Ediția a II-a, 2019 ISSN ISSN-L

Transcriere

1 Ministerul Educației Naționale LUCRĂRILE SESIUNII DE COMUNICĂRI Inspectoratul Școlar Județean Neamț Comuna Tarcău, Judeţul Neamţ Telefon / Fax: ROLUL EDUCAȚIEI ÎN FORMAREA PERSONALITĂȚII PREȘCOLARULUI scoalatarcau@yahoo.com ȘI ȘCOLARULUI ȘCOALA GIMNAZIALĂ IULIA HĂLĂUCESCU COMUNA TARCĂU Coordonatori: Director: Prof. Daniela Mîțu Prof. Iuliana Cosma LUCRĂRILE SESIUNII DE COMUNICĂRI ROLUL EDUCAȚIEI ÎN FORMAREA PERSONALITĂȚII PREȘCOLARULUI ȘI ȘCOLARULUI Coordonatori: Director: Prof. Daniela Mîțu Prof. Iuliana Cosma Ediția a II-a, 2019 ISSN ISSN-L Ediția a II-a, 2019 ISSN ISSN-L

2 CUPRINS 1. Prof. înv. primar Mîțu Daniela, Școala Gimnazială Iulia Hălăucescu, Comuna Tarcău, Jud. Neamț, Lectura și elevul de vârstă școlară mică...pag Prof. Macovei Cristina-Elena, Școala Gimnazială Iulia Hălăucescu, Comuna Tarcău, Jud. Neamț, Rolul lecturii în învățământul gimnazial. pag Prof. înv. primar Macovei Adriana-Liliana, Școala Gimnazială Iulia Hălăucescu, Comuna Tarcău, Jud. Neamț, Lectura în învățământul preuniversitar. Rol și loc. Pag Prof. Păduraru-Bobric Carmen-Lucia, Școala Gimnazială,,Iulia Hălăucescu,, Comuna Tarcău, Importanţa creaţiilor literare în dezvoltarea personalităţii preşcolarului...pag 9 5. Prof. înv. preşcolar Popa Ioana-Daniela, Școala Gimnazială Iulia Hălăucescu, Comuna Tarcău, Educarea limbajului la grădiniţă, prin activităţi nonformale... pag Bibliotecar, Munteanu Ana, Școala Gimnazială Iulia Hălăucescu, Comuna Tarcău, Singurul drum spre cunoaștere.lectura.. pag Prof. Diaconescu Aura, Școala Gimnazială Comuna Tupilați, Cultivarea interesului pentru lectură la ora de matematică.... pag Prof. înv. primar Ciobanu Amalia-Dana, Liceul Teoretic Vasile Alecsandri, Săbăoani jud. Neamț, Lectura ca pasiune.. pag Prof. Cozma Mona-Elena, Colegiul Tehnologic Spiru Haret Piatra-Neamț, Lectura și dezvoltarea socio-emoțională a copiilor.. pag Prof. Dan Ioan Husari, Şcoala Gimnazială nr.1, com. Bicazu Ardelean,,,La început era cuvântul... pag Înv. Nistor Gabriela, Școala Gimnazială Iulia Hălăucescu, Comuna Tarcău, Lectura în învățământul preuniversitar. Rol și loc.. pag Ed. Handaric Ștefania, Școala Gimnazială Nr.1 Bicazu Ardelean, Jud. Neamț, Lectura în învățământul preuniversitar. Rol și loc.. pag Prof. Hîrțan Ana, Colegiul Tehnologic Spiru Haret, Piatra Neamț, Condiții pedagogice ale educației morale a preșcolarilor prin lectură.. pag Prof. Panainte Iulia, Colegiul Tehnologic Spiru Haret Piatra Neamț, Rolul poveștilor în viața copilului preșcolar.. pag Prof. Corbu Maria- Magdalena, Colegiul Tehnologic Spiru Haret, Piatra Neamț, Povestea și personajul de poveste... pag Prof. Panțîr Violeta, Școala Gimnazială Nr.1 Bicaz, Lectura în învățământul preuniversitar. Rol și loc.... pag Prof. înv. primar și preșcolar Popa Florentina, Scoala Gimnaziala Pr.Gh.Sandulescu Dragomiresti, În lumea poveștilor... pag Prof. Savu Rodica, Școala Gimnazială Nr. 1 Bicaz, Povestea, personajul de poveste și lectura- o triadă de succes.... pag. 42 1

3 LECTURA ȘI ELEVUL DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ MICĂ prof. înv. primar Daniela MÎȚU Școala Gimnazială Iulia Hălăucescu, Comuna Tarcău, Jud. Neamț,,Cărţile constituie un capital. O carte din bibliotecă ţine la fel de mult ca o casă, pentru sute de ani. De aceea nu este un simplu articol de consum, ci un capital, şi de cele mai multe ori, în cazul oamenilor care sunt la început în viaţă, este singurul lor capital. Thomas Jefferson Trezirea interesului și a gustului pentru lectură implică pentru școală o responsabilitate care nu poate fi contestată. Lectura literară ajută copilul să-și îmbunătățească cunoștințele despre mediul înconjurător, despre viața oamenilor și a animalelor, despre trecutul istoric al poporului, despre muncă și profesiuni, educație cultural-artistică și moral-religioasă. Lectura în viața copilului este primordială, pentru că îl formează așa cum nimic altceva nu poate să reușească. Însă tot mai puțini copii citesc lectură particulară în timpul lor liber, deoarece nu le place această activitate, iar alții sunt atrași de calculator și nu de cărți. Dacă un copil nu citește este în primul rând vina părinților. El trebuie învățat încă de mic cu acest obicei. Un copil neîndrumat, foarte rar va face o astfel de activitate din propria inițiativă, de aceea este bine să le insuflăm de mici copiilor noștri iubirea pentru lectură. Un copil neîndrumat de părinți, foarte târziu își va cunoaște vocația și pasiunea pentru ceva, de aceea este bine să facem tot ce ne stă în putință pentru a-l călăuzi către activități care să îl formeze frumos ca om. Dacă sportul și dansul mențin sănătatea fizică și îi fac disciplinați, lectura însă are mult mai multe beneficii, făcând bine atât psihicului cât și sufletului. Cititul este cea mai frumoasă și mai înălțătoare îndeletnicire și poate influența și transforma foarte mult un om. Beneficiile pe care lectura le insuflă copiilor: cititul îmbogățește vocabularul (nu de puține ori întâlnim copii, chiar adulți, care au dificultăți în exprimare și nu cunosc sensul multor cuvinte); lectura lărgește orizonturile (în momentul în care citești mai multe cărți, afli lucruri nebănuite, lucruri pe care ai vrea să le trăiești, întâmplări și locuri pe care ai vrea să le cunoști, în felul acesta devenind mai ambițios și cu dorința de a reuși în viață); 2

4 cititul face bine sufletului și psihicului (lectura unei cărți aduce liniște interioară, aduce odihnă, deconectarea de la gândurile de zi cu zi); cititul vindecă (cartea înseamnă relaxare și plăcere); lectura îmbogățește cultura generală (foarte mulți dintre cei care citesc au o cultură generală demnă de invidiat, școala nereușind să acopere tot ceea ce noi ar trebui să știm); cititul face viața mai frumoasă și mai ușoară (un copil care citește va lua din cărți tot ceea ce îl interesează și va folosi acele informații în viața de zi cu zi); lectura educă și disciplinează (în toate cărțile sunt personaje bune și personaje negative, și aproape în orice carte vedem că oamenii răi, cu multe defecte sau apucături nefaste, sfârșesc rău, pe principiul binele învinge rău); cititul evidențiază omul (un tânăr care citește se va putea integra oriunde și în orice grup, deoarece, datorită cunoștințelor sale, va putea să poarte orice discuție și va reuși să se facă plăcut și apreciat); cititul te ajută să cunoști viața (în cărți sunt dezbătute toate problemele omului, toate riscurile, eșecurile, împlinirile și reușitele și citind, adolescentul va învăța să le înfrunte cu optimism și curaj); cărțile formează (lectura formează un om inteligent, respectuos, luptător, încrezător, curajos, bun, milos, de fapt îi arată care sunt adevăratele valori ale vieții) lectura înseamnă bogăție (un copil care citește mult va fi un om spiritual și împlinit sufletește). În concluzie, încă din clasele primare este necesar să cunoaștem ce și cât citesc copiii, respectând particularitățile lor de vârstă și alegându-le cărți potrivite. Micii cititori trebuie inițiați și deprinși cât mai de timpuriu cu utilizarea concomitentă a cărții și a mijloacelor moderne audiovizuale, ca premisă esențială a unei învățături eficiente. Bibliografie: 3

5 ROLUL LECTURII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL prof. Macovei Cristina-Elena Școala Gimnazială Iulia Hălăucescu, Comuna Tarcău, Jud. Neamț Lectura este un prim moment important, care ne introduce în atmosfera specifică autorului şi ne ajută să desprindem semnificaţia întregului constituit dintr-o multitudine de elemente componente: episoade, scene-cheie, simboluri, la fel de importante pentru operă ca şi titlul, motoul, eventuale detalii explicative. Dacă scriitorul îşi topeşte personalitatea sa în operă, atunci lectorul o însufleţeşte cu propria-i personalitate, cu propriul său univers (Ana Dumitrescu, Metodologia structurilor narative, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1981, p. 6.) La nivelul claselor gimnaziale, se ia contact cu opera literară (sau cu fragmentul din aceasta) din manualele şcolare şi se realizează prin lectura-model (numită şi citirea expresivă), care se constituie într-un pas important în receptarea textului considerat momentul de contopire afectivă cu opera. Pentru aceasta, lectura-model trebuie adaptată specificului textului de către profesor, stabilindu-se tonul, pauzele, părţile ce trebuie accentuate. Există o artă de a citi, artă pe care profesorul trebuie să o stăpânească pentru a-i apropia pe elevi de literatură şi pentru a-i iniţia în tehnica lecturii expresive ( ) Profesorul de literatură are nevoie în pregătirea sa pentru profesie şi de însuşirea unor elemente ale artei teatrale (dicţie, ţinută, ritm al vorbirii, pauze, accentuarea cuvintelor etc.). La clasele superioare de gimnaziu, profesorul se va baza pe lectura prealabilă efectuată de către elevi acasă, pentru că vor exista texte de mare întindere, situaţie în care lectura-model va fi înlocuită cu rezumarea textului, combinată cu lectura selectivă a unor fragmente. Astfel, elevii pot urmări modul în care se povesteşte, ce mijloace sunt întrebuinţate pentru a emoţiona, pentru a reţine atenţia, pentru a-l determina să citească cu plăcere. Profesorul Gheorghe Brânzei 1 afirmă că este necesară respectarea componentelor citirii explicative: activitatea pregătitoare, prima lectură integrală, lectura în vederea analizei, conversaţia generalizatoare, reproducerea sintetică, lectura de încheiere. Elevii trebuie să-şi imagineze întâmplările relatate, ca şi cum s-ar petrece sub ochii lor, să simtă şi să se apropie de eroii lor, să trăiască împreună cu ei prin intermediul imaginilor artistice, acest lucru însemnând că 4

6 elevii au receptat corect textul. De aceea, receptarea corespunzătoare a operelor literare demonstrează că un text bine citit este pe jumătate explicat. Alina Pamfil consideră că actul lecturii trebuie abordat din două perspective: aceea a comunicării, definită prin asimetrie, nonreversibilitate şi decontextualizare şi aceea a comprehensiunii, care presupune interacţiunea dintre trei factori: cititorul, textul şi contextul lecturii. Angajarea cititorului (elevului) în lectură presupune activarea unor structuri cognitive şi afective complexe: cunoştinţele elevului despre limbă sau despre text şi atitudinea faţă de lectură. Valoarea formativă a textului literar este dată de prestigiul autorului, de prezenţa acestuia în seria personalităţilor reprezentative ale literaturii române. În alegerea textelor se are în vedere lizibilitatea nivelului lingvistic, claritatea macrostructurii textuale şi familiaritatea elevului cu domeniul referenţial al textului, interesul pentru subiectul tratat. Punându-l pe elev în situaţia de a surprinde, de a intui şi exprima prin lectură, intenţia stilistică a autorului, profesorul îl deprinde, de fapt, «să citească printre rânduri», cum se spune, şi în acelaşi timp să se exprime realmente estetic adică expresiv deci cu emoţie, cu sensibilitate, cu o mare maleabilitate. O greşeală a profesorului de limba română este să considere că lectura expresivă făcută de el trebuie să fie copiată de elevii săi; de fapt, aceştia trebuie ajutaţi să-şi exprime prin lectură propriile reacţii faţă de textul receptat. În concluzie, lectura trebuie să fie un indiciu al receptării, garanţia că elevul a intuit valorile specifice ale textului. Bibliografie: Ana Dumitrescu, Metodologia structurilor narative, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1981, p. 6. Vistian Goia; Ion Drăgotoiu, Metodica predării limbii şi literaturii române, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., 1995, p. 58. Alina Pamfil, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Piteşti, Editura Paralela 45, 2008, p

