LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Mărimea: px
Porniți afișarea la pagina:

Download "LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ"

Transcriere

1 GHID METODOLOGIC DESPRE ACTIVITATEA DIDACTICĂ PENTRU ELEVII CARE NU AU AVUT/ NU AU ACCES LA TEHNOLOGIE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ COLECTIVUL DE REDACȚIE Inspector școlar general, Andreianu Mihaela Inspector școlar general-adjunct, Toma Mirela Inspector școlar pentru limba și literatură română, Bocoi Maria 1

2 2

3 COLECTIVUL DE AUTORI Alexandrescu Petre Cristian Bălăceanu Elena Gabrela Bocoi Maria Bușuroi Daniela Constantinescu Mihaela Drăghici Maria Antoneta Drăguț Maria Gheorghe Pavelescu Camelia Floroiu Ana-Maria Ioniță Elena Isabella Lungu Elena Corina Mărăcine Maria-Mihaela Mărunțelu Vasilica Mihăilescu Alina Nicola Sorina Olariu Mariana Mirela Popescu Cameluța Sima Carmen Soare Florina Tăbăcuțu Adriana Teodorescu Maria Vîrtej Niculina-Iuliana 3

4 CUPRINS I. Argument II. Identificarea grupului țintă la nivelul fiecărei unități de învățare III. Analiza de nevoi IV. Elaborarea și utilizarea resurselor educaționale specific limbii și literaturii române GIMNAZIU Clasa a V-a Fișe de lucru Fișe de conținut Fișe de sistematizare Fișe recapitulative Teste de evaluare Bareme de corectare și notare Clasa a VI-a Fișe de lucru Fișe de conținut Fișe recapitulative Teste de evaluare Bareme de corectare și notare Clasa a VII-a Fișe de lucru Fișe de conținut Fișe recapitulave Teste de evaluare Bareme de corectare și notare 4

5 LICEU Clasa a IX- a Fișe de lucru Fișe de conținut Teste de evaluare Bareme de corectare și notare Clasa a X-a Fișe de lucru Fișe de caracterizare Teste de evaluare Bareme de corectare și notare Clasa a XI-a Fișe de conținut Fișe de lucru Teste de evaluare Bareme de corectare și notare V. Modalități de comunicare și transmitere a materialelor către elevi VI. Modalități de asigurare a feed-back-ului din partea elevilor VII. Bibliografie 5

6 I. ARGUMENT Având în vedere faptul că o parte din elevii/cadrele didactice din învățământul preuniversitar nu au avut/nu au acces la tehnologie în perioada 11 martie 12 iunie 2020, prezentul ghid reprezintă o modalitate de a veni în sprijnul acestora cu instrumente de lucru și resurse educaționale în vederea reducerii decalajului între ei și elevii care au avut acces la învățarea online. Un alt aspect avut în vedere la elaborarea ghidului metodologic îl constituie finalizarea anului școlar prin încheierea situației școlare pentru toți elevii. Ghidul conține etapele care trebuie parcurse de către unitățile de învățământ și cadrele didactice în vederea finalizării anului școlar. Ținând cont că din conținuturile acestei discipline elevii vor fi evaluați și printr-un examen național, ghidul se dorește a fi un mijloc de atingere a competențelor generale stabilite de programa școlară pentru fiecare an de studiu. 6

7 II. IDENTIFICAREA GRUPULUI ȚINTĂ LA NIVELUL FIECĂREI UNITĂȚI DE ÎNVĂȚĂMANT Grupul țintă îl constituie elevii care nu au avut/nu au acces la tehnologie. Pentru a se putea constitui grupurile țintă din școli, trebuie mai întâi identificate categoriile de elevi (primar/gimnazial) și cauzele care au dus la neparticipare acestora la lecțiile on-line (lipsa unui calculator, telefon inteligent, tabletă, conexiune la internet, etc.) Fiecare unitate școlară își întocmește baza de date referitoare la mijloacele electronice folosite de către elevi și cadre didactice și identifică elevii care nu pot participa la activitățile online. Constituie grupurile țintă pe categorii de vârstă/clasă/nivel de învățământ/domiciliu și le face cunoscute cadrelor didactice care predau la această unitate școlară prin distribuirea pe grupul de lucru al unității de învățământ. Un alt grup țintă, poate fi format din elevii cu CES, în funcție de orientarea școlară a acestora. Elevii de etnie romă, din același cartier, pe nivel de învățământ pot fi cuprinși într-un alt grup țintă. Elevii navetiști, care locuiesc în aceeași localitate sau în localitățile vecine cu localitatea respectivă pot constitui un alt grup țintă. III. ANALIZA DE NEVOI Identificarea mijloacelor de comunicare cu elevii(telefon, poștă, voluntari din cadrul unităților de învățământ, ONG-urilor, autorităților locale etc.). Identificarea pentru fiecare disciplină/clasă a conținuturilor care nu au fost parcurse în perioada 11 martie 12 iunie Identificarea pentru fiecare disciplină/clasă a instrumentelor de lucru și a resurselor educaționale de care dispune unitatea de învățământ. Identificarea elevilor cu CES integrați în învățământul de masă. Fiecare profesor diriginte stabilește o listă cu elevii care nu au posibilitatea de a participa la activitățile online și o distribuie profesorilor clasei, astfel încât aceștia să poată pregăti materialele. Împreună cu directorul școlii identifică mijloacele de transmitere a materialelor didactice către grupul țintă. Pentru limba și literatura română esențial ar fi să se distribuie și cărți de beletristică în funcție de vârsta elevului. Dacă nu au telefoane și nici current electric, nici cărți nu au. 7

8 IV. ELABORAREA ȘI UTILIZAREA RESURSELOR EDUCAȚIONALE SPECIFICE FIECĂREI DISCIPLINE Se vor elabora fișe de documentare, fișe de lucru, fișe/teste de evaluare/autoevaluare etc, care să constituie modele pentru cadrele didactice. Resursele educaționale se vor elabora din materia care trebuia parcursă în perioada 11 martie 12 iunie 2020 pentru fiecare disciplină pe niveluri/cicluri de învățământ. 8

9 GIMNAZIU Fişă de lucru - clasa a V-a Dragi copii, vă invit într-o călătorie alături de prietena noastră de ieri, frunza! 1. Daţi sinonimele lexemelor următoare: fericirea - mâhni - singuratici - colbul - copacul - nu se mai vedeau - 2. Precizaţi antonimele următoarelor cuvinte: caldă - apropierea - se stinse - lumina - vesel - veşnic - 3. Găseşte cât mai multe însuşiri pentru cuvântul,,frunză (cel puţin 12): Frunză - 9

10 Fișă de lucru 2 NARAŢIUNEA Repetă / Învaţă trăsăturile naraţiunii! MODURILE DE EXPUNERE DIALOGUL DESCRIEREA Învaţă lucruri noi! Naraţiunea este modul de expunere prin care sunt relatate întâmplări reale sau imaginare. Trăsăturile naraţiunii literare 1. Naratorul este persoana care povesteşte întâmplările. Când faptele sunt relatate la persoana întâi, naratorul este, în acelaşi timp, personaj implicat în acţiune. Când faptele sunt relatate la persoana a treia, naratorul nu este personaj participant la acţiune. 2. Faptele sunt plasate în spaţiu şi în timp. 3. Există o succesiune de întâmplări organizate în momente ale subiectului, ce constituie acţiunea. Dialogul este un mod de expunere prin care se redă o discuţie între două sau mai multe persoane. Dialogul este alcătuit dintr-o înlănţuire de replici. Replica reprezintă intervenţia unei persoane în dialog. Fiecare replică este marcată grafic prin linie de dialog. Descrierea este un mod de expunere prin care se înfăţişează caracteristicile unor obiecte. Trăsăturile literare/artistice descrierii 1. Reflectă impresiile şi sentimentele observatorului; 2. Predomină termenii din În comunicare, au loc diferite vocabularul acte de limbaj: a afirma, a întreba, a solicita, a recomanda, fundamental al limbii, a declara. De aceea, într-un text literar, replicile sunt introduse cuvintele utilizate de toţi vorbitorii. prin verbe ca: a afirma, a anunţa, a cere/a solicita, a 3. Elementele descrise sunt exclama, a se interesa, a puse în relaţie întreba, a se mira, a nega, spaţială şi temporală (în a propune, a ruga, a descrierea de tip răspunde, a spune, a zice şi sunt însoţite de indicii tablou). Descrierea de tip referitori la gesturile şi la portret oferă detalii mimica personajelor. referitoare la trăsăturile Organizarea replicilor izice şi la trăsăturile Expoziţiunea / situaţia iniţială este partea Replicile pot fi organizate astfel: de caracter ale personajelor. 4. Din punct de vedere 10

11 introductivă a operei literare în care se prezintă cadrul acţiunii şi unele personaje. Intriga / cauza care modifică situaţia inițială reprezintă faptul important care determină cursul acţiunii. Desfăşurarea acţiunii cuprinde faptele determinate de intrigă. Punctul culminant / situaţia dificilă şi depăşirea situaţiei dificile este momentul de maximă intensitate în desfăşurarea acţiunii. Deznodământul situaţia finală este ultima parte a operei literare, care marchează sfârşitul acţiunii. 4. Personajele sunt persoane sau animale, plante, lucruri, fenomene personificate care participă la acţiune. - întrebare răspuns; - invitaţie acceptarea/refuzarea invitaţiei; - reproş acceptarea/refuzarea reproşului; - compliment răspuns pentru compliment. Situaţiile de dialog presupun: exprimarea opiniei ( consider, nu cred, în opinia mea, sunt / nu sunt de Trăsăturile descrierii acord, din punctul meu de nonliterare vedere ); exprimarea intenţiei ( doresc, intenţionez, m-am 1. Oferă o prezentare exactă decis să, îmi propun, a datelor realităţii. vreau ); exprimarea îndoielii ( cred, poate, presupun ); 2. Utilizează un limbaj de exprimarea unei ipoteze ( să specialitate, admitem că, să presupunem termenilor majoritatea tehnico-ştiinţifici că ); necunoaşterii unui fapt ( nu am idee ). gramatical, predomină substantivele şi adjectivele. Verbele utilizate în textul descriptiv sunt, de obicei, la prezent sau la imperfect. 5. Se utilizează figuri de stil şi de imagini artistice. 6. Urmăreşte să creeze o mpresie puternică în sufletul cititorului. exprimarea sunt neologici; 3. Cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu. 4. Se adresează raţiunii, are scopul de a informa, de a nstrui. Fişă de lucru 3 11

12 Clasa a V-a «Toată lumea din Greenall Bridge o ştia pe Lassie. De fapt, se poate spune că era cel mai cunoscut câine din sat - și asta, pentru trei motive. Mai întâi, aproape toată lumea era de acord că e cel mai frumos collie văzut vreodată. Acesta era chiar un compliment, pentru că în zonă trăiau foarte mulți câini demni de admirație, dar oamenii erau de părere că Lassie îi întrece pe toți. Un alt motiv mai important pentru care Lassie era așa cunoscută era că, după cum spuneau femeile, poți să îți potrivești ceasul după ea. Asta începuse cu mulți ani înainte, când Lassie nu avea nici doi ani. Băiatul lui Sam a venit de la școală foarte entuziasmat. - Mamă, am ieșit de la școală şi cine crezi că mă aștepta chiar în față? Lassie! Cum crezi că a știut să mă găsească? - Poate după miros, Joe! E singurul lucru la care pot să mă gândesc. Oricare ar fi fost motivul, Lassie așteptă la poarta școlii și în zilele următoare. Au trecut săptămâni, luni și chiar ani și mereu a fost la fel. Femeile care priveau de la geamurile caselor și proprietarii de magazine care erau pe afară, vedeau câinele și își spuneau: Trece Lassie, probabil că este 15:55! Pe soare sau pe ploaie, câinele era mereu acolo, așteptându-l pe băiat. Îl întâmpina cu multă bucurie și apoi mergeau împreună spre casă. În al treilea rând, Lassie era faimoasă pentru ofertele de cumpărare care i se făceau stăpânului ei. În general, când un om crește un câine de rasă, acesta devenea la un moment dat un mod de a face bani. Oricât de avantajoase erau ofertele primite de Sam Carraclough pentru Lassie, acesta nu era de acord să o vândă. Tot satul știa că a fost refuzat până și ducele de Rudling care încerca să îl convingă de peste trei ani. - Oricât de mult aţi creşte preţul, spunea Sam, Lassie nu e de vânzare, Înălţimea Voastră! De aceea, Lassie însemna atât de mult pentru oamenii din Greenall Bridge. Ea reprezenta o mândrie pe care banii nu au putut să le-o ia.» Lassie de Eric Knight 12

13 harta poveştii rezolvând cerinţele: Completează Care este numele stăpânului lui Lassie? Care este motivul pentru care Joe a venit entuziasmat de la şcoală? TITLUL Unde se desfăşoară acţiunea? Ce reprezintă Lassie pentru oamenii din Greenall Bridge? AUTORUL PERSONAJ Alcătuieşte planul simplu de idei! Desenaţi câinele Lassie! Fişă de lucru 13

14 Fișă de lucru 4 Substantiv Clasa a V-a 1. Uneşte, prin săgeţi, substantivul din coloana A cu informaţia corespunzătoare din coloana B: A B 1.băiat a. feminin, singular 2.mese b. neutru, plural 3.buchete c. netru, singular 4. arbori d. masculin, plural 5. carte e.feminin, plural 6. colac f.masculin, singular 2. Adaugă substantivelor date câte un articol hotărât şi unul nehotărât: floare, poezie, băieţi, perete, elevă, pixuri, rândunică, iezi. Substantivul Articulat hotărât Articulat nehotărât Floare Băieţi Perete Elevă Pixuri Rândunică Iezi 3. Subliniază forma corectă a substantivelor: servici/serviciu; chibrituri/chibrite; siringă/seringă; monede/monezi; hotele/hoteluri. 4. Grupează substantivele din propoziţia de mai jos în substantive comune şi substantive proprii. De Crăciun, Moşul mi-a făcut cadou o maşinuţă albastră cu care fratele meu, Teodor, s-a jucat toată ziua. Substantive Substantive proprii comune 14

15 5. Cuvintele dintr-un enunţ s-au amestecat. Refaceţi enunţul, aşezând cuvintele în ordinea corespunzătoare. biblioteca luate din sunt banca Mariei noastre Cărţile de la şcolii Analizează substantivele subliniate din următorul enunţ, după modelul dat: Străzile pustii din cartierulde la margineaoraşului erau inundate de mirosul primăverii. Model Străzile subiect exprimat prin substantiv comun, numărul plural, gen feminin, articulat cu articolul hotărât le. 15

16 Fişă de lucru 5 - Verb Clasa a V-a 1. Găseşte intrusul din fiecare serie: a) A răsări, mâncau, ceas, soldat, aprinsei; b) Atârnă, începeau, atac, a întrebat, cântecel; c) Ţipam, roşu, doreşte, scrieţi, a se umfla. 2. Indică verbele din propoziţiile de mai jos: Ascult cântecul suav al păsărilor. Mama i-a adus copilului o minge verde. Ionel atârnă toba de gât, suie pe un superb cal vânăt rotat, pune trâmbiţa la gură. 3. Grupaţi mingile în coşuri în funcţie de timpul verbal: imperfect Perfect compus Mai mult-caperfectul Perfect simplu Viitor Ea va colora Voi aţi spus El desena Eu întrebai Tu scriai Ei învăţaseră Noi vom pleca Voi făcurăţi Ei au alergat Eu desenasem 4. Subliniază forma corectă a verbelor la imperativ: Nu fă / Nu face prostii!; Scrie-ţi-vă / Scrieţivă tema pentru mâine!; Făţi / Fă-ţi curăţenie în cameră; Nu zi / Nu zice minciuni!; Fi / Fii atent! 5. Analizează verbele după modelul dat: 16

17 Am plecat la săniuş şi l-am întâlnit pe Dan care venise la bunicii lui, cum făcea în fiecare vacanţă. Am plecat verb predicativ, modul indicativ, timpul perfect compus, persoana I, numărul singular, predicat verbal Fişă de lucru 6 Clasa a V-a 1. Citeşte cu atenţie textul dat şi răspunde la următoarele cerinţe: Ziua şi noaptea se lucra la încărcarea vapoarelor. Numai în miezul zilei portul era mort. Sub ploaia de aur a soarelui de vară, natura întreagă dormea moleşită. Pâmântul şi apa, oameni şi animale cădeau parcă deodată într-o adâncă letargie. Nicio vieţuitoare nu mai mişca pe cheiurile înfierbântate. Când soarele ajungea la zenit, portul mut, poleit într-o lumină orbitoare, părea în arşiţa zilei un oraş mort, adormit printr-o vrajă, pietrificat de veacuri un oraş fantomă. (Jean Bart, Europolis) Zenit (în text) amiază 17

18 1. Identifică, în text, o pereche de antonime Găseşte sinonimele cuvintelor: arşiţă... vrajă Extrage, din text, două îmbinări de cuvinte prin care este descris portul în miezul zilei Alcătuieşte câte o propoziţie în care cuvântul dormea şi mut să aibă alte sensuri decât cele din text Explică, în trei-patru rânduri, de ce crezi că oraşul este asemănat cu o fantomă: părea în arşiţa zilei un oraş mort, adormit printr-o vrajă, pietrificat de veacuri un oraş fantomă Dă exemple de patru cuvinte care fac parte din câmpul lexical al vapoarelor. Vapor 7. Formulează câte un enunţ cu fiecare dintre ortogramele: numai/nu mai; la/l-a Alcătuieşte un text, de rânduri, prin care să continui descrierea portului

19 Fișă de lucru Nume şi prenume elev: (clasa a V-a) Se dă textul: Şi cum nicăieri nu era umbră, am mers de-a lungul străzilor topite până la marginea de sus a oraşului cu case vechi, unde, într-o curte interioară lunguiaţă, plină de iarbă şi tufe, îşi avea bătrânul anticar intrarea în magazinul lui de comori. Ne-a primit de parcă ne cunoştea dintotdeauna şi ne-am împrietenit imediat, deplin, cum, uneori, te împrieteneşti cu un om dintr-o carte. Numai că el era un om viu, dar, ce să vă spun, avea dreptate Doru, era un pic ciudat şi semăna într-adevăr cu un personaj de roman. Avea o barbă cât toate zilele, cred că ar fi încăput un cuib de pitulice acolo, o barbă cu fire albe [ ], iar deasupra ochilor, sprâncenele erau ca streşinile de la casa noastră. Din mijlocul bărbii apărea o gură mucalită, care-şi ţinea râsul prizonier în interior, iar ochii străluceau de luminiţe cum rareori am văzut. Acum, că mă gândesc, era şi foarte palid, dar asta se vedea greu, din cauza bărbii. În ce mai rămăsese din vacanţa aia am trecut aproape în fiecare zi pe la el. Avea nenumărate obiecte de scamatorie la care eu, una, un mă săturam să mă uit. Baghete magice ca nişte tuburi din care ieşeau metri întregi de şaluri colorate, subţiri ca pânza de păianjen, sfere roşii, cu cavităţi ascunse, care se deschideau prin două locuri şi-ţi arătau mereu alt interior, din unul puteai să scoţi o bilă mică, altul era gol, cărţi de joc cu diverse trucuri şi doi porumbei albi, care se lăsau mângâiaţi pe aripi. Omul ăsta singuratic un obosea să inventeze ceva nou în jocurile noastre vechi, doar un degeaba era el inventatorul pixului: ne punea, de exemplu, să facem un concurs de fugă. Desena o linie cu creta pe trotuar, în faţa curţii, şi-n loc să spună: Cine trece primul linia de sosire câştigă!, spunea invers: Câştigă cine ajunge ultimul! [...] Ne distram grozav cu prietenul nostru, anticarul, şi sunt sigură că şi el cu noi. Doar că el stătea tot mai mult aşezat şi uneori părea, chiar şi-aşa, sleit de puteri, şi-atunci ne ruga să plecăm acasă. Eu îi vorbeam cu tu, că doar eram rude, iar pe-atunci toţi oamenii erau tu pentru mine, fratele meu îi spunea când tu, când dumneavoastră, iar Dina şi Doru îi ziceau numai dumneavoastră. (Ioana Pârvulescu, Inocenţii) SUBIECTUL I...60 p A. 1. Mentionaţi numărul de sunte al cuvintelor: marginea, ciudat. (6p ) marginea - ; ciudat - ; 2. Despărțiți în silabe cuvintele: scamatorie, mângâiaţi. (6p ) scamatorie - ; mângâiaţi - ; 19

20 3. Extrageți din text două cuvinte care conțin diftongi și două cuvinte care conțin vocale în hiat. (8p) 4. Dați sinonime potrivite în text cuvintelor: (6p) nicăieri ciudat 5. Transcrie o pereche de antonime din fragmentul subliniat. (6p) 6. Alcătuiți familia lexicală a cuvântului luminiţe. (minimum 4 termeni) (8p) B 7. Fomulează o idee principală a fragmentului. (4p ) 8. Precizează motivul pentru care copiii se duc la anticar. (4p) 9. Explicați, în minimum 20 de cuvinte, semnificaţia fragmentului: Omul ăsta singuratic un obosea să inventeze ceva nou în jocurile noastre vechi. (6p) 10. Realizează o caracterizare a anticarului, folosindu-te de însuşirile fizice prezentate în text şi de trăsăturile morale desprinse. (6p ) 20

21 SUBIECTUL al II-lea...18 p Elaborează o compunere de minimum 100 de cuvinte, în care să în care să-ți imaginezi o întâmplare prin care a trecut anticarul. În text, vei urmări : - folosirea naraţiunii şi a descrierii; - să ai un conținut adecvat cerinței formulate; - succesiunea logică a ideilor şi scrierea corectă; Vei primi 12 puncte pentru redactarea întregii lucrări (unitatea compoziției- 1p.; coerența textului-2p.; registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului-2p.; ortografia-3p., puctuația-2p.; așezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea-2p.) Fişa 1 Data: Să scriem corect! (Adjectivul) 1.Alege seria corectă: a) complecşi, ficşi, identici; b) complixi, ficşi, identici; c) complecşi, ficşi, indentici. 2. Subliniază varianta corectă: bluză roz / roză opinii contrarii / contrare indiciu revelator / revelatoriu băieţi perspicaci / perspicace certuri continui / continue caz contradictoriu / contradictor idei ambigui / ambigue tineri tenace / tenaci părerile celor mai mai mulţi colegi / celor mai multor colegi acestor anumitor colegi / acestor anumiţi colegi 3. Identifică, prin subliniere, forma corectă din propoziţiile de mai jos: a) Copilul cel / ce-l blând nu s-a certat cu prietenul său. b) Cea / Ce-a făcut Ana la examen? c) Pomii cei / ce-i înalţi s-au rupt din cauza furtunii. d) Cei / Ce-i dai lui Dan? e) Fata cea / ce-a frumoasă ţi-a dat cei / ce-i trei ghiocei. 21

22 4. Corectează enunţurile de mai jos: I-am explicat băiatului cel cuminte greşeală făcută.... Le-am dat dragelor mele profesoare câte un buchet de flori.... Trecerea adâncei văi n-a fost posibilă.... Pe tata l-a întristat citirea pe lista de examen a unei note redusă după contestaţia surorii mele.... Aspectul vechei clădiri de peste drum o întrista pe mama.... Marina are o bluză foarte splendidă.... Cartea a fost mai frumoasă şi captivantă decât m-am aşteptat Subliniază în fiecare propoziţie forma corectă a adjectivelor: a) El este nonconformist / non-conformist. b) Cerul era înpânzit / împânzit de nori. c) A călătorit cu un avion trans-oceanic / transoceanic. d) Plumburii / plumburiii nori acopereau cerul. e) Ea are ochi albaştri / albaştrii. f) El este rău voitor / răuvoitor. g) Prin comportament, Ionel dovedeşte că este un băiat bine-crescut / bine crescut. h) Dragile / dragele mele fete, nu v-am văzut de mult timp. i) Erau nişte elevi perspicaci / perspicace. 6. Adjectivele corecte sunt: respectuos / respectos; analogă / analoagă; echivoacă / echivocă; omologă / omoloagă; somptoasă / somptuoasă. 7. Rescrie corect enunţurile de mai jos, explicând natura greşelilor identificate. A redactat cea mai completă compunere. Are cel mai principal rol în piesa aceea. 22

23 El se consideră mai superior decât mine. A prins cel mai optim timp pentru excursie. Am gustat o foarte infimă cantitate. 23

24 Fişă recapitulativă Clasa a V-a I. Alcătuiește enunțurile astfel încât să obții tipul de propoziție indicat: 1. Propoziție dezvoltată și afirmativă Propoziție simplă, afirmativă și asertivă Propoziție interogativă... II. Desparte în silabe cuvintele și precizează ce sunete se găsesc în cuvintele: Model : colorează- co-lo-rea-ză 5 silabe; 5 vocale o,o, a,ă; o semivocală e; 4 consoane c,l,r,z Mihaela-... Natura-... Coapte-... III. Completează următoarea schemă cu subiecte și predicatele identificate în exemplele de mai jos : Rafalele de vânt mișcă ramurile copacilor. Iarba, florile și frunzele s-au uscat. Pe străzile pustii, apar copii gălăgioși. Clasa Mariei a organizat o excursie la munte. Subiecte Predicate IV. Pune, în casete, semnele de punctuație: 15p Trandafirii lalele mușcatele şi crinii s-au ofilit Ce rău îmi pare Oare toamna cea ploioasă şi-a aruncat supărările asupra lor Fișă de sistematizare 24

25 NUMERALUL Reține! Definiție Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă: - Un număr, fără referire la obiecte (numerele aritmetice): zero, unu, doi,...; - Determinarea numerică a obiectelor: două mere, trei zile, douăzeci și patru de creioane; - Ordinea obiectelor prin numărare: întâia/ prima culoare, al doilea răspuns, al treilea caiet,... De cele mai multe ori, numeralul determină un substantiv și stă de obicei înaintea substantivului determinat. Numeralul cardinalpropriu zis exprimă un număr abstract sau numărul strict al obiectelor. După structură, numeralele cardinale se împart în: Numerale cardinale simple: unu/un/una/o, doi, trei..., zece, sută, mie, milion, miliard. Numerale cardinale compuse: unsprezece, doisprezece..., douăzeci, treizeci și patru, cincizeci și șase,..., nouăzeci și nouă Atenție! Numeralele un și o, când însoțesc un substantiv, au aceleași forme ca și articolul nehotărât. Ele se deosebesc însă de articolul nehotărât prin faptul că au un înțeles de sine stătător (exprimă un număr) și răspund 25

26 la întrebările: câți? câte? pe când articolul un (o) nu arată un număr, ci numai însoțește un substantiv care denumește un obiect oarecare. Exprimând un număr, numeralul un sau o se raportează la un alt număr, deci la alt numeral, care de cele mai multe ori este exprimat în text sau, chiar dacă nu este exprimat, el poate fi dedus din context. un/ o articol nehotărât Andrei are un stilou Ioana are o minge de baschet. un/o numeral cardinal Andrei are un stilou și trei creioane. Ioana are o minge de baschet și două mingi pentru tenis de câmp. o pronume personal - Am văzut-o în parc. Numeralele cardinale compuse se formează astfel: Numeralele cardinal unsprezece nouăsprezece numeral + prepoziția spre + numeralul zece Numeralele cardinale care exprimă zecile numeral + pluralul numeralului zece Numeralele cardinale douăzeci nouăzeci și nouă numeral + zeci + și + numeral Numeralele cardinale de la o sută în sus numeralul care exprimă sute sau mii + numeralul simplu sau compus unsprezece, doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece, șaisprezece, șaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece douăzeci treizeci patruzeci cincizeci șaizeci șaptezeci optzeci nouăzeci douăzeci și unu, treizeci și doi, patruzeci și trei, cincizeci și patru, șaizeci și cinci, șaptezeci și șase, optzeci și șapte, nouăzeci și opt, nouăzeci și nouă o sută treizeci, două sute treizeci și trei, un milion patru sute cinzeci și șase, etc Atenție! Numeralul unu și doi și cele compuse cu acestea își modifică forma în funcție de gen: Genul masculin: un băiat, doisprezece băieți Genul feminin: două fete, douăsprezece fete. Observație! Pentru indicarea orei: - numeralul unu și compusele acestuia se folosesc la masculin: ora unu/unsprezece/douăzeci și unu. - numeralul două și compusele acestuia se folosesc la feminin: ora două/douăsprezece/douăzeci și două. Pentru exprimarea datei se folosesc numerale cardinale. - pentru compusele lui unu se folosește masculinul: douăzeci și unu mai. - pentru doi și compusele lui doi se folosește atât femininul, cât și masculinul: Concursul este pe douăzeci și două/douăzeci și doi iunie. Numeralul cardinal propriu-zis poate avea următoarele valori morfologice: - substantivală atunci când ține locul unui substantiv: Trei dintre participanțiau câștigat o excursie. 26

