Noul Testament pentru omul obişnuit, îşi propune ca Evangheliile şi Apostolii să poată fi citite cu uşurinţă, şi înţelese, în timp scurt

Transcriere

1 NOUL TESTAMENT CREŞTIN DOCOLINA Mihăilă Noul Testament Creştin se adresează celor care-l citesc, iar Cartea Creştină sau Noul Testament pentru cei mulţi celor care cunosc doar fragmente. Citatele cu * sunt pentru cunoscătorii care se întreabă: de ce lipsesc unele versete? Sunt antonime, iar în locul lor sunt versetele creştine cu asterisc. Am omis textele străvechi, textele neconvingătoare şi anticreştine, care vin în contradicţie cu gândirea, fapta şi învăţătura creştină. Învăţătura creştină trebuie propovăduită celor mulţi, care n-au studii teologice, de aceea am scris-o să fie accesibilă, nu sub o formă abstractă şi stufoasă, împănată cu neamuri, versete străvechi din V.T. care-i va îndepărta de credinţa creştină. Scrisorile lui Pavel au mesaje şi frumuseţi deosebite, dar foarte puţini le înţeleg aşa cum sunt scrise în N.T. Evangheliile cunoscute azi, nu sunt cele scrise de apostolul Pavel (Paul) pentru alte popoare, ci sunt cele selectate de leviţi şi farisei, fiindcă erau interesaţi să facă cunoscut V.T. şi neamurile, nicidecum învăţătura creştină. 1

2 CUPRINS De ce Noul Testament Creştin...3 Evanghelia după Matei 13 Evanghelia după Marcu 42 Evanghelia după Luca 46 Evanghelia după Ioan 60 Faptele Apostolilor 75 Scrisoarea (epistola) lui Pavel către romani 88 Prima scrisoare a lui Pavel către corinteni 96 A doua scrisoare a lui Pavel către corinteni 102 Scrisoarea lui Pavel către galateni 107 Scrisoarea lui Pavel către efeseni 110 Scrisoarea lui Pavel către filipeni 113 Scrisoarea lui Pavel către coloseni 115 Prima scrisoare a lui Pavel către tesaloniceni 117 A doua scrisoare a lui Pavel către tesaloniceni 119 Prima scrisoare a lui Pavel către Timotei 120 A doua scrisoare a lui Pavel către Timotei 123 Scrisoarea lui Pavel către Tit 125 Scrisoarea lui Pavel către Filimon 126 Scrisoarea lui Pavel către evrei 126 Scrisoarea sobornicească a lui Iacov 128 Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 130 A doua scrisoare sobornicească a lui Petru 132 Prima scrisoare sobornicească a lui Ioan 134 A doua scrisoare sobornicească a lui Ioan 136 A treia scrisoare sobornicească a lui Ioan 136 Scrisoarea sobornicească a lui Iuda, fratele lui Iacov (Iacob) 136 Apocalipsa 136 Bibliografie 144 2

3 DE CE NOUL TESTAMENT CREŞTIN S-au folosit următoarele prescurtări şi semne: N.T. ~ Noul Testament; V.T. ~ Vechiul Testament; Ioan 14A /14,9 ~ Evanghelia după Ioan, capitolul 14 subcapitolul A; 14,9 arată că textul original din N.T. se găseşte în Evanghelia după Ioan capitolul 14, versetul 9; [ ] ~ Explicaţia unor cuvinte sau sensuri, pentru a înţelege mai bine textul; Cine cunoaşte explicaţia nu trebuie s-o citească, este scrisă cu litere mai mici. [Mărime 10] Semnul * (asterisc) arată că un capitol, subcapitol, text din Evanghelii sau apostoli, înlocuieşte un capitol, subcapitol sau verset, fiind antonime, [Versetele considerate în raport cu altele, au înţeles exact opus.] sau le completează pentru o mai bună înţelegere. Noul Testament Creştin se adresează celor care-l citesc, iar Cartea Creştină sau Noul Testament pentru cei mulţi celor care cunosc doar fragmente. Citatele cu * sunt pentru cunoscătorii care se întreabă: de ce lipsesc unele versete? Sunt antonime, iar în locul lor sunt versetele creştine cu asterisc. Am omis textele străvechi, textele neconvingătoare şi anticreştine, care vin în contradicţie cu gândirea, fapta şi învăţătura creştină. Învăţătura creştină trebuie propovăduită celor mulţi, care n-au studii teologice, de aceea am scris-o să fie accesibilă, nu sub o formă abstractă şi stufoasă, împănată cu neamuri, versete străvechi din V.T. care-i va îndepărta de credinţa creştină. Scrisorile lui Pavel au mesaje şi frumuseţi deosebite, dar foarte puţini le înţeleg aşa cum sunt scrise în N.T. Evangheliile cunoscute azi, nu sunt cele scrise de apostolul Pavel (Paul) pentru alte popoare, ci sunt cele selectate de leviţi şi farisei, fiindcă erau interesaţi să facă cunoscut V.T. şi neamurile, nicidecum învăţătura creştină. Dumnezeul Iisus Cristos S-a născut în anul 1 în Betleem (Oraş în Iudeea antică, azi Israel.) din Fecioara Maria, prin Duhul (Spiritul) Sfânt. (Matei 1B /1,18-25) Creştinii sărbătoresc Naşterea Domnului Iisus Cristos la 25 Decembrie şi este cunoscută şi ca sărbătoarea a Crăciunului. Anii dinainte de naşterea Sa se numesc anii înainte de Cristos (î.c.), iar după naşterea Sa se numesc anii de după Cristos (d.c.), acelaşi lucru însemnând înaintea erei noastre (î.e.n.), respectiv era noastră. (e.n.) Poate fi scris A.D. [Anul Domnului] urmat de anul în care ne aflăm de la naşterea Domnului Cristos. Anul 2033 poate fi scris: A.D când se împlinesc două mii de ani, de la Învierea Domnului Iisus Cristos. Numele de creştin vine de la Cristos. Cine respectă învăţătura Dumnezeului Iisus Cristos se numeşte creştin. În Antiohia [Oraş în Siria antică, fondat în anul 300 î.c. Azi Antakya oraş în Turcia.] prima dată ucenicii s-au numit creştini. (Fapte 11,26) Oricine este împotriva învăţăturii creştine şi împotriva Dumnezeului Iisus Cristos, se numeşte anticreştin, anticrist sau antihrist. Iisus Cristos este Dumnezeu devenit Om, Învăţătorul şi Mântuitorul oamenilor. Cât a fost [Fiind duh, Dumnezeu este permanent cu oamenii. (Ioan 4A /4,20-24; Matei 28,20)] pe pământ, ca Om, a vindecat oamenii şi învăţa lumea despre adevăr. Învăţătura Sa venea în contradicţie cu învăţătura V.T. şi a acelor vremi. Din această cauză a fost răstignit pe cruce, a murit şi a fost îngropat. Cristos a înviat după trei zile, iar după patruzeci de zile S-a înălţat la cer. [Sa transformat în Duh (Spirit) anul 33.] Despre viaţa Sa pe pământ, faptele Sale, vorbeşte Cartea Creştină. [Noul Testament] Învăţătura creştină a Dumnezeului Iisus Cristos, se găseşte în Evanghelii şi scrisorile (epistolele) apostolilor, majoritatea a apostolului (Paul) Pavel (3-67 d.c.) către: romani, corinteni şi altele. Prin faptele şi scrisul său, apostolul Pavel a fost un 3

