DIN POVESTILE UNCHIASULU1 SFATOSO. DESPRE POHL CRACHINULUI (KRIST-BAUM) DE P. ISPIRES CU. Cit.tepTtor-Tipogrqf. <04

Transcriere

1 DIN POVESTILE UNCHIASULU1 SFATOSO. DESPRE POHL CRACHINULUI (KRIST-BAUM) s. - DE P. ISPIRES CU Cit.tepTtor-Tipogrqf. <04 BUCURESCI TIPOGRAFIA ACADEMIET ROMANE (LABORATORY! ROMANI). 26, Strada Academia,

2 - DIN PO os,`..n: ;N FA. a. LroIcu BAJENARU A UTOR.0... QZ5Athas.ge.4, V 0 Le.d Nti e<, DESPRE PATOS POMUL CRICIUMTLIJI (KRIST-BA.1131) 0-19:r E C4 r a ij koglillariu1-111 De mult doream sa,nej0- adundm odd-, tick, unclear, ca sv spui ce-am vëzut pi e-am auzit i ea de cand tar6sc pe pamênt ale pacate grele. Multamese Domnului cã mi-a dat sä-mi vèz dorul implinit cu Ufl ceas mai 'nainte, caci, de! oameni suntem, nu stie cine-va de azi pana maine. E vorba de pomul Craciunului, (sad cum se zice pe nemtesce Krist-baum). Sa vedeti,

3 d-voastra, dragii mosului. Eram copil. Ei am fost i eü odata liner, ca si d-voastra, sa dea Dumnezeil sä incaruntiti ca si mine, ba *Arica sa m i intreceti ; ca s. cunoasceti din fir pana in ata ce va sh zic a imbètrani cine-va. Eram copil, si v'ezond pe la Craciun la o casa un pom galit, am stat si'am cascat i et gura acolo. Pasami-te era pornnl Craciunului. Nu real v6zusem pana alunci, decat pe la morti un asa porn impodobit, hindca pe la no)" de pornul Craciunului nici pomeneala nu era. Si- d-voastra cu totii sciti ca la Romani cand moare cate vr'un flacat sai vr'o fata mare, care n'au pus pirostriile in cap anca, li se impodobesce cate un porn, pe care il duce inaintea mortului. Fie ori.ce pom o fi, Romanii ii zic.brath. Se vede ca in vechirne numai pomi de brad se ducea, de i-a r6mas numele. Pranii nostril' si pana, in ziva de azi due brad la nunta, insa fara podoabe, fara nimic. Ci-ca bradul este- simbolul generatiei, adica inmultirii neamului, orl, pare-se, pen- If

4 , 5 I. iru ca e pururea verde, iarna si vara, el, adica bradul, ar fi ogurlia la cash twat.. $i asa cum ve spusel, cand am vezut a- cel brad impodobit, unde chscasem gura, uttandu-nne la el, m'a apucat o jale, de sa fereasca Durunezea. - Mi-era milk, vedeti d-voastra de nenorocirea ce credeam eü ca ar fi about peste,casa aceea, tocmai la asa zile marl cum e Craciunul, si vrend sa snit tot, cum e copilul, me incumet i intreb pe un om :.Cine 'a murit aid, nene, de i-a facut un brad asa de frumos? N'a murit nimeni, Mete ; Asta e pomul Craciunuliti. Cum powul Craciunului? Ia asa, cum il vezi cu ochil verzi; eh asa le e obiceiul alor de sed aicl. Da bine, eine seade aici? Un neamt.. Am racial malch i mi-am cautat de treabh. SA nu care cumva, dragii mosului, s'o Tuati anapoda, peste camp cu gandul, dach me auzirati zicend vorba.neamt.. Dornnia-voasIra sciti foarte bine ca Romanul,

5 'vnte 6 cand vede pe cale cine-va din neamurile apusene, fie el catolic, protestant, sail oilce o fi el acolo, ii zice eneamt.. Nett scie ca.este d'ai papil de la Roma, ii zice papistas ; iar dace ii vede ca nu tine posturile, ii zice : spurca-mercuri, on letin. Romanul socotesce de crestini adev6rati numai pe cei ce se tin de legea. noaslra pravoslavnica, adica drept-credincioasa. Si (Ind zice crestin, el zice Roman. Asemenea cand zice Roman, el intelege crestin, drept-credincios ca i densul. Mai mull nu scie., - Si acum ea nelam inteles la cuvinte, sa ye spuiti ca istoria pomului aceluia pe care l'am vezut in copilaria mea, la casa neamtului, in spre CrAciun, mi-a remas in mime multa vreme. Dupe ce m'am facut mare, am vezut CC obiceiul pomului de Craciun se intinde, precum se intinde i navalirea in gloate a streinilor de alt neam in orasele noastre, De la straini obiceiul acesta a inceput a se pripasi si pe la Romani, si ',Inca tot pe la de-al de cei procopsiti, care se due inaun-

