ANEXA I REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

Mărimea: px
Porniți afișarea la pagina:

Download "ANEXA I REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI"

Transcriere

1 ANEXA I REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1

2 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Zerene 5 mg capsule 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare capsulă conţine zaleplon 5 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct FORMA FARMACEUTICĂ Capsule. Capsulele au un înveliş dur opac de culoare alb şi maro pal, având inscripţionată o bandă aurie, un W şi doza 5 mg. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Zerene este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu insomnie, care adorm cu dificultate. Tratamentul este indicat doar dacă tulburarea este severă, invalidantă sau induce pacientului un grad extrem de epuizare. 4.2 Doze şi mod de administrare Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă cu putinţă, durata maximă fiind de două săptămâni. Zerene poate fi luat imediat înainte de culcare, precum şi după ce pacientul s-a culcat dar nu a reuşit să adoarmă. Administrarea după consumul de alimente măreşte cu aproximativ 2 ore intervalul de timp până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime, dar proporţia totală de absorbţie nu este influenţată. La adulţi, doza recomandată este de 10 mg. Este posibil ca pacienţii vârstnici să fie sensibili la efectele hipnoticelor; de aceea, doza de Zerene recomandată la vârstnici este de 5 mg. Doza totală zilnică de Zerene nu trebuie să depăşească 10 mg la nici un pacient. Pacienţii trebuie să fie informaţi să nu administreze o a doua doză în aceeaşi noapte. Nu sunt disponibile date privind utilizarea la copii (cu vârste mai mici de 18 ani) şi, de aceea, nu este recomandată prescrierea Zerene la copii. Insuficienţa hepatică: deoarece clearance-ul este redus, pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată trebuie trataţi cu o doză de Zerene de 5 mg. Insuficienţa renală: nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, deoarece parametrii farmacocinetici ai Zerene nu sunt afectaţi la aceşti pacienţi. Nu s-a stabilit profilul de siguranţă a administrării la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2). 2

3 4.3 Contraindicaţii Insuficienţă hepatică severă Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi, inclusiv la carmin indigo (E132) Sindrom de apnee în somn Miastenia gravis Insuficienţă respiratorie severă Copii (cu vârste sub 18 ani) 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare La pacienţii care au luat sedativ-hipnotice au fost raportate comportamente complexe de tipul conducerii în somn (adică, conducerea autovehiculului fără a fi pe deplin conştient, după ingerarea unui sedativ-hipnotic, cu instalarea unei amnezii asupra acestui eveniment). Astfel de evenimente pot apărea la persoanele care nu au mai luat sedativ-hipnotice, precum şi la cele care au mai luat asemenea medicamente. Cu toate că comportamentele de tipul conducerii în somn pot apărea numai în urma administrării medicamentelor sedativ-hipnotice în doze terapeutice, utilizarea acestora concomitent cu alcoolul etilic şi alte medicamente deprimante ale SNC pare să crească riscul de apariţie a unor asemenea comportamente, la fel şi depăşirea dozei maxime recomandate. Datorită riscului existent pentru pacient şi pentru comunitate, se recomandă întreruperea tratamentului cu zaleplon la pacienţii în cazul cărora s-a raportat un episod de conducere în somn. S-au raportat şi alte comportamente complexe (de exemplu, prepararea alimentelor şi alimentaţia, efectuarea de convorbiri telefonice sau activitate sexuală) la pacienţii care nu sunt pe deplin conştienţi după ce au luat un sedativ-hipnotic. Asemenea condusului în somn, pacienţii nu îşi amintesc, de obicei, aceste evenimente. În cazul utilizării medicamentelor sedativ-hipnotice, inclusiv zaleplon, au fost raportate reacţii anafilactice/anafilactoide severe. La pacienţii care au luat prima doză sau la doze ulterioare de medicamente sedativ-hipnotice, inclusiv zaleplon, au fost raportate cazuri de angioedem cu interesarea limbii, glotei sau laringelui. Unii pacienţi care au luat medicamente sedativ-hipnotice au prezentat simptome suplimentare cum sunt dispnee, senzaţie de sufocare sau greaţă şi vărsături. Unii pacienţi au necesitat asistenţă medicală în serviciul de urgenţe. În cazul în care angioedemul implică limba, glota sau laringele, poate apărea obstrucţia căilor aeriene ce poate fi letală. Pacienţilor care dezvoltă angioedem în urma tratamentului cu zaleplon nu trebuie să li se readministreze medicamentul. Insomnia poate reprezenta o tulburare fizică şi psihică profundă. Insomnia care persistă sau se înrăutăţeşte după o cură scurtă cu zaleplon poate indica necesitatea re-evaluării pacientului. Datorită timpului scurt de înjumătăţire plasmatică a zaleplonului, trebuie luată în considerare utilizarea unei terapii alternative în cazul în care apare fenomenul de trezire matinală. Pacienţii trebuie să fie informaţi să nu administreze o a doua doză în aceeaşi noapte. Este de aşteptat ca administrarea Zerene în asociere cu medicamentele care sunt cunoscute că influenţează CYP3A4 să determine modificări ale concentraţiilor plasmatice de zaleplon. (Vezi pct. 4.5) Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Toleranţă În urma utilizării repetate timp de câteva săptămâni poate apărea o anumită scădere a eficacităţii efectelor hipnotice ale benzodiazepinelor cu timp scurt de acţiune şi ale medicamentelor înrudite cu benzodiazepinele. 3

