ACTUALIZAREA CUNOȘTINȚELOR DESPRE SPECII LITERARE Basmul popular

Transcriere

1 LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ CLASE: a VIII-a A,B,C SĂPTĂMÂNA:11-15 mai 2020 PROFESORI: VIȚELARI DACIANA, MILINCU LOREDANA, BALINTONI ADELINA ACTUALIZAREA CUNOȘTINȚELOR DESPRE SPECII LITERARE Basmul popular Definiție: Basmul este o specie a genului epic, popular sau cult, în care sunt relatate întâmplări fantastice puse pe seama unor personaje simbolice pentru confruntarea dintre bine și rău, având un final fericit și un mesaj moraliator. Tema unui basm este lupta dintre bine și rău, dar și destinul, călătoria sau drumul inițiatic al unui erou. Motivele specifice basmului sunt: împăratul fără urmași,superioritatea mezinului, probele, drumul sau obstacolele, calul năzdrăvan, apa vie și apa moartă, nunta. Personajele basmului sunt polarizate etic, fiind situate fie de partea binelui,fie de partea răului; multe dintre ele posedă însușiri excepționale și sunt ajutate la îndeplinirea misiunii de forțe supranaturale, fiind construite pe baza idealizării însușirilor omenești: curaj, frumusețe, credință, blândețe, putere fizică, inteligență. Elementele reale se împletesc cu cele miraculoase. Sunt prezente animale ajutătoare sau fabuloase. Apar obiecte miraculoase Procedee stilistice specifice basmului sunt: repetiția, personificarea, comparația, antiteza. Limbajul este simplu, cu accente populare, arhaice și regionale, trăsătura distinctivă fiind oralitatea. Timpul și spațiul nu sunt precizate, de obicei basmul ne plasează în atemporal ( a fost odată ca niciodată, tărâmul celălalt ) Acțiunea se poate desfășura atât pe tărâmul nostru, cât și pe tărâmul celălalt., Apar cifrele magice: trei, șapte, nouă. Finalul basmului este, de obicei, fericit.

2 Este subliniată superioritatea mezinului. Apar formule specifice: - Formule inițiale ( anunță intrarea într-o lume fabuloasă: a fost odată ca niciodată ) - Formule mediane ( marchează continuarea acțiunii): și se luptară zi de vară până în seară - Formule finale ( cele care marchează ieșirea din lumea fabulosului): Și am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea. Schița Definiție: Schița este o specie a genului epic, în proză, de întindere mică, în care se relatează un episod semnificativ din viața personajelor. Schița prezintă un număr relativ mic de personaje. Acțiunea este redată într-un stil concis. Intriga schiței este simplă. Acțiunea se desfășoară într-un interval de timp redus și într-un spațiu limitat. Modul de expunere predominant este narațiunea împletită cu dialogul. Personajul principal este caracterizat într-o manieră stilizată, fiind construită în jurul unei trăsături morale dominante. Fabula Definiție: Fabula este o specie a genului epic, în versuri sau în proză, cu caracter moralizator, scrisă sub forma unei scurte povestiri alegorice în care sunt satirizate moravuri sociale și defecte omenești prin intermediul păsărilor, al animalelor sau al obiectelor înzestrare cu însușiri umane, figura de stil specifică fiind personificarea. o Este o creație epică, deoarece are narator și personaje. o Majoritatea fabulelor sunt organizate în două părți: o primă secvență narativă sau dialogată, în care e surprinsă o întâmplare cu tâlc sau o șcenă dialogată ai cărei protagoniști sunt personaje fitomorfe ( plante) sau zoomorfe ( animale, păsări), și a doua secvență, mai scurtă- numită morală care sintetizează mesajul sau învățătura fabulei, aplicabilă în lumea oamenilor. o Figura de stil predominantă este personificarea, prin intermediul căreia animalele, plantele, lucrurile capătă însușiri omenești.

3 o Acțiunea fablulei este scurtă, concentrată și se rezumă la un singur aspect din viața personajelor. o Prin intermediul personajelor ce apar în fabulă sunt satirizate diferite tipuri umane. o Personajele unor fabule sunt prezentate prin antiteză, lucru surprins uneori chiar din titlu. o Personajele fabulei sunt realizate schematic, reprezentând tipuri umane ușor identificabile, de obicei plasate în antiteză: omul lăudăros, lacom, șiret, mincinos, ipocrit, dornic de putere, autoritar etc. vs omul modest, cumpătat, drept, sincer, priceput, cinstit, înțelept,fidel, răbdător. o În fabulă sunt prezentate defecte general-umane cu scopul de a fi îndreptate: minciuna, parvenitismul, fățărnicia, trufia, lăcomia. o Fabula are caracter educativ, ceea ce rezultă atât din conținutul ei, cât și din morală. o Limbajul, deși simplu și accesibil, ascunde conotații din a căror decodificare se încheagă mesajul operei. Morala fabulei poate fi: a) Explicită: apare în versurile de început sau finale, în prima/ultima strofă, redând învățătura întregului text. b) Implicită: nu apare ca atare în text, fiind o învățătură ce trebuie dedusă de cititor. Fabula are un mesaj moralizator și un scop didactic și satiric, contribuind la îndreptarea moravurilor omenești.