4 om adevărat şi un exemplu bun oamenilor. Scrisorile soborniceşti [Întemeiate pe hotărârile Sinoadelor Ecumenice, Sinodale.] au fost publicate în urma hotărârii Sinoadelor Ecumenice. Primul Sinod Ecumenic s-a ţinut la Niceea [Oraş antic, azi Iznik în Turcia.] în anul 325 d.c. Sinodul II la Constantinopol [Oraş antic azi Istambul în Turcia.] în anul 381. Aceste două Sinoade au stabilit şi alcătuit Crezul: Cred într-unul Dumnezeu Sinodul III s-a ţinut la Efes (431); Sinodul IV la Calcedon (451); Sinodul V la Constatinopol (553); Sinodul VI la Constatinopol (680); Sinodul VII s-a ţinut la Niceea în anul 787. După separarea de Biserica Creştin Ortodoxă în anul 1054 d.c. Biserica Catolică a mai ţinut Sinoade Ecumenice, dar numai cu episcopii catolici. Le-am arătat Evanghelia Creştină pe care o propovăduiesc celor mai cunoscute popoare, ca adevărul Evangheliei Creştine să rămână neclintit în voi. Cei care sunt mai de seamă, oricine ar fi fost ei cândva, nu mă priveşte; cei mai de seamă n-au adăugat nimic Evangheliei mele. [Evanghelia Creştină scrisă de apostolul Pavel.] Evanghelia Creştină pentru alte popoare mi-a fost încredinţată mie, iar lui Petru pentru cei tăiaţi împrejur. (Galateni 2,1-8) S-au găsit, zice-se, manuscrise cu o Evanghelie scrisă de Iuda Iscarioteanul, dar că acesta n-ar fi drac, cum zice Iisus, ci chiar înger. <Eu am ales pe cei doisprezece ucenici, dar pe Iuda Iscarioteanul lăcomia l-a transformat în drac. (Ioan 6C /6,70> Fiecare popor are o Iudă sau mai mulţi, dar spre deosebire de alţii, blamatul Iuda recunoşte: Am greşit! (Matei 27A /27,4) Vremuri grele vor veni, vor veni oameni răi cu înfăţişare de credincioşi creştini adevăraţi, dar tăgăduind puterea învăţăturii şi a credinţei creştine. (II Timotei 3,1-5) Sunt mulţi amăgitori, buimăcind familii întregi pentru un câştig urât. De aceea, mustră-i aspru să fie sănătoşi în credinţa creştină, să nu se ţină de basme evreieşti şi de porunci date de oameni care se întorc de la adevăr. (Tit 1,10-14) Vom mai avea parte de multe descoperiri, care să ne convigă că alba este neagră, dar nu vom găsi Evanghelia Creştină, scrisă de apostolul Pavel. Evanghelia pe care v- am vestit-o noi este Evanghelia Dumnezeului Iisus Cristos Evanghelia Creştină vestită de mine nu este de la om, căci am primit-o prin descoperirea Domnului Iisus Cristos. (Galateni 1,6-12) În schimb, se găsesc manuscrise, se scriu cărţi ficţiune, [Născocire produsă de imaginaţia cuiva.] se fac filme şi piese de teatru anticreştine, care chipurile, sunt şi adevărate. Se ţin obiceiuri şi sărbători păgâne, unele aduse de aiurea, cu: vrăjitori, vampiri, vârcolaci, draci, stafii şi alte arătări, ce înfricoşează şi întunecă sufletul copiilor, ducând la anticreştinism. A fost o vreme când am scăpat de stafii, dar unii vor cu tot dinadinsul să le aducă înapoi. Omul este liber să urmeze orice religie doreşte, poate discerne propriul lui adevăr, şi această libertate nu trebuie îngrădită, că: Fiecare om va răspunde pentru el în faţa lui Dumnezeu. (Romani 14,12) Unii sunt împotriva crucii şi icoanelor creştine, dar au ca icoane: banii, animale, vicii, telecomanda TV, mausul computerului, telefonul mobil, bibelouri, pietrii miraculoase, globuri de cristal, pitici din lut, care ar proteja casele de duhurile rele. Unele dintre cele enumerate mai sus ne sunt necesare, dar nu trebuie să devină idolii omului. Crucea Creştină şi icoanele creştine, pentru cei care cred, protejează casele creştinilor de mii de ani. Dacă ne-am fi născut într-o familie cu o altă religie, religia aceea era bună, deci să nu condamnăm pe nimeni că urmează o altă religie, dar nu trebuie lăsat ca simbolul creştin: Crucea Creştină să fie înlăturat. 4

5 Crucea Roşie Internaţională (C.R.I.) s-a înfiinţat în 1863 [Fondatorul C.R.I. este Henri Dunant, filantrop eleveţian, ] şi are sediul în Elveţia. Unii dintre voluntarii C.R.I. au murit, mor şi azi în diferite zone periculoase din lume, pentru a ajuta oamenii, fără a ţine cont de credinţa lor religioasă, ca Samarineanul milostiv. (Luca 10B /10,29-37) Simbolul creştin Crucea Roşie a fost înlocuit de pe noile salvări, din unele instituţii medicale cu un simbol necreştin. Se elimină simbolurile credinţei creştine, ca să ne întoarcem la basmele cele lumeşti şi băbeşti (I Timotei 4,7-8), la epoca de piatră, pentru că lumea ignorantă devine turmă şi poate fi uşor manipulată. Când vedem simbolul creştin CRUCEA, ne vin în minte cuvintele Dumnezeului Iisus Cristos: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa! (Ioan 14A /14,6) Cu alte cuvinte, Dumnezeul Iisus Cristos ne spune: Pentru mântuirea lumii M-am Întrupat, [Am luat trup omenesc.] venind ca Om pe Pământ, am străbătut Calea Crucii, v-am arătat Adevărul, fiindcă: Eu sunt Dumnezeul Vieţii şi Dumnezeul celor vii. Nu sunt Dumnezeul celor morţi! (Marcu 12C /12,27), orice nume ar purta ei, fiindcă Eu sunt mai înainte de a fi fost vreun om pe pământ. (Ioan 8B /8,58) Când citiţi Noul Testament Creştin luaţi N.T., dacă doriţi, pentru a vă convinge de exactitatea celor scrise. Am respectat învăţătura şi mesajul evanghelic creştin, folosind cuvintele din zilele noastre în limba română, fără a scrie versetele cuvânt cu cuvânt, fie că sunt scrise cu, sau fără ghilimele. Versetele citate în titlu sau subtitlu, sunt încadrate de semnele <.> Propoziţiile atribuite Dumnezeului Iisus Cristos încep cu liniuţă de dialog. În limba română contemporană, [Limba vorbită în zilele noastre.] epistolă este un cuvânt învechit, cuvântul corect este scrisoare. Nimeni să nu vă înveţe altă învăţătură, decât învăţătura sănătoasă creştină a Domnului nostru Iisus Cristos. (I Timotei 6,3-4) Nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Cristos. (I Corinteni 3,10-11). Feriţi-vă de învăţătura fariseilor şi saducheilor! (Matei 16A /16,6-12) Unii nu se pot despărţi de trecut, dar ne vor demonstra că negrul este alb sau cum ar trebui citite anumite versete, ca să le înţelegem iar ei să aibă totdeauna dreptate dând explicaţii ilogice, cum fac unii la tribunal. Din păcate unii judecători şi credincioşi îi cred, fireşte din motive diferite. Dacă citeşti textul: Ana are două mere! numai dacă ai alte scopuri afirmi că are zece. Prin folosirea versetele antonime, unele călăuze (Matei 15,14; Luca 6,39) profită şi în loc să-i înalţe, pe unii oameni îi trag înapoi, dar fiecare îşi va lua plata pentru ce face. De mii de ani, unii conducători religioşi şi politici profită de cei naivi, dar le vine şi lor vremea la întoarcere pe pământ ca om şi: Cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. (Matei 7A /7,2) Cei dintâi vor fi cei din urmă, dacă au făcut ticăloşii. (Matei 19D /19,30) Înţelepciunea dată de Dumnezeu, trebuie folosită şi pentru a învăţa şi lumina pe cei neânţelepţi nu să fie înşelaţi cu poveşti de spus la copiii de grădiniţa, de aceea unii credincioşi fac lucruri reprobabile conform V.T. Dacă citiţi nuvelele Sănduţa şi Vecina scrise de Ion Agârbiceanu ( , prozator român.) în urmă cu un secol, parcă timpul s-a oprit, vezi şi azi sănduţe şi vecine ca cele descrise de prozator, iar răstignirea în secolul XXI de la Tanacu, arată unde poate duce ignoranţa, fanatismul religios, frica şi superstiţia. Evanghelile cunoscute azi, nu sunt cele scrise de apostolul Pavel (Paul) pentru alte popoare, ci sunt cele selectate de leviţi şi farisei, fiind împănate cu neamuri şi versetele V.T. că leviţii şi fariseii erau interesaţi să facă cunoscut V.T. şi neamurile, nicidecum învăţătura creştină. Vedem şi azi creştinatori care periază personajele V.T. şi pe ei înşişi cu predici alambicate, care nu folosesc nimănui, dar sunt lăudaţi pentru predica deasă şi 5