4 Dependenţă Utilizarea benzodiazepinelor şi a medicamentelor înrudite cu benzodiazepinele poate determina instalarea unei dependenţe fizice şi psihice. Riscul instalării dependenţei creşte odată cu doza şi cu durata tratamentului, fiind mai mare la acei pacienţi care prezintă antecedente de abuz de alcool etilic şi droguri. Odată instalată dependenţa fizică, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoţită de simptome ale sindromului de întrerupere. Ele pot consta în cefalee, mialgii, anxietate extremă, stare de tensiune, nelinişte, confuzie şi iritabilitate. În cazurile severe pot apărea următoarele simptome: alterarea perceperii realităţii, depersonalizare, hiperacuzie, senzaţie de amorţeală şi furnicături la nivelul extremităţilor, hipersensibilitate la lumină, la zgomot şi la contactul fizic, halucinaţii sau crize epileptice. Au existat raportări după punerea pe piaţă a medicamentului ale unor cazuri de dependenţă asociate cu utilizarea zaleplonului, în principal în asociere cu alte medicamente psihotrope. Insomnia şi anxietatea de rebound După întreruperea tratamentului poate să apară un sindrom tranzitor, în care simptomele care au justificat instituirea tratamentului cu o benzodiazepină sau un medicament înrudit cu benzodiazepinele reapar cu intensitate mărită. Sindromul poate fi însoţit de alte reacţii, incluzând modificări ale dispoziţiei, anxietate sau tulburări ale somnului şi agitaţie. Durata tratamentului Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă cu putinţă (vezi pct. 4.2), durata maximă fiind de două săptămâni. Tratamentul nu trebuie prelungit dincolo de această perioadă în lipsa unei reevaluări clinice a pacientului. Poate fi util ca pacientul să fie informat, la începerea tratamentului, asupra faptului că acesta va avea o durată limitată. Este important ca pacienţii să fie conştienţi de posibilitatea apariţiei unui fenomen de rebound, prin aceasta minimalizând starea de anxietate determinată de eventuala apariţie a acestor simptome după încetarea tratamentului cu acest medicament. Tulburări psihomotorii şi de memorie Benzodiazepinele şi medicamentele înrudite cu benzodiazepinele pot induce amnezie anterogradă şi tulburări psihomotorii. Aceste fenomene apar cel mai adesea în câteva ore după administrarea medicamentului. Pentru a reduce acest risc, pacienţii nu trebuie să desfăşoare activităţi care solicită coordonare psihomotorie pe un interval de cel puţin 4 ore după administrarea Zerene (vezi pct. 4.7). Reacţii psihice şi paradoxale Este cunoscută apariţia de reacţii cum ar fi starea de nelinişte, agitaţia, iritabilitatea, scăderea gradului de inhibiţie, agresivitatea, procesele anormale de gândire, iluziile, accesele de furie, coşmarurile, stările de depersonalizare, halucinaţiile, psihozele, comportamentul inadecvat, episoadele de extrovertire comportamentală care nu sunt adecvate tipului de personalitate al pacientului şi alte efecte de ordin comportamental în cazul utilizării benzodiazepinelor sau medicamentelor înrudite cu benzodiazepinele. Ele pot fi induse de către medicament, pot apare în mod spontan sau pot fi rezultatul unei tulburări psihice sau fizice pre-existente. Apariţia acestor reacţii este mai probabilă la vârstnici. În cazul apariţiei acestora, trebuie întreruptă utilizarea medicamentului. Apariţia oricărui nou semn sau simptom de ordin comportamental face necesară o evaluare imediată şi atentă a cazului. Grupuri speciale de pacienţi Utilizarea la vârstnici Zerene poate fi administrat la vârstnici, inclusiv la cei cu vârste peste 75 de ani. Profilul farmacocinetic al administrării zaleplonului la persoanele în vârstă, de ambele sexe, inclusiv la cele cu vârste peste 75 de ani, nu diferă în mod semnificativ faţă de cel constatat la subiecţii tineri sănătoşi. Deoarece există posibilitatea ca pacienţii vârstnici să fie sensibili la efectele hipnoticelor, se recomandă utilizarea unei doze de 5 mg (pct. 4.2 şi 5.2). 4

5 Abuzul de alcool etilic şi de medicamente Benzodiazepinele şi medicamentele înrudit cu benzodiazepinele trebuie utilizaţi cu precauţie deosebită la pacienţii cu antecedente de consum abuziv de alcool etilic sau medicamente. Insuficienţă hepatică Benzodiazepinele şi medicamentele înrudite cu benzodiazepinele nu sunt indicate pentru tratarea pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă, datorită riscului de precipitare a encefalopatiei la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.2). În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, biodisponibilitatea zaleplonului este crescută datorită valorii reduse a clearance-ului, fiind astfel necesară o reducere a dozei la aceşti pacienţi. Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală, profilul farmacocinetic al zaleplonului nu diferă în mod semnificativ faţă de cel constatat la subiecţii sănătoşi, însă aceşti pacienţi sunt expuşi la niveluri mai mari de metaboliţi inactivi ai zaleplonului (vezi pct. 5.2). Insuficienţă respiratorie Prescrierea medicamentelor cu efect sedativ trebuie făcută cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă respiratorie cronică. Psihoză Nu se recomandă administrarea benzodiazepinele şi medicamentelor înrudite cu benzodiazepinele ca tratament primar al bolii psihotice. Depresie Benzodiazepinele şi medicamentele înrudite cu benzodiazepinele nu trebuie utilizate în monoterapie în scopul tratării depresiei sau a anxietăţii asociate depresiei (la acest grup de pacienţi există riscul de precipitare a tentativei de suicid). De asemenea, datorită riscului crescut de supradozaj intenţionată la pacienţii cu diagnosticul general de depresie, cantităţile de medicamente, inclusiv de zaleplon, care sunt prescrise acestor pacienţi trebuie menţinute la nivelul minim necesar. Copii Nu sunt disponibile date privind utilizarea la copii (cu vârste mai mici de 18 ani), de aceea nu se recomandă prescrierea Zerene la copii. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Nu se recomandă consumul de alcool etilic concomitent cu administrarea zaleplonului. Efectul sedativ poate fi sporit atunci când produsul este utilizat în asociere cu consumul de alcool etilic. Aceasta afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Trebuie avută în atenţie administrarea concomitentă cu alte medicamente care acţionează asupra SNC. Sporirea efectului sedativ central poate să apară în cazul utilizării concomitente cu antipsihotice (neuroleptice), hipnotice, anxiolitice/sedative, medicamente antidepresive, analgezice cu efect narcotic, medicamente antiepileptice, anestezice şi antihistaminice cu efect sedativ. Administrarea zilnică concomitentă a unei doze unice de 10 mg zaleplon şi a unei doze de 75 mg sau 150 mg venlafaxină (cu eliberare prelungită) nu a avut niciun impact asupra memoriei (memorie verbală imediată sau pe termen lung) sau a performanţei psihomotorii (testul de substituire cifresimboluri). În plus, nu s-a constatat nicio interacţiune de ordin farmacocinetic între zaleplon şi venlafaxină (formă farmaceutică cu eliberare prelungită). În cazul analgezicelor cu efect narcotic poate apărea accentuarea stării de euforie, determinând o sporire a gradului de dependenţă psihică. 5