7 Lectura în învățământul preuniversitar din România Rol și loc Prof.înv.primar, Macovei Adriana Liliana Școala Gimnazială Iulia Hălăucescu, Comuna Tarcău, Jud. Neamț Să-ţi placă să citeşti înseamnă să dai ceasurile de plictiseală, de care nu poţi scăpa în viaţă, pe ceasuri de încredere MONTESQUIE Cum să-i facem pe copii să citească, într-o lume în care atenția lor este captată de atât de mulți stimuli? Abordarea lecturii în școală este o reală provocare, pe care profesorii trebuie să și-o asume, găsind soluții mai mult sau mai puțin inovative pentru a-i face pe elevi să descopere că pot fi vrăjitori adevărați și că, citind, lumea devine mult mai frumoasă Lectura particulară a elevilor se desfăşoară în afara şcolii, acasă, în bibliotecă, de aceea pe lângă pregătirea asigurată prin lecţiile de citire în care elevii sunt iniţiaţi cu tehnicile generale ale muncii cu cartea, la orele speciale de lectură, învăţătorii sunt datori să asigure şi o anume pregătire specială, care să îi orienteze pe elevi în vederea folosirii cărţii de lectură. Formarea deprinderilor de muncă independentă cu cartea este un proces complex şi de durată, bazele acestor deprinderi trebuie formate din timp, prin însuşirea treptată de către elevi a folosirii în mod independent a manualului. Factorii care fac din carte un obiect cultural sunt: a) învăţătorul,b) biblioteca, c)familia. Învăţătorul trebuie să îşi cunoască foarte bine elevii, iar activitatea de îndrumare a lecturii să devină o preocupare permanentă a întregului colectiv didactic, mergându-se până la analiza acestei sarcini în consiliul de administraţie al şcolii, mergându-se până la fixarea unor sarcini concrete pentru toţi dascălii, bibliotecari, familie. În realizarea acestui deziderat, rolul şcolii este hotărâtor, formarea culturii generale este un proces continuu, care începe din copilărie şi continuă până la bătrâneţe. Pătrunderea în universul cărţii se face încet şi cu grijă pentru a nu-i bloca pe elevi, profesorul îi va învăţa pe elevii săi cum să citească, ce să citească, ce să reţină, ritmul cititului, ce să sublinieze, întocmirea şi utilizarea fişelor de lectură sau a jurnalului de lectură, consemnarea elementelor de vocabular. Îndrumarea lecturii este o necesitate care izvorăşte din importanţa acestui act, din caracterul permanent al lecturii, pe tot parcursul vieţii, derivă din necesitatea de a găsi pe toate 6

8 treptele dezvoltării individului căile cele mai potrivite cu scopul de a-l apropia de carte. 1.Povestirea se foloseşte îndeosebi pentru elevii claselor mici( II-II), învăţătorul alege pentru povestire basme sau poveşti în care personajele sunt înfățişate viu, iar succesiunea acţiunilor este clară. Captivaţi şi stimulaţi de astfel de povestiri, copiii vor reciti cu placere în mod independent basmele sau povestirile a căror lectură s-a făcut în clasă sau care le sunt recomandate pentru acasă, stimulaţi de povestirile model, elevii încep ei înşişi să povestească în clasă cele citite. Organizarea povestirii elevilor se face de obicei în cadrul orei săptămânale de lectură, în care fiecare copil povesteşte fragmente din cărţile citite, ceilalţi elevi ascultă cu plăcere. Valoarea acestui procedeu constă în aceea că după povestire se angajează discuţii între elevi în legătură cu cele citite şi povestite. Efectul educativ al discuţiei constă în schimbul viu de păreri, în dezvăluirea mai largă şi mai adâncă a conţinutului cărţii, în mărirea emotivităţii perceperii ei, în intensificarea influenţei ei asupra micilor cititori. 2.Citirea expresivă a învăţătorului se foloseşte atât în clasele mici cât şi în cele mai mari, se citesc fie povestiri scurte în întregime, fie fragmente cu înţeles relativ deplin.în funcţie de clasă acest procedeu variază şi durata citirii, pentru clasele mai mici citirea expresivă poate dura de minute, iar pentru cele mai mari chiar o oră întreagă. Calitatea expresivităţii citirii constituie o condiţie esenţială în folosirea acestui procedeu, alegerea cu grijă a tonului just, folosirea corectă a pauzelor trebuie să constituie o preocupare de seamă ale citirii cadrelor didactice. Trebuie acordată o atenţie deosebită alegerii cărţilor care se citesc cu voce tare deoarece pentru şcolari, citirea expresivă a învăţătorului constituie un puternic imbold în perfecţionarea citirii lor. Citirea expresivă a unor povestiri scurte formează o activitate de bază începând din perioada preabecedară, tocmai aici se pun bazele dragostei pentru lectură, acum apare la elevi dorinţa de a începe cât mai repede să citească. 3.Recenzia constituie un important mijloc pentru dezvoltarea interesului copiilor faţă de lectură, este vorba de fapt, de a cere elevilor să-şi formuleze oral propriile păreri despre creaţiile citite, o formă de activitate mai dificilă pentru şcolarii mici. În practica şcolară această activitate poate începe din clasa a III-a, asupra unor cărţi nu prea mari, citite în clasă, la început trebuie să indice numele autorului, să se scrie complet titlul cărţii, să se indice numărul de pagini, despre ce se povesteşte în cartea respectivă, ce episod sau fragment a atras atenţia mai mult. Alături de aceste forme mai importante de îndrumare a lecturii se mai pot folosi şi altele cum ar fi recitarea unor poezii, cântece pe versurile unor autori. Folosirea diverselor forme de îndrumare a lecturii stimulează interesul elevilor pentru lectură şi dorinţa de a citi, 7

9 lectura independentă a elevilor trebuie însă să organizată şi stimulată prin diverse măsuri, spre a li se îndrepta atenţia asupra celor mai bune cărţi. De asemenea, bibliotecarul trebuie să fie parte activă la organizarea unei activităţi extraşcolare iar multe din acestea se desfăşoară în spaţiul bibliotecii, deoarece devin mai atractive pentru elevi. La biblioteca se sparge monotonia din clasă deoarece elevii sunt mai relaxaţi, fiind eliberaţi de stresul calificativelor. Asemenea activităţi devin adevărate sărbători ale cărţii(concursuri, seri de lectură, recitaluri de poezie, etc), la care pot participa şi părinţii sau alţi invitaţi Mediul familiei trebuie să le creeze copiilor un climat sănătos pentru dezvoltarea personalităţii, în exercitarea acestui control familia trebuie să procedeze cu mult tact şi cu răbdare. Nu trebuie să se interzică în mod categoric lectura unor cărţi pentru a evita o reacţie inversă celei dorite:lectura pe ascuns, lectura de cărţi pe care nu le înţeleg sau care au un efect educativ dăunător. Şcoala trebuie să organizeze cât mai multe activităţi extraşcolare de cultivare a lecturii suplimentare, activităţi extraşcolare de cultivare a lecturii suplimentare, activităţi la care poate fi antrenată şi familia, comunitatea locală, instituţiile şi organizaţiile de educaţie şi cultură Îndrumarea lecturii suplimentare este o necesitate care izvorăşte din importanţa acestui act, din caracterul permanent al lecturii, pe tot cuprinsul vieţii derivă necesitatea de a găsi pe toate treptele individului căile cele mai potrivite cu scopul de a-l apropia pe şcolar de carte. Bibliografie: 1. Costea Octavia, Didactica lecturii, o abordare functională, Ed. Institutul European, Iași, Pamfil Alina, Limba și literatura română, perspective complementare, Editura Paralela 45, Pitești, Parfene Constantin, Literatura în școală, E.D.P., București,

10 IMPORTANŢA CREAŢIILOR LITERARE ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII PREŞCOLARULUI Prof. înv. preșcolar: Păduraru-Bobric Carmen Școala Gimnazială Iulia Hălăucescu, Comuna Tarcău, Jud. Neamț Grădiniţa de copii este instituţia de învăţământ căreia îi revine rolul decisiv în educarea şi instruirea copiilor preşcolari. Ea se străduieşte să creeze condiţiile necesare unei dezvoltări normale pe toate planurile (dezvoltare fizică, intelectuală, socială şi a personalităţii). Copilul îşi dezvoltă aptitudinile sale în raport cu mediul în care trăieşte, aşa încât primele noţiuni educative le primeşte în familie, apoi în colectivitate preşcolară, pentru ca şcoala să consolideze şi să adauge, printr-un amplu sistem educativ o educaţie desăvârşită. Educaţia îi favorizează o adaptare mai uşoară la mediul social. Întregul proces educativ trebuie condus cu grijă, cu afecţiune pentru copil şi în concordanţă cu etapa de dezvoltare în care se află el, fără a-i depăşi capacitatea de înţelegere. Vârsta preşcolară, atât de importantă pentru dezvoltarea personalităţii, solicită din partea educatorilor înţelegere şi tact. La grădiniţă, copiii deprind normele de conduită civilizată, abilitatea de a îndeplini diferite sarcini, de a respecta anumite reguli de comportare în grup şi astfel sunt ajutaţi să colaboreze mai bine cu cei din jur şi să aibă iniţiativă. Celor mici li se îmbogăţeşte vocabularul, li se dezvoltă gândirea, puterea de concentrare, memoria, dorinţa de cunoaştere şi atenţia. Comunică mai mult şi nu în cele din urmă, îşi dezvoltă aptitudinile fizice, psihice. Limba este rezultatul a secole de dezvoltare şi schimbare treptată, la nivelul multor generaţii de vorbitori. În orice moment al istoriei, limba există ca un set de modele de comportament, învăţate şi exploatate într-o măsură diferită de către fiecare membru al comunităţii de limbă. Un copil de 6-7 ani este capabil să înţeleagă orice enunţ produs de un vorbitor al limbii, chiar dacă nu l-a mai auzit. Această capacitate de a genera şi a înţelege enunţuri noi este esenţa limbajului. Limbajul uman este întotdeauna învăţat. Fiecare copil trebuie să înveţe limba, de la început, şi este surprinzător cât de rapid îşi însuşeşte limba în care este solicitat. Importante pentru învăţarea limbajului sunt cel puţin trei secvenţe de dezvoltare, legate între ele: dezvoltarea cognitivă, adică acea capacitate a copilului de a recunoaşte, identifica şi manipula trăsăturile şi procesele lumii din jurul său; dezvoltarea capacităţii de a discrimina şi de a înţelege vorbirea pe care o aude la ceilalţi; dezvoltarea abilităţii de a produce sunete şi succesiuni de sunete ale vorbirii, care corespund, din ce în ce mai exact, structurilor vorbirii adulţilor. În 9

