULTATUL EXERCIŢIULUI 121 Profit şi pierdere 129 Repartizarea profitului 13 SUBVENŢII PENTRU INVESTIŢII 131 Subvenţii pentru investiţii 14 PROVIZIOANE REGLEMENTATE 141 Provizioane reglementate 15 PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI 151 Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 1511 Provizioane pentru litigii 1512 Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor 1513 Provizioane pentru cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciţii 1514 Provizioane pentru pierderi din schimb valutar 1518 Alte provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 16 ÎMPRUMUTURI ŞI DATORII ASIMILATE 161 Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni 162 Credite bancare pe termen lung şi mediu 1621 Credite bancare pe termen lung şi mediu 1622 Credite bancare pe termen lung şi mediu nerambursate la scadenţă 1623 Credite externe guvernamentale

17 1624 Credite externe garantate de stat 1625 Credite externe garantate de bănci 1626 Credite de la trezoreria statului 166 Datorii legate de participaţii 167 Alte împrumuturi şi datorii asimilate 168 Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate 1681 Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni 1682 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung şi mediu 1686 Dobânzi aferente datoriilor legate de participaţii 1687 Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate 169 Prime privind rambursarea obligaţiunilor CLASA 2 - CONTURI DE IMOBILIZĂRI 20 IMOBILIZĂRI NECORPORALE 201 Cheltuieli de constituire 203 Cheltuieli de cercetare şi dezvoltare 205 Concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori similare 207 Fond comercial 208 Alte imobilizări necorporale 21 IMOBILIZĂRI CORPORALE 211 Terenuri 2111 Terenuri 2112 Amenajări de terenuri 212 Mijloace fixe Construcţii 2122 Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru 2123 Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare 2124 Mijloace de transport 2125 Animale şi plantaţii 2126 Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte imobilizări corporale 23 IMOBILIZĂRI ÎN CURS 230 Imobilizări necorporale în curs 231 Imobilizări corporale în curs 26 IMOBILIZĂRI FINANCIARE 261 Titluri de participare 262 Titluri imobilizate ale activităţii de portofoliu 263 Alte titluri imobilizate 267 Creanţe imobilizate 2671 Creanţe legate de participaţii 2672 Împrumuturi acordate pe termen lung 6 HG. 964/1998 privind aprobarea clasificatiei si a duratelor normale de functionare a mijloacelor fixe. 17

18 2677 Alte creanţe imobilizate 2678 Dobânzi aferente creanţelor imobilizate 269 Vărsăminte de efectuat pentru imobilizările financiare 28 AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE 280 Amortizări privind imobilizările necorporale 2801 Amortizarea cheltuielilor de constituire 2803 Amortizarea cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare 2805 Amortizarea concesiunilor, brevetelor şi altor drepturi şi valori similare 2807 Amortizarea fondului comercial 2808 Amortizarea altor imobilizări necorporale 281 Amortizări privind imobilizările corporale 2811 Amortizarea construcţiilor 2812 Amortizarea echipamentelor tehnologice 2813 Amortizarea aparatelor şi instalaţiilor de măsurare, control, reglare 2814 Amortizarea mijloacelor de transport 2815 Amortizarea animalelor şi plantaţiilor 2816 Amortizarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentului de protecţie a valorilor umane şi materiale şi a altor active corporale 29 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR 290 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale 291 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale 293 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs 296 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare CLASA 3 - CONTURI DE STOCURI ŞI PRODUCŢIE ÎN CURS DE EXECUŢIE 30 STOCURI DE MATERII ŞI MATERIALE 300 Materii prime 301 Materiale consumabile 3011 Materiale auxiliare 3012 Combustibili 3013 Materiale pentru ambalat 3014 Piese de schimb 3015 Seminţe şi materiale de plantat 3016 Furaje 3018 Alte materiale consumabile 308 Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale 32 OBIECTE DE INVENTAR 321 Obiecte de inventar 322 Uzura obiectelor de inventar 323 Baracamente şi amenajări provizorii 328 Diferenţe de preţ la obiecte de inventar 33 PRODUCŢIA ÎN CURS DE EXECUŢIE 331 Producţie în curs de execuţie 18

19 332 Lucrări şi servicii în curs de execuţie 34 PRODUSE 341 Semifabricate 345 Produse finite 346 Produse reziduale 348 Diferenţe de preţ la produse 35 STOCURI AFLATE LA TERŢI 351 Materii şi materiale aflate la terţi 352 Obiecte de inventar la terţi 354 Produse aflate la terţi 356 Animale aflate la terţi 357 Mărfuri în custodie sau consignaţie la terţi 358 Ambalaje aflate la terţi 36 ANIMALE 361 Animale şi păsări 368 Diferenţe de preţ la animale şi păsări 37 MĂRFURI 371 Mărfuri 378 Diferenţe de preţ la mărfuri 38 AMBALAJE 381 Ambalaje 388 Diferenţe de preţ la ambalaje 39 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR ŞI PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE 390 Provizioane pentru deprecierea materiilor prime 391 Provizioane pentru deprecierea materialelor consumabile 392 Provizioane pentru deprecierea obiectelor de inventar 393 Provizioane pentru deprecierea producţiei în curs de execuţie 394 Provizioane pentru deprecierea produselor 395 Provizioane pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi 396 Provizioane pentru deprecierea animalelor 397 Provizioane pentru deprecierea mărfurilor 398 Provizioane pentru deprecierea ambalajelor CLASA 4 - CONTURI DE TERŢI 40 FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE 401 Furnizori 403 Efecte de plătit 404 Furnizori de imobilizări 405 Efecte de plătit pentru imobilizări 408 Furnizori - facturi nesosite 409 Furnizori - debitori 19

