Fişa suspiciunii de plagiat / Sheet of plagiarism s suspicion

Mărimea: px
Porniți afișarea la pagina:

Download "Fişa suspiciunii de plagiat / Sheet of plagiarism s suspicion"

Transcriere

1 Fişa suspiciunii de plagiat / Sheet of plagiarism s suspicion Opera suspicionată (OS) Suspicious work Opera autentică (OA) Authentic work Indexat la: 98/06 OS POPESCU, L.G. Producere a energiei din surse regenerabile în cariera Roşia / Possibilities of producing energy from renewable sources in Roşia career. Analele Universităţii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, Seria Inginerie, 2011, Nr. 1, p OA POPA, B. Hidroenergetică. Cap.6. Microcentrale. Disponibil/Available: www. p. pub. ro / bpcap6.pdf. Incidenţa minimă a suspiciunii / Minimum incidence of suspicion p.43:05-p.43:21 Slide 06:02-Slide:04:14 p.44:07-p.44:24 Slide 08:01 Slide 08:12 p.44: Figura 3 / Figure 3 Slide 09: Figura 6.3 p.45:02 - p.45:16 Slide 10:04 - Slide 10:11 p.45:19 p.45:36 Slide 11:08 Slide 11: 18 p.46:01-p.46:30 Slide 12:01 Slide 14:11 p.46:figura 4/ Figure 4 Slide 13: Figura 6.4 p.46:31 - p.47:18 Slide 20: Figura 6.8a p.48: Figura 5/ Figure 5 Silde 21: Figura 6.8b p.48: Figura 6/ Figure 6 Slide 23:01 Slide 25:08 Fişa întocmită pentru includerea suspiciunii în Indexul Operelor Plagiate în România de la Sursa de informaţie primară:

2 HIDROENERGETICĂ CAP.6 MICROHIDROCENTRALE

3 6.1. Introducere Scurt istoric Utilizarea apei este cunoscută de mii de ani. De cel puţin două mii de ani apa a fost folosită în foarte multe părţi ale lumii, în special pentru măcinarea cerealelor şi pentru producerea energiei. În toată Europa şi America de Nord au fost construite mori de apă, în primele decade ale revoluţiei industriale, pentru a produce energie utilizată într-o varietate de scopuri, de la procesarea inului până la tors şi ţesut, de la piuă şi până la prelucrarea lemnului. Conversia energiei hidraulice în energie electrică nu este poluantă, presupune cheltuieli relativ mici de întreţinere, nu există probleme legate de combustibil şi constituie o soluţie de lungă durată. Centralele electrice au cele mai reduse costuri de exploatare şi cea mai mare durată de viaţă în comparaţie cu alte tipuri de centrale electrice. Există o experienţă de peste un secol în realizarea şi exploatarea CHE, ceea ce face ca ele să atingă niveluri de performanţă tehnică şi economică foarte ridicate.

4 6.1. Introducere Prima centrală din lume este Cragside, în Rothbury, Anglia, construită în 1870 (figura 6.1). Cragside era o casă ţărănească în apropiere de Rothbury. A fost prima casă din lume care a utilizat energia electrică. Construită într-o zonă muntoasă, a fost casa de vacanţă a lordului William George Amstrong şi după 1870 a trecut în grija National Trust. Cragside, numită după dealul Cragend, a fost construită în 1863 ca o modestă casă ţărănească cu două etaje, dar a fost extinsă, transformându-se într-o adevărată vilă în stilul Tudor, de arhitectul Norman Shaw. La un moment dat, clădirea includea un observator astronomic şi un laborator ştiinţific. În 1868 a fost instalat un motor hidraulic utilizat în spălătoria de rufe, în rotiserie şi pentru acţionarea liftului hidraulic. În 1870 apa din unul din lacurile deţinute pe proprietate a fost utilizată pentru a învârti un dinam (maşină electrică rotativă, generatoare de curent continuu) Siemens, aceasta fiind probabil prima centrală electrică din lume.

5 6.1. Introducere Figura 6.1. Centrala electrică Cragside, Anglia.

6 6.1. Introducere A doua centrală din lume a fost construită, în 1882, în Wisconsin, SUA, Appleton, pe râul Fox, fiind utilizată pentru a lumina două mori de hârtie şi o casă, la doi ani după ce Thomas Edison a prezentat lampa cu incandescenţă. În anul 1885, se construieşte a treia centrală din lume, de către Asociaţia Schmidt şi Dachler. În decursul anului 1896 prima centrală combinată şi termo din România a fost dată în exploatare pe valea râului Sadu, fiind denumită Sadu I (figura 6.2). Vechea turbină cu ax vertical a fost înlocuită în 1905 cu o turbină Francis care a funcţionat până în Figura 6.2. Centrala electrică Sadu I.

7 6. 2. Aspecte teoretice ale valorificării energiei Recapitulare: potenţialul energetic definiţie, clasificări Energia de origine face parte din categoria energiilor regenerabile. Prin potenţial energetic se înţelege energia echivalentă corespunzătoare unui volum de apă într-o perioadă de timp fixată (1 an) de pe o suprafaţă (teritoriu) precizată. Potenţialul energetic se poate clasifica în mai multe categorii: - potenţial energetic teoretic (brut): de suprafaţă; din precipitaţii; din scurgere; - potenţial teoretic liniar (al cursurilor de apă); - tehnic amenajabil; - economic amenajabil; - exploatabil.

8 6. 2. Aspecte teoretice ale valorificării energiei Potenţialul energetic teoretic de suprafaţă din precipitaţii reprezintă energia echivalentă volumului de apă provenită din precipitaţii într-un an pe o suprafaţă (în general se consideră suprafaţa unui bazin grafic). Potenţialul energetic de suprafaţă din scurgere reprezintă energia echivalentă corespunzătoare volumului de apă scurs pe o suprafaţă într-un interval de un an. Potenţialul energetic liniar reprezintă energia echivalentă a volumului de apă scurs pe un râu într-un an. Alegerea teritoriului bazin sau subbazin grafic sau un teritoriu administrativ. Pentru toate aceste categorii, potenţialul energetic teoretic se consideră energia echivalentă volumului de apă fără a se introduce pierderile de energie asociate utilizării practice a acestui potenţial, ca şi cum randamentul de transformare în energie mecanică şi/sau electrică ar fi 100 %. Potenţialul energetic tehnic amenajabil reprezintă producţia de energie electrică care s-ar obţine prin amenajarea unui curs de apă (integral sau pe un tronson) corespunzător unui anumit stadiu de dezvoltare al tehnologiilor asociate.