11 procesul de receptare a unui a unui text literar trecem printr-o involuntară percepere a expresiei, adică devenim sensibili la cuvintele care intră în componenţa expresiei şi la amplasarea lor reciprocă. Preşcolarul învaţă să înţeleagă şi are, la o anumită vârstă, un cod al său, mesajele sale. El intuieşte că fiecare cuvânt are un înţeles bine determinat, că fiecărei situaţii, întâlnite în povestirea audiată, îi corespunde un cuvânt şi numai acest cuvânt trebuie întrebuinţat pentru situaţii similare. Preşcolarul îşi produce limbajul alcătuindu-şi propriul model generativ. El simte nevoia de a relata adulţilor sau altor copii, evenimente ce l-au impresionat, povesteşte mereu, transmite impresii şi observaţii, foloseşte dialogul, ritmul comunicării lui fiind accelerat sau diminuat de similitudinea, respectiv neconcordanţa de păreri. Toate acestea reprezintă adevărate schimburi informaţionale şi lingvistice. În comportamentul său lingvistic cuvântul devine principalul instrument de vehiculare a transformărilor din planul extern al acţiunii, în cel intern, al operaţiilor mintale. Copilul descoperă o lume căreia îi recunoaşte superioritatea, lumea adulţilor care îi oferă modele de vorbire. Mediul lingvistic este, deci, decisiv la această vârstă şi educaţia prin literatură este menită, tocmai din acest motiv, să joace un rol primordial. Prin toate activităţile de povestire, repovestire, povestiri create de copii se urmăreşte activizarea şi sistematizarea vocabularului copilului, exersarea unor forme verbale de exprimare a ideilor, stimularea dorinţei copilului de a vorbi, spontaneitatea expresiei. Copilul este adeseori, solicitat să analizeze, să compare, să creeze acţiuni noi cu personaje îndrăgite, să combine în mod original elemente ireale imaginate, să reproducă fragmente din povestirile cunoscute. Activitatea copilului este motivată, în acest caz, de plăcerea acestuia de a vorbi despre personaje şi situaţii care îl impresionează. Dacă la 3-4 ani copilul recunoaşte personajele, enumeră succint întâmplări, descrie sumar acţiuni, la 5-6 ani el este capabil să formuleze idei care presupun antrenarea proceselor psihice, poate caracteriza sumar un personaj prin acţiunile acestuia, reuşeşte să găsească o analogie între o întâmplare întâlnită în povestire şi una din viaţa reală, între un personaj al povestirii şi un personaj real. Copilul foloseşte acum expresii literare, cuvinte al căror sens îl înţelege, îşi precizează vocabularul. Audierea unui text literar, la început redus în conţinut, mai apoi îmbogăţit sub aspectul conţinutului, al expresivităţii, îi dezvăluie copilului logica limbii, evidenţiază bogăţia şi varietatea acesteia. Există adesea, în prima copilăriespunea Gaston Berger-o prospeţime a imaginaţiei, o curiozitate neobosită, un fel de geniu poetic pe care savanţii sau artiştii ajunşi la maturitate nu le pot regăsi decât cu mare greutate. (1989, pag.37) Domeniul imaginarului nu poate fi confundat cu acela al irealului cu care intră în contact şi în care copilul se poate, adeseori, integra. În imaginarul infantil, posibil prin limbaj şi, mai ales, 10

12 prin contactul cu povestirile spuse de alţii, realiste sau fictive, există situaţii distincte: pe de o parte copilul se loveşte de imposibilităţi reale pentru el, dar nu şi împotriva legilor obiective, şi pe care el le soluţionează prin integrarea imaginarului, pe de altă parte, el concepe ca posibilităţi ale realului situaţii incompatibile cu acesta, dar care pentru el sunt realizabile. Preşcolarul este capabil să retrăiască imaginar o acţiune similară cu aceea întâlnită în basme, în poveşti, dar care pe plan real nu ar putea fi realizabilă. De aceea, tărâmul poveştilor, basmelor îi dezvoltă capacitatea de a-şi construi şi verbaliza proiecţiile şi trăirile, fără să-l primejduiască, nici existenţial, nici etic. Imaginarul apare ca urmare a felului cum numai puiul de om ştie să imite, mai întâi în acţiune directă, mai apoi în acţiune interiorizată verbal."(p. Guillome, 1987, pag.15) În universul mirific al poveştilor, preşcolarul găseşte răspunsuri la mulţime de întrebări specifice vârstei de ce -urilor. Educaţia cu ajutorul literaturii ţine seama şi de acest aspect, prilejuind o ascultare colectivă care va favoriza o contactare reciprocă, verbalizată şi apoi stimularea autoexprimării colective şi individuale. Unul din mijloacele folosite pentru valenţe formative şi în dezvoltarea limbajului, a comunicării la copii, îl constituie teatrul de păpuşi. Orice creaţie literară epică dramatizată se bazează pe acţiune şi comunicare, iar păpuşa ca interpret" realizează perfect deschiderea spre universul de sentimente şi gânduri ale copilului, incitând la exteriorizare, la dialog, într-o atmosfera de încredere şi înţelegere reciprocă. Jocul de păpuşi contribuie, deci, la dezvoltarea vorbirii dialogate, facilitând trecerea de la vorbirea situativă la cea contextuală. Optimizarea conduitei verbale a copiilor, cultivarea deprinderilor de comunicare sunt condiţii care favorizează reuşita integrării copilului în activitatea şcolară. Bibliografie: Ioan Lazăr, Literatura pentru copii (curs manuscris), în cadrul Universităţii SpiruHaret 1992/1993; Cornelia Stoica, Eugenia Vasilescu, Literatura pentru copii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1982; Creţu, T., Psihologia vârstelor, Bucureşti, Ed. Universităţii,

13 EDUCAREA LIMBAJULUI LA GRĂDINIŢĂ, PRIN ACTIVITĂŢI NONFORMALE Prof. înv. preşcolar, Popa Ioana- Daniela Şcoala Gimnazială,,Iulia Hălăucescu, com. Tarcău, jud. Neamţ Conceptul de educaţie nonformală cuprinde activități educative organizate și desfășurate în afara cadrului instituțional, recunoscând faptul că un număr mare din experienţele de învăţare ale oamenilor s-au desfăşurat în afara sistemului de educaţie formală: la locul de muncă, în familie, în diferite organizaţii şi biblioteci (Cucoș C., 2006, pag.36). Abordarea flexibilă, personalizată, centrată pe nevoile educatului, motivează și responsabilizează în același timp, punându-se accentul pe dezvoltarea competențelor, implicând activ copiii în proiectarea, organizarea și desfășurarea activităților alese. Societatea, în ansamblul ei, este responsabilă de acest tip de educație. Se dorește dezvoltarea personală a individului, lărgirea orizontului cultural, dezvoltarea aptitudinilor și intereselor speciale, putând fi totodată o cale de ajutor pentru cei cu şanse mici de a accede la o şcolarizare normală (săraci, izolaţi, analfabeţi, tineri în derivă, persoane cu nevoi speciale) (De Landsheere, 1992, apud Cucoş, 1999). Activitățile de perfecționare, vizitele, serbările, excursiile, vizionările, ieșirile în aer liber ș.a. cultivă o imagine corectă despre sine, încrederea în capacităţile de iniţiativă, de creaţie şi decizie (Srinivasan, 1985, apud Stanciu, 1999, p. 34). Educaţia nonformală nu este specifică unei categorii de vârstă şi nu necesită finalizarea unei anumite forme de învăţare pentru a trece la următoarea treaptă. Actorii principali sunt chiar participanţii la procesul de educaţie nonformală. Învăţarea prin experienţă practică, implicarea activă și directă, precum și prezența competențelor constituie terenul propice de învățare în echipă. Dispunând de teme flexibile şi variate, educaţia nonformală propune, în funcție de interese, aptitudini și aspirații, activități care să permită interculturalitatea, toleranţa, sprijinirea categoriilor defavorizate şi oferă posibilitatea descoperirii şi exploatării diverselor capacităţi şi talente. Obiectivele educației nonformale urmăresc să completeze instruirea pur teoretică prin activități atractive, la care să aibă acces un număr cât mai mare de tineri (Landsheere, Viviane, 1992, pag ): 12

14 - sprijinirea elevilor; - dezvoltarea personalității copiilor; - dezvoltarea personală prin utilizarea în mod adecvat a strategiilor în acțiunile întreprinse; - organizarea timpului liber, alfabetizare. Este necesar ca: - programele să permită interdisciplinaritate; - organizarea să fie făcută conform cu opțiunile elevilor și ale comunității, să permită creativitate și cercetare; - să stimuleze, iar evaluarea să fie neformalizată. În condițiile societății contemporane, dezvoltarea educației nonformale angajează noile mass-media care vin tot mai mult în sprijinul educației: presa scrisă, radioteleviziunea, sistemele de rețele video și de calculatoare. Aceste mijloace vizează determinarea unui tip superior de învățare prin asumarea unor obiective-conținuturi și metodologii adecvate, valorificate de cadre didactice specializate în proiectarea și realizarea instruirii nonformale. (Cristea, S., 1998, pag.136). Activitățile outdoor care se desfășoară cu preșcolarii se pot organiza sub formă de ateliere de creație, excursii, jocuri diverse, activități sportive, acțiuni practic-gospodărești, jocuri de echipă, ateliere de creație în aer liber, tabere de echitație, jocuri în zone cu apă în aer liber, jocuri de cooperare și socializare, jocuri și exerciții de încredere, lucru în echipă și leadership, excursii tematice, drumeții, picnicuri, incursiuni în lumea reală (pădure, cartier, parc, centru cultural, comercial, grădini botanice/zoologice ș.a.), exerciții de ecologizare și plantare, acțiuni practice, desfășurarea unor activități din cadrul proiectelor tematice în aer liber, etc. Important este ca exercițiile aplicate și desfășurate cu copiii să aibă la bază regula celor 4 D: 1. Descoperă 2. Descrie 3. Demonstrează 4. Dezvoltă. În sala de grupă nu se pot reproduce situații de viață reală, în timp ce, tocmai pe aceste situații de viață reală se bazează educația nonformală. Respectând principiile educației formale, este imperios necesar dezvoltarea de activități nonformale, care să-l pună pe copil în situația de a acționa, de a se implica voluntar, de a colabora, dezvoltând competențe care să îl facă adaptabil la situațiile noi pe care le oferă viața. De aceea, am încercat să desfăşor 13

15 activităţi de Educarea limbajului şi în outdoor, să identific cele mai bune metode nonformale care pot fi aplicate cu costuri minime, în cadrul Domeniului Limbă şi comunicare, la început de primăvară, într-o zonă rurală, la distanță relativ mică față de reședința de județ (27 km), metode prezente în cele ce urmează. Bibliografie: Cristea, Sorin, (1998), Dicţionar de termeni pedagogici, E.D.P. R-A Bucureşti; Cucoș, Constantin, (coord.), ediţia a III-a, (2009), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Iaşi, Editura Polirom; Cucoș, Constantin, (1998), Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret; Stanciu Mihai, (1999), Reforma conţinuturilor învăţământului, Editura Polirom, Iaşi; Metode creative folosite în activitățile de tineret, Ghid metode nonformale, Suport de curs, Materiale realizat de Fundația Life Centrul de resurse și informații pentru organizații SINGURUL DRUM SPRE CUNOAȘTERE.LECTURA Bibliotecar, Munteanu Ana Școala Gimnazială Iulia Hălăucescu, Comuna Tarcău, Jud. Neamț ". Cartea e o făgăduință,o bucurie,o călătorie prin suflete,gânduri și frumuseți. Tudor Arghezi Gustul pentru lectură se dobândește din frageda copilărie,cu îndrumarea părinților și mai târziu a dascălilor,pornind de la cele mai simple întâmplări,basme și,pe măsură ce creștem,ajungând la intrigi mai complicate,personaje formate,încă din ce în ce mai captivante și mai pline de sens. Și așa,încetul cu încetul,învățăm despre lumea care ne înconjoară,despre viață,despre oameni și noi înșine,căci nu există cunoaștere înnăscută,pentru motivul că nu există copac care să iasă din pământ cu frunze și fructe".(voltaire) Lectura ne dezvoltă imaginația și creativitatea,trezește în noi sentimente diverse și profunde,ne arată experiențe variate,personaje cu 14

16 care uneori ne identificăm și de care ne legăm sufletește crâmpeie din vieți trecute,dar care ne fac să înțelegem cine suntem,de unde ne tragem. Mai mult decât atât,prin lectură învățăm să gândim,dobândim curajul de a hotărî ce și cum vrem să fim,să evoluăm. Omul nu poate descoperi noi oceane,câtă vreme nu are curajul de a pierde din vedere țărmul." (Andre Gide). Însă toate acestea se întâmplă gradual,pe măsură ce mintea noastră fragedă le dezvoltă. Dacă la început suntem capabili doar să memorăm sau să reproducem conținutul,mai târziu,învățătorii noștri ne învață cum să îl înțelegem,cum să-l interpretăm și cum să extragem din el adevăratele învățăminte,cum să ne formăm convingeri și concepții. Datoria îndrumătorilor noștri,a școlii este de a ne dezvolta gândirea,de a ne ghida și canaliza eforturile,de a ne trezi curiozitatea,astfel încât să experimentăm și singuri lumea cărților și să fim capabili să ne selectăm propriile zone de interes. Cartea,lectura,ajută pe oricine să înțeleagă frumusețea vieții,este izvor de cunoaștere și înțelepciune,este un prieten apropiat sufletului nostru, informează și formează,luminează mintea și sufletul oamenilor CULTIVAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ LA ORA DE MATEMATICĂ Prof. Diaconescu Aura Școala Gimnazială, Comuna Tupilați Vârsta elevilor este cea mai favorabilă perioadă pentru acumularea unor impresii puternice, este vârsta imaginaţiei, a fanteziei, a visării şi a jocului. Este unanim acceptat faptul că este uşor să influenţezi formarea personalităţii copilului prin literatură, făcând apel la sensibilitatea celui educat. În ultimii ani se observă o scădere a interesului faţă de lectură. Televizorul, jocurile video şi calculatorul sunt cele care au furat interesul copiilor şi chiar al adulţilor pentru a citi o carte. Elevii, atraşi tot mai mult de mijloace moderne, uită că, de fapt, cartea a fost şi este un bun de valoare, un tezaur în care se concentrează gândurile şi experienţa omenirii, pentru a se transmite urmaşilor. 15