6 Administrarea de cimetidină, un inhibitor moderat nespecific al câtorva enzime hepatice incluzând atât aldehid-oxidaza cât şi CYP3A4, a determinat o creştere de 85% a concentraţiilor plasmatice de zaleplon deoarece a inhibat atât enzimele primare (aldehid-oxidaza) cât şi pe cele secundare (CYP3A4) responsabile de metabolizarea zaleplonului. De aceea, se recomandă administrarea cu precauţie a cimetidinei în asociere cu Zerene. Administrarea Zerene în asociere cu o doză de 800 mg eritromicină, un inhibitor puternic şi selectiv al CYP3A4, a determinat o creştere cu 34% a concentraţiilor plasmatice de zaleplon. Nu se consideră ca necesară ajustarea de rutină a dozei de Zerene, dar pacienţii trebuie să fie avertizaţi asupra faptului că efectele sedative ar putea fi sporite. În schimb rifampicina, un puternic inductor al câtorva enzime hepatice inclusiv a CYP3A4, a determinat o scădere de patru ori a concentraţiei plasmatice de zaleplon. Administrarea Zerene în asociere cu inductorii de CYP3A4 cum ar fi rifampicina, carbamazepina şi fenobarbitona poate determina o reducere a eficacităţii tratamentului cu zaleplon. Zerene nu a afectat profilurile farmacocinetic şi farmacodinamic ale digoxinei şi warfarinei, doi compuşi cu indice terapeutic mic. În plus, ibuprofenul, un cunoscut exemplu de compus care afectează excreţia renală, nu a prezentat nici o interacţiune cu Zerene. 4.6 Sarcina şi alăptarea Deşi studiile efectuate la animale nu au indicat efecte teratogene sau embriotoxice, nu există date disponibile suficiente pentru a evalua siguranţa utilizării Zerene în timpul sarcinii şi alăptării. Nu se recomandă utilizarea Zerene în timpul sarcinii. În cazul prescrierii medicamentului la o femeie aflată în perioada fertilă, aceasta va trebui avertizată să ia legătura cu medicul în scopul întreruperii tratamentului cu acest medicament în cazul în care intenţionează să rămână gravidă sau bănuieşte că este gravidă. Dacă, din raţiuni stringente de ordin medical, medicamentul este administrat în ultima perioadă a sarcinii sau în doze mari în timpul travaliului, este de aşteptat apariţia, la nou-născut, a efectelor precum hipotermia, hipotonia şi depresia respiratorie moderată, datorită acţiunii farmacologice a medicamentului. Copiii născuţi din mame care au utilizat, în mod cronic, benzodiazepine sau medicamente înrudite cu benzodiazepinele în ultima perioadă a sarcinii pot prezenta dependenţă fizică şi un anumit risc de a dezvolta simptome ale sindromului de întrerupere în perioada post-natală. Deoarece zaleplonul se excretă în laptele matern, Zerene nu trebuie administrat mamelor care alăptează. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Sedarea, amnezia, deficitul de concentrare şi afectarea funcţiei musculare pot influenţa în mod negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În cazul în care se suprapune o durată insuficientă de somn, poate creşte probabilitatea ca starea de veghe să fie afectată (vezi pct. 4.5). Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor care desfăşoară activităţi de fineţe. 6

7 4.8 Reacţii adverse Organ/Sistem (Frecvenţă) Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100): Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare (<1/10000): Cu frecvenţă necunoscută: Tulburări psihice şi ale sistemului nervos Frecvente (>1/100, <1/10): Mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100): Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii adverse anorexie, astenie, hipoestezie, stare generală de rău, reacţie de fotosensibilizare Reacţii anafilactice/anafilactoide angioedem amnezie, parestezii, somnolenţă ataxie/lipsă de coordonare, confuzie, scăderea capacităţii de concentrare, apatie, depersonalizare, depresie, ameţeli, halucinaţii; hiperacuzie; parosmie; tulburări de vorbire (dizartrie, vorbire neclară); anomalii ale vederii, diplopie somnambulism Citiţi, de asemenea paragrafele de mai jos, numite Amnezie, Depresie, şi Reacţii psihice şi paradoxale. Tulburări gastro-intestinale Mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100): Cu frecvenţă necunoscută: Tulburări ale aparatului genital şi sânului Frecvente (>1/100, <1/10): greaţă hepatotoxicitate (cel mai adesea indicată prin niveluri crescute ale concentraţiei plasmatice a transaminazelor) dismenoree Amnezie Amnezia anterogradă poate apărea în urma utilizării dozelor terapeutice recomandate, riscul crescând odată cu creşterea dozelor. Efectele de tip amnezic pot fi asociate cu un comportament inadecvat (vezi pct. 4.4). Depresie O depresie preexistentă poate evolua către exprimare clinică în cursul utilizării de benzodiazepine sau a medicamentelor înrudite cu benzodiazepinele. Reacţii psihice şi paradoxale Este cunoscută apariţia de reacţii cum ar fi starea de nelinişte, agitaţia, iritabilitatea, scăderea gradului de inhibiţie, agresivitatea, procesele anormale de gândire, iluziile, accesele de furie, coşmarurile, stările de depersonalizare, halucinaţiile, psihozele, comportamentul inadecvat, episoadele de extrovertire comportamentală care nu sunt adecvate tipului de personalitate al pacientului şi alte reacţii adverse de ordin comportamental în cazul utilizării benzodiazepinelor sau medicamentelor înrudite cu benzodiazepinele. Apariţia unor asemenea reacţii este mai probabilă la vârstnici. 7

