Arena. Spaţiu de activități sportive şi de coeziune socio-culturală. Rezumat

Mărimea: px
Porniți afișarea la pagina:

Download "Arena. Spaţiu de activități sportive şi de coeziune socio-culturală. Rezumat"

Transcriere

1 Arena. Spaţiu de activități sportive şi de coeziune socio-culturală. Factori decisivi care conturează cerințele de bază ale unei arene polifuncționale în raport cu tendințele sociale ale sec. XXI Rezumat Prin această lucrare am propus o analiză a modului actual de identificare a factorilor decisivi care stau la baza configurării programului de arenă polifuncțională. Acest program are o lungă istorie, iar evoluția sa artistică şi funcțională a fost mereu legată de destinul umanității. Factorii care îl definesc au cunoscut schimbări profunde, uneori radicale, dar mereu în spiritul continuității. De-a lungul timpului experiențele s-au acumulat; uneori societatea impunea schimbări dramatice, iar alteori s-au consemnat reveniri spectaculoase la modele anterioare. De asemenea, evoluția tehnologiei dar şi a societății şi-a pus amprenta pe rezolvările structurale, funcționale şi estetice. In ultimele decade, cerințele pentru clădiri ce presupun aşa-numitele facilități pentru spectatori s- au schimbat în mod semnificativ. Îmbunătățirea calității spațiului pentru spectatori şi buna exploatare comercială au devenit principiile de bază în concepția noilor complexe sportive. Suprimarea culoarelor de atletism în cazul sporturilor de echipă pe teren mare - a adus publicul mai aproape de terenul de sport, ceea ce a creat un efect dezirabil al unei atmosfere mai dense in rândul auditoriului şi, în același timp, o schimbare a condițiilor de vizualizare, atât pentru spectacolul sportiv cât şi în cazul concertelor de largă audienţă, de pildă. Astfel, unii dintre parametrii de proiectare esențiali - precum unghiul de vedere au fost reevaluați. Odată cu creșterea complexității datorate utilizării multifuncționale a arenelor, influenţele care afectează geometria stadioanelor au devenit şi mai importante. Prioritățile pe care le au diverse sfere de responsabilitate, în special problemele legate de securitate, au de asemenea un efect puternic, adesea neobservat. Operatorii, utilizatorii, proprietarii fac fiecare arena unica. În plus, evenimentele de top, sportive sau culturale, presupun o diversitate de cerințe şi facilități. Trebuie armonizate recomandările şi normativele din mai multe discipline sportive. Prin proiectare, stadioanele trebuie să permită o anumită flexibilitate în desfășurarea diferitelor tipuri de evenimente fără a presupune eforturi de conversie masive cronofage sau prea costisitoare. Iar stadioanele trebuie să reprezinte în același timp şi unități viabile din punct de vedere economic. Nu în ultimul rând, trebuie amintit faptul că, fiind structuri masive, cu impact major între reperele urbane, este important ca aceste construcții să nu fie doar utilitare. Principiile enunțate de către 1

2 Vituvius 1 firmitas, utilitas, venustas sunt cu atât mai adecvate acestui tip de construcție. Arhitectura este armonia tuturor părților, care sunt desăvârșite prin imposibilitatea de a lua, adăuga sau altera ceva fără sa distrugi întregul după cum scria în 1452, Leon Battista Alberti 2. În cazul stadionului, echilibrul între funcțiune, stabilitate şi frumusețe este perfect, iar interesul arhitecților şi succesul la public al acestor obiecte de arhitectură ilustrează acest lucru. In primul capitol am conturat un scurt istoric necesar - al acestui program; analiza datelor şi a informațiilor este foarte importantă, chiar dacă va fi prezentată succint, deoarece aici se pot desprinde primele elemente definitorii ale programului. Evocarea trecutului presupune şi o raportare la diferite modele culturale, geografice şi istorice, cu efecte în definirea multiplelor aspecte ale procesului integrator de proiectare actual al arenei. Primele relatări despre cristalizarea spaţiilor specializate dedicate pentru activități sportive provin din perioada Greciei antice. Fără îndoială, au existat elemente precursoare în civilizațiile precedente din punct de vedere istoric, dar urma acestora nu a fost pregnantă. Întrecerile sportive au derivat din promovarea exercițiilor militare organizate pe timp de pace: competiții individuale sau de echipă puneau în evidenţă performanţa sportivă, excelenţa în mânuirea armelor, viteza, forța, îndemânarea; disciplina specifică activităților militare a fost imprimată pentru totdeauna activităților sportive, iar spiritul de luptă, combativitatea şi competitivitatea au devenit o constantă in mentalitatea sportivă. De altfel, foarte multe dintre disciplinele sportive de azi își au rădăcinile în acea perioadă îndepărtata: aruncarea discului, aruncarea suliței, a greutății, săriturile în lungime şi în înălțime, diverse curse de alergare inclusiv marathon -ul - proba regină a Olimpiadei moderne, cursele ecvestre, luptele corp la corp şi altele. În antichitate, stadionul desemna locul în care aveau loc activitățile sportive. Inițial stadia 3 desemna o unitate de măsură, o lungime a unui culoar de alergare care varia, în funcție de condițiile locale, între 177 şi 192 metri. Stadionul era construit în afara cetății. La Roma, Câmpul lui Marte construit în afara cetății, este decorat cu prioritate, pentru că acest loc rezervat activităților sportive devine în Imperiul Roman spațiul în care se manifestă cel mai pregnant generozitatea împăratului faţă de populație, inspirat fiind de filantropia ultimilor faraoni egipteni. Organizarea Olimpiadelor a conferit un caracter universal întrecerilor sportive; prestigiul acestora era atât de mare încât conflictele dintre polisuri se suspendau pe perioada acestor jocuri. Protagoniștii erau reprezentanții de seamă ai cetăților penru care concurau. Spectacolul sportiv s-a 2

