Liviu REBREANU (1885, TArligua, j. Bistrila_Nisdud _ 1944, valea Mare, Pitegti), scriitor roman. Studii la Gimnaziul superior Fundational din Nisiud,

Mărimea: px
Porniți afișarea la pagina:

Download "Liviu REBREANU (1885, TArligua, j. Bistrila_Nisdud _ 1944, valea Mare, Pitegti), scriitor roman. Studii la Gimnaziul superior Fundational din Nisiud,"

Transcriere

1 Liviu REBREANU (1885, TArligua, j. Bistrila_Nisdud _ 1944, valea Mare, Pitegti), scriitor roman. Studii la Gimnaziul superior Fundational din Nisiud, apoi la scoala civild de Biieli din nistrrla. CARTIER POPULAR Urmeazd. $coala Reali Superioari de Honvezi din Sopron, iar in r9o3_ 19o6 Academia Militari,,Ludoviceum" din Budapesta. ln r9o8 demi_ sioneazd din armata austroungari:. in acelagi an debuteazr in revista Luceafirul de la Sibiu cu schiea,,codrea". in r9o9 pleaci la Bucuregti, unde lucreazi la revista Convorbiri critice. Din r9u, secretar literar la Teatrul National din craiova. Debut in volum cu Frdmdntdri (9tz). Secretar al Societi{ii Scriitorilor RomAni, din ryr4. in 9zo publicd romanul lon, srmat de pddurea sphnzuralitor $9zz) qi de Adam;i Eva (1925)' Din 1925, pregedinte al Societi{ii Scriitorilor Romani (reales in t9z7). Director al Teatrului National din Bucuregti (1928). in ry29 apare romanal Crdi;orul. in acelagi an este distins cu premiul Na_ {ional pentru prozi. in , editeazd, revista Romdnia literard. Membru al Academiei RomAne (1939). intre r94o gi 1944, director al Teatrului Nalional din Bucureqti. Liviu REBREANU Ion Roman,,Romanullon este socotit, fdrd relineri, printre capodoperele genului, reusind sd dezvolte, paralel, imaginea unui personaj reprezentativ ;i panora_ ma vielii satului transilvdnean in prima jumdtate a secolului xx. Rebreanu cldde;te demnitatea romanului modern, oferind o construclie rezistentd, bine articulatd, intrun registru stilistic adecvat $ cu o inlelegere superioard a raporturilor dintre operd ;i realitate.,, Alexandru JION

2 Cuprins clasul patuanrului...7 Capitolul I. Capitolul II. Capitolul III. CapitolulIV. Capitolul V. CapitolulVL CapitolulVII. CapitolulVilL CapitolulIX. CapitolulX. CapitolulXL CapitolulXII. CapitolulXIII.

3 GLASUL PAUANTULUI

4 Capitolul I incnputul 1 Din goseaua ce vine de la Cirlibaba, intovdrigind Somegul cand in dreapta, cand in stdnga, pani la Cluj gi chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece rdul peste podul bitrdn de lemn, acoperit cu gindrili muceg[iti, spinteci satul ]idovila qi aleargi spre Bistrila, unde se pierde in cealaltd gosea nafional5 care coboari din Bucovina prin trec[toarea Bdrgiului. Ldsdnd idovila, drumul urci intdi anevoie pdn[ cegi face loc printre dealuri stramtorate, pe urml insi inainteazl vesel, neted, mai ascunzinduse printre fagii tineri ai PiduriiDomnegti, mai poposind pulin la CigmeauaMortului, unde picuri vegnic api de izvor ricoritoare, apoi cotegte brusc pe sub RApeleDracului, ca si dea buzna in Pripasul pitit intro scrintituri de coline. La marginea satului te intdmpini din stdnga o cruce strdmbi pe care e ristignit un Hristos cu fala spil[citi de ploi gi cu o cununi!6 de flori vegtede agi\atl de picioare. Sufli o adiere ugoari 9i Hristos igi tremurd jalnic trupul de tinichea ruginiti pe lemnul mancat de carii gi innegrit de vremuri. Satul parci e mort. Zitpuqeala ce plute;te in vizduh fese o tdcere ndbugitoare. Doar in ristimpuri fdqie alene frunzele adormite prin copaci. Un fuior de fum albistrui se opintegte sd se inalle dintre crengile pomilor, se biliblnegte ca o matahali amelitd gi se prlvale peste gridinile prifuite, inv[luindule intro ceali cenugie.