9 6. 2. Aspecte teoretice ale valorificării energiei Potenţialul energetic economic amenajabil reprezintă acea parte a potenţialului tehnic amenajabil care poate fi valorificat prin amenajări eficiente economic. Potenţialul energetic economic amenajabil este o mărime supusă cel mai des modificării, fiind influenţată de progresul tehnic, tipul de centrale, dinamica acestora, amplasarea teritorială a surselor de energie primară şi în principal condiţiilor economice ale ţării sau regiunii respective. De aceea valoarea acestui potenţial trebuie raportată la o anumită dată, iar evaluarea trebuie reluată periodic. Potenţialul energetic exploatabil reprezintă partea din potenţialul economic amenajabil care poate fi efectiv exploatată dacă se ţine cont şi de restricţii de impact asupra mediului ambiant.

10 6. 2. Aspecte teoretice ale valorificării energiei Utilizarea potenţialului unui sector de râu în vederea amenajării acestuia Pentru a putea utiliza potenţialul unui râu pe un sector 1-2 este nevoie să se realizeze o concentrare a energiei în secţiunea 2 (figura 6.3). Concentrarea se referă la factorul intensiv (căderea). Figura 6.3. Schiţa unei amenajări energetice.

11 6. 2. Aspecte teoretice ale valorificării energiei

12 6. 2. Aspecte teoretice ale valorificării energiei

13 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Tehnologia de bază Într-o MHC energia potenţială disponibilă sau căderea brută este convertită în energie electrică prin intermediul principalelor componente ale sistemului energetic, sistem reprezentat schematic în figurile 6.3 şi 6.4. Principalele componente unei MHC sunt următoarele: Acumularea: constituie o formă de stocare a energiei potenţiale disponibile. Sistemul de transfer: include priza de apă (echipată cu grătar) şi circuitul de transfer (canalul, conducta forţată, galeriile şi evacuarea) unde o parte din energia disponibilă este convertită în energie cinetică. Turbina hidraulică: este componenta centralei unde energia apei este convertită în energie mecanică. Rotorul generatorului: energia mecanică transmisă prin intermediul arborelui către rotor conduce la producerea de energie electrică, conform legilor electromagnetice. Linia de legătură la reţea: prin intermediul acesteia MHC este conectată la reţea pentru a furniza energie electrică consumatorilor.

14 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Figura 6.4. Schema unei microcentrale.

15 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Puterea pe care o centrală o poate produce depinde de cădere, de exemplu înălţimea H [m] de la care vine apa (vezi figura 6.4. [10]) şi de debitul de apă turbinat Q [m3/s]. Căderea determină energia potenţială disponibilă al unui amplasament. Debitul râului reprezintă volumul de apă [m3] care trece printr-o secţiune transversală a râului într-o secundă. Puterea brută teoretică (P [kw]) disponibilă poate fi apoi calculată folosind o relaţie simplificată: P = 9,81 Q H, în [kw]. Totuşi, întotdeauna se pierde energie atunci când aceasta este convertită dintr-o formă în alta. Turbinele mici de apă au rareori randamente mai mari de 80%. Puterea va fi, de asemenea, pierdută în conducta prin care circulă apa către turbină din cauza pierderilor prin frecare. Printr-o proiectare atentă, această pierdere poate fi redusă însă într-o foarte mică măsură. Într-o aproximare dură, pentru sistemele mici, de câţiva kw, randamentul global se poate considera 50%. Ca atare, puterea teoretică ce se calculează trebuie înmulţită cu 0,50 pentru a obţine un rezultat mai realist.

16 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Figura 6.6. Definirea căderii unui MHC.

17 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Amenajările pe firul apei Amenajările pe firul apei se referă la modul de operare în care centrala foloseşte doar apa disponibilă din curgerea naturală a râului. Amenajările pe firul apei sugerează că nu există acumulări de apă sau inundări, iar puterea fluctuează odată cu debitul râului (figura 6.6.). Puterea produsă de microcentralele pe firul apei fluctuează odată cu ciclurile logice, astfel încât ele sunt mai potrivite pentru a da energie într-un sistem electric mai mare. Individual, ele nu asigură, în general, foarte multă capacitate fermă. De aceea, comunităţile izolate care folosesc microcentrale au nevoie deseori de o putere suplimentară. O centrală pe firul apei poate acoperi toate nevoile de electricitate ale unei comunităţi izolate sau ale unei industrii dacă debitul minim al râului este suficient pentru a întâmpina cerinţele vârfului necesar de energie electrică.

18 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Figura 6.6. Microcentrală pe firul apei.

19 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Microcentralele "pe firul apei" pot implica necesitatea devierii traseului râului. Devierea este deseori necesară pentru a se putea exploata avantajele unei mai bune căderi. În general, proiectele de deviere conduc la o reducere a debitului râului dintre priza de apă şi centrala propriu-zisă. De regulă, pentru a devia debitul către priza de apă este necesar un stăvilar. Amenajările cu acumulare Pentru ca o centrală hidraulică să livreze la comandă, sau pentru a realiza o încărcare variată, sau pentru a furniza putere la vârful graficului zilnic de sarcină, apa trebuie să poată fi stocată într-un rezervor. Dacă un lac natural nu poate fi închis, asigurarea spaţiului de depozitare implică construirea unui baraj sau a mai multor baraje şi crearea unor noi lacuri. Aceasta are impact asupra mediului local într-un sens pozitiv şi într-unul negativ, deşi scara dezvoltării deseori măreşte impactul negativ. Pentru microcentrale nu este, în general, fezabilă din punct de vedere economic crearea noilor lacuri de acumulare, poate doar cu excepţia amplasamentelor izolate unde valoarea energiei este foarte mare. Stocarea, pentru o microcentrală este în general limitată la mici volume de apă dintr-un lac de acumulare nou sau ale unuia existent. Termenul folosit pentru a descrie acumulări cu volume mici de apă este bazin compensator. Acestea pot aduce beneficii microcentralelor prin creşterea producţiei de energie şi/sau creşterea veniturilor.