3 născut odată cu Olimpiada. In mod evident, Olimpiadele au devenit evenimente de referință, sportive, politice, sociale şi culturale, marcând lumea antichității. Sportivii laureați erau adevărate vedete, lucru ilustrat de reprezentările artistice: Auriga (~ 476 î.e.n., contemporan cu bătălia de la Marathon). În arenă, se punea în scenă un spectacol complex (ceremonial, competiție, acordarea premiului) cu conotații sociale, politice, religioase şi artistice. Spectatorii au reprezentat o parte importantă, participarea acestora conferind greutate acestor evenimente. Organizarea acestora, panelenică, (cuprinzând de fapt bazinul mediteraneean din Spania şi Galia, Italia şi nordul Africii, Grecia continentală şi insulară, Asia Mică, bazinul Mării Negre) a facilitat schimburile de idei, de valori culturale şi le-a conferit o dimensiune continentală, Odată cu expansiunea elenismului, granițele acestui spațiu relativ unitar cultural au fost extinse mult înspre est, cuprinzând Egiptul, Palestina, Siria, Persia, Bactriana şi India. Roma antică, următoarea mare civilizație europeană, a știut să preia în mod integrator moștenirea culturală greacă; desigur, nu a fost o preluare mimetică, având o vocație înnăscuta spre tehnologie şi inginerie, romanii şi-au pus amprenta în mod creator peste moștenirea greacă. De altfel, lumea romană era diferită de cea grecească, democrației din orașele stat i se opunea imperiul centralizat cu instrumentele sale vitale: moneda, religia, rețeaua de drumuri, codul de legi, instituția armatei profesioniste, limba latina. Influenţa Romei antice asupra civilizației umane a fost decisivă. Izvorâte din cultul aristocratic al morții, luptele de gladiatori au reprezentat centrul de interes în stadioanele Romei antice. Aceste festivaluri de masă erau instrumente ale puterii centralizate conducătoare a Imperium Romanum şi care serveau scopului principal: controlul şi distracția populației concentrată în metropole panem et circenses 4 (pâine şi circ). Olimpiadele au continuat sute de ani după cucerirea Greciei de către romani, până când au fost interzise din motive religioase; (prima olimpiadă s-a desfășurat în anul 776 î.e.n. Timp de 1172 ani s- au desfășurat 293 de ediții până in 394 e.n. când împăratul Teodosiu I interzice jocurile olimpice, iar împăratul Teodosiu al II-lea ordonă distrugerea edificiilor din Olympia) 5 ; Astfel, Olimpiadele intră în anonimat pentru 1500 de ani. Jocurile nu mai erau compatibile cu noua religie de stat, creștinismul. Construcțiile sportive decad încet, devin ruine sau sunt folosite în alte scopuri. De altfel, odată cu colapsul Imperiului roman de vest, Europa intra într-o stare de anarhie pentru multe secole; desigur tradiția luptelor ca şi competiție sau antrenament continua însă fără a avea un cadru construit dedicat. Zorii evului mediu, au fost caracterizați de violenţă şi schimbări politice frecvente. State efemere dominau prin violenţă şi teroare teritorii vaste: regatul vizigot de la Tolosa, 3

4 regatul francilor al lui Clovis, năvălirea ungurilor, statele lombarzilor, ale avarilor, ale burgunzilor, ale suevilor, ale vandalilor, incursiunile vikingilor; toate aceste regate timpurii erau bazate pe forța militară; deloc surprinzător, în taberele militare se naște turnirul; mai întâi, un antrenament sângeros soldat cu morți şi răniți, iar mai târziu un adevărat spectacol - joc, guvernat de reguli clare, desfășurat într-un spațiu delimitat şi având parte de un public numeros şi pasionat. În sec. al XIX-lea, sporturile cunosc o evoluție accelerată, astfel încât, spre sfârșitul secolului, aproape toate sporturile sunt organizate în federații la nivel național şi internațional. Ca urmare a eforturilor coordonate de Pierre de Coubertin, începând cu 1896, se organizează Olimpiadele moderne. Numărul de sporturi olimpice a crescut constant, iar din 1924 au fost organizate şi jocuri olimpice de iarnă. Impulsionate de succesul jocurilor olimpice, federațiile sportive încep organizarea campionatelor naționale şi internaționale, precum şi a cupelor mondiale. În mod evident, cea mai mare dezvoltare se constată în statele occidentale. Dacă în 1896 la Atena 6, la prima olimpiadă modernă participă sportivi din 14 ţări, tot în Atena, dar în 2004, au participat sportivi din 202 ţări. La sfârșitul secolului al XIX-lea se consolidează programele de arhitectură dedicate întrecerilor sportive: mai întâi stadionul piste de alergare, sărituri în lungime, în înălțime, aruncarea discului, a suliței sau a greutății - dar şi terenurile pentru jocuri: rugby, football, tenis. Cu timpul, apar terenuri specializate pentru toate tipurile de sporturi sau jocuri sportive. După primul război mondial, construcțiile de spaţii pentru sport cunosc o dezvoltare explozivă, similară cu toată industria de construcții. În anii '30, sportul este confiscat de către ideologiile politice extremiste ale vremii: fasciștii, național-socialiștii şi comuniștii își pun amprenta asupra acestui domeniu, se implică în susținerea mișcării sportive, văzută ca un port-drapel în afirmarea virtuților naționale. Se construiesc stadioane impresionante într-un stil neoclasic, iar populația participă în număr mare la procesiuni fastuoase. Propaganda cultivă idealul supraomului ca erou național. În Germania, la Nurnberg, Zeppelinfeld devine locul preferat de expunere a imaginii celui de-al treilea Reich. Cancelarul german, Adolf Hitler, profita de nominalizarea Garmish-Partenkirchen (Jocurile Olimpice de Iarnă din 1936) şi Berlin (Jocurile Olimpice de vară din 1936) pentru a-şi face apariția la ceremoniile de deschidere ale celor două evenimente, polarizând interesul public. În lumea comunistă, stadionul devine un loc de exhibare ideologică. Sunt organizate parade şi spectacole de masă. Având ca fundal o muzică patriotică, grupuri de tineri execută mișcări sportive şi dansuri în mod sincronizat, cu o tematică ideologică explicită, care adesea îmbracă forma unui cult al 4