5 in mijlocul drumului picotegte cdinele invildtorului Zahaia Herdelea, cu ochii intredeschisi, sufland greu. O pisici albi ca laptele vine in vdrful picioarelor, ferinduse si nusi murdireascl libufele prin praful ulitei, ziregte ciinele, st[ pulin pe gdnduri, apoi iulegte pagii gi se furigeazi in livada ingriditi cu nuiele, peste drum. Casa invdtitorului este cea dintai, tiiati addnc in coasta unei coline, incinsi cu un pridvor, cu uga spre ulil[ si cu doud ferestre care se uit5. tocmai in inima satului, cercetitoare si dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, in dreptul ugii, unde se spal6 diminea{a invild.torul, iar dupiamiazd, cind a isprdvit treburile casei, dna Herdelea, str[juieete o ulcici verzuie de lut. in ogradi, intre doi meri tineri, e intinsi vegnic franghia pe care acuma atarnd nigte cimdgi femeies,ti de stambi. in umbra cirndqilor, in nisipul fierbinte se scaldd cdteva giini pizite de un cocoe mic cu creasta insdngerati. Drumul trece peste PArdulDoamnei, lisand in stdnga casa lui Alexandru PopGlanetaEu. Uga e inchisi cu zivorul; coperigul de paie parcd e un cap de balaur; perelii virui{i de curind deabia se vid prin spirturile gardului. Pe urm[ vine casa lui Macedon Cercetasu, pe urmd casa pri, marului Florea Tancu, pe urmi altele... intro curte mare rumeg6, culcate, doul vaci unguregti, iar o babi qade pe prispd, ca o scoabd, prijinduse la soare, nemigcats., parcar fi de lemn. Cildura picuri mereu din cer, i{i usuci podul gurii, te sugrumi. in dreapta gi in stanga casele privesc sfioase din dosul gardurilor vii, acoperindugi felele sub stresinile gtirbite de ploi gi de vite. Un duliu l5tos, cu limba spanzuratd, se apropie in trap leneg, fdrd lintd. Din ganf, dintre buruienile c[runtite de colb, se repede un ci{el murdar, cu coada in vant. Lilosul nul ia in seami, ca qi cind iar fi lene sd se opreasci. Numai cand cel[lalt se incdpitaneazd sil miroase, ii arati nigte colti amenintdtori, urmanduqi insd calea cu demnitatea cuveniti. Cilelul se opregte nedumerit, se uiti pulin in urma duliului, apoi se intoarce in buruiene unde se aude indatd un rontdit cdznlt si fldmand... Deabia la cdrciuma lui Avrum incepe si se simts: ci satul triieete. Pe prispi doi lirani ingdndurali ofteazd rar cu o sticli de rachiu la mijloc. Din depirtare p[trund pdni aici sunete de viori gi chiuituri... 2 Duminecl. Satul e la hori. $i hora e pe Ulila din dos, la Todosia, vlduva lui Maxim Oprea. Casa viduvei vine chiar peste drum de bisericula betrane, pleoqtiti gi diripinati. Vdduviai sirdcie lucie. Femeia a dat din rlu in mai riu. Ce agonisegte un cap de blrbat intro via!51 intreagi o muiere nepriceputi prlpddegte intrun an de zile, 9i mai pulin' CAnd a impreunat Maxim mainile pe piept, in ogradi erau cld,i de fdn, in cele doul grajduri nu mai incipeau vitele, in gurd gi sub qopron naveau loc carele. Se vedea de departe belgugul. Acuma ogradai goald bititurd,iar in grajduri rage a pustiu o inchipuire de vacd stearpi: gi vegnic flimandi. Hora e in toi... Locul geme de oameni... Nucii bitrdni de lingi guri fin umbri. Doar citeva pete albe de raze rlzbesc printre franze,gidildnd felele aprinse de veselie. Zdduful a!i!i sdngele lumii. Peste MlguraCocorilor atarni soarele ingllbenit de necaz cd mai are o postatd: bunl pan[ la asfinfit. Cei trei liutari cintl ldngi gopron s[gi rupl arcuqurile. Briceag, cu piciorul pe o buturuge, cu cotul stdng pe genunche, cu obrazul culcat pe vioari, cu ochii inchis,i, igi sfaraie degetele pe strune gi cantecul saltl aprig, infocat. Holbea e chior 9i are un picior mai scurt, iar la vioarl numai trei coarde, dar secundeazb cu aceeaei patimi cu care G[van, un ligan urit gi negru ca un harap, apasd cu arcul pe strunele gordunii. Din cdnd in cdnd Briceag se opregte sigi acordeze vioara. Holbea gi Givan atunci igi indoiesc meqtegugul ca si: pistreze mlsura. Apoi Briceag reincepe mai aprins, strdmbanduse uneori la Holbea, alteori la Gdvan, cu deosebire cdnd schimbi melodia