8 Dependenţă Utilizarea (chiar şi în doze terapeutice) poate determina apariţia unei dependenţe fizice: întreruperea tratamentului poate determina apariţia sindromului de întrerupere sau a fenomenului de rebound (vezi pct. 4.4). Poate să apară dependenţa psihică. Au fost raportate cazuri de abuz de benzodiazepine şi medicamente înrudite cu benzodiazepinele. 4.9 Supradozaj Experienţa clinică referitoare la efectele unui supradozaj acut cu Zerene nu este suficientă, iar nivelurile de supradozaj la om nu au fost determinate. Ca în cazul altor benzodiazepine şi medicamente înrudite cu benzodiazepinele, supradozajul nu reprezintă, de regulă, o situaţie care pune în pericol viaţa, cu excepţia utilizării în asociere cu alte medicamente cu efect deprimant asupra SNC (inclusiv alcoolul etilic). În abordarea terapeutică a supradozajului cu orice medicament, trebuie să se aibă în vedere faptul că este posibil să fi fost administrate mai multe medicamente. Dacă supradozajul s-a produs prin administrarea orală de benzodiazepine sau medicamente înrudite cu benzodiazepinele, trebuie induse vărsăturile (în decurs de o oră) dacă pacientul este conştient sau trebuie efectuat lavajul gastric cu protejarea căilor respiratorii, dacă pacientul este inconştient. Dacă golirea stomacului nu poate aduce nici un avantaj terapeutic, trebuie administrat cărbune activat pentru a reduce absorbţia. În serviciul de terapie intensivă, trebuie acordată o atenţie deosebită funcţiilor respiratorie şi cardiovasculară. Supradozajul cu benzodiazepine sau medicamente înrudite cu benzodiazepinele se manifestă, de obicei, prin deprimarea sistemului nervos central în grade diferite, de la somnolenţă până la comă. În cazurile uşoare, simptomele includ somnolenţă, confuzie mentală şi letargie, în timp ce în cazurile mai grave simptomele pot include ataxie, hipotonie, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie, rareori comă şi, în foarte rare cazuri, deces. Cromaturia (colorarea albastru-verzuie a urinei) a fost raportată în cazul supradozajului cu zaleplon. Flumazenilul poate fi util ca antidot. Studiile efectuate la animale sugerează faptul că flumazenilul este un antagonist al zaleplonului şi trebuie avut în vedere în cadrul abordării terapeutice a supradozajului cu Zerene. Cu toate acestea, nu există experienţă clinică privind utilizarea flumazenilului ca antidot în cazul supradozajului cu Zerene. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE Zaleplonul este un hipnotic de tip pirazol-pirimidinic, diferit din punct de vedere structural faţă de benzodiazepine şi alte hipnotice. Zaleplon se leagă în mod selectiv de receptorii benzodiazepinici de tip I. 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: medicamente înrudite cu benzodiazepine, codul ATC: N05CF03 Profilul farmacocinetic al zaleplonului evidenţiază o viteză crescută a absorbţiei şi eliminării (vezi pct. 5.2). Aceasta, împreună cu caracteristicile de legare selectivă la receptor la nivel de subtip, cu gradul înalt de selectivitate şi nivelul scăzut de afinitate pentru receptorii benzodiazepinici de tip I, reprezintă proprietăţile responsabile pentru caracteristicile globale ale Zerene. 8

9 Eficacitatea Zerene a fost demonstrată atât în cadrul unor studii de laborator utilizând determinări obiective asupra somnului prin polisomnografie (PSG), cât şi la pacienţii din ambulator, prin utilizarea unor chestionare de evaluare a somnului, completate de către aceştia. În cadrul acestor studii, pacienţii au fost diagnosticaţi cu insomnie primară (psihofiziologică). În cadrul studiilor efectuate la pacienţi din ambulator, perioada de latenţă a somnului a scăzut într-o perioadă de maximum 4 săptămâni la pacienţii non-vârstnici, în condiţiile administrării unei doze de Zerene de 10 mg. La pacienţii vârstnici, perioada de latenţă a somnului a scăzut adeseori în mod semnificativ în cazul administrării unei doze de Zerene de 5 mg şi a scăzut în mod consecvent cu cea determinată de administrarea unei doze de Zerene de 10 mg, comparativ cu placebo, în cadrul studiilor cu durata de 2 săptămâni. Această scădere a perioadei de latenţă a somnului a diferit în mod semnificativ faţă de cea observată în cazul administrării placebo. Rezultatele studiilor efectuate pe perioadele de 2 şi 4 săptămâni au arătat că nu a intervenit nici un fenomen de toleranţă farmacologică, la nici o doză de Zerene. În cadrul studiilor ce au utilizat măsurători obiective de tip PSG, doza de 10 mg de Zerene s-a dovedit superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte scăderea perioadei de latenţă a somnului şi creşterea duratei somnului, în prima jumătate a nopţii. În cadrul studiilor controlate care au determinat procentul intervalelor de timp petrecut în fiecare fază a somnului, s-a dovedit că Zerene păstrează raportul dintre fazele somnului. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie Zaleplonul este absorbit rapid şi aproape complet după administrare orală, iar valorile maxime ale concentraţiei sunt atinse în decurs de aproximativ o oră. Este absorbită cel puţin 71% din doza administrată oral. Zaleplon suferă o metabolizare presistemică, ceea ce determină o valoare a biodisponibilităţii absolute de aproximativ 30%. Distribuţie Zaleplon este lipofil, cu un volum de distribuţie de aproximativ 1,4±0,3 l/kg în urma administrării intravenoase. Legarea in vitro de proteinele plasmatice este de aproximativ 60%, ceea ce sugerează existenţa unui nivel mic al riscului de interacţiune medicamentoasă datorat legării de proteine. Metabolizare Zaleplonul este metabolizat în principal de către aldehid-oxidază, cu formarea de 5-oxo-zaleplon. În plus, zaleplonul este metabolizat de către CYP3A4 cu formarea de desetil-zaleplon, care este ulterior metabolizat de către aldehid-oxidază, la 5-oxo-desetilzaleplon. Metaboliţii oxidativi sunt, ulterior, metabolizaţi prin conjugare pe calea glucuronidării. Toţi metaboliţii zaleplonului s-au dovedit inactivi, prin studierea atât a modelelor comportamentale de animale cât şi a testelor de activitate in-vitro. Concentraţiile plasmatice de zaleplon cresc în mod liniar în funcţie de doză, iar zaleplonul nu prezintă nici un semn de acumulare în urma administrării unor doze de cel mult 30 mg/zi. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al zaleplonului este de aproximativ 1 oră. Excreţie Zaleplonul este excretat sub formă de metaboliţi inactivi, în principal în urină (71%) şi fecale (17%). Cincizeci şi şapte la sută (57%) din doză este recuperată în urină sub formă de 5-oxo-zaleplon şi metabolitul său glucuronidat, alte 9% fiind recuperate sub formă de 5-oxo-desetilzaleplon şi metabolitul său glucuronidat. Restul cantităţii recuperate în urină este reprezentată de metaboliţi minori. Majoritatea cantităţii recuperate în fecale este reprezentată de 5-oxo-zaleplon. Insuficienţă hepatică Zaleplonul este metabolizat în principal în ficat şi suferă un proces semnificativ de metabolizare presistemică. În consecinţă, în cazul zaleplonului administrat pe cale orală, s-a constatat o reducere a 9