5 personalității (este cazul Coreei de Nord, al Chinei, al României, dar şi al altor ţări comuniste). Aceste spectacole alienante sunt expresia orwelliană a unor lumi închise. Stadioane moderne Prima generație de stadioane aparute dupa jumatatea sec. 19, punea accentul pe acomodarea unui număr cât mai mare de spectatori având o minimă preocupare pentru calitatea facilităților şi pentru confortul auditoriului. După 1930, televiziunea începe să transmită în direct evenimentele sportive. A doua generație de stadioane a pus un accent mai mare asupra confortului spectatorilor şi a îmbunătățit facilitățile pentru public. Totuși, ele rămân uriașe castroane din beton, fiind cele mai răspândite azi. După cel de-al doilea război mondial, majoritatea stadioanelor au fost remodelate sau construite din nou. Adesea, principiul constructiv presupunea construirea tribunei inferioare direct pe un val de pământ, de cele mai multe ori săpat faţă de nivelul terenului înconjurător. A treia generație de stadioane a apărut după 1990 prin dezvoltarea unor facilități pentru atragerea întregii familii. Deși sportul rămânea principalul eveniment, nu mai reprezenta singura atracție. Principala sursă de venit nu mai era reprezentată de vânzarea biletelor ci de comerț, televiziune şi publicitate. Acest lucru a condus la implementarea de noi standarde pentru public şi creșterea calității facilităților pentru spectatori cu o abundenţă de baruri, restaurante şi spaţii comerciale. Schimbările profunde şi nivelul mare de așteptări al publicului a produs această dezvoltare. Campionatul Mondial de Fotbal a devenit cel mai important eveniment sportiv, iar acest lucru se vede în dezvoltarea stadioanelor din ultimii 20 de ani. Marketingul fotbalului profesionist își impune amprenta asupra construcției noilor arene. În locul stadioanelor populare adecvate oricărui tip de sport își fac loc noile tipuri de arene specializate, dedicate în exclusivitate fotbalului, de acum sportul dominant. Grupurile de consumatori sunt divizate şi ierarhizate - grupurile VIP, oamenii de afaceri, oamenii de presă, publicul obișnuit şi galeriile de suporteri sunt separate în grupe distincte de consumatori cu nevoi specifice. Tribunele sunt diferențiate în funcție de clase sociale, iar acest lucru este valabil şi pentru loje, boxe, lifturi, grupuri sanitare şi alte facilități. Participarea maselor la eveniment (fie sportiv sau cultural) ia forma unei frenezii a emoției colective, plătită individual, desigur segregată pe clase sociale, un vuiet orgiastic al cărui ecou este reflectat de acoperișul tribunelor. A devenit evident că designul şi managementul integrate stadionului produc bani. Stadionul nu mai este văzut ca un consumator de resurse financiare. Arenele primesc numele unor sponsori din diverse 5

6 spectre economice sau financiare (Allianz Arena, la Munchen, Lanxass Arena la Koln etc). Sponsorii de eveniment își pun amprenta asupra spectacolului din arenă. O nouă eră răsare - iar noul Telstra Dome din Melbourne reprezintă un exemplu clasic: o adevărată arenă de generația a IV-a având acoperiș mobil, segmente de tribună mobile, flexibilitate uimitoare pentru orice gen de spectacol sportiv artistic sau cultural. Cu alte cuvinte, o lume în sine, un adevărat model la scara unui obiect arhitectural - pentru orașul viitorului. Fotbalul reprezintă azi sportul dominant în întreaga lume impunându-şi cerințele în mod imperativ în rezolvarea funcțională a stadioanelor moderne. Dacă ascensiunea fulminantă a acestui sport s-a produs în secolul XX, istoria sa este mult mai veche, iar originile sale foarte variate pot reprezenta o posibilă explicație a extraordinarei sale popularități, precum şi a diverselor sale forme de organizare fotbal, rugby, fotbal american etc. Aproape toate civilizatiile au cunoscut forme ale acestui sport. Din perioada în care Pierre de Coubertin propaga ideea olimpismului şi până azi, accentul a trecut în mod continuu şi gradual dinspre disciplinele atletice către mult mai popularul fotbal. Această evidenţă este puternic ilustrată de absenţa culoarelor de alergări de pe majoritatea stadioanelor construite în ultimii 20 de ani. Din multitudinea de factori care contribuie la dezvoltarea fără precedent a evenimentului sportiv pot fi enumerați: dezvoltarea economică mondială, emanciparea socială, urbanizarea, democratizarea societății, dezvoltarea comunicațiilor, a mass-media - în special a televiziunii. Numărul de spectatori creşte de la an la an, se construiesc stadioane din ce în ce mai spectaculoase, radioul şi televiziunea asigură accesul în direct al unui număr tot mai mare de spectatori la evenimentul sportiv. Procedurile de alegere a orașelor (şi a ţărilor) care vor găzdui evenimente majore, precum Olimpiadele sau Campionatele Mondiale de Fotbal, devin adevărate curse în care prestigiul național este în joc. Se organizează manifestații de masă, iar triumful nominalizării se sărbătorește cu un fast nemaiîntâlnit. Ceremoniile de deschidere sunt adevărate spectacole de sunet şi lumină. Artiști consacrați şi personalități din diverse sfere politice şi culturale sunt invitate să onoreze aceste momente unice. Politicienii momentului profită de eveniment ca să își crească popularitatea. Miza economică a devenit uriașă. Miliardele investite trebuie să aducă profit pe termen lung. Candidatura trebuie însoțită de un program de investiții major: construcția unor noi stadioane (sau modernizarea unora existente), săli de sport polivalente, bazine olimpice, sate olimpice şi sportive, facilități pentru spectatori, parcaje, hoteluri, centre de conferințe, facilități pentru presă, programe alternative pentru afluența mare de 6

7 turiști. Un asemenea efort cu o uriașă miză economică, dar şi politică, pune problema reconversiei ulterioare a unora dintre aceste construcții. Uneori apare soluția unor construcții temporare: la Londra de exemplu, pentru Olimpiada din 2012, tribunele laterale ale bazinului olimpic proiectat de către Zaha Hadid au fost demontate după închiderea jocurilor, bazinul rămânând cu un număr mult mai mic de locuri pentru spectatori. Apar complexe sportive de mari dimensiuni. Stadioanele sunt polivalente; aici se pot organiza jocuri de fotbal sau rugby, întreceri diverse de atletism, gale de box dar şi evenimente culturale concerte de muzică, spectacole coregrafice, sociale sau politice. Numele mari din sport, alături de actori celebri de film şi muzicieni de pop şi rock, formează topuri în orice domeniu, devenind mai ales pentru generațiile tinere personalități de prestigiu, adevărate modele de urmat. Imaginea lor domină autoritar mass-media, reclama în aproape orice domeniu cere un erou unicat care se confundă cu brand-ul. Astfel, marile case de modă, parfumuri, ceasuri, bijuterii se folosesc de influenţa colosală a unor personalități proeminente şi le folosesc imaginea desigur având un preț pe măsură, de multe ori veniturile marilor sportivi din publicitate depășind cu mult veniturile obținute ca urmare a carierei lor sportive. De la panouri publicitare de mari dimensiuni cu impact asupra imaginii urbane, până la televiziune, internet şi presa scrisă, imaginea acestor personalități confiscă spațiul vizual publicitar. Mari sportivi precum Mike Tyson, Steffi Graff, Andre Agassi, David Beckam, Michael Schumacher şi mulți alții, alături de actori, fotomodele, muzicieni rock şi-au închiriat imaginea companiilor din publicitate care lansează linii de cosmetice, de îmbrăcăminte sau de accesorii. Uneori, datorită anvergurii lor publice, aceste personalități se implică în activități ale unor fundații umanitare nonguvernamentale, devenind ambasadori ai diverselor asociații caritabile. Era spectacolului începe pe fondul unei dezvoltări economice şi a unei prosperități individuale nemaiîntâlnite. Concertele marilor trupe rock sunt din ce in ce mai elaborate din punct de vedere vizual; tehnologiile cele mai avansate sunt puse în slujba artei: lumini, lasere, proiecții, ecrane lcd gigant, artificii, baloane uriașe, mașini de fum, instalații de sunet spațiale, toate la un loc creează un impact senzorial puternic, memorabil. Spectacolul muzical își face loc pe arena modernă revendicându-şi un loc de egală importanţă cu spectacolul sportiv. În mod evident, impactul tehnologic își pune amprenta asupra concepției arenelor moderne. Democratizarea societății civile duce la reevaluarea potențialului uriaș al stadionului. În anii '60, are loc revoluția muzicii rock. Impactul asupra publicului este uriaș şi imediat. Concertele de rock au o amploare din ce in ce mai mare, iar dezvoltarea industriei muzicale este explozivă. Vechile săli de 7