6 De tropotele jucitorilor se hurduci pimintul. Zecile de perechi bat Somesana cu atata pasiune, cd potcoavele fliciilor scapird scintei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se invdltoreqte, se ageazi in straturi groase pe felele brizdate de sudoare, luminate de oboseald gi de mullumire. Cu cdt Briceag intetegte cdntecul, cu atat fl5ciii se indirjesc, igi infloresc jocul, trec fetele pe sub man5, le dau drumul si se invirteascd singure, topiie pe loc ridicdnd tilpile, isi ciocnesc zgomotos cilcdiele, i9i plesnesc tureacii cizmelor cu palmele nidugite... Glasurile se ineacd in nourul de praf cei imbriligeazd" pe toti... Numai arar vreunul mai lanlos incepe o chiuituri, in tactul zvdpdiat al jocului, cu ochii pe dos, cu gdtul rigugit. Dar dupi douitrei versuri o sfhrgegte intrun iuit aspru, istovit. Apoi jocul urmeazd tdcut, din ce in ce parci mai sdlbatec. Fldclii isi incolicesc bralele mereu mai strans pe dupi mijlocul fetelor... SAnii acestora tremuri sub iile albe gi ating din cand in cand pieptul fldcdilor, turburdndule ochii qi inima. Nu schimbi nici o vorbd. Nici nu se privesc. Doar pe buze falfdie zdmbete plicute gi fugare. inv6rtita line de vreun ceas, firi intrerupere, si tinerii nu se mai satur5.. De doui ori Briceag, cu cdrcei in degete, a incercat si: se opreascd" gi, de amandoui orile, fliciii sau nipustit la el urldnd desperali, cu priviri ameninlitoare sau rugdtoare: Zi, yigane! Mai zi, cioari!... Toate perechile se imbulzesc in jurul liutarilor, se ciocnesc, se izbesc cu coatele goale. Cdliva biietandri, ingiduili de curand la hori, ame(ifi de atata invarteald, se clatind de icicolo, abia mai findnduse in picioare, spre marea rugine a fetelor cu care joaci. Vreo trei perechi sau retras in gur6, mai la larg, unde insi praful se urcd panin cipriori, des de sdl tai cu cutitul... La cativa pagi de pilcul jucitorilor stau fetele care au rdmas nepoftite, privind cu jind, goptindugi uneori cine gtie ce gi izbucnind in rdsete silite. La urechi gi in cosile au gi ele buchelele devdzdoage pestrile gi in mdni cdte un minunchi mai m6rigor, pe care sdl diruiasci fliclului cutare sil pund la pdlirie. printre fete se mai rltlcegte qi cdte o nevaste tdniri, cu nlframi de mitase in cap, gata s6 intre in hori dacl sar intampla s[i vie chef birbatului ei si joace. Mai la o parte mamele gi babele, grimadl, forfotesc despre necazuri gigi admird, odraslele. Copii neastampirafi aleargi printre femei 9i chiar prin hori, furi florile fetelor gi fac haz cdnd victimele ii ocdrisc sau se infurie. Cdliva mai indr[cifi se lasi pe vine aproape de jucitori, uitdnduse cu mare bigare de seam[ la poalele fetelor, iar cdnd poalele zboard mai tare, dezvelind picioarele goale mai sus de genunchi, se intreabi repede: Aivirzut? Da tu? Yitzut. $i eu. $i apoi continui si pdndeasci poalele pdni ce vreo babi indignatl ii ia la goani, ceea ce nui opregte ca peste catva timp si reinceapd... Birbalii se lin mai pe departe, pe ldngd case, pe la poarti, grupurigrupuri, vorbind de treburile obgtegti, aruncand numai rareori cateo privire spre tineretul dimprejurul li'utarilor. Primarul, cu mustlli albe risucite tineregte, cu nigte ochi albagtri mari gi blajini, cautd sigi pestreze demnitatea apisdnd vorbele gi insolindule cu gesturi energice, in mijlocul cdtorva bitrani fruntagi. $tefan Hotnog, un chiabur cu burta umflati ce gio mangdie intruna parcd ar avea junghiuri, gdsegte fel de fel de clenciuri primarului numai ca se arate celorlalli