APLICAȚII GIS ÎN STUDIUL SITURILOR ARHEOLOGICE. SITUL ARHEOLOGIC ORADEA-SALCA PEPINIERĂ

Mărimea: px
Porniți afișarea la pagina:

Download "APLICAȚII GIS ÎN STUDIUL SITURILOR ARHEOLOGICE. SITUL ARHEOLOGIC ORADEA-SALCA PEPINIERĂ"

Transcriere

1 APLICAȚII GIS ÎN STUDIUL SITURILOR ARHEOLOGICE. SITUL ARHEOLOGIC ORADEA-SALCA PEPINIERĂ Diana Bodea*, Florin Gogâltan **, Gruia Fazecaș *** GIS APPLICATIONS IN THE STUDY OF ARCHAEOLOGICAL SITES. ARCHAEOLOGICAL SITE ORADEA-SALCA PEPINIERĂ Abstract Archeology is an interdisciplinary science that uses new technologies in order to streamline and simplify the way of managing the databases, but also to combine different data sources for a better analysis of the researched object. Among the sources that influence the distribution of the archaeological material are the geographical factor, given by the geological substrate, relief, climate and phytogeographical elements, which create and sculpt the daily life.the purpose of this article is to analyze the integration of data in the GIS software database and to analyze the distribution of archaeological materials from the site of Oradea Salca Pepinieră. Keywords: GIS, data sources, database, archaeological features Tehnologia GIS (Geographic Information Systems) a luat amploare în domeniul arheologiei începând cu anul Capacitatea sistemelor informaționale geografice de a opera cu baze de date, ce sunt corelate cu imaginile digitale georeferențiate corespondente, și-a găsit aplicabilitatea și în acest domeniu ale cărui componente fundamentale sunt spațiul și timpul 1. Structura organizatorică internă a ArcGIS este similară stratigrafiei întâlnite într-un sit arheologic, folosind straturi (layers) a căror informație fie se succede, fie este suprapusă în funcție de scopul urmărit. Diferitele scenarii istorice își găsesc cadrul în structura internă a acestor sisteme ce permit interogări interconectate de tipul: câte complexe ale epocii bronzului în care se găsesc schelete umane se întâlnesc într-un sit, la ce distanță de albia râului se află complexele epocii fierului, etc. 2. Cu toate că permite operarea unor seturi mari de date și reprezentarea cartată a acestora datorită sistemelor de coordonate, crearea unei baze de date complexe este direct proporțională cu timpul și efortul necesar constituirii acesteia. Totodată lipsa informației și a preciziei în localizarea unui sit sau a complexelor existente în acesta duce la crearea unei bariere în aplicarea sistemelor informaționale în domeniul arheologiei 3. Etapele de înregistrare, prelucrare și operare într-un sistem informațional geografic sunt achiziția de informații, care au o componentă spațială precum hărți și planuri cadastrale, măsurători topografice, ortofotoplanuri, imagini satelitare, date ale modelului digital de elevație, urmând înregistrarea, administrarea informațiilor prin crearea bazelor de date, și într-un final - analiza acestora și prezentarea rezultatelor 4. Definirea spațiului și a modului de reprezentare a acestuia, a generat o nouă dezbare referitoare la tipul de abordare preferat, unul cantitativ specific pozitivismului sau unul calitativ în care precizia acestui sistem este redusă. Dat fiind faptul că prin intermediul hărților mediul este simplificat și redus la nivelul primitivelor grafice (punct, linie, poligon) și al celulelor grid, există aspecte ale experienței umane care nu pot fi cartografiate: miros, conceptul de pericol, imagini și sunete 5. *Universitatea Babeș-Bolyai, **Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca/Universitatea de Vest Timișoara, gmail.com. ***Muzeul Țării Crișurilor Complex Muzeal, Oradea, 1 Ștefan/Ștefan/Cavruc 2012, Ibidem, Ibidem, Ibidem, Lock, Pouncett 2017, 132.

