Proiect Antreprenor la Centru Competitivitate economică și acțiuni de creștere a ocupării în Regiunea Centru POCU/82/3/7/105889

Transcriere

1 STUDIU ANTREPRENORIAL REGIUNEA CENTRU Proiect Antreprenor la Centru Competitivitate economică și acțiuni de creștere a ocupării în Regiunea Centru POCU/82/3/7/105889

2 SUBACTIVITATEA A.4.2 Realizarea unui studiu antreprenorial cu suportul participării stakeholderilor din proiect privind perspectivele de dezvoltare și riscurile afacerilor care care vor fi implementate prin proiect, conform specificului mediului de afaceri din fiecare județ prezent prin proiect În cadrul proiectului Antreprenor la Centru - Competitivitate economică și acțiuni de creștere a ocupării în Regiunea Centru POCU/82/3/7/

3 CUPRINS: SPECIFICUL ANTREPRENORIAL AL JUDEŢELOR DIN PROIECT I.Judeţul Braşov...4 II. Judeţul Harghita...10 III. Judeţul Covasna...14 IV.Judeţul Alba...19 V.Judeţul Mureş...24 VI.Judeţul Sibiu...37 STUDIU ANTREPRENORIAL PRIVIND MEDIUL DE AFACERI ŞI PERSPECTIVELE ECONOMICE DE DEZVOLTARE A AFACERILOR ÎN REGIUNEA CENTRU Note introductive...45 Obiectivele studiului...47 Metodologia...48 Analiza datelor...49 Constatări stakeholderi...58 GHID ANTREPRENORIAL CONFORM NECESITĂȚILOR IDENTIFICATE PENTRU ANTREPRENORII DIN PROIECT Contextul antreprenoriatului în România...60 Antreprenoriatul feminin Determinările afacerilor Ce este antreprenoriatul social? Profilul profesional al antreprenorului Inițierea unei afaceri Contextualizarea afacerilor Modalitați pentru demararea unei afaceri Înscrierea mărcii la osim

4 3. Pornirea unei afaceri de la zero Alegerea formei juridice pentru înființarea unei afaceri Datele de idenficare a afacerii Noțiuni financiare cheie privind derularea unei afaceri: sistemul de evidența financiara Plata impozitului pe venit/profit Plata taxei pe valoare adaugata (TVA) Patrimoniul unei firme Finanțarea unei afaceri Managementul afacerii Etapele dezvoltarii managementului afacerii Tipuri de management Logistica necesara derularii afacerilor Managementul personalului Strategia de marketing Ce este marketingul? Strategii de vânzare Dezvoltarea produselor/serviciilor afacerii Analiza indicatorilor financiari

5 SPECIFICUL ANTREPRENORIAL AL JUDEŢELOR DIN PROIECT I.Judeţul Braşov I.1 Prezentare generală Situat în partea centrală a ţării, în zona de sud-est a Transilvaniei, judeţul Braşov ocupă, din punct de vedere fizico-geografic, cea mai mare parte a depresiunilor Braşov şi Făgăraş. Amplasarea sa în partea centrală a României, la îmbinarea a două mari lanţuri muntoase: Carpaţii Orientali şi Carpaţii Meridionali, face ca judeţul Braşov să se învecineze cu alte 8 judeţe: Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Covasna, Harghita, Sibiu şi Mureş. Conform Legii 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, judeţul Braşov face parte din Regiunea de Dezvoltare 7 Centru, alături de judeţele Sibiu, Mureş, Harghita, Covasna şi Alba. I.2 Context de dezvoltare şi resurse disponibile Economia județului Brașov este complexă, cu un pronunțat caracter industrial. În judeţul Braşov sunt, în prezent, de companii şi persoane fizice autorizate înregistrate din care sunt active, sunt în insolvenţă, potrivit informaţiilor statistice despre mediul de afaceri din judeţul Braşov. Distribuţia firmelor după gradul de risc este următoarea: 1. risc foarte mare 24.5%, 2. risc mare 2.32%, 3. risc mediu 2.32%, 4. risc scăzut 11.77%, 5. neidentificat 14.57%. Distribuţia firmelor după dimensiune arată astfel: 1. micro , 2. mici 1.434, 3. medii-mari

6 În ceea ce priveşte evoluţia mediei cifrei de afaceri nete a firmelor braşovene, se observă că între 2008 şi 2016 aceasta este relativ mică: în lei, iar în în lei. Media datoriilor nete evoluează şi ea uşor spre îndatorare mai mare: în lei, în lei. În plus, se remarcă şi evoluţia numărului mediu de angajaţi pe companii, care are şi ea un trend descrescător, an de an. Nivelul minim a fost atins în 2015, dar în 2016 se manifestă o uşoară creştere. Cei mai mulţi salariaţi sunt în industrie (40%), urmată de servicii (31%) şi comerţ (18%). Media pierderii nete a companiilor din Braşov are şi ea o evoluţie descendentă: lei, faţă de lei. Nu trebuie trecută cu vedere polarizarea firmelor pe principalele domenii. Cele mai multe sunt în comerţ (31%) şi servicii (44%), dar cea mai mare contribuţie la cifra de afaceri a judeţului o aduce industria. Această are doar 11% din numărul total de firme, în vreme ce contribuţia sa la cifra de afaceri a judeţului este de 46%. Top 5 ramuri industriale în funcţie de cifra de afaceri: 1. Industria mijloacelor de transport 27.08% 2. Fabricarea de maşini şi echipamente 17.72% 3. Producţia şi distribuţia de energie 12.65% 4. Industria chimică 10.93% 5. Industria de prelucrare a lemnului 8.09% Din punctul de vedere al profitabilităţii, sectoarele de activitate se clasează astfel: 1. Servicii (7.40%), 2. Agricultură (6.10%), 3. Industrie (4.40%), 4. Comerţ (2.90%), 5. Construcţii (1.50%). În ceea ce priveşte investițiile străine directe, Braşovul se află pe locul 6 la nivel naţional din perspectiva capitalului social subscris în valută, după Bucureşti, Ilfov, Timiş, Bihor şi Mureş. Cele mai multe companii străine sunt cele din Italia şi Germania, 5

7 la distanţă mică una de altă, însă societăţile din Germania au adus aport de capital de 10 ori mai mare decât cele din Italia. La nivel de resurse ale judeţului, un important segment, în curs de dezvoltare, este segmentul turistic. Judeţul Braşov deţine 32 de arii protejate dintre care 2 sunt parcuri naţionale (Piatra Craiului şi Bucegi). Suprafeţele protejate au 27313,7 ha, reprezentând circa 7 la sută din suprafaţa judeţului. Apele de munte şi de şes sunt populate cu specii diferite de peşti, iar pădurile abundă în specii de amfibieni, reptile, păsări şi mamifere. În cadrul judeţului, pădurile deţin o pondere ridicată, ele reprezentând peste 35,3 la sută din întreaga suprafaţă. Principalele resurse naturale ale judeţului sunt: zăcămintele de cărbune (lignit) de la Vulcan, marmura de la Şinca Veche, calcarul de la Braşov, Codlea, Zărneşti şi Racoş, bazaltul şi andezitele de la Racoş şi Pădurea Bogăţii, gresia de la Teliu, argilele refractare de la Braşov şi Cristian, apele termale de la Codlea şi cele iodo-sodice de la Perşani, Rotbav şi Homorod, apele minerale de la Zizin, toate acestea întregind cadrul natural şi peisagistic deosebit al acestor meleaguri. Populaţia judeţului este distribuită în 4 municipii (Braşov, Făgăraş, Codlea şi Săcele), 6 oraşe (Zărneşti, Râşnov, Rupea, Victoria, Predeal şi Ghimbav), 48 de comune şi 149 de sate. Municipiul Braşov, situat în inima României, este destinaţia turistică favorită în România, iar la doar 13 km de oraş, se găseşte o staţiune unică de iarnă, Poiana Braşov. Sporturile de iarnă, în principal schiul şi snowboardul, aduc în sezonul de iarnă mii de turişti din toată Europa. Plimbările cu sania, cu ski-jetul sau patinajul sunt doar câteva dintre activităţile disponibile în Poiana Braşov. Municipiul Braşov este situat la poalele dealului Tâmpa, la o altitudine de 967 m. Principalele atracţii turistice sunt oraşul vechi fortificat, cartierul Şchei, unde se găsesc un număr de case vechi şi un impresionant patrimoniu de antichităţi şi obiecte de cult vechi. Piaţa Sfatului este considerată un simbol al Braşovului, alături de Biserica Neagră. Situată în oraşul vechi, piaţa a fost, pe parcursul mai multor secole, un centru comercial, social şi cultural al oraşului. Printre atracţiile locale se numără: Bastionul Graft, Biserica 6

8 Neagră, Bastionul Ţesătorilor, prima şcoală românească. Biserica Neagră a fost construită în stil gotic şi domină oraşul Braşov cu dimensiunile sale. Numele bisericii a fost iniţial Sf. Maria. Municipiul Făgăraş este situat în partea central-nordică a depresiunii delimitate natural de MunţiiFăgăraşului şi ai Persanilor şi de râul Olt. Este aşezat pe terasa, relativ joasă, de pe malul stâng al Oltului, tăiat de vechea albie a râului Berivoi care curge acum pe la vestul localităţii. Având o altitudine absolută cuprinsă între 424 şi 441 m, Făgăraşul este străbătut la est-vest de Drumul Naţional 1 şi se află la o distanţă de 66 km de Braşov şi 76 km de Sibiu. Oraşul Codlea, (Zeiden în germană, Feketehalom în maghiară), este situat la marginea nord-vestică a Ţării Bârsei, la poalele Măgurii Codlei. Atât prin prisma trecutului istoric, cât şi a dezvoltării culturale, economice şi politice, Codlea este a doua localitate din Ţara Bârsei, după Braşov. Municipiul Săcele este poarta de acces spre două masive muntoase: Ciucaş şi Piatra Mare. Turiştii pasionaţi de drumeţii montane şi iubitorii sporturilor de iarnă vor găsi aici peisaje deosebit de atractive şi condiţii adecvate pentru practicarea unor sporturi (parapantă, pârtii de schi şi sărituri, telescaun). Oraşul Predeal este situat pe Valea Prahovei, între râurile Prahova şi Timiş, la poalele munţilor Bucegi, la nord-est de aceştia, şi ale munţilor Baiului la nord-vest. Oraşul Predeal este aşezarea urbană situată la cea mai mare altitudine din România, între m m. Climatul montan din zona Valea Prahovei, cu verile răcoroase şi iernile friguroase, face ca staţiunea Predeal să fie de un real interes turistic în toate anotimpurile. Oraşul Predeal oferă privelişti încântătoare, fiind recomandat atât pentru recreere, cât şi pentru refacere, prin aerul său cu umiditate ridicată şi nepoluat. Oraşul Braşov şi împrejurimile dispun de numeroase monumente istorice, de arhitectură, muzee şi instituţii culturale, astfel: Muzee: Muzeul de Istorie Braşov, aflat în Casa Sfatului, Casa Mureşenilor, Muzeul primei şcoli româneşti, din Şchei, având expusă prima carte tipărită în limba română, Muzeul Fortificaţiilor din Ţara Bârsei, amenajat în Bastionul Ţesătorilor, Muzeul- 7

9 restaurant Cetăţuia, aflat în vechea fortificaţie de pe Straja (Dealul Cetăţii), Punctele muzeale din Turnul Negru, Turnul Alb şi Bastionul Graft, Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie; instituţii culturale: Filarmonica Braşov, Teatru Sică Alexandrescu, Opera Braşov, Teatrul pentru copii Arlechino, Centrul cultural Reduta, Casa Bădulescu; monumente istorice: Prima Şcoală Românească, Turnu Alb, Biserica Neagră, Castelul Bran, Muzeul de artă, Biserica Sf. Nicolae, Cetatea Braşovului, Cetatea Râşnov, Palatul Poştelor, Biserica Evanghelică Bartolomeu, Cercul Ofiţerilor, Sinagoga Neologă, Casa Nicolae Teclu, Casa Nicolae Ciurcu, Ruinele Cetăţii, Mănăstirea Franciscană, Liceul Andrei Şaguna, Ansamblul Vămii Braşovului, Capela Inima Reginei Maria, Castelul Beldy. I.3 Avantaje competitive ale zonei În ultimii ani, judeţul Braşov a continuat măsurile menite să propulseze economia şi să crească nivelul de bunăstare al zonei, palierele vizate fiind infrastructura (continuarea investiției la aeroportul din Ghimbav sau lansarea mai multor lucrări de infrastructură rutieră), educaţia, sănătatea, turismul, logistica și sectorul rezidențial. Având în vedere specificul industrial al zonei, o altă dimensiune de interes este creşterea atractivităţii pentru investitori, faptul că atât autorităţile locale, cât şi reprezentanţii mediului privat au în vedere acest aspect, reprezintă un plus la nivel de competitivitate şi orientare a judeţului spre obţinerea excelenţei în domeniul economic. I.4 Principalele zone de risc ale afacerilor În conditiile in care globalizarea a transformat pietele economice intr-un sistem puternic interconectat la nivel international, riscurile pentru companii nu mai sunt izolate in functie de ramurile de activitate sau de locatie. Chiar si pentru managerii experti in riscuri este din ce in ce mai dificil sa anticipeze si sa raspunda in mod eficient la amenintarile tot mai serioase la adresa businessurilor pe care le administreaza. Gestionarea si diminuarea riscurilor este necesara pentru a asigura stabilitatea economică a unei regiuni, indiferent de dimensiunile acesteia, insa 8

10 nu toate pericolele, precum dezastrele naturale, pot fi prevenite cu un maximum de eficienta. Dintre riscurile ce pot afecta competitivitatea şi stabilitatea mediului de afaceri, semnalăm aici: riscurile politice; riscurile legislative; creşterea competitivităţii pe piată; atragerea personalului înalt calificat. Mediul economic din judeţul Braşov este supus şi el unor riscuri, care, dacă nu sunt gestionate în mod corespunzător, vor afecta pe termen lung dezvoltarea economică a regiunii. Principalele provocări la nivelul judeţului Braşov sunt reprezentate de: 1. scăderea populaţiei determinată în principal de doi factori: scăderea constantă a natalităţii şi migraţia populaţiei active către alte regiuni sau alte ţări, care va determina în timp o scădere a populaţiei cu aproximativ 21% până în 2030, fapt care va afecta puternic piaţa forţei de muncă; 2. procesul de îmbătrânire a populaţiei va continua: în prezent la un număr de 100 de persoane active cu vârstă între 15 şi 65 de ani îi revin un număr de 17,4 pensionari; În anul 2030, conform estimărilor, numărul acestora se va dubla la 37 pensionari. 3. lipsa infrastructurii de transport care să încurajeze dezvoltarea schimburilor economice şi atragerea investitorilor străini, care preferă oraşe aflate la graniţa cu vestul ţării sau cele care sunt bine conectate prin aeroport, transport rutier, transport feroviar sau au porturi cu deschidere către mare (precum Constanţa). 1.5 Repere de dezvoltare strategică Pentru judeţul Braşov obiectivul de dezvoltare strategică vizează utilizarea eficientă a tuturor resurselor fizice şi umane existente, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile, în vederea relizării unei dezvoltări economice şi sociale care să ducă pe termen lung la creşterea calităţii vieţii populaţiei judeţului Braşov. Orientarea de bază o constituie valorificarea punctelor tari (cadru natural, vast patrimoniu cultural, capital uman pregătit, centru universitar de tradiție) folosind oportunităţile de creştere identificate (existenţa fondurilor nerambursabile) şi 9

11 reducerea punctelor slabe (lipsa infrastructurii majore de transport, lipsa utilităţilor de bază, rata mare a şomajului, migraţia populaţiei tinere intern şi extern) minimizând, astfel, pe termen lung efectele negative ce pot bloca dezvoltarea (populație îmbătrânită, număr mare al ajutoarelor sociale, lipsa investiţiilor noi, plecarea investitorilor). Pentru a duce la îndeplinirea acestui obiectiv strategic sunt propuse următoarele direcții de dezvoltare: 1.Dezvoltarea infrastructurii judeţului şi a localităților. Brașovul - principal nod de transport și comunicații. 2.Dezvoltarea turismului. Braşovul capitala turismului românesc. 3.Consolidarea și dezvoltarea economiei judeţene. Dublarea PIB-ului braşovean până în Dezvoltarea urbană policentrică. Zona metropolitană Brașov - capitala regiunii de Dezvoltare Centru. 5.Îmbunătăţirea sistemelor de management sectorial de mediu. Braşov capitala verde a României 6.Creşterea calităţii capitalului social uman. Redefinirea statutului/valorilor de a fi Braşovean. 7.Dezvoltarea rurală agricultura, sursă alternativă de venituri. II. Judeţul Harghita II.1 Prezentare generală Harghita este un județ situat în estul Transilvaniei, în zona centrală a României și în partea nord-estică a Regiunii Centru. Reședința județului este municipiul Miercurea Ciuc. Județul Harghita este locuit în majoritate de etnici maghiari. Județul Harghita (cu o suprafață totală de kmp, reprezentând 2,8% din suprafața României) este situat în estul Transilvaniei și se învecinează cu județele Neamț și 10

12 Bacău la est, la vest cu Mureș, la sud cu Brașov și Covasna, iar la nord cu județul Suceava. II.2 Context de dezvoltare şi resurse disponibile Mediul de afaceri din județul Harghita este compus în cea mai mare parte din întreprinderi active în domeniul serviciilor (4.864 societăți), reprezentând 66,73% din întreprinderile din județ. Structura mediului de afaceri este similară celei la nivel naţional (4,3% -agricultură/ 29% -industrie/ 66,7% -servicii). Din punctde vedere al cifrei de afaceri generată de acestea, tot întreprinderile active în domeniul serviciilor generează cea mai mare parte a cifrei de afaceri (52,13%). Conform datelor ORCHarghita, în 2014 funcționau societăți comerciale, ce au realizat milioane lei cifră de afaceri cumulată în Mediul de afaceri a fost puternic afectat de criza economică cunoscând un declin semnificativ în Toate sectoarele şi-au revenit în 2011 prezentând un reviriment de +7,9% în servicii, +8,2%, în industrie și construcții, respectiv +20% în agricultură, silvicultură și pescuit. Dacă în agricultură creșterea s-a menținut, în 2012 industria și construcțiile au frânat până la +1,6%, iar sectorul serviciilor similar, +1,7% a fost un an de dinamizare puternică atât pentru agricultură, silvicultură și pescuit (+18,6%) cât și pentru industrie și construcții (+11,7%), însă serviciile au stagnat (-0,7%). În 2014, agricultura a frânat (+8,7%), serviciile au început să-și revină (+2,9%) însă industria și construcțiile au încetinit (-8,9%). După o perioadă statică , anul 2014 a arătat o creștere a profitului generat de societăţile comerciale atât în domeniul industrie-construcții cât și în cel al serviciilor. Există diferențe mari de profitabilitate a firmelor din diferitele sectoare în județul Harghita, astfel valori scăzute de profitabilitate sunt înregistrate în sectoarele agricultură, silvicultură și pescuit, iar valori relativ mari în sectoarele de intermedieri financiare și asigurări, tranzacții imobiliare, activități profesionale, științifice și tehnice. Sectoarele cu profitabilitate mai redusă sunt prezente într-o pondere mai mare decât media națională în județ, iar cele cu profitabilitate mare sunt subreprezentate în județ. 11

13 Cea mai mare parte a agenţilor economici sunt localizaţi în mediul urban (62,55%), în special în Odorheiu Secuiesc și Miercurea Ciuc, dar şi în Gheorgheni, Toplița și Cristuru Secuiesc. Un aspect pozitiv este faptul că astfel de arii de concentrare sunt situate în toate punctele judeţului, oferind oportunități în ceea ce priveşte mobilitatea forţei de muncă din mediul rural. Județul Harghita a cumulat în 2014, 8,58 mld. lei cifră de afaceri(în scădere cu -2,6% față de 2013) a celor de societăți înregistrate. Cea mai importantă contribuție la cifra de afaceri județeană este adusă de activitățile economice desfășurate în: Odorheiu Secuiesc (35,1%), Miercurea Ciuc (21,9%), Borsec (7,2%). Domeniile economice cele mai performante sunt reprezentate de industria prelucrătoare(în special industria băuturilor și prelucrarea lemnului), dar și construcțiile și comerțul. II.3 Avantaje competitive ale zonei În competiţia globală pentru pieţe, Judeţul Harghita se bazează pe specializarea ofertei şi concentrarea eforturilor de dezvoltare spre domenii-cheie.. În acest context clusterele turistice, agricole, agroturistice, etc. sunt o soluţie de succes datorită faptului că oferă o combinaţie de dinamism antreprenorial, legături intense între asociaţii, companii, instituţii, autorităţi şi consilii judeţene, ce deţin cunoştinţe şi competenţe în domeniul antreprenorial, respectiv sinergii pro-active între actorii principali. II.4 Principalele zone de risc ale afacerilor Aspectele de vulnerabilitate pentru judeţul Harghita sunt la nivelul următoarelor domenii: 1. Rețeaua de infrastructură rutieră care asigură legătura cu oraşele şi zonele de interes turistic are o viabilitate scăzută și este în mare măsură nemodernizată, fapt ce descurajează investitorii și accesul turiștilorîn zonele de interes. La nivelul județului există 27 localitățicu investiții de apă neconforme (din punct de vedere al calității apei) și care sunt expuse în mod realriscului de infringement şi pentru care sunt necesare soluţii de deblocare. 12

14 2. Serviciile turistice sunt slabe calitativ (personal necalificat, nevorbitor de limbi străine), iar lipsa alternativelor cu privire la serviciile oferite (cazare, masă, divertisment) face ca durata medie a înoptărilor să fie scăzută. Dinamica scăzută a strategiei de marketing touristic impulsionează insuficient potențialului turistic, indicele de utilizare a capacității de cazare este scăzut şi adâncit de economia subterană din turism.potențialul balnear este neexploatat -există 10 zone de interes turistic fără bază de tratament sau îngrijire medicală specială, sau cu infrastructură degradată. 3. Integrarea absolvenților pe piața muncii este greoaie ca urmare a faptului că nu există un cuplaj coordonat coerent între domeniile de calificare ale absolvenților și cerințele de pe piața muncii pentru domeniile cu potențial din județ. Oferta scăzută a instituțiilor de învățământ superior, limitarea domeniilor de pregătire pentru viitorii studenți determină migrarea absolvenților de liceu, iar numărul scăzut de creşe influenţează negativ calitatea locuirii. 4. Cultura este un domeniu insuficient finanțat şi nu există o strategie coerentă de a prioritiza direcţionarea fondurilor în funcție de outputul investițiilor. Cultura și turismul cultural se confruntă cu dificultăți în creșterea vizibilității în exteriorul județului; cel mai adesea cultura și evenimentele culturale au o însemnătate ridicată în rândul populației județului insă provocarea o reprezintă atragerea turiștilor în scopul promovării acestui deziderat. 5. Mediul ONG și sectorul privat nu constituie o forță închegată în reprezentarea intereselor comunității locale în societate, iar concentrarea acestora în reședința județului Harghita nu permite o susținere elocventă a intereselor întregii comunități. Mediul privat și ONG-urile au potențial scăzut de absorbție a finanțărilor ce le sunt adresate și adesea se limitează la finanțările provenite în general de la autoritățile publice. II.5 Repere de dezvoltare strategică 13