ci lui de nimeni nui pasi. intre dangii Trifon Titaru, mititel, cu pirul gnlbui gi glasul sublire, se uitl cind la unul cand la altul, infricogat parcl sd nu se incaiere, fiindcl amdndoi ii sunt rude cam de departe, nici vorbd. Pe de ldturi, ca un cdine la uga buc[tiriei, trage cu urechea gi Alexandru Glanetagu, dornic s[ se amestece in vorb5, sfiinduse totuqi s[ se vdre intre bogitaqi. Pe prispi stipanegte Simion Butunoiu, care acum vreo doudzeci de ani a fost invdlltor in sat, iar azi mdnanci o pensie de cinci zloli pe lund gi muncegte la pimint mai abitir ca un flic[u' imprejurul lui sau adunat Macedon Cercetaqu cu straja Cosma t2

7 Ciocinaq, cu Simion Lungu, cu Toader Burlacu, cu $tefan Ilina gi cu al1ii, ascultind cu evlavie palavrele dascdlului, auzite gi risauzite. Din cdnd in cdnd Simion Butunoiu strinutd atat de zgomotos ce toate femeile se intorc spdimdntate, sau se pornegte pe tusa lui obignuitd cu care de multe ori scoali noaptea tot satul din somn. Macedon asteapti cuviincios pdni ce isprivegte dascilul cu tusa, apoi ia din fereastrl o sticld de rachiu, inclini foarte ceremonios, trage o dugci zdravdni gi trece biutura b[trdnului care mormiie scurt,,sd ne tie Dumnezeupe to{i" qi pune gdrliciul la guri. Sticla pe urmi umbld din mdnd in mdnd. Macedon e cam cherchelit si comandl militiregte tuturor si bea: Forvert, Simioane! Vaitdr Cosma!... Vaitir, vaitlr!... A ficut oastea doisprezece ani, ia fost dragd foc si, cdnd e beat, gacuma numai in comenzi nemteeti se cearti cu nevastdsa. Altminteri insd. are o inimd de ceari si in doudzeci s,i opt de ani nu gia bltut muierea niciodati; mai curind Floarea sa intamplat sdj muqtruluiasci. Sticla ajunge la Toader Burlacu goal6. Goali, ai? rdde Macedon incdntat. Goali?... Halt!... Haptac!... Unde egti caprar dezl?... Forverl!... Un copil de vreo zece ani sare drept in picioare pe prispi qi strigd rdzdnd: Hir! Nu rade la front, migarule! se ristegte Macedon. Na sticla gi di fuga la cantini la Avrum, si!i mai dea o portie pentru mine!... inleles, cdprar? Ciprarul insi refuzi ordinul, rispunzand: A zis jupdnul c[ nu!i mai dd fdri. bani, bade Macedoane, nici si nu md mai trimiti, cii degeaba... Macedon igi salti putin mustafa, incruntl din sprdncene privind aspru la copil, apoi se aqeazl. pe prisp[ clitlndnd din cap gi oftdnd: Ehei, undei vremea cand eram eu strajamegter!... Atunci si fi poftit jupdnul sd numi dea, cii ardtam eu supunere... Mai boscorodeqte ceva, pe urmd inceteazd. si se uiti ursuz la nevastisa care are bani dar nui di, gi care tiifdsuiegte cu alte femei firi sd se sinchiseascd de comenzile lui... Tocmai atunci se tarigte pe poarti, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satului. E vari cu fata cea mai frumoasi din Pripas, cu Florica, gi ceva neam cu nevasta lui Trifon Titaru. Are picioarele incdrcite din nagtere, iar bra{ele lungi gi osoase ca nigte cdngi anume spre aei tdri schilozenia, gi o guri enorm[ cu buzele alburii de sub care se intind gingiile imbilate, cu colli de dinli galbeni, rari gi lungi. Trifon Tdtaru o line pe langi cas5, sii vadi de copii. Cdnd e vreme bunl Savista gade in poart6, se cioroviiegte cu toli copiii din sat gi primes,te pomana trecdtorilor milogi... SoseEte cu giligie mare. Gdgiie ceva cu glasul ei aspru, speriat. No bagi in seami nimeni. Doar Trifon face un semn nevestei, ce se apropie, repede, supdratd: Da' acas[ nu puteai sta, mii femeie? Zdu, parcd te mdndnci talpile... Laqi tu ograda pustie pe vremea asta... $i nici baremi slugile nus la indemani... Ce vrei? Ai? Spune ce vrei, Savista? Oloaga a fdcut doud ceasuri din ulila cea mare, unde stdtea Trifon, pini aici. incepe sl se bdlbdie foarte gribitd gi cu importanli, inso(indus,i sforlirile cu nigte