6 7- tru de invat.à procopseala acelor popoare si cand se Wore a cask le e rusine, vedeti d-voastra, sa mai si vorbeasca romanesce; ci o da tot prin frantozeasca, ori prin nemteasca. Le e rusine sa-si lase copilasii sa mearga cu butte dimineata la Mos Ajun, on sä umble cu icoana nascerii, i cu sorcova la Anul non, dupe cum faceat mosil si stramosil nostri. Dark ca sa nu mi se scorneasca a me fi intins la vorba, i ca edna remae nici urma de caraiala intre noi, iaca, ye spot làmurit ca d'aia mi-am alergat calul aid inaintea d-voastra, fiind-ca ye sciti de Romani, ba anca de Romani adeverati i toata lumea cunoasce azi ca Romanul e bun la suflet, bun la inima, ingaduitor si lesne tree etor cu vederea celor ce-i pacatuesc. Carl alt-fel, mai bine mi-as fi protapit gura, decat sa vorbesc. Cu cat inaintam cu varsta catre caruntete, cu atat vedeam ca i obiceiul de care ne este vorba se latesce printre ai nostril. Mie nu-mi esea din gand bradul de mort de la casa neamtului. Nu me puteam do- _,

7 -8 miri, vedeti d-voastra, cum de, acelas lucru ce se face la poi' nurnai la morti, la altii se face spre semn de veselie la nascerea lut Cristos. Si mai cercetand in drepta si in stanga, mai cetind si eü carti ce brurna am putut sl apuc d'ale paganilor celor vechi, si d'ale procopsitilor de azi, am. aflat lucruri de care in'am crucit. Unele din aceste lucruri, daarni yeti fi ingaduitori, am sä vi le povestesc i d- voastra, uite asa, precum me va taut capul, cu gaud ca sá me intelegeti, si as fi fericit daca voia putea sa izbutesc intru a- ceasta. If. Ci-cã in vrernile cele vecht, vechi de tot, oamenii fiind orbi, adica necunoscencl adevèrul luminat, cater sa se inchine si ei la ceva ; chef, de j asa e omul facut. Si nu care cum-va asta-zi este mai alt-fel? Nu vedem noi oare pe multi, ea, de si crestini, de si oameni cu invetatura, unii se inchina aurului, allil unabla cu plosca cu minciunile de la unul pand la altul, ca sa placd nu siti cui

8 9- la care se inchina; iara altii se trichina la sine insusi pentru procopseala cea mare ce cred ei eh' o au? cum zisel, acei oameni neciopliti cum emit el pe atunci, catand s. se inchine la ceva, ce si-ag nalucit ei, cil numai incepura a aduce rugaciuni, b chiar i jertfe lemnelor i pietrelor. II facura adica o lege.. Si aceasta lege de a se inchina lucrurilor pamontesci se numesce cfe1iismu. Atat i-a taiat capul, atat aü fãcut. S'au sculat altil, i socotindu-se mai cu minte, le-a plesnit i lor prin cap, ci ar fi bine sa se inchine la foc, la stele ori la soare. 1i facura si el lege : aceasta lege se numeste astrolatrie, sail inchinare la stele. Si daca am sta strimb ca sa judecam drept, am vedea ca cestia ar avea o leaci de dreptate ; caci soarele pare a fi cel ce da suflet la toga vietatea pe painful, ba Inca invioreaza pana i buruenile i toate sadurile. Ea cand cram copil i inv'etarn la scoala dascalulul Stan Lupescu, de la biserica 01- teni, imi aduc aminte, ca ne adunam cete,

9 -- 40 cele de cafe cinci on ase copil, cand era nor, recoare i ploa, i unii arnenintam, zicend : Treci Ploae, treci : CA le-ajunge soarele, taie picioarele, Cu un paie, Cu un math, Cu caciula lui Mihaiu. PlinA de malaitl. Altii se rugaii, i cuvintail : EI soare, D'inchisuare De 'ncalzesce oase goale. Judecati d-voastra. SA nu fie oare acestea niscal remasite din eresurile paganilor, care sa fi ajuns pana la noi din copii in copil? - Nu sciü deck copiii crescuti i dadaciti de doici si guvernante nemtoaice saü frantuzoaice, mai zic in ziva de asfa-zi ast-fel, dara am cunoscinta ca copiii poporului din