20 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Alte clasificări Schemele microcentralelor pot fi de înaltă cădere mare sau de cădere mică, depinzând de caracteristicile geografice ale zonei disponibile. Pentru un râu care parcurge un relief abrupt pentru o parte din cursul său, diferenţa de nivel poate fi utilizată prin devierea totală sau parţială a debitului şi prin returnarea acestuia în albia naturală după ce a trecut prin turbină (schema de înaltă cădere, vezi figura 6.7). Apa poate fi adusă de la captare direct în turbină printr-o conductă sub presiune. Figura 6.7. Schemă tipică de MHC de înaltă cădere.

21 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei În scheme de cădere mică, există două configuraţii posibile. Una utilizează stăvilare cu o schemă foarte asemănătoare cu cea de mai sus, deşi canalul este, de regulă, scurt şi conducta forţată mică sau inexistentă (figura 6.8.a. [6]). Cealaltă configuraţie presupune un baraj cu o priză de apă integrală şi clădirea centralei (figura 6.8.b). Figura 6.8.a. Schemă cu baraj de derivaţie şi conductă forţată scurtă.

22 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Figura 6.8.b. Schemă cu un baraj cu priză de apă integrală şi clădirea centralei.

23 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Un caz particular îl reprezintă amenajările energetice complexe, care au producerea de energie electrică subordonată altor folosinţe ca: irigaţii, alimentarea cu apă a proceselor industriale, alimentarea cu apă a populaţiei sau evacuarea apelor uzate. Astfel, deşi utilă, producţia de energie nu reprezintă principalul obiectiv al amenajării. În general, puterea instalată a acestor micro-centrale este de până la 100 kw. O schemă posibilă de asemenea amenajare este prezentată în figura 6.9. Figura 6.9. Schemă de amenajare energetică complexă cu MHC

24 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Componentele principale O microcentrală poate fi descrisă sub forma a două mari categorii: lucrări civile (construcţia propriu-zisă) şi echipamente mecanice şi electrice. - Lucrări civile Principalele lucrări civile la o amenajare a unei microcentrale sunt: barajul sau stăvilarul, conductele pentru transportul apei şi clădirea centralei electrice (vezi figura 6.4.). În principiu, pentru ca proiectul unei microcentrale să aibă costuri minime, cele mai importante preocupări se îndreaptă către simplitatea proiectului, punându-se accent pe construcţii civile practice şi uşor de efectuat. Barajul sau stăvilarul realizează un lac de acumulare, direcţionează apa într-un canal, într-un tunel, într-o vană sau la intrarea în turbină. Costul unui baraj pentru realizarea unei acumulări mari de apă nu poate fi în mod normal justificat pentru proiecte de microcentrale, în consecinţă se foloseşte o construcţie mai simplă, un baraj mic, de derivaţie, sau un stăvilar. Construcţia poate fi din beton, din lemn, din cărămizi, din materiale locale sau dintr-o combinaţie a acestor materiale. În continuare se depun eforturi considerabile pentru a scădea costul barajelor şi stăvilarelor pentru proiectele microcentralelor, deoarece deseori, costul acestuia poate face un proiect nerentabil.

25 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Traseul hidraulic într-o microcentrală cuprinde: O priză de apă care include grătarul pentru plutitori, o poartă şi o intrare într-un canal, într-o conductă forţată sau direct în turbină, în funcţie de tipul amenajării. Priza de apă este în general, construită din beton armat, grătarul din oţel, iar poarta din lemn sau oţel. Un canal şi/sau tunel de aducţiune şi/sau conductă forţată care conduc apa la centrala electrică la amenajările la care aceasta este situată la o distanţă oarecare în aval de priza de apă. Canalele sunt, în general, excavate şi urmăresc conturul terenului. Tunelele sunt subterane şi sunt excavate prin forare, prin explozii sau prin folosirea unei maşini de forare. Conductele forţate care transportă apă sub presiune pot fi din oţel, fier, fibră de sticlă, polimer, beton sau lemn. Intrarea şi ieşirea din turbină, care includ vanele şi porţile necesare opririi accesului apei către turbină, pentru oprirea centralei şi revizii tehnice. Aceste componente sunt, în general, fabricate din oţel sau fier. Porţile din aval de turbină, dacă sunt necesare pentru revizii, pot fi fabricate din lemn. Canalul de fugă care transportă apa evacuată de la turbină înapoi în râu. Acesta este realizat prin excavare, asemenea canalului de aducţiune.

26 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei În sfârşit, clădirea centralei conţine turbina sau turbinele şi majoritatea echipamentului mecanic şi electric. Clădirile microcentralelor sunt, de regulă, realizate la dimensiuni cât mai mici posibile, având totuşi o fundaţie puternică, acces pentru întreţinere şi siguranţă. Construcţia este din beton şi din alte materiale de construcţie. - Echipamente mecanice şi electrice Principalele componente mecanice şi electrice ale unei microcentrale sunt turbina (turbinele) şi generatorul (generatoarele). O turbină transformă energia hidraulică a apei în energie mecanică. Există diferite tipuri de turbine care pot fi clasificate în mai multe feluri. Alegerea turbinei depinde în principal de căderea disponibilă şi de debitul instalat în microcentrală. Turbinele sunt în general împărţite în trei categorii (tabelul 6.1): în funcţie de căderea pe care o prelucrează: de înaltă cădere, de cădere medie şi de cădere mică; după presiunea pe palele turbinei: cu acţiune şi cu reacţiune.