27 - adjectivală când determină un substantiv și se acordă în gen și număr cu acesta: Trei elevi au câștigat. Exemplu : Doi din echipa noastră au fost premiați. ( întrebare cine au fost premiat?) doi - numeral cardinal cu valoare substantivală, funcție sintactică de subiect Am mers la film cu cinci prieteni. ( întrebare câți prieteni?) cinci numeral cardinal cu valoare adjectivală, funcție sintactică de atribut adjectival Numeralul cardinal cu valoare adjectivală are funcția sintactică de atribut adjectival, iar numeralul cu valoare substantivală are aceleași funcții sintactice ca și substantivul: subiect, atribut, complement. Obs. Numeralele de la unu până la nouăsprezece (inclusiv) care însoțesc un substantiv au valoare adjectivală și funcția sintactică de atribut adjectival. Obs. Numeralele de la douăzeci în sus au valoare substantivală și când sunt urmate de un substantiv, iar substantivul, legat de numeral prin prepoziția de, are funcția sintactică de atribut substantival prepozițional. 27

28 Exersează! 1. Scrie cu litere numeralele din textul de mai jos Pentru a ajunge la Dunăre, apele Jiului ( ) străbat un drum lung de aproape 350 km, care-l situează printre primele 10 râuri din țara noastră: ceva mai lung decât Argeșul (340 km), Buzăul (334 km) și Bistrița moldovenească (280 km), cu puțin mai scurt decât Someșul (luat pe toată lungimea lui) și Ialomița (414 km), dar cu mult mai mic decât Oltul (720 km), Siretul (725 km, din care 592 km pe teritoriul țării), Mureșul (718 km Până la graniță și 756 până la vărsarea în Tisa) și Prutul (lung de 953 km, dar cu numai 704 km de-a lungul marginii estice a țării) (Lucian Badea Valea Jiului) 28

29 2. Transcrie numeralele din textul citat, precizează valoarea lor morfologică (adjectivală sau substantivală): Pe drumu-i lung, de trei mii de kilometri, Dunărea spală trei împărății, șase regate și două principate, dă viață la treizeci de orașe, din care trei sunt capitale, soarbe o sută douăzeci de râuri, sparge două șiruri de munți, și în falnicu-i mers spre mare își ascultă gloria cântată-n șase limbi. (România pitorească, Alexandru Vlahuță) 3. Stabilește valoarea morfologică a cuvântului o din cele trei propoziții. a) Cumpăr o carte și două caiete. numeral cardinal/articol nehotărât/pronume personal b) Maria are o pisică birmaneză. numeral cardinal/articol nehotărât/pronume personal c) Pe Ana o întâlnesc adesea. numeral cardinal/articol nehotărât/pronume personal 4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect: A. În enunțul Șapte rândunici zburau pe cerul azuriu. numeralul cardinal are valoare morfologică: a) substantivală; b) adjectivală; c) substantivală și adjectivală. B.. Cuvântul un din enunțul Am un măr și trei piersici. are valoare morfologică de : a) articol nehotărât; b) numeral cardinal; c) prepoziție. C. Precizează funcția sintactică a numeralului cardinal nouă din enunțul În echipă suntem nouă fete: a) Atribut; b) Subiect; c) Complement. 29

30 Numeralele ordinale exprimă ordinea numerică sau locul pe care îl ocupă obiectele sau acțiunile într-o înșirare. Numeralul ordinal are forme diferite, în funcție de gen, și se formează astfel: Pentru genul masculin și neutru - articol genitival al + numeral cardinal +articol hotărât le+ particula a: Ex: al doilea, al optulea, al unsprezecelea, al douăzecilea; Pentru genul feminin - articol genitival a + numeral cardinal+ articol hotărât a: Ex: a treia, a nouăsprezecea, a patruzeci si cincea. Numeralelor ordinale începe cu întâiul, întâia, cel dintâi, cea dintâi, sau primul, prima, după care urmează: al doilea / a doua, al treilea /a treia,..., ultimul/ultima. Obs. Uneori numeralele ordinale sunt precedate de articolul cel (cea) și de prepoziția de, care formează silabă împreună cu articolul al (a): cel (cea) dintâi, cel de-al doilea, cea de-a doua. Numeralul ordinal are valoare adjectivală când însoțește un substantiv și arată ordinea obiectului denumit de substantiv. Când nu însoțește un substantiv, numeralul are valoare substantivală. Exemplu : Al patrulea din clasă a răspuns corect. ( întrebare cine a răspuns?) al patrulea - numeral ordinal cu valoare substantivală, funcție sintactică de subiect Prietenul meu stă în banca a treia. ( întrebare care bancă?) 30

31 a treia numeral ordinal cu valoare adjectivală, funcție sintactică de atribut adjectival Obs. Numeralul ordinal cu valoare adjectivală se acordă cu substantivul determinat în gen și număr; acordul se face fie prin forma numeralului (întâia bancă, prima bancă, primele bănci), fie prin articolul cel, cea (celdintâielev, celedintâifete). Numeralul ordinal cu valoare adjectivală are funcția sintactică de atribut adjectival, iar numeralul cu valoare substantivală are aceleași funcții sintactice ca și substantivul: subiect, atribut, complement. Pentru exprimarea datei, pentru prima zi a lunii se folosește numeralul ordinal întâi (întâi mai); Celelalte zile ale lunii sunt desemnate prin numerale cardinale ( trei mai, douăsprezece mai, treizeci și unu mai) Exersează! 1. Scrie, cu litere, numeralul ordinal corespunzător numărului din paranteză: (7) al. (123) al a.a 2. Grupează în tabel următoarele numerale: patru, al zecelea, al șaptesprezecelea, nouăsprezece, a douăzeci și patra, treizeci și cinci, o sută, al două sute treizeci și unulea, a cinci sute optzeci și șaptea, un milion două sute patruzeci și șapte,. Numerale cardinal Numerale ordinale 3. Indică prin încercuire dacă următoarele enunțuri sunt adevărate sau false: a. Sunt patru numerale cardinale în propoziția În grădina noastră sunt trei cireși, un gutui, douăsprezece meri și patru vișini. A / F b. Sunt numai numerale ordinale în propoziția: În prima clasă, pe a doua bancă am așezat doar un caiet și o carte. A / F c. Sunt trei numerale cardinale și un numeral ordinal în propoziția Am cumpărat de la prima librărie două cărți, un caiet și un penar. A / F 31

32 d. Sunt numai numerale ordinale în propoziția: Victor a câștigat prima și a treia partidă de șah. A / F 4. Scrie, pe spațiul punctat din dreptul fiecărui enunț din prima coloană, litera corespunzătoare răspunsului corect din coloana a doua: A B... Am cumpărat nouă creioane. a) numeral cardinal cu valoare substantivală... Nouă ne palce muzica. b) adjectiv... Mihai are o bicicletă nouă. c) pronume personal... Nouă dintre ei au sosit ieri. d) numeral cardinal cu valoare adjectivală 32

33 TEST NUMERALUL CARDINAL ȘI ORDINAL Clasa a V-a SUBIECTUL I: 58 de puncte 1. Citește cu atenție afirmațiile de mai jos. 8 1p=8puncte Dacă afirmația este adevărată încercuiește litera A., dacă este falsă, încercuiește litera F. a. Numeralele nu își modifică forma. A / F b. Numeralul ordinal exprimă ordinea obiectelor prin numărare. A / F c. Numeralele cardinale și ordinale pot avea doar valoare substantivală. A / F d. Numeralul cardinal doiare forme după gen. A / F e. Numeralul întâi, așezat după substantiv, își schimbă forma, în funcție de genul substantivului A / F f. Între numeralele cardinale de la douăzeci în sus și substantivul care le urmează există prepoziția de. A / F g. Toate numeralele cardinale au forme după gen. A / F h. Numeralul cu valoare adjectivală poate avea funcția sintactică de atribut. A / F 2. Scrie, în spațiul punctat din fața fiecărei funcții sintactice din prima coloană, litera corespunzătoare enunțului din cea de-a doua coloană. 2 5p=10puncte subiect A. Trei lalele sunt în vază. atribut B. Al treilea a mers la film. 3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect: 5 2p=10puncte A. În exemplul: Andrei stă în banca a patra.,numeralul ordinal are valoare: a) substantivală; b) adjectivală; c) substantivală și adjectivală. B. În enunțul: Când doi se ceartă, al treilea câștigă. numeralele sunt: a) cardinale; b) ordinale; c) cardinal și ordinal. C. Cuvântul un din enunțul În ghiozdan am un penar, trei cărți și cinci caiete. este: a) articol nehotărât; b) numeral cardinal; c) prepoziție. D. Se scrie corect: a) al optulea; b) al optălea; c) al optelea. E. Se scrie corect: a) optișpe; b) optâsprezece; c) optsprezece. 4. Menționează valoarea morfologică a cuvântului o în spațiile punctate 3 4p=12puncte a) Ana a primit o rochie nouă.. 33

34 b) Mihai a cumpărat o prăjitură și patru înghețate.. c)am întâlnit-o ieri pe Maria.. 34

35 5. Alcătuiește enunțuri în care numeralul ordinal al zecelea să aibă : 2 5p=10puncte a) valoare substantivală:... b) valoare adjectivală Scrie, cu litere, numeralul ordinal corespunzător numărului din paranteză: 4 2p=8puncte (15) al. a... (28) al a. (325) al a... (1034) al a. II. SUBIECTUL AL II-LEA : 32 de puncte Redactează o compunere de de cuvinte, în care să descrii școala ta. Vei insera în compunere patru numerale cardinale și patru numerale ordinale. Subliniază numeralele! În compunere trebuie: Să folosești formele corecte ale numeralelor indicate; 8x1p= 8 puncte Să utilizezi două imagini artistice diferite; 4x2p= 8 puncte Să respecți normele de exprimare, ortografice și de punctuație; 12 puncte Să te încadrezi în numărul de cuvinte indicat. 4 puncte Notă: Vei primi 12 puncte pentru respectarea normele de exprimare, ortografice și de punctuație: unitatea compoziției 1 punct coerența textului 1 punct registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului: total 2 p.; parțial 1 p. 2 puncte ortografia (0 1 erori: 3 p.; 2 3 erori: 2 p.; 4 erori: 1 p.; 5 sau mai multe erori: 0 p.) 3 puncte punctuația (0 1 erori: 3 p.; 2 3 erori: 2 p.; 4 erori: 1 p.; 5 sau mai multe erori: 0 p.) 3 puncte așezarea corectă a textului în pagină 1 punct lizibilitatea 1 punct Se acordă 10 puncte din oficiu 35

36 BAREM DE CORECTARE ŞI NOTARE Se punctează oricare alte formulări/modalități de rezolvare corectă a cerințelor. SUBIECTUL I: 58 de puncte 1. Item obiectiv-cu alegere duală 8 1p=8 puncte a. F, b. A, c. F, d. A, e. A, f. A, g. F, h. A 2. Item obiectiv - de tip pereche 2 5p=10 puncte B subiect, A - atribut 3. Item obiectiv - cu alegere multiplă 5 2p=10 puncte Câte un punct pentru identificarea variantelor: A-b, B-c, C-b, D-a, E-c. 4. Item semiobiectiv - cu răspuns scurt 3 4p=12 puncte Stabilireacorectă a valorii morfologice: articol nehotărât, numeral cardinal, pronume personal. 5. Itemsemiobiectiv - cu răspuns scurt 2 5p=10 puncte exemplu de răspuns: Primul a câștigat cupa prieteniei. ( valoare substantivală) Eu stau în prima bancă. ( valoare adjectivală) 6. Itemsemiobiectiv - cu răspuns scurt 4 2p=8 puncte Scrierea corectă, cu litere, a numeralului ordinal corespunzător cifrei din paranteză: SUBIECTUL AL II-LEA: 32 de puncte folosirea formelor corecte a celor opt numeralelor ( 4 cardinale și 4 ordinale). 8x1p= 8 puncte prezența a două imagini artistice 4x2p= 8 puncte respectarea normele de exprimare, ortografice și de punctuație: 12 puncte respectarea numărului de rânduri 4 puncte Notă: Se vor acorda 12 puncte pentru respectarea normelor de exprimare, ortografice și de punctuație: unitatea compoziției 1 punct coerența textului 1 punct registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului: total 2 p.; parțial 1 p. 2 puncte ortografia (0 1 erori: 3 p.; 2 3 erori: 2 p.; 4 erori: 1 p.; 5 sau mai multe erori: 0 p.) 3 puncte punctuația (0 1 erori: 3 p.; 2 3 erori: 2 p.; 4 erori: 1 p.; 5 sau mai multe erori: 0 p.) 3 puncte așezarea corectă a textului în pagină 1 punct lizibilitatea 1 punct 36

37 Test de evaluare Clasa a V-a Unitatea 10: Jocuri si jucarii Timp de lucru: 50 de minute Citește cu atenție textul de mai jos, apoi răspunde cerințelor: Plecând către oraşul în care locuiau părinţii şi fraţii săi, îmbrăcat fiind în haine proaste ţărăneşti, întâlni nişte drumeţi şi află de la dânşii că fraţii lui au luat de soţii pe fetele care le-a trimis el, după cum le hotărâse însuşi, că părinţii lui erau foarte mâhniţi de pieirea fiului lor celui mai mic, că fata cea mică e îmbrăcată în negru şi-l jeleşte şi că nu voieşte a se mărita nici în ruptul capului, măcar că a peţit-o mai mulţi fii de împărat; că acum, în cele din urmă, fraţii lui i-a adus un ginere prea frumos şi că o silesc cu toţii să-l ia şi că nu se ştie de va putea scăpa. Prâslea, auzind de toate acestea, nu puţin s-a întristat în sufletul lui şi, cu inima înfrântă, a intrat în oraş. Mai cercetând în sus şi în jos, află că fata a zis împăratului că, dacă voieşte să o mărite cu tânărul care i-l aduseră, să poruncească a-i face şi a-i aduce la odoare o furcă cu caierul şi fusul cu totul de aur şi să toarcă singură, fiindcă aşa îi făcuse şi zmeul şi asta îl plăcea mult. Mai află că împăratul chemase pe starostea de argintari şi-i poruncise zicându-i: "Iată, de azi în trei săptămâni să-mi dai gata furca care o cere fata mea cea mică; că de unde nu, unde-ţi stau picioarele, îţi va sta şi capul"; şi bietul argintar se întoarse acasă trist şi plângând. Atunci Prâslea se duse de se băgă ucenic la argintar. (Prâslea cel voinic şi merele de aur, de Petre Ispirescu) A Inţelegerea textului Item obiectiv cu alegere duală I. Încercuieşte cu A( dacă raspunsul este adevarat) si F ( dacă răspunsul este fals) pentru următoarele afirmaţii: 1. Textul citat este un text descriptiv? A/B 2. Personajul principal din text este Prâslea? A/B 3. Împaratul chemase argintarul să-i dea fata de soţie? A/B Item semiobiectiv de tip întrebare structurată II. 1. Notează două idei principale din text. 2. Precizează două trăsături ale lui Prâslea, oferind exemple selectate din text. B - Limba română 37

38 Item semiobiectiv de completare III. Completaţi spaţiile libere cu răspunsul corect. 1. Cuvântul trei din structura de azi în trei săptămâni are valoare morfologică de 2. Cuvântul înfrântă din structura inima înfrântă are valoare morfologică de.. Item obiectiv cu alegere multipla IV. Alege varianta corectă: 1. În structura bietul argintar, argintar este: a. adjectiv b. substantiv c. numeral 2. Cuvântul Prâslea, din propozitia Prâslea se duse de se băgă ucenic la argintar., are functia sintactica de: a.subiect b.atribut c.predicat Item subiectiv V. Redactează o compunere de minimum 100 de cuvinte, în care să povesteşti o întâmplare imaginară, al cărei personaj să fii tu. In compunerea ta trebuie: - Să prezinţi o succesiune de întâmplări - Să foloseşti naraţiunea şi dialogul - Să respecţi numărul minim de cuvinte precizat - Să respecţi regulile de redactare ( norme de ortografie, norme de punctuaţie, aşezare în pagină) 38

39 Se acordă 10 puncte din oficiu BAREM DE CORECTARE I. 1. 0,5 puncte 2. 0,5 puncte 3. 0,5 puncte II punct 2. 1 punct III punct 2. 1 punct IV. 1. 0,5 puncte 2. 0,5 puncte V. 2,5 puncte + 10 puncte din oficiu 39

40 Test Disciplina Limba şi literatura română Clasa a V-a Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerinţelor din Partea I şi din Partea a II-a se acordă 78 de puncte. Pentru redactarea întregii lucrări se acordă 12 puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte. Timpul efectiv de lucru este de 45 de minute. PARTEA I (43 de puncte) Citeşte textul: Tudorel era un ciobănaş de vreo zece anişori, care prin isteţimea lui scăpase în mai multe rânduri vacile şi oile satului din ghearele unor lupi Moşul din pădure, vrăjitorul cel bun, care vede şi răsplăteşte pe cei ce se poartă voiniceşte l-a chemat la el în peşteră şi l-a poftit să-şi aleagă tot ce va dori din bogăţiile adunate acolo. Tudorel hotărî să ia doar un fluier... - Să-mi trăieşti, băiatul moşului!... Fluierul acesta, pe care l-a făcut un meşter din vechime, nu numai că ţine de urât, dar prin el vei putea îmblânzi fiarele... Într-o zi, o haită de lupi se repezi la stâna lui Tudorel. Spaima intră în bietele oi. Văzând acea năvală de sălbăticiuni, Tudorel duse fluierul la gură şi începu să cânte. Şi ce să vezi? Unul câte unul, lupii se astâmpărau, începeau să ridice câte un picior, uşor, uşurel şi se porneau pe dănţuit. Apoi câte un lup se apropia de o mioară, îşi lăsa capul în jos de trei ori înclinându-se şi o poftea la joc... Dar tot sărind şi învârtindu-se, lupii osteniră... Mai marele lor se apropie, jucând şi el mereu şi-i vorbi lui Tudorel aşa: - Ciobănaşule dragă, mai lasă-l încolo de fluier, că nu mai putem!... - Dacă mă opresc, sunteţi în stare să vă repeziţi la oi şi să le mâncaţi... - Nu facem una ca asta, plecăm pe ici încolo!... Lupii n-avură încotro şi se depărtară, pierind în desimea codrului. Rezolvă următoarele sarcini de lucru, formulate pornind de la textul dat. Victor Eftimiu - Fluierul fermecat 40

41 A. 1. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect: 6 puncte În textul dat, cuvântul cu acelaşi înţeles pentru isteţime este: a. nepriceperea. b. iscusinţa. c. prostia. 2. Subliniaţi varianta corect despărţită în silabe: ci-o-bă-naş/ cio-bă-naş răs-plă-teş-te/ ră-splă-teş-te u-şu-rel/ uş-u-rel 6 puncte 3. Completează tabelul următor, căutând în text un cuvânt corespunzător pentru fiecare parte de vorbire menţionată în coloana din stânga. 5 puncte Parte de vorbire Cuvânt din text substantiv comun substantiv propriu Verb Adjectiv pronume 4. Construieşte enunţuri în care să foloseşti cuvintele: la, l-a, sau, s-au. 8 puncte B. 1. Menţionează două personaje care apar în textul dat. 6 puncte 2. Transcrie, din textul dat, o structură referitoare la îndeletnicirea lui Tudorel. 6 puncte 3. Precizează cum reuşeşte Tudorel să scape de haita de lupi. 6 puncte 41

42 PARTEA a II-a (35 de puncte) Redactează o compunere de 7-10 rânduri (aproximativ de cuvinte), în care să fermecat şi faptele bune pe care le-ai face tu cu ajutorul lui. Dă-i un titlu sugestiv. prezinţi un obiect Vei primi 12 puncte pentru redactarea întregii lucrări (respectarea normelor de ortografie, de punctuaţie şi de exprimare, respectarea limitelor de spaţiu indicate). 42

43 Barem de evaluare şi de notare Disciplina Limba şi literatura română Se punctează oricare alte formulări/ modalităţi de rezolvare corectă a cerinţelor. Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se acordă fracţiuni de punct. Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea la 10 a punctajului total. PARTEA I (43 de puncte) A. 1. biscusinţa. 6 puncte 2. cio-bă-naş răs-plă-teş-te u-şu-rel 6 puncte 3. substantiv comun substantiv propriu Verb Adjectiv pronume moșul, pădure Tudorel Duse Bietele L 5 puncte 6 puncte 4. câte 2 puncte pentru construirea corectă a enunțurilor 4x2p=8 puncte B. 1. menţionarea a două personaje 2x3p= 6 puncte 2. transcrierea unei structuri care indică îndeletnicirea lui Tudorel; 6 puncte 3. precizarea modului în care Tudorel reușește să scape de lupi; 6puncte 43

44 PARTEA a II-a (35 de puncte) câte 2 puncte pentru utilizarea oricăruia dintre cei 3 termeni aleşi din textul de la Partea I 3x2p=6 puncte alegerea unui titlu sugestiv conţinut ideatic adecvat cerinţei 15p/ tratare ezitantă, superficială a cerinţei-5p coerenţă şi echilibru al compoziţiei 4 puncte 10 puncte 15 puncte Redactarea întregii lucrări: respectarea limitelor de spaţiu indicate respectarea normelor de exprimare şi de ortografie 12 puncte 3 puncte 6 puncte (0-1 greşeli 6p; 2-3 greşeli 4p; 4-5 greşeli 2p; peste 6 greşeli 0p) respectarea normelor de punctuaţie 3 puncte (0-1 greşeli 3p; 2-3 greşeli 2p; 4-5 greşeli 1p; peste 6 greşeli 0p) 44

45 Fişă de lucru - text literar descriptiv în versuri Clasa a VI-a Dragi elevi, vă invit să descifrăm textul-suport,,balul pomilor de Dimitrie Anghel, pentru a putea realiza ora următoare comprehensiunea sa! 1. Precizaţi forma literară pentru cuvintele următoare: danţul - se cată - minuta - dănţuitor - ghirlănzi - 2. Menţionaţi sinonimele următoarele lexeme: bal - înveşmântaţi - se-nchină - reverenţe - 3. Găseşte câmpul semantic sau lexical pentru: arome - orchestră - pomi - 4. Anotimpul în care este surprins acest peisaj din natură este Transcrie din textul supus analizei: o trei repere temporale o trei repere spaţiale Ilustrează, pe o foaie distinctă, printr-un desen / colaj sintagma,,balul pomilor 45

46 FIŞĂ DE LUCRU 2 CLASA A VI-A Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură. În curând şi el apare pe-orizontul aurit, Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit. El se-nalţă de trei suliţi pe cereasca mândră scară Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară, Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi Ce răzbat prin frunzi uscate şi s-arată drăgălaşi. (Vasile Alecsandri, Dimineaţa) 1. Numeşte tema textului. Tema textului este. 2. Transcrie din text două structuri ce redau un reper temporal şi unul spaţial. Reper temporal. Reper spaţial. 3. Precizează modul de expunere dominant în fragmentul dat.. 4. Transcrie din text două epitete şi două personificări. Epitete:, Personificări:, 5. Subliniază sentimentele ce se desprind din tabloul prezentat. a) veselie, b) tristeţe, c) admiraţie, d)nostalgie. 6. Extrage doi termeni care sugerează culori. 46

47 ,. 7. Transcrie două grupuri nominale (substantiv+ adjectiv) specifice descrierii. 8. Menţionează măsura ultimului vers şi tipul de rimă din strofa a doua. Măsura este de silabe. Rima este. 9. Realizează un desen care să ilustreze textul literar dat. 47

48 REBUS CLASA A VI-A Completează rebusul şi vei descoperi pe verticală un mod de expunere studiat sau un tip de text literar Sinonim pentru versificaţie. 2. Figura de stil care constă în înşiruirea unor termeni de acelaşi fel sau cu sensuri apropiate, pentru a accentua ideea exprimată sau pentru a sublinia aspectele descrise. 3. Un rând dintr-o poezie. 4. Partea mediană a une compuneri. 5. Prezentarea unei persoane sau personaj. 6. Potrivirea sunetelor de la sfârşitul a două sau mai multe versuri. 48

49 7. Ce figură de stil este caisul alb? 8. Tipul de text pe care îl putem povesti. 9. Partea de început a unei compuneri. 10. Prezentarea unui colţ din natură P R O Z O D I E E N U M E R A Ţ I E V E R S C U P R I N S P O R T R E T R I M A E P I T E T N A R A T I V I N T R O D U C E R E T A B L O U 49

50 FIŞĂ DE LUCRU 3 CLASA A VI-A După zilele acestea, lipsite de scânteiere, soarele răsări într-o dimineaţă înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi şi galbene, un scatiu, veni, moleşit de căldură, de se furişă sub dânsa, la umbră, la adăpost. Şi frunza se bucură, acoperi cum putu mai bine păsărica; iar aceasta ciripi, întâi înăbuşită, din guşă, apoi prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cântec. (Emil Gârleanu, Frunza) 1. Alege răspunsul corect din variantele de mai jos. Modul de expunere predominant în textul citat este: a) naraţiunea, b) descrierea, c) dialogul. 2. Transcrie din text o imagine artistică vizuală şi o imagine artistică auditivă. Imagine artistică vizuală: Imagine artistică auditivă: 3. Extrage din text următoarele figuri de stil: Epitet: Personificare: 4. Transcrie două grupuri nominale (substantiv+ adjectiv) specifice descrierii. 5. Caută în text patru cuvinte din câmpul lexical al naturii.,,,. 6. Scrie sinonime pentru termenii: răsări= flăcări= clipe= dulce= 7. Oferă antonime următorilor termeni: răsări- 50

51 într-o dimineaţă- se bucură- prelung- 8. Redă într-un enunţ tabloul descris şi precizează ce sentimente ai trăit când ai citit textul.. 51

52 TEST Clasa avi-a Unitatea :Dincolo de ferestre Tema:Limbă și comunicare : Textul descriptiv literar în versuri.substantivul Prof. propunător : Soare Florina Elena, Școala Gimnazială Take Ionescu Rm. Vâlcea Competențe generale: 2. Corelarea informaţiilor explicite şi implicite din texte literare și nonliterare, continue, discontinue și multimodale 3.Redactarea textului scris de diverse tipuri; 4.Utilizarea corecta, adecvata si eficienta a limbii in procesul comunicarii orale si scrise; Competențe specifice: 2.1 Identificarea emoţiilor, a sentimentelor şi a atitudinilor exprimate într-un text literar 3.2. Redactarea, individual si/sau in echipa, a unui text simplu, pe o tema familiara, cu integrarea unor imagini, desene, scheme 3.3. Adecvarea textului scris la situația și scopul de comunicare 4.1. Utilizarea structurilor sintactice şi morfologice de bază ale limbii române standard pentru înţelegerea şi exprimarea corectă şi precisă a intenţiilor comunicative ; 4.4.Respectarea normelor ortografice si ortoepice in utilizarea structurilor fonetice, lexicale si sintacticomorfologice in interactiunea verbala; Conținuturi: 3.1. redactarea unor compuneri descriptive, pe diverse teme 3.2. exercitii de ilustrare a atitudinii/emotiei prin folosirea de emoticoane transpunerea elementelor verbale, nonverbale și paraverbale din comunicarea orală înscris, prin respectarea normelor de punctuație și ortografie identificarea greșelilor de semantică, fonetică, ortografie și de punctuație aplicarea cunoștințelor dobândite exerciţii de precizare a sinonimelor, a antonimelor, a omonimelor unor cuvinte date; identificarea sensurilor cuvintelor în funcţie de context Redactarea unor texte, valorificând gândirea logică şi competenţa lingvistică redactarea unor texte cu respectarea normei lingvistice în vigoare. Timp de lucru: 50 de minute Se acordă 10 puncte din oficiu.total: 100 de puncte. 52