2 150 Diana Bodea, Florin Gogâltan, Gruia Fazecaş 2 Provocarea acestor sisteme este aceea de a găsi o modalitate în care să se lucreze cu spațiul absolut, care e obiectiv și în care acțiunile umane influențează în mod subiectiv spațiul asupra căruia se propagă. Atât spațiul subiectiv, cât și cel obiectiv sunt supuse printr-un sistem de coordonate cartografierii, măsurătorilor și analizelor 6. Nu în ultimul rând, prin predefinirea algoritmilor și a metodologiilor la care utilizatorii nu au acces direct s-a ajuns la o critică a aplicațiilor GIS pentru care componenta deterministică joacă o pondere mult prea mare. Din dorința de a nu reduce aplicabilitatea GIS la un simplu instrument de reprezentare, sistemul nu mai este văzut ca un simplu avantaj în înțelegerea distribuirii spațiale. Viziunea pozitivistă a anilor 60 ai secolului trecut bazată pe aspectul economic al modelării, prin teoria locului central a dus la crearea de tipare, ierarhii și rețele sociale care ulterior au fost văzute ca formă rigidă de reprezentare a unui proces fluid, fiind cauzate de tendința GIS de a generaliza variabilele din mediu. Componenta cantitativă a GIS utilizată în analizele de vizibilitate sau ale rutelor cu cel mai mic cost este favorabilă cadrului pozitivist dar combătută de ideea că software-ul nu poate să depășească acest aspect al său. În schimb componenta calitativă, referitoare la experiențele umane este neglijată, fiind slab reprezentată. Unul dintre argumentele în favoarea acentuării importanței calitative este factorul de scară, reprezentarea abstractă a unui castel cu 1:500 și a șanțului său de apărare 1:20 are un impact minimal asupra percepției față de experiența trăită la întâlnirea unui perete de 2 m cu un șanț de 4 m săpat în rocă 7. Pe lângă folosirea GIS ca o formă de stocare a bazelor de date, se dorește şi o aprofundare a capacității acestui sofware de a furniza informații ce să permită o mai bună înțelegere a comunităților din trecut. Principalele caracteristici ale GIS sunt faptul că permit arheologilor să-și organizeze munca într-un mod mai eficient, mai rapid, să conducă analize spațiale și de predictibilitate. Analizele geostatistice de tip GIS ce permit dezvoltarea domeniului arheologiei peisajului sunt: archaeological predictive models, line of sight, slope analysis, least cost surface analysis. Dezbaterea continuă în legătură cu potențialul pe care GIS îl oferă în studiul peisajului și al influenței acestuia în formarea comunității 8. În ceea ce privește domeniul peisajului în cercetarea din România, un studiu a fost realizat pentru limes-ul Imperiului Roman, la Porolissum, unde o pondere mare au avut-o procesarea imaginilor satelitare. Una dintre tenhicile folosite din ArcGIS a fost interpolarea punctelor obținute prin scanare LIDAR în vederea obţinerii unui model digital al elevației cu o rezoluție de 0.5 m, iar prin tehnica ArcHydroTools obținerea bazinului hidrografic a 21 de cursuri de apă 9. Dat fiind progresul tehnologic este posibilă prezervarea virtuală a patrimoniului. O nouă perspectivă ce îmbină patrimoniul cu viziunea modernă a fost deschisă la Conferința Internațională de Progres în Tehnologia Informatică ce a avut loc în Macau, China în decembrie 2016, prin care se propune un GIS 5D în care pe lângă clasicele reprezentări bidimensionale ale hărților sau tridimensionale ale clădirilor aceștia aduc o a patra dimensiune, cea a timpului și a amintirilor și cea de-a cincea, a patrimoniului augmetat prin intermediul dronelor și a roboților. Această viziune a realității virtuale și-a găsit aplicabilitatea în sudul Africii unde Agenția de Patrimoniu a Africii de Sud a dezvoltat South African Heritage Resources Information System (SAHRIS), o platformă online cu repertoriul siturilor. Totodată, reprezentarea virtuală va ajuta în problema vandalizării patrimoniului. Importanța pe care GIS o are în această problemă vine din structura geodatabase care permite includerea informațiilor prin intermediul cărora clădirile pot fi protejate. Dintre acestea ar fi: locația geografică, data construcției, numărul de etaje, materialul de construcție, statutul clădirii și folosința acesteia în momentul prezent. Stocând această cantitate de informație prin intermediul geodatabase se are în vedere protejarea acestora odată cu dezvoltarea rapidă care se petrece în zona urbană. Cu toate că acestă creștere urbană dorește păstrarea patrimoniului cultural, din cauza lipsei de metode sistematice nu s-au realizat multe schimbări în beneficiul prezervării, și, tocmai din acest motiv se pune accentul pe cea de-a patra dimensiune, cea a evenimentelor și a amintirilor care au schimbat comunitatea. Nu în ultimul rând, cea de-a cincea dimensiune este cea a integrării 6 Ibidem, Ibidem. 8 Howey/Burg 2017, Roman et al. 2016,