27 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Diferenţa dintre acţiune şi reacţiune poate fi explicată prin faptul că turbinele cu acţiune transformă energia cinetică a jetului de apă prin aer în mişcare prin lovirea paletelor turbinei, nu există reduceri de presiune apa având aceeaşi presiune pe ambele feţe ale paletelor, presiunea atmosferică. Pe de altă parte, palele unei turbine cu reacţiune sunt complet imersate în apă, iar momentul unghiular al apei, ca şi cel liniar, este transformat în putere la arbore, presiunea apei care iese din rotor fiind egală sau chiar mai mică decât cea atmosferică.

28 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Clasificarea tipurilor de turbine Tabelul 6.1 Tipul turbinei Căderea, m Mare ( m) Medie ( m) Mică (3 50 m) Acţiune Pelton Turgo Banki Turgo Banki Reacţiune - Francis Propeller Kaplan Turbinele folosite pentru căderi mici sau medii sunt cel mai des cu reacţiune şi includ turbine Francis şi turbine Kaplan cu pale fixe sau variabile (figura 6.10).

29 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Figura Scheme pentru turbina Francis (stânga) şi Kaplan (dreapta)

30 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Turbinele folosite pentru amenajări de înaltă cădere sunt cele cu acţiune. Acestea includ turbinele Pelton (figura 6.11), Turgo şi Banki (curgere transversală). Figura Turbină Pelton verticală.

31 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Turbina care are curgere transversală, numită Banki (figura 6.12), este folosită pentru o gamă largă de căderi, acoperind atât turbinele Kaplan, Francis cât şi Pelton. Este potrivită în special pentru curgeri cu debite mari şi căderi mici. Figura (1) Turbina Banki; (2) secţiune transversală a turbinei, (3) lamele turbinei.

32 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Tipul selecţiei, geometria şi dimensiunile turbinei depind în principal de cădere, de debitul defluent şi de viteza rotorului. Figura prezintă gama de acţiune a diferitelor tipuri de turbine ca o funcţie de cădere şi debitul instalat. Figura Nomogramă de selecţionare a turbinelor pentru microcentrale.

33 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei Cu privire la generatoare, există două tipuri de bază folosite în general în microcentrale şi anume cele sincrone şi cele de inducţie (asincrone). Un generator sincron poate fi operat izolat în timp ce unul de inducţie trebuie operat legat cu alte generatoare. Alte componente mecanice şi electrice ale microcentralelor includ: regulator de turaţie pentru a potrivi viteza de rotaţie ideală a turbinei cu cea a generatorului (dacă este nevoie); vane de închidere a accesului apei la turbine; porţi de control şi de by-pass pentru râu (dacă este nevoie); sistem de control hidraulic pentru turbine şi valve; sistem de control şi de protecţie electrică; comutator electric; transformatoare pentru serviciile interne şi pentru transmiterea puterii; serviciile interne care includ: iluminatul, încălzirea şi puterea necesară funcţionării sistemelor de control şi a comutatorului;

34 6.3. Aspecte tehnice şi funcţionale ale valorificării energiei sisteme de răcire şi de lubrifiere (dacă este necesar); sursă de putere de rezervă; sistem de telecomunicaţii; sisteme de alarmă împotriva incendiilor şi de siguranţă (dacă sunt necesare); sistem de interconectare sau de transmitere şi de distribuţie.

35 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia Aspecte tehnice care au impact asupra fluxului de venituri şi cheltuieli în cazul microcentralelor Proiectarea microcentralelor necesită studii tehnice şi financiare fundamentale pentru a determina dacă un amplasament este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic. Aceste studii sunt legate de: Topografia şi geomorfologia amplasamentului. Evaluarea resurselor de apă şi potenţialului acestora. Alegerea amplasamentului şi aranjamente de bază. Turbinele şi generatoarele hidraulice şi echipamentele de control asociate. Măsuri legate de protecţia mediului şi de micşorare a impactului. Evaluare economică a proiectului şi a potenţialului financiar. Cadrul instituţional şi procedurile administrative pentru a obţine autorizaţiile necesare.

36 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia - Alegerea debitului instalat Pentru a decide dacă o schemă este viabilă este necesar să se înceapă evaluarea resurselor de apă existente în amplasament. Potenţialul energetic al schemei este proporţional cu produsul debitului şi al căderii. Căderea brută poate fi considerată în general constantă, dar debitul variază în cursul anului. Pentru a alege cel mai potrivit echipament hidraulic, pentru a i se estima potenţialul şi pentru a calcula producţia anuală de energie este nevoie de o curbă de durată a debitului. Primul lucru îl constituie obţinerea de înregistrări cu privire la regimul precipitaţiilor şi la debitul râului pentru o perioadă de timp cât mai lungă pe suprafaţa bazinului grafic de interes. Înregistrări privind apele de suprafaţă şi regimul precipitaţiilor sunt colectate şi publicate anual în fiecare ţară de către una sau mai multe agenţii guvernamentale. Cu ajutorul unui graf al debitelor furnizat de către agenţia corespunzătoare şi prin aranjarea datelor în ordine descrescătoare şi nu cronologic, poate fi obţinută o curbă de durată a debitelor ca cea din figura Aceasta face posibilă estimarea potenţialului amplasamentului.

37 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia Curba de durată a debitelor evidenţiază în procente, timpul în care debitul este egal sau depăşeşte anumite valori şi oferă un mijloc de determinare rapidă a cantităţii din resursa de apă disponibilă care poate fi acestea folosită de turbine de diferite dimensiuni. Făcând referire la figura 6.14, care este curba de durată debitelor a unui râu într-un amplasament al unei amenajări energetice, puterea (P) disponibilă a râului variază în timp odată cu variaţia debitului Q. Nu toată puterea poate fi folosită. Mai întâi, trebuie înlăturată din curba de durată a debitului rezerva de debit, având în vedere faptul că râul trebuie să îşi continue curgerea în albia naturală. Haşura de la baza curbei de durată a debitului din figura reprezintă această curgere.