53 Citește cu atenție textul și răspunde la următoarele cerințe: Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică. Când o mreană saltă-n aer după-o viespe sprintioară, Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaurcând sălbaticele rațe se abat din zborul lor, Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. Bătând apa-ntunecată de un nour trecător. Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe malu-i verdeși gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale Și privesc cum apa curge și la cotiri ea se perde,cu cel râu care-n veci curge, făr-a se opri din cale. Cum se schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos,lunca-n giuru-mi clocotește; o șopârlă de smarald Cum adoarme la bulboace, săpând malul năsipos.cată țintă, lung la mine, părăsind nisipul cald. A.60de puncte ( Vasile Alecsandri, Malul Siretului) 1. Indică funcția sintactică a substantivelor evidențiate cu galben în text. 6puncte 2. Precizează genul,numărul,cazul,articolul,prepoziția care le precedă și funcția sintactică a substantivelor evidențiate cu albastru. 6 puncte 3. Identifică substantivul colectiv, precizând cazul și funcția lui sintactică. 6 puncte 4. Menționează tipul de subiect din enunțul următor și explică puctuația : Ai scris, Maria? 6puncte 5. Explică ortografia următoarelor substantive: dimineții, solzii 6 puncte 6. Alege litera corespunzătoare enunțului corect : In prima strofa,natura este surprinsă : a. Dimineața,b.Miezul nopții, c.miezul zilei 6puncte 7. Menționează două elemente ale cadrului natural,precizând o trăsătură a acestora. 6puncte 8. Transcrie un epitet cromatic și unul personificator. 6 puncte 9. Stabilește rima poeziei și măsura ultimelor două versuri. 6 puncte 10. Precizează două emoții sugerate de peisajul descris,indicând versurile din care se desprind. 6puncte B :3o de puncte Redactează o compunere descriptivă de de rânduri în care sa-ți imaginezi tabloul de natură din poezia lui Vasile Alecsandri în timpul iernii. 53

54 BAREM DE CORECTARE ȘI DE NOTARE A.60 de puncte 1.Se acordă câte 1punct pentru identificarea corectă a funcțiilor sintactice. (1p*6) 2.Se acordă câte 2puncte pentru identificarea corectă a categoriilor gramaticale solicitate. (2p*3) 3. Identificarea corectă a substantivului colectiv -2 p; precizarea cazului -2p;precizarea funcției sintactice-2p 4. Menționarea corectă a subiectului -2p ;explicația semnelor de punctuație 2p*2 5. Se acordă câte 3 puncte pentru explicarea ortografierii fiecărui substantiv (3p + 3p) 6.Alegerea variantei corecte 6 puncte 7. Precizarea a două elemente specifice cadrului natural 2puncte,numirea unei trăsături :2p+2p 8. Transcrierea epitetului cromatic-3p,transcrierea epitetului personificator 3p 9. Scrierea corectă a rimei poeziei -3p, stabilirea măsurii metrice a versurilor date 3p 10. Numirea corectă a două emoții -6p (3p+3p) B. 30 de puncte - Respectarea temei stabilite 2 puncte - Prezentarea a patru elemente componente ale peisajului 4*3puncte - Dezvăluirea a două emoții și sentimente 4 puncte - Folosirea verbelor la indicativ prezent,persoana I,singular 4 puncteilizibilitate - Exprimarea corectă,clară și adecvată 2 puncte - Respectarea normelor de ortografie și punctuație 4 puncte - Ilizibitate -1 punct; Așezarea textului în pagină -1 punct 2puncte Notă. Se acordă 10 puncte din oficiu 54

55 ADJECTIVUL- Clasa a VI-a Definiție: Adjectivul este partea flexibilă de vorbire care arată însușirea unui substantiv. Clasificare: În funcție de numărul cuvintelor care intră în componența lor, există adjective: I. DUPA FORMA: 1) Simple: frumos, clar, corect 2) Compuse: atotputernic, binecuvântat II. DUPA PROVENIENTA: 1) Adj propriu-zise: frumos, mare, înalt,etc. 2) Adjective provenite din:- verbe la modul participiu: temă scrisă, carte citită, cireș înflorit,etc. - Verbe la modul gerunziu: ochi lăcrimânzi, mână tremurândă, rană sângerândă, etc În funcție de schimbarea formei, există adjective: 1) Variabile( își schimbă forma) Există adjective cu: a) 4 forme flexionare: frumos, frumoasă, frumoși, frumoase. Pentru verificare se folosesc substantivele: băiat și fată( băiat frumos, fată frumoasă, băieți frumoși, fete frumoase) b) 3 forme flexionare:drag, dragă, dragi( forma corectă este dragile mele) c) 2 forme flexionare: verde( băiat verde, fată verde, băieți verzi, fete verzi), mare, tare 2) Invariabile: dictando, mov, lila, feroce, atroce, motrice, grena( au o singură formă)! Toate adjectivele terminate în ce sunt invariabile, cu excepția a 5 adjective: Sagace( înțelept), rapace(lacom)), novice( începător), tenace( curajos), vorace( mâncăcios, lacom). Adjectivul violet este variabil. POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE ADJECTIVULUI: 1.SUBSTANTIV+ADJECTIV Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat, schimbându-și forma în funcție de acesta. Ex. masă nouă-mese noi N/AC 55

56 Unei case frumoase- unor case frumoase G/D Noaptea adâncă se furișa agale.( gen feminine, număr singular, caz nominativ) Peste holdele aurii se cerneau pulberi de lumină.( gen feminin, nr. plural, cazul acuzativ) Paginilor magice ale cărții le închin o odă.( gen feminin, nr plural, cazul dativ) Brazii codrului maiestuos ne zâmbeau.( gen masculin, nr singular, cazul genitiv) Carte frumoasă, cinste cui te-a scris! ( gen feminin, nr singular, cazul vocativ) De obicei, adjectivul stă după substantiv. Atunci când stă în fața acestuia, adjectivul preia articolul hotărât de la substantivul determinat. Ex. Fata veselă- vesela fată Atunci când substantivul determinat este articulat hotărât, adjectivul poate fi legat de acesta prin articolul demonstrativ (care se acordă și el cu substantivul cu care se acorda adjectivul.) Ex. Casa cea frumoasă- casele cele frumoase Elevul cel atent- elevii cei atenți 2.VERB COPULATIV+ADJECTIV În interiorul predicatului nominal, adjectivul are funcția sintactică de nume predicativ și se acordă în gen, număr și caz cu partea de vorbire care ocupă funcția sintactică de subiect. Ex. Mama mea este frumoasă. Predicat nominal Adjectiv cu funcția sintactică de nume predicativ 3.PREPOZIȚIE + ADJECTIV Atunci când arată cauza, modalitatea sau timpul, adjectivul poate fi însoțit de prepoziție. Ex. Din verzi, frunzele au devenit galbene. De bucuroasă, a început să cânte. O cunosc de tânără. 56

57 4.NUMERAL+ADJECTIV Adjectivul de combină cu numeralul atunci când numeralul înlocuiește un substantiv. Ex. Cinci frumoși au intrat în clasă. FUNCȚIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI: A. ATRIBUT- Am văzut un peisaj frumos. B. NUME PREDICATIV- Peisajul era frumos. GRADELE DE COMPARAȚIE ALE ADJECTIVELOR Pozitiv: frate mic Comparativ: - de superioritate: frate mai mic - de egalitate: frate la fel de mic - de inferioritate: frate mai puțin mic Superlativ: - Relativ de superioritate: fratele cel mai mic De inferioritate: fratele cel mai puțin mic - Absolut : frate foarte mic! Superlativul absolut mai poate fi exprimat și prin construcții precum: Prea mic, grozav de mic, extraordinar de mic, din cale afară de mic, mic-mic, miiiiiiiic UNELE ADJECTIVE NU AU GRADE DE COMPARAȚIE. -principal, complet, unic, mort, viu, maxim, minim, optim, superior, inferior, extrem, dreptunghic, acvatic, aerian, terestru.! În textele literare, adjectivul poate avea un rol artistic, formând diferite figuri de stil/ procedee artistice: -epitet comatic- frunze aurii, arămii, ruginii - inversiune- vesela verde câmpie acu-i tristă, veştejită - epitet personificator- pădurea tristă 57

58 AUTOEVALUARE Adjectivul Timp efectiv de lucru 60 de minute Se acordă 10 p din oficiu Subiectul I Citește cu atenție textul următor: Păianjeni albi atârnă-n cer Și-n piepturi negura stă gravă, Pier iar cocorii în mister Și toată slava* e bolnavă. Ca pelicanu-n zbor atins Spre ghioluri* soarele se-nclină, Pe zdreanța toamnei mari s-au prins Medalii triste de lumină. *slavă- înaltul cerului, văzduh *ghiol- lac sau baltă mare cu fundul plin de mâl Curând amurgul de tutun Se strânge gata de zburat, Și-n ochiuri iuți de vânt nebun Lung stuful sufletul și-a dat. Bat, cârduri, aripi mici de ploaie, Dar dorul prin colibe stând Larg peste lume își dezdoaie Adâncul unui cer de gând. (Vasile Voiculescu, Toamna la baltă) Rezolvă următoarele sarcini de lucru, formulate pornind de la textul dat: A. 1. Încercuiește litera A (dacă apreciezi că informația este adevărată) sau F (dacă crezi că este falsă). (10 p) a) A/F Cuvântul atins este adjectiv propriu-zis, variabil, cu patru forme flexionare. b) A/F Adjectivul albi este un adjectiv participial. 2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.(10p) În exemplul: Pe zdreanța toamnei mari, adjectivul subliniat este în cazul: a) G; b) Ac.; c) D. În exemplul: Păianjeni albi atârnă-n cer, adjectivul subliniat este în cazul: a) Ac.; b) N. c) G. 3. Scrie, pe spațiul punctat din dreptul fiecărui cuvânt subliniat în textul de mai sus, litera corespunzătoare din a doua coloană: (15 p)... bolnavă A. Complement direct exprimat prin substantiv... nebun B. Complement direct exprimat prin adjectiv... adâncul C. Nume predicativ exprimat prin adjectiv D. atribut adjectival 4. Selectează două adjective antonime din textul dat.(5 p) Alcătuiește două enunțuri în care adjectivul trist să fie: (10 p) a) la gradul comparativ de superioritate:... b) la gradul superlativ relativ de inferioritate: Menționează un adjectiv adjunct și precizeză partea de vorbire de care depinde. (5 p)... 58

59 7. Numește figurile de stil din fragmentele: (10 p) a) vânt nebun... b) păianjeni albi... B. Realizează o compunere de aproximativ 15 rânduri în care să descrii o dimineață însorită de toamnă, la munte.( 25 p) În compunerea ta trebuie: - Să descrii elemente caracteristice ale naturii în anotimpul indicat; - Să utilizezi un limbaj expresiv, in care adjectivele să fie la grade de comparatie diferite; - Să respecți structura specifică tipului de compunere cerut; - Să ai obligatoriu numărul minim de cuvinte precizat. Barem de notare Timp efectiv de lucru 60 de minute; Se acorda 10 p din oficiu. A. 1. a) A b) F ( 2*5p=10 p) 2. - a) 5p - b) 5p 3...C... bolnavă- NP exprimat prin adjectiv (5p)...D...nebun- atribut adjectival (5p)...A... adâncul- C direct exprimat prin substantiv (5p) 4 Ex. zdreanța toamnei mari- aripi mici (5p) 5. ex. Colegul meu este mai trist azi. (5p) Dintre noi, Andrei este cel mai puțin trist din auza celor întâmplate. (5p) 6. ex. Pe zdreanța toamnei mari...- determină substantivul toamnei (5p) 7. a) vânt nebun epitet personificator (5p) b) păianjeni albi epitet cromatic (5p) B. - Să descrii elemente caracteristice ale naturii în anotimpul indicat; (10p) - Să utilizezi un limbaj expresiv, in care adjectivele să fie la grade de comparatie diferite pe care le subliniezi; (10p) - Să respecți structura specifică tipului de compunere cerut, precum și normele de punctuație și de ortografie; (3p) - Să ai obligatoriu numărul minim de cuvinte precizat. (2p) 59

60 Clasa a VI-a Test Unitatea II Subiectul I (60 de puncte) Citeşte cu atenţie textul următor: - Aşa, fantasticilor! zice domnul Daniels, frecându-şi mâinile ca un savant nebun. Astăzi, primul lucru pe care o să-l fac va fi să vă vorbesc despre cărţi. O să vorbim des despre cărţi anul acesta - vreau să vă spun despre unele dintre poveştile mele preferate. Când vorbeşte despre cărţi, domnul Daniels mă face să mă gândesc la Max şi la Oliver. Parcă-i gata să dea o petrecere uriaşă. Îmi place să-l ascult vorbind despre poveşti. Dar să-mi ceară mie să citesc este ca şi cum i-ai cere unui homar să joace tenis. Şi pe urmă situaţia se înrăutăţeşte. Domnul scoate un teanc de caiete. - Am o surpriză. Un jurnal nou-nouţ pentru fiecare dintre voi, în care veţi scrie zilnic. O, nu! Mai bine mănânc iarbă. - Şi încă ceva. Din când în când voi indica eu câte un subiect, dar nu foarte des. Şi niciodată, dar absolut niciodată - nici chiar dacă m-ar ameninţa un vrăjitor că o să-mi transforme pixurile cu care corectez în unele cu cerneală invizibilă - nu voi corecta ce aţi scris. Poftim? - Nu vă voi da niciodată note pe jurnale. Nu le voi corecta niciodată. Şi în majoritatea zilelor n-o să vă spun despre ce să scrieţi. Puteţi scrie despre viaţa voastră, despre sport, despre Bulgaria, despre marca preferată de săpun, despre ce cărţi vă plac şi despre ce cărţi nu vă plac. Despre orice! Uau! Mă întreb dacă delirează. Nu le corectează? Scriem despre ce vrem? E prea frumos ca să fie adevărat; sunt sigură că mai urmează ceva. - Respectăm doar două reguli. Aha! Iată-le! Vin şi regulile. - Trebuie să puneţi creionul pe hârtie şi să scrieţi ceva. Şi adeseori vă voi răspunde şi eu cu o frază sau două. - Ne scrieţi şi dumneavoastră? întreabă Oliver. Putem să vă dăm note? Domnul Daniels râde. - Nimeni nu dă note, Oliver. Este un exerciţiu de comunicare. De exprimare personală. Fără evaluări. (Linda Mullaly Hunt, Ca peştele în copac) Rezolvă următoarele sarcini de lucru, formulate pornind de la textul dat. A. Limba românã Item obiectiv cu alegere dualã 1. Încercuieşte litera A (dacă apreciezi că afirmaţia este adevărată) sau F (dacă tu crezi că este falsă). (6 puncte) a) A / F Sinonimul cuvântului preferate din textul dat este favorite. b) A / FAntonimul numeralului primul este întâiul. c) A / FCuvântul polisemantic carte poate însemna ştiinţă, învăţătură, cultură. 60

61 Item obiectiv cu alegere multiplã 2. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect. (6 puncte) * În enunţul Parcă-i gata să dea o petrecere uriaşă, cuvântul subliniat este sinonim cu: a) înaltă; b) ireală; c) grandioasă. * În enunţul Aşa, fantasticilor! sensul cuvântului subliniat este: a) extraordinarilor; b) supranaturalilor; c) măreţilor. Item obiectiv de tip pereche 3. Completează spaţiile punctate din coloana A, cu litera corespunzătoare antonimului din coloana B: (6 puncte) 61

62 A. se înrăutăţeşte. râde. voi răspunde B a. se bucură b. se ameliorează c. plânge d. voi întreba Item subiectiv cu rãspuns construit, puţin elaborat 4. Alcătuiește trei enunțuri în care să demonstrezi polisemia cuvântului a face. (6 puncte) 5. Alcătuieşte două propoziţii cu omonimele cuvântului mai. (6 puncte) B.Literatura românã Item obiectiv cu alegere dualã 6. Incercuieşte ADEVĂRAT (A) / FALS (F), justificând alegerea cu o secvenţă din text. (6 puncte) Personajul - narator este încântat că trebuie să scrie în jurnal. A / F Item subiectiv cu rãspuns construit, puţin elaborat 7. Formulează câte un enunţ în care să precizezi următoarele aspecte din textul dat: (6 puncte) a) despre ce vrea domnul Daniels să le vorbească elevilor; b) ce surpriză le face copiilor; c) care sunt cele două reguli pe care le impune profesorul. 8.Transcrie, din textul dat, un enunţ în care profesorul le spune copiilor dacă le va da note pe însemnările din jurnal. (6 puncte) 9. Ordoneazã logic şi cronologic momentele acţiunii din fragmentul citat. (6 puncte) 1. Domnul Daniels îi anunţă pe elevi că le va vorbi despre cărţi. 2. Elevii trebuie să respecte două reguli. 3. Scrisul va fi doar un exerciţiu de comunicare. 4. Profesorul le propune elevilor să scrie zilnic în jurnal. 5. Din când în când le va indica un subiect pentru jurnal. 6. Scoate un teanc de caiete. 7. Uneori va scrie şi el în jurnal. 8. Profesorul promite că nu va corecta jurnalul şi că nu va da note. 10. Explică, într-un text de cel puţin 30 de cuvinte, de ce crezi că profesorul nu va da note elevilor pe însemnările din jurnale. (6 puncte) Item subiectiv SUBIECTUL AL II-LEA (30 de puncte) Imaginează-ţi că eşti elev în clasa domnului Daniels. 62

63 Scrie o compunere de cel puţin 100 de cuvinte, în care să relatezi o întâmplare petrecută la şcoală. În compunerea ta, vei folosi şi următoarele cuvinte: Linda, Oliver, volum, câine, bucurie Vei primi 16 puncte pentru conţinutul compunerii şi 14 puncte pentru redactare (unitatea compoziţiei - 2 p.; coerenţa textului - 2 p.; registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate conţinutului - 2 p.; ortografie - 3 p.; punctuaţie - 3 p.: aşezarea corectă a textului în pagină - 1 p.; lizibilitate - 1 p.). Se acordă 10 puncte din oficiu. Total: 100 de puncte. 63

64 Barem de corectare și notare Test Vocabular Unitatea II Clasa a VI-a Subiectul I. A puncte (3x 2p.)a - A; b - F; c - A puncte (3x 2p.) c) grandioasă; a) extraordinarilor puncte (3x 2p.) b, c, d puncte (3x 2p.) Exemple: El face o prăjitură (gătește); El face exercițiul ( rezolvă); Pomul a făcut multe poame anul acesta. ( a rodit) 5. 6 puncte (2 x 3p.) Exemple de răspuns: Sunt născut în luna mai. / Mai vreau o carte. B puncte (3p. pentru alegerea răspunsului și 3p. pentru justificare) F 7. 6 puncte (3x 2p.) a) Domnul Daniels vrea să le vorbească despre cărţi / despre unele dintre poveştile preferate, b) Surpriza este jurnalul oferit fiecărui elev. c) Profesorul le impune elevilor să pună creionul pe hârtie şi să scrie ceva puncte Nu vă voi da niciodată note pe jurnale puncte (8 x 0,75p.) 1,6, 4, 5, 8, 2, 7, Explicaţie clară, convingătoare - 6 p.; explicaţie ezitantă - 3 p.; răspuns incorect / lipsa răspunsului 0 p. Subiectul al II-lea 30 de puncte Conţinut - 16 puncte: relatarea la persoana I a unei întâmplări petrecute în clasa domnului Daniels - 8 p. (relatarea ezitantă a unei întâmplări, care se petrece în contextul spaţio-temporal dat - 4 p. / relatarea unei întâmplări fără legătură cu contextul spaţio-temporal dat - 2 p.); utilizarea tuturor cuvintelor date - 4 p. (utilizarea a cel puţin un cuvânt - 2 p.); respectarea structurii tipului de text cerut - 2 p.; respectarea precizării cu privire la numărul de cuvinte - 2 p. Redactare - 14 puncte: unitatea compoziţiei - 2 p.; coerenţa textului - 2 p.; registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate conţinutului (total - 2 p. / parţial - 1 p.) - 2 p.; ortografia (0-1 erori: 3 p.; 2-3 erori: 2 p.; 4 erori: 1 p.; 5 sau mai multe erori: 0 p.) - 3 p.; punctuaţia (0-1 erori: 3 p.; 2-3 erori: 2 p.; 4 erori: 1 p.; 5 sau mai multe erori: 0 p.) - 3 p.; aşezarea corectă a textului în pagină - 1 p.; lizibilitatea - 1 p. Se acordă 10 puncte din oficiu! 64

65 Clasa a VI-a Unitatea de învățare 5 Fascinanta lume vie Timp de lucru: 50 de minute Fișă de evaluare Citește cu atenție textul dat și rezolvă cerințele: Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară; Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare, Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare, Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare. Iată-o sanie ușoară care trece peste văi În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. (Iarna, Vasile Alecsandri) Subiectul I (30 de puncte) 1. Citeşte cu atenţie afirmaţiile de mai jos. Dacă apreciezi că informaţia este adevărată, încercuieşte litera A, iar dacă vei considera că este falsă, încercuieşte litera F. a) A/F Textul dat este o descriere literară de tip portret. b) A/F Modul de expunere este narațiunea. c) A/F Rima este împerecheată. d) A/F Măsura versurilor din prima strofă este de 16 silabe. 10 puncte(4x2,5puncte) 65

66 2. Încercuiește litera corespunzătoare fiecărui răspuns corect: 1. Adjectivul din structura cumplita(iarnă) are funcție sintactică de: a) nume predicativ; b) atribut; c) subiect. 2. Cuvântul voios din structura În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi are valoare morfologică de: a) substantiv; b) adjectiv; c) adverb. 3. Cuvântul dimineața din structura dimineața ninge iară se află în cazul: a) nominativ; b) acuzativ; c) nu are caz. 4. Adverbul din enunțul Copiii se vor pregăti mai bine anul acesta. este la gradul de comparație: a) comparativ de superioritate; b) superlativ absolut; c) superlativ relativ de superioritate. 10p.(4x2,5p.) 3. Scie, în spațiul din dreptul fiecărei cifre, litera care corespunde analizei corecte a adjectivelor: albi A. adjectiv, genul feminin, numărul singular, cazul Ac perduteb. adjectiv, genul masculin, numărul singular, cazul N pustiec. adjectiv, genul masculin, numărul plural, cazul Ac dorituld. adjectiv, genul feminin, numărul plural, cazul N. E. adjectiv, genul neutru, numărul plural, cazul N. 10p.(4x2,5p.) Subiectul al II-lea (30 de puncte) 1.Formulează răspunsuri pentru următoarele cerințe ce vizează textul dat: a.transcrie din textul dat o personificare, un epitet și o enumerație b.identifică în text trei adverbe diferite p.(3x2p.) 6p.(3x2p.) 66

67 c.construiește un enunț în care cuvântul iarna să aibă altă valoare morfologică decât cea din text. 3p Scrie două enunțuri în care adjectivul dulce să îndeplinească funcție sintactică de atribut și nume predicativ. 6p.(2x3p.) Completează spațiile punctate cu răspunsurile corecte: a. Adjectivul este partea de vorbire care exprimă... 3p. b.adverbul este partea de vorbire care exprimă... 3p. c.adjectivul se acordă în...,... și... cu substantivul determinat. 3p. Subiectul al III-lea (30 de puncte) Scrie un text descriptiv, de rânduri, în care să prezinți grădina bunicilor. În elaborarea compunerii vei avea în vedere: construirea unor idei creative adecvate cerinței, respectând relația dintre temă și conținut; 12 puncte precizarea a două elemente ale contextului spațio-temporal; 2 puncte utilizarea a patru figuri de stil diferite; 4 puncte respectarea convențiilor unui text descriptiv și a structurii unei compuneri; 8 puncte realizarea unui text coerent; 2 puncte utilizarea părților de vorbire specifice textului descriptiv și a unui limbaj expresiv 2 puncte Notă! Ordinea rezolvarii itemilor nu este obligatorie. Se acordă 10 puncte din oficiu. 67

68 BAREM DE EVALUARE ŞI NOTARE Se punctează oricare alte formulări/ modalităţi de rezolvare corectă a cerinţelor. Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea la 10 a punctajului total. Subiectul I (30 de puncte) puncte, câte 2,5 puncte pentru fiecare alegere corectă. (4x2,5 puncte) Răspunsuri corecte: a) F; b) F; c) A; d) F puncte, câte 2,5 puncte pentru fiecare alegere corectă. (4x2,5 puncte) Răspunsuri corecte: 1- b); 2- c); 3- b); 4- a) puncte, câte 2,5 puncte pentru fiecare asociere corectă. ( 4x2,5 puncte) Răspunsuri corecte: 1- C; 2- E; 3- A; 4- B. Subiectul al II-lea (30 de puncte) 1. a.6 puncte, câte 2 pentru identificarea figurilor de stil cerute (3x 2 puncte) Exemple de răspuns: - personificare: norii fug, troiene călătoare -epitet: Lungi troiene, zale argintie, plopii înșirați -enumerație: pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare b.6 puncte, câte două puncte pentru identificarea a trei adverbe diferite (3x2 puncte) Exemple de răspuns: - adverb de timp: dimineața -adverb de loc: împrejur -adverb de mod: voios c.3 puncte pentru construirea oricărui enunț in care cuvântul iarna să aibă valoare morfologică de substantiv. Exemple de răspuns: Iarna este anotimpul meu preferat. Iarna aceasta mergem la munte. Îmi place iarna puncte, câte 3 puncte pentru fiecare enunț corect (2x3 puncte) Exemple de răspuns: -atribut: Mama a pregătit o prajitură dulce. -nume predicativ: Prăjitura pregătită de mama este dulce puncte, câte 3 puncte pentru fiecare subpunct completat corect (3x3 puncte) Exemple de răspuns: a) înușirea unui substantiv b) caracteristica unei acțiuni c) gen, număr și caz 68

69 Subietul al III-lea (30 de puncte) Conținutul 18 puncte precizarea a două elemente ale contextului spațio-temporal; 2 puncte utilizarea a patru figuri de stil diferite; 4 puncte respectarea convențiilor unui text descriptiv și a structurii unei compuneri; 8 puncte realizarea unui text coerent; 2 puncte utilizarea părților de vorbire specifice textului descriptiv și a unui limbaj expresi 2 puncte Redactare - 12 puncte organizarea ideilor în scris 6 puncte respectarea normelor de ortografie: 0-1 erori 3 p.; 2 erori 2 p.; 3 sau mai multe erori 0 p. 2 puncte respectarea normelor de punctuație: 0-1 erori 2 p.; 2 erori 1 p.; 3 sau mai multe erori 0 p. 2 puncte așezarea corectă în pagină (margine, marcarea alineatelor) 1 punct lizibilitatea scrisului (grafia, distanța dintre litere și dintre cuvinte) 1 punct Notă! Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 10 rânduri şi dezvoltă subiectul propus.. 69

70 INSTRUMENT DE EVALUARE ÎN SCRIS Test de evaluare clasa a VI-a Unitatea VI: Lumea artistică Timp de lucru: 50 de minute Se dă textul următor: Citește fragmentul de mai jos. Rezolvă apoi cerințele pe o foaie separată. În lungul câmpiei arse, pustii,se înalță doar un singur pâlc de sălcii ce ocrotesc, sub umbra deasă a crengilor despletite, un izvor din care și ele își sug viața. Izvorul curge subțire, întinzând în față, ca pe o năframă, o boltă mica, pe care, uneori, o împunge, ca un ac de tăun, câte o rază de soare. În frunzișul sălciilor acestora se srâng stoluri întregi de păsări, de stau ziulica întreagă să se adăpostească de căldura cotropitoare. Privighetori,scatii, măcăleandri, sticleți, câte și mai câte alte neamuri de zburătoare, toate își găsesc aici sălașul. E un ciripit, un piuit, spre searră, de te crezi în rai. Nimeni altcineva nu calcă sub acest umbrar singuratic.și păsările trăiesc ca-n împărăția lor. Azi e o zi înăbușitoare. E în iulie.aerul ondulează, pare că-i sufletul pământului ostenit de alergătura lui prin haos. Păsările se cobor pe fiecare clipă să ia în gură câte o picătură de apă din izvorul rece care se prelinge, argintiu, în ciuda arșiței... (Musafirul de Emil Gârleanu) Item obiectiv cu alegere duală 1. Încercuiește litera A (dacă răspunsul este adevărat) și F (dacă răspunsul este fals) pentru următoarele afirmații: a) Fragmentul citat este o împletire a descrierii cu dialogul. A/F 70

71 b) Păsările se adăpostesc de arșiță la umbra deasă a unui pâlc de sălcii. A/F 20p Item semiobiectiv de completare 2. Completează spațiile punctate din enunțurile de mai jos cu forma corespunzătoare a adjectivului indicat între paranteze: Scatiii sunt (gălăgios)... Sticleții (vesel) își găsesc sălașul. În frunzișul (tânără)..se aud trilurile (melodios).ale păsărelelor. Pe sub crengile (despletit)..curge izvorul rece. 20p Item semiobiectiv Încercuiește varianta în care adjectivul propus devine epitet. izvor (rece, înghețat, leneș); frunziș (rar, misterios, verde); crengi (despletite, uscate, verzi) păsări (mici, zglobii, cenușii); Item subiectiv 3. Redactează o compunere, de rânduri, în care să prezinți o întâmplare (reală sau imaginată de tine) din vacanța de vară, folosind și structurile obținute la exercițiul anterior. Dă un titlu sugestiv și subliniază structurile indicate. În compunerea ta, trebuie: 20p 71