3 3 Aplicaţii GIS în studiul siturilor arheologice realității virtuale și augmentate pornind de la fundamentul tridimensional oferit de GIS care să crească nivelul de interactivitate sau care să reproducă virtual experiența istorică10. Situl arheologic Oradea-Salca Pepinieră Situl arheologic Salca din Oradea este situat grosso modo între cimitirul Rulikovsky la vest și str. Eforiei la răsărit, la nord este delimitat de terasa înaltă pe la poalele căreia curge în prezent cursul canalizat al pârâului Peța (Fig. 1). Denumirea sitului a fost dată inițial unui cătun în secolul al XIV-lea care ulterior a fost abandonat. Datorită întinderii sale (cca. 80 ha) situl a fost împărțit la rândul lui în mai multe microzone: Guttman, Ghețărie, Biserică, Pepinieră etc.11, pentru a putea indica mai ușor locul descoperirilor (Fig. 1). Fig. 1 - Delimitarea sitului Oradea-Salca conform P.U.G. al municipiului Oradea (2012) / OradeaSalca site delineation according to General Area Town Planning of Oradea municipality (2012). Primele artefacte arheologice găsite cu ocazia exploatării lutului la Salca au început să fie colectate de Muzeul din Oradea în În 1936 s-au publicat unele date despre așezarea preistorică și câteva din descoperirile făcute pe acest platou. Ca urmare a colecționării de diferite persoane a unor artefacte arheologice provenind din acest sit, a crescut interesul pentru această zonă, astfel că în 1959 au loc primele săpături sistematice conduse de M. Rusu, M. Macrea, ajutați de N. Chidioșan, V. Spoială și L. Galamb. Aceștia au continuat cercetările și în În 1961 și 1962 N. Chidioșan și I. Ordentlich au cercetat locul fostei cărămidării. Săpăturile arheologice s-au reluat odată cu lucrările de amenajare a magaziei de alimentare cu combustibil și a stației PECO din zonă, fiind conduse de D. Ignat. După 1990 au mai fost Li 2017, Au mai fost folosite o serie de alte toponime unele abandonate, altele încă în uz, în funcție de autori și perioada în care a fost desfășurată cercetarea arheologică (ne referim aici la termeni precum Salca I și Salca II, str. Vavilov, Fabrica de bere, Artima, Lidl, Lotus Market, Statia PECO, cimitirul Seleuș). Multe dintre perimetrele acestor toponime se suprapun (Fabrica de bere = Lotus Market, Biserică = str. Vavilov = Lidl = stația PECO = benzinăria Petrom). Salca Pepinieră se delimitează la nord de cursul canalizat al pârâului Peța, la est de depoul de tramvaie al O.T.L. Oradea și str. Thurzó S., la sud și apus de către Cimitirul Municipal Rulikowski, linia perimetrului fiind închisă spre vest de clădirile Facultății de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării și cele ale Facultății de Arte Vizuale ale Universității din Oradea, însumând o suprafață de cca. 27 ha