20 41 CLIENŢI ŞI CONTURI ASIMILATE 411 Clienţi 413 Efecte de primit 416 Clienţi incerţi 418 Clienţi - facturi de întocmit 419 Clienţi - creditori 42 PERSONAL ŞI CONTURI ASIMILATE 421 Personal - remuneraţii datorate 423 Personal - ajutoare materiale datorate 424 Participarea personalului la profit 425 Avansuri acordate personalului 426 Drepturi de personal neridicate 427 Reţineri din remuneraţii datorate terţilor 428 Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul 4281 Alte datorii în legătură cu personalul 4282 Alte creanţe în legătură cu personalul 43 ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI CONTURI ASIMILATE 431 Asigurări sociale 4311 Contribuţia unităţii la asigurările sociale 4312 Contribuţia personalului pentru asigurări sociale 437 Ajutor de şomaj 4371 Contribuţia unităţii la fondul de şomaj 4372 Contribuţia personalului la fondul de şomaj 438 Alte datorii şi creanţe sociale 4381 Alte datorii sociale 4382 Alte creanţe sociale 44 BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ŞI CONTURI ASIMILATE 441 Impozitul pe profit 442 Taxa pe valoarea adăugată 4423 TVA de plată 4424 TVA de recuperat 4426 TVA deductibilă 4427 TVA colectată 4428 TVA neexigibilă 444 Impozitul pe salarii 445 Subvenţii 446 Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate 447 Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate 448 Alte datorii şi creanţe cu bugetul statului 4481 Alte datorii faţă de bugetul statului 4482 Alte creanţe privind bugetul statului 4483 Datorii faţă de stat 4484 Creanţe în legătură cu statul 45 GRUP ŞI ASOCIAŢI 451 Decontări în cadrul grupului 4511 Decontări în cadrul grupului 20

21 4518 Dobânzi aferente decontărilor în cadrul grupului 455 Asociaţi - conturi curente 4551 Asociaţi - conturi curente 4558 Dobânzi - conturi asociaţi 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 457 Dividende de plată 458 Decontări din operaţii în participaţie 4581 Decontări din operaţii în participaţie - activ 4582 Decontări din operaţii în participaţie - pasiv 46 DEBITORI ŞI CREDTORI DIVERŞI 461 Debitori diverşi 462 Creditori diverşi 47 CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE 471 Cheltuieli înregistrate în avans 472 Venituri înregistrate în avans 473 Decontări din operaţii în curs de clarificare 476 Diferenţe de conversie - activ 477 Diferenţe de conversie - pasiv 48 DECONTĂRI ÎN CADRUL GRUPULUI 481 Decontări între unitate şi subunităţi 482 Decontări între subunităţi 49 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR 491 Provizioane pentru deprecierea creanţelor-clienţi 495 Provizioane pentru deprecierea creanţelor - decontări în cadrul grupului, unităţii şi cu asociaţii 496 Provizioane pentru deprecierea creanţelor - debitori diverşi CLASA 5 - CONTURI DE TREZORERIE 50 TITLURI DE PLASAMENT 502 Acţiuni proprii 503 Acţiuni 505 Obligaţiuni emise şi răscumpărate 506 Obligaţiuni 508 Alte titluri de plasament şi creanţe asimilate 5081 Alte titluri de plasament 5088 Dobânzi la obligaţiuni şi titluri de plasament 509 Vărsăminte de efectuat pentru titluri de plasament 51 CONTURI LA BĂNCI 511 Valori de încasat 5112 Cecuri de încasat 5113 Efecte de încasat 21

22 5114 Efecte remise spre scontare 512 Conturi curente la bănci 5121 Conturi la bănci în lei 5124 Conturi la bănci în devize 5125 Sume în curs de decontare 5126 Carnete de cecuri cu limită de sumă 518 Dobânzi 5186 Dobânzi de plătit 5187 Dobânzi de încasat 519 Credite bancare pe termen scurt 5191 Credite bancare pe termen scurt 5192 Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadenţă 5193 Credite externe guvernamentale 5194 Credite externe garantate de stat 5195 Credite externe garantate de bănci 5196 Credite de la trezoreria statului 5198 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt 53 CASA 531 Casa 5311 Casa în lei 5314 Casa în devize 532 Alte valori 5321 Timbre fiscale şi poştale 5322 Bilete de tratament şi odihnă 5323 Tichete şi bilete de călătorie 5328 Alte valori 54 ACREDITIVE 541 Acreditive 5411 Acreditive în lei 5412 Acreditive în devize 542 Avansuri de trezorerie 58 VIRAMENTE INTERNE 581 Viramente interne 59 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CONTURILOR DE TREZORERIE 590 Provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament CLASA 6 - CONTURI DE CHELTUIELI 60 CHELTUIELI CU MATERII PRIME, MATERIALE ŞI MĂRFURI 600 Cheltuieli cu materiile prime 601 Cheltuieli cu materialele consumabile 6011 Cheltuieli cu materialele auxiliare 6012 Cheltuieli privind combustibilii 6013 Cheltuieli privind materialele de ambalat 6014 Cheltuieli privind piesele de schimb 22