72 Să relatezi o întâmplare, respectând succesiunea logică a evenimentelor; Să precizezi două elemente ale cotextului spațio-temporal; Să respecți normele de ortografie și de punctuație; Să ai obligatoriu numărul minim de cuvinte precizat. 30p BAREM DE CORECTARE Subiectul 1. 20p (2 X 10p) Identificarea corectă a gradelor de comparație: a) A; b) F Subiectul 2. 20p (4 X 5p) Completarea corectă a spațiilor punctate cu următoarele cuvinte: gălăgioși; veseli; tânăr; despletite. Subiectul 3. 20p (4 X 5p) Alegerea epitetului corect: izvor leneș, frunziș misterios, crengi despletite, păsări zglobii. Subiectul 4. Conținut: 20p 30p -corectitudinea exprimarii, claritatea și adecvarea la conținut; - respectarea temei propuse; - menținerea echilibrului în formularea ideilor; -nerespectarea temei în formularea enunțurilor narative - 10p 72

73 Redactare: - 10p existența părților componente introducere, cuprins, încheiere 2p logica înlănțuirii ideilor 2p utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, varietate a lexicului, ortografia (0 1 erori 1p puncte; 2 erori sau mai multe erori 0 puncte) 2 p punctuaţia (0 1 erori 1puncte; 2 erori sau mai multe erori 0 puncte 2p 1p așezarea în pagină, lizibilitatea 1p Se acordă 10 puncte din oficiu 73

74 Clasa a VII-a PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV 1. Subliniază structurile ce conţin forme pronominale posesive utilizate corect: unei eleve a mele / ale mele dragii noştrii / noştri prieteni părinţii voştrii / voştri cărţile tale / cărţile tele. 74

75 2. Precizează felul, cazul şi funcţia sintactică a formelor pronominale subliniate în textele de mai jos. Atenţie!!! Nu confunda pronumele personal în cazul genitiv (al lui / ei / lor) cu pronumele şi adjectivul pronominal posesiv! a. Basta dovedi primejdia / la care s-ar expune armia lor, / de s-ar ispiti a trece pârâul spre a izbi pe ai noştri. (N. Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul) b. Când s-a făcut sară, / domnul s-a găsit cu ai săi, mai împuţinaţi. (M. Sadoveanu, Nicoară Potcoavă) c. Ai noştri se pregăteau a apăra acea strâmtoare / care era cheia ţării lor. (N. Bălcescu) d. Fără îndoială / că Ioniţa nu privea lumea cu ochi ca ai noştri. / (M. Sadoveanu, Ţi-aduci aminte, Teofile) e. Dar casă n-ai / şi petecul de pământ [pe care-i casa] nu-i al tău? (Zaharia Stancu, Desculţ) f. Ruşinea asta e a noastră a tuturor / Ruşinea-i a părinţilor noştri şi a bunicilor noştri. / iar ruşinea noastră e / că şi noi facem ca părinţii şi ca bunicii noştri. (M. Sadoveanu, Nicoară Potcoavă) g. Amicul meu este foarte iubit de toată lumea Ştie / să spună o mulţime de lucruri / pe care le-a văzut în numeroasele sale călătorii. / (Al. Odobescu, Tigrul păcălit) h. Tufe de pomuşoară şi de agrişe dau adăpost păsărilor mele Cocoşul acela negru e ceasornicul curţii mele. (Em. Gârleanu, În curtea mea) i. Un curcubeu a-ntins o punte Din casa meapân la a ta. (D. Anghel, Curcubeul) j. Ochii tăi spre soare cată / Şi-ai tăi ochi mai vii s-aprind. / (G. Coşbuc, Prahova) k. El, Sinan, sta / şi se mira de îndrăzneala alor noştri /. (N. Bălcescu) l. El găsi de cuviinţă / să spună şi alor săi / ceea ce era / să se întâmple fiului lor. / (P. Ispirescu) 74

76 Fișă de lucru Numeralul Descoperă! Andu gătește o salată pentru Buburuză. Citește cu atenție rețeta de mai jos, pentru a putea rezolva cerințele: Ingrediente: Trei frunze de stejar Mod de preparare: Două flori de salcâm Șase codițe de păpădie I.În primul rând, se amestecă cinci minute toate frunzele cu patru lingurițe de miere de albine II.În al doilea rând, amestecul se lasă să se odihnească. III. În al treilea rând, se adaugă un praf de sare. IV. Se lasă la rece. Se consumă cu prima ocazie. Copiază rețeta în caiet Transcrie din text cuvintele care arată: a) un număr; b) ordinea obiectelor prin numărare. Precizează ce părți de propoziție sunt cuvintele subliniate în enunțurile: a) Două dintre cele patru frunze de stejar erau ruginii. b) Prima se odihnea alături de a doua surată a ei, într-un covor de frunze. Reține! Numeralul este o parte de vorbire flexibilă care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare. Numeralul care arată un număr este numeralul cardinal. Numeralul care arată ordinea obiectelor prin numărare este numeralul ordinal. 75

77 În propoziție, numeralul cardinal și numeralul ordinal îndeplinesc funcțiile de subiect, atribut sau altă parte de propoziție. Exersează! Rezolvă următoarele cerințe: 1. Copiază în caiet următoarele enunțuri și notează A (adevărat) în dreptul acelora pe care le consideri adevărate sau F (fals), în dreptul acelora pe care le consideri eronate. a) Numeralul este o parte de vorbire care nu își schimbă forma.... b) Numeralul ordinal arată un număr sau ordinea obiectelor prin numărare.... c) Numeralul poate să fie predicat în propoziție.... d) În proverbul Când doi se bat, al treilea câștigă numeralele sunt subiecte Formează numerale ordinale de la numeralele cardinale cinci, șaptesprezece, trei sute, după model. Model: trei al treilea, a treia 3. Scrie cu cifre și litere: a) vârsta ta; b) data nașterii tale; c) secolul în care trăiești; d) ora la care rezolvi acest exercițiu; e) în ce clasă ești; f ) în a câta bancă stai în clasă. 4. Citește cu atenție următoarea problemă versificată, pentru a putea rezolvă cerințele: Trei pisici și-au pus în gând Să-i prindă pe șoricei Atunci când îi văd furând Grâu, porumb, mălai și mei. Șapte șoricei, de-odată, 76

78 A adus prima pisică Și cu patru mai puțini Motăni?a cea mai mică. Iar pisica cea mai mare A prins douăzeci și trei Și i-au pus pe toți în cușcă Să-mi spuneți: câți șoricei? (Marius Mărăcinescu, Trei pisici) a) Subliniază numeralele cardinale și numeralele ordinale din poezia de mai sus. b) Precizează felul numeralelor. c) Rezolvă problema, apoi scrie rezultatul ei cu cifre și litere. Compune textul unei probleme, pornind de la următorul calcul matematic: (33 x 4 : 2) =... Scrie cu litere numeralele care vor constitui datele problemei. Folosește în textul problemei create de tine și două numerale ordinale. 77

79 Fișă de lucru Numeralul cardinal Descoperă! 1.Subliniază numeralele cardinale din enunțurile următoare, după ce le-ai copiat în caiet: La școala,,o sută treizeci de prieteni zburătăciți, suntem douăzeci și patru de buburuze în clasă: șaptesprezece băiețiși șapte fete. În fiecare pauză, acestea citesc. Cinci băieți cântă, trei bat mingea, iar ceilalți rezolvă probleme. Câțibăieți rezolvă probleme? 2.Precizează din ce cuvinte sunt alcătuite primele trei numerale. Reține! Numeralele cardinale sunt: simple: toate cele care redau numerele de la unu la zece, și sută, mie, milion, miliard; compuse: redau numerele de la unsprezece la nouăzeci?i nouă și pe acelea mai mari de o sută unu. Numeralele cardinale unu, doiși compusele lor au forme diferențiate după gen. Numeralele cardinale compuse se formează astfel: de la unsprezece la nouăsprezece: numeral + prepozițiaspre + numeralul zece (șaptesprezece); de la douăzeci la nouăzeci și nouă: numeral + -zeci +?i + numeral (douăzeci și patru); de la o sută în sus: numeral care exprimă sute sau mii + numeral simplu sau compus (o sută treizeci Exersează! Rezolvă următoarele exerciții în caiet. 1.Completează următorul fragment din poezia Zece mâțe de Tudor Arghezi, cu numeralele cardinale potrivite: Zece mâțe-au fost pofite La un ceai, pe negândite. Dar, de teamă să n-o plouă, Poate și de altă frică, Stă la ușa cea mai mică 78

80 Și-au plecat de-acasă mâțe-ascultă-aici Un concert pentru pisici. Una sforăie pe nas Și acuma doarme dusă. Și din toată ceata spusă Mâțe... au mai rămas. 2.Scrie cu litere următoarele numerale: 5, 13, 14, 16, 18, 60, 118, Precizează funcția sintactică a numeralelor subliniate în exemplele de mai jos: Zece buburuze zboară. Cinci au aterizat pe un lăstar. 4.Alcătuieșteenunțuri în care să folosești numeralele treisprezece și cincizeci cu rol de subiect și cu rol de atribut. 5. Subliniază varianta corectă. Verifică dacă ai răspuns corect folosind un dicționar: unu noiembrie/întâi noiembrie șaptesprezece/șaptisprezece, optusprezece/optsprezece douăzeci și una de fete/douăzeci și unu de fete paisprezece/patrusprezece ora doisprezece/ora douăsprezece 6. Precizează ce parte de vorbire sunt cuvintele un?i o în fiecare dintre enunțurile următoare: Un copil scrie frumos în caiet. Am scris un substantiv și două adjective. Am văzut-o la teatru. Am cumpărat o vioară. O floare s-a ofilit, dar opt au rezistat temperaturii scăzute 79

81 Fişă de lucru Text - suport:,,lacul de Mihai Eminescu clasa a VII-a 1. Care este imaginea din text pe care ai reţinut-o de la prima lectură? Artele care-ţi vin în minte după lecturarea poeziei sunt: Menţionează sinonimele cuvintelor următoare: să răsară - lin - glas - singuratic - suspin - 4. Dă antonimele lexemelor: o încarcă - o lin - o blândei - o lumina - o sufăr - 5. Găseşte familia lexicală a lexemului,,lumină (minimum 5 termeni): Identifică în textul supus atenţiei câmpul semantic: al apei:... al culorilor: Explică modul de formare pentru cuvintele următoare: lin - singuratic - 8. Precizează grupurile de sunete identificate în lexemele: luntrea, eu, blândei, unduioasa. 9. Explică rolul cratimei în structura:,,să -mi (cadă) 80

82 Textul nonliterar - trăsături Fişă de lucru Citeşte următorul text: Uriașele grădini din Babilon, cunoscute și sub numele de grădinile suspendate ale Semiramidei,au existat pe teritoriul vechiului Imperiu Babilonian, în prezent îngropat sub dune. Potrivit istoricilor, datarea și motivul pentru care au apărut Grădinile suspendate sunt diferite. Pede-o parte, se consideră că Nabucodonosor al II-lea, regele Imperiului Babilonian, le-ar fi construit pentruuna dintre soțiile sale, Amytis sau Amuhea. Pe de altă parte, în legendele grecești, se speculează că arfi apărut încă din timpul regelui Ninus, întemeietorul orașelor Ninive și Babilon, pentru soția sa,semiramida. Istoricul Diodor din Sicilia susținea că grădinile ocupau o suprafață de de metri pătrați șise ridicau în patru terase până la 77 de metri. Pe terase, erau plantați arbori din mai multe specii și udațicu ajutorul unor mașini hidraulice care urcau apa din râul Eufrat la diferitele niveluri. Pe sub rădăcinileplantelor, se aflau canale care umezeau neîncetat pământul. Datorită posibilității întreținerii unei continueumidități, pe terase au putut să crească nu numai flori, ci și anumite specii de tamarix, palmieri și altele.sub terase, erau amenajate galerii și camere pentru familia regală, în care intra lumina dintr-osingură parte, în așa fel încât galeriile și camerele de la un anumit nivel aveau în față priveliștea uneigrădini. Pentru popoarele orientale din Antichitate, noțiunea de grădină era legată de ideea supremeifericiri omenești, considerând grădinile raiuri pe pământ. Corina Zorzor, Minunile lumii, 1. Precizează într-un enunţ autorul acestui text-suport. 2. Titlul articolului din care a fost extras textul este Care este sursa unde a fost publicat acest articol? 4. Fragmentul supus analizei este: a)text literar b)text multimodal c)text nonliterar 5. Transcrie din textul-suport denumirea grădinilor din Babilon. 6. Prezentaţi succint una dintre legendele care ar fi stat la baza construirii acestor grădini celebre. 7. Rezumă legenda grecească referitoare la originea acestor grădini. 8. Suprafaţa acestor grădini, conform istoricului Diodor din Sicilia, ar fi de Ce înălţime aveau cele patru terase în care erau împărţite grădinile? 10. Cum erau udaţi arborii aflaţi la înălţime? 11. Transcrieţi secvenţa în care este prezentată vegetaţia de pe terasele grădinilor. 12. Unde erau amenajate galeriile şi camerele pentru familia regală? 13. Ce simboliza noţiunea de grădină pentru popoarele orientale din Antichitate? 14. Menţionaţi metafora folosită pentru desemnarea grădinilor. 15. Ilustraţi, în rânduri, două trăsături ale textului nonliterar. Călătorie plăcută în lumea textului nonliterar! 81

83 LICEU Test de evaluare predictivă Clasa a IX-a Citeşte cu atenţie textul dat: A doua zi, înaintea asfinţitului, pe o vreme noroioasă, înconjurat de noii mei tovarăşi, păşeam în casa lui Grigore, situată în mijlocul unei grădini bogate, cu răzoare de crizanteme albe şi cu pajişti de trifoi încă verzi la mijlocul toamnei. De la ferestrele odăilor din faţă se deschidea înainte o privelişte ce încânta ochii. O vale largă, pornind din marginea satului, tăiată în curmeziş de fâşii semănate cu grâu, pe alocuri răsărit, se sfârşea departe într-un lac de formă ciudată, dreptunghiulară, cu roate de stuf pe margini. Cerul fiind acoperit de nori, apele aveau o lucire închisă, metalică. Numai către partea din fund, unde valurile se pierdeau, treceau într-o pădure de frunze galben-roşcate, stăruia o dungă argintie ce se îngusta mereu, ca şi cum lacul închidea ochii să doarmă. (Fănuş Neagu - Noaptea lupului) Partea I (35 puncte) Scrie o compunere de o pagină, în care să-ţi imaginezi o acţiune cu minimum trei personaje, care să aibă loc în decorul existent mai sus. Vei avea în vedere: o acţiune coerentă, logică; existenţa unei legături fireşti între acţiunea imaginată şi cadrul natural deja existent; armonia între stilul propriu şi cel al autorului din care face parte fragmentul. Partea a II-a (35 puncte) 82

84 Pornind de la sugestiile oferite de textul lui Fănuş Neagu, alcătuieşte o compunere descriptivă de o pagină, cu titlul Lacul închidea ochii să doarmă". Vei avea în vedere: viziunea personală asupra elementelor cadrului natural pentru care ai optat; înlănţuirea logică a ideilor; ordonarea detaliilor; folosirea adecvată a unor figuri de stil studiate. Notă! În afara punctajului acordat pentru conţinut, vei primi şi 20 puncte pentru redactarea celor două compuneri (unitatea compoziţiei - 4p.; registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate - 4p.; coerenţa textului - 4p.; ortografia - 4p.; punctuaţia - 4p.). 83

85 Barem de evaluare şi de notare Disciplina Limba şi literatura română Clasa a IX a Conținut - 70 puncte Partea I (35 puncte) o acţiune coerentă, logică; 10puncte existenţa unei legături fireşti între acţiunea imaginată şi cadrul natural deja existent;15puncte armonia între stilul propriu şi cel al autorului din care face parte fragmentul.10puncte Partea a II-a (35 puncte) viziunea personală asupra elementelor cadrului natural pentru care ai optat;10 puncte înlănţuirea logică a ideilor; 10 puncte ordonarea detaliilor;10 puncte folosirea adecvată a unor figuri de stil studiate.5 puncte Redactare20 puncte -unitatea compoziţiei - 4p.; -registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate - 4p.; -coerenţa textului - 4p.; -ortografia - 4p.; -punctuaţia - 4p.). 84

86 Cum identific într-un fragment dat trăsăturile textului argumentativ? Subiect posibil Identificaţi în textul citat trăsăturile textului argumentativ. O schemă posibilă de rezolvare Se cuvine de la început să menţionez că răspunsul trebuie să îmbrace forma unui text argumentativ, urmărind câteva etape esenţiale, cu observaţia că nu toate trăsăturile se pot regăsi într-un fragment. Citim textul de mai multe ori cu atenţie, subliniem conectorii specifici, marcăm secvenţele corespunzătoare părţilor unei argumentări şi apoi construim răspunsul susţinând noţiunile cunoscute cu citate din text. I. Precizez tema textului şi tipul de text. ( eseu, spre ex.) II. Identific structura specifică: - teza/ ideea/ premisa de la care porneşte autorul în argumentarea sa; - argumentele aduse în susţinerea premisei; - concluzia la care ajunge. ( prezint conţinutul ideatic al fragmentului dat, subliniind modalitatea de organizare a ideilor). III. Identific tipurile de argumente ilustrate în text. Acestea pot fi: a) exemplul din viaţa personală sau a cunoscuţilor ori din surse culturale; b) comparaţia prin care se subliniază asemănările şi deosebirile dintre fenomene; c) citatul din diverse surse indicate; d) enumeraţia de trăsături în descrierea unui fenomen, a unui proces fizic sau psihic; e) plasarea în antiteză cu scopul evidenţierii unei trăsături prin raportare la cealaltă. IV. Identific tipurile de înlănţuire a argumentelor şi conectorii specifici ( elementele de relaţie la nivelul frazei şi elementele de realizare a coeziunii la nivel textual). Acestea pot fi: a) relaţie de asociere de tipul idee adăugată la idee, susţinută la nivel sintactic prin raportul de coordonare copulativ prin conjuncţiile,,şi, iar, structura,,atât..., cât şi sau prin juxtapunere; la nivel transfrastic pot fi utilizate structurile,,în primul rând,,,în al doilea rând,,,în plus,,,pe deasupra,,,mai mult,,,de asemenea ; b) relaţie de opoziţie de tipul idee diferită de idee, susţinută la nivel sintactic prin coordonare adversativă realizată prin conjuncţiile,,dar, iar, însă, ci, or ; la nivel transfrastic, opoziţia poate fi exprimată prin conectorii,,pe de o parte,,,pe de altă parte etc.; opoziţia poate fi exprimată şi prin subordonare concesivă realizată prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale cu sens concesiv:,,deşi,,,chiar dacă,,,măcar că etc. c) relaţie de excludere reciprocă a ideilor ( de tipul idee sau idee), susţinută la nivel sintactic prin raportul de coordonare disjunctivă realizat prin conjuncţiile,,sau,,,ori,,,fie..., fie etc. d) relaţia de tipul cauză- efect, exprimată la nivel sintactic prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale cu sens cauzal cum sunt,, deoarece,,,căci,,, fiindcă,,,întrucât,,,din cauză că,,,pentru că,,,din moment ce etc.; e) relaţia de la o idee către urmarea, rezultatul acesteia, exprimată cu ajutorul conectorilor specifici subordonatei consecutive,,încât,,,astfel încât ; la nivel transfrastic, această tehnică de înlănţuire 85

87 presupune utilizarea conectorilor specifici pentru a desprinde concluzia demersului argumentativ:,, prin urmare,,,în concluzie,,,astfel,,,în consecinţă etc. V. Încheierea analizei trebuie să fie un enunţ concluziv care să sublinieze ideea de la care am pornit. Obs. E doar o schemă. Ea poate fi modificată în funcţie de cum e formulată cerinţa subiectului. Noţiunile de mai sus pot fi utilizate şi în redactarea de către voi a unui text argumentativ. Aplicație Citește cu atenție fragmentul următor, apoi ilustrează tehnicile argumentative din fragmentul dat.,,acestea toate le socoteşte şi le gândeşte şi cu cele bune te îngrădeşte, iar cele rele tu le leapădă. Însă nu le vei putea socoti, deacă nu vei face cu dreptate lucrurile lui Dumnezeu. Că mai întâi de toate iaşte tăcerea. Deci tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar plângerea face frică, şi frica face smerenie. Smerenia face socoteală de cele ce vor să fie, iar acea socoteală face dragoste, iar dragostea face sufletele să vorbească cu îngerii. (,,Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie ) Sugestii pentru rezolvare Fragmentul conţine elemente specifice textului argumentativ. Destinat educării fiului care urma să devină conducător, textul are un pronunţat caracter persuasiv, susţinut prin mijloace specifice funcţiei conative a comunicării. Se pot remarca tehnici de înlănţuire de tipul idee adăugată la idee susţinută de raportul copulativ în secvenţa,,acestea toate le socoteşte şi le gândeşte şi cu cele bune te îngrădeşte" sau de tipul idee diferită de idee, exprimând raportul de opoziţie în coordonarea adversativă prin conjuncţia,,iar (,,însă ) în,,şi cu cele bune te îngrădeşte, iar cele rele tu le leapădă. Însă nu le vei putea socoti (...)". Pentru a-i orienta selecţia, autorul îşi îndeamnă fiul să,,facă dreptate cu lucrurile lui Dumnezeu, idee introdusă printr-o condiţională. În context,,,nu le vei putea socoti înseamnă,,nu le vei putea aprecia. Întărirea argumentării se realizează printr-un raţionament deductiv în care domnitorul prefigurează treptele pe care orice fiinţă umană ar trebui să le parcurgă în drumul devenirii întru cunoaştere, întru desăvârşire. Enumeraţia de termeni repetaţi derivând unul din celălalt este principalul mijloc de persuadare asupra receptorului. Se deschide printr-o cauzală izolată,,că la început iaste tăcere. Tehnica gradaţiei, a climaxului este procedeul care contribuie la convingerea, la obţinerea acordului receptorului asupra punctului de vedere exprimat. Pentru a atinge desăvârşirea acelei iubiri care străbate toate lumile existente şi inexistente, omul trebuie să parcurgă etape de purificare,,,deci tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar plângerea face frică, şi frica face smerenie. Smerenia face socoteală decele ce vor să fie, iar acea socoteală face dragoste, iar dragostea face sufletele să vorbească cu îngerii." Înainte de a rezolva, repetați textul argumentativ. Adaug trei pagini scanate dintr-o culegere de limba și literatura română pentru liceu. (Autor- Sofia Dobra) 86

88 87

89 88

90 89

91 Explorăm: Subiectul textului O scrisoare pierdută de I.L Caragiale 1. Citește cu atenție lista de personaje aflată la începutul textului. După ce criteriu au fost ordonate? a. după ierarhia socială b. după ordinea apariției în piesă c. după importanța rolului jucat în piesă d. după statutul lor politic e. alt răspuns În primele indicații ale autorului sunt precizate și reperele spațio-temporale ale acțiunii:,,în capitala unui județ de munte, în zilele noastre. Ce semnificații atribui acestei nedeterminări spațio-temporale? Identifică principalul conflict al piesei Comentează titlul piesei prin referire la conținutul acesteia Un rol important în construcția subiectului comediei îl au răsturnările de situație, care complică tensiunea dramatică. Numește două astfel de scene din piesă și analizează una dintre ele

92 6. Două personaj secundare au un rol determinant în desfășurarea acțiunii: Cetățeanul turmentat și Agamemnon Dandanache. Despre cel din urmă, Caragiale spunea că l-ar fi ales tocmai pentru că întrupa caracteristicile celorlalți doi candidați la mandatul de deputat, fiind,,mai prost ca Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu. Urmărește intervențiile acestor două personaje pe parcursul piesei și precizează rolul lor în derularea intrigii Realizează un rezumat al textului, punctând în același tip momentele subiectului

93 Fișă de documentare Zaharia Trahanache - caracterizare Zaharia Trahnche face parte dintre personajele comediei,,o scrisoare pierdută,de I. L. Caragiale, portretul său fiind conturat prin modalitățile de caracterizare specifice personajului dramatic (prin intermediul acțiunii, prin limbaj, nume, notațiile autorului, intervenția directă a altor personaje). Zaharia Trahanache, nenea Zaharia, este tipul încornoratului ridicol, naiv și ticăitsau tipul abil, care, sub masca naivității și a ramolismentului, acceptă din enteres adulterul soției. El este prezidentul mai multor,,comitete si comiții din județ, fiind unul din stâlpii locali ai partidului aflat la putere. Trăsătura sa dominantă este ticăiala (încetineala) ilustrată atât prin formula stereotipă Aveţi puţinică răbdare!, rostită în rarele momente de enervare, cât și prin numele pe care îl poartă. Venerabilul este calm, imperturbabil, de o viclenie rudimentară, dar eficientă. Știe să disimuleze şi să manevreze cu abilitate intrigipolitice. Când este şantajat nu se agită, ci răspunde cu contraşantaj descoperind o poliţă falsificată de Caţavencu. Cu abilitate îi combate şi pe Farfuridi şi pe Brânzovenescu care îl bănuiesc pe prefect de trădare. Recunoaşte imoralitatea şi corupţia la nivelul societăţii o soțietate fără moral şi fără prinţip va să zică că nu le are, dar practică frauda falsificând listele de alegeri. Nu acceptă imoralitatea în familiesusținând senin că scrisoare de amor este o plastografie. Credulitatea exagerată poate fi pusă pe seama uneiconvingeri ferme sau poate fi considerată un act de diplomaţie, prin care vrea săpăstreze onoarea familiei, puterea în partid șiprietenia cu prefectul. Caracterizarea directa, realizată de alte personaje (Brânzovenescu), exprimă abilitatea și enigma personajului:,,e tare...tare de tot...solid barbat! Nu-i dam de rostul secretului. Este respectat chiar de adversarul politic, Catavencu numindu-lvenerabilul. Prinautocaracterizare,se evidențiază disimularea și convingerea că diplomația înseamnă viclenie:,,apoi, dacă umblă el cu machiavelicuri, să-i dau eu machiavelicuri[...]. N-am umblat în viața mea cu diplomăție[...]. Unele indicatii scenice au rol în caracterizarea directă, precizându-i atitudinea: serios, binevoitor, placid, râzând, clopoțind. Caracterizarea indirectăse realizează pentru un personaj dramatic, în primul rând prinreplici și particularități delimbaj.devizia lui politică este:,,noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg...pentru că de lapartidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârnă binele nostru Fraza care îi rezumă principiul de viațăși îi motivează falsa naivitate este:,,într-o soțietate fără moral și fără prințip...trebuie să ai și puțintică diplomație! Pentru portretizarea personajului, se apelează la diverse tipuri de comic (de caracter, de moravuri, de situație, de limbaj, de nume, de intenție), care accentuează caracterul aparent lipsit de profunzime. Limbajul personajului este o sursă a comicului. Trahanache este neinstruit (incult), stâlcind neologismele: dipotat, docoment, endependant, cestiuni arzătoare la ordinea zilei.se exprimă confuz, cu abateri de la normele limbii literare, ceea ce denotă incultura: truismul unde nu e moral acolo e corupţie, tautologia ( enteresul şi iar enteresul ), cacofonia ( va să zică că nu le are ). Ticul său verbal ( aveţi puţintică răbdare ) reflectă viclenia, tergiversarea (amânarea) individului abil, care sub masca bătrâneţii caută să câştige timp pentru a găsi o soluţie. 92

94 În aparte (adresandu-se publicului), își exprimă opinia sinceră despre Tipătescu:,,E iute! N-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deștept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Indirect consideră că un deținător alputerii trebuie să fie calm, așa cum este el însuși. Lui Farfuridi îi vorbește laudativ despreamicul Tipătescu:,,De opt ani trăim împreună ca frații, adverbulîmpreunăsugerând acceptarea tacită atriunghiului conjugal (comicul de situație). Didascaliiledin scena IV, actul I, (discuția cu Tipătescu despre scrisoarea citită la Cațavencu) sugerează maidegrabă disimularea decât naivitatea neverosimilă. Caracterizarea prin nume este și osursă a comicului.numele Trahanache este derivat de la cuvantultrahana, o cocă moale, ușor de modelat. Interesele personajului sunt modelate: deenteres, de Zoe sau de cei de lacentru. Prenumele Zaharia sugerează zahariseala și ramolismentul. Autorul îl ironizează puternic pe Zaharia Trahanache, personaj care înfățișează un tipuman caracteristic vremii: corupt, ticăit și viclean. Lumea eroilor lui Caragiale este alcătuită dintr-o galerie de personaje, care prin modalitățile în care sunt caracterizați, stârnesc râsul spectatorilor, reușind totuși să pună în lumină tipuri umane existente și în zilele noastre. 93