4 152 Diana Bodea, Florin Gogâltan, Gruia Fazecaş 4 executate cercetări arheologice în zona bisericii Sf. Ioan Iacob Hozevitul inițial de către D. Marta și C. Ilieș, apoi de către S. Bulzan, G. Fazecaș și C. Ghemiș. În 1998 și 1999 au fost executate primele cercetări arheologice propriu-zise în punctul Salca Pepinieră. Acestea au fost prilejuite de distrugerile aduse sitului prin exploatarea neautorizată a pământului din zonă și au avut mai de grabă un caracter de salvare 12. Cercetări s-au efectuat şi în 2004 ca urmare a lucrărilor de demolare a fostei Fabrici de bere, construcția complexului comercial Lotus și extinderea acestuia într-o primă etapă în și mai apoi în Alte săpături pe terasa Salca s-au desfășurat cu ocazia transformării fostului cimitir Seleuș în actualul parc Lotus în În 2014 au fost de asemenea realizate cercetări arheologice preventive, de data aceasta coordonate de către G. Fazecaș și Fl. Gogâltan, în spatele bisericii ortodoxe Sf. Ioan Iacob Hozevitul, cu ocazia amenajării unei parcări 15. Construirea unei unități comerciale situate la intersecția dintre str. Meiului și str. D. Cantemir în 2016 au dus la o nouă campanie de cercetări arheologice conduse de către G. Fazecaș. Cu această ocazie a fost identificată limita sitului în această zonă. În 2017 au fost desfășurate săpături arheologice conduse de G. Fazecaș și M.A. Lie pe str. Atelierelor nr. 6 cu ocazia construirii sediului Sistemului de Gospodărire a Apelor Bihor a Administrației Bazinale Crișuri. Ultimele cercetări arheologice în situl Oradea Salca s-au desfășurat în toamna anului 2019, în zona depozitelor situate în perimetrul cuprins între Parcul Lotus str. Constantin Noica și str. Eforiei sub conducerea lui A. Ursuțiu. În ceea ce privește arealul cunoscut sub denumirea de situl Oradea Salca Pepinieră, ulterior campaniilor de săpături de salvare din 1998 și 1999, ca urmare a demarării unui proiect pentru dezvoltarea unui ansamblu imobiliar, din mai până în iunie 2014 a avut loc o campanie arheologică preventivă pe o suprafață de 1 ha 16. Beneficiarul din 2014 a renunțat la proiect, acesta fiind reluat în 2017 sub un nou management. Ca urmare a acestui fapt a fost demarată o nouă campaniei de cercetări arheologice preventive, de această dată pe o suprafață de 4 ha. Analiza datelor ce face obiectul studiului nostru are în vedere campaniile arheologice din 2014 și 2017 (Fig. 2). Alte cercetări în punctul Pepinieră au fost executate în 2010 de către Lakatos A. şi 2015 cu ocazia amenajării unei stații de gestionare a gazelor naturale și în 2016 și 2017, la nord de str. Ceyrat (care traversează zona) cu ocazia unui alt proiect imobiliar 17. De asemenea cercetări arheologice care au dus la delimitarea spre vest și sud a sitului Salca în zona Pepinieră au fost desfășurate sub coordonarea lui G. Fazecaș în 2015 cu ocazia extinderii Cimitirului Rulikowski și construirii clinicii de îngrijiri paleative Laser System de pe str. Ceyrat. Metodologie Software-ul folosit este ArcGIS , iar pentru basemap o hartă generată în Global Mapper. Datele inițiale primite au constat în două fișiere.dxf, reprezentând ridicările topografice pentru etapa 1, campania din 2014, respectiv etapa 2, campania din După transformarea acestora în shape file și definirea proiecției Stereo 1970, a fost creat File Geodatabase și domeniile aferente Epocii și Încadrării cronologice. O parte dintre poligoanele care nu se aflau în shape-ul poligon au fost digitizate după poliliniile ridicării topografice. Introducerea datelor în tabelul de atribut s-a realizat pe baza descrierii complexelor din campaniile 2014 și 2017, a desenelor săpăturii și a fotografiilor acestora. După ce toată informația a fost adaugată, pe baza interogării atributelor spațiale au fost create hărțile. În cadrul tabelului atribut principal Oradea_Salca_Pepinieră_2014_2017 au fost create următoarele coloane: complex care conține denumirea complexelor, cele aferente campaniei din 2014 sunt notate CX*, iar cele din 2017 doar CX; adâncime, cu valorile trecute în centimetri; material arheologic ce cuprinde oase, ceramică, chirpici, pietre, zgură sau alte artefacte; epoca include următoarele perioade istorice: preistorie, neolitic târziu, eneolitic mijlociu, eneolitic 12 Bulzan/Ghemiș/Fazecaș Tot aici se află un istoric al cercetărilor de până la acea data și principalele referințe bibliografice. (Ibidem, 81-82, nota 2). Pentru un istoric al cercetărilor privind situl Oradea-Salca din primele două decenii ale secolului XXI vezi Fechete-Porsztner Bulzan et al Cercetarea arheologică a fost coordonată de către G. Fazecaș. 15 La aceste cercetări au mai participat M.A. Lie, C. Cordoș și M. Savu. 16 Fazecaș et al Fechete-Porsztner 2019.

5 5 Aplicaţii GIS în studiul siturilor arheologice Fig. 2 - Imagine aeriană a sitului Oradea-Salca Pepinieră din timpul lucrărilor de cercetare arheologică din anul 2017 / Aerial view of the Oradea-Salca Pepinieră site during the archaeological research works in târziu, etapa timpurie a epocii bronzului, etapa târzie a epocii bronzului, prima epocă a fierului, etapa târzie a primei epoci a fierului, a doua epocă a fierului, evul mediu și epoca modernă. Coloana încadrare cronologică cuprinde intervalele: cca BC pentru preistorie, cca BC neolitic târziu, cca BC pentru eneolitic mijlociu, cca BC pentru eneolitic târziu, cca BC pentru etapa timpurie a epocii bronzului, cca BC pentru etapa târzie a epocii bronzului, cca BC pentru prima epocă a fierului, cca BC pentru etapa târzie a primei epoci a fierului (Ha D), cca BC a doua epocă a fierului (La Tène), cca evul mediu și cca pentru epoca modernă. Complexele pentru care datarea nu a fost posibilă sau pentru care nu am găsit informații certe au fost notate N/A, iar complexele care nu au o descriere certă sau nu apar în ridicarea topografică au fost simbolizate cu semnul întrebării. La aceste coloane se adaugă anul săpăturii și suprafață complex. Rezultate Cercetările arheologice preventive din 2014 și 2017 s-au desfășurat pe o suprafață