8 concerte devin rapid neîncăpătoare. Arta coboară în stradă. Au fost organizate festivaluri de muzică în aer liber cu participarea a zeci de mii de oameni, cel mai renumit fiind cel de la Woodstock din Statele Unite din Efectul social al muzicii rock a cunoscut o amploare mondială, influențând modul de viaţă, moda, limbajul, şi a creat o nouă atitudine. Spectacolul din arena, azi In capitolul următor vom încerca să evidențiem diversitatea şi complexitatea activităților sportive din zilele noastre, precum şi impactul social şi cultural pe care acestea le produc. Petrecerea timpului liber a devenit o componentă din ce în ce mai importantă în viaţa de zi cu zi a omului modern, lucru care are o profundă influenţă în dezvoltarea socială şi economică a umanității; astfel turismul, activitățile culturale şi cele sportive, mass media devin interdependente. Neîndoielnic, arena din ziua de azi reprezintă unul dintre cele mai importante locuri de coeziune socială. Spectacolul din arenă este din ce în ce mai diversificat, iar diversele evenimente sportive, culturale, artistice, sociale sau politice sunt deseori integrate într-un show total. Spectacolul este complex, atent regizat. Această interacțiune este prezentă la toate competițiile sportive de anvergură, fiind cel mai bine ilustrată de ceremoniile de deschidere sau de închidere ale Jocurilor Olimpice. Ţările gazdă organizează manifestări artistice reprezentative pentru cultura lor (dans, teatru, muzică, spectacol de lumini, artificii). Aceste spectacole au crescut permanent în complexitate şi strălucire, în încercarea de a depăși ceremoniile anterioare în ceea ce privește memorabilitatea. Desigur, parada națiunilor este nelipsită, iar actul aprinderii flăcării olimpice reprezintă punctul culminant al ceremoniei. Audienţa prin mass media - este la scară planetară. Evenimente conexe sunt prezente la scară largă în orașul gazdă al ceremoniilor. Turiști din toată lumea transformă această sărbătoare într-o fiesta mondială. Spectacolul cultural a pătruns în arena sportivă în special în a doua jumătate a secolului 20. Acest lucru s-a produs simultan cu o oarecare democratizare a actului artistic. Devenind mai puțin elitistă, arta coboară în stradă. Din teatre, săli de operă sau de concert pătrunde în spaţii neconvenționale (vechi ruine medievale, teatre antice, piețe urbane, în mijlocul naturii), dar şi în arenă. Câștigul este imens, arta ajunge la mase mari de oameni, care, iată, au acces la spectacole de coregrafie, de teatru sau de operă, concerte de muzică clasică sau modernă. Din punct de vedere tehnic există un avantaj indiscutabil al arenei faţă de spaţiile neconvenționale pentru organizarea unui eveniment artistic. Un concert, de exemplu: spațiul este amenajat, existând toate facilitățile electricitate, sunet, tribune, grupuri sanitare, condiții de securizare, accese controlate, etc. 8

9 Toate aceste exemple demonstrează rolul de creuzet social polivalent pe care îl poate juca arena sportivă. Mase largi de populație participă în mod nemijlocit la eveniment, fie el cultural, sportiv, social sau artistic. Meciurile internaționale sau concertele unor artiști de talie internațională pot atrage public din alte ţări, ceea ce ar produce efecte economice benefice în turismul local. În secolul XX, dezvoltarea urbană a fost accelerată pe fondul creșterii producției industriale, ducând la apariția unor zone macrourbane. De la orașele de un milion de locuitori s-a ajuns in doar 100 de ani la aglomerări urbane de peste 10 milioane de locuitori. Desigur, aceste concentrări de populație au necesitat o adaptare permanentă a infrastructurii urbane, a transporturilor, a rețelelor de instalații, a dotărilor, a serviciilor. Această dezvoltare nu s-a făcut liniar; au apărut contradicții, relații conflictuale, cu implicații în calitatea vieții, a fost necesară o restructurare administrativa la nivel urban. Dezvoltării urbane relativ haotice corespunzătoare secolului al XIX-lea i-a urmat în secolul XX mai ales în cea de-a doua jumătate a acestuia - o extindere programată, bazată pe planuri de dezvoltare urbană cu implicarea unui număr tot mai mare de factori ordonatori (social, trafic, mediu, cultură, utilități urbane etc). Zonificarea urbană în sectoare, districte sau arondismente, divizarea acestora în cartiere au fost o consecință firească. Organizarea polinucleară presupune dezvoltarea unor centre urbane ierarhizate care să faciliteze o funcționare eficientă a organismului urban. Polii urbani, cu grade diferite de importanţă, antrenează apariția unor forme diverse de centre sportive şi de agreement. De la Arena - Complexul Sportiv Cultural Central, dedicat evenimentelor culturale şi sportive majore, la scară urbană, regională, națională sau chiar internațională, până la dotările culturale şi sportive de cartier, care polarizează evenimentele locale, dar regulate, se regăsesc o serie întreagă de dotări adecvate centrelor urbane în corelare cu importanţa lor. Arena programează evenimente majore: concerte şi spectacole artistice cu impact național, competiții sportive de talie națională, evenimente deosebite, memorabile. La polul opus, centrele sportive de cartier pot grupa o serie întreagă de activități sportive: bazine de înot, terenuri pentru diverse sporturi, săli polivalente, piste de antrenament etc. cu accesibilitate pentru grupuri mari de populație. Centrele sportive ale școlilor reprezintă o soluție la nivel local. La nivel stradal, de proximitate, sunt sălile de întreținere corporală multifuncționale. Creșterea ponderii turismului şi a activităților de loisir în economia mondială are consecințe ample şi asupra programelor socio-culturale şi sportive, evident, dar şi în dezvoltarea urbană generală: infrastructură, transport, dotări turistice, spaţii verzi etc. Olimpiadele reprezintă oportunități de puternică relansare economică a localităților organizatoare: sume uriașe, de ordinul miliardelor de euro, se investesc în dezvoltarea infrastructurii (transport, metrou, rețele de comunicații), turism 9

