R O M Â N I A CURTEA DE APEL IAȘI Iași, Str. Elena Doamna, nr. 1A, cod poștal telefon , fax ,

Transcriere

1 R O M Â N I A CURTEA DE APEL IAȘI Iași, Str. Elena Doamna, nr. 1A, cod poștal telefon , fax , ca-iasi@just.ro, operator de date cu caracter personal nr Secţia penală şi pentru cauze cu minori Nr. 2136/A/16 aprilie 2018 MINUTA întâlnirii trimestriale de practică neunitară în materie penală care a avut loc la sediul Curții de Apel Iași la data de 30 martie 2018, ora trimestrul I al anului 2018 CUPRINS I. Probleme de drept ridicate de Tribunalul Iași Contestaţie la executare prin care se solicită deducerea duratei reţinerii sau a duratei/perioadei de arestare preventiva (in situaţia deducerii greşite a arestării preventive prin hotărârea de condamnare rămasa definitiva/in situaţia omisiunii deducerii duratei reţinerii prin hotărârea de condamnare rămasa definitiva) - caz de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala sau caz de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala, ceea ce atrage competenta diferita de soluţionare a contestaţiei la executare, prin raportare la dispoziţiile art. 598 alin (2) din Codul de procedura penala Admisibilitatea, pe calea contestaţiei la executare, a modificării pedepsei stabilite prin hotărâre judecătoreasca de condamnare rămasa definitiva pentru concursul de infracţiuni, in situaţiile in care se solicita, pe calea contestaţiei la executare, a se constata incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 368/2017, respectiv forma continuata a infracţiunii, in loc de concursul de infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea, cu solicitarea corelativa a modificării pedepsei (ca si cauza de micşorare a pedepsei), in sensul aplicării pedepsei prev. de art. 36 din Codul penal; temeiul legal al unei astfel de contestaţii: art. 595 din Codul de procedura penala sau art. 598 din Codul de procedura penală... 7 II. Probleme ridicate de Judecătoria Iași Obligarea părţii responsabile civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata cheltuielilor judiciare către persoanele vătămate/părţile civile... 11

2 III. Probleme ridicate de Tribunalul Vaslui Modalitatea de interpretare a articolului 100 alin. 1 lit. c Cod Penal privind liberarea condiționată în cazul condamnaților care nu au posibilitatea de a achita obligațiile civile Modalitatea de ascultare/audiere a inculpaților care solicită judecarea conform procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției Modalitatea de punere în aplicare a mandatului european de arestare în cazul în care persoana urmărită pentru punerea în executare a unui mandat de executare al pedepsei cu închisoarea este depistată într-o țară membră a Uniunii Europene care:- refuză predarea către România pe temeiul condițiilor necorespunzătoare din unitățile de detenție, - nu ia nici o măsură preventivă împotriva acesteia, - prin decizia autorității judiciare competente menține semnalarea din Sistemul de informații Schengen Modalitatea de punere în executare a unei sentinței penale și momentul emiterii mandatelor de executare a pedepsei în cazul în care inculpaţii au fost judecaţi conform procedurii simplificate de recunoaştere a vinovăţiei, inculpații au declarat apel exclusiv pentru latura civilă, procurorul și partea civilă nu au declarat apel în favoarea/defavoarea inculpaților, iar prin decizia Curții de Apel a fost modificată latura civilă şi latura penală IV. Problemă ridicată de Judecătoria Vaslui Cazurile în care se pot recunoaşte pe cale incidentală hotărârile penale străine - aplicabilitatea art. 140 ind. 1 alin. 2 din Legea nr. 302/ V. Probleme ridicate de Judecătoria Bârlad Reţinerea şi aplicarea circumstanţei atenuante legale prevăzută de art.75 alin. (1) lit. d) Cod penal în cazul infracţiunii de colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal I. Probleme de drept ridicate de Tribunalul Iași 1. Contestaţie la executare prin care se solicită deducerea duratei reţinerii sau a duratei/perioadei de arestare preventivă (în situaţia deducerii greşite a arestării preventive prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă/în situaţia omisiunii deducerii duratei reţinerii prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă) - caz de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala sau caz de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala, ceea ce atrage competenta diferita de soluţionare a contestaţiei la executare, prin raportare la dispoziţiile art. 598 alin (2) din Codul de procedura penala. 2