6 lungă, care-i o repetare plictisitoare a basmelor celor lumeşti şi băbeşti (I Timotei 4,7-8) din V.T. O mică parte a versetelor anticreştine din N.T. încadrate de semnele <.> N.T. cunoscut azi, are ca şi V.T. două secţiuni: pentru uz intern şi uz extern, adică pentru credincioşi, dar, în această variantă, secţiunea pentru uz intern este sub forma versetelor antonime scrise cu asterisc. (*) Matei 1,1-17: <Neamurile> acestui capitol neagă dumnezeirea Domnului Iisus Cristos. Citatele cu asterisc * sunt antonime, înlocuiesc versetele Matei v.1-17 şi arată opusul lor. * - Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam! (Ioan 8B /8,58) * De înşirări de neamuri... fereşte-te, că sunt nefolositoare şi lipsite de temei. (Tit 3,9) Matei 4,1-11: <Ispitirea> de către dracul imaginar, putea fi făcută doar unui pământean ignorant, dar Dumnezeul Iisus Cristos este ispitit pentru a-i nega dumnezeirea Sa. Citatele cu * arată altceva: Dacă Dumnezeul Iisus Cristos a fost ispitit, pământenii n-au nici o şansă în faţa dracului, dar aşa se poate manipula şi băga frica în cei mulţi. Dracul a devenit bau-bau [Cuvânt care imită urletul lupului.] pentru unii oameni, ca aceştia să nu vadă pe oamenii dracului, care: Sunt îmbrăcaţi în piele de oaie dar în realitate sunt lupi. (Matei 7C /7,15) Cine crede în existenţa dracului (satana), de el are parte şi-l ajută. Poporul român îl numeşte Ducă-se pe pusti! de unde a fost adus. Satan înseamnă ură. Cuvântul provine din limba caldeeană, vorbită de populaţia antică din sudul Mesopotamiei, cu şapte sute de ani î.c. Închipuitul drac sau satana, are şi merite fiindcă totdeauna-i de vină pentru relele făcute de om, însă omul este vinovat, dar dă vina pe necuratul că îşi bagă coada. Dacă face ceva rău zice: Dracu m-a pus! el este de vină dar drac mai mare ca omu dracului, nu există. Poporul român a crezut că dracul fiind bărbat nu poate fi destul de rău. Şi atunci a creat pe: mama dracului! (N. Iorga, , istoric, scriitor, publicist şi om politic român.) Matei 4,8-9: Dracul îi zice Domnului Iisus Cristos: <Toate împărăţiile lumii Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina.> Este un dialog absurd, să inducă frica, şi contrazice în mod flagrant gândirea logică şi bunul simţ, în care un chiriaş ar zice propietarului: Îţi dau ţie casa, dacă faci ce-ţi spun eu. * Dumnezeu a făcut lumea şi toate cele ce sunt în ea. (Fapte 17,24-27) * - Eu şi Dumnezeu Tatăl una suntem! (Ioan 10,30) Matei 5,17: <N-am venit să stric Legea şi prorocii, ci să împlinesc Legea V.T.> * - Legea V.T. şi prorocii au fost până la Ioan (Luca 16B /16,16) * - Acesta este Sângele Meu al Legii creştine! (Matei 26D /26,28) * Creştinii nu trebuie să urmeze Legea Vechiului Testament. (Fapte 15,24-29) * - Toţi câţi au venit mai înainte de Mine, sunt hoţi şi tâlhari. (Ioan 10,8-9) * - Feriţi-vă de învăţătura fariseilor şi saducheilor! (Matei 16A /16,6-12) cerurilor.> Matei 5,19: <Cine va strica aceste porunci, foarte mic se va chema în împărăţia 6

7 * - Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru. (Luca 17C /17,20-21) Matei 5,34-35: <Dumnezeu are tronul în cer şi stă cu picioarele pe pământ.> Dumnezeu nu este uriaşul din străvechile basme, rege sau împărat tiran, ci este duh necuprins în timp şi spaţiu. Dumnezeu a devenit cuprins, doar prin Iisus Cristos când S-a Întrupat, făcându-se Om. * - Dumnezeu este duh (spirit). (Ioan 4A /4,24) Matei 9,12: <Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci doar cei bolnavi.> Omul înţelept merge la doctor, sănătos fiind, pentru a-şi face cel puţin o dată pe an un control medical, că o eventuală boală dacă nu este descoperită din timp, devine cronică şi este foarte greu de vindecat, poate imposibil. Ne costă mai puţin să prevenim boala, decât s-o vindecăm. Dumnezeu ne-a dat minte, trebuie s-o şi folosim. Cei care au sufletul bolnav, trebuie să meargă cu încredere şi la medicii pământeni care le pot vindeca sufletul. * Oare de animalele voastre se îngrijeşte Dumnezeu? (I Corinteni 9A /9,9) Matei 10, 5: <Să nu mergeţi în calea păgânilor, şi nici în cetăţi samarinene să nu intraţi.> * Mântuitorul Iisus Cristos doreşte ca toţi oamenii să se mântuiască. (I Timotei 2,3-4) * - Fiul lui Dumnezeu a venit să caute şi să mântuiască pe cel rătăcit! (Matei 18A /18,11) Matei 10,24: <Nu-i ucenic mai presus de învăţătorul său...> Dacă ucenicul nu-şi depăşeşte învăţătorul, lumea bate pasul pe loc. Fariseii vor asta, dar Iisus ne avertizează: * - Feriţi-vă de învăţătura fariseilor şi saducheilor! (Matei 16A /16,6-12) * - Fariseilor, sunteţi călăuze oarbe! Preferaţi să moară lumea, decât să vă schimbaţi voi. (Luca 16B /16,14-17) Matei 10, 34: <Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ, n-am venit să aduc pace ci sabie. (Sic!> * - Pace vouă! (Ioan 20C /20,19) * - Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. (Matei 5A /5,9) Matei 11,11: <Dintre cei născuţi din femei, nu este unul mai mare decât Ioan Botezătorul, dar cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el.> Au uitat să scrie: Născut din femeie şi bărbat. Iisus Cristos este născut din femeie dar fără bărbat, ci prin Duhul (Spiritul) Sfânt. Femeia era fecioară, [Fată mare, virgină. Maica Domnului Iisus Cristos.] şi se numea Maria. (Matei 1B /1,18-25; Luca 1,34-35) S-a făcut asta pentru a fi pământean şi neam. * - Eu nu sunt din lumea aceasta! (Ioan 8B /8,23) Matei 15,11: <Nu ce intră în gură spurcă pe om.> Băutura, mâncarea şi grăsimea multă, drogurile, ţigările şi altele aduc boli grave şi suferinţă. Modul de viaţă din zilele noastre, este diferit faţă de cel din trecut. Medicii ne pot spune ce este bun sau nu, pentru o viaţă sănătoasă fizic, chiar dacă unele boli fizice pot avea şi o cauză sufletească (spirituală). Corpul fizic şi spiritual sunt un tot unitar, se despart doar la moarte, dar nimeni nu-i de vină pentru ce i se întâmplă în viaţă omului, decât el însuşi. Băutura, mâncarea şi grăsimea în exces aduc durere şi moarte timpurie, iar 7