gesturi desperate. Ce face? zice Maria lui Trifon, care se silegte s[ ghiceasci ce spune. Sa bitut Vasile Baciu... cu Avrum?... Cu Florea Ciruntu?... Ei, gapoi? Ce!i pasl!ie, femeia lui Dumnezeu? $i pentru asta ai venit tu atlfta cale? Vai de mine, ci egti mai rea ca copiii cei firi minte... Uite ce!iai ficut poalele! $i numai aziteam primenit... Of bat[te... Savista bombine ceva ce ar vrea si insemne ci ei nui pasi de poale, gi pe urme se pornegte deodati pe un rds prostesc de bucurie. Cum ai zis? Cinei beat?... Vasile Baciu... Parc[ azi sa imbetat intai... Maria o lasi, rueinati, 9i se intoarce intre femei. Oloaga se taraie in mijlocul fetelor, se frimantil s6qi facl loc gi privegte apoi cu mare plicere la hord. Are doudzeci 9i cinci de ani Ei tremuri de fericire cind aude liutarii ori cind vede vreo petrecere... r4 r5

8 3 Savista nare parte sd se desfete multl vreme. Pdni si se ageze bine, pdni si se certe cu fetele pentru un loc mai bun, jocul inceteaz6. Briceag, asudat gi istovit, incheie invdrtita cu o apisare zdravdnd de arcug, incat ii plesnegte o struni la vioari. Ion, feciorul Glanetagului, lindnd de mijloc pe Ana lui Vasile Baciu, se repede la liutari, rugandui: Mai zi, md Briteag... numai un pic, auzl? Un picu! de tot,!iganel Alli fllcli strigd poruncitor: Ce te codegti?... De ce te plitim, cioara dra Trage, figane! cului? Briceag arunc[ o privire dispreluitoare spre cei cel oclrlsc, lui Ion insi ii rispunde convingitor, arltdndui vioara: Nu mai pot, Ionicl... Zbu, nu mai pot... Credemi!... Miau amorlit degetele... Pe urml 9i struna mi sa rupt... Un pic, omule, nunfelegi? stiruie fliclul. Jiganul insd se infurie brusc, intoarce spatele, trdntegte vioara in bralele lui Holbea 9i incepe si blesteme citrinit: Firear ale dracului toate ceterele din lume, pleznirear aco lo undeo fi cine ma invdlat s[ 1in arcuqul... Ce ioi spun cu frumosul ci nu pot 9i el mi omoari si mai zic... Darear Dumnezeu si trizneasci toate jocurile cu pe cine lea niscocit... Ion asculti c6teva clipe mirat cum injurl Briceag. Apoi deodati se aprinde ca focul qi izbucnegte riguqit: Ho, cioarl, fi1iar neamul de rds, ho!... $i inchide pliscul ci te pocnesc de!i sar miselele tocmai in curtea bisericii!... Briceag a mai p6!ito cu Ion; tace. Numai dupi ce flicdul se indepirteaz[ bodogdnind, incepe iar si se nec5,jeasci cu ceilalli liutari, pe!ig[negte. Fliclii imbrlfigeazd pe fete, mullumindule pentru joc. Fetele se zbat in brajele lor gi goptesc cu sfiali Ei cu pllcere: Mtrllumirn... Ion stringe la piept pe Ana cu mai multi gingiqie, dar 9i mai prelung. Dimi drumul, Ionici! murmurl fata ugor, cu mullumire in glas. S[ vii, Anuli... gtii tu unde! zice Ion domol. Ana nu rispunde, privirea ei insi lucegte de bucurie. Se smuncegte si scape din imbriligare, goptind intruna moale: Ddmi drumul, Ionicd... zdu, dimi drumul! Fl5ciul o trage mai aproape, cu un zdmbet aprins, o apuci cu o mdnd de!a!e 9i i le strlnge ca pe doui mere, incdt Ana sdsaie de durere. Si nu cumva si nu vii! repetl Ion, infigand in ochii ei o privire poruncitoare gi lacomi. Ana fuge glon! la fete, imbujoratl Ei scutur6ndugi poalele de praf. Apoi, potolinduqi sufletul, spune Margaretei lui Cosma Ciocinag, o fiin1d, ursuzd, voinici, cu picioare cdt donilele, cu brate birbdteqti gi cu o fa{i osoass, rogcati: $i Ionici... mereu... zdu aqa... Dar incurcanduse, schimb[ repede vorba: Vai de mine ce cildurd... toati mam ficut o apiraie... Margareta nu jucase gii era necaz pe fetele care au avut noroc. Nu rispunse nimic Anei, ci urmi si priveascl cu jind la cealafldcdilor care inchinau cu rachiu sau aprindeau ligiri; pirea ingrijoratl si nu se intdmple so pofteasci la joc cineva gi si nu bage de seamd... Ion urmiri din ochi pe Ana cdteva clipe. Avea ceva straniu in privire, parci nedumerire gi un viclegug nepreficut. Tot atunci z\ri mai alituri 9i pe Florica, fata vidanei lui Maxim Oprea, cu care se linuse pd'nl acum, pulin posomorati, dar mai frumoasi ca oricdnd. Fllciul clipi aspru, ca 9i cdnd ar fi vrut s69i alunge un gdnd din creieri, gi strigi la un biielel: Adusegi, bre? Adus, bade lonici, ficu copilul cu importan![' Am dato lelii Zenobia, so!ie... r6 17