15 Existenţa unei strategii de dezvoltare economică, cooperare dinamică şi deschisă între antreprenorii locali, reprezintă o abordare cu beneficii clare pentru dezvoltarea economică a unei regiuni. În ceea ce priveşte judeţul Harghita, măsurile de dezvoltare vizează: 1. Dezvoltarea de reţele antreprenoriale, pentru că în competiţia pentru pieţe şansele succesului economic al unei regiuni Judeţul Harghita în acest caz se bazează pe specializarea ofertei şi concentrarea eforturilor de dezvoltare spre domenii-cheie, unde se deţin avantaje competitive, resurse şi competenţe. 2. Sprijinirea iniţiativelor de dezvoltare comunitară, concentrare şi focalizare pe acestea în vederea înfiinţări şi dezvoltări cooperativelor, reţelelor, clusterelor de valorificare al produselor tradiţionale sau de alt tip. 3. Elaborarea unei Strategii de Dezvoltare Economică a Judeţului Harghita orientată către sectoarele economice determinante -agricultura, turismul şi energia-unde se deţin avantaje competitive, resurse şi competenţe sustenabile. III. Judeţul Covasna III.1 Prezentare generală Covasna este un județ situat în sud-estul Transilvaniei, în zona centrală a României. Reședința județului este municipiul Sfântu Gheorghe. Cu excepția sudului extrem al județului, teritoriul acesta face parte din Ținutul Secuiesc, o regiune istorică și etnografică caracteristică, locuită majoritar de secuii maghiari. 14

16 Județul Covasna se învecinează în est cu județul Bacău și județul Vrancea, în sud-est cu județul Buzău, în sud-vest cu județul Brașov iar în partea de nord cu județul Harghita. Situat în partea de sud-est a Transilvaniei, teritoriul acestui județ este legat de spațiul extracarpatic prin pasurile Buzău și Oituz precum și prin mai multe trecători ale Carpaților Răsăriteni. Suprafața totală este de aproximativ kmp. III.2 Context de dezvoltare şi resurse disponibile Judeţul Covasna, cel mai mic din România ca număr de locuitori, a fost un reper pentru industria construcţiilor de maşini, dar şi un simbol pentru piaţa de tutun din România. În prezent, investiţiile majore sunt mai reduse, iar acest lucru se poate vedea şi în cifra de afaceri realizată de companiile din judeţ. Cele circa de companii active în judeţ au realizat împreună o cifră de afaceri de 1,1 miliarde de euro, ceea ce plasează Covasna pe ultimele locuri în România la acest capitol alături de Caraş-Severin, Vaslui şi Botoşani şi în faţa celui mai slab judeţ din România- Mehedinţi, în care firmele au avut un rulaj total de 0,9 mld.euro. Primele 20 de companii din judeţ realizează împreună afaceri de peste 500 de milioane de euro, adică aproape 50% din total. Predomină firmele având ca activitate principală comerțul (peste 38% din total), urmate de cele din industria prelucrătoare (16,8%) și de cele din sectorul tranzacțiilor imobiliare și serviciilor pentru întreprinderi (13,2%). 13 din cele14 firme mari, cu peste 250 salariați, activează în industria prelucrătoare și una în domeniul comerțului. Exceptând sectorul producerii și distribuției energiei electrice, a apei și a gazului, celelalte domenii înregistrează ponderi ale întreprinderilor mici și microîntreprinderilor de peste 90% din numărul de firme la nivel de ramură. Analizate strict prin prisma indicatorilor financiari, nivelurile cele mai ridicate ale productivității muncii s-au înregistrat în industria extractivă, în domeniul comerțului și în sectorul producerii și distribuției energiei electrice, energiei termice, gazului și apei. La polul opus, niveluri scăzute de productivitate se înregistrează în unitățile economice din domeniul învățământului, al sănătății și al sectorului hotelurilor și restaurantelor. 15

17 Județul Covasna dispune de un potențial agricol semnificativ.terenurile arabile însumează peste 83 mii hectare, pășunile aproape 61 mii hectare, fânețele aproximativ 41 mii hectare, iar livezile circa 4500 hectare. Terenurile arabile sunt localizate cu precădere în partea centrală a județului, constituită din întinsa depresiune a Brașovului și în luncile râurilor. Solurile se încadrează în clasa de fertilitate medie și în mai mică măsură în clasa de fertilitate ridicată, iar condițiile de climă permit cultivarea majorității cerealelor, furajelor, legumelor și plantelor tehnice. Județul Covasna se numără printre cei mai importanți producători de cartofi și sfeclă de zahăr la nivel național, cultura acestor plante având aici condiții idealede dezvoltare. Suprafața ocupată de livezi s-a redus semnificativ în ultimii 15 ani, în prezent fiind de aproximativ 1000 hectare. Turismul beneficiază în județul Covasna de un potențial important, reprezentat de cadrul natural pitoresc, apele minerale folosite în scop terapeutic și de obiectivele sale culturale de certă valoare. Calitatea deosebită a apelor sale minerale și factorii climatici au favorizat apariția în secolul 19 a formelor incipiente de turism balnear în județul Covasna, care s-au dezvoltat apoi în stațiuni precum Covasna, Balvanyos, Malnaș Băi, Șugaș Băi sauvâlcele. Stațiunea Covasna este una din cele mai importante stațiuni balneare din România fiind recomandată pentru tratarea bolilor aparatului cardiovascular, bolilor dermatologice, bolilor aparatului digestiv, bolilor endocrine, ale aparatului locomotor etc. În ultimii ani stațiunile din județ au intrat întrun proces de modernizare necesar pentru a putea valorifica importantul potențial al turismului balnear din zonă. Pe teritoriul județului Covasna se găsește rezervația științifică Mestecănișul de la Reci, rezervație complexă, cu cea mai mare întindere din județ, situată în lunca Râului Negru. Zona protejată cuprinde un complex de mlaștini eutrofe, populate de o serie de specii rare, relicte glaciare. Dezvoltarea turismului cultural se bazează pe valorificarea în scop turistic a unor obiective cultural istorice de valoare, situate cu precădere în municipiul Sfântu Gheorghe (cel mai important dintre acestea fiind Muzeul Național Secuiesc sau în municipiul Târgu Secuiesc(oraș 16

18 cu un pitoresc centru istoric și un muzeu al breslelor), dar și în localități rurale precum Ghelința(biserică romano-catolică cu fresce datând din secolul al 14-lea). III.3 Avantaje competitive ale zonei La nivelul județului Covasna, agricultura și zootehnia au un potențial ridicat, nu pe deplin valorificat dacă nivelul exporturilor animalelor și produselor animale este satisfăcător, în schimb cel al produselor vegetale este încăunul scăzut. Județul Covasna se situează pe primul loc la nivel național în ceea ce privește ponderea terenurilor cultivate din totalul suprafeței județului astfel că o altă resursă este reprezentată de potenţialul de dezvoltare al agriculturii. Mediul economic local este unul activ în ceea ce privește asociativitatea. Inițiativele de clusterizare sunt dinamice, asociațiile întreprinzătorilor reușind să se conecteze la avantajele comparative și competitive ale județului prin crearea de clustere în domenii precum turism, agricultură, energie verde, textil, industria lemnului etc. Mai trebuie amintit faptul că la nivelul județului există două parcuri industriale în Târgu Secuiesc și un al treilea în Sfântu Gheorghe. Turismul reprezintă o prioritate evidentă pentru județul Covasna. Potențialul este dat și de faptul că acest domeniu este o zonă cu productivitate peste media națională. Județul poate stimula comunitățile locale în dezvoltarea unui profil bine definit de turism (cultural, balnear, agroturism) și poate coordona dezvoltarea unei hărți integrate a capacităților de turism la nivel local. Turismul integrat are o bază solidă în această zonă cu identitate comunitară specifică. Apropierea de o zonă cu atracție turistică majoră (Brașov) poate să fie valorificată în ceea ce privește atragerea fluxurilor de turiști. Dezvoltarea coerentă a turismului presupune inițiative și eforturi dedicate resursei umane care activează în această zonă -inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea inițiativelor agroturistice la nivelul comunităților rurale mici. III.4 Principalele zone de risc ale afacerilor Aspectele de vulnerabilitate identificate la nivelul judeţului Covasna vizează următoarele domenii: 17

19 1. Riscuri în ceea ce priveşte resursa umană calificată. Județul Covasna are carențe în termeni de populație cu studii superioare, doar 9,8% din populație finalizând cel puțin studii de nivel licență. Situația se poate traduce pe termen mediu și lung într-o reducere a atractivității județului pentru investiții cu valoare adăugată ridicată și care pot aduce venituri semnificative populației, scăderea toleranței și probleme de sănătate pentru populație, deficitul educațional fiind asociat cu un comportament mai riscant (consum mai ridicat de tutun și alcool, neprezentarea cu regularitate la controale medicale etc). 2. Persistenţa unor factori de risc la nivel macroeconomic precum nivelul redus de colectare al taxelor şi evaziunea fiscală, sustenabilitatea sistemului de pensii, vulnerabilităţi ale sistemului de sănătate, arierate încă persistente în întreprinderile de stat. 3. Infrastructură de afaceri insuficient dezvoltată fapt care afectează apetitul investițional în special al investitorilor străini și în general un mediu neprielnic pentru investiții (birocrația administrativ, instabilitatea cadrului legal, corupție, influență politică). 4. Probleme sociale sărăcia și excluziunea social, pondere redusă a populației cu studii superioare, îmbătrânirea populației, migrația. III.5 Repere de dezvoltare strategică Existenţa unei strategii de dezvoltare economică, cooperare dinamică şi deschisă între antreprenorii locali, reprezintă o abordare cu beneficii clare pentru dezvoltarea economică a unei regiuni. În ceea ce priveşte judeţul Harghita, măsurile de dezvoltare vizează: 1. Finanțarea mediului economic pentru dezvoltarea durabilă a mediului de afaceri 2. Transferul de know-how, competitivitate și valorificarea rezultatelor cercetării de către mediu de afaceri 3. Sprijin pentru mediul de afaceri în dezvoltarea de proiecte sau parteneriate 18

20 4. Asigurarea accesul la informații privind sursele de finanțare eligibile pentru mediul de afaceri 5. Dezvoltarea programelor de instruire/reprofesionalizare/calificare pentru inserția pe piața muncii; 6. Linii de finanțare pentru programe de incluziune socială a unor categorii defavorizate; 7. Politici locale pentru păstrarea forței de muncă calificată în orașe sau inițierea unei afaceri IV. Județul Alba IV.1. Prezentare generală Județul, situat în partea centrală a României, cu o suprafață de hectare (2,6% din suprafața României), are locuitori. Se învecinează cu județul Cluj la nord, cu județul Bihor și județul Arad la vest, cu județul Hunedoara la sud-vest, cu județul Vâlcea la sud, iar cu județul Sibiu și județul Mureș în est. Capitala județului, Alba Iulia, este situată pe malul drept al Mureșului (la metri altitudine), la confluența cu râurile Ampoi și Sebeș, si are o populație de de locuitori. IV.2 Context de dezvoltare şi resurse disponibile Economia județului Alba este predominant îndreptată spre sectorul industriei - în special industria prelucrătoare. În prezent pilonii principali ai industriei judeţului Alba care au cea mai mare pondere sunt: fabricarea autovehiculelor de transport; industria de prelucrare a lemnului; industria alimentară; fabricarea echipamentelor electrice; fabricarea de mașini, utilaje și echipamente; 19

21 Acestora li se adaugă următoarele domenii care au o pondere mai mică în economia judeţului: fabricarea articolelor de voiaj şi a încălțămintei și fabricarea produselor din minerale nemetalifere. De menţionat este faptul că domeniul fabricarea articolelor de voiaj şi a încălţămintei a prosperat începând cu sfârşitul anilor 90 ca urmare a dezvoltării producţiei în sistem lohn, reprezentat de societăţile Arieşul Conf S.A. de la Baia de Arieş, Fair Play Impex S.R.L. din Alba Iulia în domeniul textil, Rapel S.A. în domeniul confecţiilor din piele şi în domeniul confecţionării încălţămintei Rekord S.R.L. şi Matin Maier S.R.L. din Alba Iulia. Industria extractivă şi chimică sunt două ramuri cu tradiţie îndelungată, puternic afectate de restructurările masive din ultimele decenii, care dispun totuşi de un potenţial ridicat de dezvoltare în condiţiile efectuării unor investiţii majore de modernizare, precum şi a unui management performant. Principalele firme cu sediul în județul Alba având industria ca obiect principal de activitate: Extracția minereurilor neferoase, a sării și a materialelor și rocilor de construcție: Cuprumin; Industria alimentară și a băuturilor: Transavia, Albalact, Jidvei, Alpin 57 Lux, Prefera Foods, Transeuro, Montana Popa, Solina Romania; Industria de prelucrare a lemnului și producerea mobilei: Holzindustrie Schweighofer, Kronospan Sebeş, Transilvania Production, Alredia, Stratuscom, Savini Due; Industria confecțiilor textile și încălțămintei: Arieșul Conf, Ciserom, Fair Play Impex, Lenjerie Werk 83, Rekord, Galway Sport, Matin Maier, Rapel; Industria construcțiilor de mașini: Star Transmission, Star Assembly, Bosch Rexroth, Uzina Mecanică Cugir, IAMU, Nova Grup, VCST Automotive Production Alba; Industria betonului și a produselor din beton pentru construcții: Elis Pavaje, Florea Grup, Prebet Aiud; Industria metalurgică: Saturn; Industria porțelanului: Apulum, IPEC, Axa Porcelaine; Industria hârtiei și cartonului: Pehart TEC. 20

22 Cifra de afaceri a judeţului Alba a crescut cu 123% în ultimii şapte ani. Evoluţia este dată, în principal, atât de investiţiile companiilor cu sedii în judeţul Alba, dar cu afaceri în ţară şi peste hotare, cât şi ale concernelor străine, în special din industria componentelor auto. În topul naţional, judeţul Alba este situat pe locul 18 cu o cifră de afaceri de 14,8 mld lei în anul Bilanțul activităților economice realizate în judeţul Alba după criteriul volumului cifrei de afaceri în perioada ne arată că sectorul industrie generează peste jumătate din cifra de afaceri totală a firmelor din judeţ, urmat de sectorul comerț care se menţine la 26%. Sectorul transport deţine o pondere de 7%, urmat de sectorul construcţii cu 6% şi sectoarele servicii, respectiv agricultură, cu ponderi de 5% din cifra totală de afaceri. Referitor la dinamica înregistrărilor din perioada în judeţul Alba, tendinţa este de creştere, doar în anii 2013 şi 2014 s-a remarcat o uşoară scădere raportată la anul 2010, în anii următori tendinţa fiind din nou de creştere. Cea mai mare creştere s-a înregistrat în 2017, când s-au înregistrat societăţi, faţă de doar 718 societăţi înregistrate în anul 2010, practic numărul înmatriculărilor s-a dublat în acest interval. Antreprenorii care doresc să înceapă o afacere în județul Alba au la dispoziție terenuri și spații aparținând atât domeniului public al autorităților publice locale, cât și domeniului privat. În domeniul Comerțului internațional cu bunuri, în cadrul regiunii Centru, în totalul exporturilor realizate în decembrie 2016 judeţul Alba a avut o pondere de 21,0%, fiind situat pe locul trei, după judeţele Braşov (clasat pe locul I cu o pondere de 30,8%) şi Sibiu (cu 30,5%). Cf. Comunicat presă al Direcţiei Regionale de Statistică Alba Nr. 114/ , Comerţ Internaţional în Regiunea Centru Februarie Companiile înregistrate în judeţul Alba au trimis pe pieţele externe produse în valoare de 1,3 mld. euro, mai mult cu aproape 30% faţă de anul 2015, conform datelor de la INS, fapt suţinut de exportatorii tradiţionali din industria lemnului (Kronospan şi Holzindustrie Schweighoffer, ambele situate în Sebeş), dar mai ales de două companii de top din industria auto (Star Transmission şi Star Assembly, aparţinând grupului Daimler din Cugir, respectiv Sebeş şi Bosch Rexroth din Blaj). Din 21

23 valoarea totală a exporturilor României realizată în anul 2017, judeţul Alba deţine o pondere de 3,9%, importurile având o pondere de 1,9%. Comparativ cu anul 2016, exporturile au fost mai mari cu mii euro (+86,5%), în timp ce importurile au crescut cu mii euro (+61,3%). Principalii parteneri de relaţii internaţionale ai judeţului, în anul 2016, după ponderea în valoarea totală a exporturilor şi importurilor au fost: - la export : Germania (40,7%), Italia (12,5%), Japonia (12,0%); - la import: Germania (42,4%), Italia (10,6%), Ucraina (6,0%). IV.3 Avantaje competitive ale zonei creşterea accesibilităţii pentru afaceri prin construirea de autostrăzi şi linii de cale ferată de mare viteză; terenuri disponibile pentru investitori; existenţa unor infrastructuri de producţie disponibile şi racordate la utilităţi; infrastructură şi utilităţi publice atractive pentru dezvoltarea afacerilor; aşezarea geografică şi accesibilitatea favorizează dezvoltarea afacerilor; resurse naturale diversificate şi calitative; suprafeţe agricole şi resurse faunistice importante, respectiv fond funciar; prezenţa unui număr relativ mare de investitori străini în judeţ, fapt ce poate atrage şi alte investiţii; tendinţa de creştere a întreprinderilor mici şi mijlocii IMM-uri în Regiunea Centru şi în judeţul Alba; industrie de fabricare a componentelor auto dezvoltată; forţă de muncă existentă dispusă la reconversie profesională în anumite zone; număr mare de furnizori de formare profesională acreditaţi; existenţa unor infrastructuri de producţie şi practică pentru învăţământul dual; reţea satisfăcătoare de pregătire profesională şi vocaţională; patrimoniu cultural istoric valoros; nivel redus al poluării în special în mediul rural; atitudinea prietenoasă faţă de mediul de afaceri a instituţiilor, cetăţenilor şi turiştilor. Autostrăzi; Drumuri de importanță europeană. 22

24 IV.4 Principalele zone de risc ale afacerilor resurse forestiere, miniere, minerale şi naturale insuficient exploatate; infrastructură pentru afaceri slab dezvoltată în municipii şi oraşe (parcuri şi platforme industriale); servicii de consultanţă în domeniul afacerilor slab dezvoltate; cultură antreprenorială limitată; utilaje, tehnologii preponderent învechite, management şi marketing neperformante; sector cercetare-dezvoltare, transfer tehnologic şi inovare în declin accentuat şi cu personal redus; servicii de cercetare-dezvoltare, transfer tehnologic şi inovare din cadrul întreprinderilor slab dezvoltate sau inexistente; promovare modestă a mediului de afaceri din judeţ; număr redus de cooperări internaţionale/ misiuni economice; mediu de afaceri slab dezvoltat şi nediversificat la nivel rural; reţele utilitare şi infrastructuri ce necesită modernizare în vederea creşterii atractivităţii localităţilor pentru investitori şi mediul de afaceri local; calificări prefesionale ale forţei de muncă disponibile inadecvate pe piaţa muncii; necorelarea ofertei educaţionale şi de formare profesională cu nevoile pieţei muncii; şomaj ridicat în unele zone monoindustriale şi localităţi cu potenţial slab de dezvoltare şi grad de sărăcie ridicat; agricultură şi zootehnie predominant de subzistenţă cu exploataţii mici şi fărâmiţate; potenţial viticol şi pomicol insuficient valorificat; centre locale de colectare, depozitare, prelucrare aproape inexistente; terenuri agricole, forestiere, pomicole şi viticole degradate şi abandonate; reticenţă a deţinătorilor de terenuri şi a producătorilor privind asocierea; patrimoniu istoric şi cultural insuficient pus în valoare (cetăţi, biserici, vestigii). IV.5 Repere de dezvoltare strategică Creșterea calității vieții în zonele urbane și rurale combinată cu protejarea naturii și promovarea patrimoniului cultural reprezintă prioritățile perioadei

25 Direcție strategică 1 - Dezvoltarea echilibrată a teritoriului județean, întărirea vitalită ții zonelor rurale și susținerea acelor unități administrativ teritoriale cu probleme în recuperarea decalajelor existente; Direcție strategică 2 - Creșterea competitivității orașelor, prin atragerea de noi investiții, prin promovarea patrimoniului natural și cultural, prin realizarea de investiții publice și forme de management adecvat ce contribuie la integrarea acestora în politici regionale active în dezvoltarea zonelor rurale și a turismului; Direcție strategică 3 - Consolidarea și realizarea de noi forme asociative ce susțin parteneriatul teritorial între unități administrative și reprezentanți ce contribuie la dezvoltarea economică, socială educațională și culturală a județului. V. Județul Mureș V.1. Prezentare generală Județul Mureș este situat în zona central-nordică a țării în centrul Podișului Transilvaniei. Județul Mureș se învecinează cu alte șapte județe. Județul Mureș are o suprafață totală de km² care reprezintă 2,8% din suprafața totală a țării. Judetul Mureș are o populație de locuitori din care: etnici români, adică 53,26% din totalul populației și etnici maghiari, adică 39,30% din totalul populației. Populația din mediu urban în proporție covârșitoare se află în municipiul reședință de județ, Târgu Mureș cu locuitori, urmat de Reghin cu locuitori, Sighișoara cu locuitori, Târnăveni cu locuitori, Luduș cu locuitori, Sovata cu locuitori, Iernut cu locuitori, Ungheni cu locuitori, Sărmașu cu 6942 locuitori, Miercurea Nirajului cu locuitori şi Sângiorgiu de Pădure cu locuitori. Județul are 11 municipii și orașe din care 4 municipii (Târgu Mureș, Reghin, Sighișoara, Târnăveni), 7 orașe (Iernut, Luduș, Miercurea Nirajului, Sângiorgiu de Pădure, Sărmașu, Sovata, Ungheni) și 91 comune cu 464 sate. V.2 Context de dezvoltare şi resurse disponibile 24

26 Principalele resurse naturale ale județului sunt constituite din gaze naturale, rocile pentru materiale de construcție, izvoarele minerale clorosodice, pădurile. Judeţul Mureş dispune de un potenţial de dezvoltare ridicat, determinat de aşezarea geografică centrală şi de condiţiile naturale variate şi prielnice unei ample dezvoltări economice. Industria se caracterizează printr-o varietate mare a ramurilor producătoare, cu specializări de importanţă naţională, între care menţionăm: industria extractivă a gazului metan ocupă un loc important în industria respectiv economia judeţului Mureş, fiind principala sursă de gaze naturale a ţării, în ceea ce priveşte industria naţională. industria de exploatare şi prelucrare a lemnului este una dintre cele mai dezvoltate ramuri industriale, în special datorită faptului că în această zonă a ţării materia primă se găseşte din abundenţă. Producţia de medicamente a cunoscut o evoluţie ascendentă în ultimii ani, devenind o ramură de bază în industria judeţului, reprezentativ în acest domeniu fiind municipiul Tîrgu Mureş. producţia de mobilier şi instrumente muzicale. Producţia de mobilier a judeţului Mureş este una dintre cele mai importante dinţară, precum şi cea de instrumente muzicale. Cea din urmă este recunoscută atât la nivel naţional, precum şi la nivel internaţional prin calitatea şi tradiţia viorilor fabricate în Reghin. industria chimică şi producţia de medicamente este reprezentată în municipiile Târgu Mureş şi Târnăveni, unde se produc îngrăşăminte chimice, carbid, produse chimice anorganice de bază, anti-dăunători. prelucrarea cauciucului şi a maselor plastice cuprinde producţia de anvelope din oraşul Luduş şi trei firme producătoare de mase plastice, în Tîrgu Mureş. industria alimentară, băuturi, reprezentative pentru aceasta fiind municipiile Târgu Mureş, Reghin, Sighişoara şi oraşul Sovata. 25