8 religia în exces duce la fanatism, ură şi suferinţă. Nimic nu-i dăunător dacă se foloseşte cumpănit, cu măsură. Toate îmi sunt permise, dar nu toate îmi folosesc, deci nu mă voi lăsa biruit de nimic. (I Corinteni 6,12) Matei 15,20: <A mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.> Multe boli, printre care şi boala Hepatita A [Gălbinare, icter.] îmbolnăvesc pe cei care mănâncă cu mâinile murdare şi nu spală alimentele cu apă curată înainte de a le mânca. Omul care are minte, se va spăla de fiecare dată pe mâini după folosirea WC-ului şi înainte de masă. Spălarea mâinilor, igiena corporală şi mintală, scapă omul de multe necazuri. Matei 16,23: Iisus îi zice lui Petru: <Înapoia Mea satan!> Satana era ura lui Petru către duşmanii lui Iisus, că Domnul spune: * - Iubiţi şi pe duşmanii voştri. (Matei 5G /5,44) Matei 18,8-9: <Taie-ţi mâna, scoate-ţi ochiul ca să nu ajungi în ghenă. (iad)> În vremuri străvechi oamenii credeau, că dacă tăiau şi dădeau o bucată din corp Dumnezeului lor, se automutilau, [Tăindu-şi mâna, prepuţiul, scoţându-şi un ochi, etc.] autoflagelau [A se biciui şi a se tortura singur din fanatism religios.] şi chinuiau, atunci sigur ajungeau în rai. Tăierea unei mâini sau a unui picior pe cale chirurgicală, se face azi pentru a salva viaţa unui om, nu pentru a ajunge în raiul închipuit. Lăcomia de viaţă este singura lăcomie care nu-i un păcat. * - Aveţi milă! Nu cer să vă jertfiţi. (Matei 9B /9,13) Matei 21,18-21: < Blestemarea smochinului.> Pesonajele V.T. blestemă pe cei care nu sunt ca ei, sau cu ei. Cine blestemă un pom că nu are fructe? S-a scris asta cu un anumit scop. Iisus n-a făcut asta! Dimpotrivă, Dumnezeul Iisus Cristos cere oamenilor: * - Iubiţi şi pe duşmanii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă fac vouă rău. (Matei 5G /5,44) Matei 24,14: <Când se va propovădui Evanghelia V.T. în toată lumea, vine sfârşitul.> Sfârşitul cui şi a ce? * - Despre această zi nu ştie nimeni, numai Dumnezeu. (Matei 24C /24,36) * O singură zi înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi. (II Petru 3,8) Marcu 10,17-18: <Tânărul bogat întreabă pe Domnul Iisus Cristos: Bunule Învăţător ce bine să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Pentru ce Mă numeşti bun? i-a răspuns Iisus. Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.> Aceste versete neagă pe Dumnezeul Iisus Cristos. * Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Dumnezeu! (Ioan 14A /14,9) * Eu sunt Păstorul cel bun! (Ioan 10,14-15) Luca 12,49: <Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins.> * - Am venit să mântuiesc oamenii! nu să-i omor. (Luca 9G /9, 51-55) Luca 16,31: <Dacă nu ascultă de Moise şi proroci, [Adică de V.T.] a zis Avraam, [Mort demult şi devenit pământ, adică oale şi ulcele cum ziceau bătrânii copilăriei mele, dar zice şi este deţinătorul unui sân în 8

9 care încap toţi cei ce speră să meargă în sânul lui Avraam.] nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi.> Acest verset anticreştin pune la îndoială şi neagă credinţa creştină în înviere. * Cristos a înviat! (Luca cap. 24) * - Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. (Marcu 12C /12,27) * - Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari. (Ioan 10,8-9) Luca 19,27: <Aduceţi duşmanii mei, care n-au vrut să domnesc peste ei şi tăiaţi-i în faţa mea.> Metoda-i imemorială, se aplica în V.T, se mai practică şi azi într-o zonă a lumii însă: * - Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel, dacă şi ei vor. (Luca 6E / 6,27-31) Ioan 4,22: <Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm căruia ştim.> Parcă ar fi un Dumnezeu în Europa, unul în Asia, altul în America, Africa sau Australia şi doar unuia trebuie să ne închinăm. Fiind duh (spirit) (Ioan 4A /4,24) Dumnezeu cuprinde toată lumea. * Dumnezeu este lumină şi iubire! (I Ioan 1,5; 4,8) Ioan 4,22: <Mântuirea din iudei este.> Dacă-i aşa, putem sta la umbră, face rele şi ticăloşii, că mântuirea vine oricum. * Dacă mântuirea vine prin Legea V.T., atunci Iisus Cristos a murit şi a înviat în zadar. (Galateni 2B /2,21) * Crede în Domnul Iisus Cristos! şi te vei mântui tu şi casa ta. (Fapte 16,31) Ioan 8,31-43: <Iisus Cristos a zis către iudeii ce au crezut în El, ca la versetul 8,44 să zică : Voi aveţi tată pe diavolul!> Este cea mai mare denaturare a adevărului din N.T., făcută să sugereze [A face să se ivească în mintea cuiva sau a inspira cuiva o idee, un sentiment.] că cei care cred în Dumnezeul Iisus Cristos <Nu sunt de la Dumnezeu. (Ioan 8,47> * Toţi sunteţi fiii lui Dumnezeu prin credinţa în Iisus Cristos. (Galateni 3,26) vii.> Romani 14,8: <Cristos a murit şi a înviat ca să stăpânească şi peste morţi şi peste * - Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. (Marcu 12C /12,27) I Corinteni 11,3: <Capul femeii este bărbatul, iar capul lui Cristos: Dumnezeu.> * - Cel ce M-a văzut pe Mine, a văzut pe Dumnezeu! (Ioan 14A /14,9) I Corinteni 14,34: <Femeile să se supună, precum zice şi Legea.> Aşa zice Legea V.T. fiindcă Legea Creştină zice exact invers: * Nu este deosebire între popoare, între bărbaţi şi femei, pentru că voi creştinii toţi una sunteţi în Cristos Iisus. (Galateni 3,28) * - Aşa că nu mai sunt doi, ci un trup. (Matei 19A /19,6) * Prin iubire, smerenie, răbdare, să vă îngăduiţi unii pe alţii. (Efeseni 4,2) * Între creştini nu sunt diferenţe între popor şi popor, om şi om, ci toate şi întru toţi Iisus Cristos... (Coloseni 3,11-12) 9