17 Sunt copii care nu au o bibliotecă acasă, probabil din cauza preţului din ce în ce mai mare al cărţilor sau din lipsa de interes a părinţilor faţă de acest domeniu. Instituţiile de învăţământ sunt cele care trebuie să trezească interesul şi dragostea pentru citit a copiilor. Elevul trebuie să ştie că doar cartea poate fi un prieten care îi învaţă multe şi le îmbogăţeşte sufletul. Cartea este una din marile bogăţii ale vieţii. Lectura ne introduce în viaţa celor care le-au scris şi astfel, devenim moştenitorii lor. În educarea şi instruirea elevilor, lectura ocupă un loc important. Acest lucru se observă la elevii cu o lectură suplimentară bogată: au cunoştinţe mai bogate şi posedă posibilităţi de expunere şi argumentare mai mari. Orice profesor de matematică îşi doreşte ca lecţiile pe care le predă să fie înţelese de către elevi și în același timp considerate de aceştia ca foarte interesante, constituind un bun prilej ca ei să se implice activ în dobândirea şi exersarea cunoştinţelor şi abilităţilor matematice. O lecţie eficientă implică atât realizarea competenţelor generale şi specifice, cât şi utilizarea unor strategii adecvate pentru a oferi elevilor posibilitatea dezvoltării inteligenţei logico matematice, a creativităţii, a motivaţiei petru studiul matematicii. Demersul profesorului de matematică trebuie să încurajeze formarea unei stime de sine ridicată a elevului, bazată pe încrederea ca parteneriatul şi comunicarea cu profesorul poate duce la rezolvarea situaţiilor problemă, la învăţarea plăcută a matematicii. Se afirmă deseori că matematica este o știință "uscată", iar matematicienii sunt oameni ursuzi, serioși și fără simțul umorului. Prin problemele prezentate, ȋn acest paragraf, ȋncerc să aduc contraexemple menționȃnd că fiecare glumă conține și o doză de adevăr. Prezint cȃteva probleme de matematică interesante prin caracterul lor instructiv, educativ și chiar distractiv, avȃnd un rol important ȋn lectură, antrenamentul logic, dar și ȋn relaxarea și destinderea elevilor. Cȃteva dintre aceste probleme pot fi considerate chiar glume matematice. Problema 1. Simplă, dar fermecătoare, este problema lui Lewis Carroll (autorul nemuritoarei fantezii Alice în țara minunilor. Iepurele Alb spune că Pisica minte. Pisica spune că Alice minte. Alice spune că Iepurele Alb și Pisica mint. Cine minte și cine spune adevărul? Problema 2. Un arab a lăsat moştenire fiilor lui un număr de 17 cămile asfel: 1/2 din numărul cămilelor celui mai mare fiu, 1/3 din numărul cămilelor celui mijlociu şi 1/9 din numărul cămilelor mezinului. Când să împartă au calculat că cel mare trebuie să primească 8 1/2 cămile, al doilea 5 2/3 cămile iar mezinul 1 8/9 cămile. Cum niciunul nu voia să cedeze nimic din partea lor au început să se certe. Întămplător pe acolo a trecut un judecător călare pe o cămilă şi a fost rugat să judece această cauză. El a pus cămila lui lângă celelalte ca să poată 16

18 calcula mai uşor cât îi revine fiecăruia. Astfel cel mare a luat 9 cămile, al doilea 6 cămile iar mezinul 2 cămile, deci fiecare mai mult decât i se cuvenea. Adunând obţinem 17 cămile, deci judecătorul și-a luat cămila înapoi și a putut pleca. Cum a fost posibil acest lucru? Problema 3: Păcală şi Tândală au primit bonuri valorice de 11 lei bucata. Într-un supermarket Păcală a cumpărat două pâini, a mâncat 7 cârnăciori şi a băut un pahar cu must iar Tândală a cumpărat 3 pâini, a mâncat 5 cârnăciori şi a băut 7 pahare cu must. Păcală a plătit cu un număr întreg de bonuri valorice (nu a primit rest). Arătaţi că şi Tândală poate achita plata totală la fel. Problema 4: Ali-Baba şi ai lui 40 de hoţi au strâns de-a lungul timpului o sumă imensă de bani: abcde 256 euro. Pentru că Ali-Baba se temea de hoţi, a pus suma într-un seif la o bancă în Elveţia. Un agent sub acoperire, infiltrat de foarte multă vreme în banda lui Ali- Baba era cunoscut ca un rapper de succes, pe nume M-One. Acesta a aflat în scurt timp combinaţia de la seif şi a scris următorul către colegii din poliţie: cde<256 în fiecare căsuţă este un pătrat perfect şi fiecare căsuţă este suma căsuţelor peste care se află ab cde 256 La vârf este codul: Sunt pătrat de pătrat Natural, adevărat Cel mai mare din o mie Toată lumea mă ştie. Cei din poliţie nu s-au descurcat cu mesajul şi l-au trimis la Concursul Magia matematicii, sperând ca unul dintre elevi să dezlege problema. Aflaţi pentru ei codul seifului şi suma din seif. Problema 5: Cică odată, doi oameni se însoţiră ca să meargă din satul lor până la oraş, unde fiecare avea o treabă. Au pornit ei din zori şi către nămiezi li se făcu foame. Căutară ei un loc umbros şi se aşezară să mănânce. Unul avea în desagă două pâini, celălalt trei pâini. Dar n- apucară să se aşeze în iarbă, că în faţa lor răsări, ca din pământ, un bărbat, care le zise: 17

19 Oameni buni, iacă, pornii la drum, crezând că ajung mai repede şi nu mi-am luat de-ale gurii, iar acum mi-e foame. Nu vreţi să împărţiţi hrana voastră cu mine? Să ştiţi că bani am şi nu vă voi rămâne dator. Bine, ziseră cei doi săteni. Scoaseră cele cinci pâini şi împărţiră totul în mod egal. La plecare, străinul le dădu 10 lei şi-şi luă ziua bună de la ei. Acum ce să facă? Cum să împartă banii? Cel cu trei pâini zicea că lui i se cuvin mai mulţi bani pentru că a avut mai multe pâini; celălalt socotea că dacă au împărţit egal pâinea, trebuie să împartă la fel şi banii, deci să ia 5 lei. De aici sfadă. Şi au hotărât ca, la oraş să se adreseze judecătorului. Acesta, într-adevăr, i-a împăcat, arătându-le cum trebuie împărţiţi banii. Cum a procedat Judecătorul? (Povestea lui Ion Creangă). Bibliografie: 1. I. Dăncilă, Matematică distractivă, pentru clasele 5-6, Editura Teora, H. Steinhaus-Caleidoscop matematic, Editura Tehnică LECTURA CA PASIUNE Prof.înv.primar Ciobanu Amalia-Dana Liceul Teoretic Vasile Alecsandri, Săbăoani jud. Neamț Cititul angajează valori formative educative, care se răsfrâng în întregul comportament al cititorului. Cartea poate fi considerată un depozit complet al inteligenţei şi creativitǎţii omeneşti, conţinând în filele ei cunoştinţe, sensibilitate, fapte pe care le păstrează intacte un timp nelimitat. Rolul nostru e de a-i determina pe copii să devină cititori pasionaţi. Astfel este necesar să se formeze cu răbdare şi stăruinţă gustul pentru lectură. Gustul pentru citit nu vine de la sine; se formează printr-o strânsă legătură a principalilor factorilor educaţionali: familia şi şcoala. În familiile unde sunt prea puţine cărţi şi acestea aflate la întâmplare, rareori se întâmplă ca un copil să dovedească pasiune de timpuriu pentru lectură. Uneori elevul nu are la îndemână cărţile cele mai potrivite cu vârsta, preocupările şi preferinţele lui, alteori indiferenţa mediului înconjurător faţă de lectură 18

20 determină această atitudine. În astfel de cazuri intervenţia învăţătorului şi mai târziu a profesorilor, este necesară, pentru a indica lista lecturilor pe care elevul le va citi mobilizându-l în vederea canalizării sale spre o lectură plăcută şi interesantă. Oricât de uluitoare sunt posibilităţile unei maşini din ce în ce mai acaparatoare cum este computerul, acesta nu poate înlocui atmosfera emoţională generată de confruntările prilejuite de aprofundarea unei scrieri incitante, citite pe nerăsuflate. Şi totuşi, nu este suficientă această citire. Numai atunci când învăţătorul, părinţii sau chiar bunicii găsesc timp să aculte părerile copiilor despre ce au citit, să trăiască alături de aceştie peripeţiile personajului favorit, numai atunci se realizează puntea necesară între imaginile din cărţi şi viaţa reală. Chemarea către lumea cărţilor nu vine doar dinăuntru, ci deseori din afară, fiind generată şi urmărită de şcoală, de familie. La inceputul şcolarităţii mici, copiii sunt incapabili de a recepta valorile estetice, întrucât ei nu au experienţă şi educaţie. Copiii posedă întâi calităţi native apoi îşi modelează gustul estetic prin educaţie şi citit. Cu ajutorul fanteziei, copilul transformă realitatea într-o lume plină de farmec. Tot datorită ei, el are capacitatea de a se iluziona şi de a conferi lumii înconjurătoare o aură pe măsura dorinţelor lui. De aceea el este atras de poezie şi de basm, este receptiv la frumos, însă frumosul artistic trebuie să existe în forme adecvate potenţialităţii lui psihice şi sensibilităţile lui specifice. Lecturile copilăriei, pe care încercăm să-i facem pe cei mici să le citească, duc la păreri impărţite: unii includ aici toate operele accesibile copiilor, alţii numai acelea scrise anume pentru cei mici. O altă întrebare la care trebuie să răspundem este:,,care sunt primele creaţii cu care intră copiii in contact?. Mai intâi copiii aud si apoi citesc basme şi poveşti. Pe ei nu-i interesează elementele fantastice din acestea şi nici nu prea le înţeleg, dar participă cu interes la acţiunea din poveste. De exemplu basmul,, Povestea lui Harap-Alb bucură copiii când anumite fiinţe cu puteri supranaturale, îl ajută pe erou. Când anumite personaje, precum Gerilă şi toţi confraţii lui, se comportă după asemănările lor şi participă la strengării, micii cititori confundă copilăria lor cu păţaniile din basm, aplaudând victoria binelui asupra răului. Citirea operelor de acest fel de către copii este motivată de caracterul accesibil, de faptul că stările sufleteşti şi calităţile personajelor sunt intr-o antiteză ireconciliabilă. De-o parte se află bunătatea, deşteptăciunea, omenia, pe de altă parte, răutatea şi prostia. Copiii compară personajele din poveşti cu oamenii din viaţa lor reală. Umorul şi buna dispoziţie sunt gustate de micii cititori lecturând poveştile cu Păcală de Petre Dulfu, păţaniile lui Haplea, 19

21 imaginate de Nicolae Batzaria, de unde copii desprind consecinţele prostiei şi-şi dau seama de răutatea şi viclenia oamenilor. Curiozitatea copiilor şi mai târziu a tineretului sunt stimulate prin lectura scrierilor în care apar aventuri, fie ele de ordin geografic, istoric, stiinţifico-fantastic. Acestea captează şi potolesc patima cititului dar şi instruiesc si contribuie la cultura generală a fiecărui cititor. Povestile sau romanele lui Kipling Daniel Defoe, Walter Scott, Jules Verne, Jack London, Mark Twain- stimulează imaginaţia, fantezia, răspund aspiraţiei de a cunoaşte viaţa şi oamenii din alte locuri ale lumii. Caracterul lor formativ este evident pentru nişte copii a căror personalitate este în formare. Din cu totul alte motive copiii citesc literatura care evocă copilăria ca timp şi spaţiu, ca mentalitate ireversibilă. În personajele lui Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Hector Malot Dickens, Maxim Gorki ş.a. copiii descoperă propriile deprinderi şi aspiraţii. De aceea ei se amuză şi suferă, registrul lor sufletesc manifestându-se într-un larg evantai de emoţii şi sentimente. Sigur, există şi un fel o literatură de,,consum pentru toate vârstele fragede: benzile desenate, cărţile colorate sau cele cu putin text, însă ele nu fac parte din literatura beletristică. Vorbele lui Miron Costin despre cititul cărţii,, că nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cititul cărţilor, ne defineşte influenţa pe care o are cartea asupra educării omului. O carte trebuie să fie o provocare pentru fiecare copil. Nu trebuie decât să îi învăţăm să profite de această imensă comoară. BIBLIOGRAFIE: Ioan Şerdean -,,Metodica predării limbii române la clasele I-IV, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991 Vistian Goia-,,Literatura pentru copii şi tineret, Editura Dacia, Cluj-Napoca