6 154 Diana Bodea, Florin Gogâltan, Gruia Fazecaş 6 de cca. 5 ha. Complexele descoperite în acestă arie se încadrează temporal între anii 5000 BC și 2000 AD. În urma interogării spațiale a tabelului atribut creat au rezultat un număr de 13 hărți aferente fiecărei etape cronologice, o hartă ce conține complexele nedeterminate cronologic. Aceste hărți rezultate indică modificarea așezărilor de pe terasa stângă a pârâului Peța de-a lungul timpului 18. Organizarea lor cronologică în model tridimensional a fost realizată în ArcScene asemănătoare stratigrafiei săpăturii începând cu epocile cele mai recente: figura 3 cuprinde epoca modernă, evul mediu (sec. XIII) și evul mediu (fără o datare mai precisă), figura 4 - a doua epocă a fierului (La Tène), etapa târzie a primei epoci a fierului (Ha D) și prima epocă a fierului, în figura 5 sunt reprezentate perioada bronzului târziu, etapa timpurie a epocii bronzului și bronz timpuriu, iar în figura 6 - eneoliticul mijlociu, eneoliticul târziu, neoliticul târziu și preistorie. Structura fiecărei figuri se datorează apropierii cronologice dintre epoci, a asemănării dintre acestea și a limitei de spațiu în ArcScene. În funcție de caracteristicile fragmentelor ceramice, încadrarea cronologică a putut fi făcută cu o precizie mai bună sau mai puțin bună, ceea ce a determinat generalizarea anumitor epoci. Numărul complexelor este de 379 (Fig. 8). Din acest total, 26% din complexe nu au o încadrare cronologică sigură, 14% pot fi atribuite etapei târzie a primei epoci a fierului (Ha D), 12% epocii moderne, 11% neoliticului târziu, 11% etapei târzii a epocii bronzului, 9% celei de-a doua epoci a fierului (La Tène), 3% eneoliticului târziu, 3% epocii bronzului, 3% primei epoci a fierului, 3% evului mediu, 2% perioadei preistorice în general, 2% etapei timpurii a epocii bronzului, 1% evului mediu - sec XIII, iar cu 0% este reprezentat eneoliticul mijlociu deoarece cuprinde un singur complex și raportat la numărul total, prin aproximare, algoritmul îl reduce la 0 (Fig. 7). Exceptând complexele neîncadrabile, graficul indică o activitate umană mai intensă în epoca modernă, neoliticul târziu, etapa târzie a epocii bronzului și a doua epocă a fierului, nefiind neglijate nici celelalte epoci. Diversitatea materialului arheologic prezent în acest sit Fig. 3 - Distribuția complexelor în perioada Evului Mediu Epoca modernă / Middle Age Modern period features distribution. indică o scară cronologică de 7000 de ani, ceea ce confirmă importanța acestui sit arheologic. Tabelele de atribut și hărțile rezultate sunt continuate, pornind de la epoca cea mai 18 Cursul prezent al pârâului Peța nu reflectă situația mediului geografic din trecut. Este vorba de un canal, realizat la sârșitul secolului al XIX-lea, cu scopul de a scoate acest curs de apă din zona centrală a orașului ce tocmai se închegase la mijlocul aceluiași secol.

7 7 Aplicaţii GIS în studiul siturilor arheologice Fig. 4 - Distribuția complexelor în prima epocă a fierului a doua epocă a fierului / Iron Age features distribution. Fig. 5 - Distribuția complexelor în epoca bronzului / Bronze Age features distribution. timpurie până în faza cea mai recentă. Astfel în Fig. 9, este reprezentată distribuția complexelor în epoca preistorică. Dintr-un număr de 379 de complexe, 9 sunt încadrate în intervalul cronologic cca BC, fiind cuprinse într-o perioadă de timp generală comparativ cu celelalte epoci. Acest lucru este cauzat de lipsa detaliilor ce caracterizează materialul arheologic descoperit care să ofere o acuratețe mai mare în delimitarea temporală. Materialul ceramic întâlnit aici este compus din oase de animale, fragmente ceramice și chirpici, alături de o lingură de lut. Complexele, indicând