95 Fișă de documentare O scrisoare pierdută - de I.L Caragiale Relația dintre personaje Acțiunea propriu-zisă porneşte de la o întâmplare banală: pierderea unei scrisori compromiţătoare pentru stâlpii puterii locale. Ştefan Tipătescu, prefectul judeţului, are o relație amoroasă ascunsă, cu Zoe, soția lui Zaharia Trahanche, unul dintre,,stâlpii puterii locale și prietenul său cel mai bun. Tipătescu întruchipează în comedie tipul donjuanului, al primului amorez, al cuceritorului de inimi, fiind superior celorlalţi prin pregătire, avere, statut social. Zoe reprezintă tipul cochetei adulterine, care se impune atât asupra soţului, cât şi asupra prefectuluiamantului, speculând sentimentele de dragoste ale ambilor şi jucând comedia sensibilităţii În cuplul pe care îl formează cu Tipătescu, ea deţine de fapt controlul asupra relaţiei și reprezintă raţiunea. Un prim episod relevant pentru relaţia între cei doi este cel din actul II, când Zoe, speriată de şantajul lui Caţavencu, încearcă să-l convingă pe Tipătescu să-i sprijine candidatura.zoe trece de la lacrimi, la amenințări şi invocă fapul că imaginea ei va fi compromisă public. Tipătescu este dominat psihologic de la început până la sfârşit. Soluţiile sale- fuga în lume, ameninţările adresate lui Caţavencu-sunt total ignorate de Zoe. În cele din urmă, cu ajutorul farmecelor sale feminine, Zoe îl convinge pe Zoe să accepte condițiile lui Cațavencu:,,Poţi fi tu duşmanul liniştii mele? Fănică Un alt episod semnificativ pentru relația dintre cele doă personaje în vedere faptul că Tipătescu sacrifică o carieră la Bucureşti pentru traiul comod alături de Trahanache şi de soţia acestuia, are o iubire încă imatură. Zoe iubeşte cerebral: Te iubesc, dar scapă-mă!. Portretelecelor doi sunt conturate prin modalitățile de caracterizare specifice personajului dramatic (prin intermediul acțiunii, prin limbaj, nume, notațiile autorului, intervenția directă a altor personaje). Caracterizarea directă a lui Tipătescu este realizată prin intermediul didascaliilor: nervos, impacient, fierbând şi al observaţiilor celorlalte personaje: E iute! N-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deştept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. ( Trahanache) ; mosia mosie, fonctia foncfie, coana Joitica coana Joitica: trai neneaco, cu banii lui Trahanache ( Pristanda). Zoe este, de asemenea, caracterizată direct de Trahanache şi cetăţeanul turmentat ca fiind simţitoare, sau damă bună, ori se autocaracterizează în faţa lui Caţavencu: Eu sunt o femeie bună am să ţi-o dovedesc. Zoe are un nume scurt, care începe cu o consoană sonoră, ce sugerează faptul că e o femeie puternică, autoritară, îşi cunoaşte interesul, îşi impune punctul de vedere. Diminutivul familiar coana Joițica evidențiază contrastul comic dintre aparență și esență. În cazul lui Tipătescu, prenumele cu rezonanță istorică, Ștefan, este înlocuit de cunoscuți cu diminutivul Fănică, ceea ce pune în contrast apareța (Ștefan șeful, conducătorul județului) și 94

96 realitate (Fănică, bărbatul slab în fața femeii).tipătescu poate proveni de la tip, el fiind tipul amorezlui. Faptul că Ștefan Tipătescu și Zoe au o relație de adulter denotă, în mod indirect tipul de caracter. Deși sunt personaje tipice, nu sunt realizate schematic de către autor, ci privite în complexitatea lor. 95

97 Clasa a X - a - BASMUL FIȘĂ DE LUCRU I. Citeşte cu atenţie următorul text: Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potriveşte Spânului şi se bagă în fântână, fără să-i trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla. Şi cum sta şi el acolo de se răcorea, Spânul face tranc! capacul pe gura fântânei, apoi se suie deasupra lui şi zice cu glas răutăcios: - Alelei! fecior de om viclean, ce te găseşti; tocmai de ceea ce te-ai păzit n-ai scăpat. Ei, că bine mi te-am căptuşit! Acum să-mi spui tu cine eşti, de unde vii şi încotro te duci, că, de nu, acolo îţi putrezesc ciolanele! Fiul craiului, ce era să facă? Îi spune toate cu de-amănuntul, căci, dă, care om nu ţine la viaţă înainte de toate? [...] Fiul craiului, văzându-se prins în cleşte şi fără nicio putere, îi jură credinţă şi supunere întru toate, lăsându-se în ştirea lui Dumnezeu, cum a vré el să facă. Atunci Spânul pune mâna pe cartea, pe banii şi pe armele fiului de crai şi le ié la sine; apoi îl scoate din fântână şi-i dă paloşul să-l sărute, ca semn de pecetluirea jurământului, zicând: - De-acum înainte să ştii că te cheamă Harap Alb; aista ţi-i numele şi altul nu. După aceasta încalecă, fiecare pe calul său, şi pornesc, Spânul înainte, ca stăpân, Harap Alb în urmă, ca slugă, mergând spre împărăţie, Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste înainte mult mai este. (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) Redactează răspunsuri pentru fiecare din următoarele cerinţe: 1. Selectează din text patru regionalisme. 2 puncte 2. Explică folosirea virgulelor în enunţul Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potriveşte Spânului... 2 puncte 3. Menţionează două particularităţi ale oralităţii stilului, prezente în fragmentul dat. 2 puncte 4. Scrie patru expresii/ locuţiuni care să conţină verbul a face. 4 puncte 5. Precizează tipul de narator. 4 puncte 6. Interpretează, în plan simbolic, ce reprezintă cuvântul boboc. 4 puncte 7. Identifică o trăsătură definitorie a speciei literare basm. 4 puncte 96

98 8. Explică numele personajului, care capătă o identitate onomastică. 4 puncte 9. Precizează o modalitate de caracterizare utilizată în fragmentul dat. 4 puncte SUGESTII DE REZOLVARE 1. aieste, fântânei, vre, ie, aista, etc. 2. delimitează o apoziţie dezvoltată de restul textului 3. prezenţa interogaţiilor, a exclamaţiilor, a enumeraţiilor, a adresării directe, a cuvintelor populare, a interjecţiilor, etc. 4. a face haz de necaz, a face casă bună cu cineva, a face cu ochiul, a face din ţânţar, armăsar, etc. 5. narator omniscient. 6. exemple de răspuns: mezinul este un novice, un neinţiat, poate cădea uşor în ispită, imatur, etc. 7. utilizarea formulei mediane: că cuvântul din poveste înainte mult mai este. 8. este un oximoron : harap înseamnă rob, slugă şi defineşte latura vizibilă a personajului, iar alb ocultează adevărata identitate, poate indica nemurirea, etc. 9. caracterizarea directă, de către narator: Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste. 97

99 Test de evaluare predictivă Clasa a IX-a Citeşte cu atenţie textul dat: A doua zi, înaintea asfinţitului, pe o vreme noroioasă, înconjurat de noii mei tovarăşi, păşeam în casa lui Grigore, situată în mijlocul unei grădini bogate, cu răzoare de crizanteme albe şi cu pajişti de trifoi încă verzi la mijlocul toamnei. De la ferestrele odăilor din faţă se deschidea înainte o privelişte ce încânta ochii. O vale largă, pornind din marginea satului, tăiată în curmeziş de fâşii semănate cu grâu, pe alocuri răsărit, se sfârşea departe într-un lac de formă ciudată, dreptunghiulară, cu roate de stuf pe margini. Cerul fiind acoperit de nori, apele aveau o lucire închisă, metalică. Numai către partea din fund, unde valurile se pierdeau, treceau într-o pădure de frunze galben-roşcate, stăruia o dungă argintie ce se îngusta mereu, ca şi cum lacul închidea ochii să doarmă. (Fănuş Neagu - Noaptea lupului) Partea I (35 puncte) Scrie o compunere de o pagină, în care să-ţi imaginezi o acţiune cu minimum trei personaje, care să aibă loc în decorul existent mai sus. Vei avea în vedere: o acţiune coerentă, logică; existenţa unei legături fireşti între acţiunea imaginată şi cadrul natural deja existent; armonia între stilul propriu şi cel al autorului din care face parte fragmentul. Partea a II-a (35 puncte) 98

100 Pornind de la sugestiile oferite de textul lui Fănuş Neagu, alcătuieşte o compunere descriptivă de o pagină, cu titlul Lacul închidea ochii să doarmă". Vei avea în vedere: viziunea personală asupra elementelor cadrului natural pentru care ai optat; înlănţuirea logică a ideilor; ordonarea detaliilor; folosirea adecvată a unor figuri de stil studiate. Notă! În afara punctajului acordat pentru conţinut, vei primi şi 20 puncte pentru redactarea celor două compuneri (unitatea compoziţiei - 4p.; registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate - 4p.; coerenţa textului - 4p.; ortografia - 4p.; punctuaţia - 4p.). 99

101 Barem de evaluare şi de notare Disciplina Limba şi literatura română Clasa a IX a Conținut - 70 puncte Partea I (35 puncte) o acţiune coerentă, logică; 10puncte existenţa unei legături fireşti între acţiunea imaginată şi cadrul natural deja existent;15puncte armonia între stilul propriu şi cel al autorului din care face parte fragmentul.10puncte Partea a II-a (35 puncte) viziunea personală asupra elementelor cadrului natural pentru care ai optat;10 puncte înlănţuirea logică a ideilor; 10 puncte ordonarea detaliilor;10 puncte folosirea adecvată a unor figuri de stil studiate.5 puncte Redactare20 puncte -unitatea compoziţiei - 4p.; -registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate - 4p.; -coerenţa textului - 4p.; -ortografia - 4p.; -punctuaţia - 4p.). 100

102 FIȘĂ DE LUCRU george Bacovia, Tablou de iarnă EXPLOREAZĂ: Ninge grozav pe câmp la abator Și sânge cald se scurge pe canal; Plină-i zăpada de sânge animal- Și ninge mereu pe un trist patinoar Ninge mereu în zarea-nnoptată Și-acum când geamurile triste se aprind Spre abator vin lupii licărind. -Iubito, sunt eu la ușa înghețată 1.Identifică antonimele a două cuvinte din prima strofă. 2.Explică rolul folosirii cratimei în secvența zarea-nnoptată. 3.Construiește un enunț în care să folosești o locuțiune/expresie care să conțină verbul a veni. 4.Selectează o structură poetică/un vers care să conțină o imagine vizuală și o structură poetică/un vers care să conțină o imagine motorie. 5.Identifică mărcile subiectivității în fragmentul dat. 6.Transcrie un element de recurență din textul poetic citat. 7.Precizează două teme/motive literare întâlnite în versurile citate. ANALIZEAZĂ/INTERPRETEAZĂ: 8.Explică semnificația a două figuri de stil diferite din fragment. 9.Ilustrează, în 4-6 rânduri, semnificația titlului, în relație cu textul. 10.Comentează, în 3-5 rânduri, elementele de prozodie în fragmentul dat. REDACTEAZĂ: 11.Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile fragmentului citat, punând în evidență relația dintre ideea poetică și mijloacele de realizare artistică. ARGUMENTEAZĂ: 12.Motivează, în 8-10 rânduri, prin evidențierea a cel puțin două trăsături existente în fragment, apartenența acestuia la genul liric. 13.Argumentează, în 6-10 rânduri, încadrarea fragmentului în estetica simbolistă. 101

103 Fișă de lucru -Junimea şi Titu Maiorescu I.Scurt istoric se constituie la Iaşi societatea cultural-literară Junimea - Întemeietori: Petre P. Carp (n.1837), Vasile Pogor ( n. 1833), Theodor Rosetti (n. 1837), Iacob Negruzzi (n. 1843) şi Titu Maiorescu (n. 1840) - 1 martie 1867, apare revista Convorbiri literare - Prima etapă: , Iaşi: caracter polemic,cu direcţii de manifesare în domeniul limbii române, al literaturii şi al culturii; se elaborează principiile sociale, lingvistice şi estetice ale junimismului; - A doua etapă: , Iaşi şi Bucureşti; diminuare a spiritului critic junimist; apariţia creaţiilor de maturitate ale lui Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici - Etapa a III-a începe din 1885, când e tstrămutată la Bucureşti şi revista Convorbiri literare; spirit academic; se diminuează spiritul de asociere; - Îşi continuă existenţa până în 1944 II. Principalele manifestări de cultură 1.Educarea publicului prin conferinţe publice- prelecţiuni populare; efectul este formarea unui public apt să înţeleagă cultura ca factor de progres şi moralitate. 2. Lupta pentru unificarea limbii române literare -1860:înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin de către ministrul de atunci Ion Ghica; -1866, Titu Maiorescu, Despre scrierea limbii române; a.ortografia limbii române trebuie să fie fonetică; b.alfabetul chirilic e străin spiritului limbii române, prin urmare trebuie respins; c.se respinge scrierea etimologică ; -1881, Titu Maiorescu, Neologismele: d.recomandă introducerea în vocabularul limbii române numai a acelor neologisme ce reprezintă noţiuni noi şi numai din limbile romanice, apropiate de spiritul limbii române; Limba română în jurnalele din Austria, Titu Maiorescu: 102

104 e.calcurile lingvistice sunt contrare spiritului limbii şi trebuie respinse ( recompunerea cu material românesc a expresiilor specifice din altă limbă) -1873, Titu Maiorescu, Beţia de cuvinte; 1902-Oratori, retori, limbuţi: f.trebuie combătută tendinţa de stricare a limbii prin agramatisme, inflaţie verbală sau exprimare improprie. Consecinţe: , Academia Română aprobă directivele ortografice propuse de Maiorescu. 3. Promovarea literaturii originale -1865: ideea alcătuirii unei antologii de poezie; Principiile estetice ale Junimii -Titu Maiorescu: O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867: distincţia între forma şi fondul operei poetice, caracterul concret al limbajului poetic, fondul trebuie să fie întotdeauna un sentiment sau o pasiune, niciodată o cugetare exclusiv intelectuală; -1885: Comediile d-lui Caragiale:orice artă adevărată are o funcţie educativă prin catharsis, ea e morală prin valoarea ei, nu prin ideile moralizatoare pe care le conţine. Promovarea tinerilor scriitori: -1872: Direcţia nouă în poezia şi proza română:m. Eminescu, om al timpului modern, deocamdată blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate( ), dar în fine, poet, poet în toată puterea cuvântului. 4. Combaterea formelor fără fond - atac împotriva modului constituirii prin împrumut a stării de civilizaţie modernă , Titu Maiorescu: În contra direcţiei de astăzi în cultura română După statistica formelor din afară, românii posedă aproape întreaga civilizaţie occidentală. Avem politică şi ştiinţă, avem jurnale şi academii, avem şcoli şi literatură, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constituţiune. Dar, în realitate, toate acestea sunt producţiuni moarte, pretenţii fără fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr. Spiritul junimist: -spiritul filozofic şi oratoric; -gustul clasic şi academic; -ironia; -spiritul critic; -continuă spiritul paşoptist 103

105 Diferenţa faţă de paşoptism: a.atitudine:exaltare, frenezie şi avânturi utopice paşoptism; luciditate, cumpătare, spirit critic, simţ al măsurii- junimism; b.vârstă culturală:spiritual, paşoptismul ţine de adolescenţă, junimismul- de tinereţea maturizată; c.configuraţie estetică: paşoptismul e fundamental romantic, fără să respingă clasicismul; junimismul e fundamental clasic, fără să respingă romantismul şi cu deschidere spre realism. Citește studiul lui Titu Maiorescu O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867 și realizează o fișă conspect! Notă! Termenul,, condițiune e folosit cu forma sa de secol XIX, fiind un neologism preluat din limba franceză. Forma actuală este,,condiție, dar când prezentăm studiul maiorescian păstrăm forma originală. Sursa este I - Condițiunea materială a poeziei Poezia, ca toate artele, este chemată să exprime frumosul; în deosebire de știință, care se ocupă de adevăr. Cea dintâi și cea mai mare diferență între adevăr și frumos este că adevărul cuprinde numai idei, pe când frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă. Este dar o condițiune elementară a fiecărei lucrări artistice de a avea un material în care sau prin care să-și realizeze obiectul. Astfel, sculptura își taie ideea în lemn sau în piatră, pictura și-o exprimă prin culori, muzica prin sonuri. Numai poezia (și aci vedem prima ei distingere de celelalte arte) nu află în lumea fizică un material gata pentru scopurile ei. Căci cuvintele auzite nu sunt material, ci numai organ de comunicare. Cine aude silabele unei poezii sanscrite fără a înțelege limba sanscrită, deși poate primi o idee vagă de ritmul și de eufonia cuvintelor, totuși nu are impresia proprie a lucrării de artă, nici partea ei sensibilă, nici cea ideală; fiindcă sonul literelor nu are să ne impresioneze ca ton muzical, ci mai întâi de toate ca un mijloc de a deștepta imaginile și noțiunile corespunzătoare cuvintelor, și unde această deșteptare lipsește, lipsește posibilitatea percepțiunii unei poezii. Din contră, cine vede o pictură indică, și fără a înțelege ideea străină ce a încorporat-o poate artistul prin culori, d. e. înfățișarea unui cult necunoscut al antichității, are totuși pe deplin partea sensibilă a lucrării de artă și este în stare a o aprecia. Culorile picturii sunt dar un adevărat material, asemenea sonurile muzicii, piatra sculpturii; însă cuvintele poeziei sunt de regulă numai un mijloc de comunicare între poet și auditoriu. 104

106 Unde este atunci materialul sensibil al poetului, fără de care nu poate exista arta? Materialul poetului nu se află în lumea dinafară; el se cuprinde numai în conștiința noastră și se compune din imaginile reproduse ce ni le deșteaptă auzirea cuvintelor poetice. Când cetim, d. e., la Bolintineanu: Într-o sală-ntinsă, printre căpitani, Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. Astfel printre trestii tinere-nverzite Un stejar întinde brațe veștejite. Astfel după dealuri verzi și numai flori Stă bătrânul munte albit de ninsori. partea materială din ceea ce este frumos în această poezie sunt imaginile provocate în fantezia noastră prin cuvintele poetului: Mircea încărcat de ani, ca un stejar ce-și întinde brațe veștejite printre trestii, ca un munte albit de ninsori de pe dealuri verzi etc. Prima condițiune dar, o condițiune materială sau mecanică, pentru ca să existe o poezie în genere, fie epică, fie lirică, fie dramatică, este: ca să se deștepte prin cuvintele ei imagini sensibile în fantezia auditoriului, și tocmai prin aceasta poezia se deosebește de proză ca un gen aparte, cu propria sa rațiune de a fi. Cuvântul prozaic este chemat a-mi da noțiuni, însă aceste noțiuni sunt abstracte, logice, desmaterializate, și pot constitui astfel un adevăr și o știință, dar niciodată o artă și o operă frumoasă. Frumosul nu este o idee teoretică, ci o idee învăluită și încorporată în formă sensibilă, și de aceea cuvântul poetic trebuie să-mi reproducă această formă. Noțiunea abstractă cina cea de taină poate fi adevărată, dacă îi cunosc relațiunile esențiale din istorie, însă pentru aceasta nu este încă frumoasă; vroiesc să fac din ea o operă de artă, trebuie să încorporez într-o materie sensibilă, să mi-o deping cu culori într-un tablou (Leonardo da Vinci) sau să o descriu prin cuvinte, care să-mi deștepte imagini de sensibilitate adecvate cu obiectul ei (Klopstock, Messias). Prin urmare, un șir de cuvinte care nu cuprind alta decât noțiuni reci, abstracte, fără imaginațiune sensibilă, fie ele oricât de bine rimate și împărțite în silabe ritmice și în strofe, totuși nu sunt și nu pot fi poezie, ci rămân proză, o proză rimată. Pentru a demonstra acest adevăr, demonstrațiune cu atât mai importantă cu cât din ignorarea lui multe din poeziile noastre nici nu intră în categoria operelor de artă, ci sunt proză stricată prin rime, vom intra în câteva amănunte ale producțiunilor adevărat poetice și vom arăta cum o sumă de particularități esențiale ale poeziilor frumoase se explică numai pe baza acelui adevăr. Poetul, chemat a deștepta, prin cuvintele ce le întrebuințează, aceleași imagini sensibile în conștiința auditoriului, ce trebuie să le aibă el în fantezia sa, are a se lupta cu o primă greutate foarte însemnată: cu pierderea crescândă a elementului material în gândirea cuvintelor unei limbi. La început cuvintele corespundeau unei impresii sensibile, și cine le auzea atunci își reproducea prin ele acea imagine 105

107 materială din care se născuseră. Cu cât înaintează însă limba, cu cât experiența se întinde peste mai multe sfere și cuprinde cunoștința a tot mai multe obiecte de același fel, cu atât cuvântul ce le exprimă devine mai abstract, caută a se potrivi cu toată suma de obiecte câștigată din nou, pierde una câte una din amintirile sensibile de mai nainte și, devenind o noțiune generală, se ridică pe calea abstracțiunii spre sfera științei, însă se depărtează în proporție egală de sfera poeziei. Să luăm, d. e., cuvântul eminent. Când zice astăzi cineva inteligență eminentă, nu leagă nici o imagine sensibilă cu aceste cuvinte. Altfel a fost în vechime, în acea vechime romană, care a întrebuințat pentru prima oară cuvântul eminens. Eminens sta în legătură cu vechiul meno, care însemna a fi înălțat, a se ridica peste un nivel dat; de unde cuvântul mensa, care mai înainte vrea să zică orce ridicătură, masă, bancă, scenă pentru vinderea sclavilor etc.; e-minere arăta o ridicătură mai frapantă decât celelate, scoasă la iveală dintre toate, și eminens cuprindea dar pe atunci o imagine sensibilă foarte semnificativă. Astăzi a dispărut elementul material din concepțiunea acestui cuvânt, eminent este o noțiune exclusiv intelectuală. Eminens cel vechi putea fi o expresie poetică, eminentul de astăzi este o expresie esențial prozaică. Ceea ce s-a întâmplat cu eminens s-a întâmplat cu cele mai multe cuvinte ale limbii române și a tutulor limbilor indo-europene: cuprinsul lor, în procesul psihologic al formării noțiunilor, a devenit așa de eteric, încât nu mai posedă decât o slabă amintire de sensibilitate. Ce importanță are această eterizare pentru știință am arătat cu altă ocaziune [2]. Rezultatul însă pentru artă este că poetul nu mai poate întrebuința toate cuvintele limbii simplu, așa precum sunt admise astăzi pentru însemnarea obiectelor gândirii lui, ci trebuie sau să le ilustreze cu epitete mai sensibile, sau să le învieze prin personificări, sau să le materializeze prin comparațiuni, în orice caz însă să aleagă, dintre toate cuvintele ce exprimă aproape același lucru, pe acele care cuprind cea mai mare doză de sensibilitate potrivită cu închipuirea fanteziei sale. Dacă, precum am arătat, prin progresul logic al inteligenței limbistice într-un popor, gândirea cuvântului, care gândire avea la început trup și suflet, și-a pierdut cu timpul trupul și și-a păstrat numai sufletul, un suflet rece și logic, oglindă credincioasă a rațiunii omenești, poetul trebuie mai întâi de toate să încălzească acest product și să resusciteze în imaginațiunea auditoriului trupul evaporat din vechile concepțiuni de cuvinte. 1. Să privim acum mai cu de-amănuntul mijloacele poeților de a ne sensibiliza gândirea cuvintelor. Primul mijloc este alegerea cuvântului celui mai puțin abstract. Un exemplu va lămuri pe deplin această afirmare. Când zic simt durere, cuvintele sunt numai prozaice, fiindcă-mi dau o noțiune intelectuală, dar nu mă silesc a o întrupa; când zic durerea mă cuprinde, locuțiunea a devenit mai poetică, fiindcă verbul este mai expresiv, sau, cum se zice, mai pitoresc. Durerea mă pătrunde, durerea mă săgeată etc. sunt alte variațiuni corespunzătoare trebuinței de sensibilitate în cugetarea aceluiași lucru. Și astfel vedem poeții preferând cuvintelor abstracte pe cele ce exprimă o gândire mai individuală și calități mai palpabile. A. Mureșanu, în loc de a vorbi de armata turcească, de Rusia, de patria română, cuvinte cu totul prozaice, sensibilizează aceste noțiuni și zice: N-ajunse iataganul barbarei semilune 106

108 A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim, Acum se vâră cnuta în vetrele străbune, Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim! Schiller, în Moartea lui Wallenstein [3], zice: Pălăria Și în alt loc: etc. De amiral mi-ai smuls-o de pe cap. Cu ochi posomorât Privesc ei pe străini în țara lor, Și bine le-ar veni să ne trimită Acasă cu un pumn de bani Camõens zice (Lusiada, cântul V): După ce am trecut linia arzândă ce separă lumea-n două. Din aceeași particularitate poetică se explică farmecul fabulelor lui La Fontaine. Obiectul acestor fabule este cunoscut din alți autori, poate nici unul nu este original al lui. Dar ceea ce este original în La Fontaine este acea alegere admirabilă de cuvinte, prin care în modul cel mai simplu se exprimă lucrurile în natura lor palpabilă: etc. etc. Maître corbeau sur un arbre perché Tenait en son bec un fromage, Maître renard par l odeur alléché Il ouvre un large bec, laisse tomber sa proie 107

109 Shakespeare, modelul cel mai perfect pentru tot ce se va chema vreodată fantezie de poet, se ferește până la exagerare de cuvinte abstracte și, dacă le întrebuințează, le pune totdeauna alăturea o imagine sensibilă. Exemple se află pe fiecare pagină a operelor sale. Să ne mărginim la câteva din cele traduse în românește, din Macbeth [4] : Să pot răsturna cu viteaza mea limbă Orice te-ar depărta de la cercul de aur. Cercul de aur în loc de coroana regală, la care aspira Macbeth. La finele actului I zice Macbeth: Su[nt] deplin hotărât: întins e orice nerv / Spre teribila faptă. În actul III, scena I: În scena 4: Etc., etc....eu su[nt] rădăcina / Și tatăl multor regi. Am înotat în sânge atâta de departe, Încât de-a mă întoarce tot așa greu îmi vine Cât de-a merge înainte. În cap îmi clocotesc Curioase gândiri. Amis, ne creusez pas vos chères rêveries, zice Victor Hugo (Feuilles d automne, 29). 2. Al doilea mijloc ce-l vedem întrebuințat de poeți pentru a produce materialul sensibil în gândirea cuvintelor din partea auditoriului sunt adjectivele și adverbele, ceea ce s-a numit epitete ornante. Substantivul și verbul singur, chiar când se refer de-a dreptul la obiecte și acțiuni materiale, nu produc în mintea noastră decât o slabă amintire de sensibilitate, mai mult o nălucire a materiei decât o adevărată impresie. Când zicem, d. e., Hasdrubal fu ucis în bătălia de la Metaurus, nu ne gândim la imaginile sensibile ce ar trebui să fie cuprinse în aceste cuvinte. Nici pe Hasdrubal nu ni-l închipuim în figura lui, nici uciderea nu ne-o reproducem în cruzimea ei, nici bătălia, nici râul Metaurus: aceste substantive și verbe sunt numai semne uscate pentru gândirea abstractă a faptului istoric, gândire exclusiv prozaică. 108

110 Poetul nu poate întrebuința asemenea verbe și substantive goale, ci este silit a le îmbrăca, a le împrospăta în partea lor sensibilă prin anume relevare a ei. Aci este cauza care ne explică, d. e., epitetele constante ce le aflăm în Homer lângă persoanele principale din epopeile lui. Homer nu numește pe Ahil singur, nici pe Diomed, nici pe Pallas Atene etc. Căci ce sunt aceste nume? Cuvinte reci, care nu silesc imaginația să-și reproducă persoana în plenitudinea ei de viață palpabilă. De aceea Homer zice totdeauna <grec> Achil cel grabnic la picior, și te silește astfel să-ți construiești în fantezia ta o imagine mai sensibilă a eroului; Homer zice <grec> Diomed cel bun la strigăt, <grec> Minerva cu ochiul albastru etc. Shakespeare, în Macbeth, unde vorbește Banquo cu vrăjitoarele, le descrie: Și în alt loc: Se vede că înțelegeți, Căci fiecare pune degetul ciuntit Pe zbârcitele buze. Voi fi silit să iau De la noapte-mprumut vreuna din a ei Întunecate oare. Alecsandri, în frumoasa poezie Groza, deșteaptă cea mai vie impresie prin adjectivele pline de sensibilitate cu care însoțește obiectele gândirii: Galben ca făclia de galbenă ceară Ce aproape-i ardea, Pe o scândură vechie aruncat afară De somnul cel veșnic Groz-acum dormea Un moșneag atuncea, cu o barbă lungă, La Groza mergând, Scoase doi bani netezi din vechea sa pungă Lângă mort îi puse, mâna-i sărutând, Mai făcu o cruce și zise plângând 109