10 11 mai multe locuri ale t'erii, tin cu sfintenie ceea ce au apucat din vechime. Dar sa ne intoarcem la siritenia noastra. Evreii, mai priceputi decat neamurile Wane, fiind-ca irecuser5 si prin ciur prin darmon, adica vazusera mulle, patimi-si sera multe si se adapasera din invètaturile maghilor, incepura a alege neghina din mazare. Ei isi inchipuira ca trebue sa fie cine-va care a facut toate vèzutele si nevazutele, ea trebue sa fie o putere care sa fi facut cerul i pamontul cu tot ce se afla pe densele, i se inchinará until singur Dumnezeti. Legea lor se numesce Monoteism. Tot asa se numesce i legea cre tineasca. Evreii se tin si pand in ziva de asta-zi de aceasta credinta, hat, bat, cum se zice. Grecii, mai adunand de ici, mai culegend de colea, si mai nascocind si el cate ceva, inchipuira o lege, alcatuira din o a- dunatura de zei i zeite, tot unul i unul. Ei le facura cuib, i Inca cuib zeesc, pe muntele Olimpu, si detera fia-carui sell ti fie-carei zeite cate o slujba; v6z, Doamne,

11 ca sa nu se manie i sa nu se invrajbeasca. Legea lor se numesce Politeismu adica a multor zet. Dupa Greci venird si Rornanii. Acestia mai oleoleo decat Grecii, se intinserd pana unde si-a intarcat dracul copii. Si asa fiind, e lucru invederat ca au cuprins o multime de tori si de cetati. Dec!, cum s'ar fi putut oare sa remae el mai pe jos de cat altii in ale legil? caci, de! le daduse si lor Dumnezeu cap. tji asa, pe langa zeii i zeitele ce apucard ei de la bunii i strabunii lor, primira toate credintele desarte ale popoarelor ce eucerisera, ca sa nu se manie pe Romani zeii popoarelor cuprinse de &rein. Apoi, incetu cu incetu, mai cu rugaciune, mai cu amenintari, mai cu una, mai cu alta, strecurara in Olitnp unul, cate unul, pe toti zeii popoarelor cazute sub stäpanirea bor. Ei! ce-i fact tu acum? bora, bora ; juca zeii in gloata, de voe, de nevoe, mancad ambrosic i beau la nectar, acolo in Olimp,.0 se desfatati cat le cerea inima ; dar a-

12 : tata posidic de zei si de zeite, fard slujbe, fara nimic, cum or s'o duel? Romanii cu cap facura tutulor randuealà, ca sä nu a- junga sa mi se incaibere acolo in Olimp si sh-si fled zeirile de ris. Deter& fie-chruia lucrusor din cer si de pe pament cate un zeu, care mai mare, care mai mic, dupe mutra fie-chruia, si asa II impacarà pe toti. Legea a sta a lor tot politeismu se numesce, ca si a Grecilor, cad, cand II cauta bine, tot cam aceiasi este. Pe vremile acelea, cum cam se vede treaba, nu prea era pace pe pament cu atatea zeitati. Se pare eh unii din zei se amestecat nu numai in slujbele celor abi zei, dar Inca si prin trebile phmentenilor, cacti oamenii ajunseserd sa nu mai cunuasch, ce este omenia, ce este cinstea, ce este mila. Se indobitociserä de nu mai voeall sa scie de aproapele lor, de eel neputinciosi, de sormanul si de ve'duva ; nu-si mai cunosteati rudeniile, nu mai era nimic stant aicea jos pentru dênsii. TrAiati toti cu totii intr'o zhpacealä ii

13 -14 intr'o buitnaceala, fara samën, &Meat" unit peste alii ca orbit. Inii evreii, cu numele numai ca, se inchinail unui singur Dumnezeil ; caci de altminteri, nesocotind pe Dumnezeul cel adeve'rat, el ajunsesera de se inchinail numal aurului, mai re'a adica si de cat gloata popoarelor pagane, cu care se invecinat, fara ca sä se amestece si sa se incuscreze cu ele. Cum am zice noi pe romaneste azi, era o amestecatura, o arababura 1i o desmatare pe pamênt, carora nici dracul nu le-ar fi putut da de capalaia.. Tell din toate partile il facusera pentru cele mai de capetenie fiinta ale lor zeesci cate un siinbol, adica idol, cum le plesnisera ai lor prin cap, si se inchinati la densele. De serbat li serbau el sorbatorile lor, de inchinat se Trichinae el, de! ca n'aveail incotro : dar lumea se astepta la venirea unui Mesia, adica unui Mantuitor; caci yedeal i ei ca asa cum se aflau, nu mai merge treaba. Tocmal atunci in ferberea aceasta, se nascu i Mantuitorul nostru Isus Christos, carele vëzond ratacirea ce orbise pe oa-,--