27 industria textilă, încălţăminte şi confecţii din textile şi piele este reprezentată prin producţia de ţesături din bumbac şi tip bumbac, confecţii textile, pielărie şi încălţăminte în municipiile Târgu Mureş şi Sighişoara. produse din minerale nemetalice (geamuri, sticlărie, cărămizi, ţigle, var, prefabricate pentru construcţii, alte materiale de construcţii, sticlă decorativă, porţelan, faianţă) cuprinde producţia de geamuri trase (2 mm grosime), sticlărie, cărămizi, blocuri ceramice, ţigle, poame şi olane din argilă, var şi prefabricate din beton armat. Tot în ramura produselor din minerale nemetalice este cuprinsă şi producţia ceramică (faianţă menaj, sticlă şi porţelan fosfatic) de la Sighişoara, care cunoaşte o dezvoltare tot mai mare în ultimii ani. maşini, echipamente, aparate electrice se regăseşte în municipiul Târgu Mureş şi în măsură mai mică în Sighişoara, Reghin, Luduş. Principalele companii din sectorul industrial: EON Energie România, cu sediul social în Târgu Mureș, înființată în anul 2007 cu cifra de afaceri în anul 2012 de milioane lei, capital social de 184,8 milioane lei, obiectul principal de activitate fiind producția și furnizarea energiei electrice, termice și gaze. Societatea avea în anul 2012 un număr de 521 salariați. SC AZOMUREŞ SA, firmă înfiinţată în anul 1991 prin transformarea vechiului combinat în socitate comercială, cu capital preponderent american. Firma are obiect de activitate producerea îngrăşămintelor chimice, azotoase, complexe a melaminei atât pentru intern cât şi pentru export. În anul 2012 aceasta avea o cifră de afaceri de 1829,3 mil lei şi 2623 angajaţi, acestea având un trend descendent în anul 2013, asfel: cifra de afaceri a scăzut la mil lei (87 la sută), iar numărul de salariaţi la 2457 (93,6 la sută). SC SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE GAZE NATURALE-ROMGAZ SA, firmă înființată în anul 1991, având obiect de activiate extracția petrolului brut și a gazelor naturale. În anul 2012 firma avea o cifră de afaceri de 1184 milioane lei și 1688 salariați SC EON GAZ DISTRIBUŢIE SA, are obiect de activitate distribuirea combustibililor gazoși prin conducte, a luat fiinţă în anul Capitalul social al firmei în anul 2012 a 26

28 fost de 1472,3 milioane lei din care 274 milioane lei subscris și vărsat, cifră de afaceri de 744,4 milioane lei, iar firma avea un număr de 3738 salariați. În anul 2013 cifra de afaceri a scăzut la 726,5 milioane de lei, iar numărul de salariați la SC ROMCAB SA, firma a fost înființată în anul 1995 și are obiect de activitate fabricarea de cabluri cu fibră optică. Aceasta avea în anul 2012 un capital de 59 milioane lei din care subscris și vărsat 23,5 milioane lei, capital care în anul 2013 a crescut la 94,5 milioane din care 23,5 milioane vărsat. Cifra de afaceri era în anul 2012 de 267,9 milioane lei și care a crescut în anul 2013 la 499,5 milioane lei (cu 73 la sută mai mare). Numărul de salariați în anul 2012 a fost de 283, care a crescut la 349 în anul 2013 (cu 23,3 la sută mai mare), ducând la creșterea productivității muncii. SC KASTAMONU ROMÂNIA SRL, cu sediu în Reghin, firma a fost înfiinţată în 1991, şi are obiect de activitate tăierea şi rindeluirea lemnului, iar principalele produse fabricate sunt palul melaminat, foi de uşi etc. Firma este cu capital olandez, iar în anul 2012 a avut o cifră de afaceri de 267,3 milioane lei şi 786 angajati. În anul 2013 cifra de afaceri a crescut la 461,2 mil lei şi 856 angajaţi, principalele produse fiind destinate exportului. SC SANDOZ SRL, cu sediul în Târgu Mureş, a fost înfiinţată în anul 1995 şi are obiect de activitate fabricarea produselor farmaceutice, firma este cu capital integral elveţian. Firma avea o cifra de afaceri în anul 2012 de 261,2 milioane lei și 225 salariați. În anul 2013 cifra de afaceri a crescut la 268 milioane lei, iar numărul salariaților la 257. SC HIRSCHMANN ROMANIA SRL, cu sediul în Chirileu, Mureș și obiect de activitate fabricarea echipamentelor electrice și electronice pentru autovehicule. Firma este cu capital integral austriac și a fost înființată în anul În anul 2012 aceasta avea o cifră de afaceri de 192,8 milioane lei și 773 salariați. În anul 2013 cifra de afaceri a scăzut la 175 milioane lei (- 9,2 la suta) și 510 salariați (-34 la sută). SC ZAHĂRUL LUDUŞ SA, înființată în anul 1991 cu capital francez, obiectul de activitate fiind fabricarea zahărului. În anul 2012 firma avea o cifră de afaceri de 171,6 milioane lei și 213 angajați, iar în 2013 acestea au fost de 180,8 milioane lei cifră de afaceri și 220 numărul de angajați. 27

29 SC BIO EEL SRL, a fost înființată în anul 1992, jumătate din capital francez, jumătate românesc. Obiectul de activitate a firmei este comerțul cu ridicata a produselor farmaceutice. Cifra de afaceri a fost de 128,3 milioane de lei în anul 2012 iar numarul de salariați de 164. Cifra de afaceri a scazut cu 12,7 la sută (117,3 milioane lei) iar numărul de salariaţi a fost aproximativ același de165 salariați. Reţeaua de drumuri publice din judeţul Mureș, deși este mare, nu este suficient de dezvoltată, pentru a face faţă traficului în creştere în ultima perioadă, fiind necesară terminarea autostrazii Transilvania pentru a face legatura între Târgu Mureș-Cluj și Europa Occidentală. De asemenea, sunt necesare fonduri pentru modernizarea reţelei existente, aceasta fiind modernizată în proporţie de 21,5 la sută. În anul 2012 lungimea reţelei de drumuri era de 2117 km din care 455 km 31 modernizaţi. Pe aici trece drumul european E60, (Brest-Nantes-Basel (Bâle)-Viena-BudapestaOradea- Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti-Constanţa). Judeţul Mureș dispune de un aeroport internațional în funcţiune, amplasat în imediata vecinătate a orașului, la Vidrasău. Aeroportul a fost înființat în anul 1936 și a suferit numeroase modificari și dezvoltări în timp, având loc consolidarea și modernizarea infrastructurii. În prezent pe aeroport operează mai mulți operatori (Cimber Air, Tarom, Wizz Air), care au curse aproape zilnic, cu destinația Barcelona, Budapesta, Billund, București, Bologna, Dormund, Londra, Madrid, Milano,etc. Traficul de pasageri anual a crescut de la un an la altul fiind de peste 300 mii de pasageri în anul V.3 Avantaje competitive ale zonei Pe baza Analizei SWOT şi a Profilului socio-economic al judeţului Mureş, pot fi definite următoarele scenarii pentru dezvoltarea economică a judeţului în următoarea perioadă: 1. judeţ al serviciilor medicale şi farmaceutice de înaltă calitate: creare de clustere în domeniul medical şi farmaceutic ; 28

30 2. judeţ al comerţului interregional: folosirea de poziţionarea geografică centrală şi de avantajele unui nod intermodal de transport rutier şi feroviar, la intersecţia a două (viitoare) autostrăzi şi beneficiind de existenţa Aeroportului Transilvania, cu statut internaţional; 3. judeţ al industriilor cu valoare adăugată ridicată: dezvoltarea de platforme industriale pentru încurajarea activităţii productive; 4. judeţ al turismului cultural, balnear, montan şi rural: diversitatea formelor de turism şi diversitatea generată de coexistenţa a 4 naţiuni în judeţul Mureş. 5. judeţ al serviciilor regionale de intervenţii în situaţii de urgenţă: localizarea bazei operaţionale regionale în Tîrgu-Mureş 6. judeţ al produselor agricole competitive: valorificarea potenţialului agricol al judeţului Mureş 7. judeţ al dezvoltării antreprenoriale urbane şi rurale: valorificarea potenţialului productiv şi inovativ al producătorilor locali. Alte aspecte relevante în ceea ce priveşte dezvoltarea economică a judeţului: Finalizarea construcţiei Parcului Industrial Vidrasău Sector industrial diversificat Orientarea industriei spre prelucrarea resurselor şi produselor existente în regiune Existenta unei infrastructuri de producţie disponibilă, reprezentată de vechile amplasamente industriale abandonate Industrie caracterizată printr-o varietate mare a ramurilor producătoare, cu specializări de importanţă naţională Tendinţa de creştere a numărului IMM-urilor Potenţial de forţă de muncă ridicat, bine calificat în numeroase domenii Potenţial turistic ridicat utilizabil pe tot parcursul anului datorat peisajului montan, tradiţiilor, monumentelor arhitecturale şi istorice 29

31 Densitate mare de centre balneoclimaterice care oferă tratament pentru toate tipurile de afecţiuni; Numeroase arii protejate - parc naţional, parcuri naturale, monumente ale naturii şi rezervaţii; Capacitate turistica ridicată Înfiinţarea serviciului salvamont la nivelul judeţului în anul 2004 Concentrare de naţionalităţi care asigură interferenţe culturale cu o mare varietate de tradiţii şi obiceiuri Forţă de muncă bine pregătită profesional şi numeroasă La finele anului 2011, în judeţul Mureş existau firme active10, 85,6% dintre acestea încadrându-se în clasa microîntreprinderilor, 11,84% în clasa întreprinderilor mici, 2,19 % în cea a întreprinderilor mijlocii şi doar 40 firme (0,34% din total), se situau în categoria întreprinderilor mari. Predomină firmele având ca activitate principală comerţul (peste 35,81% din total), urmate de cele din industria prelucrătoare (13,03%), construcţiile (9,28%) şi activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice (8,65%). Din cele de unităţi locale active, doar 40 au avut peste 250 de angajaţi. În privinţa locaţiei firmelor din judeţul Mureş, având ca obiect principal de activitate industria, o parte însemnată a acestora sunt situate în zona intravilană a aşezărilor urbane, ceea ce atrage după sine dificultăţi de natură operaţională (legate de aprovizionare, distribuţie), limitarea unor dezvoltări ulterioare (lipsă teren pentru extindere), dar şi conformarea cu normele de mediu, din ce în ce mai stricte în privinţa calităţii ambientului. Realocarea activităţilor din zonele locuite înspre cele industriale este benefică atât pentru populaţie, din punctul de vedere al îmbunătăţirii calităţii aerului şi a apei, reducerii poluării fonice, cât şi pentru investitori, care în urma stimulentelor fiscale şi a altor avantaje determinate de gruparea a mai multor societăţi în acelaşi spaţiu investiţional furnizori şi clienţi - îşi pot rentabiliza afacerea. Exporturile de mărfuri joacă un rol tot mai important în dezvoltarea economică a judeţului Mureş. Principalele mărfuri exportate sunt produsele chimice (25,2% din 30

32 total), produsele textile (17,9%) maşinile, utilajele şi echipamentele electrice (12,7%), mobilierul (12,7%). Produsele agricole şi materiile prime deţin ponderi neglijabile în exportul judeţului (sub 2%). În anul 2012, potrivit datelor de la Comisia Naţională de Prognoză, PIB-ul pe cap de locuitor în judeţul Mureş a fost de 5,535 euro, sub media naţională, care se situează la euro, judeţul Mureş ocupând astfel poziţia 12 în topul judeţelor din România. În ultimii ani, firme multinaţionale şi-au deschis filiale locale şi au realizat un volum semnificativ de investiţii, contribuind astfel la revigorarea industriei judeţului. Domeniile spre care s-a îndreptat majoritatea investiţiilor străine sunt industria auto şi a componentelor auto, componente electrice şi electrotehnice, industria uşoară. Crearea Parcului Industrial de la Vidrasău este unul dintre primii paşi în diversificarea activităţii economice în judeţ, însă se resimte lipsa serviciilor de cercetare, inovare şi transfer tehnologic. V.4 Principalele zone de risc ale afacerilor Infrastructura de transport local necorespunzătoare Densitatea mare a satelor creează probleme în ce priveşte infrastructura de transport şi utilităţile acestora Lipsa centurilor ocolitoare produce gâtuiri ale traficului în oraşe (Tîrgu Mureş, Reghin, Sighişoara) Pondere redusă a drumurilor judeţene şi comunale modernizate Densitate redusă a drumurilor publice faţă de media la nivel naţional Disparităţi între numărul de IMM-uri înfiinţate între mediul urban şi cel rural Oferta serviciilor de consultanţă în domeniul afacerilor slab dezvoltate (serviciilor de consultanţă pentru elaborarea de studii de marketing, management de proiect, analize financiare, etc. Numărul mic de IMM-uri active în mediul rural si insuficienta dezvoltare a acestora în sectorul serviciilor, în general Sectorul cercetare-dezvoltare, transfer tehnologic si inovare slab dezvoltat 31

33 Lipsa serviciilor de cercetare-dezvoltare, transfer tehnologic şi inovare din cadrul întreprinderilor economice Relaţiile de colaborare dintre cercetarea universitară şi sectorul economic sunt slab dezvoltate Investiţii reduse în tehnologie performantă Desfiinţarea unor unităţi industriale tradiţionale şi pierderea pieţelor pe acest segment Subvalorificarea resurselor turistice din judeţ Calitatea scăzută a serviciilor în domeniul turistic Lipsa unor itinerarii turistice tematice care să valorifice potenţialul natural/antropic Durată redusă a şederii turiştilor Utilităţi turistice nemodernizate şi dotare tehnică necorespunzătoare. Indicele de utilizare a capacităţilor turistice aflate în funcţiune este scăzut Existenţa unor unităţi de cazare la standarde calitative necorespunzătoare Lipsa dotării unităţilor de cazare cu echipamente TIC (Tehnologia informaţiei şi comunicării) Lipsa programelor şi a resurselor financiare necesare protejării patrimoniului; Investiţii reduse în tehnologii de protecţie a mediului Staţiuni turistice şi balneo-climaterice care au nevoie de investiţii pentru reabilitare Reţeaua unităţilor de practicare a agroturismului insuficient dezvoltată V.5 Repere de dezvoltare strategică La nivelul judeţului Mureş există o reţea de localităţi urbane cu o structură şi repartiţie relativ echilibrată în teritoriu. Gradul de urbanizare a municipiilor şi oraşelor din judeţ diferă. Municipiul Tîrgu Mureş, reşedinţa judeţului, are un grad ridicat de dezvoltare şi este un pol de dezvoltare urbană. Sighişoara, Târnăveni, şi Reghin corespund şi ele necesităţilor impuse de indicatorii prevăzuţi de lege şi prin funcţiile complexe pe care le îndeplinesc privind serviciile de bază, piaţă de muncă, funcţii culturale şi de 32

34 agrement, etc., reprezintă centre de polarizare pentru zonele rurale adiacente. În oraşul Sovata - staţiune balneoclimaterică recunoscută pe plan naţional - a avut loc în ultimii ani o dezvoltare importantă în privinţa echipării tehnico-edilitare, însă nici această localitate nu îndeplineşte în totalitate condiţiile corespunzătoare rangului ierarhic de oraş (ex: lipsa judecătoriei şi parchetului). Municipiul Târnăveni, oraşele Luduş şi Iernut au cunoscut o urbanizare în perioada dezvoltării unor ramuri industriale, localităţi care în prezent se află în declin datorită caracterului monoindustrial şi a restructurării economice, motiv pentru care ele nu au o influenţă corespunzătoare în privinţa dezvoltării zonelor rurale adiacente. Oraşele Sărmaşu, Ungheni, Miercurea Nirajului şi Sângeorgiu de Pădure care pot fi considerate entităţi urbane noi - au un grad de urbanizare redus, cu o pondere ridicată a localităţilor componente (sate aparţinătoare) în totalul populaţiei acestora. Aceste localităţi urbane ar trebui să fie noduri de creştere şi dezvoltare ale localităţilor din jurul lor. Pentru ca ele să devină centre urbane în adevăratul sens al cuvântului - localităţi cu rol polarizator - este necesară susţinerea financiară cu precădere a acestor oraşe, ca prin dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare, facilitarea ocupării forţei de muncă şi diversificarea serviciilor, acestea să îşi amplifice rolul pe care îl deţin în judeţ. Aşa cum municipiul Tîrgu-Mureş, declarat pol de dezvoltare, a beneficiat de fonduri nerambursabile în perioada datorită acestui statut, considerăm oportună alocarea de resurse financiare pentru oraşele mici, pentru întărirea funcţiilor acestora ca localităţi cu rol polarizator. Pe de altă parte, şi sprijinirea oraşelor mari, care sunt centre de polarizare pentru oraşele şi comunele învecinate, nuclee ale economiei inteligente, trebuie avută în vedere, aceasta fiind una din priorităţile politicii de dezvoltare urbană durabilă în perioada Diversele dimensiuni ale vieţii urbane economică, socială, culturală şi de mediu sunt strâns legate între ele şi succesul în materie de dezvoltare urbană poate fi atins numai prin intermediul unei abordări integrate. Dezvoltarea mobilităţii trebuie încurajată prin întocmirea planurilor de mobilitate, luând în considerare toate problemele legate de infrastructură şi de 33

35 mediul înconjurător, prin care să se asigure condiţiile şi pentru un transport alternativ: creşterea gradului de utilizare a transportului public, stimularea înnoirii parcului auto şi promovarea autovehiculelor curate. Activităţi prioritare în ceea ce priveşte dezvoltarea strategică: - dezvoltarea infrastructurii de afaceri prin crearea/extinderea/modernizarea de zone economice, platforme industriale, parcuri industriale, parcuri tehnologice, agro-parcuri, incubatoare de afaceri - creşterea atractivităţii zonelor economice prin dezvoltarea infrastructurii conexe: asigurarea/ extinderea/ modernizarea utilităţilor şi serviciilor aferente infrastructurii de afaceri (căi de transport şi comunicaţii, utilităţi tehnico-edilitare, tehnologia informaţiei, etc.) - sprijin pentru realizarea unor studii de identificare a domeniilor de activitate cu potenţial de creştere la nivelul judeţului Mureş, localizarea acestora în teritoriu, identificarea şi clarificarea situaţiei juridice terenurilor, reactualizarea planurilor de amenajare a teritoriului, asigurarea utilităţilor necesare, identificarea partenerilor publici şi privaţi - consolidarea capacităţii IMM pentru absorbţia forţei de muncă şi a instrumentelor de finanţare europeană - îmbunătăţirea performanţelor economice şi a impactului activităţilor economice asupra mediului - accesarea de fonduri nerambursabile de către întreprinzători, pentru dezvoltarea serviciilor specializate de sprijin şi consultanţă în afaceri atât pentru întreprinzătorii consacraţi cât şi pentru start-up-uri şi spin-off-uri, în special pentru IMM-uri (pentru elaborare de proiecte, implementare de sisteme de management al calităţii, retehnologizare, etichetarea ecologică a produselor, servicii de consultanţă în domeniul CDI, al serviciilor, al proiectelor-pilot, promovare de bune practici, etc.) 34

36 - promovarea antreprenoriatului, pentru înfiinţarea şi dezvoltarea microîntreprinderilor de către întreprinzători ( în special tineri până la vârsta de 35 de ani, femei, locuitori în mediul rural). - Sprijinirea dezvoltării IMM-urilor în domenii care reflectă noile cerinţe şi provocări la nivel european, cum ar fi industriile culturale şi creative, turismul, serviciile sociale (legate de îmbătrânirea demografică, de îngrijire şi sănătate) produsele şi servicii de ecoinovaţie, economia cu emisii scăzute de carbon şi de eficienţa resurselor - sprijin pentru creşterea competitivităţii IMM-lor prin retehnologizare - utilizarea de echipamente, metode şi procese de producţie moderne, performante, investiţii în eficienţă energetică, dezvoltarea instrumentelor online şi alte facilităţi utilizând tehnologia IT&C. - dezvoltarea IMM-lor agricole, prin sprijinirea restructurării, dezvoltării şi inovării, utilizarea raţională şi durabilă a suprafeţelor agricole, îmbunătăţirea calităţii şi producţiei agricole. - dezvoltarea IMM-lor agro-industriale şi sprijinirea înfiinţării reţelelor de colectare/prelucrare/valorificare a produselor agroalimentare provenite de la producători agricoli locali în diferite zone ale judeţului, în funcţie de specificitatea zonei (ex: Târnăveni vinificaţie; Reghin prepararea fructelor; Sărmaşu, Iernut - prelucrarea peştelui; Sighişoara, Luduş - prelucrarea cărnii, a plantelor textile; Miercurea Nirajului prelucrarea legumelor; Deda prelucrarea fructelor de pădure, etc.) - dezvoltarea şi profesionalizarea resurselor umane din sectorul IMM, asigurarea formării profesionale adecvate şi în acord cu cerinţele pieţei - Stimularea interacţiunii şi cooperării între întreprinderi pentru facilitarea transferului de cunoştinţe, schimbul de bune practici şi eficientizarea utilizării resurselor financiare, umane şi materiale - Diseminarea de cunoştinţe şi schimbul de experienţă în vederea dezvoltării de noi produse, procese şi tehnologii în sectoare cu potenţial de creştere în judeţ 35

37 Creşterea puterii de reprezentare a firmelor în raport cu terţii -Dezvoltarea de noi modele de afaceri, inclusiv noi lanţuri de valori şi organizarea activităţilor de marketing. 36

38 VI. Județul Sibiu VI.1. Prezentare generală Judeţul Sibiu, situat în centrul României, în partea de sud a Transilvaniei, străjuit de munţii Făgăraşului, Cibinului şi Lotrului, la o distanţă de 273 km de Bucureşti, capitala ţării, se încadrează între următoarele coordonate: - între şi latitudine nordică, localităţile extreme fiind satul Prod, comuna Hoghilag, în nord şi satul Paltin, comuna Boiţa, în sud; - între şi longitudine estică, la extreme situânduse comuna Jina în vest şi satul Ţeline, comuna Brădeni, în est. Încadrându-se între judeţele de mărime mijlocie, judeţul Sibiu ocupă o parte a Podişului Transilvaniei cu o suprafaţă de 5433 km², ceea ce reprezintă 2,3 % din teritoriul ţării, clasându-se pe locul 24 din acest punct de vedere, şi 15,9 % din teritoriul Regiunii Centru. Organizarea administrativă a judeţului cuprinde: 2 municipii (Sibiu şi Mediaş), 9 oraşe (Agnita, Avrig, Cisnădie, Copşa Mică, Dumbrăveni, Miercurea Sibiului, Ocna Sibiului, Sălişte, Tălmaciu) şi 53 de commune. Populaţia judeţului era la de , dintre care de gen masculin şi de gen feminin, în mediul urban şi în mediul rural. VI.2 Context de dezvoltare şi resurse disponibile Atractivitatea turistică a sudului Transilvaniei şi a judeţului Sibiu este determinată de bogăţia şi diversitatea resurselor turistice, fiind potenţată de legătura organică cu populaţia şi cultura germanică dar şi cu alte grupuri etnice. Interesele turiştilor identificate şi nuanţate în acest capitol, constau în: - Cunoaşterea patrimoniului cultural; - Contactul cu atmosfera tradiţională din sate; - Relaxarea într-un cadru natural pitoresc; - Practicarea unui turism activ şi sportiv; - Factorii curativi, turism de sănătate şi de înfrumuseţare; În cadrul Regiunii Centru judeţul Sibiu ocupă locul patru în ceea ce priveşte lungimea drumurilor publice, locul cinci în ceea ce priveşte lungimea drumurilor naţionale şi locul patru în ceea ce priveşte lungimea drumurilor locale - judeţene şi comunale. În judeţul Sibiu există următoarele drumuri publice naţionale, judeţene şi comunale: Ø 6 trasee 37