10 Galateni 3,29: <Sunteţi ai lui Cristos, deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.> * - Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam! (Ioan 8B /8,58) * - Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari. (Ioan 10,8-9) Efeseni 5,33: <Femeia să se teamă de bărbat.> Cum poate o femeie iubi pe cineva de care se teme, sau de care îi este frică? Frica nu lasă loc iubirii, ci duce la ură, că pedepsirea celui iubit poate veni oricând. * În iubire nu este frică, că iubirea desăvârşită alungă frica. (I Ioan 4,18) * Prin iubire, smerenie, răbdare, să vă îngăduiţi unii pe alţii. (Efeseni 4,2) II Tesaloniceni 2,8: <Domnul Iisus îl va ucide...pe antihrist.> * - Am venit să mântuiesc oamenii! nu să-i omor. (Luca 9G /9, 51-55) * - Iubiţi şi pe duşmanii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă fac vouă rău. (Matei 5G /5,44) Anticriştii sunt cei care sunt împotriva Dumnezeului Iisus Cristos şi învăţăturii Sale. Domnul Iisus n-a ucis, şi n-a cerut să fie nimeni omorât, ci atunci când era răstignit zicea: Tată iartă-i! că nu pricep ce fac acum. (Luca 23,34) Ştefan, primul creştin ucis (căzut) pentru că urma învăţătura creştină şi a spus arhereilor că Dumnezeu nu locuieşte în clădiri făcute de om! iar când era ucis cu pietre se ruga: Doamne Iisuse Cristoase primeşte duhul meu! şi nu lua în seamă păcatul celor care mă omoară cu pietre. (Fapte 7,60) Toate localităţile şi ţările amintite în N.T. erau în acele vremi antice, [Denumire dată epocii din istoria omenirii începând din anul 3000 î.c. până în anul 476 d.c. anul căderii Imperiului roman de apus.] sub imperiul roman. Cercetări recente arată că omul a apărut de zeci de mii de ani, poate de sute sau milioane de ani, dar urmele existenţei omului au devenit pământ, nu s-au mai păstrat. În România judeţul Alba, satul Tărtăria, s-au descoperit tăbliţe de lut cu primul mesaj scris din istoria omenirii, datând din anul 5500 î.c. Fiecare om este liber să citească şi să creadă ce-i foloseşte; trebuie să gândească singur, să-şi pună întrebări, că fiecare om alege pentru el şi: Răspunde pentru el în faţa lui Dumnezeu. (Romani 14,12) Saducheii şi fariseii [Erau membrii a două partide politico-religioase rivale în Iudeea antică. În partidul saducheilor erau preoţii (leviţii) şi propietarii de pământ. În partidul fariseilor era clasa bogată de la oraş. Azi fariseu înseamnă om ipocrit, făţarnic.] acestor vremi, ca şi înaintaşii lor care preferau să piară cerul şi pământul, decât să scoată din Legea V.T. o bucată de literă (Luca 16B /16,17), vor fi împotriva acestor cărţi. Noul Testament Creştin şi Cartea Creştină sau Noul Testament pentru cei mulţi pot fi cărţi pentru tineri, sau pentru mai târziu, dar neacceptate de către unii dintre bătrânii poporului sau tinerii bătrâni. Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege (M. Eminescu, Scrisoarea I - fragment) Învăţătura şi credinţa creştină, nu înseamnă numai s-o povestim frumos sau cu făţărnicie în anumite zile, la ceremonial, ci să facem fapte creştine, să iubim oamenii şi viaţa, să avem omenie, bunăvoinţă, milă, să iertăm, trăind în pace, fără frică şi ură, adică viaţă în Lumină, altfel rămâne doar religie goală şi pustie. Ce folos fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, dar fapte bune nu are? Vrei să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără fapte bune este zadarnică? (Iacov 2,14-20) Samarineanului milostiv (Luca 10B /10,29-37), ajută pe cel bătut şi tâlhărit, fără să-l întrebe despre credinţa sau naţionalitatea lui. Dumnezeu să dea oamenilor: sănătate, bunăvoinţă, înţelegere, toleranţă unii faţă de alţii, minte şi înţelepciune care sunt cele mai mari bogăţii, dar vor ajunge desăvârşiţi numai atunci, când iubirea este dublată de bunătate 10

11 şi nu mai urăsc pe nimeni că: Dragostea înţelege toate limbile! (Proverb românesc.) Indiferent ce religie urmăm, câte ritualuri, posturi, rugăciuni şi sărbători ţinem, dacă nu avem omenie şi bunăvoinţă toate sunt degeaba. Credinţa singură nu mântuieşte, este doar o potecă spre mântuire, însă numai dacă i se adaugă faptele cele bune şi de folos oamenilor. Credinţa ne este necesară pentru a crede în oameni şi în noi înşine, că iubirea către Dumnezeu constă în iubirea către ceilalţi oameni, indiferent de etnia, culoarea pielii, sau religia lor. Nimeni nu-şi urăşte trupul său, ci îl hrăneşte, încălzeşte şi-l apără. (Efeseni 5B/ 5,29) Deci, omul şi pe sine trebuie să se iubească, fără a se ataşa exagerat de anumite fiinţe sau bunuri materiale. Omul care urăşte, trăieşte cu frică şi nu poate iubi, doar urăşte. Nu Dumnezeu are nevoie de rugăciuni, ci noi oamenii, să putem crede că vom reuşi să facem ce ne-am propus. Aşa să fiţi de siguri şi să credeţi că veţi primi ceea ce cereţi, ca şi cum le-aţi fi primit în acel moment. (Marcu 11A /11,24) Dumnezeul Iisus Cristos nu cere oamenilor sacrificii sau laude, ci omul să rămână totdeauna om. Eu nu umblu după slava care vine de la oameni! (Ioan 5,41) Cred că oamenii se pot schimba, toţi au lumină sufletească şi depinde doar de om, dacă lumina sufletului său străluceşte, sau este acoperită de întuneric, din cauza urii şi răutăţii. Nimic nu-i pierdut, dacă cineva care şi-a pierdut omenia, redevine om. Dacă n-a ştiut, atunci să-şi schimbe modul de gândire şi viaţă în relaţiile cu oamenii, că viaţa-i frumoasă şi merită a fi trăită, dar nu oricum. Nici Eu nu te pedepsesc! poţi pleca, dar să nu mai păcătuieşti. (Ioan 8A /8,11) Nimeni nu poate obliga pe cineva ce să facă în viaţă, alegerea o face fiecare om şi nu plăteşte altul în locul lui. Slujitorilor creştini! Noul Testament Creştin nu-i cum v-au învăţat călăuzele spirituale; incontestabil unii sunt oameni deosebiţi şi demni de respect, dar alţii au rămas tributari trecutului şi V.T. Pavel mustră pe Petru pentru o comportare anticreştină: Văzând că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei Creştine, am zis lui Petru de faţă cu toţi: Dacă tu care eşti iudeu, trăieşti ca alte popoare şi nu ca iudeii, de ce zici popoarelor să trăiască ca iudeii? (Galateni 2,11-21) Dacă aveţi altă opinie decât cea oficială, nu vă pripiţi, chiar dacă gândiţi la fel. Aţi fost numiţi în slujbe în numele Domnului, dar fariseii vă scot din posturi din alte motive decât cele reale, tot în numele domnului şi vă rămân familile fără pâine. Aveţi răbdare, şi amintiţi-vă discursul din Sinedriu al înţeleptului fariseu Gamaliel. (Fapte cap. 5) Oamenii vor avea nevoie de slujitorii creştini, că nu toţi pot înţelege anumite lucruri singuri. Predicile scurte şi exemplele personale aduc oamenii în biserici, nicidecum ameninţările. Unii dintre cei care vin la biserică trăiesc în iadul pământesc, sunt apăsaţi de multe necazuri boli şi sărăcie, deci predica trebuie să-i întărească sufleteşte, nu să fie certaţi că îi interesează bunurile lumeşti, că de fapt unii abia o duc de azi pe mâine, sunt locuitorii permanenţi ai iadului pământesc şi au cu mult mai puţine bunuri materiale decât cei care-i păstoresc politic şi spiritual. Oricare ar fi reacţia oficială mi-o asum, ştiind proverbul românesc care zice: Nimeni nu dă cu pietre în plop, ci numai în pomul care are rod. Nu fac prozeliţi sau altă religie, nici nu îndemn pe nimeni să-şi schimbe religia, ci să gândească singur, meargând pe ipotenuză, nu pe cele două catete ale triunghiului dreptunghic. Totdeauna, în ce-am făcut am pus suflet şi seriozitate, nu asigur raiul sau iadul nimănui, nu mă substitui călăuzelor religioase ori ale celor politice. Impulsul să scriu aceste cărţi a venit din suflet, să înţeleg eu însumi, dar putea fi făcut de altcineva, că nimeni nu poate opri evoluţia lumii, chiar dacă conducătorii aceste lumi fac planuri A,B,C comanda-i altundeva, n-o are omul, indiferent ce funcţie lumească deţine. Planurile A,B,C sunt funcţionale, doar dacă 11