10 (hoteluri, centre de cazare pentru sportivi care vor face mereu obiectul unor reconversii ulterioare restaurante, cafenele), centre comerciale, spaţii verzi, dar, mai ales, în complexe sportive şi facilități aferente (stadioane, arene, săli polivalente, centre de înot etc) Deși România este integrată în majoritatea structurilor internaționale şi europene din toate punctele de vedere, inclusiv sportiv, există multe întârzieri şi neconformități, atât la nivel instituțional cât şi la nivelul bazelor de pregătire. Raportată la media europeană, situația este necorespunzătoare la nivel local, dar şi la vârf, la nivelul dotărilor de interes național (stadion național, stadioane municipale, stadioane ale cluburilor, arene acoperite). Este greu de imaginat că în următorii ani România să organizeze o competiție mondială sau europeană de mare calibru, singură sau în tandem cu o altă ţară vecină indiferent de domeniu. Desigur, majoritatea ţărilor din fostul bloc comunist au aceleași dificultăți, iar recuperarea handicapului faţă de ţările vest-europene se face foarte greu. Sunt multe motive pentru această situație, dintre care se detașează câteva în mod pregnant: - Situația economică precară. În pofida unor creșteri economice puternice în primii ani ai secolului XXI, decalajul economic faţă de ţările din Vest nu a putut fi recuperat. Mai mult, criza economică mondială declanșată în 2008, a afectat mult mai puternic economiile mai fragile din Est. Evenimentele cultural-sportive (relativ puține, comparative cu cele din Vest) au o accesibilitate redusă. Pe de altă parte, există şi un impact tehnologic: a fost limitată dezvoltarea disciplinelor sportive care necesită investiții mari şi cu un impact major al tehnologiei (piste de ski; circuite de viteză, arene acoperite de mare capacitate etc) - Infrastructura insuficient dezvoltată. Având una dintre cele mai slab dezvoltate infrastructuri din Europa, România are o slabă interconectivitate intercomunitară. Rețeaua de autostrăzi şi drumuri expres este foarte redusă. Foarte multe orașe mari nu au centuri rutiere adecvate (inclusiv capitala, București). Localitățile mici sunt izolate, starea drumurilor județene fiind, în general, proastă, iar dotările sportive sunt, în cele mai multe din cazuri, inexistente. Infrastructura de transport în comun este slab dezvoltată şi în interiorul orașelor. Insuficienţa locurilor de parcare duce la supraaglomerarea traficului, afectând şi transportul în comun. Bazele sportive, stadioanele sunt, din aceste motive, greu accesibile. - O slabă cultură a evenimentului cultural-social-sportiv (tradiții sărace sau inexistente). Situația economică precară (şi o relativă înapoiere), urmată de perioada 10

11 comunistă au dus la inhibarea unora dintre evenimentele culturale, sociale şi sportive (curse de cai, carnaval, curse auto, moto, sporturi de apă, sporturi de iarnă). Elemente de program In capitolul trei se vor trece in revistă facilitățile sportive din zilele noastre; se vor prezenta pe scurt caracteristici tehnice, funcționale, constructive ale acestora; se vor face ierarhii si comparații pe diverse categorii de performanţă, se vor semnala diferențieri substanțiale în funcție de destinația lor finală, se vor analiza cerințele speciale din partea forurilor competente, ale federațiilor sportive, ale instituțiilor însărcinate cu normarea acestora. Implementarea unei arene sportive, a unei baze sportive într-o comunitate urbană constituită presupune o evaluare atentă, multicriterială. Investițiile necesare sunt foarte mari, presupun implicarea autorităților locale sau centrale, surse de finanțare publice (totale sau parțiale), un efort susținut al întregii comunități afectate. Derularea întregului proiect, de la studiul de impact până la construcția efectivă, presupune o durată de câțiva ani, alocarea de resurse umane şi materiale importante cu implicații urbanistice importante, eforturi de (re)organizare a traficului, amenajarea teritoriului, politici urbane etc. Prin urmare, este evidentă importanţa unei analize apriorice amănunțite, materializată prin studii de oportunitate. Criterii. - identificarea mijloacelor financiare - evaluarea situației geografice şi climatice a zonei. - studii asupra locuitorilor din regiune - identificarea potențialilor utilizatori - optimizarea utilizării echipamentelor propuse Condițiile de amplasare trebuie să ţină seama de o serie de factori: - nevoile specifice ale populației deservite - articularea cartierelor cu situl propus - evitarea problemelor care scumpesc proiectul: - evitarea vecinătăților neplăcute - evitarea amplasării incompatibile cu o serie de alte activități 11

12 - rezolvarea problemelor tehnice legate de utilitati Conditii de omologare Condițiile de omologare sunt complexe şi, de multe ori, foarte diferite în funcție de ramura sportivă. Cerințele sunt din ce în ce mai elaborate (dimensiuni şi cerințe pentru spaţiile de joc, dar şi pentru tribune, accese, grupuri sanitare etc). Calitatea unei arene, dar şi costurile de realizare sunt în relație directă cu numărul de omologări. Federațiile sportive impun regulamente unitare, internaționale, dar pot exista versiuni regionale Probleme de securitate Problemele de securitate devin din ce în ce mai importante, pe măsură ce există la nivelul societății o preocupare din ce în ce mai mare pentru evitarea violenţelor de pe stadioane şi la evenimentele publice. Evenimente tragice, avand ca loc de desfasurare spatii si evenimente sportive, şi-au pus amprenta în designul noilor arene. Normele de securitate existente au fost completate cu noi reglementari, care au efect şi asupra concepției de ansamblu a stadionului (accese, căi de evacuare, protecția la foc, sectoare pentru public, accese de urgenţă pompieri, poliţia, ambulanţe, jandarmeria). Elemente tehnice In capitolul patru am trecut in revistă principalele elemente tehnice şi tehnologice în configurarea actuală a spaţiilor de sport; am prezentat pe scurt caracteristici tehnice, funcționale, constructive ale acestora; am realizat cateva ierarhii si comparații pe diverse categorii de performanţă, am semnalat diferențieri substanțiale în funcție de destinația lor finală, am analizat unele cerințele speciale din partea forurilor competente, ale federațiilor sportive, ale instituțiilor însărcinate cu normarea acestora. Spatii alternative In continuare, se vor prezenta spaţii alternative pentru sport, privit atât ca activitate sportivă cât şi ca activitate socială şi culturală; aceste spaţii alternative sunt importante pentru că prefigurează tendințe noi ale populației din diverse zone şi pun în discuție oportunitatea şi adecvarea unor centre sportive noi, investiții mari consumatoare de capital şi de resurse. Cultura trupului a reprezentat întotdeauna o preocupare a individului, în toate civilizațiile, până azi. Ea presupune modă, întreținere fizică a corpului dar şi a chipului, machiaj, coafură, masaj şi multe altele. De-a lungul timpului omul a încercat să definească proporțiile mediului imediat în raport cu el însuși. Implicațiile acestei culturi a trupului au crescut constant pentru omul modern. 12