111 etc. Frumos este adjectivul sensibil în strofa lui Mureșanu: Înalță-ți lata frunte și caută-n jur de tine Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii... Foarte plastic în descrierile sale este Bolintineanu: etc. Noaptea se întinde, și din geana sa Argintoase lacrimi peste flori vărsa Colo, sub o neagră stâncă, Geme râul spumător, Pacea nopții e adâncă, Luna doarme pe un nor Caigi! vezi, noaptea vine După dealuri fumegând. Pe un pisc sălbatec și vijelios Unde urlă-n poale Argeșul spumos, Este o cetate 3. Un alt mijloc de a realiza aceeași condițiune neapărată a frumosului poetic sunt personificările obiectelor nemișcătoare sau prea abstracte, precum și a calităților și acțiunilor. Prin aceasta se introduce în gândirea cuvintelor o nouă mișcare, neobișnuită în proză, și tocmai de aceea surprinzătoare, ce deșteaptă imaginea sensibilă și colorează schema palidă a cuvântului prin cea mai energică viziune. Nici Homer nu mai întrebuințează verbul simplu a săgeta, ci zice: Săgeata zboară cu voluptate pentru a gusta carnea inimică. În Horațiu grija se urcă pe corăbii: 110

112 Scandit aeratas vitiosa naves / Cura. Od. II, 16. În Sofocle ajutorul are ochi voioși etc. Cea mai pitorească fantezie și în această privință o are iarăși Shakespeare: Lumina a intrat Deja cu noaptea-n luptă, zice Lady Macbeth. Sacrilegul omor a călcat sfântul templu Al regelui furând viața din altar, strigă Macduff: Pân-a nu mântui Nocturnul liliac monachescul său zbor Și pân-a nu trage cornuratul gândac, Somnoros bâzâind, clopotul de noapte, Se-mplinește-o faptă de crudă pomenire, prevestește Macbeth: Grozavul omor, Ce santinela sa, lupul, l-a trezit Urlându-i ora nopții, pășește stafios... Pământ nestrămutat, n-auzi pasul meu Oriunde m-ar purta, ca nu pietrele tale, Destăinuindu-mi fapta, să lipsească pe noapte De grozava tăcere ce-acum nevoiește. 111

113 Trecând la literatura noastră, deși nu ne putem aștepta încă la aceeași fantezie viguroasă, totuși constatăm întrebuințarea aceluiaș mijloc de personificare. În exemplul citat din Bolintineanu: Colo sub o neagră stâncă Geme râul spumător. Pacea nopții e adâncă. Luna doarme pe un nor, impresia produsă din această strofă provine mai ales din personificarea lunii în versul din urmă. Asemenea în o poezie a lui Gr. Alexandrescu: Este ora nălucirii: un mormânt se dezvelește, O fantomă-ncoronată din el iese, o zăresc, Iese, vine către țărmuri, stă, în preajma sa privește Râul înapoi se trage, munții vârful își clătesc. Dintre toate poeziile Dlui Marelui Logofăt I. Văcărescu (publicate la 1848), aproape singurele strofe acceptabile ne par a fi cele dintâi din O zi și o noapte de primăvară la Văcărești, și frumusețea lor stă mai ales în personificarea amorului: N-am să scap, în piept port dorul Peste ape, peste munți, Văz că peste mări amorul Când o vrea își face punți. La Carpați, mi-am adus jalea, Lor am vrut să hărăzesc: Răsunetul, frunza, valea, Apele mi-o înmulțesc! Mii de piedici, mii de curse; 112

114 Peste firea toat-a-ntins, Lacrimi înzadar sunt curse: Unde-oi merge, eu sunt prins. Aceste exemple vor fi deajuns pentru a da o idee despre personifică rile poetice și pentru a dovedi că și ele sunt născute din necesitatea de a sensibiliza gândirea prea abstractă a cuvintelor. 4. Să mai observăm în fine încă un mod prin care poetul caută să ajungă la același rezultat, comparațiunea, metafora, tropul în genere. Un obiect al gândirii se pune în paralelă cu altul, care trebuie să fie sensibil, și cu cât această paralelă este mai nouă și mai frapantă, cu atât imaginația este silită a-și construi figurile sensibile cuprinse în cuvinte. Talent fără noroc E de prisos: Tămâia fără foc N-are miros, zice Goethe în proverbele sale rimate. H. Heine compară: Ca un rege e păstorul, Tron e dealul înverzit, Iar coroana e deasupra-i Soarele cel strălucit. La picioare îi sunt mieii, Curtezani lingușitori, Cavaleri îi sunt vițeii, Ce aleargă printre flori. Țapii sunt actori de curte. Dar când păsări ciripesc, Clopotele când răsună, 113

115 Fac orchestrul cel regesc. Și toți cântă și încântă, Apa-ncepe a șopti, Și cu arbori-mpreună Vor pe rege-a adormi. În acest timp stăpânește Un ministru, acel câne Ce lătrând vrea să arate Că veghează peste stâne. Ca din vis oftează prințul: Cârmuirea e prea grea! Ah! aș vrea să fiu acasă Și lângă regina mea. Pe-al ei sân se odihnește Capul meu cel obosit, Și în ochii-i se cuprinde Un regat nemărginit! * * * De tous les océans votre course a vu l onde, Hélas! et vous feriez une ceinture au monde Du sillon du vaisseau, compară V. Hugo (Feuilles d automne, 6). Tandis que votre ami, moins heureux et moins sage, Attendait des saisons l uniforme passage Dans le même horizon; 114

116 Et comme l arbre vert qui de loin se dessine, A sa porte effeuillant ses jours, prenait racine Au seuil de sa maison! Ca un glob de aur luna strălucea, * * * începe Bolintineanu una din cunoscutele sale balade istorice. Mihai mândru vine iară, Falnic ca un stâlp de pară. Două observări dintre cele multe ce se pot face asupra acestei materii ne par la ordinea zilei pentru starea actuală a poeziilor române: cea dintâi se referă la noutatea, cea de a doua la justețea comparațiunilor. Punctul de plecare pentru orice comparare poetică a fost necesitatea sensibilizării obiectelor. Însă pentru ca acest scop să fie atins, comparațiunea trebuie să fie relativ nouă, altfel nu produce nici o imagine. Ceea ce am arătat că se întâmplă cu vorbele izolate se întâmplă și cu comparațiunile: prin uzul zilnic își pierd elementul sensibil. Auzind tot mereu una și aceeași comparare, nu mai avem pentru ea atențiune, și nu ne mai reproducem cuprinsul material. Când zic, d. e., curajos ca un leu, nu-mi mai amintesc figura leului, ci primesc locuțiunea oarecum ca un semn convențional pentru gândirea abstractă a unei calități. Precum prin deasa întrebuințare se tocesc monetele și se pierde chipul și pajura exprimate pe ele, așa din comparațiunile prea des auzite se șterge imaginea sensibilă; și cu aceasta toată rațiunea lor de a fi. Rămâne acum la tactul lingvistic al poetului de a simți care metaforă se poate întrebuința cu succes și care a încetat de a mai fi comparațiune sensibilă și, prin urmare, trebuiește, pentru un timp, sau cu totul depărtată, sau cel puțin modificată în poezie. În această privință, nouă ne pare că în poeziile române de astăzi sunt mai ales trei imagini așa de uzate și abuzate, încât poeții cei tineri ar face bine să se ferească de ele: aceste sunt florile, stelele și filomelele. Toate amantele poeților noștri sunt ca o floricică sau ca o steluță sau ca amândouă în același timp (lucru mai greu de închipuit), toți prinții, toate aniversările, toate zilele mărite sunt ca o stea mare, și toate impresiile poetice se deșteaptă când cântă filomela. Astăzi însă am citit atâtea flori și floricele, stele, steluțe, stelișoare și filomele în versurile române, încât acum primim aceste cuvinte numai ca niște semne uscate, obișnuite în vorbire, prin urmare fără nici un rezultat poetic. Spre a mai putea fi întrebuințate asemenea metafore în literatura română, trebuiesc împrospătate în mod original prin alte cuvinte, care să fie în stare a renaște din nou imaginile în frumusețea lor primitivă. Drept model poate servi poezia lui Alecsandri, Dedicațiune: Tu, care ești pierdută în neagra veșnicie 115

117 Stea dulce și iubită a sufletului meu O, blândă, mult duioasă și tainică lumină... Aci imaginea își produce efectul ei fiindcă este pregătită și reînnoită prin celelalte cuvinte marcante: tu, care ești pierdută în neagra veșnicie etc. Cât de slabe, din contra (pentru a nu spune un cuvânt mai energic), sunt comparațiuni ca aceste: Căci eu în lume sunt ca o floare, Și cu iubirea mă mai nutresc Ș-a filomelei dulce cântare Pare că-mi zice: ah, te iubesc! Dragă Elizo, tu ești mai dulce Decât o roză, decât un crin Frumoasă ca o roză erai în astă lume, Frumoasă ca o floare, ca floarea delicată Tu ești o stelă, ce dai lumină Ce e noaptea când nu cântă Filomele printre flori? Dacă e vorba să comparăm tot cu flori, să ne luăm mai bine de exemplu poeziile populare, chiar cele mai de rând, care toate au cel puțin originalitate în determinarea florilor și nu vorbesc numai de roze și de crini. Cât este de expresivă următoarea strofă, născută pe străzile Bucureștilor! Frunză verde măr sălciu, La grădină-n Cișmegiu, 116

118 Două fete frumușele Mi-a furat mințile mele: Una oacheșă și naltă Ca o dalie învoaltă. Alta blondă mijlocie Ca o jună iasomie, Una are ochi de mură, Care inimile fură, Alta două viorele Ce te scoate din oprele etc. A doua condițiune pentru admiterea comparărilor este: ca ele să fie juste. Comparările sunt chemate a da o imaginație sensibilă pentru gândirea prea abstractă, însă această imagine trebuie să fie potrivită cu gândirea, altfel sensibilizarea ei produce contrazicere și constituie o eroare. E de necrezut cât de des păcătuiesc scriitorii în contra unei așa de elementare reguli a conceperii, întrebuințând comparări false sau pline de confuzie. Această parte a poeziilor române moderne este plină de erori uneori așa de comice, încât pot deveni un izvor bogat pentru almanahuri humoristice, și cu cât autorul vrea să fie mai solemn sau mai duios, cu atât, se înțelege, impresia este mai ridicolă. Un poet compară: Primăvara cea dorită de la sferele senine Pe-a zefirului aripe între noi voioasă vine, Sub ușoarele ei pasuri mii de flori au răsărit, Câmpul, muntele și codrul de nou iar au înverzit, Aerul senin s-adapă de-a suflării ei miroase, Și din sânu-i rourează pe țarine ploi mănoase. Primăvara vine cu pasuri ușoare și plouă din sân! 117

119 Altul zice: Talia-ți naltă și subțirică Ochii tăi negri de abanos, Mâna ta albă și mititică Face din tine un cer stelos. Talie înaltă, ochi negri și mâna mică fac un cer stelos! Un poet cântă: Să fiu zefirul, să fiu zambilă, Prin cele fete să salt ușor. Altul compară: Sus la Petricica Când mergea fetica Și sta ziulica, Vițeii păzea Își lua de furcă, Și ca o haiducă, Și ca o nălucă, În tufiș torcea. Și în alt loc: Ochii cum îi joacă Ca la o șerpoaică, Ca o panduroaică etc. Citim într-o foaie nouă din Iași (septembrie 1866): 118

120 Ador tare adevărul, Îl ador că e frumos, Precum e în floare mărul, Al livezii pom frumos. Adevărul frumos ca mărul! Unul începe: Belă copilă, de grații plină, Muză sublimă, soare d-amor, Coruri de nimfe pe buza-ți lină Le văd cum joacă încetișor. Închipuiți-vă o buză pe care joacă coruri de nimfe! Unul se adresează la iubita sa: Iar altul zice: Tu, floare frumușică, ca cerul de măreață, Ca dânsul de albastră... Aste inimi prea-nfocate Cu stâlpări de nemurire De al păcii imn legate Cânt a patriei iubire! Ce imagine teribilă! Inimi înfocate, legate de un imn cu stâlpări de nemurire! Dar destul și prea destul din această infirmerie a literaturii române, și să revenim la partea serioasă a cercetărilor ce ne ocupă. Recapitulând rezultatul dobândit din analizarea precedentă a amănuntelor poetice, constatăm ca demonstrate următoarele propoziții din începutul cercetării de față: Particularitățile stilului poetic (expresii determinate, epitete, personificări, comparațiuni) purced toate din trebuința de a sensibiliza gândirea obiectelor; aceasta provine din necesitatea de a crea poeziei 119

121 elementul material, ce nu-l află gata afară din sine, de care însă nu se poate lipsi nici o lucrare de artă, frumosul fiind tocmai exprimarea unei idei sub o formă sensibilă corespunzătoare. Din aceste reflecții înțelegem în același timp ce vrea să zică mult discutata originalitate a poetului. Poetul nu este și nu poate fi totdeauna nou în ideea realizată: dar nou și original trebuie să fie în vestmântul sensibil cu care o învălește și pe care îl reproduce în imaginațiunea noastră. Subiectul poeziilor, impresiunile lirice, pasiunile omenești, frumusețile naturii sunt aceleași de când lumea; nouă însă și totdeauna variată este încorporarea lor în artă: aici cuvântul poetului stabilește un raport pănă atunci necunoscut între lumea intelectuală și cea materială și descopere astfel o nouă armonie a naturii. Ne pare important a insista asupra acestor adevăruri fundamentale ale literaturii: căci tocmai ele sunt astăzi pierdute din conștiința tinerii noastre generații, și de aceea astăzi suntem în pericol de a nu mai avea unul din puternicele mijloace de cultură ale societății române. Este probabil că politica ne-a surpat mica temelie artistică ce o puseseră în țara noastră poeții adevărați, Alecsandri, Bolintineanu [5], Gr. Alexandrescu. Atât cel puțin este sigur, că cele mai rele aberațiuni, cele mai decăzute produceri între poeziile noastre de la un timp încoace, sunt cele ce au primit în cuprinsul lor elemente politice. Și cauza se înțelege ușor: politica este un product al rațiunii; poezia este și trebuie să fie un product al fanteziei (altfel nici nu are material): una dar exclude pe cealaltă. De aceea vedem că poeziile politice, precum și cele rele istorice au toate vițiul corespunzător: de a fi lipsite de sensibilitatea poetică. Exemple vor explica mai bine ce însemnează aceasta, și pentru mai multă lămurire să începem cu o poezie foarte caracteristică a unei celebrități de ale noastre către C. Negri: O, Negri! inamicii a tot ce dă mărire Și viață României nu-ți vor putea ierta Că ai luat o parte de lauri la unire Prin insistența ta! A face-un singur popol, o singură domnie Din două; a restrânge atâția postulani: Crezi tu că o să facă vreodată bucurie Acestor sclavi tirani? Cuvântul datorie spre țară e un nume! Și patria o umbră, mărirea un eres! 120

122 A face să rămâie desprețuită-n lume Și-n umbră mai ales, A pune interesul persoanelor nainte De interesul țării, a nu simți vrun dor Când jugul rău apasă aceste locuri sfinte, Aceasta-i legea lor! etc. Toate aceste strofe cuprind un șir de cuvinte reci, fără imagine, și prin urmare nici nu sunt poezie: sunt un articol de jurnal pus în rime, o monstruozitate literară. Dacă un adevărat talent poetic a ajuns la această decadență, ce să mai așteptăm de la ceilalți? Unul ne face următoarea poezie epică: CEI 300 EROI DE LA SATUL PUTINEIUL (1594) Cu o despărțire de români aleasă Din oastea cea bravă a lui Bravu trasă, Radu, Stroe, Preda, cei trei frați Buzești, Și Stoica și Radu, frați Calomfirești, În câteva ore bat oastea tătară Și în două rânduri ei o sfărâmară; Apoi pun pe goană hordele barbare. Secerând cununa cea nemuritoare. În această luptă trei sute olteni, Bravi ca și eroii din Călugăreni. Singuri se luptară, bravii mei români, Cu douăsprezece de mii de păgâni; Toți într-o unire bravii mei jurară Pe păgâni să-nvingă sau cu toți să moară. 121

123 Manualul de istorie al lui Laurianu, pus în stanțe și trochee, și încă și aceste ca vai de ele. Un alt scriitor, care acum debutează în poezie, se adresează într-un ziar (din octombrie 1866) la Dumnezeu și-i spune între altele: Împărați, regi, principi, dară, toți sunt o necesitate Pentru popoli: unii știu să-și împlinească datoria ce-ai impus, Altul însă, plin d-orgoliu, speculează onestitate, Calcă în picioare legea, făr-a fi de tine pus. Triste scene, suferințe, care strigă răzbunare; Tot ce-i sacru, nici virtute, toate aruncate-n vânt E tiranul! El domnește fără vreo nerușinare. Tată, fiu, soție, frate la el nu-i decât cuvânt. Și așa mai departe în vro zece strofe, și, nota bene, toată această declamațiune politică este numai o introducere pentru a ajunge la exprimarea dorinței de a-și revedea amanta: Elvirița absentează, nu-i viață pe pământ. Într-un alt ziar nou (din august 1866) citim: Să scriu la ode lingușitoare N-am obiceiul, mărturisesc; Chiar de cuvinte măgulitoare Întotdeauna mă cam feresc; Dar cu plăcere și cu căldură Aș scrie multe, pre legea mea, Strâmbe, sucite, fără măsură, Fără de vină cum aș putea. Aș face una acelui care Democrația ar sprijini, 122

124 Și monstruoasa centralizare Ca pe o spaimă o ar goni. Aș face una cu mulțămire Acelui spirit îngrijitor, Ce prin școli bune mai cu grăbire Ar da lumina și în popor etc. Sperăm că, din opoziția frapantă între exemplele din urmă și între poeziile citate mai nainte, cititorul va fi simțit deosebirea radicală ce desparte poezia de proză; fie aceasta simplă, fie rimată, și va fi înțeles că înainte de a putea fi vorba de poezie, trebuie cel puțin să se împlinească condițiunea mecanică a oricărei opere de artă: aflarea materialului sensibil care pentru poezie consistă în imaginile sensibile deșteptate prin cuvinte. O dată această condițiune împlinită, începe tărîmul artelor, posibilitatea frumosului, critica estetică, și de aci înainte vin apoi cerințele artistice: ca dicțiunea să nu fie prea materializată prin imagini, ca cuvintele să fie așa de bine alese, încât să întrupeze în modul cel mai simplu și pregnant ideile poetului etc. După măsura acestor cerințe se dovedește apoi adevăratul poet, și se deosebește chiar și în privința cuvintelor literatura clasică de literatura decadenței. Dar, după cum am văzut, de aceste considerări mai înalte nu s- a tratat în paginile precedente, și nici nu credem oportun a se trata în literatura noastră, prea tânără pentru o estetică mai rafinată. Pentru noi a fost prima necesitate: a marca în mod demonstrativ linia de separare între poezie și celelalte genuri literare, pentru ca, cel puțin pe această cale, să se lățească în juna generație un simțământ mai just despre primele elemente ale artei poetice. II - Condițiunea ideală a poeziei Trecând la partea a doua a cercetării noastre, ne propunem a analiza care este, în privința ideilor exprimate de poet, condițiunea fără a cărei împlinire nici nu poate exista poezia. O veche împărțire a tuturor obiectelor gândirii omenești face deosebirea între lumea interioară sau sufletească și între lumea exterioară sau fizică. Însă și această lume fizică există pentru noi numai întrucât simțim ceva cu prilejul ei. Astfel, toate obiectele gândirii, fie externe, fie interne, se pot privi împreună și se pot deosebi dintr-un alt punct de vedere: în obiecte ale rațiunii reci sau logice și în obiecte ale simțământului sau pasionale, deosebire întemeiată pe cunoscuta dezbinare între minte și inimă. Paralel cu această deosebire, costatăm pentru scopul ce ne ocupă următoarea propoziție limitativă: ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un simțământ sau o pasiune, și niciodată o cugetare exclusiv intelectuală sau care se ține de tărâmul științific, fie în teorie, fie în aplicare practică. 123

125 Prin urmare, iubirea, ura, tristețea, bucuria, disperarea, mânia etc. sunt obiecte poetice; învățătura, preceptele morale, politica etc. sunt obiecte ale științei, și niciodată ale artelor; singurul rol ce-l pot juca ele în reprezentarea frumosului este de a servi de prilej pentru exprimarea simțământului și pasiunii, tema eternă a frumoaselor arte [6]. Și pentru ce aceasta? Câteva din cauzele fundamentale ce deosebesc cele două sfere ale gândirii omenești ne par destul de simple pentru a putea fi explicate în cercetarea de față fără prea lungi digresiuni. Și mai întâi poezia este un product de lux al vieții intelectuale, une noble inutilité, cum a zis așa de bine Mme de Staël. Ea nu aduce mulțimii nici un folos astfel de palpabil încât să o atragă de la sine din motivul unui interes egoist; ea există pentru noi numai întrucât ne poate atrage și interesa prin plăcerea estetică. Însă o condițiune fără de care nu poate fi interes și plăcere este ca, mai întâi de toate, poezia să fie înțeleasă, să vorbească la conștiința tuturor. Prin urmare, ea nu-și poate alege obiecte care se țin de domeniul ocupațiunilor exclusive, precum sunt cele științifice, fiindcă aceste[a] rămân neînțelese pentru marea majoritate a poporului, ci este datoare să ne reprezinte simțăminte și pasiuni, fiindcă aceste[a] sunt comune tuturor oamenilor, sunt materia înțeleasă și interesantă pentru toți. Ceea ce separă pe oameni deolaltă este cuprinsul diferit cu care și-au împlinit mintea; ceea ce-i unește este identitatea mișcărilor de care se pătrunde inima lor. Dar chiar mărginindu-se poetul științific la acea minimă parte din public care se alcătuiește din oameni speciali, din politicieni, filologi etc., se naște pentru dânsul o nouă împotrivire: ceea ce, chiar pe acest tărâm, este interesant astăzi, nu a fost interesant ieri și nu mai interesează mâine, și o poezie însuflețită numai de asemenea obiecte ar pierde din an în an din atracțiunea ei. Astăzi se interesează societatea politică română de descentralizare; societatea ce se mai gândește la cercetări lingvistice, de unificarea ortografiei și de terminațiunile cuvintelor noi: vor trece oare mulți ani până când aceste preocupări să fie șterse de la ordinea zilei? O dată descentralizarea făcută, ortografia și limba unificate, mișcarea cauzată prin aceste îndeletniciri trecătoare va înceta, și nimeni nu le va putea reînvia în propriul lor interes intrinsec. Prin urmare, poezia rătăcită în sfera științei și a politicii rămâne întâi neînțeleasă și neinteresantă pentru marea majoritate a oamenilor contemporani, și este, al doilea, pierdută în generațiunile următoare chiar pentru cercul restrâns de indivizi pentru care a avut un sens și o atracțiune în ziua nașterii ei. Însă prea rară este, este de prea mare preț și valoare acea creațiune a spiritului omenesc ce se numește poezie, pentru a fi expusă vicisitudinii mobile a zilnicelor interese. De magica figură ce poetul a creat-o din abundența inimii sale, trebuie să se frângă valul timpului și să o lase intactă pentru generațiunile viitoare, ca o scumpă moștenire seculară a geniului omenesc. Numai copiii cei necopți, pentru a-și face o grădină, taie florile și frunzele din tulpina lor și le așează în nisipul spulberat: cea dintăi suflare a vântului le doboară, cea dintăi rază a soarelui le veștejește. Dar natura, marea noastră învățătoare, își împlântă rădăcina stejarului în pătura cea mai adâncă și statornică a pământului, și de acolo dă creațiunii sale putere de a lupta și de a trăi. 124

126 Să analizăm acum o altă cauză, mult mai importantă, pentru care poezia nu poate trata obiecte științifice. Frumoasele arte, și poezia mai întâi, sunt repaosul inteligenței. În mijlocul fluctuațiunii perpetue, de care este mișcat acel straniu product al formațiunilor animaliere ce se numește minte omenească, arta se stabilește ca un liman de adăpost, spre a reda inteligenței agitate o liniște salutară. Aceasta a fost cauza din care s-a lățit odinioară poezia între oameni; aceasta este cauza din care astăzi își păstrează valoarea ei nemăsurată pentru fericirea geniului omenesc. Dar activitatea științifică nu se potrivește cu această chemare a poeziei. Căci știința provine din acea însușire înnăscută a minții noastre prin care suntem veșnic siliți a întâmpina orice fenomen al naturii cu cele două întrebări omenești: din ce cauză? spre ce efect? Însă primul efect ce-l descoperim se arată a fi totdeodată o cauză pentru un alt efect, care la rândul său este noua cauză pentru alte efecte, și pe nesimțite se deschide înaintea noastră linia timpului, care ne duce înainte într-un viitor nemărginit. Și asemenea cercetând înapoi, ni se arată prima cauză a unui fenomen ca fiind și ea efectul unei alte cauze, care iarăși este efectul unei cauze anterioare, și așa mai departe, se deschide și îndărătul nostru aceeași linie infinită a timpului. Și astfel omenirea, împinsă în sufletul ei de forma apriorică a cauzalității, se urcă și se coboară pe scara timpului în sus și în jos, până când mințile îmbătrânite ale generațiunii actuale se pleacă la pământ și lasă altei generațiuni sarcina de a împinge piatra lui Sisifos cu un pas mai înainte; această altă generațiune o lasă generațiunilor viitoare, și așa mai departe se dezvoltă știința, și nu are nicăieri repaos și niciodată sfârșit: căci prima cauză și ultimul efect sunt refuzate minții omenești; nici o limită eternă nu ne oprește, dar etern ne oprește o limită. În această stare a inteligenței active se coboară arta ca o mângâiere binefăcătoare. Ea prinde atenția neliniștită și agitată spre infinit și, înfățișându-i o idee mărginită în forma sensibilă a frumosului, îi dă liniștea contemplativă și un repaos intelectual. Poezia în special trebuie să ne decline spiritul de la înlănțuirea fără margini a nexului cauzal, să ne manifesteze idei cu început și cu sfârșit și să dea astfel o satisfacțiune spiritului omenesc. De aceea ea este datoare să ne îndrepteze spre simțăminte și pasiuni. Căci tocmai simțămintele și pasiunile sunt actele de sine stătătoare în viața omenească: ele au o naștere și o terminare pronunțată, au un început simțit și o catastrofă hotărâtă și sunt doar obiecte prezentabile sub forma limitată a sensibilității. Celelalte arte, prin chiar condițiunile lor materiale, sunt restrânse în acest cerc estetic și sunt ferite de rătăcirea științifică: nici teorii politice, nici regule lingvistice nu se pot sculpta în piatră sau exprima în muzică. [7] Poezia singură este în pericol de a-și confunda sfera, și aceasta din cauză că ea întrebuințează același organ pentru ideile ei pe care-l întrebuințează și știința pentru ale sale: adică limbajul omenesc. Cu atât mai mult însă este de datoria poetului a-și îndrepta atențiunea spre diferența între aceste două sfere deosebite și a distrage mintea obosită de perpetua cauzalitate. Recapitulând rezultatul dobândit din cercetarea teoretică de pân-acum, afirmăm din nou adevărul cu care am început: ideea sau obiectul poeziei nu poate fi decât un simțământ sau o pasiune. Și precum am făcut în partea I, așa vom arăta și în această parte, că însușirile esențiale ale poeziilor celor frumoase în privința ideilor lor se explică numai pe baza acestui adevăr. 125