22 Lectura și dezvoltarea socio-emoțională a copiilor Prof. Cozma Mona-Elena Colegiul Tehnologic Spiru Haret Piatra-Neamț Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filozofia vieţii. Mihai Eminescu Literatura îi apropie pe copii de realitate, permite largi perspective către cunoașterea altor forme ale realității. Revelația literaturii este pregătită, mai ales de latura estetică a educației. Lectura expresivă și metodele care-i fac pe elevi descoperitori ai unui imens tezaur de informații, de experiențe umane, de modele morale, de emoții și sentimente, vom impune literatura atenției lor. Prin lectură, elevii sunt conduși să-și formeze capacitatea de a surprinde, de a descoperi conținuturi și forme ale realității exprimate într-o multitudine de modalități de expresie, de a le asocia cu altele, ceea ce le permite să-și extindă, astfel, aria cunoașterii. Pătrunzând în diversitatea textelor literare, elevii vor parcurge căi specifice ale cunoașterii, de la concret la abstarct, de la intuiție la reprezentare și fantezie, ajungând în posesia unor multiple instrumente utile satisfacerii dorinței lor de a descoperi realitatea înconjurătoare. Astfel se cultivă interesul pentru cunoaștere, capacitatea de selecție, de asociere, în vederea înțelegerii multiplelor semnificații ale realității. A înțelege literatura înseamnă a avea putere de a raporta impresiile, trăirile autorului la propria experiență de viață, a stabili legături nu numai cu cunoștințele, cu noțiunile cunoscute, ci și cu emoțiile, sentimentele pe care le- ai trăit. Contactul cu textul literar nu poate fi rupt de experiență și cunoștințele copiilor. Prin analogii și comparații, cunoașterea realizată prin lectură nu va rămâne un act în sine, ci va conduce spre judecăți, emoții, generalizări, certitudini. Atunci când opera literară evocă o stare sufletească, trăită, cunoscută, înțelegerea ei se realizează cu relativă ușurință. Oricât de bogată ar fi experiența de viață a cititorului, el nu poate trăi în mod direct toată gama de sentimente, de aceea,în orice act de înțelegere a mesajului unui text citit este necesar un anumit nivel de solicitare a gândirii și imaginației cititorului. Lectura îi ajută pe copii să-și dezvolte abilitățile de exprimare orală și, datorită acestora, abilitățile sociale, ceea ce-i ajută pe mai departe în interacțiunile sociale și în 21

23 integrarea socială, contribuind semnificativ la sporirea încrederii în sine și a stării de bine, în general. De asemenea, lectura și plăcerea de a citi sunt influențate puternic de relația copiilor cu cadrele didactice și cu propriii părinți. Cadrele didactice implicate, entuziaste și informate le vor face copiilor recomandări de lectură potrivite cu vârsta lor, vor putea să le discute într-o manieră captivantă și vor ști să le stimuleze copiilor interesul și curiozitatea. Părinții sunt foarte influenți în această direcție încă din perioada copilăriei mici, dacă le vor citi copiilor, dacă vor avea cărți în preajma lor, deschizându-le adesea împreună cu copiii și prețuindu-le. Cei mici vor crește cu obiceiul de-a deschide o carte, cărțile devenind o sursă de bucurie, de plăcere. Din păcate, mulți părinți nu-și mai fac timp să le citească copiilor și-i lasă să se joace pe telefon sau pe tabletă, sau să urmărească ore în șir desene animate, iar când copiii ajung la școală, cititul se transformă pentru ei într-o corvoadă, nicidecum într-o plăcere, creându-se astfel o asociere extrem de nefericită între lectură și frustrare, sau între lectură și impunere, lectura devenind un stimul aversiv. Lectura cărților de ficțiune duce la creșterea empatiei, contribuind mai departe la dezvoltarea relațiilor sociale. Aceasta ne ajută să ne înțelegem mai bine atât pe noi înșine, cât și pe ceilalți. Pe măsură ce ne lăsăm captivați de lectură, ne angajăm emoțional tot mai mult în viața personajelor, experimentăm o gamă largă de stări emoționale și trăiri, fără ca noi înșine să fim afectați. Ficțiunea este altfel procesată la nivelul creierului comparativ cu mesajele comerciale, articolele științifice sau articolele din reviste și ziare, producând o impresie mult mai puternică Conform teoriei prof. Richard Gerrig, ficțiunea dezvoltă empatia datorită imersiunii cititorului în metafora reprezentată de acea ficțiune cu alte cuvinte, a transpunerii sale în pielea personajelor: e ca și cum toate acele lucruri i se întâmplă lui, e ca și cum toate acele emoții, stări și sentimente sunt ale sale. Cititorul pierde noțiunea timpului, uneori nici nu mai observă ce se întâmplă în jurul lui. Tocmai această călătorie mentală într-un alt timp și spațiu, identificarea sa cu un alt personaj facilitează schimbarea atitudinilor, credințelor, convingerilor în cititor. Lectura deschide uși noi prin informațiile pe care le oferă despre orice subiect existent, făcând lumea mai vastă, dar în același timp, mai accesibilă oricărei persoane. Ea poate să îl orienteze pe copil către pasiuni și interese noi și le oferă distracție și ocupație. Lectura de plăcere aduce copiilor nu doar beneficii intelectuale, ci și emoționale. Aceasta poate crește empatia și compasiunea copiilor, arătându-le perspective diferite asupra unei situații, dar poate și să scadă nivelul de stres, fiind o modalitate de relaxare. 22

24 Cititul de plăcere este unul dintre factorii care prezic succesul in viață, alături de educație. Copiii care citesc de plăcere tind să aibă ambiții mari și să reușească în viață. Modalitatea cea mai simplă prin care îl poți încuraja pe copil să citească este să îi oferi cărti despre subiectele care il interesează, oferindu-i apoi ocazia să își aleagă singur și alte cărți. Lectura, spunea istoricul Nicolae Iorga, joacă un rol mare în viața copiilor, un rol mai mare decât în viața celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în amintire aproape toată viața și influențează asupra dezvoltării ulterioare a copiilor. Din cărțile pe care le citesc, copiii își formează o anumită concepție asupra lumii, cărțile formează la ei anumite norme de conduită. Bibliografie: 1. Ancuța Partenie, Modalități de stimulare a lecturii la elevi, Editura Excelsior Art, Timișoara, Parfene Constantin, Literatura în școală, Editura Didactică Și Pedagogică, București, Ioan Șerdean, Metodica predării limbii române la clasele I-IV, Editura Didactică Și Pedagogică, București, 1992,,LA ÎNCEPUT ERA CUVÂNTUL. Prof. Dan Ioan Husari Şcoala Gimnazială nr.1, com. Bicazu Ardelean,,La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut (Ioan 1, 1-3). La început a fost cuvântul, de aceea, adevărata faţetă a umanităţii se bazează pe omul dialogal, omul care se află în relaţie cu altul şi cu alţii, relaţie care întemeiază nu numai o existenţă colectivă, ci şi realizarea individului ca atare. Acumulând un bogat tezaur de cultură şi artă a cuvântului, folosit de marii gânditori şi maeştri ai vorbirii, timp de milenii, nu putem spune totuşi că omul a învăţat să 23

25 conştientizeze tainele şi focul intern al cuvântului. Civilizaţia noastră este pusă în pericol şi prin lipsa igienei cuvântului, gândirii şi acţiunii omului modern, iar numai dezvoltarea unei culturi a comunicării este soluţia ce ar rezolva această problemă. În dicţionarul limbii ebraice, limbă în care s-a scris pentru prima dată Biblia, nu există cuvântul,, cuvât. Corespondentul pentru,,cuvânt este,, lucru real. Prin urmare, în acest sens, când vorbim, dăm interlocutorului nostru sau destinatarului comunicării noastre, ceva real, ceva ce îi foloseşte. Un om este de valoare dacă, având ceva de spus, dând ceva, îmbogăţeşte pe cel de lângă el. Cuvântul, ar trebui, în acest sens, să fie aducător de bogăţie sufletească, de pace şi zâmbet. Putem da informaţii preţioase, putem încuraja, putem zidi şi înălţa pe cei de lângă noi şi asta înseamnă că dăruim lucruri de mare valoare sau, dimpotrivă, prin cuvintele noastre, prin,,lucrurile reale pe care le dăm, să rănim, să doborâm, să nimicim sau să dăm ceva ce nu foloseşte la nimic. În dicţionarul aceleaşi limbi, de asemenea, nu există cuvântul,,a spune. Cuvântul,,a spune este înlocuit cu,,a da o piatră preţioasă. Fiecare dintre noi, vorbind, putem dărui smaralde, diamante, rubine şi fel de fel de mărgăritare sau, din contra, să aruncăm cu pietre, rănind. Este în puterea noastră, având aşa tezaur le îndemână, să ne îmbogăţim unii pe alţii, dăruindu-ne,,lucruri preţioase, cuvinte alese din cerul de deasupra noastră, clădindu-ne unii pe alţii ca temple ale duhului ce Dumnezeu l-a pus în noi de la început. Acum, poate, înţelegem mai bine versurile lui Alexei Mateevici:,,Limba noastră-i o comoară/în adâncuri înfundată/un şirag de pietră rară/pe moşie revărsate. Lectura este, în acest sens, o căutare de comori, comori ascunse în tainele cuvintelor. Cel ce citeşte se îmbogăţeşte pe sine şi îmbogăţeşte pe alţii. Această căutare va face diferenţa între oameni pentru că,,cel ce caută, găseşte, iar cel ce găseşte este mai bogat şi acestă bogăţie este de mare valoare. 24

26 LECTURA DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR DIN ROMÂNIA. ROL ŞI LOC Înv. Nistor Gabriela Școala Gimnazială Iulia Hălăucescu, Comuna Tarcău, Jud. Neamț Lumea internetului, dublarea informațiilor și numărul tot mai mare de elevi care nu citesc din cărți, a dus la formarea unei generații cu,,tableta și iphone în mână. Interesul pentru lectură în sala de bibliotecă, mai ales al elevilor din învăţământul primar a scăzut considerabil, singurele cărți citite se citesc din obligaţie fără ca elevii să conştientizeze că lecturarea îi ajută la dezvoltarea atât a limbajului cât și a formării unei educaţii moral etice. Lectura are un rol important în formarea şi educarea elevilor lărgindu-le orizontul de cunoaştere și ajutându-i la dezvoltarea acestora din diferite puncte de vedere. Prin citirea unor cărţi elevii află lucruri noi, îşi dezvoltă limbajul, descoperă evenimete şi locuri noi, neîntâlnite, îşi dezvoltă intelectul, dar pot şi să desprindă învăţături din cărţile citite. Lecturarea cărţilor de către elevii din ciclul primar poate să reprezinte o portiţă de evadare către lumea basmelor, a poveştilor, a cunoaşterii despre lupta binelui cu rău, a faptelor rele ce duc spre consecinţe negative asupra făptuitorului. Educaţia exprimă o funcţie excesiv umană şi de natură pur spirituală la acţiune, educaţia porneşte de la o persoană şi se îndreaptă spre formarea altei persoane. Educaţia are în vedere viaţa personală a omului, mântuirea acestuia, relaţia lui cu Dumnezeu. Educaţia morală este acea dimensiune a educaţiei prin care se urmăreşte formarea şi dezvoltarea conştiinţei şi conduitei morale a personalităţii umane. Paradigma contemporană a educaţiei morale îmbină cunoaşterea (morală) cu acţiunea (morală) în procesul formării profilului moral al personalităţii. Formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are originea în familie, se continuă în şcoală şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane. Cunoaşterea procesului formării conştiinţei şi conduitei morale, a relaţiei dintre latura morală şi celelalte aspecte ale educaţiei, a rolului diferiţilor factori în formarea convingerilor, sentimentelor şi obişnuinţelor morale trebuie să stea în atenţia specialiştilor. Etapele lecturii Elevii claselor primare vor cunoaşte, prin intermediul lecturii, diverse tipuri de texte, literare şi nonliterare, lectura devenind, treptat, o tehnică utilizată din ce în ce mai frecvent de şcolarul mic; dar simpla lectură nu garantează învăţarea, avem nevoie şi de alte elemente pentru a-l ajuta pe elev să înţeleagă mesajul textului parcurs şi să descopere ce poate el valorifica din actul citirii/lecturii. Orice act de învăţare presupune angajarea efortului personal al celui care învaţă, prin urmare, învăţarea tehnicilor muncii cu cartea se realizează prin punerea elevilor în situaţia de a opera în mod independent cu elemente ale lecturii explicative. 25