14 15 meni, bine-voi a se pogori din ceruri spre a martini neamul ornenesc din robia Ocatului. Legea lui Isus, crestinismul, care deschidea ochii muritorilor la lumina cereasca se lati repede. Paganii o primira cu bucurie care mai de timpurid, care mai tarzia, pana ce ajunse sa domneasca pe pamênt. Caci, ce ochi ar fi aceia, care sa nu vada, ce urechi, care sa nu audd, cà numal a- colo este mantuire unde se cantä in biserica : «Marire intru cel de sus lui Dumneza, si pe parnênt pace, intre oameni bund-voire.. Numai in legea aceea este mangaere sufieteasca, care are drept simbol : Credinta, Nadejdea i Dragostea. Toate bune ; dar ce-i faci obiceiului? Paganii apucasera multe datine, multe ser- WI de ale legii lor. Intre altele, popoarele venite din fundul Asiei serbat la Solstitiul de iarna, adica cand ziva incepe a da inainte, tn Decembre, serbat, dupa cuin ziceati ei, biruinta soarelui asupra vrajma ilor lui. La aceasta serbare ei aduceau in casele -

15 lor cafe o ramura de brad impodobit cu fäclioare, cum fac i astazi cel ce se trag din acele popoare. Bradul carele sta. mere' sill ki verde, inchipuia pomul vietii; luminarile, lumina soarelui,_ carele de la solstitiul de iarna incepe a incalzi, a da viata tuturor fdpturilor amortite, adica kiva in- cepe a cresee. Romanii, tot in Decembre, adica tot la solstitiul de iarna, serbat cam dcelasi lucru, insa in cinstea lui Saturn, un zea de al lor, caruia Grecii ii ziceau Cronos, a- dica,.vreme.» Serbarea lor era intru aducerea aininte despre libertatea i egalitatea ce domnise in zilele stapanirei acestui '- zett i pentru belsugul si bunul trai al oamenilor cat a domnit Saturn. La aceasta serbare, Romanii dedeatt drumul robilor lor sa se veseleasca i densii dupe pofta inimii lor. Ba 'Audi multi din domra. slujeatl pe robil lor la masa in zilele acestor sarbatori. Robil larasi, multi din el, cant na-si cunosceati lungul nasulul, mama si infruntatr pe domnii lor, cum le veneaa la. r

16 -17 gurä, si nimeni nu ptitea sa le face nirnic pentru aceasta. Aceste serbritori sgomotoase in care se petreceaa fel de fel de necuviinte, se numead Sat urnale.» Cetätenii, in aceste zile ii Ringi legal damn unul altuia. In ajun, copiii din Roma, unii umblail din cash in cash, poftind gazdelor toate bunurile de pe phinent. Altii umblaa imbracati in haine schimbate si cu masc.' de dobitoace, tocmai cum fac astazi copiii Romani lor cand umbla cu brezaia, cu vasilca, cu pluguletul si altele. A doua zi umblaa cu ramurele verzi i ziceat oamenilor, la multi ani i alte alea, cum fac azi copiii nostri eu Sorcova. Pe atunci Anul note incepea la solstitiul de iarnd. Mai thrziti s'a hothrat sä fie la 1 Ianuarie. Multe ar mai fi de zis asupra acestor sèrbatori ale saturnalelor la Romani ; dar mi-e team& sh nu vi se urasca ascultand la nagode de acestea. Me marginese aci, engetand cä nu trebue sh-mi daa ft:lath pro- 2.

17 18 copseala de fa0, cad mie nu-mi Mai remana nimic. Asa stetead lucrurile cand s'a intemeiat crestinisaml. Sfintit ptrinll v6zond aceste datint inräddcinate la popoarele ce se crestinasera, si de oare-ce sèrbdtorile pdganesci cddeau tot cam odatd cu nascerea lui Chrisins, lasard pe popoare sd-si facd veseliile in voe, fie care dupe datina sa ; insd le dete o intoi.surd crestineasca., si ast-fel aquasera' pand in zioa de aside!. i fiind-ca popoarele IT uitaserã ce insemnad acele \resent ale lor pe vremile de demult, lucrarea sfintilor pãrint,t fu primild de blind. Mai in urma, Anul nod hotarandu-se sä inceapd la 1 Ianuarie, sfintit pdrinti ingdduird Romanilor ca si veseliile sa le imparta in dou6. 0 parte din ele remasera.- pentru Craciun, lard alta o asezara la Anul nod. La not obiceiurile de la Craciun si de la Anul nod, venite cu gloalele de la Roma, pe care le aduse Traian impèratul, nu s'a schimbat nici cat negru sub unghie, pand azt, cu Plata intorsura crestind ce le dete-