10 clearance-ului cu 70% şi 87% pentru pacienţii cu ciroză compensată şi, respectiv, decompensată, conducând la creşteri pronunţate ale valorilor medii ale C max şi ASC (de până la 4 ori şi de până la 7 ori pentru pacienţii compensaţi şi, respectiv, cei decompensaţi), comparativ cu subiecţii sănătoşi. Doza de zaleplon trebuie redusă la pacienţii cu tulburări hepatice uşoare până la moderate, tratamentul cu zaleplon nefiind recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Insuficienţă renală Parametrii de farmacocinetică ai dozei unice de zaleplon au fost studiaţi la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (valoarea clearance-ului creatininei între 40 şi 89 ml/min) şi moderată (20 până la 39 ml/min), precum şi la pacienţii dializaţi. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi la cei dializaţi s-a constatat o reducere de aproximativ 23% a concentraţiei plasmatice maxime, prin comparaţie cu voluntarii sănătoşi. Gradul de expunere la zaleplon a fost acelaşi pentru toate grupurile. Prin urmare, nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Zaleplon nu a fost studiat în mod corespunzător în ceea ce priveşte administrarea sa la pacienţii cu insuficienţă renală severă. 5.3 Date preclinice de siguranţă Administrarea orală repetată de zaleplon la şobolani şi câini a determinat creşteri în greutate ale ficatului şi glandelor suprarenale; cu toate acestea, respectivele creşteri în greutate au apărut în cazul utilizării unor doze care depăşeau de mai multe ori doza terapeutică maximă, au fost reversibile, nu s- au asociat cu modificări microscopice de tip degenerativ la nivelul ficatului şi glandelor suprarenale şi au fost similare cu efectele constatate la animale în cazul administrării altor medicamente care se leagă de receptorii benzodiazepinici. În cadrul unui studiu cu durata de trei luni, efectuat la câini aflaţi în perioada pre-pubertară, s-a constatat o reducere semnificativă a greutăţii prostatei şi testiculelor în cazul administrării unor doze care depăşeau de mai multe ori doza terapeutică maximă. Administrarea orală a zaleplonului la şobolani timp de 104 săptămâni consecutive, în doze de până la 20 mg/kg şi zi nu a determinat apariţia niciunei tumori,legată de administrarea medicamentului. Administrarea orală a zaleplonului la şoareci timp de 65 sau 104 săptămâni consecutive, în doze mari ( 100 mg/kg şi zi) a determinat o creştere semnificativă din punct de vedere statistic a incidenţei tumorilor benigne, dar nu şi a celor maligne. Incidenţa crescută a tumorilor hepatice benigne la şoareci a fost, probabil, un eveniment de tip adaptativ. În general, rezultatele studiilor preclinice nu sugerează nici un pericol semnificativ referitor la siguranţă în cazul utilizării Zerene în dozele recomandate la om. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Celuloză microcristalină, amidon pregelatinizat, dioxid de siliciu, laurilsulfat de sodiu, stearat de magneziu, lactoză monohidrat, carmin indigo (E132), dioxid de titan (E171). 10

11 Zerene este condiţionată astfel încât, în cazul dizolvării conţinutului capsulei într-un lichid, acesta îşi va schimba culoarea, devenind tulbure. Componentele învelişului capsulei: gelatină, dioxid de titan (E171), oxid roşu de fer (E172), oxid galben de fer (E172), oxid negru de fer (E172), laurilsulfat de sodiu, dioxid de siliciu. Cerneala de imprimare de pe capsulă conţine următoarele (cerneală aurie S-13050): shellac, lecitină, simeticonă, oxid galben de fer (E172). 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A nu se păstra la temperaturi peste 30 C. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Blistere din PVC/PVDC aluminiu a 7, 10 şi 14 capsule în blistere perforate unidoză. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Wyeth Research (UK) Ltd. Huntercombe Lane South Taplow Maidenhead Berkshire SL6 0PH Marea Britanie 8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ EU/1/99/099/ (7, 10, 14) 11

12 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Data primei autorizări: 12 martie 1999 Data reînnoirii autorizaţiei: 18 martie DATA REVIZUIRII TEXTULUI 12

13 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Zerene 10 mg capsule 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare capsulă conţine zaleplon 10 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct FORMA FARMACEUTICĂ Capsule. Capsulele au un înveliş dur opac de culoare albă, având inscripţionată o bandă roz, un W şi doza 10 mg. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Zerene este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu insomnie, care adorm cu dificultate. Tratamentul este indicat doar dacă tulburarea este severă, invalidantă sau induce pacientului un grad extrem de epuizare. 4.2 Doze şi mod de administrare Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă cu putinţă, durata maximă fiind de două săptămâni. Zerene poate fi luat imediat înainte de culcare, precum şi după ce pacientul s-a culcat dar nu a reuşit să adoarmă. Administrarea după consumul de alimente măreşte cu aproximativ 2 ore intervalul de timp până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime, dar proporţia totală de absorbţie global nu este influenţată. La adulţi, doza recomandată este de 10 mg. Este posibil ca pacienţii vârstnici să fie sensibili la efectele hipnoticelor; de aceea, doza de Zerene recomandată la vârstnici este de 5 mg. Doza totală zilnică de Zerene nu trebuie să depăşească 10 mg la nici un pacient. Pacienţii trebuie să fie informaţi să nu administreze o a doua doză în aceeaşi noapte. Nu sunt disponibile date privind utilizarea la copii (cu vârste mai mici de 18 ani), şi, de aceea, nu este recomandată prescrierea Zerene la copii. Insuficienţa hepatică: deoarece clearance-ul este redus, pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată trebuie trataţi cu o doză de Zerene de 5 mg. Insuficienţa renală: nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, deoarece parametrii farmacocinetici ai Zerene nu sunt afectaţi la aceşti pacienţi. Nu s-a stabilit profilul de siguranţă a administrării la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2). 13