3 - Materia: penal - Subcategoria: cauze referitoare la executarea sancțiunilor de drept penal - Obiectul din ECRIS: contestație la executare (art. 598 Cod procedură penală) - Actul normativ incident: art. 598 alin. 1 lit. c) şi d) Cod procedură penală - Cuvinte cheie: deducere greşită reţinere şi/sau arestare preventivă; hotărâre judecătorească definitivă 1.1. Prezentarea problemei de drept Problema arătata a fost pusa in discuţia Secţiei penale a Tribunalului Iași în şedinţa din data de , având in vedere jurisprudența constantă a secţiei, care soluţionează astfel de cereri (de contestaţie la executare) in temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala, in vreme ce alte instanţe judecătoreşti (ex. Tribunalul Dolj, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie) soluţionează astfel de cereri in temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala, apreciindu-se ca se impune o dezbatere pe marginea eventualei schimbări a jurisprudenței secţiei in aceasta materie, mai ales ca problema suscita interes si din perspectiva soluţionării contestaţiei (ca si cale de atac) Împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate in aceasta materie in prima instanţa de judecătorii [in mod special, cu referire la Judecătoria Iași, în raza teritorială a căreia se află Penitenciarul Iași, ca loc de deţinere - ceea ce atrage, în multe cazuri, competenta Judecătoriei Iași ca instanţă corespunzătoare în grad instanţei de executare, în circumscripţia căreia se află locul de deţinere, conform art. 597 alin. (6) din Codul de procedură penală]. Argumente: Opinii exprimate de Tribunalul IAȘI: a) Într-o primă opinie, majoritară, la nivelul Secţiei Penale a Tribunalului Iași, s-a apreciat că în cazul în care se solicită, pe calea contestaţiei la executare, deducerea reţinerii sau a arestării preventive - în situaţia în care prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă s-a omis deducerea reţinerii/arestării preventive sau s-a dedus greşit durata arestării preventive -, ne aflăm în cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, fiind vorba despre un impediment/o împiedicare la executare [art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Codul de procedura penala], situaţie în care competența de soluţionare a contestaţiei la executare revine instanţei de executare - instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută -, conform art. 598 alin. (2) din Codul de procedura penală. S-a argumentat în sprijinul acestei opinii că deducerea greşită a perioadei arestării preventive sau a reţinerii (omisiunea reţinerii) nu poate fi considerată drept o cauză de micşorare 3

4 a pedepsei - astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală -, întrucât cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală (când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei) se referă doar la acele cauze de stingere/micşorare de pedepse intervenite în cursul executării pedepsei, precum prescripţia executării pedepsei, graţierea postcondamnatorie, amnistia postcondamnatorie, intervenţia unei legi penale mai favorabile după rămânerea definitiva a hotărârii, care poate fi invocatăîn condiţiile art. 6 din Codul penal, deducerea greşită a arestării preventive sau omisiunea deducerii reţinerii prin hotărârea definitivă neavând caracterul unor astfel de cauze de micşorare sau de stingere a pedepsei, ci reprezentând un incident/o împiedicare ivit(ă) în cursul executării referitor la executarea hotărârii (având drept consecințe/efecte asupra calculării zilelor de pedeapsă executate din pedeapsa aplicată, cu efectul corelativ asupra calculării fracţiei de pedeapsă prevăzute de lege în vederea liberării condiţionate; consecințe/efecte asupra calculării restului de pedeapsă rămas neexecutat în cazul dispunerii liberării condiţionate; consecințe/efecte asupra perioadei executate, care se impune a fi scăzută din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente - art. 40 alin. (3) din Codul penal]. S-a susţinut în sprijinul acestei opinii că în toate cazurile în care are loc deducerea reţinerii, respectiv a arestării preventive, dispusă de către instanţa care a aplicat pedeapsa, ceea ce se execută este pedeapsa aplicată și nu ceea ce a mai rămas de executat din pedeapsa aplicată, ca efect al deducerii operate. Ca atare, deducerea greşită a perioadei arestării preventive sau a reţinerii (omisiunea reţinerii) nu poate fi considerată drept o cauză de micşorare a pedepsei - astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală -, ci un incident/o împiedicare la executare [art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Codul de procedură penală]. b) Într-o altă opinie, minoritară, s-a apreciat că este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală - teza I, apreciinduse ca o atare situaţie se circumscrie unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, și într-o atare situaţie competența de soluţionare a contestaţiei revenind instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută, iar dacă nelămurirea priveşte dispoziţia din hotărârea pronunţatăîn apel, competența revine instanţei de apel, conform art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală. S- a susţinut că într-o astfel de situaţie este mai curând vorba despre o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, decât despre vreo împiedicare la executare, situaţie în care 4