39 de drumuri naţionale, din care: 2 trasee de drumuri europene: E 68 (DN 1) şi E 81 (DN 7); 2 trasee de drumuri naţionale principale: DN 7C şi DN 14; 2 trasee de drumuri naţionale secundare: DN 14A şi DN 14B. Ø 51 trasee de drumuri judeţene; Ø 72 trasee de drumuri comunale. Drumul european E 68 Frontiera Nădlac-Arad-Deva-Sebeş-Sibiu-Braşov - Drumul european E 81 Frontiera Giurgiu-Bucureşti-Piteşti-Sibiu-Cluj NapocaSatu Mare- Frontiera Halmeu - Coridorul IV Pan-European Frontiera Nădlac-Arad-Deva-Sebeş- SibiuBraşov-Ploieşti-Bucureşti-Slobozia-Constanţa. Judeţul Sibiu dispune de Aeroportul Internaţional Sibiu care se dovedeşte a fi un punct forte în transportul la nivelul judeţului. Acesta aparţine C.J. Sibiu şi este poziţionat pe drumul DN1, la 6 km vest de centrul istoric şi administrativ al oraşului Sibiu, fiind situat la o altitudine de 443 m. În prezent se asigură legături directe interne cu Bucureşti şi Timişoara şi externe cu Germania, Austria, Spania, Anglia, Turcia şi Grecia, existând 6 companii aeriene care operează de aici: Austrian Airlines, Blue Air, Tarom, Atlas Jet, Carpatair şi Lufthansa. Judeţul Sibiu dispune de o mare diversitate de ecosisteme, habitate şi specii sălbatice datorită cadrului natural variat. Evaluarea biodiversităţii a fost realizată în cea mai mare parte pe baza a numeroase studii de specialitate, care s-au focalizat însă în general pe zona montană a judeţului. O concentrare mare de habitate cu un număr ridicat de specii rare, relicte şi endemice a fost identificată în masivele montane Făgăraş, Cindrel şi Lotru. Deşi judeţul Sibiu deţine doar 2,3% din suprafaţa României, prin poziţia sa geografică, prin diversitatea formelor de relief şi marea amplitudine altitudinală a acestuia cu repercusiuni asupra tipurilor de climat dar şi ca urmare a celor peste două secole de cercetări botanice, la nivelul judeţului a fost identificate 63% din speciile cormoflorei national. Rata de urbanizare la nivelul județului Sibiu era în 2010 de 66,8%, fiind superioară mediei înregistrate la nivel național sau regional. 38

40 Din cele 425,3 mii persoane, reprezentând populația totală a județului la 31 decembrie 2009, populația activă numără 185,5 mii persoane (43,6% din total), în timp ce resursele de muncă însumează 277,6 mii persoane, reprezentând 65% din populația județului. La finele anului 2008, în județul Sibiu existau firme active, 88,0% dintre acestea încadrându-se în clasa microîntreprinderilor, 9,2% în clasa întreprinderilor mici, 2,3% în cea a întreprinderilor mijlocii și doar 55 firme (0,5% din total), se situau în categoria întreprinderilor mari. Predomină firmele având ca activitate principală comerțul (peste 31% din total), urmate de cele din sectorul tranzacțiilor imobiliare și serviciilor pentru întreprinderi (19,9%) și de cele din industria prelucrătoare (14,9%). 36 din cele 55 firme mari, cu peste 250 salariați, activează în industria prelucrătoare, alte 5 firme mari activează în construcții, câte 4 în domeniul comerțului și în sectorul transporturilor, 2 firme mari în domeniul tranzacții 15 imobiliare și alte servicii pentru întreprinderi și câte 1 firmă mare în sectorul producerii și distribuției energiei, apei și gazului. Principalele firme cu sediul în județul Sibiu având industria ca obiect principal de activitate: Producerea și distribuția gazului natural : Romgaz, Transgaz Industria alimentară și a băuturilor : Scandia Română, Boromir, Salconserv Industria confecțiilor textile și încălțămintei: Euroconf, Modex, Sib Dress, Somarest, Transeuro Textile, Incstar Industria construcțiilor de mașini și utilaje: SNR Rulmenți, Uzina Mecanica Mârșa Industria de armament: Uzina Mecanica Mârșa Industria electrotehnică: Marquardt Schaltsysteme SCS, Simea, Siemens Electrical Installation Technology, Raguse Medizinische Produkte Romania Industria mijloacelor de transport: Compa, Kromberg & Schubert, Continental Automotive, Faurecia Seating Tălmaciu, Takata Petri, Thyssen Krupp Bilstein Compa, Construcții metalice: Armax Gaz Servicii industriale: Dafora 39

41 Metalurgie neferoasă: Sometra Industria bunurilor casnice: ul Industria sticlei: Geromed, Vitrometan, Sticla Avrig Exporturile de mărfuri joacă un rol tot mai important în dezvoltarea economică a județului Sibiu. Principalele mărfuri exportate în anul 2009 au fost mașinile și echipamentele (41% din total), produsele textile (20,3%), mijloacele de transport (9,6%). Turismul beneficiază în județul Sibiu de un potențial important, reprezentat de cadrul natural deosebit și de obiectivele sale culturale de certă valoare. Arealul montan, prin Munții Făgăraș (supranumiți Alpii Transilvaniei datorită înălțimii și masivității lor), Munții Cindrel, și Munții Lotrului constituie principala zonă de atracție turistică a județului Sibiu. VI.3 Avantaje competitive ale zonei Poziție avantajoasă în centrul țării Număr mare de investitori autohtoni și externi Mediu economic bine dezvoltat, propice pentru investitori Forță de muncă relativ numeroasă și bine calificată Municipiile Sibiu și Mediaș, poli puternici ai dezvoltării economice Piață de desfacere bine reprezentată Tradiție în domeniul industriei Universități și aeroport Colaborare bună cu mediul de afaceri extern Mare potențial turistic VI.4 Principalele zone de risc ale afacerilor În unele orașe și zonele rurale economie slab dezvoltată Multă populație inactivă Accesabilitate redusă în unele zone Impozite și taxe ridicate care împiedică dezvoltarea mediului de afaceri Migrația forței de muncă bine pregătită 40

42 Falimentul unor platforme industriaale mari, precum Copșa Mică VI.5 Repere de dezvoltare strategică Sibiul, oraș cu tradiție industrială, a trecut printr-o schimbare majoră a structurii economice, fiind vizibile noi sectoare de activitate, dar și sectoare tradiționale aflate în stagnare sau chiar în declin. Compoziția sectorului secundar și terțiar acoperă forța de muncă rezidentă asigurând un venit peste media națională. Sectorul privat, prin prisma solicitărilor făcute pentru dezvoltare, este activ și a țintit, prin accesarea fondurilor europene, la creșterea nivelului de competitivitate prin tehnologizare, formare profesională și deschiderea către noi piețe. Profilul economic este determinat de activitățile industriale din domeniul echipamentelor electrice și electronice pentru autovehicule și pentru motoare de autovehicule, susținute în special de firme cu capital străin. La aceste activități se adaugă serviciile ce susțin sectorul de turism cultural, bazat pe patrimoniul existent, pe agenda culturală și pe reputația Capitalei Culturale Europene din Din perspectiva dinamicii activităților economice, criza financiară a afectat numărul firmelor, cu toate acestea rata șomajului se menține scăzută. La nivel teritorial, Sibiul are o rază importantă de polarizare în regiune, atrăgând un volum important de forță de muncă din aproape întreg județul. Climatul favorabil pentru afaceri și accesibilitatea crescută a municipiului favorizează deplasările navetiștilor, precum și localizarea de noi activități economice. La nivelul orașului, problemele economiei privite din punct de vedere spațial se referă la o dispersare a activităților economice, cu costuri de transport și în detrimentul consolidării unui pol economic urban consistent. Se remarcă o concentrare a activităților productive în zona industrială Vest și în zona de Est, dar și existența de terenuri și clădiri industriale nefolosite și poluate, în proximitatea zonei centrale. Economia municipiului Sibiu în următoarea perioada va susține atingerea obiectivelor Strategiei Europa In acest sens creșterea calității aerului și a apei, reciclarea eficientă și managementul deșeurilor, creșterea numărului de certificate LEED1, mărirea suprafețelor verzi și reducerea celor poluate, producerea și folosirea de surse 41

43 de energie regenerabile, precum și creșterea accesului cetățenilor la servicii și informații, vor fi direcțiile determinante în dezvoltarea viitoare a municipiului. Pentru dezvoltarea viitoare vor trebui urmărite: (1). capacitatea de tehnologizare și specializare a sectorului secundar și terțiar, inclusiv finanțele și (2). nevoile de dezvoltare a teritoriului din punct de vedere economic și nevoile de dezvoltare a firmelor. Pe baza tendințelor identificate, dezvoltarea economiei pentru perioada următoare, se bazează pe trei piloni: o industrie tehnologizată și nepoluantă, un turism cultural sprijinit de un sector de servicii aflat în diversificare și specializarea sectorului de servicii către o economie verde și către industria cul1 LEED (Leadership in Energy & Environmental Design) este un program de certificare a construcțiilor verzi, ce recunoaște cele mai bune practici și strategii de proiectare și construcție 97 turală/creativă. Susținând conceptul dezvoltării inteligente SMART City primul pilon se referă la dezvoltarea și consolidarea sectorului de producție industrială. Tendințele semnalate în acest sector sunt de tehnologizare și de diversificare prin creșterea ponderii industriei creative în design și cercetare. Pilonii 2 și 3 vizează sectorul terțiar serviciile turistice și serviciile suport pentru activități creative. In ceea ce privește dezvoltarea în continuare a turismului cultural, este necesară o mai profundă cunoaștere a acestui sector pentru a putea anticipa și răspunde la evoluția specifică a cererii și a cerințelor generale privind un turism durabil (transport, alimentație, siguranță, ospitalitate). Economia Smart a municipiului vizează trei domenii prioritare. Primul se referă la integrate rea economiei locale in economia mondială prin respectarea standardelor de mediu și calitate. Al doilea domeniu este propriu politicilor firmelor și se referă la creșterea productivității. Al treilea domeniu se referă la profesionalizarea pieței de muncă și la diversificarea acesteia prin creșterea spiritului inovativ și antreprenorial al forței de muncă locale/ regionale. In acest sens susținerea parteneriatelor cu infrastructura de educație și a firmelor private angajatoare este fundamentală. 42

44 Dezvoltare producției va continua cu precădere în zonele industriale din Vest și Est ale municipiului, datorită condițiilor excelente de acces și terenului liber (cu preponderență în zona Vest). Noile investiții vor fi ghidate din punct de vedere urbanistic de reglementările Planurilor Urbanistice Zonale realizate și aprobate de Consiliul Local. Densitatea funcțiunilor economice și deplasarea forței de muncă va fi ghidată de nivelul de echipare edilitară și coordonată prin planul de mobilitate, urmărind cu prioritate valorificarea zonelor cu vocație economică, accesibilitatea în zonele/punctele de interes turistic din Sibiu, cât și din regiune, și aspectele ce privesc managementul traficului, reducerea poluării, inter modalitatea. Strategia integrată de dezvoltare urbană va urmări să îmbunătățească în continuare climatul de afaceri și atractivitatea orașului pentru investiții, prin dezvoltarea teritoriului urban și a factorilor ce determina decizia de localizare, sau dezvoltare/expansiune a întreprinderilor. In acest sens, acțiunile administrației publice locale vor viza domeniile de accesibilitate/mobilitate, echipare cu servicii și utilități publice, patrimoniu și locuire. Programul Operațional Regional, prin axa prioritară 4 și prin celelalte axe, finanțează proiecte din aceste domenii. De asemenea, strategia va susține extinderea și specializarea infrastructurii de sprijinire a afacerilor de la nivel local, dezvoltarea parteneriatului între firme private și mediul universitar, susținerea lanțurilor de producție, prin facilitarea accesului firmelor la rezultate ale cercetării, tehnologizare și resurse umane, precum și dezvoltare serviciilor către cererea pieței, către inovare/creativitate și turism. Programul Operațional Competitivitate, dar și POR axa 1 și 2 finanțează inițiativele sectorului public și sectorului privat în acest sens. Măsurile de dezvoltare a forței de muncă, de ocupare a grupurilor vulnerabile prin servicii de formare profesională, de consiliere, vor contribui de asemenea la dezvoltarea economică și la creșterea incluziunii sociale. Proiectele din acest domeniu pot fi finanțate prin Programul Operațional Capital Uman. 43

45 44

46 CAPITOLUL II STUDIU ANTREPRENORIAL PRIVIND MEDIUL DE AFACERI ŞI PERSPECTIVELE ECONOMICE DE DEZVOLTARE A AFACERILOR ÎN REGIUNEA CENTRU 1. NOTE INTRODUCTIVE Antreprenoriatul este abilitatea de a face ceva din absolut nimic. Este inițierea și construirea unei întreprinderi, mai degrabă decât privirea și admirarea uneia. Este abilitatea de a identifica oportunități unde alții văd haos, contradicții și confuzii. Este abilitatea de a construi o echipă care să completeze propriile abilități și propriul talent. Este bagajul de cunoștințe necesar găsirii, gestionării și controlării resurselor. Și nu în ultimul rând, este dorința de a-ți asuma riscuri (Timmons, 1989, p.1 apud. Cromie, 2000, p.8). Pornind de la aceată definiţie cuprinzătoare şi poetică a conceptului de antreprenoriat, privit ca proces creativ, vom face unele observaţii menite să clarifice rolul activităţilor propuse în cadrul proiectului ANTREPRENOR LA CENTRU COMPETITIVITATE ECONOMICĂ ȘI ACȚIUNI DE CREȘTERE A OCUPĂRII ÎN REGIUNEA CENTRU. Timmons asociază ideea de antreprenoriat cu o serie de abilităţi de a face, de a identifica oportunităţi, de a valorifica resurse, motiv pentru care cel mai logic demers în slujba dezvoltării domeniului de afaceri îl reprezintă cultivarea unor astfel de abilităţi în rândul celor interesaţi să le dobândească. Mai specific, proiectul ANTREPRENOR LA CENTRU COMPETITIVITATE ECONOMICĂ ȘI ACȚIUNI DE CREȘTERE A OCUPĂRII ÎN REGIUNEA CENTRU îşi propune : 1. Îmbunătăţirea pregătirii profesionale a resurselor umane de la nivelul Regiunii Centru şi dezvoltarea competenţelor antreprenoriale a peste 350 de persoane, prin organizarea de programe de formare antreprenorială şi workshopuri tematice, specifice, la nivelul judeţelor Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu, în urma 45

47 evaluării setului de aptitudini profesionale şi capacităţi antreprenoriale de care dispune fiecare beneficiar. 2. Stimularea exercitării capacităţilor antreprenoriale dobândite de beneficiarii programului de formare profesională prin promovarea şi organizarea unui concurs de planuri de afaceri, în urma căruia vor fi sprijinite spre implementare cel puţin 3 afaceri de la nivelul fiecărui judeţ din proiect. 3. Sprijinirea realizării de afaceri care propun activităţi în domeniul inovării sociale, dezvoltării durabile, utilizării tehnologiilor TIC şi cercetării/dezvoltării tehnologice. 4. Îmbunătăţirea cunoştinţelor tehnice pentru folosirea aptitudinilor manageriale proprii participanţilor la proiect prin introducerea câştigătorilor concursului de planuri de afaceri în cadrul unor stagii de practică peste 61 de persoane beneficiare desfăşurate în întreprinderi complementare activităţii antreprenoriale pe care o vor implementa. 5. Consolidarea aptitudinilor de gestionare a unei afaceri pentru persoanele care doresc să iniţieze afaceri prin proiect, prin susţinerea de ateliere tematice aplicate care vor creşte cu peste 50% competenţele grupului ţintă în sfera managementului operaţional, evidenţei financiare a afacerii, strategiilor de marketing şi vânzării, accesare de granturi pentru IMM-uri, în vederea realizării sustenabilităţii afacerii, tehnici de promovare şi realizare a identităţii vizuale a firmei. 6. Creşterea competitivităţii economice la nivelul Regiunii Centru şi încurajarea realizării de întreprinderi locale prin asistenţă specilizată şi sprijinirea permanentă a dezvoltării a cel puţin 61 de afaceri iniţiate prin proiect, cu accent pe livrarea de resurse financiare şi logistice integrate, acordate individualizat conform specificului domeniului planului de afaceri selectat câştigător, prin derularea unui program de consiliere ante şi post constituire întreprindere. 7. Urmărirea asigurării sustenabilităţii afacerilor create prin proiect cu suportul reţelei de stakeholderi atraşi, de la nivelul celor 6 judeţe şi conectarea întreprinderilor iniţiate la mediul de afaceri local. 46

48 8. Încurajarea creării de forme asociative, parteneriate strategice şi hub-uri antreprenoriale pentru creşterea performanţei economice a IMM-urilor locale în vederea formării unui ecosistem de afaceri local operativ inclusiv după finalizarea proiectului. Dezvoltarea economică, pe tot parcursul ei istoric, a trecut de la varianta agrară de funcţionare, prin cea industrială şi este înlocuită în prezent de o societate foarte dezvoltată din punct de vedere tehnologic, în care puterea este dată de informaţie, de capacitatea de a ne adapta la schimbări şi de a valorifica la maxim cunoştinţele. Ne propunem deci, prin intermediul acestui proiect să accesibilizăm informaţiile din domeniul antreprenorial şi să oferim oportunităţi de formare şi dezvoltare pentru cei interesaţi. Unul dintre aspectele avute în vedere în cadrul proiectului ANTREPRENOR LA CENTRU COMPETITIVITATE ECONOMICĂ ȘI ACȚIUNI DE CREȘTERE A OCUPĂRII ÎN REGIUNEA CENTRU îl reprezintă realizarea unui studiu antreprenorial cu suportul participării stakeholderilor din proiect privind perspectivele de dezvoltare și riscurile afacerilor care vor fi implementate prin proiect, conform specificului mediului de afaceri din fiecare județ implicat în proiect. 2. OBIECTIVELE STUDIULUI Studiul menţionat îşi propune: - Stabilirea referinţelor climatului antreprenorial din cele 6 judeţe cuprinse în proiect - Întărirea relaţiei cu stakeholderii din regiune - Stabilirea referintelor climatului antreprenorial din cele 6 judete cuprinse în proiect - Intarirea relatiei cu stakeholderii - Participarea la evenimente de afaceri și derularea de parteneriate strategice cu realizarea unei cercetari amanuntite antreprenoriale ca suport pentru afacerile constituite prin proiect, prin consultarea documentelor strategice programatice ale judetelor si aplicarea de chestionare stakeholderilor 47

49 3. METODOLOGIA Culegerea datelor s-a realizat prin: Chestionar cantitativ completat de reprezentanţi ai mediului de afaceri din Regiunea de Dezvoltare Centru; Chestionar calitativ completat de reprezentanţi ai mediului de afaceri din Regiunea de Dezvoltare Centru. Grup tinta Stakeholderii proiectului cu care s-au incheiat protocoale de colaborare in cadrul A.4.1 (100 de persoane) şi alti reprentanti ai comunitatii, mediului de afaceri, angajati din intreprinderile partenere proiectului, reprezentanti institutionali. lnstrumente de lucru: Aplicarea de chestionare formulate prin proiect (cel putin 200 calitative, urmarind evoluatia medilui de afaceri local, si 300 cantitative, urmarind evoluatia activitatii antreprenoriale a stakeholderului) lnterviul palnie cu lntrebari deschise, individualizate Prezentari evenimente de business Strategiile de dezvoltare locala si judetene, alte documente programatice Alte date de la lnstitutul National de Statlstica Informatii de la asociatiile patronale si cele de business Colectarea si prelucrarea datelor Cercetarea de la A.4.1 va avea o dimensiune calltativa (data de aplicare de interviuri individualizate) si una cantitativa (data de aplicarea de chestionare sablon), astfel, baza referentiala va fi forrnulata statistic, iar la capitolul recomandari vor fi inserate interviuri care propun solutii de dezvoltare antreprenoriala a judetelor cuprinse in proiect. Rezultatele metodologiei 6 judete din proiect, 1 baza de date stakeholderi constituita prin proiect, peste 100 de stakeholderi irnplicapi In realizarea studiului, 500 de persoane consultate pentru colectarea datelor Limitele studiului 48

50 - slaba disponibilitate a stakeholderilor de a formula aplicat zonele de risc antreprenoriale si repere de dezvoltare a mediului de afaceri - insuficienta datelor e stabilire a contextului din documentele programatice, date statistice neactualizate - zone locale pentru care nu s-a realizat niciodata un studio economic detaliat Criteriile studiului: - analiza SWOT antreprenonala a localitatilor cuprinse in proiect - viziunea de dezvoltare antreprenoriale si strategii economice care pot fi aplicate - avantajul competitive al zonelor din proiect - posibilltati de conectare a firmelor nou-constituite la mediul de afaceri local Ulterior centralizării celor 300 de chestionare cantitative și 200 calitative aplicate antreprenorilor din Regiunea de Dezvoltare Centru, s-a realizat o analiză a situației mediului de afaceri, atît ca radiografie a situaţie prezente, cât şi ca estimare anticipativă, mai mult sau mai puţin optimistă, a viitoarelor evoluţii. 4. ANALIZA DATELOR Observațiile ce pot fi enunțate în contextul prezentului studiu, după centralizarea şi analiza datelor colectate, vizează următoarele aspecte: - Estimări privind evoluția afacerii în ultimele 12 luni: conform datelor centralizate, poziția antreprenorilor chestionați este mai degrabă optimistă, mai mult de jumătate dintre aceștia apreciind că situația afacerii s-a îmbunătățit în ultimele 12 luni. Celelalte poziții exprimate se regăsesc în graficul alăturat. 49

51 Evoluţia afacerii în ultimele 12 luni S-a deteriorat; 10% A rămas neschimbată; 35% S-a îmbunătăţit 55% - Estimările privind evoluţia cererii pentru serviciile prestate pe parcursul ultimelor luni au fost mai degrabă pozitive, aşa cum reiese şi din graficul alăturat - Prognoze privind evoluția cererii în următoarele 12 luni: atitudinea este una pozitivă şi atunci când în discuție este evoluția cererii în următoarele 12 luni, majoritatea apreciind că aceasta se va majora. 50

52 - Chestionaţi în legătură cu evoluţia numărului de angajaţi în ultimele 12 luni, respondenţii au semnalat ca dominantă tendinţa spre stagnare a acestui indicator. Poziţia antreprenorilor participanţi la studiu privind acest aspect se regăseşte în următoarea reprezentare grafică 51

53 - Estimări privind evoluția numărului de angajați și prognoze pentru următoarele 12 luni: pe acest segment antreprenorii chestionați apreciază în majoritatea lor că numarul angajaților va rămâne neschimbat în următoarele 12 luni, așa cum reiese și din graficul alăturat. - Prognozele asupra preţurilor la serviciile prestate pentru următoarele 12 luni surprind înclinaţia antreprenorilor de a anticipa o uşoară creştere pe această dimensiune. 52

54 - Aşteptările antreprenorilor privin evoluţia preţurilor la materia primă şi serviciile achiziţionate în următoarele 12 luni nu sunt foarte optimiste, majoritatea anticipând că acestea se vor majora sau, într-un procent uşor mai scăzut, vor rămâne neschimbate 53