8 156 Diana Bodea, Florin Gogâltan, Gruia Fazecaş 8 Fig. 6 - Distribuția complexelor în preistorie eneolitic mijlociu / Prehistory Middle Eneolithic features distribution. Fig. 7 - Procentajul distribuției complexelor pe epoci / Features distribution percentage by Ages așezări din acea perioadă sunt orientate pe direcția NE a terasei pe o suprafață de 1.5 ha. În Fig. 10 sunt reprezentate complexele datate în neoliticul târziu, în număr de 41 pe o suprafață de 3.2 ha. Așezarea este orientată pe direcția NE a terasei. Materialul arheologic întâlnit aici este compus din oase de animale, fragmente ceramice, chirpici, râșnițe, o lamă de obsidian, o așchie de silex și un corn de cerb. Pe baza ceramicii descoperite la Oradea-Salca Pepinieră, databilă în intervalele cca. 5000/4900 și 4500/4400 BC, ea este caracteristică stilului ceramic Herpály 19. Așa numita cultură 19 Cu această ocazie nu vom analiza realitățile culturale și cronologice ale sitului Oradea-Salca

9 9 Aplicaţii GIS în studiul siturilor arheologice Fig. 8 - Totalitatea complexelor investigate în campaniile 2014 și 2017 în situl Oradea-Salca Pepinieră / Features investigated in 2014 and 2017 in Oradea-Salca Pepinieră site. Herpály, după unii Oradea-Salca, se extinde și în nord-vestul României pe văile Barcăului, Crișului Repede până la Munții Șes/Plopiș. Eneoliticul mijlociu este reprezentat în Fig. 11. Aceastei perioade îi poate fi atribuit un singur complex izolat, având ca material arheologic oase de animale și fragmente ceramice, o săpăligă din corn, un ac de os și un fragmnent al unei figurine de lut ars. Complexul aparține stilului ceramic Bodrogkeresztúr. Un număr de 12 complexe corespund eneoliticului târziu (Fig. 12), fiind răspândite pe o suprafață de 1.8 ha. Dacă în eneoliticul mijlociu activitatea umană este slab prezentă pe această terasă, în eneoliticul târziu se întemeiază o nouă așezare păstrând tiparul așezării din neoliticului târziu. Materialul arheologic constă din oase de animale, fragmente ceramice, chirpici și pietre. Complexele aparțin stilului ceramic Cernavodă III-Boleráz. Epoca bronzului (Fig. 13) este folosită ca termen generic pentru 12 compexe pentru care nu s-a putut atribui materialul arheologic cu mai mare precizie. El este alcătuit din oase de animale, puține fragmente ceramice, chirpici și pietre. În etapa timpurie a epocii bronzului (Fig. 14) au fost cuprinse 8 complexe care se află răspândite pe o suprafață de 3 ha. Inventarul arheologic constă din oase de animale, fragmente ceramice, chirpici și pietre. Etapei târzii a epocii bronzului (Fig. 15) îi pot fi atribuite 41 de complexe răspândite pe o suprafață de 4 ha. Amplasarea lor nu indică o aglomerarea în jurul unui loc central. Materialul arheologic este reprezentat de oase de animale, un schelet uman, chirpici, fragmente ceramice, o fusaiolă conică decorată în CX 46, un pandantiv de bronz, un vas întreg, un ac de bronz, un obiect din bronz, fragmente ceramice și pietre. Primei epoci a fierului (Fig. 16) îi sunt caracteristice 10 complexe, ce indică o restrângere a așezării la 1.4 ha și o diminuare a activității umane în zonă. Materialul arheologic constă din oase de animale, fragmente ceramice, chirpici, iar în CX* 54 s-a găsit un pandantiv de bronz și o verigă. Etapa târzie a primei epoci a fierului Ha D (Fig. 17) este reprezentată de 52 de complexe răspândite pe o suprafață de 3.6 ha. Așezarea de aici se extinde în mod asemănător cu cea din perioada târzie a epocii bronzului. Complexele se concentrează cu precădere în zona nordică și par că sunt amplasate în jurul unui centru, nefiind la fel de răsfirate ca cele din etapa târzie a epocii bronzului. Celei de-a doua epoci a fierului La Tène (Fig. 18) îi sunt caracteristice 34 de complexe distribuite pe o suprafață de 2 ha. Materialul arheologic este reprezentat de oase de animale, fragmente ceramice cu grafit în pastă, o fibulă de fier, fusaiolă, râsnițe. Din punct de vedere al funcționalității, complexele CX* 59 și *60, au fost cu siguranță locuințe. Evul mediu este reprezentat de 12 complexe răsfirate pe o suprafață de 2.4 ha (Fig. Pepinieră. Ele vor fi discutate cu alte prilejuri.