5 judecătorul/completul de judecată care a pronunţat hotărârea ce se execută este cel în măsură să dispună intr-o atare situaţie, conform art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală, rap. la art. 111 alin. (6) din Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara al instanţelor judecătoreşti. Pornind de la dezbaterea asupra problemei sus-menționate, s-a referit, ca si situaţie similară, cazul de contestaţie la executare prin care se solicită deducerea perioadei în care condamnatul a fost arestat provizoriu în străinătate (în vederea extrădării/in baza mandatului european de arestare emis pe numele acestuia). Și într-o astfel de situaţie, s-a apreciat, în baza considerentelor anterior expuse, incidenţa cazului de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Codul de procedură penală. La nivelul Secţiei penale a Tribunalului Iași, astfel cum s-a referit anterior, până în prezent au fost pronunţate soluţii [în cererile de contestaţie la executare, prin care se solicită deducerea duratei reţinerii sau a duratei/perioadei de arestare preventivă (în situaţia deducerii greşite a arestării preventive prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă/în situaţia omisiunii deducerii duratei reţinerii prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă)] în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Iaşi 1.2. Opinia judecătorilor Secţiei penale şi pentru cauze cu minori Curtea de Apel Opinia unanimă a judecătorilor Secției penale și pentru cauze cu minori din cadrul Curții de Apel Iași, prezenţi la întâlnirea secţiei, este în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 598 alin. 1 lit. c) teza a II a Cod de procedură penală, ipoteza de lucru invocatăreprezentând o împiedicare la executarea hotărârii (au fost însuşite argumentele expuse în opina majoritară exprimată de judecătorii Secţiei penale din cadrul Tribunalului Iaşi). Problema a mai fost dezbătută la întâlnirea preşedinţilor secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, organizată la Târgu Mureş, în perioada septembrie 2016, apreciindu-se drept incidente dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. c) teza I Cod de procedură penală. 5

6 1.3. Rezumatul soluţiei însuşite (UNANIMITATE) Scăderea, în mod greşit, a duratei reținerii sau a duratei/perioadei de arestare preventivă nu poate fi consideră o cauză de stingere/micșorare a pedepsei în sensul art. 598 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală, ci o împiedicare cu privire la hotărârea care se execută, în sensul art. 598 alin. 1 lit. c) teza a II-a Cod procedură penală Argumentele soluţiei însuşite Deducerea greşită a perioadei arestării preventive sau a reţinerii (omisiunea reţinerii) nu poate fi considerată drept o cauză de micşorare a pedepsei - astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală -, întrucât cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală (când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei) se referă doar la acele cauze de stingere/micşorare de pedepse intervenite în cursul executării pedepsei, precum prescripţia executării pedepsei, graţierea postcondamnatorie, amnistia postcondamnatorie, intervenţia unei legi penale mai favorabile după rămânerea definitiva a hotărârii, care poate fi invocată în condiţiile art. 6 din Codul penal, deducerea greşită a arestării preventive sau omisiunea deducerii reţinerii prin hotărârea definitivă neavând caracterul unor astfel de cauze de micşorare sau de stingere a pedepsei, ci reprezentând un incident/o împiedicare ivit(ă) în cursul executării referitor la executarea hotărârii (având drept consecințe/efecte asupra calculării zilelor de pedeapsă executate din pedeapsa aplicată, cu efectul corelativ asupra calculării fracţiei de pedeapsă prevăzute de lege în vederea liberării condiţionate; consecințe/efecte asupra calculării restului de pedeapsă rămas neexecutat în cazul dispunerii liberării condiţionate; consecințe/efecte asupra perioadei executate, care se impune a fi scăzută din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente - art. 40 alin. (3) din Codul penal]. În toate cazurile în care are loc deducerea reţinerii, respectiv a arestării preventive, dispusă de către instanţa care a aplicat pedeapsa, ceea ce se execută este pedeapsa aplicată și nu ceea ce a mai rămas de executat din pedeapsa aplicată, ca efect al deducerii operate. Ca atare, deducerea greşită a perioadei arestării preventive sau a reţinerii (omisiunea reţinerii) nu poate fi considerată drept o cauză de micşorare a pedepsei - astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală -, ci un incident/o împiedicare la executare [art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Codul de procedură penală]. 6