55 - Principalele surse de finanţare ale afacerii declarate de respondenţi pentru ultimele 12 luni se regăsesc în graficul alăturat şi, după cum se poate observa, există o preferinţă pentru sursele de finanţare internă. - Estimările privind necesarul de resurse financiare în următoarele 12 luni nu sunt foarte optimiste, majoritatea anticipând că acesta se va majora. 54

56 - Motivele pentru care respondenţii chestionaţi nu au apelat la împrumuturi bancare se regăsesc în graficul alăturat, principalele aspecte menţionate ca problematice fiind rata dobânzii înaltă, cerinţele exagerate faţă de garanţii şi preferinţa pentru alte surse de finanţare. - Factorii care limitează activitatea economică menţionaţi cu cea mai mare frecvenţă de către respondenţi au fost lipsa forţei de muncă, cererea insuficientă şi restricţiile financiare. 55

57 - Principalele riscuri financiare şi comerciale anticipate care pot afecta activitatea economică. 56

58 - Principalele riscuri operaţionale şi reputaţionale anticipate care pot afecta activitatea economică. - Principalele riscuri strategice anticipate care pot afecta activitatea economică. 57

59 - Prognoze ale respondenţilor privind rata inflaţiei în următoarele 12 luni 5. Constatări stakeholderi Principale dificultăți ale afacerilor locale: - Se dezvoltă greu și acces limitat la resurse - Know-how scăzut pentru monitorizarea activității financiare a firmei - Birocrație stufoasă pentru respectarea, autorizarea și menținerea normelor legislative în vigoare - Acces scăzut la platforme de cooperare antreprenorială - Acces dificil asupra informațiilor antreprenoriale consistente - Finanțări insuficiente pentru retehnologizarea și sustenabilitatea afacerii - Diversificarea relațiilor comerciale - Perioadă îndelungată pentru recuperarea investiiei (peste 3 ani) - Probleme tot mai mari în recrutarea forței de muncă responsabile și bine pregătite 58

60 - Lipsa consultanței specific pentru optimizarea afacerii - Lipsa evenimentelor tematice de business Oportunitățile afacerilor din Regiunea Centru - Posibilitate de a iniția noi nișe de servicii produse, dat fiind ca Regiunea Centru acum începe diversificarea antreprenoriatul - Poziționare bună și oportunități de a face parte din clustere - Dezvoltare echilibrată 59

61 GHID ANTREPRENORIAL CONFORM NECESITĂȚILOR IDENTIFICATE PENTRU ANTREPRENORII DIN PROIECT CONTEXTUL ANTREPRENORIATULUI ÎN ROMÂNIA Dupa caderea comunismului, economia României a cunoscut momente defazate de reforma, inclusiv privatizarea sectorului de stat producându-se mult mai mai târziu în raport cu alte state din Europa Centrala și de Est (CEEC). Astfel încât, din cauza climatului oscilant și ezitant, investițiile straine directe (FDI) se încadrau la începutul anilor 2000 la un nivel redus comparativ cu alte țari din CEEC. Dupa ce România a devenit stat membru al Uniunii Europene în anul 2007, reforma economica s-a accelerat, iar în anul 2008 a câștigat denumirea de Tigrul Europei de Est. Invesțiile straine directe s-au intesificat și România a ajuns în intervalul la o creștere economica anuala în jurul marjei de 8%, unul dintre cele mai alerte ritmuri. Însa explozia economica nu s-a bazat pe un model durabil, deoarece s-a sprijinit pe bani ieftini pentru a finanța cheltuielile de consum, iar creșterile salariale au depașit creșterea productivitații. Creșterea economica nu a fost însoțita de reformele structurale și fiscale necesare. Economia a fost puternic afectata de criza financiara. În 2009, România a fost nevoita sa solicite ajutor financiar internațional și a semnat un pachet de asistența de urgența în valoare de 29 miliarde de dolari cu FMI, UE și alți creditori internaționali. Astazi, economia a revenit la o creștere anuala mai moderata de 1-2%, care ar trebui sa se stabilizeze la aproximativ 2% în viitorul apropiat., se precizeaza în Analiza politicii și legii concurenței în România, document realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economica (OECD) în anul În ciuda conjuncturii neomogene din punct de vedere economic, dificultaților date de traversarea tranziției și a inexistenței unei culturi în domeniul antreprenorial, demografia întreprinderilor românești a urmat un traseu natural. În cei 25 de ani, antreprenorii au fost nevoiți sa faca fața multor tipuri de provocari și sa caute crearea de oportunitați. Dintre acestea poate cea mai mare amenințare cunoscuta de antreprenorii români a fost criza economica care s-a facut resimțita în toate regiunile 60

62 țarii, mai ales, în cea de-a doua parte a anului Problema lichiditaților a dus la modificarea unor paradigme și în vreme ce unele domenii, precum cel al construcțiilor, au cunoscut mari prefaceri, altele precum cel al IT-ului și comunicațiilor au avut parte de conjuncturi benefice pentru dezvoltare, însa nu într-un ritm foarte accelerat. Antreprenoriatul în România poate fi caracterizat într-o tendința de readaptare continua. Daca la finele lui 2008 erau înregistrate peste de firme la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), în intervalul au fost radiate aproape de firme. Ceea ce arata ca puține dintre afaceri au reușit o longevitate mai mare de 3 ani. Fapt pentru care în România afacerile de moment (deschise pentru specularea pe o perioada scurta de timp a unei cereri pe piața) au fost destul de raspândite. De altfel, lipsa de instruire și de experiența a inițiatorilor, educația insuficient popularizata în domeniu au fost alte motive dincolo de factori externi (politici fiscale deficitare) care au dus la falimentul multor IMM-uri. Datele publicate pentru anul 2014 de ONRC demonstreaza o redresare a ințiativei antreprenoriale. Astfel, în perioada ianuarie-noiembrie 2014, de firme au fost înmatriculate, Municipiul Bucuresti ocupând primul loc cu înmatriculari (18,8%). Clujul situându-se pe locul secund cu de înmatriculari (5,6%). Din numarul total de de firme, SRL-urile ocupa primul loc cu înregistrari, PFA cu , locul doi, si întreprinderi individuale, locul trei, cu de înmatriculari. Aproape 30% dintre aceste firme au ca principal obiect de activitate comerțul cu amanuntul și cu ridicata, peste 10% dintre aceste afaceri fiind axate pe activitați profesionale și științifice. Însa, una dintre cele mai mari amenințari ale evoluției antreprenoriatului ramâne și în momentul de fața competitivitatea. În general, competitivitatea redusa a economiei românești ramâne un motiv de îngrijorare. În cea mai recenta ediție a Raportului privind Competitivitatea Globala, România se afla pe locul 76, în urma majoritații CEEC, cât și în spatele altor state membre ale UE., se mai spune în analiza OECD. 61

63 ANTREPRENORIATUL FEMININ Privind genul, majoritatea afacerilor din România sunt deținute de barbați (peste 64% dintre asociații sau acționarii unei firme, adica peste de persoane, era reprezentat de barbați) date statistice din 2013, Registrul Comerțului. Efect: lipsa de curaj a femeilor, nivelul de instruire redus, discriminare de gen, femeia este perceputa ca fragila. Femeile antreprenor, de obicei, activeaza în firme mijlocii și mici, afaceri de familie astfel, afacerile de nișa pot fi o alternativa pentru start-up-urile deținute de femei. Efect: Femeile vor juca un rol esențial în viitoarele strategii naționale dedicate susținerii antreprenoriatului, dat fiind ca pot iniția afaceri în segmente de piața noi, îmbunatațind astfel paleta de servicii existente și calitatea acestora (servicii cu target educație și divertisment copii, asistența pentru batrâni, amenajari interioare, produse alimentare și home-made, confecționare accesorii, cosmetica, servicii turistice, consiliere și pregatire resurse umane, etc). BARIERELE ANTREPRENORIATULUI, ASTAZI: Teama de eșec 81% dintre respondenții unui studiu privind barometrul antreprenoriatului în România, realizat de Ernst& Young în 2013, spun ca esecul în afaceri este perceput ca similar unui eșec în cariera sau indica lipsa abilitatilor necesare; Lipsa șansei pentru cei care nu au succes cu înființarea primei companii același studiu arata ca în lipsa unei legi a falimentului personal în România sau a altor pârghii legislative, puțini dintre antreprenori încearca sa reușesca a doua ora în lumea afacerilor; Dificultațile de a accesa fonduri europene sau de stat antreprenorii se vad nevoiți de a apela în acest caz la firme de consultanța costisitoare; Lipsa cunoștințelor sau posibilitaților în monitorizarea gradului de îndatorare al firmei fapt ce duce la îngroparea afacerilor în datorii; 62

64 Lipsa rigurozitații în elaborarea și readaptarea planului de afaceri unii dintre antrepori nu acorda importanța acestui aspect ceea ce duce la eșecul din start al afacerii; Fiscalitatea excesiva; Lipsa accesului la angajați suficient instruiți; Volatilitatea preferințelor clienților, cunoștințele insuficiente de marketing pentru a se adresa sau a crea cerere pe piața și gradul redus de informare asupra pieței. Performanța poate fi, în buna parte, legata/condiționata de factori economici, proprii mediului comunitații sau sociologici, dar și de atribute care țin de individualitatea în sine a antreprenoriatului. Acești indicatori masoara performanța prin prisma unor date generale care reflecta antreprenoriatul; Impactul poate fi masurat nu doar prin termeni strict monetari, ci și prin variabile precum creșterea Produsului Intern Brut, crearea de noi locuri de munca, distribuția veniturilor; Factorii determinanți acele elemente care reglementeaza antreprenoriatul și influențeaza exersarea acestuia de la o zona la alta. 1. Determinările afacerilor În prim stadiu afacerea primește înțelesul de tranzacție realizata. O definiție mai complexa, apropiata noilor referințe atribuite antreprenoriatului, o reprezinta ca știinta sociala de a conduce oamenii astfel încât aceștia sa organizeze și sa mențina o productivitate colectiva în scopul îndeplinirii scopurilor particulare creative și productive care pot duce la profit. Prin urmare, afacerea devine conexa și cere aplicarea leadershipului (știința de a conduce), antreprenorul definindu-se în principal ca lider în ipostazele sale de: creator/inițiator, administrator și conducator al afacerii. 63

65 Afacerile pot fi tradiționale, prin vânzarea directa a unui produs unui client dat sau axate pe e-commerce (comercializarea prin internet a produselor); aceste forme pot fi îmbinate în cazul tranzacțiilor cu produse/servicii diversificate. În funcție de natura tranzacției, afacerile se clasifica, precum: vânzarea de produse care servesc altui scop decât consumului propriu. De obicei, aceste afaceri privesc încheiere de tranzacții între companii pentru achiziționarea de materii prime care vor fi folosite pentru crearea de alte produse și se refera la vânzari en-gros; vânzarea de produse care servesc consumului personal al cumparatorului. Acesta poate fi reprezentat de un individ, grup sau chiar companie care va achiziționa acele produse pentru a le utiliza ca atare. Acest tip de tranzacție se refera atât la vânzari en-gros cât și cu amanuntul; CONSUMER TO CONSUMER (C2C) termenul este utilizat mai ales în sfera comerțului electronic, când utilizatorii unor platforme web vând produse altor consumatori (ex: tranzacțiile pe E-bay); CONSUMER TO BUSINESS (C2B) practica folosita, mai ales, în sfera comerțului electronic atunci când un consumator tranzacționeaza sau scoate la licitație ori își ofera serviciile unei companii; vânzarea de produse, de regula prin participarea la licitații, de catre companii spre instituții/companii de stat Tipuri de afaceri în funcție de strategia de vânzare: AFACERI DE TIP HOT DOG preocupate de comercializarea a cât mai multe produse (volum cât mai mare al tranzacțiilor din punct de vedere cantitativ). AFACERI DE TIP GOURMET extinderea afacerii cu servicii conexe (chiar adresate comunitații) ce vin la pachet sau sunt complementare produsului vândut inițial (volum mai mare al tranzacțiilor din punct de vedere calitativ) 64

66 1.1 Ce este antreprenoriatul social? Înca din secolul XIX, economiștii conchid ca scopul ultim al antreprenoriatului nu-l reprezinta obținerea profitului cu orice preț, drept pentru care Antreprenorul transforma resursele economice dintr-o arie scazuta într-una cu o mai mare productivitate si cu un beneficiu superior, dupa cum susținea Jean Baptiste Say. Potrivit economistului Joseph Schumpeter rolul antreprenorului este de a revoluția mijloacele de producție, deci de a ajuta la progres și îmbunatațirea lucrurilor întrucât cauta în permanența soluții adaptative. Astfel, antreprenoriatul îmbraca forma inovației, adusa din nevoia de a dezvolta și optimiza procese prin crearea de noi piețe, diversificarea liniei de produse și servicii existente, descoperirea de noi resurse și înlocuirea unor resurse care presupun costuri ridicate cu alternative, introducerea de noi tehnologii și bineînțeles crearea de noi locuri de munca și oportunitați profesionale. Mai mult, antreprenoriatul se extrapoleaza și ajunge la o versiune mai apropiata de comunitate. Antreprenoriatul social ajunge sa foloseasca mecanisme economice, iar activitațile generatoare de profit au ca obiectiv susținerea unor cauze sociale. Astfel, antreprenoriatul clasic și cel social se întrepatrund de multe ori în practica și împrumuta modele în ceea ce privește optimizarea strategiei de marketing de exemplu. Termeni cheie ca stakeholder-engagement sauresponsabilitatea sociala a corporațiilor fiind utilizate astazi adesea de ambele forme de antreprenoriat. Manifestarea antreprenoriatului social este necesara pentru crearea de noi piețe și deschiderea oportunitaților și pentru grupurile vulnerabile. Mai mult, marile corporații din rațiuni privind îmbunatațirea imaginei sprijina sau chiar finanțeaza proiecte ce țin de sectorul antreprenoriatului social. Ce reprezinta procesul de stakeholder-engagement (implicarea parților interesate)? Stakeholderii sunt indivizi sau grupuri care afecteaza sau pot fi afectati de activitatile, produsele, serviciile sau performanta unei organizatii. Stakeholderii provin din rândul celor numiti stakeholderi primari, cum ar fi angajatii, clientii, ori stakeholderi din diverse 65

67 mixuri incluzând competitori, ONG-uri, parteneri, mass-media si comunitati locale si nationale. Tot mai multe organizatii sunt de acord ca o apropiere, adica accesul fata de stakeholderi are anumite puncte sensibile, pentru ca în acest sens nu este important doar ca nevoile lor sa se faca auzite, ci si necesitatea ca prin intermediul businessului cu care interfereaza sa se realizeze legatura dintre inovatie si performanta. De asemenea, ei au nevoie de asigurari ca chestiunile sociale emergente sunt discutate la cele mai înalte nivele, iar administratia corporatiei este înstiintata si interesata despre acestea, înainte ca ele sa se materializeze propriu-zis în probleme. Companiile ar trebui sa raporteze strategiile de stakeholder engagement la riscurile si impactul pe care proiectul lor este probabil sa le creeze. Când este vorba de procesul de engagement, nu exista o regula generala care se potriveste tuturor. Tipul de relatie pe care sectorul privat ar trebui sa încerce sa o dezvolte cu stakeholderii sai, si resursele si cantitatea de efort care ar trebui investite, vor diferi în functie de natura, locatia, marimea proiectului, stadiul sau de dezvoltare, si de interesele stakeholderilor. Proiectele mici cu un impact minimal asupra populatiei din zona vor trebui poate sa se concentreze pe partea de promovare si comuni care a informatiei a procesului de engagement, în timp ce proiectele cu un grad de complexitate ridicat si un impact sporit asupra mai multor grupuri de stakeholderi vor trebui sa adopte o abordare mult mai strategica si sofisticata pentru a administra eficient procesul Profilul profesional al antreprenorului Termenul de antreprenor exprima o mentalitate (mindset), o exprimare a acțiunii independente care poate duce la reale efecte atât pentru îmbunatațirea vieții individului cât și pentru binele comunitații din care face parte. Actul de a fi antreprenor =A lua inițiativa și a înființa o afacere Reperele antreprenorului se circumscriu prin: Constientizarea valorilor etice care sustin comportamentele de conducere; 66

68 Planificarea si organizarea activitatii proprii si a celorlalti; Identificarea prioritatilor organizatiei; Gestionarea timpului si a volumului de munca; Capacitatea de a pune ideile în practica, urmarind rezultatele propuse initial; Atitudini de lider; Identificarea oportunitatilor existente pe piata si a resurselor de finantare pentru dezvoltarea propriei afaceri; ANTREPRENORIATUL ESTE DESPRE A DEPAȘI EȘECUL ȘI DE A URMARI SCOPUL CREȘTERII Singuratatea este parte a antreprenoriatului, pentru ca antreprenorul e cel care încearca sa faca lucrurile în alt fel fața de ceilalți (Întrucît antreprenorul are o viziune diferita, o alta înțelegere, ceea ce face persoana, nu de puține ori, sa se simta neînțeleasa); Antreprenoriatul înseamna gasirea unui echilibru între suișuiri (Antreprenorul știe când sa încetineasca roller-coasterul!) Antreprenorul este persoana care transforma ideile în produse de piața. Procesul de creație este numit antreprenoriat Abilitați / instrumente antreprenoriale / de management al afacerii: o Idei noi sau readaptate despre produse / servicii o Managementul portofoliului de business o Plan financiar o Plan de marketing o Publicitate, vânzari o Capacitați de leadership o Organizarea și managementul resurselor umane o Recompensarea și premierea anagajaților o Managementul de risc o Managementul calitații și coborâșuri 67

69 Un antreprenor (în sensul extins) ar trebui sa: Sa-și doreasca și sa poata converti idei noi sau invenții într-o inovație de succes; Sa fie apt sa dezvolte nișe noi (piețe) pentru consumatori și cumparatori; Sa descopere surse noi de materiale; Sa mobilizeze capitalul de resurse (teren, echipamente, cladiri, bani, oameni) pentru îndeplinirea obiectivului; Sa introduca noi tehnologii, produse și servicii. ANTREPRENORIATUL E DESPRE A DEPAȘI EȘECUL ȘI DE A URMARI SCOPUL CREȘTERII ANTREPRENOR organizator factor de decizie inovator motivator leader manager planificator comunicator administrator ANTREPRENORIAT organizație luarea deciziilor inovare motivare leadership management planificare comunicare administrare 2. INIȚIEREA UNEI AFACERI Primul pas pentru inițierea unei afaceri îl presupune prospectarea condițiilor de reglementare (ex: bariere/oportunitați administrative pentru înființarea unei firme, cadrul legal privind înființarea și falimentul afacerii, reglementari privind piața muncii și securitatea sociala, impozitarea veniturilor); a condițiilor de piața (posibilitațile de acces pe piața locala/naționala/europeana, analiza concurenței, legislația privind competitivitatea și concurența loiala) și accesul la surse de finanțare (împrumuturi bancare, accesare fonduri europene și de stat, atragerea de investitori, venture 68

70 capital, finanțare cu strângere de fonduri mici de la mai multe persoane din comunitate). Ideea de afaceri trebuie tradusa în stabilirea clara a unor obiective și rezultate pe care antreprenorul dorește sa le atinga pe termen scurt, mediu și lung. Pornind de la aceste obiecte se pot formula misiunea, viziunea și valorile firmei, ce pot fi și folosite pentru conceperea strategiei de promovare în piața. 2.1 Contextualizarea afacerilor Însa, pentru ca ideea sa devina oportunitate trebuie sa fie LOCALIZATA. Una dintre greșelile frecvente pe care le fac antreprenorii este aceea de a considera ideea de afaceri mai presus de necesitațile care exista pe piața unde afacerea își va plasa produsele sau își va desfașura activitatea economica. Condiția de baza este ca ideea de afaceri sa fie în concordanța și sa se adaptateze specificului zonei unde va activa firma, dar și pe cele ale zonei de unde își va atrage clienții. Modalitați de evaluare a unei idei de afaceri: verificarea ideilor în concordanța cu realitatea implementarii lor, masurarea posibilitaților reale de care dispune inițiatorul, a resurselor și mijloacelor prezente vs. dorințe și expectanțe. Astfel, ideea de afaceri: Va urmari nevoile comunitații și pieței carora li se adreseaza Se va adresa timpului celui mai favorizant (Ex: afaceri de criza) Va ține cont de prospectarea concurenței deja existente (fie ea și conexa) Și afacerile au o durata de viața Unele domenii sunt viabile doar pentru o perioada, altele sunt mereu solicitate pe piața (Ex: meseriile liberalizate pentru care se poate constitui un PFA) Indicatorii de cercetare a ideii de afaceri: IDEILE OPORTUNITAȚI Cererea (Câți oameni au/vor a avea nevoie de respectiva idee de afaceri ar fi dispuși sa consume produsul propus) Antreprenorul își va întreba cunoștințele cât de necesar gasesc aceasta idee de afaceri și cât ar fi dispuse sa plateasca pentru idee/produs 69

71 Expertiza (Experiența antreprenorului în domeniu sau cum ar putea sa antreneze/recruteze oamenii care dețin cunoștințele necesare) Resursele de care dispune antreprenorul pentru înființarea afacerii (bani, materiale, acces la clienți) Profitul estimat care ar putea fi obținut din vânzarea ideii/produselor Distribuția (Cum va ajunge acel produs la clienți) INVESTIȚIA PROBLEMA BANILOR CULTURA CREATIVA sau despre cum se poate începe o afacere cu foarte puțini bani sau deloc: 1. O afacere în zona serviciilor presupune o invesție mai mica: întrucât producția costa (tehnologie, cost de producție, etc.) 2. Debutul într-un domeniu (industrie) pe care antreprenorul îl/o cunoaște sau deține informații conexe privind acel sector (altfel cercetarea/prospectarea va costa timp și bani ori poate duce la o folosire insuficienta a resurselor) 3. Vinde ceea ce nu ai! (Antreprenorul va încerca sa vânda produse înainte de a le dezvolta sau a le aduce la forma finala) 4. Muncește pe gratis pentru alții! (Antreprenorul poate salva/economisi din bugetul de marketing). Totodata, îl va ajuta sa devina cunoscut în piața, sa-și extinda capitalul de clienți ori sa-și creeze o baza de date cu clienți/parteneri). 2.2 Modalitați pentru demararea unei afaceri Achiziționarea unei afaceri la cheie Achiziționarea unei francize Între aceste moduri de constituire a unei afaceri exista deosebiri fundamentale. În vreme ce cumpararea unei afaceri la cheie presupune, în practica, achiziționarea doar a unui segment/structuri din acea afacere (spațiu, utilaje, posibilitatea de accesla anumiți distribuitori), franciza este mult mai reglementata privind drepturile de folosința ale marcii acelei afaceri și a know-how-ului aferent dezvoltarii ei. 70

72 FRANCIZA este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita FRANCIZOR, acorda unei alte persoane, denumita FRANCIZAT, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu. Franciza se bazeaza pe o marca înregistrata, francizorul putând demonstra ca este titularul drepturilor de proprietate. Rețeaua de franciza presupune un ansamblu de raporturi contractuale dintre francizor și mai mulți beneficiari, francizantul putând folosi marca și obține avantaje din comercializarea produselor și promovarii francizei pe o piața stabilita de francizor. Conform OG 52/1997 reactualizata: Francizorul trebuie sa îndeplineasca urmatoarele cerinte: a) sa detina si sa exploateze o activitate comerciala, pe o anumita perioada, anterior lansarii retelei de franciza; b) sa fie titularul drepturilor de proprietate intelectuala si/sau industriala; c) sa asigure beneficiarilor sai o pregatire initiala, precum si asistenta comerciala si/sau tehnica permanenta, pe toata durata existentei drepturilor contractuale. Beneficiarul trebuie sa îndeplineasca urmatoarele cerinte: a) sa dezvolte reteaua de franciza si sa mentina identitatea sa comuna, precum si reputatia acesteia; b) sa furnizeze francizorului orice informative de natura a facilita cunoasterea si analiza performantelor si a situatiei reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficienta în legatura cu franciza (Ex: plan de marketing; strategii de conducere a afacerii); c) sa nu divulge la terte persoane know-how-ul furnizat de catre francizor, atât pe toata durata contractului de franciza, cât si ulterior. Contractul de franciza va respecta urmatoarele principii: Prin contractul de franciza, francizorul controleaza respectarea tuturor elementelor constitutive ale imaginii marcii. Marca francizorului, simbol al identitatii si al renumelui 71