27 Prin lecţiile de citire/lectură, elevii intră în contact cu tehnici ale analizei textului, indiferent de text (literar sau nonliterar). LECTURA DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR DIN ROMÂNIA. ROL ŞI LOC Educatoare: Handaric Ștefania Școala Gimnazială Nr.1 Bicazu Ardelean, Jud. Neamț,,O carte bună de citit la vârstă fragedă,este,poate, una din împrejurările cele mai hotărâtoare ale vieţii unui om. Multe cariere intelectuale nu se datoresc altei împrejurări decât unei cărţi căzute la vreme bună în mâinile unui copil,,(i.l. Caragiale). De altfel, cartea este o comoară fără de preţ, în care îşi adună cele mai frumoase gânduri, ca alţii să le poată folosi în voie. Dar, din păcate, lectura are acum rivali redutabili, care amăgesc cel mai mult pe cei mici. Televizorul, calculatorul, internetul, au devenit repere pereche pentru fiecare generaţie din ultimii ani. Lectura a devenit fragilă şi din cauza concurenţei neloiale cu acestea, şi cartea este cea care suportă consecinţele. Lectura are un rol important în dezvoltarea şi formarea personalităţii și este evident că, deprinderea lecturii rămâne o bază solidă pentru toată viaţa. În lipsa îndrumării părinţilor, educatorilor, profesorilor, foarte mulţi şcolari nu simt nevoia de a citi. Numai o lectură îndrumată poate să dezvolte un interes continuu. Acest fapt generează interesul de a citi din plăcere, de a pătrunde în lumea misterioasă a cărţii. Alegerea cărţilor potrivite este doar un prim pas. Al doilea pas şi tot atât de important este deprinderea lecturii, obţinerea eficienţei ei maxime în urma citirii unei cărţi. Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie. Pe zi ce trece, lumea în care trăim devine o lume a calculatorului şi, implicit, o lume în care individul se izolează, nu mai socializează, nu mai intră într-o bibliotecă, nu mai răsfoieşte paginile unei cărţi într-o sală de lectură. Copilul, de la cea mai fragedă vârstă, este fascinat de televizor, de calculator, petrece ore în şir în faţa desenelor animate şi în faţa monitorului, în detrimentul lecturii, pierzând, 26

28 practic, contactul cu acea lume minunată a poveştilor, fiind vitregit de acel sentiment de linişte, siguranţă, împlinire, armonie pe care ţi-l dau poveştile citite de părinţi şi bunici. Familia este cea care, încă din primii ani de viaţă, poate să cultive la copii interesul pentru carte. Şi asta, în primul rând, prin puterea exemplului personal. Dacă micuţul vede că mama citeşte, tatăl citeşte, este curios să afle ce este scris în acea carte, în acea revistă, caută să vadă şi el pozele, observă tipăritura, se interesează, pune întrebări. Următorul pas pe care îl poate face familia în acest drum al apropierii de carte îl constituie achiziţionarea de cărticele adecvate vârstei copiilor. Foarte îndrăgite sunt cărţile muzicale, cele cu personaje ieşite în relief, cu animale, cu mijloace de transport, cărţile care cuprind o jucărie, copilul putând face pe nesimţite trecerea de la informaţia din carte la realizarea unui dialog cu acea jucărie, cu acel personaj. Utile şi atractive sunt şi cărţile care îi învaţă pe copii ora, cărţile cu cifre şi cu litere, iar mai apoi, enciclopediile pentru copii, care nu sunt altceva decât o punte între cartea cu poveşti şi cartea cu conţinut ştiinţific. Un rol foarte important în trezirea interesului pentru lectură îl are grădiniţa. Penrtu aceasta, educatoarea are în vedere amenajarea unui mediu adecvat apropierii copilului de carte, realizând colţul bibliotecii, cu rafturi cu cărţi frumos ilustrate, reviste, albume, pliante. Cu mult tact, cu metode care să stimuleze curiozitatea, copilul va fi învăţat să răsfoiească o carte, va afla din ce părţi e formată cartea, cine o scrie, unde se fac cărţile, cum trebuie păstrare, ce este un semn de carte. Treptat- treptat, el va fi capabil să recunoască personajele, autorii(după portret), cifrele care numerotează paginile, va căpăta noţiunea de titlu, recunoscându-l de restul tipăriturii. De asemeni, preşcolarii pot fi antrenaţi în confecţionarea unor cărticele cu anumită tematică aleasă de educatoare( Cartea mamei, Cartea anotimpurilor, etc), sau în confecţionarea de semne de carte, a unor etichete pe care vor scrie anumite simboluri, dar şi a unor felicitări pe care vor putea scrie cuvinte simple ( mama ), sau pe care se pot semna. Atunci când merg pe stradă, pot fi încurajaţi să recunoască reclame, numere ale mașinilor aflate în parcare, simboluri ale străzilor. De o importanţă deosebită sunt parteneriatele încheiate cu bibliotecile, în cadrul cărora se pot organiza vizite la bibliotecă. În felul acesta, copilul cunoaşte activitatea bibliotecarului, vede multe cărţi aşezate frumos pe rafturi, învaţă să se comporte într-o bibliotecă, să păstreze cărţile, să le înapoieze în stare bună şi la timp. 27

29 Activităţile de lectură susţinute de şcolari pentru copiii din grădiniţă sunt foarte mobilizatoare, ele determinând preşcolarii să-şi dorească şi ei să poată citi, să afle lucruri noi şi interesante din cărţi. În concluzie, orice metodă este utilă, dacă este aplicată cu delicateţe, sub formă de joacă, de amuzament, fără constrângere, ca şi cum totul ar veni de la sine. Din această joacă, fără să-şi dea seama, copilului i se trezeşte interesul pentru cuvântul scris, redându-i cărţii locul pe care-l merită în dezvoltarea cognitivă, intelectuală a individului. Metode și modalităși de stimularea a lecturii la școlarul mic Dramatizarea - copiii intră mai uşor în pielea personajelor, din basmele, poveştile cunoscute astfel, făcând mai repede diferenţa între fapte bune și fapte rele. Jocurile didactice - prin jocuri ca: -,,Recunoaşte povestea ; -,,Unde ai întâlnit personajul ; -,,Continuă povestea ; -,,Cartonaşe amestecate (jetoane cu personaje din diferite poveşti care trebuie grupate corespunzător după povestea de care aparţin). Povestirea învăţătoarei /educatoarei- folosind mimica şi gestica, precum şi harul lor actoricesc, îi fac pe copii să fie atenţi, să se concentreze şi să poată redea întocmai ideile poveştii. Vor conştientiza faptul că binele învinge întotdeauna, că cei buni sunt lăudaţi şi au prieteni, iar cei care fac fapte rele sunt pedepsiţi şi ajung să fie respinşi de cei din jur. Prietenii cărţilor - se realizează un afiş pentru părinţi, unde se recomandă cărţi, respectându-se nivelul de vârstă al copiilor, pe care le-ar putea citi acasă împreună cu copiii lor. Ziua părinţilor se desfăşoară o dată pe lună, iar atunci părinţii petrec momente plăcute alături de copilul lor. Pe rând, unul dintre părinţi citeşte o poveste sau un basm tuturor. Astfel, şi ei îi ajută pe copii să pătrundă în lumea basmelor, implicându-se şi retrăind pentru o clipă copilăria. Brainstormingul - în traducere directă,,furtună în creier, sau asalt de idei este o metodă care se foloseşte pentru a ajuta copiii să emită cât mai multe idei pentru soluţionarea 28

30 unor probleme, fără a critica soluţiile găsite. Această metodă se utilizează frecvent în lecţiile de comunicare în limba română, pentru a da frâu liber imaginaţiei copiilor şi a le dezvolta capacităţile creatoare. Cu rezultate bune se foloseşte brainstormingul în cadrul povestirilor create după un tablou, sau un şir de ilustraţii, în lecturile după imagini, convorbiri şi jocuri didactice. Explozia stelară Este o metodă de stimulare a creativităţii şi o modalitate de relaxare a copiilor. Ea se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme. Prin folosirea acestei metode, se urmărește dezvoltarea potenţialului creativ al şcolarilor, familiarizarea lor cu strategia elaborării de întrebări de tipul prezentat mai sus, exersarea capacităţii acestora de a alcătui propoziţii interogative pe baza conţinutului unor imagini şi, nu în ultimul rând, rezolvarea problemelor prin găsirea răspunsurilor la întrebările adresate. Foarte apreciat de elevi este şi jocul cu versurile: învăţătorul recită unul - două versuri dintr-o poezie, iar elevii continuă. Diafilmele, benzile audio şi video cu poveşti constituie un alt important mijloc de îndrumare al lecturii. Ele prezintă operele literare în imagini vizuale şi auditive. După lectură, elevii pot face comparaţii, stabilind asemănări şi deosebiri între întâmplările prezentate. Finalitățile lecturii la școlarul mic formarea şi dezvoltarea gustului pentru lectură; lărgirea ariei de informaţie a elevilor; creşterea interesului pentru cunoaşterea realităţii, în general; cunoașterea, îmbogăţirea şi dezvoltarea sentimentelor într-o gamă complexă; cunoaşterea şi înţelegerea valorilor etice; cultivarea sentimentelor, convingerilor şi comportamentelor morale; definirea şi aprecierea valorilor morale; formarea discernământului etic; dezvoltarea gustului estetic, cultivarea faptelor estetice; îmbogăţirea şi activizarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de exprimare; stimularea capacităţii creative; formarea idealurilor etice şi estetice; dezvoltarea capacităţii de a gândi şi de a se exprima în conexiuni interdisciplinare; 29

31 lărgirea orizontului imaginativ, al capacităţii de imaginare a unor universuri posibile ca anticipare a lumii viitorului. Desigur, sunt multe de adăugat în ceea ce priveşte lectura, ca mijloc de educare a şcolarilor, dar aş concluziona faptul că, noi, dascălii, avem dificila misiune de a-l apropia pe copil de carte, de a-l convinge cã cartea nu trebuie înlocuită cu nici o altă formă sau mijloc de informare, indiferent de evoluţia societăţii, de cuceririle ştiinţifice. Făcând referire la educaţia copiilor, învăţatul Democrit afirma că acesta este un lucru gingaş. Când duce la rezultate bune, ea n-a fost decât luptă şi grijă; când nu reuşeşte, durerea nu mai cunoaşte margini. CONDIȚII PEDAGOGICE ALE EDUCAȚIEI MORALE A PREȘCOLARILOR PRIN LECTURĂ Prof. Hîrțan Ana Colegiul Tehnologic Spiru Haret, Piatra Neamț De câte ori un copil spune : nu cred în zâne!, undeva o mică zână moare. Aşa spunea Peter Pan. Este de datoria noastră să nu lăsăm zânele să moară! Mai credeţi în zâne, prinţi, prinţese? Mai credeţi în copilărie? Cine nu a ascultat vreodată o poveste a copilǎriei? Cine n-a privit, zâmbind în colţul gurii la jocurile copiilor, când erau pe rând prinţi, prinţese şi sute de alte personaje din poveşti cu care aceştia se identificǎ şi luptǎ imaginar alǎturi de eroii basmelor împotriva rǎului. In gândul şi în sufletul copilului, necuvântǎtoarele pot vorbi, pot plânge sau pot râde, apele pot seca, munţii se pot da la o parte, pentru această lume a copilǎriei nimic nu este imposibil. Copiii pot să trăiască în prezent şi pentru viitor într-o lume de poveste, unde totul se termină cu bine, iar cadrele didactice au obligaţia de a interveni cu competenţă, prin metode şi procedee adecvate în a informa şi explica semnificaţia conceptului vârsta de aur a copilăriei. Formarea conduitei şi conştiinţei morale constituie unul din cele mai complexe planuri în geneza personalităţii: la primul nivel putem vorbi mai ales de acţiuni şi deprinderi morale, care abia prin cristalizarea şi generalizarea lor se vor structura ca trăsături de ordin moral. 30