7 2. Admisibilitatea, pe calea contestaţiei la executare, a modificării pedepsei stabilite prin hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă pentru concursul de infracţiuni, în situaţiile in care se solicită, pe calea contestaţiei la executare, a se constata incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 368/2017, respectiv forma continuată a infracţiunii, în loc de concursul de infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea, cu solicitarea corelativă a modificării pedepsei (ca și cauză de micşorare a pedepsei), în sensul aplicării pedepsei prev. de art. 36 din Codul penal; temeiul legal al unei astfel de contestaţii: art. 595 din Codul de procedură penală sau art. 598 din Codul de procedură penală - Materia: penal - Subcategoria: cauze referitoare la executarea sancțiunilor de drept penal - Obiectul din Ecris: intervenirea unei legi penale noi; contestație la executare - Actul normativ incident: art. 595 Cod procedură penală; art. 598 Cod procedură penală; Decizia nr. 368 din 2017 Curtea Constituţională a României; art. 35 alin. 1 Cod penal. - Cuvinte cheie: concurs de infracţiuni; formă continuată a infracţiunii; decizie Curtea Constituţională a României; lege penală mai favorabilă; 2.1. Prezentarea problemei de drept: a) Într-o primă opinie, exprimată în unanimitate de către judecătorii prezenţi la şedinţa Secţiei penale din data de , s-a apreciat ca fiind inadmisibilă - în situaţia premisăsusarătată - formularea unei contestaţii întemeiate pe dispoziţiile art. 595 din Codul de procedură penala, întrucât prevederile art. 595 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 4 și 6 din Codul penal, sunt aplicabile doar în ipoteza în care după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară..." Se susţine în sprijinul acestei opinii că o atare contestaţie este blocată, ca și demers juridic, de dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, conform cărora deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial, iar, de la data publicării, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, precum și de prevederile art. 4 si 6 din Codul penal, care fac referire numai la intervenţia unei legi, procedura contestaţiei la executare întemeiată pe prevederile art. 595 din Codul de procedură penală făcând trimitere la intervenţia unei legi" de dezincriminare sau mai favorabile. Ca atare, se susţine că este împiedicată valorificarea unei decizii a Curţii Constituţionale în procedura art. 595 din Codul de procedură penală, pentru că astfel s-ar admite că instanţa de judecată ar putea retroactiv să constate incidenţa art. 4 sau art. 6 din Codul penal, ceea ce ar însemna implicit substituirea judecătorului cauzei în atribuţiile legiuitorului, cu consecinţa creării dreptului, ceea ce este 7