18 . 19 sri sfintii parinti ; clot tir mi-e serbarea xeintoarcerei sail biruintel soarelui asupra.trajmasilor, tir mi-e serbarile libertatei si ale fericirel popoarelor, tir mi-e veseliile de la Nascerea Mantuitorului neamului ornenese din robia pkatultil, mie unuia mi se pare ca tot inteo oala ferb. AtMa numai, ct trebue sa kie fie-care ce apucat de la moll de la stratnosii lor, a -ca la ori ce vreme de trebuinta sa se cunoasca fie-care eine sunt ei si de unde se trag. Iar daca va fi sa ajungem la povestea cu o turma si un pastor, atunci se schimba vorba. Cand si-or lisa alte neamuri o- biceiurile i datinile lor, numai atunci sa ni le IcIer si not pe ale noastre.., III Acum, dupe ce v'am spus tot cela ce d-veastra 804 de mat 'nainte, ia s'o Intoar-.cern si pe foaea cealalta, sa vedem ce cuvinteaza. _ Dupe asezarea gloatelor romane aduse de -

19 -- 20 Traian imp6rat, aid pe phmontul nostru, s'au sculat o sumedenie de neamuri, uncle, mai selbatice i mai barbare decal, allele, in mai mare num6r si mai rdsboinice, cu armti si cu foc, ca sd se Cana stapani el pe pdmêntul apucat de noi. Insd, cum spune zialoarea : Apa trece, petrele r6man. Aceste neamuri, dupe ce au pärjolit si s'at opintit sà steargd din faka pdmentului ori-ce urmd de romanilate, s'at strecurat si ele binisor una dupe alta, gonite de alte neamuri si mai barbare si mai numeroase. Veacuri intregi bietii romänasii nostri turd siliti a trdi tupilati prin pdduri, vêrilt prin scorburile copacilor si ascunsi prin vaggunile muntilor, pand ce sä treacd de pe capul lor o asa urgie Dumnezeiascd ei omen eased. Cand esird la iveald si se intoarserd pe la locurile lor, Remand furd mai tot ceia ce fuseserd cand ii aduserd Traian impe'rat in locurile acestea. Ce e drept, nu mai a-

20 21- Tura carte, i d'aceea, se vede, ca puternicil de prin preajma noastra, nu voiail, vedeti thvoastra,_ dragii mosului, sa le faca lor parte a trai macar, la lumina soa- Telui, Romani; precum firea ii lasase pe Insa acele nearnuri vrajmase de si se cer-.case sä despoae pe poporul nostru de toate dovezile lui de romanitate, doue lucruri nu le putura smulge de la inima ; aceste lucruri fura limba noastra romaneasca i datinile, obiceiurile mostenite de la buni, de la strabuni. Tocrnal e! acum in veacul nostru, vre-o cativa oameni de-al nostri i vre-o cativa invetati de alt neam, care trecura pe aici, si vezura jocurile, datinile, si auzird colindele, basmele i zicètorile din graiul nostru, se desteptara de o data, si cunoscura ca se cam potrivesc cu cele ce citisera el prin -cartile paganilor Romani, cä sunt aidoma cu ale lor. Atund prinsera a scrie, detera targulut prin stampa minunea aceasta, i toti cu totint recunoscura ca suntem vita de Romani.

21 22- Noi hash pare eä ne-am culcat pe urechia aia, cum se zice, dupe ce ne-a cunoscut lumea eine suntem noi, si Idsam sd se strecoare printre noi datine i obiceiuri str6ne, 0 WA cum : De cdtiva ani a naboit In orasele noastre o multime de straini ; ei aü adus cu densii mulle datine de-ale lor, pe care Romani.' le primese, pent ru cd ci-cd sunt la modd. 0 fi bat-o nevoea de-modd! Ea are sa ne re"pue. Sti povestesc una din aceste datine, ce s'ar parea ea' n'are nici o inse'mndtate, dar care poate sa" iasä r'eu la vdpsea. EU, in copildria mea, nu-mi aduc aminte sd fi vezut, ha nici pomeneala nu era, ca sa pue negustoril nostri polcoave la pragurile prdvaliilor lor. Din potrivd, iata ce cuvinteazd ziceturile noastre in privinta potcoavelor : adica a murit. lepadat potcoavele L Umbla dupd potcoave de cal morti Adica umblä dupd treburi care nu pot sd4 ;

22 aduca nici un folos, sad isi pierde timpul de geaba. A potcovit bine pe cineva. Adica prin viclenie a inselat pe nestine. Acesti straini venind cu desartele lor credinte, ca adica potcoava de cal, gasila pe drum, educe noroc la casa omului, multi din ei isi potcovira pragurile pravaliilor. La noi, dupe cum auzirati din zic'eturile asupra polcoavelor, potcoava numai noroc nu insemneazti. - - Ai nostri, ingaduitori cum firea i-a lase, primitori de streini cu dragosle, ei ilimbratisara, targuind mai mult de la donsii de cat de la pãmenteni, si Inca fárä tocmeala. Deverul find mare, firesce ca eel mai multi din acesti straini se imbogatira curand. Acum nu-i mai incapead pravaliile in care ii in- cepusera negotul, i Watt a se muta in alte pravalii mai marl. Lasara insa potcoavele la pravaliile de undo plecai, ca sa nu se dea de cheltuiala dregond pragul ce ar fi stricat scotond polcoavele. Romanii ce se muted in locul celor de