9 Si, in vreme ce Ion se duse spre grupul unde era mamisa, biielelul urmi: La ficut tare jupanul, bade, sa pus zece bucilele de zahdr, d.e zice cii mai bun ca mierea... Zenobia, cu sticla de rachiu in mdni, se plangea Todosiei, vidanei, de un afurisit de junghi care o tiia prin gale de c6.teva zite gi nui mai trecea. Ia di glaja ceea, mami! zice lon scurt gi inghili indati o dugc5. zdravind. Da dta bei oleaci? Lasimd pe mine in plata lui Dumnezeu ci doar nus insircinat6, rispunse Zenobialudnd totugi sticla gi trigdnd o gurd. Aoleu, da gtiu c5i bun... Vezi numai, dragul mamii, sd nu bei mult ci!i se urcd la cap gi cine gtie ce pozns,teo mai indemna si faci... Omul la belie sil fereascl Dumnezeu... Ion ii lui sticla gi intoarse spatele fdrd sii mai asculte sfaturile. Copilul rdmisese pironit locului, cu ochii pofticiogi la rachiu. CAnd se indepdrt[ flic[ul, avu parcd o suplrare. Dar ii trecu repede 9i, qterpelind intro clipire un strul de flori din mana Margaretei, o zbughi ca slgeata, urmat de blestemele aprige ale fetei care a$tepta mereu so cheme cineva la joc... 4 Ion trecu incet pinleazul de ldngd grajd, intorcand capul spre Ana care nul sclpa deloc din ochi 9i care, peste cateva clipe, il urmd cu paqi gr[bi1i, roei ca focul de rusine, inchipuindu,gi ci toati lumea o pandegte. in dosul surii era o livadi m[risoari, presirati cu pomi, teiata in doui de o cirare ce cobora pini la GdrlaPopii gi se oprea chiar in spatele circiumii lui Avrum. Fdnul cosit de curdnd, adunat in cdteva cliile proptite cu pari, umplea vizduhul cu un miros imbititor. Ion merse pe cirare doitrei pasi, apoi coti in stdnga gi se agezd sub un nuc bitran si scorburos, pe o ridicini incovoiati ca un jilf. Fata sosi tremur1nd de emolie, dar cu o strilucire bucuroasi in ochi. Aici erai? murmuri Ana agezanduse fdri si se uite la dansul. Ci parcdi mai bine aici, ficu fliciul incet; apoi indati ridici sticla: Si triim, Anu![! Sd triiegti, Ioane! rispunse ea privind nelinigtitd spre cdrare, pe unde treceau mereu oameni, care la carciumi, care inapoi. Bea gi tu, Anuli, ci pentru tine lam luat Ei lam ficut dulce ca gura ta. Despre mine poate s[ sece rachiul, zise fata mai potoliti. Mie sili gi cdnd ii simt mirosul, cd taica nu mai lasd si treaci nici o ziulici firi biuturd gi firi belie... Nu gtiu, zilu, ce so mai alege de noi. Apoi aga bea omul la supirare, zise Ion adlugand pe urmi cu alt glas: Bea, Anu!6... Mia cigunat 9i mie aea o dati... Ana igi inmuie buzele in rachiu, se strdmbi 9i didu repede sticla inapoi, tugind gi rdzdnd: Avai de mine... nu pot... parc5i otravi... Bai bun, zise Ion ducdnd iarigi sticla la gur[. Ticurl amandoi un rdstimp, firi sl se priveasci. Apoi fliciul igi trecu bralul pe dupi mijlocul ei gi oftd: Hei, Anu![, mult aleanui in inima mea! Fala Anei, lunguia!5, arsi de soare, cu o intipirire de suferinle, se posomori. Ce indur eu, s[ fereasci Dumnezeu pe toatl lumea, gemu dansa. Cd tata gia pus in gdnd si mi mlrite cu George a Tomii ;io line morlig cu George. $i, Doamne, greu ifi mai vine si taci 9i s[ inghili cand nu!ii drag omul... Ion se uiti lung la buzele ei subliri care se migcau ugor dezvelindui dinlii cu strungulife, albi la laptele, Ei gingiile trandafirii pe deasupra. $tia dinsul ci Vasil Bacin e intro ureche gi c[ de o apuci hiis, apoi h[is o line sd gtie de bine cl d[ cu carul prin toate qanfurile. Dar tocmai aceasta il intirata gi pe el. Nui fusese dragl Ana qi nici acuma nugi didea seama bine claci ie dragi. Iubise pe Florica gi, de cite ori o vedea sau igi amintea de ea, simlea cd tot o mai iubeqte. Purta in suflet risul ei L9