38 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia Debitul utilizabil rămâne în suprafaţa de deasupra acesteia. Totuşi, dacă ar fi instalată o turbină destul de mare pentru a folosi toată această suprafaţă, aceasta ar fi foarte mare şi scumpă şi ar funcţiona la întreaga ei capacitate pentru o foarte scurtă perioadă de timp. Energia câştigată, în comparaţie cu unele capacităţi mai mici, n-ar conta în comparaţie cu costurile adiţionale ale echipamentelor şi conductelor. Mai există un motiv pentru care se alege o capacitate mai mică: nici o turbină nu poate funcţiona de la un debit zero la debitul instalat. Multe pot funcţiona doar până la valori de minim 60% din debitul instalat, iar chiar cele mai bune, nu pot fi folosite sub 50%. De aceea, cu cât este mai mare debitul instalat ales, cu atât va fi mai mare întreruperea funcţionării datorită debitelor mici.

39 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia Figura Exemplu de curbă de durată a debitelor.

40 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia - Randamentul turbinei Randamentul unei turbine este definit ca raportul între puterea furnizată de turbină (puterea mecanică transmisă la arborele turbinei) şi puterea absorbită (puterea hidraulică echivalentă debitului măsurat corespunzător căderii nete). Pentru a estima randamentul global, randamentul turbinei trebuie înmulţit cu randamentul amplificatorului de viteză (dacă se foloseşte aşa ceva) şi al alternatorului. După cum se observă în figura 6.16., care evidenţiază randamentul mediu pentru diferite tipuri de turbine, randamentul turbinei scade rapid sub un anumit debit turbinat. O turbină este proiectată să funcţioneze cât mai aproape de punctul ei de randament maxim, de regulă pe la 80% din debitul maxim, iar pe măsură ce debitul se depărtează de acest punct, randamentul turbinei hidraulice scade.

41 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia Figura Randamente medii pentru diferite tipuri de turbine.

42 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia Intervalul de debite care pot fi utilizate, în consecinţă energia produsă, variază dacă: schema trebuie să alimenteze cu energie o reţea mică, schema a fost proiectată pentru conectarea la o reţea mare de distribuţie. În primul caz, debitul instalat trebuie ales astfel încât să se permită producerea de energie în aproape tot cursul anului. În cel de-al doilea caz, debitul instalat trebuie ales astfel încât venitul net obţinut din vânzarea energiei electrice produse să fie maxim. Turbinele Kaplan şi Pelton cu dublu reglaj pot funcţiona satisfăcător într-o gamă mult mai mare de debite (de la aproximativ o cincime din debitul instalat în sus). Turbinele Kaplan cu simplu reglaj au randamente acceptabile începând de la o treime, iar turbinele Francis de la o jumătate din debitul instalat în sus. Sub 40% din debitul instalat, funcţionarea turbinelor Francis ar putea deveni instabilă, putând apărea vibraţii sau şocuri mecanice. Turbinele cu aparat director fix şi pale fixe pot funcţiona satisfăcător doar într-o plajă foarte redusă de debite

43 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia - Alţi factori care influenţează producţia de energie a microcentralelor şi implicit, fluxul de venituri şi cheltuieli În timpul operării MHC, o serie de aspecte tehnice pot avea un impact major asupra fluxului de venituri şi cheltuieli. Acestea sunt: reducerea producţiei de energie faţă de media stabilită în etapa de proiectare, din cauza slabei calităţi a datelor logice sau a supraevaluării acestora; nerealizarea parametrilor garantaţi pentru echipament (putere, randament, comportament pe termen lung la funcţionare, costuri mari în legătură cu întreţinerea, reparaţii ale stricăciunilor etc.), datorate calităţii slabe a activităţii de proiectare, de asamblare şi montaj; scăderea producţiei de energie din cauza unei perioade secetoase (precipitaţii reduse). Dacă operatorul microcentralei nu este capabil să furnizeze cantitatea de energie contractată de consumatori, acesta ar putea fi penalizat. O altă posibilitate pentru operatorul microcentralei este să cumpere electricitate scumpă din alte surse (de exemplu termocentrale pe cărbuni) şi să o revândă cu un preţ mai mic clientului pentru a- şi îndeplini sarcinile din contract. Bineînţeles, această variantă va cauza pierderi financiare importante;

44 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia ruperea barajului reprezintă un accident major cu importante consecinţe cum ar fi închiderea microcentralei pentru o lungă perioadă de timp. Statistic, combinaţia dintre o inundaţie în amonte de baraj şi defecţiuni la deversor sunt cele mai frecvente cauze ale accidentelor. Cauzele secundare sunt erori de fundaţie sau infiltraţii ale apei. La niveluri ridicate ale apei în lacul de acumulare, alunecări de teren sau prăbuşiri de stânci în lac pot determina valuri atât de mari încât apa să se reverse peste toată lungimea barajului sau doar parţial. Dacă barajul este un con de rambleu, aceasta ar putea duce chiar la deteriorarea barajului. Altă cauză care ar putea conduce la distrugerea barajului o reprezintă cutremurele; colmatarea, are loc datorită efectului de sedimentare a suspensiilor solide, care conduce la creşterea depunerilor pe fundul lacului de acumulare. Rezultatul constă în micşorarea cantităţii de apă care poate fi stocată şi, prin urmare, reducerea cantităţii de energie posibil a fi produsă. Aspectele ecologice cauzate de activităţile de producere a energiei, întreţinere şi reparaţii. Sunt costuri asociate cerinţelor de a micşora, limita şi chiar de a înlătura impactul acestor consecinţe ecologice.

45 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia Principalele probleme legate de mediu pentru microcentrale sunt: impactul ecologic al debitul de apă deviat şi nevoia de a menţine un debit suficient prin albia naturală a râului; impactul vizual negativ a prizei de apă, a barajului (sau stăvilarului) şi a clădirii centralei; orice pagubă adusă peştilor sau altor organisme care trec prin turbine odată cu apa; impactul unei faze din perioada de construcţie, când pot fi necesare baraje temporare; există de asemenea riscul perturbării sedimentelor de pe patul râului şi/sau depozitarea materialelor de construcţii în apă; orice schimbare a nivelurilor apelor subterane datorată barajului (sau stăvilarului). Trebuie specificat faptul că schemele la scară redusă care nu implică acumularea apei în spatele barajului sau în lacuri de acumulare au un impact mult mai mic asupra mediului înconjurător.