73 retelei de franciza, constituie garantia calitatii produsului/serviciului/tehnologiei furnizate consumatorului. Aceasta garantie este asigurata prin transmiterea si prin controlul respectarii know-how-ului, furnizarea unei game omogene de produse si/sau servicii si/sau tehnologii. Francizorul se asigura ca beneficiarul, printr-o publicitate adecvata, face cunoscut ca este o persoana independenta din punct de vedere financiar în raport cu francizorul sau cu alte persoane. Dreptul care se transfera obliga beneficiarul la plata unei redevente si îl autorizeaza sa utilizeze marca produselor si/sau serviciilor si/sau tehnologiilor, know-how-ul ori o alta experienta deosebita de franciza, precum si orice alte drepturi de proprietate intelectuala sau industriala, dupa caz, sustinut permanent de asistenta comerciala si/sau tehnica a francizorului, pe toata durata de valabilitate a contractului de franciza. Tipuri de franciza: - acorduri de franciza industriala privind producția de bunuri de catre francizat sub licența francizorului. Acest lucru îl ajuta pe francizor sa-și promoveze produsele pe alte piețe; - acorduri de franciza de distribuție privind desfacerea bunurilor aparținând francizorului de catre un francizat; - acorduri de franciza de servicii privind o anumita modalitate specifica de furnizare de servicii licentiate de francizor utilizata de un francizat (ex:pizza Hut, Rent a car). Este cea mai completa forma de franciza întrucât pentru livrarea respectivului serviciu catre clienți, francizatul se va folosi de produsele, tehnologia, capitalul de imagine, rețeaua de distribuție și alte elemente aparținând marcii respective. Francizorul va oferi în acest caz asistența tehnica și instruire beneficiarului francizei. 2.3 ÎNSCRIEREA MĂRCII LA OSIM Potrivit Legii nr. 84/1998 privind înregistrarea mărcilor şi indicaţiilor geografice, marca reprezintă acel semn de reprezentare grafică ce are rolul de a deosebi produsele sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane. 72

74 Astfel, există numeroase semne distinctive ce pot deveni mărci, ca de exemplu: cuvinte (inclusiv nume de persoane), desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi în special forma produsului sau ambalajului său, combinaţii de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne. Actul normativ citat stabileşte că, în funcţie de modul de reprezentare grafică, marca poate fi: verbală - o denumire, un slogan, scrise cu caractere standard; figurativă - un element grafic (desen) care nu conţine litere sau cifre; combinată - o denumire scrisă cu o grafică deosebită şi/sau in culori sau o denumire însoţită de un element grafic (desen); tridimensională - marca constituită din forma produsului sau a ambalajului sau orice alt semn specific tridimensional care permite identificarea unui produs sau serviciu. Odată obţinută, marca are o valabilitate de zece ani şi poate fi reînnoită pentru perioade succesive de zece ani, asigurând, practic, protecţia unor cuvinte, simboluri ori desene prin care anumite produse sau servicii să poată fi individualizate. Atenţie! Mărcile înregistrate la OSIM sunt protejate numai pe teritoriul României. Pentru a beneficia de protecţie pe întreg teritoriul Uniunii Europene, marca trebuie înregistrată la nivel european, procedură pe care o vom detalia în partea a doua a articolului. Înregistrarea efectivă a mărcii la OSIM Normele în vigoare stabilesc că înregistrarea unei mărci poate fi cerută individual sau în comun de orice persoană, direct sau printr-un mandatar. Totuşi, reprezentarea prin împuternicit devine obligatorie în cazul solicitantului ce nu are domiciliul sau sediul pe teritoriul României. Potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul OSIM, înregistrarea ca marcă a unei denumiri (sau slogan), însoţită sau nu de un desen (element figurativ) presupune parcurgerea unor paşi. În primul rând, solicitantul sau delegatul acestuia trebuie să completeze un 73

75 formular tip, respectiv cererea pentru înregistrarea unei Mărci pe cale naţională, care va cuprinde următoarele elemente: - solicitarea explicită a înregistrării mărcii; - datele de identificare a solicitantului şi, după caz, a mandatarului; - o reprezentare grafică, suficient de clară, a mărcii a cărei înregistrare este cerută; - lista produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii; - dovada achitării taxei de depunere şi de publicare a cererii de înregistrare a mărcii. Documentul, care poate fi descărcat de aici, trebuie completat obligatoriu în format electronic, iar completare se poate face prin două modalităţi, după cum urmează: Online și la sediuîn această situaţie, înainte de a începe completarea formularului, trebuie să achitaţi taxele de depunere a cererii, în cuantum de 44 de lei, şi cele de publicare a acesteia, în cuantum de 132 de lei pentru mărcile alb-negru şi 441 lei pentru mărcile color. Odată ce aţi optat pentru această variantă, aveţi obligaţia de a depune documentul, în două exemplare, direct la registratura OSIM din Bucureşti, sector 3, str. Ion Ghica nr. 5. Totodată, cererea poate fi transmisă şi prin poştă, cu confirmare de primire, dar şi prin fax sau pe , cu condiţia ca în termen de 30 de zile să fie transmis la sediul OSIM şi formularul original, însoţit de o adresă în care să se precizeze că a fost depus mai întâi prin fax sau şi să se menţioneze numărul care a fost primit de la departamentul competent al OSIM. Dacă cererea este depusă direct la sediul OSIM, taxele de depunere şi, respectiv, publicare, prezentate anterior, se plătesc direct la casieria instituţiei. În schimb, dacă alegeţi varianta expedierii documentului prin poştă, trebuie să ataşaţi o copie a ordinului de plată din care să reiasă achitarea taxelor menţionate. Atenţie! Reprezentanţii instituţiei atrag atenţia că neplata taxelor odată cu depunerea cererii duce la neacordarea datei de depozit. Potrivit Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, odată primită cererea de înregistrare, specialiştii OSIM au la dispoziţie o lună pentru a verifica dacă 74

76 documentul îndeplineşte condiţiile, respectiv dacă este redactat în limba română (condiţie obligatorie) şi conţine elemente prezentate anterior. În caz afirmativ, instituţia atribuie dată de depozit cererii, iar în caz contrar OSIM va notifica solicitantul despre lipsurile cererii, acordându-i un termen de trei luni pentru depunerea completărilor. Notă: După acordarea datei de depozit cererile se publică în format electronic, în maximum şapte zile. Data publicării reprezintă data de la care timp de două luni pot fi depuse observaţii şi opoziţii. În altă ordine de idei, în cel mult trei luni de la depunerea cererii de înregistrare de marcă, solicitantul are obligaţia să achite taxa pentru examinarea în fond, valoarea acesteia fiind stabilită în funcţie de felul în care arată marca şi de numărul de clase pentru care se solicită înregistrarea. Clasele menţionate se referă la obiectul de activitate pentru care se solicită protecţia prin marcă şi se găsesc în Clasificarea Internaţională a Mărcilor de la Nice. Dacă nu este sigur de de încadrarea claselor, solicitantul poate trece la rubrica corespunzătoare din formular descrierea activităţilor sale, urmând ca, în schimbul unei taxe de 132 de lei, specialiştii departamentului de Examinare Mărci din cadrul OSIM să decidă clasificarea. În conformitate cu normele în vigoare, instituţia percepe următoarele taxe de examinare pentru o clasă: - pentru mărcile individuale, adică mărcile a căror solicitanţi sunt persoane juridice şi/sau fizice: - marca verbală: 485 lei; - marca combinată/figurativă/tridimensională alb/negru: 617 lei; - marca combinată/figurativă/tridimensională cu culori revendicate: 970 lei. pentru mărcile colective (destinate a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociaţii de produsele sau serviciile aparţinând altor persoane) şi mărcile de certificare (a căror solicitanţi sunt persoane juridice legal abilitate să 75

77 exercite exclusiv controlul produselor şi serviciilor în ceea ce priveşte calitatea, materialul, modul de fabricaţie): - marca verbală: 1720 lei; - marca combinată /figurativă/tridimensională alb/negru: 1985 lei; - marca combinată/figurativă/tridimensională cu culori revendicate: 2427 lei. Potrivit informaţiilor publicate pe site-ul propriu, OSIM examinează în fond o cerere de înregistrare marcă în şase luni de la publicarea acesteia, cu condiţia achitării taxelor corespunzătoare şi decide admiterea sau respingerea înregistrării mărcii respective. Notă: OSIM pune la dispoziţia solicitanţilor un Calculator privind plata taxelor pentru mărci şi indicaţii geografice, disponibil aici. Cum să îţi protejezi produsul la nivel european Aşa cum am precizat deja, înregistrea unei mărci la OSIM asigură protejarea acesteia la nivel naţional. De aceea, persoanele care prestează servicii la nivelul Uniunii Europene şi vor ca produsul lor să fie protejat la nivelul tuturor ţărilor membre au posibilitatea să îşi înregistreze marca la nivel european. De altfel, o marcă UE (fosta marcă comunitară) garantează drepturi exclusive în toate statele membre UE, iar înregistrarea acesteia se face direct la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO), cu sediul în Alicante, Spania. Astfel, OSIM nu intervine în procesul de înregistrare a mărcii Uniunii Europene, aşa cum au explicat, la solicitarea AvocatNet.ro, reprezentanţii Biroului pentru Relaţii cu Publicul din cadrul instituţiei: "OSIM nu intervine în această procedură, decât cel mult pentru a transmite cererea către EUIPO, contra unei taxe, fără a face însă vreun fel de verificări sau comentarii", ne-a declarat sursa citată. Formularul cererii de înregistrare a mărcii la nivelul UE poate fi accesat aici, pe pagina de internet a EUIPO, şi prin intermediul acestuia solicitantul trebuie să transmită datele sale de identificare (persoană fizică ori firmă), domiciliul sau sediul acestuia, denumirea mărcii şi reprezentarea grafică (dacă are caractere speciale, culori şi 76

78 desene), precum si produsele şi serviciile pentru care se doreşte înregistrarea (cu menţionarea claselor, conform Clasificării Internaţionale de la Nice). Cererea, precum şi orice alte documente se trimit online sau prin poştă către EUIPO (fostul Oficiu pentru Armonizarea Pieţei Interne -- OAMI --) cu sediul în Spania, oraş Alicante, strada Avenida de Europa, nr. 4. În ceea ce priveşte taxele pe care trebuie să le achite către Oficiu persoana care doreşte să îşi înregistreze marca la nivel european, acestea pleacă de la 850 de euro (taxa de bază pentru o clasă), tariful crescând cu fiecare taxă adăugată. Notă: EUIPO pune la dispoziţia persoanelor interesate un calculator de taxe, cu ajutorul căruia veţi afla exact cât vă costă înregistrarea şi, totodată, protejarea mărcii în Uniunea Europeană. Şi în cazul înregistrării mărcii la nivel european, ulterior depunerii cererii pot fi formulate opoziţii de către orice persoană care pretinde că are drepturi anterioare (spre exemplu, o marcă identică sau similară deja înregistrată pentru aceleaşi produse sau servicii). De altfel, marca Uniunii Europene are caracter unitar, în sensul că aceasta se înregistrează fie în toate ţările membre ale Uniunii Europene, fie în niciuna dintre acestea. "Cu alte cuvinte, dacă măcar într-o ţară din Uniune marca este respinsă (există deja în ţara respectivă o marcă înregistrată identică sau similară, ori încalcă alte prevederi legale dintr-un stat), ea va fi respinsă peste tot", au lămurit specialiştii de la OSIM. În concluzie, o marcă românească deja înregistrată la OSIM se poate înregistra şi la nivel european, caz în care marca va avea două protecţii pe teritoriul ţării noastre: una conferită de înregistrarea la nivel naţional şi o a doua asigurată de înregistrarea la nivel comunitar. În altă ordine de idei, înregistrea unei mărci noi se poate face direct în Uniunea Europeană, situaţia în care aceasta va fi protejată în toate statele membre UE, inclusiv România. 77

79 3.PORNIREA UNEI AFACERI DE LA ZERO Se refera la constituirea unei noi întreprinderi, inițiatorul afacerii deținând independența absoluta în administrarea și managementul afacerii. Fața de franciza, aria de acțiune a antreprenorului este mult mai mare, acesta putând face propriile alegeri și inova modele de conducere a afacerii. Dar, riscurile adiacente sunt mai crescute, succesul afacerii ținând de abilitațile demonstrate de antreprenor Alegerea formei juridice pentru înființarea unei afaceri Întreprinderea este fundamental economica, preluata la început în dreptul comercial, și apoi în dreptul civil. Este în esența o activitate, caracterizata prin urmatoarele: Este organizata si sistematica, fiind desfașurata în mod obișnuit, iar nu accidental Consta în gestionarea unor resurse sociale-economice financiare pe care le reunește Titularul Preponderenta factorilor sociali (salariati; relatii socialclientelare; furnizori creditori etc.) Semnificația factorilor financiari (trezorerie; creditare) Ponderea elementelor nepatrimoniale (fostul fond de comerț - firma, emblema, clientela, vadul comercial, marcile înregistrate etc.) Relativa importanța a factorilor de tip locativ (sediu administrativ, hale productie etc.) Asumarea riscului de catre întreprinzator De aici rezulta necesitatea independentei întreprinzatorului (desfasoara activitate în nume propriu; este o manifestare a inițiativei titularului întreprinderii, acesta nedesfașurând o activitate dependenta) Scopul obtinerii de profit este specific doar prefesioniștilor comerțului; scopul este indiferent, în defintia art.3 NCC!) Are nevoie de o forma juridica pentru a se exprima în mediul de afaceri, pentru a intra în raporturi juridice 78

80 Forme fara personalitate juridica distincta: persoanele fizice autorizate, întreprinzatorii individuali și întreprinderile familiale; societațile simple. In aceste forme se poate constitui patrimoniu de afectatiune speciala (la societați coproprietate). Forme cu personalitate juridica: societatile comerciale, regiile autonome, societațile cooperative si alte forme asociative. Acestea dețin elementele caracteristice personalitații juridice patrimoniu (și capital) social, sediu, naționalitate, precum și o voința juridica abstract distincta de cea a membrilor. Opțiunea privind forma juridica aleasa se va realiza ținându-se cont de urmatoarele elemente: Domeniul în care urmeaza sa își desfașoare activitatea; Dimensiunile afacerii și posibilitațile de dezvoltare; Posibilii parteneri de viitor în dezvoltarea afacerii; Cel mai avantajos cadru legal pentru afacere în etapa respectiva și în viitor; Cea mai avantajoasa administrare contabila a patrimoniului social. I. PERSOANA FIZICA AUTORIZATA(PFA), ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALA ȘI ÎNTREPRINDEREA FAMILIALA (IF) Persoana fizica autorizata și titularul întreprinderii individuale pot angaja alte persoane cu contract individual de munca și poate colabora cu alte PFA, cu întreprinderi individuale, întreprinderi familiale sau societați comerciale; Titularul întreprinderii familiale NU poate angaja terțe persoane cu CIM, natura activitații întreprinse desfașurându-se, în esența, în familie, dar poate colabora cu PFA, cu întreprinderi individuale, familiale sau societați comerciale; Cu toate ca din punct de vedere juridic, PFA, întreprinderea individuala și întreprinderea familiala nu au personalitate juridica distincta de aceea a titularului lor, își pot constitui PATRIMONII DE AFECTAȚIUNE distincte. PATRIMONIUL DE AFECTAȚIUNE Reprezinta totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor PFA, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitarii unei 79

81 activitați economice, constituite ca o fracțiune distincta a patrimoniului PFA, titularului întreprinderii individuale/familiale, separata de gajul general al creditorilor personali ai acestora. În pofida constituirii unui patrimoniu de afectațiune, în caz de insolvența, titularii raspund cu patrimoniile de afectațiune alocate formelor de organizare a activitații și, în completare, cu patrimonial personal. Este o forma de RASPUNDERE NELIMITATA, SOLIDARA ȘI INDIVIZIBILA (în cazul membrilor unei întreprinderi individuale sau familiale). Exista aceleași condiții de constituire la întreprinderea individuala și întreprinderea familiala, însa membrii întreprinderii familiale trebuie sa fie: cel puțin 2 membri de familie. Noțiunea membru de familie = soț/soție, rude/afini pâna la gradul IV inclusiv. Întreprinderea individuala și întreprinderea familiala se vor constitui pe baza unui ACORD DE CONSTITUIRE, prin care se poate prevedea un patrimoniu de afectațiune. ASEMANARI ȘI DEOSEBIRI ÎNTRE PFA ȘI ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALA Asemanari: Noile modificari legislative prevad posibilitatea chiar și pentru PFA sa angajeze persoane cu contract individual de munca (începând din anul 2011); Documentele care trebuie înregistrate la ONRC sunt aceleași; Taxele la înregistrare / dizolvare sunt identice. Deosebiri: În caz de deces al titularului unei întreprinderi individuale, moștenitorii titularului pot sa continue activitatea întreprinderii individuale, printr-o declarație autentica data la notar în termen de 6 luni de la data deschiderii moștenirii. În cazul unei PFA, acest lucru nu este posibil. PFA trebuie sa dovedeasca prin documente, pregatirea și experiența profesionala în activitatea întreprinsa, în vreme ce în cazul întreprinderii individuale, este suficient 80

82 ca doar unul dintre membri (reprezentantul acesteia) sa dovedeasca pregatirea și experiența în acel domeniu. Alți membri din cadrul familiei care doresc sa activeze în cadrul întreprinderii familiale vor deveni membri printr-un nou acord de constituire II. SOCIETAȚILE COMERCIALE a) SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV SNC este societatea constituita prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a doua sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfașura o activitate comerciala (de producție, comerț sau servicii), în scopul împarțirii profitului rezultat și în care asociații raspund nelimitat și solidar pentru obligațiile societații. Este cea mai veche forma de societate aparuta. Are la baza un ACT CONSTITUTIV. ASEMANARI ÎNTRE PFA, ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALA, ÎNTREPRINDEREA FAMILIALA ȘI SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV: Deși exista un patrimoniu de afectațiune al SNC, asociații raspund nelimitat și solidar, ceea ce înseamna ca acei creditori ai SNC vor urmari întâi bunurile din patrimoniul acesteia, iar daca acestea sunt neîndestulatoare, vor urmari și patrimoniul personal al asociaților din SNC; Denumirea se constituie la fel: numele cel puțin al unuia dintre asociați, urmat de denumirea formei juridice (ex. SNC ). DEOSEBIRI ÎNTRE PFA, ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALA, ÎNTREPRINDEREA FAMILIALA ȘI SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV: SNC va fi constituita în baza unui contract de societate și a unui act constitutiv (care pot fi înglobate într-un înscris unic); SNC este o societate de persoane și nu o forma de organizare cu specific individual, constituita intuitu personae (PFA, întreprinderea individuala sau familiala); În cazul SNC este obligatorie subscrierea și varsarea unui capital social (nu exista plafon minim); 81

83 b) SOCIETATEA ÎN COMANDITA SIMPLA SCS este societatea constituita prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a doua sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfașura o activitate comerciala (de producție, comerț sau prestari de servicii), în scopul împarțirii profitului și care raspund pentru obligațiile sociale, dupa caz, nelimitat și solidar (asociații comanditați) sau în limita aportului lor (asociații comanditari). Are la baza un ACT CONSTITUTIV și un CONTRACT DE SOCIETATE (care pot fi înglobate în cuprinsul unui singur înscris). Denumire: cel puțin numele unuia dintre asociații comanditați, cu mențiunea societate în comadita. Capitalul social: nu exista plafon minim. În cazul unei SCS, este obligatorie desemnarea unui Administrator (fie din rândul asociaților comanditați, aceștia fiind singurii care raspund nelimitat, fie din afara societații). c) SOCIETATEA ÎN COMANDITA PE ACȚIUNI SCA este societatea constituita prin asocierea a doua sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfașura o activitate comerciala (de producție, comerț sau servicii), în scopul împarțirii profitului și care raspund pentru obligațiile sociale, dupa caz, nelimitat și solidar (acționarii comanditați) sau în limita aportului lor (acționarii comanditari). Termenul de acționar desemneaza faptul ca aceștia contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare, reprezentate prin cote de participare reprezentate prin titluri, denumite ACȚIUNI. Capitalul social: minim lei (echivalentul a aproximativ EURO); Administrarea: în sistem unitar, fiind exclusa administrarea în sistem dualist. Denumirea: prin rezervare de denumire, se poate alege orice denumire acceptata de ONRC, nefiind legata de numele acționarilor (deosebire esențiala fața de SNC, PFA, întreprinderea individuala sau familiala). 82

84 d) SOCIETATEA PE ACȚIUNI SA este societatea constituita prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite ACȚIUNI, pentru desfașurarea unei activitați comerciale (de producție, comerț sau servicii), în scopul împarțirii profitului și care raspund pentru obligațiile sociale numai în limita aporturilor lor. Are la baza un CONTRACT DE SOCIETATE și un ACT CONSTITUTIV (care pot fi constituite într-un înscris unic); ACȚIUNILE se constituie prin titluri la purtator (cec, cambie, bilet la ordin),care pot fi transmise, catre terțe persoane. Valoarea nominala a unei acțiuni nu poate fi mai mica de 0,10 lei (conform legii). Atât în cazul SCA, cât și in cazul SA, este obligatorie constituirea unei ADUNARI GENERALE a acționarilor, minim o data pe an, în primele 5 luni. Capitalul social: minim lei (echivalentul a aproximativ EURO); Administrarea: în sistem unitar (consiliu de administrație) sau în sistem dualist (consiliu de administrație și directorat). e) SOCIETATEA CU RASPUNDERE LIMITATA SRL este societatea constituita pe baza deplinei încrederi a doua sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri pentru a desfașura o activitate comerciala (comerț, producție sau servicii), în vederea împarțirii profitului și care raspund pentru obligațiile sociale în limita aportului lor. Are la baza un CONTRACT DE SOCIETATE și un ACT CONSTITUTIV (sau un înscris unic, dupa caz); CAPITALUL SOCIAL: minim: 200 lei subscris și varsat la data constituirii societații; Capitalul social se divide în parți sociale, a caror valoare nu poate fi mai mica de 10 lei fiecare; Parțile sociale NU pot fi reprezentate prin titluri la purtator (doar in cazul SA și SCA); Pentru transmiterea parților sociale, este necesara cesiunea. Administratorii: asociați / neasociați; 83