32 Povestirile educatoarei, spuse în grădiniţă sunt activităţi de expunere orală a unor creaţii literare, a unor texte cu caracter realist, ştiinţific sau fantastic, menite să rezolve sarcinile educaţiei la vârsta preşcolară. Prin conţinutul lor, poveştile lărgesc orizontul de cunoştinţe al preşcolarilor prin multitudinea de aspecte din ambianţa înconjurătoare la care se face apel. Prin varietatea, bogăţia şi noutatea ideilor pe care le cuprind, dar mai ales prin felul în care scriitorul şi apoi povestitorul le prezintă şi reuşesc să-1 convingă pe ascultător, povestirile contribuie la cunoaşterea mai profundă a vieţii. În această lume magică, preşcolarul se simte puternic, inteligent, capabil de fapte eroice, acţiuni spectaculoase, totul îi este permis în joc şi poate reflecta insatisfacţiile proprii asupra obiectelor cu care se joacă: hrăneşte păpuşa, ceartă ursuleţul, conduce maşina. Poveştile influenţează comportamentul copiilor, pentru că ei ascultă povestea, retrăiesc întâmplările din realitate şi proiectează altele proprii. Prin exersarea povestirii, copiii dobândesc deprinderea de a-şi exprima dorinţele, impresiile, gândurile şi de a reda în mod inteligibil, cursiv şi logic conţinutul unei poveşti, întâmplări, fapt trăit de ei, auzit de la alţii. Chiar dacă toate formele de organizare şi desfăşurare a procesului instructiv-educativ din grădiniţă sunt strâns legate între ele şi concură spre finalităţile învăţământului preprimar, avem convingerea că jocul, sub toate formele sale, și poveștile, au cel mai mare răsunet în sufletul copilului. Misiunea educatoarei nu este una lesne de realizat: prin joc, și lectură, formăm convingeri morale, care conduc la valorificarea sentimentelor morale. Astfel învățăm copilul, de la cele mai fragede vârste, să iubească binele, să fie interest să facă bine, să dorească să facă bine. Venit în mediul grădiniţei direct din familie, copilul trebuie ajutat să vadă lumea prin intermediul normelor de comportare în mediul social; prin lectură, educatoarea îi insuflă reguli de conduită în relaţiile cu semenii, îi învaţă să respecte şi să asculte, să ajute dezintereasat persoanele care sunt în nevoie, să devină un om de omenie în vederea integrării facile în viaţa şcolară. Poveştile şi basmele au rămas de-a lungul veacurilor operele cele mai îndrăgite de copii, începând din primii ani ai copilăriei şi până aproape de adolescenţă. Producând o impresie puternică asupra imaginaţiei şi sensibilităţii copiilor, prin morala lor pozitivă şi uşor de recepţionat, ele au o deosebita însemnătate educativă. Preşcolarii sunt fermecaţi de lumea fantastică a basmelor şi povestirilor, le ascultă cu aceeaşi plăcere, chiar dacă sunt repetate şi îşi manifestă întotdeauna dorinţa ca ele să dureze cât mai mult. Prin poveşti, copiii reuşesc să se elibereze de impresiile nemijlocite şi au posibilitatea să- şi reprezinte obiecte şi fenomene pe care nu le- au perceput 31

33 niciodată. Cu ajutorul lor, se exersează modalităţile de prelucrare a reprezentărilor în imaginaţie, se face transpunerea în lumea acestor fiinţe în care eroii acţionează în concordanţă cu imaginaţia fecundă a copiilor, în care fiinţele apropiate şi îndrăgite (căţeluşul, iepuraşul) sunt întotdeauna bune, puternice şi îndrăzneţe, în care binele şi dreptatea triumfă. Bibliografie: 1. Cristea, Sorin, Dicţionar de pedagogie, Editura Litera-Litera Internaţional, Bucureşti-Chişinău, Cuznețov Larisa, Educație prin optim axiologic, Chișinău, Haheu- Munteanu, Efrosinia, Metode ludice de studiere a mediului ambiant, Chișinău, 2014 ROLUL POVEȘTILOR ÎN VIAȚA COPILULUI PREȘCOLAR Prof. Panainte Iulia Colegiul Tehnologic Spiru Haret Piatra Neamț Nicolae Iorga afirma că A citi fără a gândi este a mânca fără a mistui. Spiritul dă afară tot ce nu poate apropia prin munca propriei gândiri. Nicolae Balotă sublinia în lucrarea sa Arta lecturii, faptul că lectura poate să devină un mod de a fi şi că arta lecturii năzuieşte spre producerea unor forme noi. Evident, aceasta depinde de fiecare lector în parte. Mihai Eminescu spunea: Citeşte! Citeşte mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini din care vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii. Cartea reflectă ca o oglindă lungul şir de secole al vieţii omenirii, istoria luptei sale pentru existenţă, pentru un viitor mai luminos, suferinţele, bucuriile, înfrângerile şi biruinţele sale toate. Iubiţi cartea, îngrijiţi-o şi citiţi cât mai mult. Cartea ne este prieten credincios, de nădejde. (G. F. Morozov) În afara cărţii nu poate fi concepută azi o cultură sistematică a individului şi, implicit, a societăţii. O carte o citeşti când vrei, cum vrei şi ori de câte ori vrei. Acest prieten tăcut îţi oferă ori de câte ori ai nevoie acelaşi răspuns fidel la fiecare întrebare şi-l repetă cu nesfârşită răbdare până ce l-ai înţeles. Cartea este atât de înţelegătoare încât atunci când n-ai înţeles-o nu 32

34 se supără, nu jigneşte, te aşteaptă să revii. O regăseşti oricând la fel de credincioasă şi discretă. În acelaşi timp, putem spune că ea poate fi un învăţător care te conduce la bine, te face să te bucuri, să râzi şi să plângi. De aceea trebuie să comentăm puţin rolul ei ca mijloc de educare a omului, începând de la cele mai fragede vârste, din preșcolaritate sau din familie. Cartea îndeplineşte numeroase funcţii. Între acestea, cea mai înaltă menire a cărţii e cea instructiv-educativă. Întregul proces de învăţământ, de la cel preşcolar la cel post-universitar, se bazează pe cartea-manual.transmiterea sistematică şi cât mai completă a cunoştinţelor dobândite de omenire de-a lungul timpului prin stăruitoare eforturi nu se poate face decât prin intermediul şcolii, al cărţilor şcolare. Dar nu numai manualul are o funcţie instructivă. Drumul învăţării şi al citirii unei cărţi nu are sfârşit; toate cărţile bune pot să ne înveţe câte ceva pe planul ştiinţei, tehnicii, artelor, moralei, comportamentului, etc. Cine consideră că după ce a încheiat procesul de învăţământ în şcoală şi a obţinut o diplomă a încheiat totodată şi contactul cu cartea, acela a renunţat la ambiţia progresului. Efortul şi dorinţa spre lectură continuă sistematic, vizând o perspectivă, reprezintă condiţia oricărui succes personal. La baza activităţii umane stă comunicarea verbală iar însuşirea şi dezvoltarea limbajului au loc în procesul comunicării. Copilul trebuie să posede un limbaj corect din punct de vedere fonetic, lexical şi gramatical. Curriculum actual promovează sistemul comunicativ-funcţional, care presupune formarea integrată a capacităţilor de receptare/exprimare orală şi a celor de receptare a mesajului scris şi de exprimare scrisă. Calitatea procesului de comunicare eficientă va duce în final la formarea capacităţii de comunicare corespunzătoare pentru tinerii pe care îi formăm. În ciuda apariţiei noilor mijloace de comunicare, cele existente deja nu vor dispărea, lectura electronică nu va elimina lectura tradiţională care va continua să ocupe o poziţie deosebit de importantă în viaţa oamenilor, iar televiziunea şi calculatorul nu vor înlocui cartea tradiţională, căci aşa cum constata Paul Cornea Lectura mediază o formă de cunoaştere specifică, indispensabilă culturii şi, dincolo de ea, însăşi existenţei sociale. Cartea este o comoară fără preţ, în care unii îşi adună cele mai frumoase gânduri, pentru ca alţii să le poată folosi în voie. Cartea reflectă ca o oglindă lungul şir de secole al vieţii omenirii, istoria luptei sale pentru existenţă, pentru un viitor mai luminos, suferinţele, bucuriile, înfrângerile şi biruinţele sale toate. Cartea ne este prieten credincios de nădejde. Cartea este învăţătorul care te conduce la bine, te face să te bucuri, să râzi şi să plângi. Ea îţi 33

35 oferă posibilitatea să te opreşti mai multă vreme asupra unui pasaj, să te întorci la altul pe lângă care ai trecut în grabă, dar la care simţi nevoia să revii, să meditezi îndelung în timpul lecturii şi după ce ai terminat-o, să reiei cartea oricând doreşti. BIBLIOGRAFIE: 1. AL. Roşca: Creativitatea, Colecţie, Orizonturi, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti U. Şchiopu: Psihologia Copilului, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti C. Cojocaru: Creativitate şi inovaţie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti E. Claparedé: Psihologia copilului şi pedagogia experimentală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti N. Bârsan: Jocuri didactice specifice dezvoltării limbajului şi comunicării orale a preşcolarilor mari, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1995 POVESTEA ȘI PERSONAJUL DE POVESTE Prof. Corbu Maria- Magdalena Colegiul Tehnologic Spiru Haret, Piatra Neamț În limba greacă, există cuvântul paramythi. Este un cuvânt compus din para=pe lângă, în afară şi mythos=mit, deci "în afara mitului, pe lângă mit". În limba greacă, paramythi înseamnă poveste, basm. Construită pe premise reale şi pe opoziţii de tipul bine rău, adevăr minciună, înţelepciune prostie, hărnicie lene etc., povestea reflectă experienţa de viaţă şi valorile unui popor, pe care le cultivă prin mesajul care transpare din acţiunile prezentate şi din modalitatea de implicare în acestea a diferitelor tipuri de personaje. Referindu-se în egală măsură la folclorul european şi cel românesc, B.P. Hașdeu spune: povestea este,,orice fel de naraţiune, fie legendă, fie snoavă, fie anecdotă, în care nu se întâmplă nimic miraculos sau supranatural, în timp ce în basm, supranaturalul constituie un elemen aesenţial. 34

36 Având ca sursă de inspiraţie aspectele vieţii, în frumuseţea şi complexitatea ei, basmele şi poveştile nu pot fi tratate, interpretate separat. Autorii de basme şi- au numit creaţiile lor poveşti: Ion Creangă - Povestea lui Harap-Alb, Poveştile lui Charles Perrault, Poveştile Fraţilor Grimm, Poveştile lui H. Chr. Andersen. La începutul anilor 1800, Fraţii Grimm au dat adunat şi analizat o colecţie de poveşti populare de largă circulaţie şi au observat existenţa unor analogii mitice, incidente miraculoase, întâlnite în poveştile unor popoare care n-au venit niciodată în contact unele cu altele. Astfel, se poate vorbi despre universalitatea poveştilor, identitatea aspiraţiilor tuturor oamenilor, înclinaţia spre miraculos, fabulos, feeric. Numită şi basm (din sl. basmu: născocire, scornire), povestea este răspândită într-un număr enorm de variante la toate popoarele. Caracteristicele poveştii se pot determina fără a recurge la noţiuni de teoria literaturii, prin întrebări: Ce? Cu cine? De ce? Cum? Acţiune / cauză Împotriva cui? În ce scop? Cine? Când? - Cine povesteşte? / autorul - Ce povesteşte? O întâmplare, întâmplări, o acţiune, cine săvârşeşte acţiunea? / oameni, animale cărora li se atribuie însuşiri omeneşti. Bineînţeles că educatoarea are datoria de a le explica copiilor că oamenii şi animalele care săvârşesc acţiunea într-o operă literară se numesc personaje. În mod firesc, copiii se simt atraşi de spiritul binelui şi participă afectiv la ceea ce se prezintă în operă, trăind un moment de satisfacţie în momentul victoriei binelui. Etimologic vorbind, termenul de "personaj" provine din limba italiană, "personaggio" și se traduce cu fiecare dintre persoanele care iau parte la acţiuni desfăşurate în cadrul unor opere literare. Pentru a crea o poveste, autorul porneşte de la o realitate concretă întâlnită în viața oamenilor, cu durerile și bucuriile ei, dar și de la unele "tărâmuri îndepărtate", imaginare. Această realitate este transformată de imaginaţia creatoare a povestitorului, recreată artistic, filtrată de sensibilitatea, talentul și personalitatea autorului, apoi transfigurată în poveste, ca opera literară cu o valoare estetică. Preşcolarii sunt fermecaţi de lumea fantastică a basmelor şi povestirilor, le 35