4 Pastelul Definiție: Pastelul este o specie a liricii peisagistice în care sunt creionate, prin intermediul descrierii aspecte semnificative din natură, anotimpuri sau momente ale zilei, poetul exprimându-și discret sentimentele generate de acesta prin intermediul eului liric și al unui limbaj artistic. TRĂSĂTURI: Modul principal de expunere este descrierea literară de tip tablou, fapt sugerat prin frecvența mare a sintagmelor formate dintr-un substantiv și un adjectiv. Prin intermediul substantivelor sunt prezentate elementele naturii descrise, iar adjectivele au rolul de a înfățișa trăsăturile peisajului descris. Se remarcă prezența abundentă a mijloacelor de expresivitate: figuri de stil și imagini artistice care conturează imaginarul poetic. Eul liric aflat în ipostază contemplativă, de fin observator al naturii sau ființă meditativă, își exprimă în mod direct sentimentele de încântare, de admirație, dragoste, regret, melancolie, nostalgie, resemnare, optimism, neliniște, teamă, dor, etc., față de tabloul de natură descris. Prezența eului liric este sugerată în text prin mărci lexico-gramaticale( verbe și pronume la persoana I sau a II-a, adjective pronominale posesive de persoana I sau a II-a) și stilistice specifice ( verbe la imperativ, substantive vocative, interjecții, propoziții exclamative și interogative). Ca în orice descriere, limbajul poetic are menirea de a reda în mod nuanțat percepția autorului asupra tabloului din natură. Tema de fond a pastelului natura, se află frecvent în consonanță cu alte teme și motive precum trecerea timpului, copilăria, iubirea, creația, călătoria, visarea, amintirea. Atunci când nu sunt prezente mărcile eului liric în pastel, întâlnim un lirism obiectiv.

5 Doina populară Definiție: Doina este o specie a liricii populare în care sunt exprimate de obicei pe un fundal muzical sentimente profunde de dor, de dragoste, de jale, de înstrăinare, de revoltă sau de tristețe, proiectate într-un mediu rural, pastoral sau arhaic. TRĂSĂTURI: Este construită sub forma unei confesiuni lirice care exprimă cu intensitate sentimentele autorului anonim față de tema abordată, textul căpătând astfel o expresivitate aparte Încadrându-se în folclorul literar, doina îndeplinește pe deplin caracterele specifice acestuia: oral, anonim, tradițional, colectiv. Deși se încadrează în categoria lirsmului subiectiv, mesajul doinei are o mare putere de generalizare, în el regăsindu-se trăiri omenești profunde, asociate unor motive literare și realități specifice satului românesc: dorul, norocul, păstoritul, haiducia. Temele obișnuite ale doinei populare sunt iubirea, libertatea, dreptatea, înstrăinarea, trecerea timpului, comuniunea omului cu natura, singurătatea. Eul liric beneficiază de mărcile lexico-gramaticale obișnuite ( formele verbale și pronominale la persoanele I și a II-a, vocative, interjecții, exclamații), aflându-se în ipostaza îndrăgostitului, a revoltatului, a haiducului, a iubitorului de libertate. Formule specifice din categoria: Foaie verde, Frunză verde, Foicică micșunea, Foicică de rogoz, accentuează caracterul tradițional specific speciei. În doină, figurile de stil la care apelează cel mai adesea poetul anonim suntmetafora și repetiția.

6 Rezumatul Definiție: Este redarea, prezentarea pe scurt, scrisă sau orală, a ideilor unui text literar. În rezumat se relatează doar întâmplările semnificative ale textului literar, fără punctarea detaliilor mai puțin importante pentru desfășurarea acțiunii. Rezumatul prezintă versiunea condensată a textului, esența lui, de o manieră fidelă conținutului Planul de idei reprezintă baza rezumatului. Pentru redactarea unui rezumat bun, trebuie avute în vedere regulile de punctuație și de ortografie.de asemenea, trebuie evitate orice fel de mărci de afectivitate, cum ar fi relatarea subiectivă sau folosirea verbelor și a pronumelor la persoanele I și a II-a. Se evită exprimările de tipul: După părerea mea, consider că, din puctul meu de vedere. În conținutul rezumatului nu trebuie introduse păreri personale aupra întâmplărilor sau asupra personajelor, nici utilizate citate sau dialoguri. CA TIMPURI VERBALE SE RECOMANDĂ PREZENTUL ȘI PERFECTUL COMPUS.