23 =- 24 alt neam, gasind potcoavele puse i sciind cat de repede se imbogatisera cei ce sezusera acolo inaintea lor, le Msara, crez-end si ei ca asa poate sa fie, adica potcoavele sa aduca noroc la casa omului ; dar teama mi-e cä multi dintr'in*ii ali remas potcoviti. Acum s'a rata aceasta credinta de- *arta., si an inceput i Romanii sa-si potcoveasca pragurile pravaliilor lor,, i iata un noir obiceia strecurat pe nesimtite la not, in timpul de azi, zis al lurnini lor. Dana peste cinci-zeci ori o su ta de ant deaci inainte vre-un pribeag invetar ar veni pe la noi i ar vedea acest obicein intins printre Romani, ar zice ca de oare-ce o- biceiul este al lor, find-ca se scrie poate la cartile ce ail den*ii cu obiceiuri culese de la popor, ar zice ca noi suntem straini in tara noastra, ba poate si mai rñ ; caci la not nici pomeneala nu este de un astfelde obicein, care sa fie rèrnas din vechime, necum sa avem niscareva carti scrise despre densul, saa impotriva densului. apol astazi este, sciti d-voastra : Cine are carte are si parte.

24 , 25 Nol de-abia scaparam de un ponos. i vrem sa ne atarnam altul de coada: Bine ar fi? Ce ziceti? Dar cu pomul Cráciunului cum merge? Aci e aci. El e mai primejdios ; fiind-ca se latesce printre Romani! de sus, 'printre cel inv'etati, cel cu dare de mana, cel mai insemnati al Orel, care plutesc, cum se zice, pe deasupra gloatelor,, si de la (Mush' lesne se coboara la cel de jos obiceiurile i apucaturile bor. Poporul, vazêndceea ce face capeteniile naiei, maimuteaza si el, Meta, fara sa scie ce fac, pe oamenii cel marl, caci, zic, ca or fi sciind el, mare, ce fac! Asa e omul Moat de la Dumnezea sa fie: trage tot a mare. Se uita tot la ai mai de sus de cat dênsul, i cata sä faca tot cela ce fac eel marl. Si sa nu care cumva sa ziceti vre-odata euiva sa se uite la cel mai de jos decal donsul, ca-ti aprinzi pae in cap. cum ziseia, obiceiul cu pomul CM- ciunului, se latesce tot printre oamenii cei mai de Doamne-ajuta ai neamului; ast-fel fiind, nu va trece mult i se va raspandi

25 26 prin toate stratele poporului, care, Doamne feresce! poate cd-s1 va uita de obiceiurile..si datinele parintilor lor, si cotropirea straina va fi mai usoara. Acest obicel poate sa fie ugurlia pentru eine il are, lark'. pentru noi, ea ii vaz ca o plaza rea, ca o cobe, ca unul ce inratisaza semnul jalei si se yard tocmai in s'erbatorile aduc6toare de veselie Romanului. Sa me" fereasca Dumnezeil sa invinovatese pe eine va ca voesce cu tot dinadinsul sa goneasca obiceiurile noastre, ca sã aduch allele straine ; cadi aceasta nu s'ar putea, de oare-ce sciti d-voastra, cä asemenea lucruri nu se pot face cu sila. Ziatura poporului cuvinteaza : Cu sila poti lua omului, dar cu sila nu'i poll da. Nevoea este ca ele vin sa-si ia loc in cetate, la vatra Romanului, cu voea lui, cu multumire. SA nu ye mirati de aceasta. Moda face ceea ce nimeni pe lurne nu poate face. Ca ci-ca a esit moda sa se pue la copii doici pi dadace, tot nerntoaice ori frantuzoaice. Acestea, nesciind datinile noastk, r 2

26 27- ce vrell sa vorbeasca cu copilasii, decdt despre datinile i obiceiurile ce ail apucat ele de la parintii lor? i ast-fel se strecoat% in inima copiilor datini si obiceiuri ce n'aa nici un amestec cu datinile mostenite de nol de la strabunii Romani. Daca Sfintii Parinti ail ingaduit neamurilor acelora crestinate sa-si facd pomul lor la Nascerea Domnului Christos, tot asa a ingaduit si Romanilor, fosti pagan!, sd-si serbeze Saturnalele lor,, cu intorsura in crestinismu, ce le-a dat sfintil parinti, din care noi am scos ale noastre colinde, unele pentru ajunul Craciunului, altele pentru a- junul Anului nou ; sa umble copiii cu Mosajunul, cu icoana Nasceril la Craciun ; iard la Anul not) cu Sorcova. Apoi, In timp de doue septdmdni de la Nascere, sa umble cu steaua i cu vicleimul. Aceste obiceiuri sunt, cum sciti i d-voastra, in Bucuresti ; de vor mai fi si allele prin a tare mare nu me bag, nu me amestec. Acum ce tel dati d-voastra cu socoteala? Lasa-ne-vom care sa ne faca Moda, ceea ce n'a putut sã ne faca sila? -