37 ascultă cu aceeaşi plăcere, chiar dacă sunt repetate şi îşi manifestă întotdeauna dorinţa ca ele să dureze cât mai mult. Prin poveşti, copiii reuşesc să se elibereze de impresiile nemijlocite şi au posibilitatea să- şi reprezinte obiecte şi fenomene pe care nu le- au perceput niciodată. Cu ajutorul lor, se exersează modalităţile de prelucrare a reprezentărilor în imaginaţie, se face transpunerea în lumea acestor fiinţe în care eroii acţionează în concordanţă cu imaginaţia fecundă a copiilor, în care fiinţele apropiate şi îndrăgite (căţeluşul, iepuraşul) sunt întotdeauna bune, puternice şi îndrăzneţe, în care binele şi dreptatea triumfă. Educaţia răspunde atât cererii sociale cât şi nevoilor şi aspiraţiilor individuale. Presupune eliberare de energiilor lăuntrice, prin implinirea armonioasă şi creatoare, a insecuritaţii, inferiorităţii şi dependenţei pe care le poate simţi fiinţa umană într-o societate aflată într-o schimbare rapidă. Bibliografie: 1. Hașdeu, B.P., (1970) art.,,basm în Etymo Logicum Magnum Romanise, (pagini alese), Editura Minerva, 1, pp Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000 LECTURA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR Prof. Panțîr Violeta Școala Gimnazială Nr.1 Bicaz Cetim ca să trecem examene, ca să omorâm timpul sau cetim din profesiune. Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informaţie sau de contemplaţie Mircea ELIADE Lectura este precum vinul vieții,acea băutură a cărei savoare este benefică. Există două lumi, realitatea și fantezia. Realitatea este ploaia care atacă sufletul cu dorință de înghețare, însă, fantezia este caldura soarelui,este acea realitate susținută de vise,ceva fals dar dulce. Fiecare persoană își iubește propria lume în care si-a ales să deschidă ochii și să o atingă. Indiferent de lectură,științifică sau narativă, frazele cărții ne formează. 36

38 Cititul ne înaltă capacitatea minții, ne dezvoltă modul de gândire și ne face oameni. Cuvintele bine alese, genul ala de cuvinte care reușesc să contureze un subiect, acelea sunt precum vitaminele.ne țin în viață și ne oferă sănătate. Totusi,lectura are o vârstă,subiectul are un nivel, totul are o limită de ani. Un copil va alege fantezia și îl va ajuta să supraviețuiască intr-o realitate macabră pentru el. Cititul îi va dezvolta vocabularul și îi va extinde cunoștințele pregătindu-l pentru maturitatea propriu-zisă în care este forțat să intre. Aiurea?Nu.Lectura maturității devine mult mai logică, dar nu-si va pierde dulceata - savoarea literelor aranjate pe o pagină virtuală sau reală.totusi,ceva se schimba, cărțile se schimba,sunt altfel. Maturitate nu? Daca am fost deja formați,pentru ce mai citim?pentru noi.depășirea valorilor nu are o limita,este intr-un continuu progres. Frazele înșirate ordonat intr-un roman oferă viziuni noi,senzatii minunate pe care nu le vom uita. Cărțile ne ajuta să ne cunoastem pe noi dar prin ochii altora, ne pot motiva și ne pot schimba. Minunat,nu?În paralel,acestea susțin istoria, ne oferă trecutul, nu ne lasă sa-l pierdem. Lectura este o harta a culturii,cu cat explorezi mai mult,cu atat te aproprii de succes. Succesul muncii cu cartea (lecturii) necesita dobandirea de catre elev (student) a unei tehnici adecvate si eficiente de studiu. Lectura eficienta implica o tehnica de munca intelectuala. Aceasta tehnica necesita insusirea unor modalitati si procedee de documentare, de studiu si investigatie informationala, precum si formarea capacitatilor si deprinderilor de a realiza o lectura elevata si un randament intelectual, de a insusi stiinta de a citi, de a face o lectura eficienta. Tehnica lecturii eficiente este legata nemijlocit de indeplinirea unor cerinte, printre care se pot evidentia: a) o lectura relativ completa si eficienta este necesar sa inceapa cu studiul anumitor surse de informatii: mai intai cu sursele de informatii primare - manuale, cursuri, tratate si studii din revistele de specialitate, apoi cu sursele de informatii secundare - prelucrari de date, sinteze, buletine informative, culegeri de probleme si recenzii si la urma cu sursele de informatii tertiare - conferinte, expuneri, simpozioane, mass-media etc; b) formarea capacitatii de a selecta cele mai importante date pentru studiul unei teme sau rezolvarea unei probleme, aceasta fiind ceruta de cresterea continua a volumului de informatii, conditie legata de descoperirea si intelegerea semnificatiilor de specialitate sub raport ideatic si aplicativ; 37

39 c) in conditiile unor surse multiple de informare, este necesar sa se imbine studiul notitelor de la curs (lectii), cu studiul nemijlocit al cartii, cu studiul informatiilor oferite de sistemele informative moderne - bancile de date, filmotecile, discotecile, Internetul etc, asigurandu-se baza tehnico-materiala necesara limbajelor si tehnicilor de dialogare si operare cu aceste mijloace moderne de stocare si transmitere (obtinere) a datelor; d) studierea atat a surselor de informare interne in limba romana - carti, reviste etc. si traduceri din limbi straine, cat si studiul surselor externe, adica studiul cartilor, revistelor etc. in limbi straine, aceasta necesitand insusirea acestora; e) sa se citeasca cu un scop bine precizat (imbogatirea cunostintelor, aprofundarea lor, asigurarea aportului teoretic al unei activitati practice etc); f) sa se citeasca cu pasiune si traire intelectuala, cu vointa de a obtine rezultate superioare in invatare, studiul de specialitate sa se faca cu spirit critic stiintific, in sensul de a interpreta si verifica autenticitatea si verdicitatea adevarurilor, transformandu-le in convingeri stiintifice; g) sa se citeasca mai intai textul integral, urmarind evidentierea ideilor (problemelor) importante (esentiale), apoi sa se citeasca textul pe secvente informationale, pas cu pas, asigurandu-se intelegerea si aprofundarea celor studiate, insotite de demonstratii, exercitii, calcule, aplicatii etc, iar la urma sa se reciteasca integral textul, pentru a realiza unirea (structurarea) datelor esentiale intr-un ansamblu informational unitar; o asemenea lectura sintetico-anali-tico-sintetica este ceruta indeosebi de textele noi complexe, care prezinta anumite dificultati de studiu; h) sa se citeasca mult, zi de zi, pentru a asigura completitudinea si temeinicia studiului, evitand lectura in asalt", in preajma etapelor de evaluare, a carei finalitate este de scurta durata si ineficienta. Prieteni buni, cărți bune și o conștiință adormită: așa arată viața ideală Mark Twain 38

40 ÎN LUMEA POVEȘTILOR Profesor pentru invatamantul primar si prescolar, Popa Florentina ScoalaGimnaziala Pr.Gh.Sandulescu Dragomiresti Copilului i se oferă modele de exprimare corectă încă de mic.perioada educației timpurii și primii doi ani ai școlarității mici și timpurii și primii doi ani ai școlarității mici sunt anii în care copii se familiarizează cu primele noțiuni de limbă, fără a le defini sau denumi, operează cu aceste elemente de construcție a comunicării intuitiv. Limba poate fi definită ca un ansamblu de mijloace fonetice, lexicale și gramaticale, organizate în sisteme, servind ca instrument de comunicare între membrii unei comunități lingvistice. Domeniului limbă îi sunt circumscrise elementele de construcție a comunicării, al căror studiu începe în clasele primare și se continuă în clasele gimnaziale, cu scopul formării competențelor de comunicare a unor mesaje diverse. Treptat elevii învață in orice act de vorbire este o structură complexă, ale cărei elemente componente se intercondiționează și se completează unele pe altele, cunosc logica limbii ca mijloc de comunicare, se deprind sa folosească limba română corect și conștient. Finalitatea studiului limbii române în școală este formarea unor buni utilizatori de limba română, folosită ca mijloc de comunicare, cât și ca modalitate de cunoaștere. Comunicarea orală și scrisă se perfecționează prin aplicarea în vorbire și în scriere a cunoștințelor de limbă, vizând corectitudinea gramaticală, ortoepică, ortografică și de punctuație a comunicării, care stimulează pozitiv capacitatea de comunicare. Folosirea cunoștințelor gramaticale pentru dezvoltarea și nuanțarea exprimării orale și scrise formează, de fapt, comunicarea gramaticală.,, Prin comunicarea gramaticală înțelegem formarea abilității de înțelegere a funcționării limbii, precum și utilizarea conștientă a sistemului de relații gramaticale în vederea deprinderii unei exprimări elaborate, atât în variantă standard, cât și în cea expresivă, afectivă, subiectivă. Acest fapt presupune o atitudine conștientă a celui ce se exprimă în raport cu exercitarea normei corecte, dar și a abaterii de la normativ în comunicare ( Anton Ilinca- Metodica limbii române în învatământul primar,multimedia Arad, 1998,pp ). La baza studiului limbii, a însușirii noțiunilor gramaticale, stă principiul concentric, conform căruia elevii reiau, pe un plan superior, noțiuni învățate anterior. 39

41 Împărțirea pe cicluri curriculare respectă stadializarea dezvoltării intelectuale(conform teoriei psihogenetice a lui Jean Piaget), ciclul achizițiilor fundamentale ii corespunde etapa pregramaticala( anterioară studiului gramaticii), iar etapa gramaticală începe în clasa a III-a, odată cu începutul ciclului de dezvoltare. Pentru învățarea sistematică a funcționării limbii și a însușirii abilităților de comunicare normativă și intenționat nenormativă, demersul didactic inductiv urmează trei etape: etapa de observare, de descoperire și de exersare empirică, etapa de învățare a noțiunilor și de formulare a definițiilor și regulilor, etapa de consolidare și de aplicare a cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor în exprimarea orală și scrisă: TEST DE EVALUARE UNITATEA ÎN LUMEA POVEŞTILOR LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ OBIECTIVE DE EVALUARE: O1: să formuleze răspunsuri la întrebări legate de text ; O2 : să identifice cuvintele care nu sunt substantive; O3: să identifice substantivele dintr-un text; O4: să scrie corect propoziţia dată ; O5: să realizeze o compunere după o ilustraţie. PARTEA I: Se dă textul : Într-un sat mic, trăia odată un băieţel pe nume Ionică. Avea atât de multe jucării, încât nu mai ştia cu care să se joace. Într-o zi, lângă Ionică s-a mutat o familie care avea trei copii. Copiii l-au văzut pe Ionică şi l-au invitat în camera lor să se joace. Acolo Ionică făcu ochii mari, pentru că erau foarte puţine jucării. -Nu aveţi mai multe jucării?întrebă el. -Nu, răspunse Lucian. Ştii, nu avem prea mulţi bani. Noi inventăm tot timpul jocuri noi. Se jucară foarte frumos, iar Ionică s-a simţit foarte bine. Când se întoarse în camera lui îşi zise că ar fi bine să le dea noilor săi prieteni din jucăriile sale. Le ceru voie părinţilor, apoi începu să sorteze jucăriile pe care urma să le dăruiască. Iulia, Nicuşor şi Lucian se bucurară de cadouri şi îi mulţumiră lui Ionică. 1. Scrie simbolul : acolo unde începe introducerea, simbolul acolo unde începe cuprinsul şi simbolul acolo unde începe încheierea. 40

42 2. Răspunde la întrebările : a) Unde locuia Ionică? b) De ce a făcut Ionică ochii mari? c) Ce părere aveţi de ceea ce a făcut Ionică pentru cei trei copii? PARTEA a II-a: 3. Completează tabelul de mai jos cu substantivele din ultimele două alineate din text: Substantivul Felul Numărul Comun Propriu Singular Plural 41

43 4. Rescrie corect următoarea propoziţie: Înpăratul a loat un bucet de brînduşe pentru fica lui, ileana. 5. Realizează o compunere de rânduri după următoarea ilustraţie : Cristea S., Cojocaru- Borozan M., Sadovei L., Papuc L., Teoria și praxiologia cercetării pedagogice, Editura Didactică și Pedagogică R.A., 2016 Mariana Norel, Metodica predarii limbii si literaturii romane in invatamantul primar,brasov 2010 POVESTEA, PERSONAJUL DE POVESTE ȘI LECTURA- O TRIADĂ DE SUCCES Prof. Savu Rodica Școala Gimnazială Nr. 1 Bicaz În aceastã lume în permanentã schimbare, aflatã sub presiunea competițiilor de orice fel, pãrintii, educatorii, oamenii de afaceri, comunitãtile locale, statele și guvernele naționale se strãduiesc împreunã sã încurajeze sistemele de îmbunătătire a educatiei, pentru a-i ajuta pe copii să se dezvolte. Și cum oare se poate copilul dezvolta mai frumos, decât trăind în 42