10 158 9 Diana Bodea, Florin Gogâltan, Gruia Fazecaş 10 19). S-au descoperit oase umane, o mandibulă de om, oase de animale, fragmente ceramice, vase întregibile, coarne, cărămizi, pietre și chirpici. Cu o mai mare precizie au putut fi datate în secolul al XIII-lea, 4 complexe, care se întind pe o suprafață de 0.2 ha (Fig. 20). Complexul CX*37 a fost un cuptor în care s-au găsit oase de animale, ceramică, chirpici, un cui, o fusaiolă și sticlă albastră. Epoca modernă este reprezentată de 44 de complexe răspândite pe o suprafață de 4.4 ha (Fig. 19). Cu excepția a 10 complexe, celelalte sunt gupate în jurul unei construcții. Din 21 de complexe materialul arheologic este absent, iar în 17 complexe s-au găsit: oase de animale, un ibric metalic modern, cărămidă modernă, sârmă ghimpată, o sapă modernă de fier, fragmente ceramice, chirpici, ceramică preistorică și zgură. Complexele nederminate cronologic ocupă o arie de 3.4 ha și sunt în număr de 99 (Fig. 20). Din 40 de complexe materialul arheologic este absent, iar în cele rămase s-au descoperit un craniu, oase de animale, fragmente ceramice și chirpici care nu au putut fi încadrate cronologic. Concluzii Sistemele informaționale geografice creează mediul necesar unei simplificări în organizarea, analizarea și gestionarea datelor inițiale în vederea obținerii unor hărți de răspândire. Pentru ca sistemul să conducă la rezultate cu un grad de precizie ridicat, este necesară utilizarea unor date inițiale variate și bine documentate. Cu cât diversitatea datelor inițiale este mai mare și cu cât aceastea au o precizie mai bună cu atât eficiența sistemului va fi mai mare. Datorită caracterului său automatizat detaliile își pierd uneori din acuratețe. Caracterul interdisciplinar al arheologiei permite ca noile tehnologii, printre care și cel al sistemelor informaționale geografice, să fie utilizate în cercetarea sistematică. În cadrul studiului efectuat pentru situl Oradea Salca Pepinieră, etapa care a presupuns o muncă migăloasă a fost aceea de creare a unei bazei de date, în funcție de care s-au realizat totalitatea analizelor. Odată creată această bază, prin simple interogări, am obținut hărțile finale necesare interpretării descoperirilor rezultate în urma cercetărilor arheologice preventive din campaniile efectuate din 2014 și Hărțile obținute pentru fiecare epocă indicată pe baza materialului arheologic, începând din preistorie și până în epoca modernă, permit vizualizarea amplasării așezărilor și evoluției acestora de-a lungul timpului, creând totodată un mediu atractiv și deschis și publicului larg interesat de arheologie. În viitor, legătura creată între sistemele informaționale geografice și arheologie va putea să răspundă cu o mai mare transparență cerințelor calitative ale cercetării.

11 11 Aplicaţii GIS în studiul siturilor arheologice Fig. 9 - Distribuția complexelor din preistorie / Features distribution in prehistory. Fig Distribuția complexelor din neoliticul târziu / Features distribution in Late Neolithic.

12 160 Diana Bodea, Florin Gogâltan, Gruia Fazecaş 12 Fig Distribuția complexelor din eneoliticul mijlociu / Features distribution in Middle Eneolithic. Fig Distribuția complexelor din eneoliticul târziu / Features distribution in Late Eneolithic.

13 13 Aplicaţii GIS în studiul siturilor arheologice Fig Distribuția complexelor din epoca bronzului / Bronze Age features distribution. Fig Distribuția complexelor din etapa timpurie a epocii bronzului / Early Bronze Age features distribution.

14 162 Diana Bodea, Florin Gogâltan, Gruia Fazecaş 14 Fig Distribuția complexelor din etapa târzie a epocii bronzului / Late Bronze Age features distribution. Fig Distribuția complexelor din prima epocă a fierului / Early Iron Age features distribution.

15 15 Aplicaţii GIS în studiul siturilor arheologice Fig Distribuția complexelor din etapa târzie a primei epoci a fierului / Features belonging to Hallstatt D period. F Fig Distribuția complexelor din a doua epocă a fierului / Late Iron Age features distribution.

16 164 Diana Bodea, Florin Gogâltan, Gruia Fazecaş 16 Fig Distribuția complexelor din Evul Mediu / Middle Ages features distribution. Fig Distribuția complexelor din Evul Mediu - sec. XIII / Middle Ages (XIII century) features distribution.

17 17 Aplicaţii GIS în studiul siturilor arheologice Fig Distribuția complexelor din epoca modernă / Modern period features distribution. Fig Distribuția complexelor nedeterminate cronologic / Features unclassified chronologically.