10 cald, buzele ei pline si umede, obrajii ei fragezi ca piersica, ochii ei albagtri ca cerul de primivari. Dar Florica era mai sdracd decdt dansul, iar Ana avea locuri Ei case qi vite multe... ii asculta glasul pldngitor gij cuprindea mila, in acelaei timp insd se gdndea la Florica. Apoi deodati tresiri, o strdnse la piept gi, fdrd sd rosteasci vreo vorbi, o siruti lung pe buze. Fata cuprinse cu bralele gatul lui lon, molegiti gi aprins[, si inimai bdtea atdt de n[valnic incat el o auzea. Noroc, noroc, Ioane! strigi un glas aspru pe cirare. Fldciul ridicd ochii furios qi vdzu pe Ilie Onu, care, intorcinduse de la cdrciumd cu o sticli de rachiu, rddea gros gi batjocoritor. Duten... Doamne iartimi, bufni Ion incruntat. Ilie Onu ajunse la guri' qi se flcu nevd,zut. Era frate de cruce cu George al Tomii gi unde putea sdi faci rdu lui Ion, ii ficea, fiindci odati, la o nuntd, il umpluse de sdnge ca sdl imbl6"nzeasc5. Ionincepu si suduie si si se ci:trineascd, dar intdlnind ochii cdprui, inlicrimali de fericire gi de teami ai Anei, se potoli... Ilie aducea rachiul pentru George care se silea din risputeri si inve(e pe Briceag un c6.ntec nou cel auzise de la liutarii din Bistrila la un chef al doctorului Filipoiu, la berdria cea mare din Armadia. Briceag, cu ochii linti la buzele flicdului, care fluiera melodia, laraia nesigur cu arcusul pe strune; Holbea credincios, incerca gi el s[ secondeze. George se umfla, inchidea pu{in ochii gi fluiera din ce in ce mai aprig, c6,ci tmprejurul lor se adunase un pdlc de flicii carel priveau cu admiratie. Ei, acu ai inleles? zise George oprinduse in mijlocul cdntecului. Las' c[ lam prins, morm[i Briceag pornind s[ tragi cu mai multd incredere. Am sosit, George, strigd Ilie intinzdnd sticla. Iute teai intors, vorbi cellalt bxnd qi trecdnd indati rachiul lui Ilie ca el sd poati. reincepe discilirea l5'utarilor. Nou[ nu ne dai un pihirel, vere? se lingugi Holbea, zgdnd6, rindul cu arcugul. Si vi dau, ciorilor, fireali ai naibii! rase George foarte mullumit ci au si vadi toli cum cinstegte el pe ligani. Belio toat5, zise apoi c[tre Givan cand vru s[i inapoieze sticla. Dar atunci siri Ilie ca un cocos: Ia lisali, bre, si mai bem gi noi, ci cioarele astea o sd plez neasci de atata holirci. Urmi o cioroviiali lungi intre Ilie 9i liganii care nu mai voiau s[ renunle la biuturl 9i era cdt peaci si se incingi o bltaie, deoarece Ilie, aprinzdnduse, se repezea mereu cu piciorul si spargi gorduna. 5 Deodati toati lumea se intoarse spre uli1i. Toli blrbalii scoaseri plliriile, iar cei de pe prispi se sculari in picioare... Venea preotul Belciug impreund cu dna Maria Herdelea, so{ia invildtorului, cu domnigoara Laura gi cu Titu. Primarul gi fruntagii satului ieqiri in poarti intru intdmpinarea domnilor. Petrecefi, petrecefi? zise preotul cu un zambet binevoitor' Apoi ce se facem, domnule pdrinte, rdspunse primarul cu piliria in mani. Dumnezeu de aceea a l6sat sirbdtorile, s[ se mai veseleasci 9i prostimea. Negregitnegregit, murmuri Belciug, l[rgindugi zdmbetul. Da' de ce nu pofti1i 9i dvoastrl si vedeli petrecerea noastr[? relui Florea Tancu cu un glas foarte blajin, pundndugi piliria in c1lp. firanii de asemenea se acoperiri unul cdte unul, in vreme ce preotul s,opti cdteva cuvinte dnei Herdelea, care rdspunse rispicat, ddnduei capul pe spate cu mdndrie: Da, putem privi pu{in gi noi... Mie chiar imi plac petrecerile poporului... Maria Herdelea era fati de![ran de pe la Monor, dar pentru ci runrblase totdeauna in straie nemlegti qi mai ales ci sa miritat cu