14 4.3 Contraindicaţii Insuficienţă hepatică severă Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi, inclusiv la carmin indigo (E132) Sindrom de apnee în somn Miastenia gravis Insuficienţă respiratorie severă Copii (cu vârste sub 18 ani) 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare La pacienţii care au luat sedative-hipnotice au fost raportate comportamente complexe de tipul conducerii în somn (adică, conducerea autovehiculului fără a fi pe deplin conştient, după ingerarea unui sedativ-hipnotic, cu instalarea unei amnezii asupra acestui eveniment). Astfel de evenimente pot apărea la persoanele care nu au mai luat sedative-hipnotice, precum şi la cele care au mai luat asemenea medicamente. Cu toate că comportamentele de tipul conducerii în somn pot apărea numai în urma administrării medicamentelor sedativ-hipnotice la doze terapeutice, utilizarea acestora împreună cu alcoolul şi alte medicamente depresoare ale SNC pare să crească riscul de apariţie a unor asemenea comportamente, la fel ca şi depăşirea dozei maxime recomandate. Datorită riscului existent pentru pacient şi pentru comunitate, se recomandă întreruperea tratamentului cu zaleplon la pacienţii în cazul cărora s-a raportat un episod de conducere în somn. S-au raportat şi alte comportamente complexe (de exemplu, prepararea alimentelor şi alimentaţia, efectuarea de convorbiri telefonice sau activitate sexuală) la pacienţii care nu sunt pe deplin conştienţi după ce au luat un sedativ-hipnotic. La fel ca şi în cazul condusului în somn, pacienţii nu îşi amintesc, de obicei, aceste evenimente. În cazul utilizării medicamentelor sedative-hipnotice, inclusiv zaleplon, au fost raportate reacţii anafilactice/anafilactoide severe. La pacienţii care au luat prima doză sau dozele ulterioare de medicamente sedativ-hipnotice, inclusiv zaleplon, au fost raportate cazuri de angioedem cu interesarea limbii, glotei sau laringelui. Unii pacienţi care au luat medicamente sedativ-hipnotice au prezentat simptome suplimentare precum dispnee, senzaţie de sufocare sau greaţă şi vărsături. Unii pacienţi au avut nevoie de asistenţă medicală în serviciul de urgenţe. În cazul în care angioedemul prinde limba, glota sau laringele, poate apărea obstrucţia căilor aeriene ce poate fi fatală. Pacienţilor care dezvoltă angioedem în urma tratamentului cu zaleplon nu trebuie să li se administreze din nou medicamentul. Insomnia poate reprezenta o tulburare fizică şi psihică profundă. Insomnia care persistă sau se înrăutăţeşte după o cură scurtă cu zaleplon poate indica necesitatea re-evaluării pacientului. Datorită timpului scurt de înjumătăţire plasmatică a zaleplonului, trebuie luată în considerare utilizarea unei terapii alternative în cazul în care apare fenomenul de trezire matinală. Pacienţii trebuie să fie instructaţi să nu administreze o a doua doză în aceeaşi noapte. Este de aşteptat ca administrarea Zerene în asociere cu produsele medicamentoase care sunt cunoscute că influenţează CYP3A4 să determine modificări ale concentraţiilor plasmatice de zaleplon. (Vezi pct. 4.5). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Toleranţă În urma utilizării repetate timp de câteva săptămâni poate apărea o anumită scădere a eficacităţii efectelor hipnotice ale benzodiazepinelor cu timp scurt de acţiune şi ale medicamentelor înrudite cu benzodiazepinele. 14

15 Dependenţă Utilizarea benzodiazepinelor şi a medicamentelor înrudite cu benzodiazepinele poate determina instalarea unei dependenţe fizice şi psihice. Riscul instalării dependenţei creşte odată cu doza şi cu durata tratamentului, fiind mai mare la acei pacienţi care prezintă antecedente de abuz de alcool etilic şi droguri. Odată instalată dependenţa fizică, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoţită de simptome ale sindromului de întrerupere. Ele pot consta în cefalee, mialgii, anxietate extremă, stare de tensiune, nelinişte, confuzie şi iritabilitate. În cazurile severe pot apărea următoarele simptome: alterarea perceperii realităţii, depersonalizare, hiperacuzie, senzaţie de amorţeală şi furnicături la nivelul extremităţilor, hipersensibilitate la lumină, la zgomot şi la contactul fizic, halucinaţii sau crize epileptice. Au existat raportări după punerea pe piaţă a medicamentului ale unor cazuri de dependenţă asociate cu utilizarea zaleplonului, în principal în asociere cu alte medicamente psihotrope. Insomnia şi anxietatea de rebound După întreruperea tratamentului poate să apară un sindrom tranzitor, în care simptomele care au justificat instituirea tratamentului cu o benzodiazepină sau un medicament înrudit cu benzodiazepinele reapar cu intensitate mărită. Sindromul poate fi însoţit de alte reacţii, incluzând modificări ale dispoziţiei, anxietate sau tulburări ale somnului şi agitaţie. Durata tratamentului Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă cu putinţă (vezi pct. 4.2), durata maximă fiind de două săptămâni. Tratamentul nu trebuie prelungit dincolo de această perioadă în lipsa unei reevaluări clinice a pacientului. Poate fi util ca pacientul să fie informat, la începerea tratamentului, asupra faptului că acesta va avea o durată limitată. Este important ca pacienţii să fie conştienţi de posibilitatea apariţiei unui fenomen de rebound, prin aceasta minimalizând starea de anxietate determinată de eventuala apariţie a acestor simptome după încetarea tratamentului cu acest medicament. Tulburări psihomotorii şi de memorie Benzodiazepinele şi medicamentele înrudite cu benzodiazepinele pot induce amnezie anterogradă şi tulburări psihomotorii. Aceste fenomene apar cel mai adesea în câteva ore după administrarea medicamentului. Pentru a reduce acest risc, pacienţii nu trebuie să desfăşoare activităţi care solicită coordonare psihomotorie pe un interval de cel puţin 4 ore după administrarea Zerene (vezi pct. 4.7). Reacţii psihice şi paradoxale Este cunoscută apariţia de reacţii cum ar fi starea de nelinişte, agitaţia, iritabilitatea, scăderea gradului de inhibiţie, agresivitatea, procesele anormale de gândire, iluziile, accesele de furie, coşmarurile, stările de depersonalizare, halucinaţiile, psihozele, comportamentul inadecvat, episoadele de extrovertire comportamentală care nu sunt adecvate tipului de personalitate al pacientului şi alte efecte de ordin comportamental în cazul utilizării benzodiazepinelor sau medicamentelor înrudite cu benzodiazepinele. Ele pot fi induse de către medicament, pot apare în mod spontan sau pot fi rezultatul unei tulburări psihice sau fizice pre-existente. Apariţia acestor reacţii este mai probabilă la vârstnici. În cazul apariţiei acestora, trebuie întreruptă utilizarea medicamentului. Apariţia oricărui nou semn sau simptom de ordin comportamental face necesară o evaluare imediată şi atentă a cazului. Grupe speciale de pacienţi Utilizarea la vârstnici Zerene poate fi administrat la vârstnici, inclusiv la cei cu vârste peste 75 de ani. Profilul farmacocinetic al administrării zaleplonului la persoanele în vârstă, de ambele sexe, inclusiv la cele cu vârste peste 75 de ani, nu diferă în mod semnificativ faţă de cel constatat la subiecţii tineri sănătoşi. Deoarece există posibilitatea ca pacienţii vârstnici să fie sensibili la efectele hipnoticelor, se recomandă utilizarea unei doze de 5 mg (pct. 4.2 şi 5.2). 15