8 inadmisibil prin prisma separaţiei puterilor în stat. Se susţine astfel ca decizia Curţii Constituţionale nu poate fi interpretată ca având calitatea de a fi inclusă în noţiunea de lege", fiind rolul legiuitorului (puterea legiuitoare sau autoritatea delegată să acţioneze în numele puterii legiuitoare) ca, în urma deciziei Curţii Constituţionale, să adopte un act normativ (o lege emisă de Parlament sau o ordonanţă emisă de Guvern) de punerea în acord cu decizia Curţii, înconformitate cu art. 147 alin. (1) din Constituție, care sa cuprindă soluţia legislativă conform cu criticile Curţii Constituţionale. b)într-o altă opinie, majoritară, s-a apreciat ca inadmisibilă - în situaţia premisă susarătată - formularea unei contestaţii întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penală, avându-se în vedere motivarea concurentă din Decizia nr. 126 din data de a Curţii Constituţionale (M. Of. nr. 185/ ), potrivit căreia hotărârile judecătoreşti definitive la data deciziei Curţii nu pot fi repuse în discuţie sub aspectul înlăturării/modificării/stingerii pedepsei în temeiul art. 595 sau art. 598 alin.(1) lit. d) din Codul de procedură penală. S-a argumentat în susţinerea acestei opinii că, prin aplicarea Deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale (în sensul reţinerii formei continuate a infracţiunii, în loc de concursul de infracţiuni pentru care s-a pronunţat condamnarea), se ajunge, în fapt, la o reanalizare a cauzei, inclusiv sub aspectul situaţiei de fapt reţinute, al încadrării juridice date acesteia și al criteriilor de stabilire și individualizare judiciară a sancţiunii, ceea ce este inadmisibil pe calea contestaţiei la executare, întrucât prin aceasta s-ar aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, care, printre altele, presupune ca dezlegarea dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţă să nu mai poată fi supusă rejudecării, decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege (ex.: în caz de revizuire, contestaţie în anulare, în cazul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate). Ca atare, se arată că o cauză de modificare (de micşorare) a pedepsei nu se poate raporta decât la aceeaşi încadrare juridică dată faptei prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă, fiind inadmisibilă o schimbare a respectivei încadrări juridice în cursul executării pedepsei. O interpretare contrară, ar duce la încălcarea autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârea definitiva, schimbarea încadrării juridice operând numai în cursul judecăţii (art. 386 din Codul de procedură penală) și ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală [dar și în contradicţie cu dispoziţiile art. 595 din Codul de procedură penală], ce reglementează doar posibilitatea de modificare a pedepsei definitive. S-a invocat ca și argument complementar Decizia nr. VIII din data de a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, 8

9 Secţiile Unite (R.I.L.), care a statuat - în materia contestaţiei la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 6 din Codul penal - că în faza executării pedepsei definitive este exclusă schimbarea încadrării juridice (decizie care își păstrează și în prezent deplina valabilitate). S-a mai argumentat suplimentar că hotărârile judecătoreşti definitive la data Deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale nu pot fi repuse în discuţie sub aspectul înlăturării/modificării/stingerii pedepsei în temeiul art. 595 sau art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, raportat la motivarea concurentă a Deciziei nr. 126/ a Curţii Constituționale (M.Of.nr. 185/ ). c) În cea de-a treia opinie, minoritară, a fost exprimată în sensul că este admisibilă - în situaţia premisă sus-arătată - formularea unei contestaţii întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 368/2017 poate fi asimilată unei cauze de micşorare a pedepsei [în sensul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală], ceea ce face admisibilă contestaţia la executare, dar un atare demers procedural nu poate conduce decât la o soluţie de respingere a contestaţiei la executare ca nefondată, pentru argumentele sus-arătate la litera b). La nivelul Secţiei Penale a Tribunalului Iaşi au fost identificate soluţii pronunţate în materia indicată (ex. dosarul nr. 9446/99/2017), care nu sunt însă ramase definitive. Iaşi 2.2. Opinia judecătorilor Secţiei penale şi pentru cauze cu minori Curtea de Apel Opinia unanimă a judecătorilor Secției penale și pentru cauze cu minori din cadrul Curții de Apel Iași, prezenţi la întâlnirea secţiei, este în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii prin care se solicită a se constata incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. 1 Cod penal, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 368/2017, indiferent de calea aleasă de petent art. 595 Cod de procedură penala sau art. 598 alin. 1 lit. d) Cod de procedură penală (au fost însuşite argumentele expuse în opina unanimă, respectiv în opina majoritară exprimată de judecătorii Secţiei penale din cadrul Tribunalului Iaşi). 9