11 un invifitor, se simtea mult deasupra norodului gi avea o mili cam dispreluitoare pentru tot ce e lirinesc. Poftim mai aproape! ficu atunci primarul, bucuros, ddnd la o parte pe liranii care se imbulzeau: Ia faceli loc, mii oameni!... Da{ivd la o parte! Vreo cdliva fruntasi se grlbird si dea ajutor primarului strigand: La o parte!... La o parte!... Belciug intr5, incetinel in ogradi gi se opri aproape de poarti. Babele cucernice se repezirl numaidecdt s5i sirute mdna. Lisati, l6sa{i! murmur[ preotul, intinzand insi dosul pal mei spre sirutare cu o mullumire cei inviora fala tiblciti de slibiciune. Fliciii, obosili 9i cu gdndul la joc, rimiseseri tot imprejurul liutarilor. Numai George, totdeauna silitor siqi arate istelimea, se vdri printre bdtrini, imbulzinduse sd ajungi cat mai aproape de popa gi familia invititorului. Ilie se linea gi aici dupd ddnsul ca un ci1el. Titu Herdelea, un tan[r de vreo doudzeci gi trei de ani, in haine curdlele si sdrs"cule, cu o cravati albastriazurie la gulerul inalt 9i feapdn, ras de mustili 9i lung cdt un par, cum vdzu pe George, ii intinse prieteneste mdna imbr[cat6 in mdnugi de a(i cenuqie: Noroc, George!... Nu mai juca!i?... Tocmai ne abiturim gi noi s[ vi vedem... Cum nu, domnisorulel Numai si se hodineasci o fird {iganii, cau zis atata dea amor{it Ei sufletul dintrinqii, spuse fliciul cu glas indulcit. Apoi, apropiinduse mai bine, ad5'ogi: Da dta nu vrei si joci cu noi, domnisorule? Titu rdse gi se uiti la Laura, care z?tmbi incurcatl. Eu?... Nu, George. Altl dat5. Acuma nu se poate. Dar fliciul st5:rui: i1l dau eu o fati, domniqorule, de si te lingi pe buze. Usoari ca pana gi frumoasd ca o domnigoarl.. Dar trebuie si joace gi dornnigoara Laura... Sora lui Titu se ficu deodati serioas[ 9i se aglli infricogatl de bralul mamei sale, murmurdnd: O, auzice idee!... Mi mir ci nu vii... Preotul vorbea cu primarul gi cu ceilalli ldrani despre mersul vremii, tofi fiind inlelegi cdar fibine sd mai dea Dumnezeu o gurd de ploaie, si se mai inmoaie pimdntul, cici altfel rimine porumbul nesipat deal doilea... George insi se linea scai de Titu si Laura, spre marea indignare a doamnei Herdelea care nar fi ingiduit nici in ruptul capului cafata ei sd se amestece printre ldrani. Ca sd schimbe vorba, fiindci se mai strangeau gi alli oameni sd asculte stlruinla fliciului, zambind pulin batjocoritor, Titu se uiti deodati imprejur, ca gi cand giar fi adus aminte ceva, qi apoi intreba: Oare Ion undei? George, deqi gtia c5, dintre toli feciorii satului domnigorul cu Ion e mai prieten, se simli aproape jicnit auzind acum intrebarea. De aceea rdspunse cam in sil5,: Peaici trebuie s[ fie gi ddnsul... Dar Ilie Onu, de la spate, se amestecd iuten vorbi: Ba en gridini, sub nuc, cu Ana... Unde? f[cu George intorcdnduse brusc la el, parcd iar fi tras o palml. Acolo, trnde zic, incheie Ilie scurt, rinjind mulpmit. George puse nasul in pdmdnt gi ticu. Nimeni nu mai deschise gura, iar Titu, bucuros ca scipat ugor de invita{ia la dais, se apropie gi el de Belciug care incepuse si povesteasci oamenilor cum iau scos doctorii cei mari un rinichi in spitalul de la CIuj. Vorbele lui Ilie loviseri pe George drept in suflet. Ana lui Vasile llaciu ii era figiduiti lui de nevast[. Ea fatl cu stare, el fecior de lrocotan se potriveau. Pirinfii lor erau inlelegi mai demult, iar Ana ii plicea. Nu zicea cii cine gtie ce frumoasi, dar nici el nu pica. Era greoi, spltos qi umeros ca un taur; umbla leginat qi cu genunchii inmuiali. Fierbea. Se gdndea mereu siqi croiasci drum pdnl in gridini, so vadi, cum Eade ochi in ochi cu Ion. Dar mereu igi lua seama,