46 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia Aspecte asociate uzurii premature a echipamentelor care intră în contact cu apa, în prezenţa unei eroziuni mixte ale curgerii cu sedimente solide sau cauzate de către agresiuni chimice ale apei şi aspecte corespunzătoare unor activităţi inadecvate de producţie de energie, de întreţinere şi reparaţii. În ambele cazuri, randamentul şi disponibilitatea echipamentului scad, iar producţia de electricitate scade, având un impact major asupra venitului companiei.

47 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia Aspecte economice în cazul microcentralelor - Investiţii iniţiale pentru o microcentrală În comparaţie cu alte tehnologii, microcentralele sunt caracterizate printr-un capital iniţial foarte mare. Aceste costuri depind în mare măsură de amplasament şi de condiţiile climatice ale ţării şi sunt foarte variate. Costurile pentru investiţii includ: construcţia (barajul, canalul natural, clădirea centralei); echipamentele utilizate la generarea energiei electrice (turbina, generatorul, transformatorul, liniile de curent); altele (tehnologia, proprietăţile solului, punerea în funcţiune).

48 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia Microcentralele de înaltă cădere sunt, în general, soluţii mai puţin costisitoare din moment ce cu cât este mai înaltă căderea cu atât este necesară mai puţină apă pentru a furniza o anumită putere. Se pot lua în considerare următoarele valori de investiţii specifice: între 1500 şi 9000 Euro/kW pentru căderi între 2,3 şi 13,5 m; între 1000 şi 3000 Euro/kW pentru căderi între 27 şi 350 m. Totuşi, căderile înalte tind să se situeze în locuri cu densitate mică a populaţiei unde cerinţele de energie sunt mici, iar transportul la distanţe mari, către principalele centre de populaţie, pot anula avantajul costurilor scăzute ale sistemelor izolate cu căderi înalte.

49 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia În consecinţă, echipamentele pentru căderi şi debite mici sunt foarte costisitoare, iar costurile echipamentelor reprezintă între 40 şi 50% din costul total al instalaţiilor energetice convenţionale. Cât priveşte partea de costuri ale construcţiilor civile, nu se pot enunţa unităţi de cost standard. Barajele, canalele şi prizele de apă pot avea structuri foarte diferite ale costurilor totale de la un amplasament la altul. Acestea depind foarte mult depinde de topografie şi geologie, şi, de asemenea, de metoda de construcţie aplicată şi de materialele utilizate. Doar pentru a menţiona câteva exemple, costul total pentru microcentrale în Germania a fost de Euro/kW şi au fost împărţite, în cele mai multe cazuri, astfel: 35% construcţii civile, 50% piese electrice, 15% altele. Mai există, desigur, şi diferenţe între ţări. De exemplu costul unei turbine tip Banki cu regulator de 8 kw în Cehia, este de aproximativ 3500 Euro, sau 450 Euro/kW.

50 6.4. Aspecte economice ale aplicaţiilor care utilizează energia - Costuri de mentenaţă şi operare În fluxul de venituri şi cheltuieli apar şi alte costuri, după punerea în funcţiune. Pentru a rezulta indicatori satisfăcători în cazul unei investiţii într-o microcentrală, indicatori care dau verdictul în cazul analizei economice şi respectiv a realizării efective a obiectivului în cauză, costurile medii anuale de exploatare ar trebui să se situeze în intervalul 0,8 1,5 % din investiţie. Costurile de exploatare sunt alcătuite din: salarii; costuri de mentenanţă; alte costuri (rechizite etc.).

51 6.5. Tipuri de risc pentru proiectele care utilizează energia Gestionarea riscului în domeniul amenajărilor electrice este o problemă complexă, care se abordează foarte diferit, în funcţie de participanţii la un asemenea proiect de mare anvergură. Riscurile sunt numeroase. O parte din ele se pot acoperi prin garanţii emise de autoritatea publică (garanţii privind respectarea acordului de vânzare a energiei emis de guvern şi banca centrală), sau de evenimente recunoscute ca fiind caz de Forţă Majoră, sau simplu, acoperite printr-o asigurare (risc de schimb, risc politic etc.). Totuşi, numeroase riscuri nu sunt asigurabile, sau nu pot face obiectul unei garanţii satisfăcătoare. Acestea sunt cazurile exemplificate de riscul de concepţie, de calitate a execuţiei, sau de condiţiile naturale ale amplasamentului obiectivului. Printre acestea din urmă se numără evident datele logice (debitele maxime pentru siguranţa lucrărilor, debitul mediu pentru aprecierea producţiei de energie), datele seismice, sau datele geologice, realizarea lucrărilor subterane, care toate au implicaţii importante asupra costului obiectelor amenajării electrice.

52 6.5. Tipuri de risc pentru proiectele care utilizează energia Depăşirea valorii de investiţie iniţiale conduce la diminuarea beneficiului. De asemenea nerespectarea duratei de execuţie cauzate de executarea unor lucrări suplimentare, conduce la amânarea termenului de punere în funcţiune, cu consecinţe asupra returnării creditelor şi inclusiv înrăutăţirea indicatorilor tehnico-economici. Trebuie notat că şi în cazul în care apare un eveniment neprevăzut, ca de exemplu un cutremur de intensitate mare, război etc., încadrate ca Forţă Majoră, se poate acorda o prelungire a duratei de execuţie, dar această situaţie conduce la majorarea costurilor. Factorul principal care poate afecta eficienţa economică a unui proiect energetic este tocmai rentabilitatea acestuia, altfel spus, faptul că un capital investit trebuie să conducă la câştiguri atrăgătoare pe durata de exploatare a centralei, sau chiar pe o perioadă de timp mai scurtă. Însă, pentru o centrală nouă, sau aflată în execuţie, când apare un eveniment generator de risc, rentabilitatea nu poate fi garantată.