13 Activitățile fizice reprezintă azi o latură culturală, elitistă, socială şi educațională, ce caracterizează modul actual de viaţă, indiferent de modul lor de realizare: individual sau colectiv. Sportul de masă, admis în sfera culturală, cu o dezvoltare explozivă în ţările cu dezvoltare tehnologică înaltă, a cunoscut nu doar o creștere spectaculoasă a numărului de practicanți dar şi o creștere impresionantă a tipurilor de activități. Desigur, mass-media are un rol extrem de important în acest caz. Spaţiile pentru activități sportive trebuie amplasate cât mai central în ideea de a îmbunătăți posibilitățile recreaționale în zonele cele mai dens populate, dar şi sa reducă traficul de persoane al celor angajați în acest tip de activități. Aceste noi obiective trebuie sa creeze o conexiune între funcțiunea lor şi locația respectivă, dar şi să exprime această legătura printr-o arhitectură urbană. În acest sens, facilitățile sportive şi culturale trebuie să fie capabile să transmită forța sentimentului local de identitate şi aparținere. Noile superstadioane sunt construite pentru evenimente de această anvergură, evenimente care mobilizează câteva sute de mii de oameni. Totuși, aceste tehnostructuri au un important impact urbanistic şi au dimensiuni neobișnuite pentru orașul în care au fost grefate. Când marele eveniment se termină rămâne un mare gol; sportivii şi spectatorii deopotrivă au părăsit scena; structurile goale, părăsite, rămân ca niște provocări de ordin arhitectural, urbanistic şi funcțional pentru vecinătăți. Stadionul gigantic o veritabilă megastructură urbană - împreună cu toate subdiviziunile sale structurale sau funcționale, trebuie apoi încorporate în zona urbană din care face parte în mod organic, astfel încât să poată funcționa zilnic şi să contribuie la economia, bunăstarea şi identitatea locală, şi asta pe termen lung. Trebuie stabilită în mod necesar o legătură între megaevenimentul singular, de mare amplitudine socială şi culturală, adevărat reper spațio-temporal, şi sfera recreațională cu activitatea informală de zi cu zi, sportivă şi culturală, extrem de importantă pentru comunitatea locală. Dimensiunile unei arene generează în mod inevitabil conflicte cu vecinătățile. Fiind prea mari, prea înalte, prea spectaculoase sau impersonale ca design, aceste structuri au un efect negativ asupra contextului urban din care fac parte. Conturul masiv al clădirii, multiplele sale accese auto şi pietonale, zonele pentru parcare cu inevitabila concentrare presupusă, fac dificilă integrarea ansamblului în textura urbană preexistentă, atât din punct de vedere funcțional cât şi structural. Existenţa punctuală din punct de vedere temporal a Arenei (concert, eveniment sportiv etc) produce dereglări majore în trafic pe o suprafață extinsă (10-25 kmp), cu consecințe asupra 13

14 funcționalității urbane a cartierului afectat. Pentru o scurtă perioadă de timp, acest cartier își mărește populația în mod semnificativ, cu avantajele dar şi cu neajunsurile sale. Zona de proximitate a arenei se va dezvolta firește; restaurante, hoteluri, cafenele, zone de agrement, funcțiuni complementare vor apărea şi se vor dezvolta. Economia locală va fi în mod evident stimulată. Parkingurile publice ale stadionului vor putea fi folosite în perioada dintre evenimente şi de către localnici. Spaţiile verzi adiacente, cu dotările lor aferente, vor funcționa ca şi parcuri publice de înaltă calitate. Dimensiunile acestor arene imense au schimbat în mod radical aspectele senzoriale şi experimentale precum şi fundamentele sociale sau istorice. Stadioanele cu o capacitate de câteva sute de mii de spectatori (stadionul Maracana 7 din Brazilia, în 1952 putea găzdui până la spectatori) au crescut în mod indiscutabil distanţa dintre spectator şi eveniment. Prin urmare, a fost diminuată calitatea experienței nemijlocite. Tehnologia actuală a oferit o soluție: montarea de ecrane gigantice şi cuburi multimedia (dispuse perimetral sau central). Acestea creează o experiență imaginară şi un sentiment de non participare (cel puțin nu în direct) şi asta deoarece spectacolul din arena este greu de perceput de la o asemenea distanţă. Imagini în mișcare, având culori deformate, redate cu încetinitorul (în slow motion), mărite, panoramice, redate din diverse unghiuri ale camerei de filmat, sunet stereo spațial, amplificat, filtrat, direcționat, toate produc o experiență vizuală şi sonoră spectaculoasă. De fapt, pe măsură ce tehnologia evoluează, show-ul devine din ce în ce mai spectaculos în detrimentul evenimentului central, sportiv, desfășurat live. Marea provocare în demersul conceptual al marilor arene, constă în capacitatea lor de integrare în mediul urban învecinat. Această integrare trebuie sa aibă loc printr-un proces complex şi pluridisciplinar şi să aibă în mod obligatoriu calități arhitecturale care să lege noul obiect construit de contextul existent. Astfel, stadionul va evita transformarea într-un palat izolat, distinct de viaţa cotidiană a cartierului, un colos adormit care este trezit la viaţă din când în când pentru un eveniment efemer. Arena poate deveni o clădire integrată complex în mediul urban în care s-a insinuat. În mod ideal, stadionul însuși se poate transforma într-un centru al vieții de zi cu zi al comunității locale, devenind un adevărat centru urban, polarizator al vieții sportive şi sociale, culturale şi artistice. De aceea, stadionul trebuie să ofere o varietate cât mai mare de funcțiuni. 14