10 2.3. Rezumatul soluţiei însuşite (UNANIMITATE) Respingerea, ca inadmisibilă, a cererii prin care se solicită a se constata incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. 1 Cod penal, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 368/2017, indiferent de calea aleasă de petent art. 595 Cod de procedură penală (intervenirea unei legi penale noi) sau art. 598 alin. 1 lit. d) Cod de procedură penală (contestaţie la executare) Argumentele soluţiei însuşite Hotărârile judecătoreşti definitive nu pot fi repuse în discuţie sub aspectul înlăturării/modificării/stingerii pedepsei în temeiul art. 595 sau art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, având în vedere că, prin aplicarea Deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale (în sensul reţinerii formei continuate a infracţiunii, în loc de concursul de infracţiuni pentru care s-a pronunţat condamnarea), se ajunge, în fapt, la o reanalizare a cauzei, inclusiv sub aspectul situaţiei de fapt reţinute, al încadrării juridice date acesteia și al criteriilor de stabilire și individualizare judiciară a sancţiunii, ceea ce este inadmisibil pe calea contestaţiei la executare, întrucât prin aceasta s-ar aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, care, printre altele, presupune ca dezlegarea dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţă să nu mai poată fi supusă rejudecării, decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege (ex.: în caz de revizuire, contestaţie în anulare, în cazul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate). O cauză de modificare (de micşorare) a pedepsei nu se poate raporta decât la aceeaşi încadrare juridică dată faptei prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă, fiind inadmisibilă o schimbare a respectivei încadrări juridice în cursul executării pedepsei. O interpretare contrară ar duce la încălcarea autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârea definitivă, schimbarea încadrării juridice operând numai în cursul judecăţii (art. 386 din Codul de procedură penală) și ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală [dar și în contradicţie cu dispoziţiile art. 595 din Codul de procedură penală], ce reglementează doar posibilitatea de modificare a pedepsei definitive. 10

11 II. Probleme ridicate de Judecătoria Iași 3. Obligarea părţii responsabile civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata cheltuielilor judiciare către persoanele vătămate/părţile civile - Materia: penal - Subcategoria: infracţiuni - Obiectul din Ecris: ucidere din culpă; - Actul normativ incident: art. 192 Cod penal; art. 274 Cod procedură penală; Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie - Cuvinte cheie: parte responsabilă civilmente; Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii (Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România);cheltuieli judiciare părţi civile sau persoane vătămate; solidaritate Prezentarea problemei de drept a) Într-o primă opinie, partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii (Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România) a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare suportate de către persoana vătămată/partea civilă: Prin Sentinţa penală nr. 291/2017 Judecătoria B. s-au dispus următoarele:,,i.1. a. În bazaart. 192 alin. 1 şi alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. 1), 2) C.proc.pen. condamnă pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă. b). În baza art. 335 alin. 1C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. 1), 2) C.proc.pen. condamnă pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii deconducere pe drumurile publicea unui vehicul fără permis de conducere. c). În baza art. 336 alin. 1C. pen. raportat la art. 61 alin. 3, alin. 4 lit. c)c.pen. condamnă pe inculpatulm.c.la un număr 250 zile amendă pentru săvârşirea infracţiunii deconducere pe drumurile publicesub influenţa băuturilor alcoolice. d).în baza art. 338 alin. 1C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. 1), 2) C.proc.pen. condamnă pe inculpatul M.C.la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii depărăsirea locului accidentului. 11

12 II.În temeiul art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 25 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art C. civ. şi art.3 alin. 1 dinordinul 1/2008 admite în parte acţiunile civile formulate de către V.I., V.V., V.I., V.M., A.E., T.I., şi în consecinţă obligă partea responsabilă civilmentefondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata următoarelor sume:- către partea civilăv.i. suma de lei reprezentând daune morale; - către partea civilăv. V. suma de1.500 leireprezentând daune materiale, precum şi suma de lei reprezentând daune morale; - către părţile civilev.i. suma de lei reprezentând daune morale; - către părţile civile V. M., A.E., T.I. suma decâte lei, fiecare,reprezentând daune morale. Respinge acţiunea civilă formulată departea civilă V.C., ca tardiv formulată. Obligă partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii să plătească părţilor civile V.I., V.V., V.I., V.M., A.E., T.I., suma de312 lei reprezentândcheltuieli de judecată. III.În temeiul 274 alin. 1 C. proc. pen., instanța obligă pe inculpatulm.c. la plata sumei de de lei cheltuieli judiciare avansate de stat în prezentul proces,în faza deurmările penală şi faza de judecată (din care, suma de lei reprezintă cheltuielijudiciare efectuate în faza de urmărire penală). În considerentele sentinţei penale nu a fost indicat temeiul de drept al răspunderii Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de părţile civile. Prin decizia penală nr. 34/ a Curţii de Apel Iaşi s-au dispus următoarele: În baza art. 421 pct.1 lit. a Cod de procedură penală, admite apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria B., de inculpatul M.C. şi de părţile civile V.I., V.V., V.I., V.M., A.E., T.I. împotriva sentinţei penale nr. 291/ pronunţată de Judecătoria B., pe care o desfiinţează în parte în latură penală. Rejudecând: Înlătură dispoziţiile art. 16 alin.1 lit. a Cod penal reţinute, ca temei de drept, în dispoziţia din sentinţa penală apelată privind achitarea inculpatului M.C. pentru infracţiunea de furt al unui vehicul în scop de folosinţă prevăzută de art. 230 alin. 1 C. pen., şi reţine disp. art. 16 lit. b teza I Cod penal ca temei de drept al achitării. Înlătură reţinerea disp. art. 67 alin. 2 Cod penal din dispoziţia de aplicare a pedepsei complementare față de inculpatul M.C. în privinţa infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.1,2 Cod penal şi reţine disp. art. 67 alin. 1 Cod penal în privinţa aceleiaşi infracţiuni. 12