53 6.5. Tipuri de risc pentru proiectele care utilizează energia Factori care afectează finanţarea Se doreşte punerea în evidenţă o stare de fapt existentă în ţara noastră, după 1989, în domeniul energetic, în raport cu finanţarea investiţiilor aflate în execuţie, sau a altor amenajări energetice noi, care prezintă indicatori tehnico-economici şi de rentabilitate favorabili. Abordarea acestui subiect se face prin analiza factorilor de risc, care pot reduce eficienţa lucrărilor energetice. Evident că realizarea unor amenajări noi este utilă, dacă aceasta prezintă indicatori tehnico-economici favorabili. La stabilirea acestora trebuie să se ţină seama de o serie de factori comuni comunităţii internaţionale, precum reducerea noxelor rezultate din arderea combustibililor, epuizarea într-un viitor mai apropiat sau mai depărtat a acestora, eventuale schimbări sociale şi politice, imposibilitatea de a importa combustibil etc. În cazul României trebuie menţionat că, pentru echilibrarea balanţei de resurse primare trebuie să se apeleze la import de combustibil sub diferite forme, combustibil care trebuie plătit în valută, iar costul acestui combustibil poate varia foarte mult.

54 6.5. Tipuri de risc pentru proiectele care utilizează energia Toate acestea trebuie analizate în comparaţie cu resursele energetice ale ţării, care deşi au o valoare relativ modestă (valoare apreciată ca maximală la cca. 40 TWh/an) constituie o resursă internă şi este regenerabilă. De asemenea în condiţiile actuale ale ţării noastre, care se află într-o perioadă de tranziţie către economia de piaţă, este greu de stabilit cu suficientă aproximaţie factorii care intervin în stabilirea eficienţei economice a diferitelor soluţii de asigurare a consumului intern de energie electrică. De aceea, pentru cunoaşterea riscurilor ce pot apărea la executarea unui obiectiv trebuie ca fiecare factor ce intervine, începând chiar cu datele de bază (logice, topografice, geologice etc.), proiectare, finanţare, termenul de punere în funcţiune, exploatare etc. să facă obiectul unor analize detaliate prin care să se stabilească prin calcule de sensibilitate modul cum variaţia acestora influenţează economicitatea şi oportunitatea realizării proiectului respectiv.

55 6.5. Tipuri de risc pentru proiectele care utilizează energia Elementele necesare a fi examinate pentru reducerea riscurilor Timpul de recuperare al fondurilor investite Timpul de recuperare al fondurilor investite într-un anumit proiect în prezenţa unor incertitudini puternice ca riscuri comerciale (produsul este vandabil şi la ce preţ), risc politic major, risc tehnologic etc. Timpul de recuperare poate fi calculat începând de la momentul punerii în funcţiune a primei capacităţi realizate în cadrul proiectului respectiv, în valori actualizate sau neactualizate. În toate cazurile trebuie avut în vedere să nu se realizeze proiecte la care investiţia se recuperează într-o durată de timp care depăşeşte momentul până la care se pot face prevederi reale asupra elementelor de piaţă care influenţează timpul de recuperare (costuri, vandabilitatea produsului etc.). Un inconvenient al acestui criteriu este bineînţeles caracterul său arbitrar.

56 6.5. Tipuri de risc pentru proiectele care utilizează energia Analizele de sensibilitate Analizele de sensibilitate trebuie efectuate în mod obligatoriu într-un studiu economic pentru a analiza cum variază indicatorii tehnico-economici, în special rentabilitatea, când variază fiecare din componentele fluxurilor financiare. De exemplu în cazul amenajărilor energetice sunt multe elemente care prezintă un grad mai mic sau mai mare de incertitudine: condiţiile naturale (geologice, topo, logice); mărimea investiţiei, durata de realizare a lucrării; cantitatea de energie produsă, în perioada de recuperare a fondurilor investite funcţie de caracterul real al perioadei respective; costurile de producţie şi preţurile de valorificare şi evoluţia lor în perioade de analiză şi în special în perioada de returnare a eventualelor împrumuturi; evoluţia restricţiilor impuse de condiţiile de mediu; cantitatea de apă posibil a fi scoasă din circuitul energetic pentru asigurarea diverşilor consumatori etc.

57 6.5. Tipuri de risc pentru proiectele care utilizează energia Pentru a stabili riscul proiectului respectiv, în calculele de sensibilitate trebuie să se examineze modul cum variaţia fiecărui element influenţează economicitatea proiectului respectiv precum şi situaţia în care se pot modifica simultan mai mulţi factori independenţi. De exemplu în cazul amenajărilor energetice este posibil prelungirea duratei de execuţie datorită unor accidente geologice neprevăzute iniţial, iar după terminarea execuţiei să urmeze o perioadă logică deficitară. Evident că în acest caz returnarea eventualilor bani împrumutaţi devine dificilă, se pot plăti dobânzi penalizatoare etc. şi, în consecinţă, rentabilitatea proiectului poate scade, sau la limită proiectul poate deveni nerentabil.

58 6.5. Tipuri de risc pentru proiectele care utilizează energia Probabilitatea Probabilitatea (speranţa matematică) trebuie luată în considerare atunci când nu se poate presupune o variaţie uniformă sau după o lege oarecare a unui parametru, în cazul amenajărilor energetice, acesta este cazul mărimii producţiei anuale de energie care este funcţie directă de hidraulicitatea ce variază de la un an la altul. În acest caz, ţinând seama de datele înregistrate în trecut trebuie reţinute mai multe posibilităţi, fiecare cu probabilitatea respectivă (rezultată din analiza datelor trecute înregistrate) calculându-se astfel speranţa matematică de a se obţine o anumită producţie de energie, iar de aici obţinându-se speranţa matematică a venitului obţinut pe o anumită perioadă. În acelaşi mod este posibil să se calculeze speranţa matematică pentru un venit, un cost actualizat, un preţ de valorificare etc. Nu este însă posibil să se calculeze speranţa matematică pentru anumite mărimi ca de exemplu rata internă de rentabilitate.