15 Spaţiile publice urbane (parcuri, piețe, esplanade, promenadele de lângă cursurile de apă etc), care nu au fost proiectate inițial pentru activități sportive, sociale şi culturale pot oferi, în mod surprinzător, spaţii mult mai expresive decât facilitățile proiectate special pentru aceste scopuri. Scuarurile, parcurile urbane, sau străzile se pot transforma în spaţii cu un uriaș potențial pentru o multitudine de evenimente, oferind în același timp un mare grad de accesibilitate. Atât timp cât activitățile sportive sunt activități cu un impact social semnificativ, spaţiile urbane pot constitui un teren propice pentru activități informale pentru cetățeni, fără deosebire de vârsta, sex, convingeri politice sau religioase, abilități sau statut social. În special la sfârșit de săptămână, aleile parcurilor se umplu de oameni care practică activități fizice informale: pe role, cu biciclete, trotinete sau skateboard-uri, jocuri cu mingea, sau jogging. O astfel de inițiativă a fost luată şi de către Primăria Municipiului București în vara lui 2010, când a fost închis traficului auto Bulevardul Kiseleff la sfârșit de săptămâna. Succesul a fost deplin, mai ales printre copii şi adolescenți. Au fost instalate mese de tenis de masă, panouri pentru baschet. Desigur, a contat şi poziția acestui bulevard amplasat între două parcuri; deodată, cele două insule de verdeață nu au mai fost separate de traficul auto intens, gălăgios şi poluant. Structura urbană densă a marilor orașe are nevoie de aceste utilizări alternative de spaţii. Autostrăzile, străzile, acoperișurile, pasajele rutiere, podurile, fațadele, spaţiile largi de parcare pot furniza spaţii expresive de mare rafinament, propice activităților sportive şi culturale. Am introdus în capitolul șase o serie de exemple de arhitectură la care am activat în mod direct in calitate de coautor, lucrări care reflectă interesul personal în raport cu acest domeniu. Am avut privilegiul de a lucra alaturi de colegii mei sub indrumarea d-lui profesor Emil Barbu Popescu la proiecte speciale, unele realizate, altele ramase doar pe hartie: stadioane, Sali de sport, arene, bazine de inot, terenuri de sport, facilitati sportive, etc. In lucrare sunt analizate o serie de lucrări realizate din perspectiva impactului ambiental şi social pe care acestea l-au avut asupra teritoriului în care au fost amplasate. Bazinul de inot de la Timisoara al Universitatii Politehnice, Centrul Tehnic al Federatiei Romane de Fotbal de la Mogosoaia, Academia de Fotbal a lui Gica Hagi de la Ovidiu, proiectul tip pentru realizarea unui stadion in zone rurale si mai ales Stadionul National din Bucuresti sunt evocate prin prisma activitatii mele directe in proiectare; In capitolul șapte am incercat identificarea unora din elementele principale care definesc arena modernă poli-funcțională. Am prezentat câteva exemple, am evidențiat caracteristici indispensabile precum şi elemente de program. În continuare, am analizat factori decisivi care conduc la conturarea 15

16 programului; am luat în calcul referințele urbanistice, estetice, culturale, socio-economice, geografice, tehnice si constructive. In final, am incercat sa pun în lumină elementele principale constitutive ale programului de arenă multifuncțională așa cum o definim azi, ca spațiu integrator de activități sportive socio-culturale. Arena moderna Elemente de luat în calcul în analiza amplasamentului ideal: a) Trafic şi conexiuni de transport (aerian, feroviar, rutier, maritim etc); b) Elemente de topografie; c) Condiții climatice şi climaterice; d) Dezvoltări istorice şi structuri urbane existente; e) Integrarea într-un parc de activități sau într-un context urban; Amplasamentul Conceptul de trafic Accesibilitate şi trafic staționar. Valori de referință pentru spaţiile de parcare Locuri de parcare pentru VIP. Locuri de parcare pentru media. Locuri de parcare pentru performeri (sportivi, artiști). Locuri de parcare pentru operatorii de trafic. Locuri de parcare pentru persoane cu dizabilități. Organizare funcțională. Determinarea zonelor funcționale şi a cerințelor de securitate. Distribuția funcțiunilor. Securitatea în stadioane Zone şi sectoare. Control Sectoarele Zone de acces Sistemul de contul al accesului. Sisteme de plată noi Auditorium. Definirea parametrilor de proiectare a tribunelor. Confortul spectatorilor 16

17 Balustrade Tipuri de scaune Zona business şi VIP reprezintă una dintre cele mai importante surse de venit ale stadionului. Din acest motiv, stadioanele din a treia generație pun un accent sporit pe dezvoltarea acestora. Bariere de siguranță Foyer VIP Zona de recepție Foyerul Tribuna Loje VIP Catering pe stadioane. Servicii culinare pentru spectatori. Zona de restaurante Chioșcuri pentru băuturi şi mic comerț Puncte de prim ajutor Bucătăria Unitate de producție Grupuri sanitare. Facilități pentru media. Media. Spaţii de lucru pentru media Comentatori radio-tv şi observatori Fotografi Presa scrisă Producția TV Zona mixtă Centrul de presă din stadion Platforme pentru camere de filmare Zona jucătorilor. Facilitți pentru jucători, arbitri şi oficiali. Zona administrativă. Spaţii auxiliare. Camera de control Sistemul de difuzoare. Stația de poliţie 17

18 Ultimul capitol trasează câteva concluzii generale propunând şi o abordare pe trei direcții distincte - în primul rând, este analizată faza de planificare şi implementare a conceptului în teritoriu, cu implicațiile inerente în ceea ce privește proiectarea multidisciplinară, evidențiindu-se dificultățile de corelare a tuturor factorilor majori implicați de natură urbanistică, socială, legislativă, tehnologică sau funcțională; în al doilea rând, este analizată etapa de realizare, în care sunt analizate diverse tehnici de construcție şi tehnologii - proprii programului sau preluate prin transfer din alte sfere de activități - pentru transpunerea proiectului în realitate. Nu în ultimul rând, este studiată faza de post construcție, utilizare şi administrare, deseori subevaluată, deși în acestă etapă este evidențiată măsura succesului sau a insuccesului arenei ca obiectiv de mare importanţă la nivel teritorial. De la planificare la proiect; multifuncționalitate, flexibilitate şi sustenabilitate Stadionul contemporan constituie un model arhitectural capabil să producă servicii, competitivitate şi inovație, reprezentând o oportunitate şi un vehicul cu conținut social şi economic, creator de ocazii şi experiențe relaționale. El confruntă propria sa integrare în sit cu contextul cultural şi teritorial preexistent, cu complexitatea tehnologică, funcțională şi de gestionare a componentelor sale. Proiectarea unui stadion evoluează ca un proces complex - articulat în faze paralele şi multidisciplinare - în care tema multifuncționalității, a flexibilității şi a securității devine cheia interpretării strategiilor actuale de intervenție edilitară la scară urbană, pe lângă etica unui proces de proiectare sustenabilă şi integrată social. Stadionul dezvoltă, în acest mod, un rol de activator social, în stare să asigure şi să satisfacă exigenţele şi nevoile exprese ale societății, întărind legătura cu comunitatea de referință. Stadionul contemporan reprezintă un organism, a cărui măsură tehnologică se ridică la cote extrem de ridicate, o lucrare în care inovația şi experimentul se reflectă atât la nivel morfologicarhitectural cât şi funcțional şi distributiv. Obiectele de arhitectură sportivă, mai mult decât alte programe, demonstrează cum evoluția formei e un fenomen strâns legat de inovația din domeniul constructiv, de experimentarea unor noi materiale sau tehnici de execuție inedite, mai degrabă decât alcătuirea de noi sisteme structurale. Proiectul unui stadion implică, deci, o reflecție profundă asupra tendințelor generale ale proceselor sociale şi economice, care caracterizează aria metropolitană. Această articulare socială, culturală şi de consecvenţă teritorială, vede în stadion nu doar un artefact străin, în jurul căruia putem să plasăm ocazional şi alte edificii, ci şi un obiect de reconfigurare programată şi coerentă a teritoriului, capabil să catalizeze variate utilizări sociale cu timpi şi moduri de realizare foarte diferite. 18