18 166 Diana Bodea, Florin Gogâltan, Gruia Fazecaş 18 Bibliografie Bender et al Bulzan/Ghemiș/ Fazecaș 2000 Bulzan et al Bulzan et al Conolly/Lake 2006 Fazecaș et al Fechete-Porsztner 2018 Fechete-Porsztner 2019 Fodorean/Fodorean 2010 Howey/Burg 2017 O. Bender, N. Evelpidou, A. Krek, A. Vassilopoulos, Geoinformation tehnologies for geocultural landscapes: European perspectives, Taylor & Francis Group, London, UK, S. Bulzan, C. Ghemiș, G. Fazecaș, Săpăturile de salvare de la Oradea - punctul Salca Pepinieră, în Crisia XXX, 2000, S. Bulzan, G. Fazecaș, Lakatos A., C. Ghemiș, Oradea, jud. Bihor. Punct: Salca Fabrica de bere, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, campania 2002, București 2007, 221. S. Bulzan, G. Fazecaș, D. Marta, R. Huza, Oradea, jud. Bihor. Punct: Salca (Lotus Market), în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, campania 2006, București 2007, J. Connoly, M. Lake, Geographical Information Systems in archaeology. Cambridge, Cambridge University Press, Cambridge, G. Fazecaș, M. Lie, C. Cordoș, Al. Găvan, A. Ignat, Fl. Gogâltan, C.I. Popa, M. Riza, R. Mathison, P. Trif, C. Suciu, I. Halbac, P. Vădineanu, I. Petreuș, Oradea - Salca Pepinieră campania 2014, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, campania 2014, București 2015, , K. Fechete-Porsztner, Date noi despre istoria cercetărilor arheologice efectuate la Oradea-Salca, în Acta Mvsei Varadiensis 1, 2018, K. Fechete-Porsztner, Raport preliminar privind săpăturile arheologice preventivemefectuate în Oradea Salca/Pepinieră în perioada , în Crisia XLIX, 2019, în prezentul volum. F. Fodorean, I. Fodorean, Topography, digital cartography and GIS in archaeology. Debates on research methods and perspectives, în Transylvanian Review XIX, Suppl. 5, M.C.L. Howey, M.B. Burg, Assessing the state of archaeological GIS research: Unbinding analyses of past landscapes, în Journal of Archaeological Science, 84, 1-9. Imbroane 1999 Al. M. Imbroane, Inițiere în GIS și teledetecție, Cluj-Napoca, Imbroane 2012 Lock/Pouncett 2017 Al. M. Imbroane,Sisteme informatice geografice.vol. I Structuri de date, Cluj-Napoca, G. Lock, J. Pouncett, Spatial thinking in archaeology: Is GIS the answer?, în Journal of Archaeological Science, 84, Li 2017 R.Y.M. Li, 5D GIS virtual heritage, în Procedia Computer Science, 111, 2017, Micle 2010 Roman et al Richards-Rissetto 2017 Scianna/Villa 2011 D. Micle, Despre necesitatea managerierii patrimoniului archeologic utilizând SIG/GIS (Sistem Informational Geografic, în Studii de istorie a Banatului, XXIV, 2010, A. Roman, T.M. Ursu, V.A. Lăzărescu, C.H. Opreanu, Multi-sensor surveys for the interdisciplinary landscape analysis and archaeological feature detection at Porolissum, în C.H. Opreanu, V.A. Lăzărescu (eds.), Landscape Archaeology on the Northern Frontier of the Roman Empire at Porolissum, Cluj-Napoca, 2016, H. Richards-Rissetto, What can GIS + 3D mean for landscape archaeology?, în M.C.L. Howey, M. Brouwer Burg (eds) Archaeological GIS Today: Persistent Challenges, Pushing Old Boundaries, and Exploring New Horizons, Journal of Archaeological Science 84, 2017, A. Scianna, B. Villa, GIS applications in Archaeology, în Archeologia e calcolatori, 2011,

19 19 Aplicaţii GIS în studiul siturilor arheologice Ștefan/Ștefan/Cavruc 2012 Whitley 2017 M.M. Ștefan, D.Ștefan, V. Cavruc, Arheologie digitală și spațială. Manual teoretic și exemple de aplicare, Brăila, 2012, Th.G. Whitley, Geospatial Analysis as Experimental Archeology, în M.C.L. Howey, M. Brouwer Burg (eds) Archaeological GIS Today: Persistent Challenges, Pushing Old Boundaries, and Exploring New Horizons, Journal of Archaeological Science 84, 2017,