12 sunt folositoare oamenilor şi nu doar unor grupuri. Orice putere lumească, dacă alege să fie împotriva celor mulţi, niciodată nu iese învingătoare, că prăbuşirea totdeauna vine din interior. Realitatea la locul de muncă o cunoaşteţi fiecare, nu după statistici plătite sau perdelele de fum, iar dacă vreţi să rămână căldicea, adică cum a fost, alegerea o faceţi singuri şi nu plăteşte nimeni în locul dumneavoastră. Nu sunt împotriva niciunei religii, ci împotriva a ceea ce a ajuns religia creştină, faţă de învăţătura Dumnezeului Iisus Cristos şi a apostolului Pavel, iar cărţile mele sunt strigăte şi chemări.,,la noi sunt forme, forme toate (G. Coşbuc,,,Cântece XL, fragment.) Religia creştină este azi copie fidelă a ritualului şi faptelor copiate din V.T. deşi Dumnezeul Iisus Cristos a venit în lume să schimbe Legea V.T. şi cere: Feriţi-vă de învăţătura fariseilor şi saducheilor! (Matei 16A /16,6-12) Dacă mântuirea vine prin Legea V.T., atunci Iisus Cristos a murit şi a înviat în zadar. (Galateni 2B /2,21) Unii ţin cu dinţii de Legea V.T. fiindcă-i avantajează, dar pretind a fi creştini. Sărbătorim cu bucurie Învierea Domnului Iisus Cristos şi celelalte sărbători creştine, ne facem daruri, dar toate sunt în zadar dacă nu devenim mai buni, mai oameni. Pentru unii, sărbătorile înseamnă creşterea contului bancar, distracţie sau serbări, iar pentru alţii, credinţa creştină a ajuns o formalitate, pe care dacă o fac (donaţii, post, rugăciuni, sărbători, mersul la biserică, ritualuri) scapă de o corvoadă, [Muncă silită, obligaţie neplăcută.] apoi pot face iar ce vor. Învăţătura şi credinţa creştină, ne ajută să trecem peste necazuri şi în momentele când ajungem să credem că nimeni nu ne mai poate ajuta, dar leac există: speranţa şi răbdarea, însă doar prin credinţă se produce miracolul (minunea): Să fie după credinţa voastră! (Matei 9E /9,29) Doar credinţa şi învăţătura creştină, fără V.T. duce omul spre desăvârşire, omul creşte spiritual şi scapă de bau-baul apocaliptic, iluziile şi basmele V.T. Creştinii propovăduiesc pe Dumnezeul Iisus Cristos, nu personajele V.T. Noi creştinii propovăduim pe Cristos Cel răstignit şi înviat. (I Corinteni 1,23) Feriţi-vă de învăţătura fariseilor şi saducheilor! (Matei 16A /16,6-12) Cristos a înviat! (Matei cap. 28) Bucuraţi-vă şi vă veseliţi! (Matei 5A /5,12) Fără Mine nu puteţi face nimic. (Ioan 15A /15,5) Pace vouă! (Ioan 20 C /20,19) Eu sunt cu voi în toate zilele! (Matei 28D /28,20) Cineva îţi dă o pâine mare dar când tai o felie la întâmplare, constaţi că are în ea aşchii, aţe şi pietricele din epoca de piatră. Întrebi omul: Cum pot să mănânc această pâine? Ţi se explică să alegi doar partea frumoasă şi digerabilă, că aşa se face de multe veacuri, fiindcă oamenii au fost hrăniţi cu iluzii în care unii cred cu putere. Atunci dai înapoi omului pâinea, zicându-i: Păstrează-ţi pâinea! că nu-i toată digestibilă. Voi cerne făina, făcând o pâine mai mică, şi oricare dintre felii va fi comestibilă. [Bună de mâncat.] Cartea Creştină în limba română pentru secolul XXI este spiritual comestibilă, uşor de citit şi înţeles, că Dionysos a murit demult. [Dionysos, (Bacchos) era zeul vinului şi al viţei de vie în mitologia greacă, iar la romani se numea Bachus.] DOCOLINA Mihăilă EVANGHELIA DUPĂ MATEI 12

13 1A) Neamurile <Oricine va urma învăţătura Mea, acela Îmi este frate, soră şi mamă. (Matei 12E /12,50) Îndrăzneşte fiică! (Matei 9D /9,22> * Iisus Cristos nu este fiul lui David! - Dacă David îl numeşte pe El Domn, cum este El fiul lui David? N-au putut să-i răspundă şi din ziua aceea, n-a mai îndrăznit cineva să-l mai întrebe. (Matei 22E /22,45-46) * - Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta! (Ioan 18C /18,36) * - Iisus Cristos este Dumnezeu Fiul. (Luca 1C /1,35) * - Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Dumnezeu Tatăl! (Ioan 14A /14,9) * Pilat a întrebat pe Iisus Cristos: Eşti regele iudeilor? Iisus a răspuns: - De la tine zici aceasta, sau alţii ţi-au spus-o despre Mine. (Ioan 18C /18,33-34) * Arhiereii au strigat: Răstigneşte-L! Împăratul nostru-i Cezarul! (Ioan 19A /19,15) * - Învăţătorul vostru este Iisus Cristos! iar voi toţi sunteţi fraţi. (Matei 23,8) * Cei mai de seamă, oricine ar fi fost ei cândva, nu mă priveşte; cei mai de seamă n-au adăugat nimic la Evanghelia mea. (Galateni 2A /2,6) * Fariseii au întrebat: Unde este Tatăl Tău? Iisus a răspuns: - Nu Mă ştiţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu! dacă M-aţi şti pe Mine, aţi şti şi pe Tatăl Meu. (Ioan 8B /8,19) Fariseii şi leviţii cunoşteau doar pe Dumnezeul lui Israel al V.T. nu cunosc pe Dumnezeu Tatăl, deci, Dumnezeul lui Israel nu este nicidecum Dumnezeu Tatăl. * - Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine. (Ioan 8B /8,42) * De întrebările nebuneşti, înşirări de neamuri, certuri despre Lege, fereşte-te, că sunt nefolositoare şi lipsite de temei. [Amăgitoare] (Tit 3,9) * Fiul lui Dumnezeu a venit să cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat; noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Cristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu şi viaţa de veci. (veşnică) (I Ioan 5,20) * - Eu şi Dumnezeu Tatăl una suntem! (Ioan 10,30) * - Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam! (Ioan 8B /8,58) * - Sluga nu-i mai mare ca Stăpânul! (Ioan 13A /13,16) B) Naşterea Domnului. Dumnezeul Iisus Cristos se întrupează devenind Om în anul 1. [Naşterea Dumnezeului Iisus Cristos se sărbătoreşte în 25 Decembrie, şi este cunoscută şi ca sărbătoarea a Crăciunului. ] Maria mama Lui fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, a rămas însărcinată de la Duhul (Spiritul) Sfânt. Iosif intenţiona s-o lase pe Maria, dar îngerul Domnului îi spune în vis, că Maria v-a naşte un Fiu care se va chema Iisus. După ce s-a trezit din somn, Iosif ia pe Maria la casa sa. [Dumnezeul Iisus Cristos a hotărât să se nască în Betleemul Iudeii, deşi putea oriunde în lume, că ştia ce-l aşteaptă. Îmi dau viaţa ca iarăşi s-o iau; nimeni nu Mi-o ia cu sila ci Eu o dau, şi am putere s-o dau sau s-o iau. (Ioan 10,17-18) Colindele şi colindătorii în România sunt un obicei precreştin, crezându-se că erau încărcaţi cu puteri magice. Colindătorii veneau după solstiţiul de iarnă, (22 decembrie) când lumina zilei învinge noaptea cea mai lungă, iar colindătorii anunţau florile dalbe, flori de măr şi secerişul aducător de pâine. Colindele se adresau tuturor vârstelor şi claselor sociale: fetelor şi feciorilor, (junilor) nevestelor tinere, plugarilor, ciobanilor, (bacilor) săracilor şi bogaţilor. După Naşterea Domnului Iisus Cristos, colindele au mesaj creştin şi anunţă venirea Dumnezeului Iisus Cristos în lume, iar existenţa lui Moş Crăciun nu vine în contradicţie cu în- 13