19 Aceasta presupune, în mod necesar, ca fiecare obiect proiectat să se alinieze unui ansamblu de tematici larg răspândite azi, precum multifuncționalitatea, flexibilitatea şi sustenabilitatea. Obiectivele sportive noi trebuie să se articuleze ca structuri capabile să configureze o pluralitate de combinații funcționale, pe baza unor cereri şi a unor modalități de realizare a unui public spectator, în care suporterul a devenit mai întâi utilizator şi pe urma client, în căutarea confortului şi a divertismentului un loc agreabil, permanent. Stadionul se configurează, de asemenea, ca loc de convergenţă a multiplelor tipuri de eveniment, ceea ce explică raportul intercurent între sport şi familie. Tema gestiunii devine fundamentală, prin programarea pe termen lung a structurii şi a spaţiilor avute la dispoziție, în tentativa de administrare a ciclului de viaţă al edificiului şi a evenimentelor derulate, astfel încât să confere acestuia o platformă experimentală capabilă să reprezinte nu doar un consumator de cost, ci şi o structură capabilă să genereze un flux financiar. Dat fiind că, în societățile dezvoltate şi emergente, rolul practicii fizico-sportive a devenit complementar unui stil de viaţă orientat spre bunăstare şi spre cultura corpului, devine evidentă întărirea dimensiunii ludice şi de socializare a sportului. Exigenţa unei planificări multifuncționale presupune un grad înalt de modulare a structurii, identificând sistemele tehnologice oportune, care fac posibilă utilizarea socială a spaţiilor. Flexibilitatea reprezintă elementul central, capabil să articuleze spaţii şi timpi de funcționare ai stadionului, accentuând valenţele multifuncționale şi care permite grade ridicate de adaptabilitate. Soluțiile de proiectare trebuie să ia în considerare configurări posibile, prin care stadionul poate asigura evenimente diverse, adresate unor segmente diferite de public. Versatilitatea unei structuri poate fi valorizată în măsura în care aceasta poate compensa cererea de spaţii adecvate manifestărilor programate. Mobilitatea elementelor va putea să garanteze o flexibilitate spațială şi o mai complexă articulare de timpi de funcționare, capabile să rezolve multiple exigenţe funcționale. Aceasta presupune căutarea şi descoperirea de sisteme tehnologice de asamblare şi manipulare ale componentelor, care vor găsi în conceptele de adaptare a tehnicilor şi de transfer tehnologic un instrument de rezolvare a problemelor complexe. Modul de abordare a proiectelor edificiilor de scară mare s-a schimbat cu repeziciune în ultimii ani. Concepte precum sustenabilitatea, compatibilitatea ecologică, refolosirea şi reciclarea materialelor, optimizarea de resurse naturale, au apărut în toate sectoarele de producție, inclusiv în 19

20 domeniul construcțiilor. Capul de afiș al problematicii energetico-ambientale, cu implicații la scară planetară, reprezentat de logica respectului şi prezervării resurselor disponibile, una din particularitățile scenariului arhitectonic contemporan, este conținut în sustenabilitatea proiectului. Cu acest termen de sustenabilitate se intenționează evidențierea unui ansamblu de caracteristici şi de performanţe pe care un produs trebuie să îl garanteze: de la respectul faţă de mediu de-a lungul localizării şi alegerea materialelor determinante, la prevederea de sisteme şi tehnologii de economie energetică, a unui plan de gestionare, care să optimizeze ciclul de viaţă a unui edificiu. Pe baza acestor condiții, localizarea urbană sau extra-urbană a edificiului în ansamblu, presupune diferențe semnificative. În cazul localizării extra-urbane, se tinde către reducerea traficului rutier privat, în favoarea unui serviciu îmbunătățit şi ramificat de mijloace de transport public, proiectat şi calibrat conform necesităților. Pregătirea şi activarea parcajelor de schimb, amplasate în puncte strategice ale orașului (noduri intermodale), permite accesarea stadionului prin servicii de bus navetă de legătura. Întregul sector în care se integrează complexul sportiv se poate constitui într-o arie pietonală cu diverse niveluri de permisivitate şi accesibilitate, cu tendința de încetinire, relativ departe de obiectiv, conform zonelor concentrice. Un stadion modern trebuie, prin urmare, să aspire să devină un element de legătura între structura nouă şi infrastructura existentă, suficient de flexibil pentru a satisface exigenţele generațiilor următoare, confortabil şi, mai ales, sigur. Principiul securității, al siguranței, trebuie să constituie factorul tehnic şi etic principal cu care proiectul trebuie să se confrunte. Scopul unei noi realizări trebuie să fie acela de a construi o arhitectură care, în ciuda prezenţei sale punctuale în teritoriu, instituie o reală integrare în context, evitând, pe cât posibil, gradul obișnuit de introspecție, care caracterizează întotdeauna tipologia stadionului, încercând, dimpotrivă, posibilitatea unei continuități chiar vizuale, la interior şi exterior, în încercarea de a scăpa de imaginea tip a majorității stadioanelor. Ideea de parc polifuncțional structurat traversând implicarea organică a infrastructurii existente, pare a fi una din soluțiile ideale pentru inserarea stadionului în interiorul unei zone nu excesiv periferică şi ușor accesibilă, astfel încât să integreze edificii cu destinații diferite de folosire dea lungul unui proiect de spatii publice utile in mod real. In aceasta optica, noile obiective intenționează să se deschidă spre oraș, nu doar prin intermediul realizării de spaţii exterioare permanente, dar mai ales prin definirea unui program funcțional, care prevede prezenţa de spaţii sportive şi spaţii de socializare. Un imobil accesibil, sigur, înțeles ca element structural al serviciilor în 20