85 DE REȚINUT! Daca numarul asociaților este mai mare decât 15 persoane, este obligatorie numirea cenzorilor. CENZORII sunt experți contabili cu atribuții de verificare a actelor contabile. Aceștia sunt asociați în cadrul societații cu raspundere limitata. Prin excepție, nu toți cenzorii trebuie sa aiba calitatea de experți contabili, cu condiția ca aceștia sa fie în numar impar si cel puțin unul dintre aceștia sa fie expert contabil. AUDITUL INTERN ȘI EXTERN Orice SRL poate sa angajeze auditori interni sau sa specializeze persoane angajate deja ca auditori interni. Auditul extern este obligatoriu în cazul societaților care îndeplinesc cel puțin doua dintre urmatoarele criterii: o Nr. mediu salariați este de cel puțin 50 persoane; o Cifra de afaceri depașește EURO; o Active totale de peste EURO; f) SOCIETATEA CU RASPUNDERE LIMITATA DEBUTANT (SRL-D) SRL-D a fost înființat în scopul crearii unui cadru favorabil pentru valorificarea posibilitaților actuale de dezvoltare economica a României și a stimularii mediului de afaceri, prin înființarea și dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii, având în vedere efectele negative ale crizei economice. CONDIȚII PE CARE TREBUIE SA LE ÎNDEPLINEASCA ASOCIAȚII: Capacitate deplina de exercițiu; Nu a deținut calitatea de acționar / asociat într-o alta societate în Spațiul Economic European (declarație pe propria raspundere); Înființeaza pentru prima data o SRL-D. Din luna iulie 2014 nu mai este obligatorie vârsta maxima de 35 de ani pentru constituirea unei SRL-D. 84

86 Asociații unei SRL-D pot sa îndeplineasca și calitatea de PFA, legea neimpunând restricții în acest sens. CARACTERISTICI ALE SRL-D: Se constituie pe durata nedeterminata, rămând debutant pentru 3 ani. Are statutul unei MICROÎNTREPRINDERI: - cel mult 9 salariați; - cifra de afaceri / activele totale sa nu depașeasca în cursul unui exercițiu financiar EURO. NUMARUL ASOCIAȚILOR fondatori trebuie sa fie cuprins între 1 și 5. Toți asociații trebuie sa îndeplineasca condițiile cerute de lege (capacitate deplina de exercițiu, sa nu fi deținut calitatea de asociat în alta întreprindere și sa înființeze pentru prima data o SRL-D). Administratorii trebuie sa fie aleși de adunarea asociaților din rândul acestora. Cel mult 5 grupe CAEN ca obiecte de activitate pentru care sa se poata acorda ajutor de stat. Denumirea: denumire proprie conform rezervarii de denumire, însoțita de sintagma SRL-D OBLIGAȚII ALE ASOCIAȚILOR UNEI SRL-D în cazul solicitarii finanțarii: Sa notifice în scris Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii în Cooperație (O.T.I.M.M.C.) în cel mult 30 de zile de la înregistrare, pentru luare în evidența;. Sa reinvesteasca anual minim 50 % din profitul realizat în anul precedent. Sa întocmeasca un raport semestrial de progres adresat OTIMMC. Sa înregistreze la OTIMMC situațiile financiare și semestriale. ATENȚIONARI SPECIALE! Finanțarea se considera acordata necuvenit, în urmatoarele situații: Daca se constata ca societatea nu mai îndeplinește una dintre condițiile de la înființare: cel mult 9 salariați, cifra de afaceri mai mica decât EURO, cel 85

87 mult 5 asociați, daca asociații au declarat fals asupra calitații lor de asociat într-o întrepindere de tip SRL-D sau daca nu se îndeplinesc obligațiile fiscale la timp. FACILITAȚI OTIMMC acorda o finanțare nerambursabila constând în ALOCAȚIE, de cel mult 50 % (cel mult de EURO) din valoarea proiectului aferent planului de afaceri, prin Programul SRL-D. În ce privește restul sumei, antreprenorul trebuie sa faca dovada surselor de cofinanțare. În ipoteza contractarii unui credit, se acorda, de asemenea, GARANȚII prin Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii. Garanțiile se acorda în proporție de cel mult 80 de procente din valoarea creditului solicitat (cel mult EURO). Pentru cel mult 4 salariați, se acorda SCUTIRE DE LA PLATA CAS. Atenție! Sumele care depașesc pragul unui salariu mediu brut, nu sunt scutite de la plata CAS-ului. Consiliere, instruire și sprijin din partea O.T.I.M.M.C. Denumire: prin rezervare de denumire, se poate alege orice denumire acceptata de ONRC, nefiind legata de numele acționarilor (deosebire esențiala fața de SNC, PFA, întreprinderea individuala sau familiala). PERSOANA FIZICA AUTORIZATA- Avantaje Cheltuieli mici de administrare (contabilitate în partida simpla) => costuri mai mici în ce privește expertul contabil; Contabilitatea se poate ține chiar și de persoana care a solicitat înființarea PFAului; Declarațiile depuse la ANAF sunt mai puține; PFA poate sa angajeze terțe persoane; Nu sunt necesare formalitați pentru împarțirea dividendelor (dar trebuie avute în vedere taxele care se platesc la stat pentru profit); PERSOANA FIZICA AUTORIZATA- Dezavantaje 86

88 Sunt necesare documente care atesta pregatirea și experiența profesionala a solicitantului în domeniul de activitate solicitat: diplome, atestate, carte de munca etc. din care sa rezulte experiența profesionala; Se pot alege doar codurile CAEN care privesc activitatea în care persoana fizica are experiența și pregatire; Din punct de vedere contabil, CAS și CASS se platesc și în situația în care PFA nu realizeaza venituri în decursul unui an calendaristic (baza de calcul: venitul minim pe economie); Posibilitați reduse de dezvoltare a afacerii; Raspunderea este nelimitata, se întinde și asupra bunurilor persoanei fizice. SOCIETATEA CU RASPUNDERE LIMITATA Avantaje Nu exista limite de activitate, se pot alege mai multe coduri CAEN pentru desfașurarea mai multor activitați, asociații nefiind ținuți sa probeze experiența sau pregatirea profesionala; Raspunderea fiecarui asociat este limitata la capitalul social depus la momentul înființarii firmei; Așadar, nu se pot urmari bunurile personale ale asociatului; Începând cu 1 februarie 2013, toate firmele care realizeaza venituri sub EURO (aproximativ lei), indiferent de numarul de salariați, platesc un impozit de doar 3 % pe venit (care îl înlocuiește pe cel de 16 % pe profit). Prin urmare, pentru firmele cu cheltuieli mici, SRL-ul devine chiar mai avantajos din punct de vedere fiscal decât PFA (unde impozitul este de 16 % pe venit). SOCIETATEA CU RASPUNDERE LIMITATA Dezavantaje Capital social de minim 200 lei; Contabilitatea se va ține obligatoriu de un expert autorizat CECCAR, care va semna și autoriza toate declarațiile și raporturile depuse la organele deinspecție fiscala; Costurile generate de contabilitate și administrare sunt mai mari; Pe lânga impozitul de 16% pe profit (sau 3 % pe venitul microîntreprinderilor), asociații SRL-urilor vor fi obligați sa plateasca un impozit de 16 % pe dividende; 87

89 Dividendele sunt singura forma legala de a scoate bani din firma (spre deosebire de PFA). Mai mult, daca un asociat nu are și alte surse de venit de natura salariala, statul va aplica și va reține contribuția de asigurari sociale din dividende. Desființarea unei SRL presupune o procedura complexa, dureaza aproximativ 2 luni și necesita costuri mai mari. Taxele sunt aproximativ 568 lei Datele de idenficare a afacerii Pentru înființarea afacerii sunt necesare: alegerea codurilor CAEN potrivite activitații, alegerea numelui, logo-ului sau a altor date de identificare, întocmirea documentației de constituire, depunerea documentației de constituire. CAEN reprezinta acronimul utilizat pentru a desemna clasificarea statistica naționala a activitaților economice din România. Aceasta clasificare a fost proiectata pentru a permite gruparea pe criterii de omogenitate a datelor referitoare la "unitați statistice", cum ar fi, de exemplu, o uzina sau un grup de uzine ce constituie o entitate economica, o întreprindere. ( caen.com) ATENȚIE: Este indicat ca inițiatorul sa preconizeze pe termen cât mai lung ce activitați va desfașura întreprinderea de-a lungul dezvoltarii sale, pentru a alege la momentul înființarii codurile CAEN adecvate obiectivelor acelei afaceri. Se poate alege un cod CAEN principal și nenumarate coduri secundare (nu exista un numar maxim), excepție face cazul SRL-D. Taxe suplimentare pentru înregistarea de noi coduri CAEN dupa momentul constituirii firmei. Actualizarea codurilor CAEN: cererea de actualizare a obiectului de activitate, certificatul de înregistrare Codurile CAEN cu regim special (activitați specifice BNR, regimul armelor și munițiilor) sunt interzise. Unele societați pot avea numai un singur obiect de activitate: investigația leasingului financiar sau creditarea. Unele activitați economice se pot alege numai daca acestea reprezinta obiectulprincipal de activitate: activitațile veterinare, activitațile de intermediere tranzacțiilor financiare, activitațile de garda și protecție. 88

90 4. NOȚIUNI FINANCIARE CHEIE PRIVIND DERULAREA UNEI AFACERI: SISTEMUL DE EVIDENȚA FINANCIARA Orice afacere presupune o administrare financiara, astfel încât antreprenorul trebuie sa cunoasca și sa înțeleaga termeni economici pentru a putea gestiona/conduce/preconiza strategiile respectivei întreprinderi. Obiectivele principale ale afacerii, indiferent de tipul acesteia, vor viza întotdeauna atingerea unor rezultante financiare. Când vorbim de un business, vom aduce în discuție noțiunea de PROFIT, adica surplusul obținut de întreprindere daca venitul total provenit din activitațile afacerii depașesc cheltuielile realizate. (PROFITUL= VENITURI TOTALECHELTUIELI REALIZATE)PROFITUL NET se calculeaza prin scaderea din profitul brut a cotelor de impozit pe profit. CIFRA DE AFACERI se calculeaza conform veniturilor provenite din vânzari/prestari servicii (reprezinta doar un segment din total venituri) Veniturile și cheltuielile unei firme În contabilitate, prin VENITURI se înțelege aflux (creșteri) ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrari sau de creșteri ale activelor ori descreșteri ale datoriilor care se concretizeaza în creșteri ale capitalului propriu, altele decât contribuții ale acționarilor firmei. Definiția veniturilor cuprinde atât venituri din activitați curente ale întreprinderii (vânzari, comisione, dobânzi bancare, dividende, redevențe), cât și vânzari din alte surse (cf. Notiuni de contabilitate primara, Managementul afacerilor, Marketing si dezvoltarea afacerilor Lucian Nedelcu, Razvan Mitocariu, Adrian Rîndasu) Total venituri venituri exploatare (ex: venituri din vânzari), venituri financiare (venituri din investiția financiara pe termen scurt care se regasește în costul produsului la vânzare; diferențe de curs valutar, dobânzi, conturi, valori imobiliare achiziționate în vederea unui profit pe termen scurt etc.) Tipuri de venituri: 89

91 1. din exploatare venituri din vânzarea de produse si marfuri, precum si prestari de servicii; venituri aferente costului productiei, reprezentând variatia în plus (crestere) sau în minus (reducere) din valoarea stocurilor de produse; venituri din subventii de exploatare, reprezentând subventiile pentru acoperirea diferentelor de pret si pentru acoperirea pierderilor 2. financiare venituri din investiții pe termen scurt; venituri din variații ale cursului valutar: venituri din dobânzi 3. extraordinare (ex. daunele pretinse de o firma, deținatoare de polița de asiguare, în urma producerii unor calamitați) Daca veniturile se refera la câștigurile realizate de o întreprindere, CHELTUIELILE înseamna pierderi. Astfel definiția cheltuielilor se prezinta ca diminuari ale beneficiilor economice realizate pe parcursul perioadei contabile ca ieșiri sau creșteri ale datoriilor întreprinderii ce duce la reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora de acționari. (cf. Notiuni de contabilitate primara, Managementul afacerilor, Marketing si dezvoltarea afacerilor Lucian Nedelcu, Razvan Mitocariu, Adrian Rîndasu) Clasificare: 1. cheltuieli din exploatare cheltuieli cu materiile prime și consumabilele; costul marfurilor vândute și ambalajele, cheltuieli cu personalul salarii și asigurari de protecție sociala; cheltuieli cu prestari servicii executate de terți contabil, expert contabil, colaboratori; cheltuieli cu transportul și protocolul, taxe poștale, cheltuieli cu reclama și publicitatea; chirii, utilitați; costul obiectelor de inventar consumate; etc. 2. cheltuieli financiare pierderi din creanțe (dreptul creditorului de a cere debitorului sa dea); cheltuieli privind investițiile financiare cedate; oscilații dezavantajoase de curs valutar 3. cheluieli extraordinare calamitați și alte evenimente neprevazute 4. cheltuieli cu amortizarile, provizioanele (se constituie la sfârșitul exercițiului financiar când se constata o valoare de inventar a imobilizarilor actuale a bunurilor 90

92 mai mica decât valoarea de înregistrare neamortizata ori se realizeaza posibiliatea producerii unor pierderi sau cheltuielii ex.: în caz de litigii, procese, etc.); pierderi de valoare; cheltuieli cu impozitul pe profit sau venit datorat de întreprindere DE REȚINUT: Tipuri de cheltuieli deductibile cheltuielile efective legate strict de funcționarea și menținearea activitații întreprinderii (ex: cheltuieli de exploatare cheltuieli cu materii prime, materiale consumabile, utilaje, cheltuieli cu salariile și plata contribuțiilor sociale, chirii, utilitați, etc.; cheltuieli cu taxele, impozitele excepție face impozitul pe venit; cheltuieli cu dobânzile și comisioanele bancare) Tipuri de cheltuieli parțial deductibile cheltuieli cu sponsorizarea, mecenatul, protocolul, cotizații platite asociațiilor profesionale, cheltuieli cu indemnizarea și delegarea în alta localitate/strainatate, costuri cu tichete de masa pentru angajați, pierderi privind bunurile perisabile, etc. Cheltuieli nedeductibile: achiziția de bunuri folosite pentru uzul personal și nu al întreprinderii, donațiile, impozitul pe venit, ratele creditelor angajate, cheltuieli ale bunurilor constatate lipsa în gestiune sau degradate, bunuri confiscate; 50% din cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maxima autorizata care sa nu depașeasca kg și care sa nu aiba mai mult de 9 scaune de pasageri 4.1 Plata impozitului pe venit/profit 1. La buget de stat: impozit pe venit 3% (microîntreprinderi)/ 1% pentru 2 angajați; impozit pe profit 16%, TVA de plata 2. Bugetul asigurarilor sociale plata contribuțiilor salariale pentru angajați Repere legislative: Legea 31/1990 legea societaților comerciale, actualizata Codul Fiscal, actualizat (prin Legea 123) Codul de procedura fiscala, actualizat 91

93 Legea 82/1991 legea contabilitații, actualizata Firma platește un impozit de 3% pe total venituri (mai puțin veniturile din variația stocurilor doar la momentul crearii produsului) (pentru veniturile de sub de euro) Se platește trimestrial Firmele nou-înființate sunt obligate sa plateasca impozitul pe veniturile microîntreprinderilor începând chiar cu primul an. AVANTAJE pentru firmele care înregistreaza profitabilitate (IT, servicii, comerț) DEZAVANTAJE firmele aflate pe pierdere; firmele nou-înființate. Acest impozit de maxim euro nu poate fi recuperat niciodata de microîntreprinderi ÎNSA... Pentru firmele care au ca și obiect de activitate consultanța și management (menționate în codurile CAEN ale firmei)...daca peste 20% din veniturile totale obinute de firma provin din activitațile de consultanța și management, atunci firma va plati impozit pe profit (16%) Plata impozitului pe profit 16%, când veniturile firmei depașesc de euro 4.2 Plata taxei pe valoare adaugata (TVA) O firma/pfa nou-înființata poate beneficia de aplicarea regimului special de scutire, daca la momentul începerii activitații economice declara o cifra de afaceri estimata sub plafonul de scutire ( de lei) Ce înseamna firma platitoare de TVA? La momentul achiziționarii (cumpararii) materiei prime de la o alta firma tot platitoare de TVA își poate deduce TVA-ul CE ESTE DEDUCEREA? suma neimpozabila acordata contribuabilului (care intra în aplicarea TVA) La cumparare se deduce TVA La vânzare se colecteaza TVA 92

94 Diferența dintre TVA-ul de pe factura furnizorului și cea de pe factura emisa clientului de catre firma reprezinta cota TVA platita statului (la momentul finalizarii balanței din luna respectiva/trimestru) Declarația 394 Declarație privind achizițiile și livrarile realizate pe luna/trimestru (pentru verificarea TVA) Întârzierea plații facturii sau depunerii declarației rectificative la D 394 duc la pierderi pentru firma (nu-și recupereaza TVA platit furnizorului) ATENȚIE: Marfa trebuie sa fie însoțita de factura, aviz (altfel se creeaza haos și în acte și în contabilitate). În genere cota TVA este 24% Excepție fac: TVA de 9% care se aplica pe întreg lanțul de comercializare Toate sortimentele de pâine și anumite specialitați de panificație (cod CAEN 1071) Faina de grâu (alba, neagra); faina de secara (cod CAEN 1061) Unele medicamente și rechizite școlare TVA de 5% Locuințe cu suprafața utila de 120 mp 4.3 PATRIMONIUL unei firme - totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economica ACTIVUL SOCIAL bunurile aduse ca aport și cele dobândite în cursul activitații de societate = RESURSE PASIVUL SOCIAL include obligațiile societații indiferent de natura = UTILIZARI Pentru îndeplinirea obiectului de activitate, patrimoniul întreprinderii se afla într-o permanenta miscare si transformare ca urmare a urmatoarelor procese economice: aprovizionarea urmareste cheltuielile privind transportul si aprovizionarea cu materiale prime si materiale efectuate cu mijloace proprii si straine (închiriate); 93

95 cheltuielile cu încarcarea, descarcarea materialelor în depozit si magazie (cheltuieli de manipulare); pierderi pe timpul transportului în limita normelor legale. productia urmareste totalitatea cheltuielilor aferente productiei precum si cheltuielile realizate ca rezultat al activitatii desfasurate de ag. ec. si care produc în patrimoniul unitatii modificarea de volum si structura, transformari cantitative si calitative, determinând rezultatele financiare ca rezultat al unor operatii economico. financiare consumatoare de resurse si producatoare de rezultate. ACTIVELE SE IMPART: ACTIVE IMOBILIZATE - necorporale: - corporale : - financiare: ACTIVE CIRCULANTE: - cheltuieli de constituire; - cheltuieli de cercetare și dezvoltare; - programe informatice. - terenuri - mijloace fixe cladiri, construcții speciale, mașini, utilaje, instalații de lucru, plantații, animale; - imobilizari în curs (investiții neterminate). - stocuri de materii prime și materiale, obiecte de inventar, produse finite, animale, marfuri; - alte active circulate - clienti, decontari cu asociații, acțiuni, obligațiuni, disponibil la banca și în casa CONTURILE DE REGULARIZARE care sunt o consecința a repartizarii cheltuielilor și veniturilor în timp, astfel încât un exercițiu financiar sa includa toate cheltuielile și toate veniturile care îl vizeaza efectiv. Astfel, din punctul de vedere al activelor vor cuprinde: 94

96 - cheltuielile efectuate în avans, respectiv acea categorie de cheltuieli care se suporta eșalonat pe mai multe exerciții financiare (reparații capitale, reparații curente, chirii datorate unor agenți economici sau abonamente); - cheltuieli în curs de clarificare (amenzi, cheltuieli de judecata) ce necesita lamuriri. ELEMENTELE DE PASIV - Prin pasiv se ințelege patrimonial juridic, adica relațiile în care se afla subiectul patrimoniului cu valori care fac pare din active, respectiv totalitatea mijloacelor economice sub aspectul provenienței, al surselor de formare, al obligațiilor pe care agenții economici le au fața de salariați, bugetul de stat și alți agenți aconomici CAPITALUL PROPRIU - capitalul social, diferențe din reevaluare, profit nerepartizat, profit sau pierdere, fondul de participare la profit și alte fonduri; PROVIZIOANE (rezerve) pentru riscuri și cheltuieli în vederea acoperirii unor litigii, garanții acordate clienților, pierderi din diferențe de curs valutar DATORII - împrumuturi, credite bancare, credite externe, furnizor creditori, decontari cu salariații, impozite și taxe CONTURI DE REGULARIZARE REPREZENTATE PRIN VENITURI IN AVANS, respectiv acele venituri anticipate provenite din încasari de chirii, vânzari cu plata în rate, diferențe favorabile de curs valutar. 5. FINANȚAREA UNEI AFACERI Antreprenorii români considera ca una dintre marile probleme ale mediului de afaceri ramâne capacitatea înca redusa în atragerea finanțarilor. Cu toate acestea, un studiu realizat de compania de consultanța Ernst& Youg în 2014, arata ca perspectivele atragerii de finanțare pentru antreprenoriat s-au îmbunatațit în comparație. Peste jumatate din firmele românesti finantate au primit cea mai recenta runda de finantare în ultimul an, finantarile care au ca destinatie investitiile înregistrând o crestere spectaculoasa, depasind 60% din total. Cele mai vulnerabile se situeaza afacerile aflate în stadiu de germinare și start -up-urile care pornesc de la un capital modic și 95

97 au posibilitați restrânse de investiție, astfel încât ajung ușor în situația de a nu derula, în fapt, nicio activitate economica. O afacere are la dispoziție o serie de INSTRUMENTE DE FINANȚARE, precum: - Sursele de finanțare ale întreprinderilor: forme specifice (autofinanțarea, aporturile la capitalul propriu, conținutul și caracteristicile acțiunilor, recurgerea la îndatorare) - Surse de finanțare de catre terți (business angels, crowfunding, venture capital) - Surse de finanțare nerambursabila sau parțial rambursabila pentru IMM-uri (identificarea programelor de finanțare, completarea cererii de finanțare, aplicarea, implementarea priectelor) Autofinanțarea ofera cea mai mare independența de acțiune; presupune reinvestirea unei parți din profitul obținut în ultimul exercițiu financiar. Aportul la capital propriu creșterea capitalului social în numerar sau în natura. Microfinanțarea creditarea antreprenorilor care nu au acces la serviciile traditionale bancare (valoare unui microcredit variaza sub de euro și de euro). Presupune prezentarea de garanții din partea antreprenorilor, aidoma împrumutului bancar Finanțarea cu suportul unui business angel (persoane care dispun de resurse și experiența și ofera sprijin financiar proiectelor mici de afaceri pentru a le ajuta sa se dezvolte.) Practica nu este foarte raspândita în România, dar conform analiștilor în domeniu, corporațiile încep sa ofere finanțare start-up-urilor locale dezvoltând programe și platforme web în acest sens. Finanțarea poate fi obținuta prin prezentarea unui plan de afaceri concludent. De obicei, un business angel nu cere nicio garanție pentru investiția realizata Crowdfunding colectare de finanțari mici de la mai multe persoane prin promovarea unei anumite idei de afaceri. Site-urile de crowfunding devin tot mai populare în lumea întreaga. 96

98 Venture capital (capital de risc) injecții de capital asigurate de finanțatori (deținatori de fonduri) care devin acționari minoritari ai firmei. Aceștia participa în firma pentru o perioada determinata de timp (între 3-5 ani, de regula), dupa care se retrag din acționariatul firmei. Firma nu va datora dobânda acestei suplimentari de capital, investitorii având de câștigat dintre prețul de vânzare al acțiunilor, respectiv valoarea acestora la momentul ieșierii finanțatorului și prețul de intrare, finanțarea acordata societații. În România, puține sunt cazurile în care se obțin investiții prin capital de risc. Finanțarea parțial rambursabila prin accesarea de scheme de stat de tip minis (Programe precum SRL-D, Start-up Nation,Femeia Antreprenor) sau fonduri europene cea mai dezirabila forma de finanțare pentru antreprenori. Finanțarea se obține în baza depunerii unei cereri de finanțare (grant ce are forma unui plan de afaceri/proiect), care asuma îndeplinirea unor indicatori conform referințelor din ghidurile de finanțare. Finanțarea se acorda conform punctajului obținut în urma evaluarii cererilor de finanțare. Cu toate ca s-au facut evoluții majore în accesarea acestor fonduri, antreprenorii de start-up-uri înca se considera dezvantajați în privința know-how-ului privind scrierea și implementarea de proiecte. Finanțarea se acorda de regula treptat, de-a lungul implementarii prooiectelor, dupa depunerea documentelor justificative care demonstreaza progresul proiectului ce însoțesc cererea de rambursare. Utilizarea resurselor alternative este o soluție pentru firmele ce au disponibil redus de lichiditați. Se refera la reducerea spre minim și eficientizarea costurilor, cautând alte resurse de realizare a schimbului economic, exceptând avansarea de bani (ex: bartere, troc, utilizarea socialmedia ca alternativa la campaniile mediatice tradiționale din sfera publicitații). 97