27 Dacd pe Roman nu l'a putut ingenu- -chia ndboiul de barbari ce a tot ndvalit peste dênsul in cursul veacurilor, tot atat de tare as don eü sd fie el, ca sd nu se lase model sd-i ademeneascd si sd-i clinteased din osia Romanismului. i numai asa facond, nu vom mai avea teama cd se va mai gasi cineva, peste veacuri, care sd ne zica, cum ne-a mai zis, eh' obarsia nationalitatii noastre se pierde in intunericul veacurilor. Uitati-vd, dragii minului, la ovrei. D'aia slat) el tarl ca abanosul, caci, de i sunt risipiti peste toatd fata parnentului, desi sunt ainestecati printre toate popoarele, ovreiul este tot ovreid, in ori ce coltulet.de pamont ar fi, cu toate obiceiurile pdrintesci, cu toate datinile strabunilor. Dar rele, dar bune, el le tine cu toatd. incdpatanarea. Asa sd facem i noi. Nu numal sd nu ne rusindm in fata strainului de cele ramase de la buni i strdbunii nostril ; dard Aiwa sa le trambitdm ca sd scie lumea cine suntern i ce am fost. Dard ve'z cd nerdbdarea cresce, v'ati pile- _

28 i4 29 tisit, auzindu-me torosind la verzi i uscate, la vrute si nevrute. Ingaduiti, rogu-va, nemerniciei male cateva cuvinte anca, si volt fi multumit cand as sci ea void fi dobandit iertarea d-voastra pentru pacatul met' de limbutie lunga. Mi s'a zis, cand am tinut de rau pe unil oameni de treabd, ca de ce aduc in sinul natiei noastre vrand ne vrand obiceiuri stra ine, mi s'a zis atunci: Spune d-ta cum sa facem aft-fel?,! dragii mosului! Lasati cti nu ma tale capul la ast-fel de lucruri. Dard am respuns, cum vd zic si d-voastra acum :.Cine se uita la un necioplit ca mine, dragil mosului! Cine o sa stea sa asculte la gura unut unchia necarturar si fard vazd in lume!. De ar fi vre-un tafandache cu sticla in ochi, cu gatul pus ca 'ntr'un protap, cu gulerul stand sa-1 apuce de nas, umbland parc'ar calca _numal in strachini, cu fumurile in cap, si uitandu-se peste umar la eel ce-i vorbesce, calea valea, poate eà ar mai fioare cum ascultat : dar ea?. Tolusi,,ca sa nu ma credeci cd sunt vre- -

29 30 un artagos, pe mine m'ar bate gandurile sa mai zic o vorba, si o zic cu. draga ini-.ma. Domnia voastra insa faceti cum ye va :lumina DumneZeil mai bine. aei wire : sti se adune o seama de oameni din al nostrii, oameni cu inv'etatura cu dor de cele ale Romanului, si sa chib-.zuiascä el cu mintea lor, cum ar fi mai bine sa se prefaca datinele i obiceiurile..e0 noastre, ca sa fie Intl, psale si in saloane, fara insa a se departa nici cat o iota de cum fac gloatele rotnanesci. S'at gasit oameni, si sa le dea Durum.- zet bine, care air facut sa se joace in saloane calusarii, bola a si braul, afl scos la lumina portul romanesc de la tara ; asa sa se facä si cu colindele, si cu Mos-ajunul si cu icoana Nascerii, i cu Vasilca, si cu Sorcova, i cu Steaoa orl cu Vicleimul. Dara, cum mai zisei, sa nu se schimbe nici un cuvintel din cele cum colinda si caulk poporul. Se irelege ca toate acestea in marginele bunel cuviir4e, cum cere timpul de azi Numal ast-fel, dragil mosului, socotesc eü univ, stransi ume'r la timer, cel ce plutesc 4

30 31 pe de-asupra gloatelor, adica oamenii insemnati al neamului i invelati, la un loc cu gloatele, in privinta aceasta, vom putea sã ne impotrivim, fatis i pieptis, model, si sa ne mandrirn de vita din care ne tragem. Aceasta m'ar bate gandurile sä ye zie. 1