16 Abuzul de alcool etilic şi de medicamente Benzodiazepinele şi medicamentele înrudit cu benzodiazepinele trebuie utilizaţi cu precauţie deosebită la pacienţii cu antecedente de consum abuziv de alcool etilic sau medicamente. Insuficienţă hepatică Benzodiazepinele şi medicamentele înrudite cu benzodiazepinele nu sunt indicate pentru tratarea pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă, datorită riscului de precipitare a encefalopatiei la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.2). În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, biodisponibilitatea zaleplonului este crescută datorită valorii reduse a clearance-ului, fiind astfel necesară o reducere a dozei la aceşti pacienţi. Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală, profilul farmacocinetic al zaleplonului nu diferă în mod semnificativ faţă de cel constatat la subiecţii sănătoşi, însă aceşti pacienţi sunt expuşi la niveluri mai mari de metaboliţi inactivi ai zaleplonului (vezi pct. 5.2). Insuficienţă respiratorie Prescrierea medicamentelor cu efect sedativ trebuie făcută cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă respiratorie cronică. Psihoză Nu se recomandă administrarea benzodiazepinele şi medicamentelor înrudite cu benzodiazepinele ca tratament primar al bolii psihotice. Depresie Benzodiazepinele şi medicamentele înrudite cu benzodiazepinele nu trebuie utilizate în monoterapie în scopul tratării depresiei sau a anxietăţii asociate depresiei (la acest grup de pacienţi există riscul de precipitare a tentativei de suicid). De asemenea, datorită riscului crescut de supradozaj intenţionată la pacienţii cu diagnosticul general de depresie, cantităţile de medicamente, inclusiv de zaleplon, care sunt prescrise acestor pacienţi trebuie menţinute la nivelul minim necesar. Copii Nu sunt disponibile date privind utilizarea la copii (cu vârste mai mici de 18 ani), de aceea nu se recomandă prescrierea Zerene la copii. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Nu se recomandă consumul de alcool etilic concomitent cu administrarea zaleplonului. Efectul sedativ poate fi sporit atunci când produsul este utilizat în asociere cu consumul de alcool etilic. Aceasta afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Trebuie avută în atenţie administrarea concomitentă cu alte medicamente care acţionează asupra SNC. Sporirea efectului sedativ central poate să apară în cazul utilizării concomitente cu antipsihotice (neuroleptice), hipnotice, anxiolitice/sedative, medicamente antidepresive, analgezice cu efect narcotic, medicamente antiepileptice, anestezice şi antihistaminice cu efect sedativ. Administrarea zilnică concomitentă a unei doze unice de 10 mg zaleplon şi a unei doze de 75 mg sau 150 mg venlafaxină (cu eliberare prelungită) nu a avut niciun impact asupra memoriei (memorie verbală imediată sau pe termen lung) sau a performanţei psihomotorii (testul de substituire cifresimboluri). În plus, nu s-a constatat nicio interacţiune de ordin farmacocinetic între zaleplon şi venlafaxină (formă farmaceutică cu eliberare prelungită). În cazul analgezicelor cu efect narcotic poate apărea accentuarea stării de euforie, determinând o sporire a gradului de dependenţă psihică. 16

17 Administrarea de cimetidină, un inhibitor moderat nespecific al câtorva enzime hepatice incluzând atât aldehid-oxidaza cât şi CYP3A4, a determinat o creştere de 85% a concentraţiilor plasmatice de zaleplon deoarece a inhibat atât enzimele primare (aldehid-oxidaza) cât şi pe cele secundare (CYP3A4) responsabile de metabolizarea zaleplonului. De aceea, se recomandă administrarea cu precauţie a cimetidinei în asociere cu Zerene. Administrarea Zerene în asociere cu o doză de 800 mg eritromicină, un inhibitor puternic şi selectiv al CYP3A4, a determinat o creştere cu 34% a concentraţiilor plasmatice de zaleplon. Nu se consideră ca necesară ajustarea de rutină a dozei de Zerene, dar pacienţii trebuie să fie avertizaţi asupra faptului că efectele sedative ar putea fi sporite. În schimb rifampicina, un puternic inductor al câtorva enzime hepatice inclusiv a CYP3A4, a determinat o scădere de patru ori a concentraţiei plasmatice de zaleplon. Administrarea Zerene în asociere cu inductorii de CYP3A4 cum ar fi rifampicina, carbamazepina şi fenobarbitona poate determina o reducere a eficacităţii tratamentului cu zaleplon. Zerene nu a afectat profilurile farmacocinetic şi farmacodinamic ale digoxinei şi warfarinei, doi compuşi cu indice terapeutic mic. În plus, ibuprofenul, un cunoscut exemplu de compus care afectează excreţia renală, nu a prezentat nici o interacţiune cu Zerene. 4.6 Sarcina şi alăptarea Deşi studiile efectuate la animale nu au indicat efecte teratogene sau embriotoxice, nu există date disponibile suficiente pentru a evalua siguranţa utilizării Zerene în timpul sarcinii şi alăptării. Nu se recomandă utilizarea Zerene în timpul sarcinii. În cazul prescrierii medicamentului la o femeie aflată în perioada fertilă, aceasta va trebui avertizată să ia legătura cu medicul în scopul întreruperii tratamentului cu acest medicament în cazul în care intenţionează să rămână gravidă sau bănuieşte că este gravidă. Dacă, din raţiuni stringente de ordin medical, medicamentul este administrat în ultima perioadă a sarcinii sau în doze mari în timpul travaliului, este de aşteptat apariţia, la nou-născut, a efectelor precum hipotermia, hipotonia şi depresia respiratorie moderată, datorită acţiunii farmacologice a medicamentului. Copiii născuţi din mame care au utilizat, în mod cronic, benzodiazepine sau medicamente înrudite cu benzodiazepinele în ultima perioadă a sarcinii pot prezenta dependenţă fizică şi un anumit risc de a dezvolta simptome ale sindromului de întrerupere în perioada post-natală. Deoarece zaleplon se excretă în laptele matern, Zerene nu trebuie administrat mamelor care alăptează. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Sedarea, amnezia, deficitul de concentrare şi afectarea funcţiei musculare pot influenţa în mod negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În cazul în care se suprapune o durată insuficientă de somn, poate creşte probabilitatea ca starea de veghe să fie afectată (vezi pct. 4.5). Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor care desfăşoară activităţi de fineţe. 17