127 Poetul, chemat a exprima simțirile omenești, a aflat în însăși natura lor legea după care să se conducă. Între deosebirile ce disting afectul în genere, fie simțământ, fie pasiune, de celelate stări ale cugetului, se pot cita următoarele ca principale: 1. O mai mare repejune a mișcării ideilor. Observarea aceasta o poate face orcine. Exemplul cel mai lămurit dintre toate ni-l prezintă spaima, cu prodigioasa sumă de idei ce ne pot străbate mintea în momentele ei. 2. O exagerare sau cel puțin o mărire și o nouă privire a obiectelor sub impresiunea simțământului și a pasiunii. Lucrurile gândite iau dimensiuni crescânde, micul cerc al conștiinței intelectuale se preface în linte microscopică și, privite prin ea, toate senzațiunile și toate ideile momentului apar în proporțiuni gigantice și sub culori neobișnuite. 3. O dezvoltare grabnică și crescândă spre o culminare finală sau spre o catastrofă, dacă luăm acest cuvânt și în sens bun, nu numai în împrejurări tragice. Aceste trei semne caracteristice ale afectelor sunt totdeodată cele trei calități ale poeziei. 1. Poezia adevărată, ca și pasiunea și simțământul, ne arată dar o grabnică tranzițiune de la o idee la alta și în genere o mișcare abundentă a gândirii. Gândirea fiind exprimată prin cuvinte, imitarea acelei particularități psihologice ne prescrie dar a stabili între idei și cuvinte un raport de preciziune, astfel încât cu orice înmulțire de cuvinte să se înmulțească în aceeași proporție și suma de idei. Căci ceea ce întârzie tranzițiunea gândurilor și amorțește mișcarea abundentă sunt tocmai frazele cele lungi, în care după atâta auzire de sonuri nu se produce nici un progres de înțelegere în conștiință. Prin urmare, regula ce o scoatem pentru poezie din această considerare a afectelor se poate exprima în mod negativ: poezia să nu se întoarcă în jurul aceleiași idei, să nu se repete, să nu aibă cuvinte multe pentru gândiri puține. O excepție aparentă sunt poeziile cu refren (cupletele); dar numai aparentă. În realitate, refrenul, deși păstrând aceleași cuvinte, cuprinde în fiecare strofă o idee nouă sau cel puțin o altă privire a ideii celei vechi. D. e.: VOCEA MUNTELUI Colo-n vale se coboară Trist și cu capul plecat Un drumeț: doru-l omoară Să-ajungă de-unde-a plecat. Oare-amorul mă așteaptă Sau o piatră ș-un mormânt? Atunci eco se deșteaptă 126

128 Și răspunde: Un mormânt. Greu suspină și-înainte Grăbind pasul s-a-ndreptat, Groaza tulbură-a sa minte, Dorul l-a înaripat. În mormânt așa de iute! Fie, pacea-i în mormânt! Ș-atunci eco din cel munte Sună: Pace-i în mormânt! Vino dară, vino, moarte, Ca pe-un dar eu te aștept, Să merg nu pot mai departe Moartă-i inima în piept! Ah! de moarte nu mi-e frică Mă tem că mă va uita! Din văi un glas se ridică Și răspunde: Va uita! Vai, furtuna-în piept zbucnește La sărmanul călător, Și o lacrimă lucește În ochiu-i: Da vreau să mor, Dacă pacea pentru mine Pacea-i numai în mormânt! Și din văile vecine Eco strigă în mormânt! 127

129 (Imit. din Heine de M. Corne) Din acest exemplu se vede că refrenul, departe de a face excepție, confirmă regula de mai sus că poezia să nu se repete și să nu revie în jurul aceleiași idei. Importanța acestei reguli merge așa de departe, încât olandezul Hemsterhuis a putut defini frumosul: o producțiune ce ne dă cele mai multe idei în cel mai scurt timp. Toți poeții cei buni sunt exemple pentru aceasta, și dacă este poate cu putință a le face obiecțiunea că sunt uneori prea conciși și chiar obscuri în expresiunile lor pregnante, nu li se va afla niciodată defectul contrariu, de a fi prea lungi, fiindcă aceasta s-ar îndrepta în contra propriei naturi a poeziei. Considerată dintr-un punct de vedere exterior, această regulă implică, dar, pentru poezie cerința unei conformități între cuprins și întindere. Nu vrei să exprimi toate nuanțele simțământului, îți sunt ideile reduse la un cerc mai strâmt de privire: poezia să-ți fie scurtă. Numai când abundența noilor gândiri îți crește astfel în conștiință încât sparge forma prea strâmtă a unei strofe și te silește a o întrupa într-o nouă formă, numai atunci vei adăoga un nou șir de cuvinte și-l vei continua până când te agită acest impuls irezistibil. E caracteristic a arunca o privire în faimoasa colecțiune de poezii a lui Heine, Buch der Lieder. Majoritatea poeziilor sunt de una, de două, de trei strofe, și totuși în ele se cuprinde o lume întreagă de idei poetice, de simțăminte și pasiuni. Însă în expresie nici un cuvânt de prisos; cea mai precisă legătură între son și idee! Din contră, cele mai multe poezii române sunt lungi, lungi de nu se mai isprăvesc, în cuvinte, nu în idei, și cu cât poetul este mai rău, cu atât poezia este mai lungă. Parcă mulțimea cuvintelor și cifra paginilor imprimate ar fi măsura valorii poetice! Prin câteva exemple sperăm că se va lămuri pe deplin chestiunea de față. Începem cu două poezii [8] din colecțiunea citată a lui Heine: Deodată eu am desperat Că voi putea răbda, Și-n fine toate le-am răbdat, Dar cum? nu mă-ntreba. Un poet mediocru ar fi făcut zece strofe ca să exprime aceeași idee, și ar fi slăbit de zece ori efectul. Aș vrea ca durerile mele Vărsate într-un singur cuvânt Să le pot arunca la vânturi, Să le ducă etern pe pământ! 128

130 Să-l poarte la tine, iubito, Cuvântul de chin și de foc. Să-l auzi în orișice oră, Să-l auzi în orișice loc. Și pentru repaosul nopții Când ochii abia ai închis, El are să te urmeze Și pănă-n adâncul tău vis. Să vedem acum câteva exemple contrarii. A. Mureșanu începe poezia sa Vinovatul cu strofa: Cât de dulce armonie Dormea cândva-n pieptul meu, Cum știa toate să ție Nesmintit acordul său! Toate știa să ție acordul său vrea să zică că era armonie în pieptul meu, și cele două rânduri din urmă nu fac decât a mai spune încă o dată ceea ce spuseseră mai bine rândurile dintâi. Pân-acum priveam la soare, La roata lui cea de foc, Ca un prunc ce-n al său joc Privește la zburătoare. Cum privește copilul la zburătoare, așa priveam eu la soare! Eroarea acestei imagini este tocmai că nimeni nu privește de bunăvoie în soare; dar eroarea s-ar fi strecurat nesimțită dacă ar fi comis-o poetul numai în versul întâi, mai ales că cuvântul la permite două sensuri; însă versul al doilea se repetă și insistă: Pân-acum priveam la soare, La roata lui cea de foc. Stranie îndeletnicire, și periculoasă! 129

131 Dar acum ș-o rază mică, Când la ochii-mi s-a ivit, De nu-i închid, rău mă strică. Se poate o manieră mai lungă de a exprima această idee? Dar acum ș-o rază mică mă doare, se-nțelege dacă-mi ajunge la ochi, senț elege dacă nu închid ochii. Atât de bine se-nțelege, încât este urât de a o spune. Poezia nu e tratat de fiziologie. Și așa merge poezia mai departe încă cinci strofe. Și când se sfârșește, te miri pentru ce s-a sfârșit. Putea să mai continue cel puțin vro opt strofe, cu aceeași economie de spirit. Pentru a varia lectura, să revenim la un exemplu bun din Heine: Lacrima ce am vărsat S-a schimbat în floare. Și suspinul ce-am oftat, În privighetoare. Și de mă iubești, copilo, Te-ncunun cu flori Și un cor te va-ncânta De privighetori. Să mai cităm următoarea poezie a lui Alecsandri, remarcabilă prin sobrietatea cuvintelor și grabnica tranzițiune a gândirii: STELELE De la mine păn la tine Numai stele și lumine! Dar ce sunt acele stele? Sunt chiar lacrimele mele Ce din ochii-mi au zburat Și pe cer s-au aninat 130

132 Cum se-anină despre zori Roua limpede pe flori. Vărsat-am multe din ele Pentru soarta țării mele, Multe pentru cei ce sunt Pribegiți de pe pământ! Multe lacrimi de jelire... Iar de dulce fericire Ah! vărsat-am numai două, Și-s luceferi amândouă! Dar deja în contra Pescarului aceluiași poet am avea obiecțiuni de făcut în privința regulii ce ne ocupă. Cele dintâi cinci strofe sunt destul de variate în idei: PESCARUL BOSFORULUI De-ar vrea înaltul prooroc, Mohamed, strălucit, Să-mi fie ziua cu noroc Și dorul împlinit, De-aș prinde-acum în preajma mea Pe-al mării împărat, Ce poartă-n frunte-o mare stea, Un talisman bogat; Eu, care sunt un biet pescar, Purtat din val în val Eu, care dorm în Iuschiudar, În iarba de pe mal, 131

133 Eu, Abdulah, cel mai voinic Vâslaș de pe Bosfor, Ce n-am decât un biet caic Ș-un suflet plin de dor; Allah! atunci orice-am dorit, Allah! orce-aș vrea eu, De la apus la răsărit Ar fi îndată-al meu; Caftane, șaluri de Cașmir Cu late, scumpe flori, Iuți armăsari de la Misir Ca vântul de ușori, Ș-un lung caic de abanos În aur prelucrat, Cu imnuri din Coran frumos Pe margine săpat, Și treizeci de vâslași osmani Ce vesel ar zbura, Mai repezi decât Elcovani Pe-ntinsa Marmara. Dar n-aș vrea nici stofe cu fir Și cu mărgăritar, Nici largi caftane de vizir, Nici falnic armăsar; N-aș vrea nici săbii de Taban 132

134 Deprinse la omor, Nici lung covor de Ispahan Ce saltă sub picior... Dar strofa a 6-a reîntoarce gândirea la aceleași lucruri și slăbește efectul: Allah! mă jur că de-aș avea A mării talisman, N-aș vrea să fiu vizir, n-aș vrea Nici padișah-sultan; N-aș vrea comori, n-aș vrea să am Nici chioșcuri, nici sarai, Nici să dezmierd în Bairam Huriile din rai. Apoi poezia culminează în următoarea strofă finală: Ci-n mrejă dulce prefăcând Duioas-inima mea, M-aș duce-ncet și tremurând Să prind norocu-n ea, Să prind copila lui Topal, Frumoasa Biulbiuli, Ce cântă noaptea lin pe mal, Pe mal la Candili! Scoțându-se afară strofa a șasea, poezia ar câștiga în efectul ei cel frumos. Însă cu toată claritatea sperăm că se va simți eroarea menționată aci din următoarele strofe ale unui alt poet, a cărui citare alăturea cu poeții de mai sus nu o putem scuza decât prin scopul didactic ce și l-a propus cercetarea noastră: 133

135 ÎNTRISTAREA [9] Mult mi-e inima-ntristată, Căci prea rău mă văd ursit, Furtuni rele de la soartă Peste mine-au năvălit. Niciodată vre un bine Stător nu am avut, Relele toate cu mine Petrecere ș-au găsit. Din a mea mică pruncie Cu norocul m-am luptat, Dar el tot cu dușmănie În mai rău m-a cufundat. Favor deloc n-am găsit În crudă anima lui, Ci cu totul s-a silit Să mă-nchin cruzimei lui. O! dea cerul vreodată, Să pot să mă liniștesc Cu lumea cea înverșunată Să pot să mă înfrățesc. Dușmănia, neunirea Ca fumul piară din noi; Și dreptatea, fericirea Cerul sădească-ntre noi. Să nu mai fim niciodată Unul altuia vrăjmași; Ci cu anima curată 134

136 etc., etc. S-ajutăm pe pătimași. E cu neputință a citi asemenea lucruri pănă la sfârșit. Toată strofa următoare își dă osteneala să mai spuie încă o dată ceea ce ne-a spus strofa precedentă. Și cu toate aceste numai o mică reflecție asupra artei lor ar spune acestor poeți că dușmanul cel mai mare al poeziei este tocmai cuvântul. Ceea ce îngreuează efectul, ceea ce poate produce simțământul de monotonie și de urât într-o lucrare poetică este mai ales mulțimea de cuvinte. S-a arătat în partea I a studiului de față că materialul poeziei nu sunt cuvintele, ci imaginile deșteptate prin cuvinte în fantezia cititorului. Cuvântul nu este, prin urmare, decât un mijloc de comunicare, necesitatea fizică de care este înlănțuită ideea în trecerea ei din mintea poetului în mintea auditoriului. El nu are existență de sine, ci are singura misiune de a fi un organ de care să se anine gândirea în comunicarea ei, și trebuie să se mărginească strict la împlinirea acestei misiuni. Și aci, ca și în regulele anterioare, este o linie de demarcațiune foarte pronunțată între poeții cei chemați și între simplii fabricanți de rime. O observare mai este de făcut la acest paragraf, sau mai bine zicând o întâmpinare de combătut. S-a zis că poezia să fie abundentă în idei: cum se potrivește aceasta cu scurtimea ei? Bine că scurtimea face impresia frumoasă a unui raport precis între cuvânt și gândire, dar nu pare mai puțin adevărat că, d. e., într-o singură strofă cu puținele ei cuvinte, fie aceste[a] oricât de precise, suma de idei nu s-ar putea numi abundentă și n-ar constitui o vie mișcare a gândirii. Cum se explică atunci justețea poetică a poeziilor celor mici? Dacă analizăm efectul ce ni-l produc, constatăm în noi o mulțime de idei de ale noastre proprii, deșteptate cu prilejul citirii și alăturea de cuvintele poetului. Nu numai ceea ce spune poezia ne ocupă conștiința, ci ea se află a fi în atâtea raporturi cu alte cercuri de gândiri ale noastre, încât și aceste[a] sunt reproduse în conștiință și însoțesc și ilustrează oarecum percepțiunea poetică. Farmecul acestui fel de poezii nu este atât în ceea ce spun, cât în ceea ce rețin și ce lasă în liberul joc al fanteziei lectorului. Experiența o putem face îndată cu strofa citată din Heine: Deodată eu m-am desperat Și-n fine toate le-am răbdat, Că voi putea răbda, Dar cum? nu mă-ntreba. Nu mă-ntreba, fiindcă nu-ți pot răspunde, fiindcă tocmai culmea simțământului, în durere, ca și în bucurie, nu se va deschide niciodată cu cuvintele reci, ci va fi reținută ca un rest inexprimabil al adâncului inimii omenești. Dar simțământul pentru care eu n-am aflat expresie în cuvinte reprodu-ți-l tu prin propria simțire, și, cu imaginațiunea înviată prin puținele mele indicări, scoate la lumina conștiinței tale ceea ce este ascuns în cugetul meu. [10] Să luăm alt exemplu, și vom afla același fenomen: Dacă privesc în ochii tăi, Durerea mi s-a stins, Și dacă gura ți-o sărut, 135

137 (Heine) Un farmec m-a cuprins. Pe pieptu-ți de mă odihnesc, În inimă tresar, Dar dacă-mi spui: eu te iubesc, Aș vrea să plâng amar. Pentru ce? Lectorul să o simtă, s-o afle în sine, și multele posibilități ale explicării, diferite după diferiții indivizi, constituie abundența de idei ce caracterizează producțiunea poetică. Alt exemplu: (Heine) Adese ochiul tău îmi pare Întunecat de-un tainic dor, Dar eu cunosc a ta-ntristare: Viață pierdută, pierdut amor! Și niciodat n-a revenit Copilăria cea trecută, A ta ursită s-a-mplinit; Amor pierdut, viață pierdută! În fine un exemplu din Goethe: De sub pământ Un ghiocel De-abia ieșise Tinerel. Veni o albină, Gustă din el: Să știi că natura 136

138 Când i-a creat, Pentru olaltă I-a destinat. O perspectivă întreagă asupra frumoasei armonii în natură se deschide cu aceste cuvinte; dar poetul înțelept a dat numai un îndemn gândirii și a lăsat liber șirul reprezentărilor să se dezvolte în conștiința cititorului după propria sa individualitate. Voltaire a zis-o: le secret d être ennuyeux c est de tout dire, și dacă prima cerință pentru un artist este ca să știe ce să spună, desigur a doua cerință este ca să știe ce să nu spună. Când curentul electric se transmite dintr-un loc în altul, numai o parte a lui merge pe firele văzute de metal: o altă parte, tot așa de esențială, străbate în ascuns prin pătura umedă a pământului. Tot așa, în lumea inteligenței, cuvântul zis este numai un fragment al raportului ce se stabilește între suflet și suflet: restul se acordă pe tăcute și formează ascunsa armonie a simțirilor omenești. 2. A doua asemănare între poezie și pasiune este un fel de exagerare a gândirii. Orice simțământ produce o încordare extraordinară a înțelegerii momentane, și sub presiunea ei ideile lucrează asupra conștiinței noastre cu acea energie caracteristică al cărei rezultat este mărirea obiectelor și perceperea lor în proporții și sub culori neobișnuite. Mijloacele prin care se manifestă aceeași particularitate în poeziile cele frumoase sunt felurite. Mai întâi se poate constata observarea ei în alegerea obiectivului. Obiectul poeziei este o idee care, fie prin ocaziunea, fie prin energia ei, se distinge și se separă de ideile ordinare, înălțându-se peste sfera lor. Simțământul care-i servește de fundament l-am putut avea toți; gradul intensității lui, forma și combinațiunea sub care se prezintă sunt originale și proprii ale poetului. Această intensitate și combinațiune nouă ne explică pentru ce, privite din punct de vedere prozaic, poeziile par de regulă exagerate. Dar tocmai exagerarea lor, ținută în marginile frumosului, este timbrul emoțiunii artistice sub care s-au conceput. Câtă exagerare, ce personificări nereale, însă în același timp ce simțământ adevărat al naturii se manifestă în următoarea poezie: CONSOLAȚIUNE Și dacă nici o iubită La moarte-mi nu va jeli, Cu rouă totuși florile Mormântu-mi vor stropi. Din trecători dacă nici unul 137

139 La el nu va privi, A lunii rază călătoare Cu dor se va opri. Și dacă pe acest pământ Mă va uita orcine, Dumbrava și câmpiile Se vor gândi la mine. Căci și câmpia, și dumbrava Și florile, și luna De-a lor poet își vor aduce Aminte totdeauna. (Trad. din Justinus Kerner) Un alt mic exemplu îl extragem din Lessing: CÂNTEC SPANIOL Ieri eram plin de amor. Azi pătimesc, Mâine-o să mor: Totuși gândesc Astăzi și mâine La ieri cu dor. Cât de decisivă este alegerea obiectului, din acest punct de vedere, se va lămuri mai bine din exemple contrarii, precum în genere regulele estetice au mai multă valoare negativă: nu pot crea binele, dar indică răul și contribuiesc la evitarea lui. Trăiască pipa consolatoare, începe un poet, 138

140 Și cu țigara ce ne distrăm, (?) Ele-n necazuri ne dau uitare, Oare fericii (?) la ele aflăm. Când n-ai mijloace de amăgire Pentru vro jună ce o iubești, Cere la pipă povățuire, Ea-ți va da-n grabă câte voiești, și așa mai departe vro zece strofe, în care înjosirea ideilor este întrecută numai de cacofonia limbii (Ea-ți va da-n grabă etc.). Un alt poet, pe care-l luăm tot din sus-citata culesiune a studenților orădeni, se adresează la una formosa (citește: o frumoasă): C. P. A. Soarele vieții mele Resipitoare de rele, Tu ești, o! nimfă frumosa Ca Melita amorosa. A! Ce zic? portretul tău Singur e în stare, zău! Ca să-mi insufle viață, Nina, când nu ești de față. Măsura ritmică a cuvintelor, rima cea măgulitoare, melodioasa cadență și tot ce alcătuiește forma poeziei nu s-au descoperit de geniul omenesc pentru ca orice scriitor să ne spună că ia povățuiri de la pipă în chestiuni de amor. Asemenea lucruri sunt platitudini prozaice, dar nu concepțiuni de artă. Cu cât are mai mult simțământ poetic și mai distinse comparațiuni Barbu, țiganul din Iași, când cântă plin de melancolie: Dragi boieri de lumea nouă, 139

141 Ziua bună vă zic vouă: Eu mă duc, mă prăpădesc Ca un cântec bătrânesc. Ah, gândiți c-am fost odată Glasul lumii desfătată, Ș-închinați câte-un pahar Lui biet Barbu lăutar! Cunoaștem obiecțiunea ce o fac poeții pipei și companie în contra acestei critici: poezia frumoasă trebuie să fie adevărată, rien n est beau, que le vrai etc. Obiecțiunea seamănă cu cei ce o fac. Tot ce e frumos e adevărat! Fie; deși îți vine să întrebi cu Pontius Pilatus: ce este adevărul? Dar de aici încă nu rezultă că tot ce este adevărat trebuie să fie și frumos. Nimeni nu contestă domnului C. P. A. că se uită la portret când nu-i este Nina de față; dar de aci nu urmează că această întâmplare adevărată să fie poetică. Din multele idei cu realitate ce trec prin capetele omenești, numai acele sunt și frumoase care, sub vălul unei sensibilități adecvate, ne prezintă simțăminte distinse prin forma, intensitatea sau ocaziunea lor. Și în toate cazurile cuvântul adevărat, în aplicarea sa la artă, trebuiește înțeles cum grano salis. Ce este adevărat în frumoasa strofă citată: Și dacă pe acest pământ Mă va uita orcine, Dumbrava și câmpiile Se vor gândi la mine? Este adevărat că se vor gândi câmpiile la poet? Nu; dar adevărat este că poetul și-o închipuiește, și că această închipuire îl mângâie. Cuvintele poetului pot, dar, să fie tot așa de puțin reale în înțelesul lor exact ca nălucirea nebuniei, numai simțământul cel profund al naturii să fie păstrat; și cine a înțeles odată natura vizionară a întregii existențe nu se va mira de aceasta. Cu alte cuvinte: adevărul artistic este un adevăr subiectiv, și el nu prescrie niciodată lui C. P. A. de a face câte o poezie din toate evenimentele sale private, ci îi prescrie să-și întrupeze în forma poetică numai acele simțăminte adevărate care se disting prin noblețea lor și, introducând o suflare de idealism 140

142 în existența de toate zilele, sunt demne de a manifesta o subiectivitate de om. Și aci este punctul unde se vede din nou cât de osebită este poezia de ocupațiunea științifică. Un alt mijloc, prin care poezia caută a imita și a produce energia afectului, este contrastul, și ca exemplu cităm mai întâi următoarele versuri noi ale unui june poet român: (M. D. Corne) Pe când frunza-ngălbenită Pe creangă murea, Inima-mi întinerită Vesel te iubea. Azi pe creangă cu plăcere Frunza vei zări, Azi inima-mi de durere Poate va muri. Ce efect frumos pot să producă contrastele ne probează următoarea poezie a lui Goethe: MÂNGÂIERE ÎN LACRIMI [11] De ce, amice, ești mâhnit, Când veseli toți ne-am strâns? Eu după ochii tăi cunosc: Desigur tu ai plâns. Și dacă-am plâns, retras de voi, Am plâns de chinul greu, Și lacrimi curg așa de dulci Alin sufletul meu. Amicii tăi voioși te rog În sânul lor să vii Și orice-n lume ai pierdut 141

143 Mâhnit să nu mai fii. Strigați, vuiți, dar să vă spun Ce pătimesc nu pot. Ah, nu! eu n-am pierdut nimic, Deși-mi lipsește tot. Fii sprinten, dar și cu curaj, Ești tânăr plin de foc, În anii tăi oriunde-ajungi Cu-amor și cu noroc. Ah, nu, acolo n-am s-ajung! Stă prea sus ca să sper, Lucește blând ș-așa frumos Ca steaua cea din cer. De stele să ne bucurăm, Dar nu să le dorim, Și cu plăcere noaptea-ades La ele să privim. Și cu plăcere zile-ntregi Privesc ades la ea; Lăsați ca nopțile să plâng Cât inima mea vrea. Un nou șir de reflecții decurge din acest paralelism între poezie și simțământ îndată ce privim partea lui negativă. Dacă este greu și de multe ori imposibil a analiza natura pozitivă a cerințelor poetice, este, din contră, mai ușor și mai sigur a arăta ceea ce este oprit în poezie, și aci estetica practică își împlinește misiunea ei cea mai folositoare. 142

144 Din aceea că poezia, ca și pasiunea, mărește obiectul și se înalță într-o sferă distinsă, rezultă, ex contrario, că ea trebuie să se ferească de micșorare și de înjosire. Vorbind mai întâi de defectul micșorării, atingem o chestiune destul de importantă pentru poezia română actuală: chestiunea diminutivelor. Formele de substantive și adjective în ică, țică, șică, oară etc. sunt astăzi vițiul contagios de care sufer mai toate poeziile române. Câte scapă de înjosirea ideilor mor de boala diminutivelor. Fiecare poet crede că nu este destul de poetic, de delicat, dacă nu-și diminuează cuvintele, și acum am ajuns așa de departe, încât cu greu se va mai afla vreo poezie română care să nu fie bântuită de aceste forme de decadență lingvistică. Scumpa mea Mariță Zâna mea din cer, Ia dă-mi o guriță Asta-i tot ce cer Ș-apoi Ionițică (Nu-i e destul Ioniță, a făcut Ionițică!) etc. etc. Ce fac cu onoare, Știi c-o gurițică E ca și o floare Ia această cruciuliță Și păstreaz-o-n sânul tău, Tu mai dă-mi a ta guriță Gurița ta, fetiță, e dulce, rumeioară, E garofița creață în a ei primăvară... Și talia-ți gingașă e foarte mlădioasă, 143

145 A tale piciorușe, o scumpa mea frumoasă etc. etc., etc De-ți place, scumpă Lino, aceste versulețe Mariță, guriță, Ionițică, cruciuliță, garofiță, piciorușe, versulețe pentru Dumnezeu! Ce limbă este aceasta? Ce forme de copii nevârstnici? Ce lingușire bizantină? Cu asemenea terminațiuni linse și corupte are să se producă energia, intensitatea, vigoarea impresiunii poetice? Să ne înțelegem: ce rol pot juca diminutivele în poezie? Poezia are să mărească efectul; prin urmare, numai acolo unde anume prin micimea obiectului se produce impresiunea cea mai marcantă, numai acolo diminutivul poate avea locul său special. Toți poeții cei mari ne învață aceasta. Să ne aducem aminte de exemplul citat din Goethe: De sub pământ Un ghiocel De-abia ieșise Tinerel. Veni o albină, Gustă din el: Să știi că natura Când i-a creat, Pentru olaltă I-a destinat. Și textul german cuprinde diminutive, unul din puținele exemple de diminutive în Goethe. Pentru ce? Micimea obiectului este punctul de contrast. Ideea este: armonia cea mare a universului se manifestă până în cele mai mici ființe ale sale. Prin urmare, diminutivul are aci rațiunea sa de a fi. Dar când se află diminutive în fiecare strofă și la fiecare ocaziune, când gura este mică, piciorul mic, Maria mică, Ioniță mic, garoafa mică, versul mic, atunci e mic și poetul, mică și literatura, și toate se află în decadență. E de necrezut pănă unde merge această manie în literatura noastră. 144

146 Un june student, altminteri plin de inteligență, începe a publica niște încercări poetice și le dedică lui V. Alecsandri într-un sonet, care se termină astfel: Primește, poete, aste versurèle, Vreau să leagăn gingaș dorul ce-am visat! Căci sub ale tale falnicearipèle A-și închipui pe dl Alecsandri cu aripi este deja o întreprindere îndrăzneață; dar dacă aripele sunt mari, treacă-meargă! Însă a-și închipui pe dl Alecsandri cu aripèle este o imagine de un ridicol așa de pronunțat, încât, pentru onoarea gustului omenesc, trebuie să căutăm un fel de explicare la întrebuințarea ei. Explicarea este ușurința rimei. Versuri și aripe nu se rimează; hai să facem versurele și aripele! Bălaie și vale nu merge; hai să zicem: Mariuța bălăioară Împreună două flori Și le-aruncă în vălcioară. Gură și garoafă nu se potrivește, hai să zicem: tu ai guriță ca o garofiță; și așa în infinit. Diminutivele românești, în diferință de cele germane, au nefasta proprietate de a cuprinde în terminarea lor silaba intonată; prin urmare, orice cuvânt românesc rimează (când în rimă masculină, când în rimă feminină) cu orice alt cuvânt de același gen îndată ce se pune în diminutiv. Hinc lacrimae. Și pentru această neglijență, pentru lenea poetului de a-și căuta o altă rimă, se corupe poezia întreagă și se introduce în literatură o efeminare și un spirit de miniatură precum nu se mai află nici în ultima decadență a lingușirilor persane și turcești. Cu cât o rimă este mai ușoară, cu atât este mai ieftină și mai comună, și poetul trebuie să se gândească de două ori pentru a o întrebuința. Un poet distins nu va rima niciodată guriță-garofiță. Adăugați la aceasta că noi românii avem o cauză specială de a ne feri de diminutive în poezie, și aceasta este întrebuințarea lor din partea țiganilor. Toți cunoaștem diminutivele servile ce le obișnuia această ginte asuprită, când vorbea limba noastră, și de atunci încoace diminutivele sunt par excellence o manieră țigănească. Ca să simțiți aceasta cu tot dezgustul, citiți următoarele strofe ale unui autor, nu de rând, ci ale unui autor care este astăzi unul din bunii scriitori în proză, dar pe care în poezie... aveți să-l judecați după diminutivele sale: [12] Ții tu minte, oară, pentru-ntâia oară Când la tulpiniță, jos lângă gârliță, Noi ne sărutam? Ții tu minte, oară, noaptea de la moară, 145