31 , I - Nr /d Colinde, cantece de stea oi cantecele irozilor. Lei 5.- Nr M. Eminescu: Poezii. Lei 20*- Nr. 26. Al, Ciura! Scrisoare in ceealalti lume", schite din rdiboiu. Lei 3 Nr /d Ion Clopoici: Antologia scrlitorilor romani dela 1821 incoace. (G. Lazar, G. Asachi, loan Eliade RAdulescu, Barbu Paris Mumuleanu, Al. Hrisoverghi, D. Petrino, Al. Deparateanu, N. Nicoleanu, C. Stamati, V. CArlova, A. Cantemir, D. Tichindeal, Alex. Donici, G. Alexandrescu, A. Pan, D. Bolintineanu, Al. Sihleanu, G. Baritiu, A. Saguna, Timoteiu Cipariu). Lei 15. Yuct A -5.5 Nr loan Clopofel: Antologia scriitorilor romani dela 1821 incoace. (Mihail Coalniceanu, Vasile Alecsandri, Nicolae Balcescu, Ion (Mica, Alexandru Odobescu, Constantin Negruzzi, Gheorghe Panu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, C. A. Rosetti, Cesar Boliac. Lei 15' Nr loan Clopofel: Antologia scriitorilor romani dela 1821 incoace. (Tit Maiorescu, 7'. ;Ot P. ' Mihail Erninescu, Nicolae Gane, Nicolae Filimon. loan Slavici, loan Creanga, P. Ispirescu, Gheorghe Cosbue, Alexandru Vlahuta, I. L. Caragialo Barbu $t. Delavrancea, C. Dobrogeanu-Gherea, Ion Gorun, I. Al. Bratescu-Voinesti,P.Locusteanu,D.D.PAtrascanu, Virgil Onitiu si Andrei BArseanu). Lei 12. Nr loan Clomp!: Antologia scriitorilor románi dela 1821 incoace. (N. lorga, Emil #", "`. Gárleanu, Mihai Sadoveanu, D. Anghel, St 0, losif, I. Al. Basarabescu, Sextil Puscariu, loan Adam, loan CiocArlan, Ion AgArbiceanu, Al. Ciura, Oct. Goga, P. Cerna, Ecaterina Pitis, Maria Cuntan, Ilarie Chendi, C. Sandu Aldea, Caton Theodorian, Al. Cazaban, Z. Barsan. Dr i. Lupas, G. Raneti, Victor Vlad Deiamarina, G. Galaction, A. Cotrus si M. Codreanu) L. 12- Nr. 39. TomaCociOu:Povestiri din natura Lei 3. Nr. 40/i. Cantairi nationale oi alte diverse antect Editia VII. Lei 10

32 Nr. 41. Alexandra Leca Morariu: Dela noi, Povesti bucovinene. Lei 3* Nr V. Alexandri: Poezii. Vol. I. Lei 8 Nr V. Alexandri: Poezii. Vol. II. Lei 6* Nr. 49. Adam Bolcu : Povesti si Povestiri Lei 3.- Nr. 50. Mauriciu fokai: Piticii din Leaotung Lei 3.- Ns Andreiu Muresianu : Poezii Lei 8. Nr Const. Cehan-Racovitd: Ardealul." Drama in 4 acte Lei 6*- Nr /d. Ilie Hociotd : Din lumea duhurilor. (Credinteie poporului) Lei 5.- Nr /d. V. Alexandri: Teatru. I. (Paradiseful, Herscu boccegiul) Lei 5.- Nr /h. V. Alexandri: Teatru. II. (Cinel-Cinel, Piatra din casa, Nunta tardneasca) Lei 10.- Nr /d. V. Alexandri: Teatru. III. (Arvinte si Pepelea, Stan covrigarul, Barbu lautarul) Lei 5.- Nr. 61. Volburd Poland: Ion Burduf. Viata unui copil pand in ceasul in care a Orbit scoala primara Lei 5 - Nr Teodor Murdsanu: Cioburi de oglindi (Schite i amintiri) Lei 10.- Nr. 64. Prof. Horia Teculescu: Scriitorii ca luptitori pentru unirea neamului Lei 5 Nr Emil Isac: Cartea unui om Lei 10,- Nr I. Agdrbicean:Visurile povestiri L. 10*- Nr. 69. Gavril Todicti Urgiile naturii Lei 5.- Nr. 70. Sextil Puscariu : Literatura romani Lei 5 Nr. 71. Eugeniu Sperantia: Sub uimbul familiar, schite si oovestiri läuntrice Lei 5.- Nr. 72. Al. Mandates= Povestiri Lei 5.- Nr. 73 Vasile Savel: Doine din iãsboi i cateva povestiri Lei 5.- Nr. 74. Septimiu Popa: Povestiri ' Lei 10. Nr. 75. Emil Isac: Notitele mele ''BuLtif Lei DIV Pentru tot ce priveste BibliotecaSemitnaitorul" a se adresa Libräriei diecezane din Arad. rtti