59 6.5. Tipuri de risc pentru proiectele care utilizează energia Rentabilitatea poate fi estimată plecând de la frecvenţele unor şiruri din trecut, care influenţează mărimea respectivă. În cazul amenajărilor energetice şirul debitelor înregistrate pe o perioadă din trecut pot defini o lege de probabilitate de apariţie a unor debite maxime necesare la dimensionarea descărcătorilor barajelor sau a scurgerii medii pentru stabilirea producţiei medii de energie. În anumite cazuri, ca de exemplu când este vorba de preţuri de vânzare, de rata de creştere a economiei, de evoluţia politică a ţării, nu este posibilă referirea la frecvenţa înregistrată în trecut. În aceste cazuri se pot defini probabilităţi subiective. Acestea caracterizează gradul de verosimilitate pe care îl asociază un expert evenimentului cercetat. Expertul (sau experţii respectivi) estimează probabilitatea din experienţa sa în cazuri asemănătoare. În anumite situaţii probabilitatea subiectivă poate fi îmbunătăţită prin obţinerea unor informaţii suplimentare (de exemplu probabilitatea de a se lungi durata de execuţie a unei galerii din cauza unor accidente geologice) poate fi corijată prin lucrări de studii suplimentare.

60 6.5. Tipuri de risc pentru proiectele care utilizează energia Se utilizează deseori simularea pentru fiecare fenomen considerat aleator. Cel mai frecvent se utilizează metoda Monte Carlo pentru generarea unor şiruri logice. Repetând operaţia de un număr suficient de mare de ori (de peste o sută) se poate de exemplu obţine un eşantion suficient de mare de realizări artificiale posibile ale venitului care după aceea permit o examinare statistică. Dacă mărimea eşantionului este suficientă, metoda permite să se stabilească legea de probabilitate a venitului actualizat şi de aici estimarea speranţei matematice de a se obţine venitul aşteptat.

61 6.5. Tipuri de risc pentru proiectele care utilizează energia Fezabilitatea Fezabilitatea unui proiect de amenajare energetică este determinată de informaţiile privind situaţia generală economică a ţării noastre, inclusiv resursele primare de energie, date de consumurile actuale şi în perspectivă şi în general de toate datele pentru subsistemul energetic. Aceste date vor fi folosite pentru calcularea: Ratelor financiare; Ratei cost/beneficiu; Ratei de revenire simplă; Perioada de rambursare; Venitul net actualizat; Rata internă de revenire; Rata de revenire economică.

62 6.5. Tipuri de risc pentru proiectele care utilizează energia Toate aceste elemente se evaluează la studiul de prefezabilitate şi se precizează la studiul de fezabilitate dându-se o atenţie deosebită elementelor financiare cerute de băncile (organizaţiile, investitorii) creditoare. De regulă se cer mai multe tipuri de evaluare: Evaluare instituţională; Evaluare tehnică; Evaluarea economică şi financiară; Evaluarea riscurilor care examinează: Riscul iniţiatorului proiectului respectiv prin care se analizează experienţa, seriozitatea şi activitatea trecută (experienţa) etc.; Riscul finalizării se referă la evenimente care pot apare înaintea, în timpul executării proiectului (depăşirea costului, a termenului de punere în funcţiune) etc.; Riscul tehnologic implică examinarea experienţei iniţiatorului în domeniul tehnic respectiv;

63 6.5. Tipuri de risc pentru proiectele care utilizează energia Riscul aprovizionării cu toate materialele necesare execuţiei proiectului la termene sigure şi la un cost ferm; Riscul funcţionării corespunzătoare a instalaţiilor după punerea în funcţiune, examinarea cunoştinţelor personalului de exploatare; Riscul obţinerii tuturor aprobărilor pentru realizarea şi aprobarea funcţionării; Riscul legat de posibilităţile de valorificare a producţiei la preţurile considerate la justificarea proiectului. În vederea reducerii riscurilor trebuie de la început să se acorde o deosebită atenţie întocmirii contractelor utilizate în general în lumea comercială ce se ocupă de proiectele de producere a energiei electrice: contractul de concesiune care constituie baza celorlalte contracte. Concesiunea este o licenţă acordată de guvern proiectului respectiv pentru construirea şi exploatarea obiectivului pe o anumită durată de timp; contractul de cumpărare a energiei care este un contract esenţial. Din punct de vedere al societăţii care a primit concesiune, aceasta trebuie să se asigure că prin tariful stabilit va putea să-şi asigure suficiente venituri pentru a acoperi toate costurile proiectului.

64 6.5. Tipuri de risc pentru proiectele care utilizează energia Prin acest contract trebuie să se asigure trei condiţii: să asigure creditorii că se vor produce suficiente venituri pentru a restitui datoriile; să asigure investitorii că îşi vor recupera investiţia şi că vor obţine un beneficiu (costul capitalului propriu); să permită o împărţire corectă a beneficiilor între investitori şi cumpărătorul energiei. În afara acestor două contracte esenţiale mai trebuie avute în vedere şi întocmirea şi a altora printre care: contractul de construcţie; contractul de exploatare şi întreţinere; contractul de furnizare a echipamentelor, inclusiv performanţele şi costul acestora; contracte de asigurare; contracte de consultanţă şi de rezolvare a litigiilor.

65 6.5. Tipuri de risc pentru proiectele care utilizează energia În cele de mai sus s-au evidenţiat câteva elemente principale care trebuie avute în vedere la promovarea unor noi obiective pentru a examina rentabilitatea proiectului respectiv, în condiţiile apariţiei unor schimbări în elementele de bază luate în considerare în evaluările iniţiale. S-au examinat riscurile care pot interveni şi modul cum ele pot interveni în modificarea indicatorilor tehnic-economici şi a rentabilităţii proiectului respectiv. În economia de piaţă, care treptat începe să-şi impună principiile şi în sistemul energetic, trebuie să se acorde o atenţie deosebită calculelor energo-economice prin care diverşi investitori şi creditori să fie convinşi că îşi vor recupera banii investiţi cu profitul corespunzător.