147 Grămadă-n droșchiță, când eu pe chichiță Țineam mâna ta? Ții tu minte, oară, în acea căscioară etc. Ții tu minte, oară, acea dumbrăvioară etc., etc. Cu asemenea lucruri avem de gând să punem fundamentul literaturii române? Dacă în rândurile precedente ne-am opus în contra abuzului diminutivelor, cu aceasta nu am voit să zicem că ele sunt cu totul de alungat. Din contră, suntem siliți a le primi în poeziile noastre mai mult chiar decât în poeziile oricărui alt popor, afară de cel italian; fiindcă numai noi și italienii avem în limbă atâtea forme diminutive și totdeodată atâta ușurință de a le aplica la orice cuvânt. Prin urmare, diminutivele sunt oarecum o particularitate caracteristică a limbii noastre, și din această cauză vor avea totdeauna o mare întindere la noi. Dar cu atât mai mult poeții să se simtă provocați a se feri de exces, a nu întrebuința diminutivele nepotrivite cu natura cuvântului (versurele, droșchiță etc.), în genere a nu întrebuința diminutivele prea des și, în orice caz, a nu le întrebuința într-un mod silit, numai pentru a produce rima. Și aci, ca în toate chestiunile ce se referă la natura limbii, poezia populară ne poate servi de model. Cităm, ca exemplu, frumoasa poezie din România-mică, Oltule, Oltețule: Oltule, Oltețule! Seca-ț-ar pâraiele. Să crească dudaiele, Să trec cu picioarele. Oltule, râu blestemat, Ce vii așa turburat? Ce te repezi ca un zmeu Și-mi oprești pe Nițul meu! Schimbă-ți, schimbă-ți apele Slăbește-ți vârtejele, 146

148 Să-ți văd petricelele, Să treacă fetițele, Să le speli picioarele. Iaca neica! Nu e neica! Că de-ar fi venit neicuța, L-ar fi cunoscut leicuța, Bine, bine, nu e neica! Vântule, du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune, Că Florica duce dorul Și i-a-nțelenit ogorul. Vino, Nițule băiete, Ce faci lelea să te-aștepte? Busuiocul a-negrit, Rosmarinu-a-ngălbenit. Lelea plânge, se jelește, Nimeni n-o mai îngrijește. Vino, Nițule băiete, Ce faci lelea să te-aștepte? În toată poezia nici un diminutiv nu este nefiresc sau silit din pricina rimei. Petrele-fetele s-ar fi rimat mai bine decât petricelele-fetițele, deși amândouă nu sunt rime curate; și neica-leica era o rimă tot așa de bună cu neicuța-leicuța. Diminutivele sunt dar, aci, numai dezmierdă ri populare. O altă regulă negativă ce se poate învăța din același punct de asemănare între poezie și pasiune este ca poetul să nu-și înjosească obiectul. Dispoziția poetică se înalță peste sfera de toate zilele; poetul trebuie să o mențină la această înălțime și să nu o coboare la un nivel inferior. Cea mai mare atenție merită, în această privință, alegerea cuvintelor; un singur cuvânt comun este în stare să nimicească toată impresia frumosului, și aceasta pe drept: fiindcă o asemenea înjosire din partea poetului dovedește că era însuși 147

149 lipsit de entuziasmul poetic pe care ar voi să-l deștepte în noi. Si vis me flere, dolendum est primum ipse tibi, zice Horațiu în epistola Ad Pisones. Iubeam cu frăgezime o jună pentru care Viața mi-aș fi dat-o; dar, vai! o am pierdut! Să fiu iubit de dânsa, doream cu înfocare, Dar toat-a mea speranță ca vântul a pierit. O, cât părea de dulce sublima-i sărutare, Eram nebun de dânsa, nu minț, o am iubit etc. Mă costă c-am pierdut-o, mă costă pân la viață etc Ce sunet mă stârnește În a nopții grea tăcere? Mamă bună, ia privește Cine-alin-a mea durere? Angerul vieții mele; Tu ești frumoasa zeiță! Tu între supărări grele Al meu liman, porumbiță! etc De când n-avui convenire Cu tine, frumoasă zână, Anima mea, de pierire Nu-mi răsare zi senină. 148

150 Amoru-n piept sbocotește Și poftește doftorie, Dar nimic nu-i folosește Făr tu! orcine să vie. etc. Se înțelege de la sine că înjosirea este ceva relativ. Totul atârnă de la nivelul la care te pui. Cutare cuvânt este permis într-o poezie populară fiindcă aceasta începe cu expresii obișnuite și apoi se înalță în sfera poetică; pe când același cuvânt în mijlocul unei versificațiuni alese înjosește și nimicește frumosul. Farmecul poeziilor populare e distanța relativă între ideile de rând, care servesc de fond, și între subita noblețe de simțământ, care străbate și se înalță peste dânsele. [13] Din contră, poeziile literare cele rele au un fond de cuvinte alese, de simțăminte cu pretenția de a fi distinse, și deodată din înălțimea lor artificială le aruncă câte un cuvânt înjosirea de toate zilele, care acum îți pare îndoit de comun. Unei poezii populare îi este permis să zică: Frunză verde de piper! Dacă nu e un mister Că ești Dumnezeu în cer, Dă-mi și mie ce îți cer; Că nu-ți cer vrun lucru mare Să-ți fie cu supărare, Nici nu cer vro bogăție Ca să-ți fie de mânie: Ci-ți cer pe drăguța mea, Care m-am iubit cu ea Din vârsta copilărească, Din coliba părintească, Frunză verde flori de soc! Bată-l crucea de noroc, 149

151 Că tot umblă în gropi dând Și nu dă la toți pe rând. Unii cere bogăție, El le dă drăguțe-o mie; Unii cere flori de crini, El le dă mănunchi de spini. Nu mai e noroc în lume, Și-a pierdut și el de nume! Dar unei poezii literare nu-i e permis să se intituleze geana de lacrimi și apoi să zică: Geana-mi de lacrimi e ca o salbă, Arde-te-ar focul, demon spurcat! etc. Sau cum zice altul: Iarăși am văzut-o, mare Dumnezeu! Și iar în durere e sufletul meu, Inima îmi arde, tâmplele îmi bat, Sufletul meu zboară, parcă sunt turbat! Sau cum zice Andrei Mureșanu în Un rămas bun de la Brașov: Rămâneți, baști învechite, Ce ades vă cercetam, P-a voastre ruini turtite Doamne! mult mai cugetam, Că asemenea ursită Va fi mie rinduită! 150

152 Tâmpă [14], frumoasă Sioane! P-al tău vârf când mă suiam, Ca în nescari vii icoane Tot ținutul revedeam! Oar lăsa-m-a cruda soartă Să te mai calc păn la moarte! Dar la ultimul grad de înjosire s-a coborât un scriitor ale cărui versuri cuprind exemple miraculoase pentru tot ce este neiertat în poezie. Trebuie să ne mărginim a extrage pentru cazul nostru câteva rânduri din o baladă a sa, întitulată: TRIUMFUL AMORULUI În natura toată totul reposa. Pănă și chiar gârla în albia sa: Numai o copilă singură veghea Și-n tăcerea nopții astfel ea cânta: Cânta că este orfană și că numai prin onoare poate să dobândească pe Costică. Însă în fereastră bate oarecare, Numaidecât Liza suflă-n lumânare, Totu intră-n tăcere. Un glas mângăios În liniștea nopții vibr-armonios: Eu sunt, Elizo, nu te speria, Dar aprinde lampa, să văd fața ta. A! tu ești, Costică? Eu, angelul meu, Și aștept d-aseară sub balconul tău. Frumoasă purtare! Bine șade zău! Să șezi toată noaptea sub balconul meu! 151

153 Ci ia lasă gluma, dă-te iute jos, Și dă-mi o guriță, angel radios! Să-ți dau o guriță, pe fereastră, eu? Nu mă cunoști încă, domnișorul meu. Eu îmi țiu parola pe care ți-am dat, După cununie să-ți dau sărutat. Dar nici eu parola, Lizo, n-am uitat, Ci dă-mi o guriță, căci am înghețat. etc. Dă-mi o sărutare, o, Eliza mea, Și îți jur că mâine tu ești soața mea! Fapte! fapte! fapte! căci de jurământ Și de vorbe grase prea sătulă sunt. etc. etc., etc. Adio, Elizo! mă duc să mă-nec... Adio! vezi însă unde-i lacul sec... Rezultatul este că a doua zi Costică se însoară cu Liza. Cine ar fi crezut că asemenea platitudine de mahala să se îmbrace vreodată în haina poeziei? Și fiindcă am vorbit de Costică și de Liza, să mai considerăm un alt pericol de înjosire al poeziei: numele proprii. În poeziile epice cu fundament istoric numele proprii sunt, în mare parte, impuse poetului; nu le poate nici ocoli, nici schimba. Dar ele în asemenea cazuri nu strică impresia poetică: faptul că sunt istorice le dă oarecare noblețe de vechime și le ridică peste sfera comună. Însă în poezii lirice numele proprii sunt periculoase. Unele pot trece, d. e. Elena, poate din amintirea antichității grecești, Maria, poate din cauză că este purtat de o ființă venerată a religiunii creștine etc. Dar cele mai multe înjosesc poezia aducând lectorului mai întâi aminte de cutare sau cutare persoană foarte prozaică și comună, care poartă același nume. 152

154 Dar de ce, fetiță, Așa crudă ești, De al tău Ioniță Nu compătimești? * * * Îmi ziceai odată, îmi aduc aminte Cu o voce dulce, ce mult mă-ncânta: Te iubesc, Costică, te iubesc fierbinte, Și nu-ți cer nimica decât mâna ta! * * * Doamne, cât e de frumoasă Lizișoara mea! Și cât e de drăgăstoasă Când mă uit la ea... Eliza s-ar putea zice, Lizișoara e cu neputință în poezie; c est du style de femme de chambre. Încă o dată: poetul nu are să reproducă realitatea crudă; și dacă pe amanta sa o cheamă în realitate Safta sau Lizișoara, atunci să-și păstreze numele pentru el, dar să nu-l pună în poezie, căci prin aceasta și-o înjosește. De poet trebuie să se zică ceea ce zicea Schiller de amiciția junelui Piccolomini: Căci el sta lângă mine ca juneța mea De sufletul lui june, luminate și Și din realitate îmi făcea un vis, Miroculoase deveneau, Asupra tipelor palpabile În ochii mei uimiți, figurile A lucrurilor astei lumi vulgare Banale, seci ale vieții. Tinzând al aurorei magic văl. 3. Cea din urmă asemănare între pasiune și poezie ce ne-am propus a o analiza este dezvoltarea grabnică și crescândă spre culminarea finală, ce o au amândouă deopotrivă. Pasiunea este o stare anormală a sufletului omenesc. Încordarea senzațiunilor, prin care se caracterizează, nu poate dura mult fără a pune sufletul în pericol, și terminarea ei, în proporție cu natura acestui afect, constituie totdeauna o criză intelectuală și fizică, a cărei scară variază de la plâns până la nebunie. Șirul fenomenelor pasiunii nu este decât apropierea crescândă spre acea catastrofă. 153

155 Poezia ne arată aceeași însușire: și ea are cu necesitate un punct de culminare, în care se concentră ideile ei și pe lângă care toate celelalte expresiuni erau numai elemente pregătitoare, oarecum trepte de înălțare; și desigur strofa în care culminează poezia este cea dintâi, care s-a înfățișat în fantezia poetului în momentul concepțiunii și pentru răsărirea căreia poetul a compus pe celelalte; ea este esența, este fapta poeziei și totdeodată măsura pentru efectul ce-l produce; de la ea atârnă lungimea sau scurtimea lucrării, de la ea și tonul în care este concepută: atâtea strofe și acea culoare trebuie să aibă o poezie, câte și care se cer pentru ca strofa culminantă să ne facă impresia cea mai mare. Un exemplu bun este poezia lui Goethe, Erlkoenig [15] : CRAIUL CODRULUI Prin vânt, prin codru-n al nopții sân Trece călare tatăl bătrân. El ține-n brațe copilul său Și-l strânge dulce la piept mereu. Copile dragă, ce teamă ai? Tată, nu vezi pe-al codrului crai Cu o coroană pe capul său? E ceața numai, copilul meu. Copile dulce, mult te-așteptăm, Jocuri frumoase hai să jucăm, Flori pentru tine am câte-i vrea. Rochiți de aur muma ți-a da. Tată, pe rege n-ai auzit În taină câte mi-a făgăduit? Copile-ți pare, te-ai înșelat, Prin frunzi uscate vânt a suflat, Cu mine, dragă, de vei veni, Fetele mele te vor sluji, 154

156 Fetele mele te-or dezmierda Și-n visuri dulce te-or legăna. Nu vezi tu, tată, colo cum joc A regelui fete pe negrul loc? Uită-te bine, sunt trunchiuri mari Și crengi căzute din vechi stejari! Plăcuta ta față mult o iubesc, De nu vii singur, eu te răpesc. Tată, ah, tată, mâna a-ntins! Craiul pădurii iată m-a prins. Tatăl în spaimă aleargă mereu, Băiatul geme în brațul său, Și când în curte el a intrat, Mort pe copil în brațe-a aflat. Ca exemplu va fi tot așa de lămurită următoarea poezie mai scurtă de Th. Gautier: NORUL Sultana vrea să intre în baia din grădină, Ea ultima sa haină acum a azvârlit, Și păru-i în libertate ca o manta divină Pe corpul său cel fraged voios s-a răspândit. De sus iată sultanul la dânsa că privește, Și barba își dezmeardă, zicând în gândul său: Pe turn eunucul aprig se plimbă și păzește, Și nimeni p-astă lume n-o vede decât eu. 155

157 Dar lucru de mirare! un nor din cer răspunde Zicând: Și eu, o, Doamne, o văd colo de sus, Văd sânu-i ce se umflă sub limpedele unde Și corpu-i ce nud șade sub ochii mei expus. Ahmet se făcu galben ca luna întristată, Scoase din brâu hangerul cu artă cizelat... Sultana favorită în sânge stă-necată, Iar norul cel fantastic pe ceruri a zburat. În aceste două poezii este o faptă de catastrofă, care-nseamnă culminațiunea; însă culminațiunea există și acolo unde poetul arată numai impresiuni interioare. D. e.: În a lacului tăcere Raza lunii se adapă, Roze palide-mpletește Printre trestia din apă. Cerbi se plimbă lângă țermuri Sus la cer cătând, În tufiș de-abia se mișcă Paserea visând. Ochiul meu se pleacă-n lacrimi Prin întreaga-mi fire Ca o rugăciune trece O dulce-amintire. (Trad. din Lenau) Ce zburat, ce vâjâire! E un pâlc de ciocârlii! 156

158 Multe flutură prin arbori, Alte zboară pe câmpii; Una sus la cer se urcă Pe scara cântului său; Însă cea mai cântăreață S-a ascuns în pieptul meu. (Trad. din Uhland) Pentru susținerea opiniei noastre vom cita acum, ca și la paragrafele precedente, câteva exemple de poezii rele, a căror eroare consistă în neobservarea regulii de culminare. Cea dintâi eroare în această privință se poate comite prin lipsa totală de gradare treptată. Atunci strofele urmează unele după altele fără vreo măsură după care să se așeze șirul lor, așa încât strofa din mijloc ar putea să fie tot așa de bine cea dintâi sau cea din urmă, și poezia nu mai produce impresia unui întreg organic, ci a unei înșirări de strofe desunite. Îngerel, suflet curat! A ta roșioară față, Trup tinerel delicat, Îmi scurtează-a mea viață. Darurile de la fire Cu care ești înfrumsețită, Sunt mai sus de omenire, Prea frumoasă Afrodită! Nici Minerva, nici Juna, Ma nici frumoasa Diana, Nu e ca tine nici una, Nici a lui Venus icoană. Luna e strălucitoare, 157

159 Însă ale sale rază Nu-s așa desfătătoare Ca delicata ta vază. A tăi frumoși ochișori Scot ruge în verce față, Precum face uneori Soarele în nor roșață. De a tale dulci cuvinte De-ar fi inima de piatră Sau oricât de aspră minte, Tot se va muia îndată. Orice strofă din această poezie, extrasă iarași din mult-citata Culesiune a studenților orădeni, se poate scoate din șirul său și se poate pune în locul oricărei strofe anterioare sau posterioare, fără a schimba impresia. O altă eroare în contra regulii noastre este lipsa gradațiunii în culminare. Atunci partea cea mai însemnată a poeziei, impresia ei cea mai intensivă, se cuprinde încă de la început, și tot ce urmează este numai o scădere a simțământului: poezia nu merge spre culminare, ci spre cădere. Simț că consumă fără-ncetare Un foc putinte sufletul meu, Câteodată în disperare Uit chiar voința lui Dumnezeu. Însăși natura azi mă desparte De o ființă ce o iubesc, Și nu pot altfel decât prin moarte Iar lângă dânsa să mai trăiesc. Vai! suvenire de fericire Încă păstrează inima mea, 158

160 În toate aflu nemulțumire, Căci eu departe suspin de ea. Cum un poet adevărat, care simte în realitate și nu simulează numai, ar putea vreodată, după ce a început a ne spune că este așa de disperat încât uită de D[umne]zeu și vrea să se ucidă, să termine zicând că este nemulțumit și că suspină! După ce am constatat că se află identitate între poezie și între semnele caracteristice ale simțământului și pasiunii, și totodată că în poeziile cele rele eroarea provenea din ignorarea acestei identități, conchidem prin inducțiune ceea ce afirmasem apriori, că poezia cea adevărată nu este decât un simțământ sau o pasiune, manifestate în formă estetică. De aci rezultă că tot ce este produs al reflecției exclusive, politica, morala, teoriile științifice etc., nu intră în sfera poeziei, și orice încercare pentru aceasta a fost o eroare. Exemple sunt din nenorocire prea multe în literatura română pentru a mai avea trebuință de o nouă citare în cercetarea noastră. Câteva, adică cele politice, se află la finea părții I; pentru altele, și mai ales pentru falsa aplicare a formei poetice la opinii asupra științelor, a patriei, a viitorului, a lui Dumnezeu etc., ne pot servi de colecțiune exemplară poeziile lui Heliade, care, cu toată vioiciunea inteligenței, nu arată în scrierile sale nici o inspirațiune de adevărat poet, ci numai o adunare de reflecții manierate. Să nu uităm că în poeții cei mari, a căror chemare poetică este mai presus de contestare, în Corneille, Racine, Shakespeare, Goethe, nu se află nici un vers de politică sau de teorii serioase asupra științelor. Nu că poezia ar fi nedemnă de reflecția științifică sau reflecția științifică nedemnă de poezie: dar aceste sfere provin din operațiuni așa de radical deosebite ale minții omenești, încât confundarea lor este cu neputință, și anume cu neputință într-o stare sănătoasă a literaturii. Unde se întâmplă este un simptom rău nu numai pentru literatură, ci și pentru viața publică. Căci nesocotința deosebirii sferelor în literatură merge paralel cu ignorarea competinței autorităților în stat, și când se introduc reflecții politice în poezie, se introduc și fantezii poetice în politică, două confuzii între care este greu de hotărât care este mai primejdioasă. Recapitulând acum toate concluziunile ce am încercat să le demonstrăm în studiul de față, dobândim următoarele idei principale asupra poeziei: Poezia cere, ca o condiție materială a existenței ei, imagini sensibile; iar condiția ei ideală sunt simțăminte și pasiuni. Din condiția materială se explică determinarea cuvintelor, epitetele, personificările și comparațiunile juste și nouă și totdeodată regula negativă, că poezia să se ferească de noțiuni abstracte. Din condiția ideală se explică mișcarea reprezentărilor, mărirea obiectului și dezvoltarea gradată spre culminare, și totdeodată regula negativă că poezia să se ferească de obiecte ale simplei reflecțiuni. 159

161 Aceste adevăruri le-am demonstrat pe cât se poate demonstra în materie estetică, atât prin cercetări teoretice, cât și prin experiența din exemple. Scopul lor nu este și nu poate fi de a produce poeți; niciodată estetica nu a creat frumosul, precum niciodată logica nu a creat adevărul. Dar scopul lor este de a ne feri de mediocritățile care, fără nici o chemare interioară, pretind a fi poeți, și acest scop îl poate ajunge estetica. Căci asemenea discipline au două mari foloase: Ele îndeamnă întâi pe acela care are talentul înnăscut, să se perfecționeze în arta sa, deșteptându-i atenția asupra multor particularități importante, pe care le-ar fi trecut cu vederea. Ele contribuie, al doilea, să dea publicului o măsură mai sigură pentru a deosebi adevărul de eroare și frumosul de urât. În această din urmă privință ne-a părut importantă pentru noi o cercetare critică asupra poeziei române. Căci mica noastră literatură poetică este în pericol de a confunda acea deosebire elementară. Majoritatea poeților nu merită numele ce și-l uzurpă: din producțiunile lor se vede numai o fantezie seacă de imagini originale și o inimă goală de simțiri adevărate, și mai bine le-ar fi fost lor și nouă dacă niciodată nu ar fi luat pana în mână și nu ar fi lățit în public producțiunile lor nedemne de limbajul muzelor. Căci dacă lipsa de orice literatură este unul din semnele de barbarie a popoarelor, o literatură falsă și urâtă este cel dintâi pas spre degradarea culturii începânde. Aci devine prima datorie a științei de a se opune în contra răului contagios. O critică serioasă trebuie să arate modelele bune câte au mai rămas și să le distingă de cele rele și, curățind astfel literatura de mulțimea erorilor, să prepare junei generațiuni un câmp liber pentru îndreptare Astăzi (1908) ar mai trebui adăogate exemple din poeziile lui Octavian Goga, Al. Brătescu-Voinești, St. O. Iosif, P. Cerna, G. Vâlsan, M. Codreanu, ale drei Maria Cunțan, ale doamnei Elena Fagaro și ale altora. T. M. Despre scrierea limbii române[...]. Traducere română de E[milia] M[aiorescu], pag. 15, 22. Traducere de P. Carp, p. 16, 23, 24, 52, 60. Înțelegem pe Bolintineanu de mai nainte, pănă la 1852, când se făcu publicarea primelor sale poezii; căci peste ultimele lucrări ale sale (Eumenidele etc.) trebuie să aruncăm un văl. Goethe în Faust vorbește mult de științe, Corneille în Horace de fapte din istoria romană, Scribe (dacă este permis a-l numi lângă acești doi) în Verre d eau de politica engleză: însă toate aceste numai pentru a arăta cu prilejul lor simțămintele și pasiunile omenești. 160

162 Nimic nu este absolut în omenire. Jurnalele din noiembrie 1866 ne spun că un american a pus constituțiunea Statelor Unite în muzică; dar cel puțin aceasta ni se spune ca o monstruozitate americană. Când se va simți cu aceeași claritate de toți ai noștri că o poezie asupra constituțiunii este tot așa de monstruoasă ca acea muzică americană! Traducere de T. Scheletti. Poezia o reproducem din Versuinții romani, adică: Culesiune versuarie din foile naționale, editată de studenții școlilor orădene. Oradea-Mare, Această stranie adunătură este plină de poezii de același calibru. Compară Edgar Poe, analiza poeziei sale Corbul, publicată în traducere franceză în Histoires grotesques et extraordinaires. Traducere de N. Schelitti. C. Bolliac De aici se explică profunda impresie ce o produc scenele populare din dramele lui Shakespeare, cu tot cinismul lor. Muntele de lângă Brașov. Traducere de D. N. Schelitti V. MODALITĂȚI DE COMUNICARE ȘI TRANSMITERE A MATERIALELOR CĂTRE ELEVI Cadrele didactice vor contacta telefonic elevii și părinții acestora. Resursele educaționale pot fi puse la dispoziția elevilor prin poștă sau prin intermediul voluntarilor din cadrul unităților de învățământ, ONG-urilor, autorităților locale etc.). Transmiterea resurselor educaționale se face periodic(cel puțin o dată pe săptămână). Transmiterea materialelor elaborate de profesori se poate realiza cu sprijinul autorităților locale, în speță asistenții sociali, angajați ai primăriilor. Aceștia cunosc familiile care au dificultăți financiare, precum și copiii defavorizați. Se poate apela și la sprijinul colegilor de clasă care dețin imprimante și locuiesc în vecinătatea elevilor din grupul țintă. De asemenea, se poate apela și la sprijinul voluntarilor care au realizat site-ul Ei fac cumpărături pentru persoanele vârstnice singure, dar cred că ar fi dispuși să ajute și în această direcție. -,,Telescoala regionala - Alocarea unui spatiu de emisie la o televiziune locala unde cadre didactice (de doua ori pe saptamana ) pot sustine un anumit numar de ore la cateva discipline. - Soferii de pe microbuzele scolare se pot implica in distribuirea resurselor educationale pentru elevii defavorizati si tot acestia pot colecta de la elevi fisele de lucru, testele de evaluare etc. si aducerea acestora la scoala de unde ulterior vor fi preluate de profesori. 161

163 - Autoritatile locale pot desemna angajati din departamentele de Asistenta sociala care sa intermedieze accesul elevilor la resursele educationale transmise de profesorii scolilor. - Utilizarea unor firme de curierat (mult mai eficiente)in ceea ce priveste expedierea materialelor scoala/elev si elev/scoala. VI. MODALITĂȚI DE ASIGURARE A FEEDBACK-ULUI DIN PARTEA ELEVILOR Colectarea fișelor de lucru, fișelor/testelor de evaluare/autoevaluare se face la nivelul unității de învățământ de către persoanele implicate în transmiterea acestora, iar școala asigură transmiterea acestora către cadrele didactice spre evaluare și oferirea feedback-ului către elevi. Elevii care nu beneficiază de conexiune la internet pot realiza un jurnal săptămânal în care pot nota teme, aprecieri, dificultăți. Lunar, părintele poate depune la secretariatul școlii acest jurnal sau un cadru didactic/voluntar se poate deplasa pentru a colecta însemnările elevilor. O altă metodă de obținere a feedback-ului poate consta în realizarea unui portofoliu de lectură pe care tot părintele îl poate depune la secretariat sau tot voluntarul îl poate colecta. Se poate realiza o bază de date în care elevii identifică operele literare care au fost ecranizate. De asemenea, pot ei înșiși realiza un film sau un poster cu personajul preferat. 162

164 VII. BIBLIOGRAFIE Lăcrămioara Mutoiu, Alchimia textului poetic, Editura Versus, Iași, 2006 Lăcrămioara Mutoiu, Roxana Gaman, Propedeutica și pragmatica textului dramatic, Editura Versus, Iași, 2006 Marinela Pantazi, Limba și literatura română, Simulare clasa a VII-a, Editura Booklet, București, 2019 Cristian Moroianu, Ioana Revnic, Iolanda Iacob, Isabella Ioniță, Limba și literatura română, manual pentru clasa a V-a, Editura Corint, București, 2017 Mariana Norel, Petru Bucurenciu, Mihaela Dragu, Limba și literatura română, manual pentru clasa a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2018 Florentina Sâmihăian, Sofia Dobra, Monica Halaszi, Anca Davidoiu-Roman, Horia Corcheș, Limba și literatura română, manual pentru clasa a VII-a, Editura Art, București, 2019 Adrian Costache, Florin Ioniță, M.N. Lascăr, Adrian Săvoiu, Limba și literatura română, manual pentru clasa a IX-a, Editura Art, București, 2005 Adrian Costache, Florin Ioniță, M.N. Lascăr, Adrian Săvoiu, Limba și literature română, manual pentru clasa a X-a, Editura Art, București, 2005 Adrian Costache, Florin Ioniță, M.N.Lascăr, Adrian Săvoiu, Limba și literatura română, manual pentru clasa a XI-a, Editura Art, București,

165 164