18 4.8 Reacţii adverse Organ/Sistem (Frecvenţă) Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100): Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare (<1/10000): Cu frecvenţă de apariţie nedeterminată: Tulburări psihice şi ale sistemului nervos Frecvente (>1/100, <1/10): Mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100): Cu frecvenţă de apariţie nedeterminată: Reacţii adverse anorexie, astenie, hipoestezie, stare generală de rău, reacţie de fotosensibilizare Reacţii anafilactice/anafilactoide angioedem amnezie, parestezii, somnolenţă ataxie/lipsă de coordonare, confuzie, scăderea capacităţii de concentrare, apatie, depersonalizare, depresie, ameţeli, halucinaţii; hiperacuzie; parosmie; tulburări de vorbire (dizartrie, vorbire neclară); anomalii ale vederii, diplopie somnambulism Citiţi, de asemenea, paragrafele de mai jos, numite Amnezie, Depresie, şi Reacţii psihice şi paradoxale. Tulburări gastro-intestinale Mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100): Cu frecvenţă de apariţie nedeterminată: Tulburări ale aparatului genital şi sânului Frecvente (>1/100, <1/10): greaţă hepatotoxicitate (cel mai adesea indicată prin niveluri crescute ale concentraţiei plasmatice a transaminazelor) dismenoree Amnezie Amnezia anterogradă poate apărea în urma utilizării dozelor terapeutice recomandate, riscul crescând odată cu creşterea dozelor. Efectele de tip amnezic pot fi asociate cu un comportament inadecvat (vezi pct. 4.4). Depresie O depresie preexistentă poate evolua către exprimare clinică în cursul utilizării de benzodiazepine sau a medicamentelor înrudite cu benzodiazepinele. Reacţii psihice şi paradoxale Este cunoscută apariţia de reacţii cum ar fi starea de nelinişte, agitaţia, iritabilitatea, scăderea gradului de inhibiţie, agresivitatea, procesele anormale de gândire, iluziile, accesele de furie, coşmarurile, stările de depersonalizare, halucinaţiile, psihozele, comportamentul inadecvat, episoadele de extrovertire comportamentală care nu sunt adecvate tipului de personalitate al pacientului şi alte reacţii adverse de ordin comportamental în cazul utilizării benzodiazepinelor sau medicamentelor înrudite cu benzodiazepinele. Apariţia unor asemenea reacţii este mai probabilă la vârstnici. 18

19 Dependenţă Utilizarea (chiar şi în doze terapeutice) poate determina apariţia unei dependenţe fizice: întreruperea tratamentului poate determina apariţia sindromului de întrerupere sau a fenomenului de rebound (vezi pct. 4.4). Poate să apară dependenţa psihică. Au fost raportate cazuri de abuz de benzodiazepine şi medicamente înrudite cu benzodiazepinele. 4.9 Supradozaj Experienţa clinică referitoare la efectele unui supradozaj acut cu Zerene nu este suficientă, iar nivelurile de supradozaj la om nu au fost determinate. Ca în cazul altor benzodiazepine şi medicamente înrudite cu benzodiazepinele, supradozajul nu reprezintă, de regulă, o situaţie care pune în pericol viaţa, cu excepţia utilizării în asociere cu alte medicamente cu efect deprimant asupra SNC (inclusiv alcoolul etilic). În abordarea terapeutică a supradozajului cu orice medicament, trebuie să se aibă în vedere faptul că este posibil să fi fost administrate mai multe medicamente. Dacă supradozajul s-a produs prin administrarea orală de benzodiazepine sau medicamente înrudite cu benzodiazepinele, trebuie induse vărsăturile (în decurs de o oră) dacă pacientul este conştient sau trebuie efectuat lavajul gastric cu protejarea căilor respiratorii, dacă pacientul este inconştient. Dacă golirea stomacului nu poate aduce nici un avantaj terapeutic, trebuie administrat cărbune activat pentru a reduce absorbţia. În serviciul de terapie intensivă, trebuie acordată o atenţie deosebită funcţiilor respiratorie şi cardiovasculară. Supradozajul cu benzodiazepine sau medicamente înrudite cu benzodiazepinele se manifestă, de obicei, prin deprimarea sistemului nervos central în grade diferite, de la somnolenţă până la comă. În cazurile uşoare, simptomele includ somnolenţă, confuzie mentală şi letargie, în timp ce în cazurile mai grave simptomele pot include ataxie, hipotonie, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie, rareori comă şi, în foarte rare cazuri, deces. Cromaturia (colorarea albastru-verzuie a urinei) a fost raportată în cazul supradozajului cu zaleplon. Flumazenilul poate fi util ca antidot. Studiile efectuate la animale sugerează faptul că flumazenilul este un antagonist al zaleplonului şi trebuie avut în vedere în cadrul abordării terapeutice a supradozajului cu Zerene. Cu toate acestea, nu există experienţă clinică privind utilizarea flumazenilului ca antidot în cazul supradozajului cu Zerene. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE Zaleplonul este un hipnotic de tip pirazol-pirimidinic, diferit din punct de vedere structural faţă de benzodiazepine şi alte hipnotice. Zaleplon se leagă în mod selectiv de receptorii benzodiazepinici de tip I. 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: Medicamente înrudite cu benzodiazepinele, codul ATC: N05CF03 Profilul farmacocinetic al zaleplonului evidenţiază o viteză crescută a absorbţiei şi eliminării (vezi pct. 5.2). Aceasta, împreună cu caracteristicile de legare selectivă la receptor la nivel de subtip, cu gradul înalt de selectivitate şi nivelul scăzut de afinitate pentru receptorii benzodiazepinici de tip I, reprezintă proprietăţile responsabile pentru caracteristicile globale ale Zerene. 19