99 6. MANAGEMENTUL AFACERII Reușita și mai ales stabilitatea unei afaceri ține de strategia de management, sub aspectul coordonarii și organizarii activitații. Managementul are o referința deosebit de importanta, întrucât este structura care genereaza cadrul general afacerii. În acest caz managementul este definit ca proces care urmarește atingerea unor scopuri date într-un anumit timp prin efectuarea unor activitați clar stabilite. Din ipostaza managementului abordat, sistemele afacerilor pot fi deschise (transparente și comunicante cu exteriorul) sau închise (informația este centralizata, comunicarea cu exteriorul este strict reglementata), fapt ce va duce la o abordare a unei strategii de marketing de tip inovativ/orientate spre satisfacerea nevoilor clientului sau care vizeaza doar obținerea/menținerea cotei de piața și a unui anumit profit Etapele dezvoltarii managementului afacerii Pentru demararea unei afaceri, primii pași de management pe care trebuie sa îi aiba în vedere antreprenorul sunt: - Definirea profilului afacerii (structura afacerii, stabilirea și urmarirea obiectivelor propuse, planificarea atingerii rezultatelor) - Dezvoltarea activitaților proprii întreprinderii (în funcție de forma aleasa, instrumente pentru start-up, stabilirea planului activitații, dezvoltarea activitații) - Realizarea unei analize SWOT (Analiza puncte forte și slabe, oportunitați și amenințari, importanța aplicarii analizei SWOT) - Tipuri de resurse (inventarierea resurselor de necesare pentru demararea afacerii, ce sunt resursele alternative și utilitatea lor, organizarea și gestionarea resurselor, identificarea și recrutarea resurselor umane, tehnologia necesara în funcție de specificul afacerii) - Dezvoltarea treptata a instrumentelor de management și de conducere a afacerii: procesul creativ etapa de incubare etapa de generare/meditare etapa decizionala 98

100 etapa de exploatare stabilirea obiectivelor unei activitați, a rezultatului final și a pașilor de urmat pentru atingerea rezultatului împarțirea activitații în sarcini, subsarcini și stabilirea rezultatelor intermediare diagrama Gantt a activitații diagrama responsabilitații 6.2. Tipuri de management În funcție de structura și obiectivele afacerii, managementul se va adapta nevoilor și situațiilor care trebuie soluționate. Este vital pentru stabilitatea afacerii ca stilul de management sa fie unul consecvent, echilibrat, orientat spre urmarirea rezultatelor și raportat la o planificare exacta în timp a acțiunilor care trebuie întreprinse. Activitațile având de cele mai multe ori dimensiuni multiple solicita combinarea mai multor modele/referințe de management. Exemple de modele/instrumente de management care pot fi folosite pentru activitatea societaților mici și mijlocii: a. Procesul Osborn Parnes Rezolvarea Creativa a Problemei (RCP) Stabilirea obiectivului faptelor) Stabilirea datelor (sau Formularea problemei Generarea ideilor Alegerea unei soluții Obținerea acceptarii soluției b. Diagrama GANTT a activitații - definirea activitaților de executat - determinarea perioadei activitații - planificarea secvențiala a activitaților - definirea legaturilor dintre activitați c. Procesul de creativitate al lui Rossman: 99

101 Observarea unei necesitați sau a unei dificultați Analiza necesitații Analiza întregii informații disponibile Formularea tuturor soluțiilor obiective dezavantaje) Analiza critica a acestor soluții (avantaje, Nașterea noii idei- invenția Experimentarea pentru a testa cea mai promițatoare soluție, selectarea și perfecționarea alcatuirii finale. IMPORTANȚA ȘI URGENȚA ÎN MANAGEMENT (Modelul Eisenhower) - Pentru evitarea riscului epuizarii (burnout); prioritizarea sarcinilor Cadran 1 Urgent și important (crize, problem presante, proiecte la termen) Cadran 2 Important dar nu și urgent (întâlniri, întreruperi) Cadran 3 Urgent dar nu și important (exersarea, planificarea) Cadran 4 Nici important și nici urgent (munca de rutina, recreerea) 6.3. Logistica necesara derularii afacerilor - Infrastructura afacerii (resurse disponibile, resurse preconizate pentru extinderea afacerii, rolul logisticii în obținerea avantajului competitiv: logistica interna, operațiile de suport ale producției, logistica externa, marketingul și vânzarile, serviciile; logistica integrata) 100

102 - Fluxul parcurs de un produs de la furnizor/producator la clientul final (distribuția, costurile logistice, tehnologia informațiilor utilizate, nevoia perfecționarii activitații logistice pentru creșterea diversitații produselor) - Asimilata în principal logisticii distribuției instrument principal al politicii de marketing din producție industriala (optimizarea și coordonarea transporturilor/ eficiența livrarii catre clienții finali pentru a asigura avantaj competitiv) extindere spre zona achizițiilor de materii prime - Organizarea pe functiuni (aprovizionare, productie, marketing, financiar, desfacere etc.) - Logistica integrata se bazeaza pe analiza costului total al activitatilor logistice, având ca punct central nivelul serviciului catre consumatori costul total al activitatilor logistice trebuie sa cuprinda: nivelul serviciului catre consumatori (costul vânzarilor nerealizate ca urmare a unui nivel al serviciilor furnizate necorespunzator) costurile de transport costurile de depozitare costul procesului de comanda si de informatizare costurile de desfacere costurile cantitative legate de fabricatie gestiunea fluxurilor de marfuri si a informatiilor din firma, dar complexitatea domeniului a impus extinderea obiectului de studiu la gestiunea productiei, a aprovizionarii si a stocurilor (în diferite faze ale proceselor din întreprindere). Logistica este: planificarea, implementarea si controlul fluxurilor fizice de materiale si produse finite de la punctele de provenienta a acestora la punctele de utilizare, astfel încât sa se realizeze profit si sa fie satisfacute cerintele clientilor (Kotler) Un sistem de distributie neadecvat poate distruge un produs, care în alte conditii se poate dovedi a fi foarte bun. 101

103 Scopul logisticii este de a crea lanturi de livrare, respectiv fluxuri fizice de materiale si produsefinite catre consumatorii finali, cu costuri cât mai reduse, cunoscând ca ponderea acestora în costul total al produsului reprezinta 30-40% la produsele prelucrate. Lant logistic (supply chain): coordonarea functiilor afacerii (marketing, productie, financiar) în cadrul firmelor si între firme. Managementul logistic cuprinde : serviciul catre clienti, procesul de comanda si pregatire a loturilor de livrare, distributia informatiilor, previziunea ofertei, controlul si inventarierea stocurilor, transportul, depozitarea, achizitionarea materiilor prime si a serviciilor, serviciile postvânzare, ambalare, restituirea bunurilor (logistica inversa). Relatia logisticii cu marketingul: logistica are rolul de a asigura servicii catre consumatori, tinând seama de oportunitatile de marketing, care vizeaza între altele maximizarea vânzarilor pe diferite segmente de piata Logistica = marketing orientat Urmareste realizarea unui nivel al serviciului catre consumatori prin prisma celor cinci potriviri: produsul potrivit, la locul potrivit, la timpul potrivit, în cantitatile potrivite si la un cost potrivit Managementul personalului Afacerea depinde de oameni, din postura lor de angajați ai întreprederii sau de clienți. Motivația și organizarea insuficienta a personalului poate aduce afacerea într-o zona de risc. Managementul resurselor umane pune accent pe distribuția exacta a responsabilitaților în organizație și pe încadrarea potrivita a persoanelor conform cerințelor postului (realizarea fișei postului, selecția și recrutarea adecvata a resurselor umane, angajare, delegare de sarcini și orientare la locul de munca, monitorizare, evaluare, instruire, compensare a personalului). Matricea de alocare a responsabilitatilor (Responsibility Assignment Matrix - RAM) 102

104 arata cine participa si în ce masura la realizerea unei activitati sau la luarea deciziilor în legatura cu aceasta matrice descendenta (distribuirea sarcinilor de la nivelul deci zional spre execuție) Exemplu: RAM D- Decident R-Responsabil C- Consultat I- Informat Cercetare de piața D C C R C Publicitate D R C C I Finanțare R I R I I Design produse C C C C I Producție C I I C D Distribuție C C C C D Managementul și personalul va viza: Motivația angajaților Competența angajaților Acordarea feed-back-ului COMPORTAMENT (masurabil) REZULTAT (ce rezultat a avut comportamentul) SENTIMENT (reacția provocata de comportament și rezultat) VIITOR (îmbunatațirea comportamentului; ce se cere în viitor) MODEL DE ECHILIBRARE A ORIENTARII OAMENI SARCINI - echilibrarea preocuparii pentru îndeplinirea sarcinilor și motivarea/ înțelegerea nevoilor oamenilor - investirea de timp pentru îmbunatațirea comportamentelor personalului 103

105 7. STRATEGIA DE MARKETING Strategia de marketing în practica afacerilor este transpusa printr-un plan de marketing, parte strategica prima a afacerii. Planul de marketing este integrat planului de afacere, ajutând la identificarea celor mai bune oportunitați pentru companie. În general, planul de marketing va urmari repere ca: 1. Promovare și marketing aplicat în funcție de tipul afacerii (definirea pieței: piața potențiala, cota de piața, studii de piața, condițiile de piața, analizarea concurenței/concurența neloiala, canale de promovare) 2. Targetul de piața: mass marketing și micro marketing nișe de piața, înțelegerea comportamentului consumatorilor, metode de intrarea pe piața, creșterea și optimizarea portofoliului de clienți instrumente, dezvoltarea identitații afacerii) 3. Mixul de marketing (produs, preț, canal de vânzare, promovare) 7.1. Ce este marketingul? Suma acțiunilor care susțin și influențeaza vânzarea produselor pe o piața Marketingul este apanajul firmelor mari (care dețin capacitate de a crea comportamente și nevoi) Firmele mici nu dispun sau dețin un buget foarte restrâns pentru marketing Ce determina un cumparator sa cumpere un anumit produs: Cum raspunde acel produs la necesitatea sa de moment Prețul (reducerile, alte bonificații) Calitatea (care este influențata de: materiile prime folosite, procesul tehnologic și utilajele folosite, lipsa defectelor). În fapt, calitatea este data de percepția clienților și nu de calitațile produsului în sine Design (de multe ori cumpararea unui produs dupa design este o decizie determinata emoțional pentru cumparator) Diversitatea liniei de produse (produse oarecum omogene ce se disting prin mici particularitați) 104

106 Reputația (marca: poate reprezenta pentru cumparator garanția unei calitați necertificate/verificate) Caracteristicile (fișa tehnica/ certificatul/eticheta produsului) Serviciile conexe (care pot aduce valoare adaugata unui produs, îi pot îmbunatați caracteristicile/utilitațile, ceea ce va crește potențialul portofolului de clienți al afacerii) Ambalare (nu are doar rolul de protecție; completeaza design-ul/calitațile produsului) Garanțiile (Cum rezolva clientul problemele aparute cu produsul sau dupa ce a început sa îl utilizeze? Cât de lunga este perioada de garantie? În cazul în care produsul are probleme este reparat sau înlocuit? Dupa câte defectiuni se înlocuieste produsul? Dupa ce expira perioada de garantie cum este sustinut clientul în eventualele probleme legate de produs?) Politica de retur (posibilitatea restituirii produsului și primirea unui alt produs în schimb/restituirea banilor clienților/ acordarea unei compensații) Canalele de distribuție Acoperirea (O firma care vinde produse de mici dimensiuni le poate tranzacționa mai ușor la nivel international) Stocurile (cantitați prea mari de produse pe stoc reprezinta bani blocați/ out of stock (ruptura de stoc poate duce la pierderea clienților fideli Multe firme își dezvolta strategii de marketing în ceea ce privește jocul de stoc) Facilitațile de transport Promovarea și impactul reclamei/ Vânzarea personala (B2B)/ Opțiunile de canale de promovare (Promovare de masa) PREȚUL este considerat cel mai important instrument de marketing, întrucât influențeaza cel mai ușor decizia clienților de a cumpara sau nu produsul Factori interni: Costuri+ Adaos comercial Strategie de vânzare orientata spre cost Factori externi: Pornind de la o valoare pe care clienții o percep conținuta în acel produs Strategie orientata catre valoare 105

107 o Clienți sunt dispuși sa ofere o valoare mai mare decât estima firma o Clienții sunt dispuși sa ofere o valoare mai mica pe achiziționarea produsului decât își permite firma sa vânda. Este prețul cea mai ușoara forma de strategie de marketing? SCUMP=BUN; SCUMP=IEFTIN Achiziții de valoare mica vs Achiziții de valoare mare 7.2. Strategii de vânzare UPSELLING- strategie de vânzari prin care vânzatorul încearca sa ofere oportunitați de cumparare prin recomandarea unor produse conexe unui anumit produs/serviciu sau aceeași versiune a produsului îmbunatațita CROSS SELLING- vânzarea încrucișata- încurajarea cumparatorului de a cumpara produse complementare chiar și din game diferite PRODUCT BUNDLING- strategia de marketing prin care mai multe produse sunt oferite ca un singur produs Elemente care primeaza în dezvoltarea strategiilor de vânzari: DEZVOLTAREA RELAȚIILOR NONFORMALE CU CLIENȚII STRATEGIA DE MARKETING PRIN DIFERENȚIERE STRATEGIA DE MARKETING PRIN DIVERSIFICARE/CONCENTRARE - Orice într-o afacere începe și se termina cu clienții (consumatorii/partenerii) - Principala sarcina a antreprenorului este sa-și mulțumeasca clienții - Nu toți clienții sunt la fel și trebuie priviți ca diferiți, având cereri și nevoi diverse! Uneori pentru afacere vânzarea a cât mai multe produse poate fi neprofitabila pentru afacere, iar pentru optimizarea vânzarilor, antreprenorul trebuie sa sondeze atât piața cât și abilitațile sale de a furniza produse de cea mai buna calitate care raspund pe deplin la necesitațile clienților. Cum nu poate raspunde necesitaților tuturor, este indicat ca antreprenorul sa cunoasca care sunt Cei mai Valoroși Clienți (MVC) ai sai (pentru ca unii oameni se potrivesc mai bine identitații afacerii tale decât alții). Așadar, 106

108 se va încerca prefigurarea unui profil top 3 clienți cu care antreprenorul ar vrea sa faca afaceri identificarea clientului este o condiție necesara în dezvoltarea politicilor de marketing afirmate de o firma. Cercetare în funcție de: Criteriul demografic: - Vârsta - Gen - Venit - Proveniența demografica Criteriul psihologic: - Activitați - Interese/ Preferințe - Opinii ( în ce cred, ce convingeri au) - Atitudini/ Valori A vinde cât mai multe produse pe termen scurt poate fi stresant și chiar neprofitabil pentru afacerile mici (pentru ca ajung cu greu la capacitaațile de producție pentru a putea concura loial cu firmele mari) Astfel, antreprenorul va sonda care este Cea mai Valoroasa Linie de Produse (MVL): 1. Produse 2. Produse Vândute într-o luna (Valoare) 3. Cât costa vânzarea produselor (Cheltuieli) (Calcularea costurilor directe și indirecte pentru producția lor) 4. Profit total= Vânzari- Costuri 5. Profit/produs Pentru dezvoltarea afacerii nu doar maximizarea profitului pe termen scurt conteaza Ci și Valori (cu ce te ajuta produsul dincolo de bani) 107

109 7. Cât îți place sa furnizezi produsul (notarea fiecarui produs din linia de producție cu o scala de la 1-10) 8. Rank (Scor pentru produs) Profit/unitate + Valoare + Placere Rezulta: - focusarea efortului întregii vânzari pe cel mai valoros produs al liniei (MVL) 7.3 Dezvoltarea produselor/serviciilor afacerii - Portofoliul de produse/servicii (elaborarea produsului/ serviciului, corelarea produsului/serviciului ofertat cu cererea de piața, ciclul de viața al unui produs, tehnologia necesara producției, procesul de producție al produsului/serviciului, procesul introducerii de produse noi, investiția în cercetare, costuri de producție) - Elementele distinctive ale produsului/serviciului (cost, design, calitate, capacitați) - Licențierea produsului/serviciului (brevetarea/certificarea la OSIM/autorizarea, marca produsului/serviciului, secretul comercial, protejarea drepturilor de copyright) AVANTAJUL COMPETITIV al unei firme se reduce în esenta la asigurarea unui cost redus sau a unui produs sau serviciu care se diferentiaza, prin calitatile sale, de produsele similare oferite de ceilalti concurenti sau de majoritatea concurentilor. Specilizarea în producerea unei marfi care comparativ cu alta are un preț de producție mult mai mic schimburi economice reciproc avantajoase pentru toți partenerii (ex: Portugalia are un cost de producție mult mai scazut comparativ cu Anglia în ceea ce privește vinul) CREȘTEREA PROFITABILITAȚII Trateaza-ti partenerii de afaceri în acelasi mod în care te porti cu familia. Prosperitatea depinde de câta întelegere primesti din partea oamenilor alaturi de care îti conduci afacerea. Serviciile post-vânzare sunt mai importante decât asistenta oferita anterior, pentru ca prin ea îti poti asigura clienti permanenti. Nu vinde clientilor produse de care ei se simt atrasi, vinde-le produse dupa urma carora pot beneficia. 108

110 Orice risipa, chiar si a unei coli de hârtie, va creste în consecinta pretul produsului. Daca nu mai ai niciun produs pe stoc, e numai si numai din neglijenta. Cere-i scuze clientului, cere-i adresa si angajeaza-te ca vei trimite produsele imediat Posesiunile materiale nu garanteaza fericirea.. Doar posesiunile spirituale pot aduce adevarata fericire. Atunci, ar trebui, oare, ca afacerile sa aiba exclusive scopuri materiale, lasând scopurile spirituale în grija religiei si a eticii? Nu cred. Oamenii de afaceri trebuie sa-si aduca propria contributie la crearea unei societati bogate spiritual si prospere material. (Konosuke Matsushita Matsushita Electric) A vinde visuri nu produse (Steve Jobs) AVANTAJUL COMPETITIV ȚINE DE CALITATEA MANAGEMENTULUI TEMPORAR DURABIL Calitatea nu este numai gratuitã, dar este și modul cel mai cinstit și la îndemâna oricui de a realiza profit. Fiecare ban pe care nu îl veți cheltui pentru produse necorespunzãtoare sau pentru remedieri ulterioare, este un ban câștigat. (Phlip B. Crosby, Quality is free) LUCRUL BINE FACUT DE PRIMA DATA SISTEMUL ZERO DEFECTE (Prevenție, Evaluare, Reducerea defectelor) Aprovizionare Zero stocuri Producție Zero întreruperi Marketing Zero pierderi de clienți Calitatea înseamna conformare la cerințe Prevenirea este mai importanta decât inspecția și corecția Zero defecte este standardul de performanța pentru calitate (un standard de performanța a cerințelor) Calitatea trebuie masurata în bani, ca preț al neconformitații (costurile noncalitații) 109

111 STRATEGIA KAIZEN: MANAGEMENTUL PERFORMANT/MANAGEMENTUL ÎMBUNATAȚIRII orientarea spre proces, nu spre rezultate fara pierderi, costuri de producție mai mici, creșterea producției Sortarea separarea lucrurilor de care este nevoie de cele inutile Ordonarea aranjarea lucrurilor pentru a putea fi ușor de gasit și folosit Curațenia pastrarea curațeniei la locul de munca Standardizarea inițierea unor metode pentru a evita aparția problemelor Autodisciplina Investeste în oameni! NU FACE CHELTUIELI MARI - furnizor Feedback din partea personalului/ Soluțiile vin de jos în sus / Ideile a mai multor persoane sunt mai bune decât ideea unei singure persoane) Argumentare cu date Ținerea sub control a variabilitatii si prevenirea repetarii Supraproducția apare atunci când volumul producției fabricate depașește cererea pieței - O greșeala des întâlnita în antreprenoriat Certificarea calitații Certificarea este o procedura prin care o terta parte da asigurarea scrisa ca un produs, proces sau serviciu este în conformitate cu cerintele specificate. Certificarea este un avantaj, atât pentru producator, cât si pentru cel care achizitioneaza, consumator sau distribuitor. Asociația de Acreditare din România (RENAR) ISO ertificat SM041 - sisteme de management al calitații ISO Anexa ISO sisteme de management de mediu ISO

112 Anexa ISO sisteme de management al sanatații si securitații ocupaționale Anexa OHSAS sisteme de management la siguranței alimentului ISO Anexa ISO sisteme de management al securitații informației ISO/IEC CERTIFICARE ECO Art. 4 al Ordinul Ministrului nr. 181/2012 și art. 27 al Regulamentului (CE) 834/2007 EX: RO-ECO-01, RO-ECO-05, RO-ECO-08, RO-ECO-09, RO-ECO-10, RO-ECO-14 Auditul unei firme-- control al corectitudinii și analiza performanțelor financiare pornind de la ceea ce reflecta conturile și sintezele contabile (Camera Auditorilor din România) 8.ANALIZA INDICATORILOR FINANCIARI Venituri Cifra de afaceri: bani veniți din vânzarea produselor sau serviciilor companiei CBV (Costul bunurilor vândute) CSV (Costul serviciilor vândute) costurile materialelor folosite pentru a realiza produsul (sau a livra serviciul), plus costul muncii folosite/ lună Profitul brut: Venituri CBV Alte costuri variabile (CV): Costuri care variază odată cu vânzările Marja contribuției: Venituri CBV CV Costuri fixe de funcționare: costurile pentru funcționarea unei companii care variază cu vânzările (salarii, promovare, utilități, dobânda, chiria) Profitul înainte de impozitare: Marja contribuției costurile fixe de funcționare Impozitul/ Profitul (pierderea) netă AMORTIZAREA porțiune dintr-un activ care este scăzută în fiecare an, până când valoare ajunge zero. Amortizarea reflectă uzura și deteriorarea unui activ în timp 111

113 INVESTIȚIA TOTALĂ ÎN COMPANIE include investiția de lansare (cantitatea de bani care a fost necesară pentru a deschide afacerea, plus toate finanțările ulterioare suplimentare) PERIOADA DE RECUPERARE A INVESTIȚIE CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE RENTABILITATEA VÂNZĂRILOR procentajul creat când venitul net este împârțit la vânzări (urmărește foarte bine profitabiliatea afacerii marjă de profit) ANALIZA LA MĂRIME EGALĂ (%) INDICATOR DE FUNCȚIONARE cheltuieli/vânzări (pentru a exprima cheltuielile de funcționare/ derulare ca procentaj din vânzări) LICHIDITATEA IMEDIATĂ (CAPACITATEA EI DE A CONVERI ACTIVELE ÎN NUMERAR): Numerar+Certificate de valoare vandabile/pasive curente 112