14 văţătura creştină. Copii nu înţeleg importanţa Naşterii lui Iisus, ei întregesc bucuria lumii la venirea Moşului, iar moşul se bucură cu cei mici. Oamenii aflaţi între cele două vârste înţeleg, au fost copii şi vor ajunge moşi. Era, am zice azi, un mod de socializare laic-creştină pentru comunitatea română, creştinată de apostolul Andrei. De aici vine ospitalitatea şi buna vecinătate românească, dar, fariseismul, mândria, individualismul, izolarea, pot duce la pierderea acestor calităţi creştine. Mulţi se străduiesc din răsputeri să asigure fiicelor şi fiilor bogăţia materială, un lucru firesc că bogăţia nu-i un păcat, dar neglijează bogăţia spirituală care dă echilibru şi siguranţă, iar casa are o temelie sigură. (Matei 7D /7,23-25) Să ne facem copii bogaţi şi în bun simţ, toleranţă, milă şi bunăvoinţă fără plată.] * Crede în Domnul Iisus Cristos! şi te vei mântui tu şi casa ta. (Fapte 16,3) * - Eu sunt cu voi în toate zilele! (Matei 28D /28,20) 2A) Magii (regii) la Ierusalim. Când S-a născut Iisus Cristos în Betleemul Iudeii, [Viflaim în colindele străbune.] au venit trei regi de la Răsărit întrebând: Unde este împăratul de curând născut, să ne închinăm Lui? Irod [Irod Antipas 4 î.c.-39 d.c.] s-a gândit că împăratul ce S-a născut îi va lua tronul. Cheamă regii la el, cerându-le ca atunci când găsesc Pruncul, să fie anunţat ca să se închine şi el Lui. Plecând regii de la Irod, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până când s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Au adus ca daruri: aur, tămâie şi smirnă, închinându-se Lui. Regii se duc în ţara lor pe alt drum, nu mai trec pe la Irod. B) Plecarea în Egipt. Uciderea pruncilor. După plecarea regilor, un înger îi spune în vis lui Iosif să ia Pruncul, pe mama Lui şi să meargă în Egipt, fiindcă Irod vrea să omoare Pruncul. Văzând că a fost amăgit de către regi, Irod omoară copiii din regatul lui care erau mai mici de doi ani, crezând că va fi omorât şi Pruncul Iisus. C) Întoarcerea din Egipt. După ce pericolul uciderii Pruncului a trecut, Iosif cu Maria se întoarc cu Iisus în Galileea [Provincie istorică în nordul Israelului.] şi vor locui în oraşul Nazaret, de aceea El se numea şi Nazarinean. 3A) Ioan Botezătorul. Ioan Botezătorul predica în pustiul Iudeii cerând oamenilor pocăinţă. Se hrănea cu lăcuste şi mierea albinelor sălbatice. Locuitorii din împrejurimi veneau să-l asculte, îşi mărturiseau păcatele fiind botezaţi de către Ioan în râul Iordan. Au venit la Ioan şi unii dintre farisei şi saduchei, [Membrii a două partide politico-religioase; în partidul fariseilor era clasa bogată de la oraş şi propietarii de pământ, iar în partidul saducheilor erau vechii preoţi evrei. (leviţii] să fie botezaţi de către el. Ioan le zicea: Pui de şerpi! faceţi fapte bune şi nu vă lăudaţi cu strămoşii voştri. Orice pom care nu face roade bune va fi tăiat şi pus pe foc. Eu vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine, Iisus Cristos este mai mare decât mine, nu sunt vrednic să-i duc încălţămintea; Iisus Cristos vă v-a boteza cu Duh (Spirit) Sfânt. B) Botezul Domnului Iisus Cristos. [Se sărbătoreşte în 6 ianuarie.] Iisus a venit din Galileea să fie botezat de către Ioan. Ioan a zis Lui: Eu am nevoie să fiu botezat de către Tine! Iisus a fost botezat de către Ioan în râul Iordan. Când a ieşit Iisus din apă, cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu a coborât în chip de porumbel peste Iisus. Un glas din cer s-a auzit: Acesta este Fiul Meu cel iubit! 14

15 4A) Ispitirea <Lumina luminează în întuneric, dar întunericul nu a cuprins-o. (Ioan 1A /1,4-5> * - Sunt în lume şi sunt Lumină a lumii. (Ioan 9,5) * - Eu şi Dumnezeu Tatăl una suntem! (Ioan 10,30) * - Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Dumnezeu Tatăl! (Ioan 14A /14,9) * - Dumnezeu este duh (spirit)! (Ioan 4A /4,24) * - Mergi înapoia Mea satano! [Ură] Împiedicare-Mi eşti; nu gândeşti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor, a spus Iisus. (Matei 16C /16, 21-23) * - Eu am ales ucenicii, dar lăcomia l-a transformat pe Iuda Iscarioteanul în drac. (Ioan 6C / 6,70) B) Chemarea celor patru ucenici şi vindecarea bolnavilor. Trecând pe lângă Marea Galileii, [Lacul Ghenizaret sau Tiberiada are 23 km. lungime, 11km lăţime şi adâncimea maximă 48 m. Râul Iordan străbate acest lac, curge spre sud şi se varsă în Marea Moartă.] Iisus Cristos cheamă pe Simon, zis Petru (Chefa) şi pe fratele său Andrei care erau pescari: - Veniţi după Mine! şi vă voi face pescari de oameni. Iisus a chemat şi pe fraţii Iacov şi Ioan ai lui Zevedeu. Ei au devenit ucenicii lui Iisus. Iisus vindeca boli şi mulţi oameni din Galileea, Decapole şi Iudeea îl urmau. 5A) Fericirile sau predica de pe munte. Iisus Cristos S-a urcat pe un munte împreună cu ucenicii Săi şi a spus: - Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor! - Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia! - Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul! - Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura! - Fericiţi cei milostivi, că ei vor avea parte de milă! - Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu! - Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema! - Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor! - Fericiţi veţi fi când din pricina Mea, oamenii vă vor defăima, vă vor prigoni şi vor spune lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! - Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri! B) Sarea pământului şi lumina lumii. - Sarea trebuie să-şi păstreze propietatea de a săra, altfel poate fi aruncată. Lumina voastră să lumineze lumea, nu o ţineţi acoperită, ca lumea să cunoască faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Dumnezeu. C) Legea şi prorocii. Dacă nu deveniţi mai buni şi mai drepţi decât fariseii şi saducheii V.T., nicidecum nu veţi intra în împărăţia cerurilor. * - Legea V.T. şi prorocii au fost până la Ioan (Luca 16B /16,16) * - Acesta este Sângele Meu al Legii creştine!(matei 26D /26,28) * Creştinii nu trebuie să urmeze Legea Vechiului Testament. (Fapte 15,24-29) D) Despre crimă, împăcare şi iertare. - Să nu ucizi! fiindcă vei fi pedepsit. Nu jigni pe nimeni! Împacă-te cu fratele tău şi apoi mergi la biserică. Împacă-te cu cel care te judeci din diferite motive, şi cheltuiala va fi mai mică dacă te împaci cu el. 15

16 * - Învăţătorul vostru este Iisus Cristos, iar voi toţi sunteţi fraţi! (Matei 23,8) E) Divorţ. * Bărbatul să-i dea femeii iubire, asemenea şi femeia bărbatului... Dacă cel necredincios divorţează nu sunt legaţi; Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. (I Corinteni 7A /7,3-15) * - Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele. (Ioan 14B /14,15) * - Aveţi milă! nu cer să vă jertfiţi. (Matei 9B /9,13) F) Să nu juraţi! - Niciodată să nu juraţi! Ziceţi da! pentru ce este da. Nu! pentru ce este nu. * - Dumnezeu este duh! (spirit) (Ioan 4A /4,24) * - Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Dumnezeu Tatăl! (Ioan 14A /14,9) * - Eu şi Dumnezeu Tatăl una suntem! (Ioan 10,30) G) Răbdarea şi iubirea duşmanilor. - Cui vă loveşte peste un obraz, întoarceţi-i şi celălat obraz. Împăcaţi-vă cu cei care se judecă cu voi. Ajutaţi pe cei care au nevoie de ajutor. Iubiţi şi pe duşmanii voştri, binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă fac rău. Fiţi fii lui Dumnezeu, El face să răsară soarele şi să cadă ploaia peste cei buni şi răi. Dacă iubiţi pe cei care vă iubesc şi îmbrăţişaţi doar pe fraţii voştri, ce faptă deosebită faceţi? Prefăcuţii lumii tot aşa fac. Fiţi desăvârşiţi că şi Dumnezeu este desăvârşit. * - Cei milostivi vor avea parte de milă! (Matei 5A / 5, 7) * - Celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. Ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le la fel, dacă şi ei vor. (Luca 6 E /6, 30-31) 6A) Rugăciune şi milostenie. - Faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi de ochii lumii; şi când faceţi pomană să nu vă lăudaţi. Să nu ştie stânga ce face dreapta şi Dumnezeu vă v-a răsplăti. Să nu credeţi că veţi fi ascultaţi dacă vorbiţi multe, deci rugaţi-vă fără multă vorbărie. Dumnezeu vede în ascuns şi ştie de ce aveţi nevoie, înainte ca să-i cereţi voi. Ziceţi Tatăl nostru, făcând ce ziceţi în rugăciunea Tatăl nostru. * - Vai vouă fariseilor făţarnici, căci cu făţărnicie vă rugaţi îndelung (Matei 23,14) [ Dumnezeu vede în ascuns şi ştie de ce aveţi nevoie, înainte ca să-i cereţi voi. Unii cred că Dumnezeu nu-i aude, dacă nu cer în gura mare, sau să fie pomeniţi în biserici cu glas tare, ca ei să să-şi audă numele sau numele celor răposaţi. Dumnezeu oricum ştie, iar scrisul pe o hârtie şi ajunsă în altar este suficientă, şi scutesc pe cei din biserici de înşirări de nume şi neamuri; excepţia să fie la rugăciunile speciale pentru cei grav bolnavi sau cei morţi. De unde vin necazurile? Din faptele voastre! Doriţi dar nu aveţi, fiindcă urâţi, vă certaţi şi vă luptaţi, dar tot n-aveţi ce vă doriţi, pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, fiindcă cereţi rău, ca voi ca să risipiţi în plăceri. (Iacov 4,1-3] 16

17 B) Tatăl nostru. <Dacă iertaţi oamenilor greşalele lor şi Dumnezeu vă iartă greşealele voastre. (Matei 6B /6,12> Când vă rugaţi să ziceţi: - Tatăl nostru Care eşti în ceruri, Sfiinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; facăse voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă greşalele noastre, dacă şi noi iertăm pe cei care greşesc faţă de noi. Nu ne lăsa ispitelor, [Dumnezeul Iisus Cristos nu ispiteşte, ci Dumnezeul lui Israel în V.T. (Vezi Deuteronomul cap.13] ci ne salvează de cel rău. Că a Ta este împărăţia, puterea şi Slava în veci. Amin! Dacă iertaţi oamenilor greşalele lor şi Dumnezeu vă iartă greşealele voastre, altfel nici Dumnezeu nu vă iartă greşealele. C) Postul. - Şi când posteşti, corpul şi hainele tale să fie curate, fiindcă nu oamenilor trebuie să le arăţi că posteşti, ci lui Dumnezeu, Care vede în ascuns şi îţi va răsplăti. * - Dumnezeu este duh (spirit)! (Ioan 4A /4,24) D) Comori. Nu puteţi slujii la doi stăpâni. Griji şi gânduri degeaba. - Strângeţi comori prin faptele voastre bune, că se află în siguranţă. Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Ochii sunt luminătorii trupului; dacă ochii-s luminoşi tot trupul va fi plin de lumină. Întunericul din voi se măreşte, dacă lăsaţi ca lumina voastră sufletească să devină întuneric. Nu puteţi slujii la doi stăpâni, mulţumindu-i pe amândoi; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi bogăţiilor. Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră; sufletul este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. Voi oamenii sunteţi mai valoroşi decât toate vietăţile pământului, chiar dacă ele n-au grija voastră. Îngrijorându-vă că sunteţi mici de statură, puţini centimetri mai puteţi adăuga la înălţimea voastră. Dumnezeu ştie de ce aveţi nevoie, urmând învăţătura Lui şi făcând cum cere El, aveţi cele necesare. Nu duceţi şi grija zilei de mâine, că ajunge grija acestei zile. * De animalele voastre se îngrijeşte Dumnezeu? (I Corinteni 9,9) * Cine ştie să facă ce este bine dar nu face, păcătuieşte. (Iacov 4,17) * Cine nu vrea să lucreze dar poate lucra, acela nici să nu mănânce! (II Tesaloniceni 3,10) 7A) Judecăţile omeneşti. - Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi! Cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. De ce vedeţi defectele altor oameni, dar pe ale voastre nu le băgaţi în seamă? Nu daţi lucrurile sfinte [Iubirea] la câini! şi mărgăritare porcilor, că se vor întoarce împotriva voastră. [ Din acelaşi text un lucru înţeleg copii, altul maturii şi cu totul altceva vârstnicii. (Terenţiu, dramaturg latin, îc.) Judecăţile omeneşti nu sunt totdeauna drepte. Fiecare om are adevărul lui, în funcţie de interesul şi gândirea sa, dar Dumnezeu va face corectura la întoarcere ca om.] B) Stăruinţa în rugăciune. Poarta şi calea. - Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi la uşă şi vi se va deschide. Cereţi şi primiţi; căutaţi ca să aflaţi, iar celor ce bat la uşă li se va deschide. Dacă fiul vostru vă cere peşte sau pâine, nu-i veţi da nicidecum un şarpe sau o piatră. Dumnezu va da cele bune celor care cer. După cum voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea să faceţi şi voi lor, dacă 17