13 Înlătură aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme prev. de art. 66 alin. 1 lit. h Cod penal. Reţine şi disp. art. 45 alin. 5 Cod penal în cuprinsul dispoziţiei din sentinţa penală apelată privind aplicarea pedepsei accesorii. Înlătură dispoziţiile din cuprinsul sentinţei penale apelate privind obligarea Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii în calitate de persoană responsabilă civilmente la plata de despăgubiri şi cheltuieli de judecată către părţile civile şi obligă Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (BAAR), în calitate de parte responsabilă civilmente, la plata către părţile civile a despăgubirilor şi cheltuielilor de judecată stabilite prin sentinţa penală apelată. II. În baza art. 421 pct.1 lit. b Cod de procedură penală respinge ca nefondat apelul formulate de partea responsabilă civilmente Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (BAAR) împotriva Sentinţei penale nr. 291/ pronunţată de Judecătoria Bârlad in dosarul nr. 7380/189/2016. În considerentele deciziei, cu privire la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părţile civile, s-au arătat următoarele: În ce privește introducerea în cauză pe latură civilă a Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (BAAR) în locul Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii (solicitată atât de părţile civile cât și de partea responsabilă civilmente BAAR), instanța de apel constată într-adevăr căprin OUG nr. 54/2016, BAAR a preluat FPVS, astfel că calitatea de parte responsabilă civilmente aparţine BAAR; prezenţa părţii responsabilă civilmente a avut continuitate în prezenta cauză, aceasta fiind citată în cauză; având în vedere însă că prin sentinţă partea responsabilă civilmente a fost numită tot FPVS, pentru acuratețe și legalitate, instanța de apel, va înlătura dispozițiile din cuprinsul sentinței penale apelate privind obligarea Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii în calitate de persoană responsabilă civilmente la plata de despăgubiri și cheltuieli de judecată către părţile civile și va obliga Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (BAAR), în calitate de parte responsabilă civilmente, la plata către părţile civile a despăgubirilor și cheltuielilor de judecată stabilite prin sentinţa penală apelată.. b) Într-o altă opinie, partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii (Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România) nu a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare suportate de către persoana vătămată/partea civilă. 13

14 Prin Sentinţa penală nr. 15/ a Curţii de Apel Iaşi s-au dispus următoarele: În baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, condamnă pe inculpatul G.I. la următoarele pedepse: l. 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (faptă comisă la data de 17 septembrie 2016) (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art.335alin.2 Cod procedură penală, cu aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (faptă comisă la data de 17 septembrie 2016) (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice prev. de art. 336 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală ( faptă comisă la data de 10 iunie 2016) (un) an şi 6(şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice prev. de art.336 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (faptă comisă la data de 17 septembrie 2016) (doi) ani si 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 338 alin. l Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală ( faptă comisă la data de 17 septembrie 2016). În temeiul prevederilor art. 38 al.1 Noul Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Noul Cod penal contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pe care o sporeşte cu o treime din restul pedepselor stabilite, respectiv 1 (un) an si 10 (zece) luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare. În baza art.397 alin. 1 Cod procedură penală rap. la disp. art şi 1357 Cod civil, art. 11 alin. 1 din Ordinul nr. 1/2008 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru punerea 14

15 în aplicare a Normelor privind Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, precum şi ale art. 24 din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (în vigoare la data producerii accidentului), admite, în parte, acţiunile civile formulate de către părţile civile N.D.,N.A.M.,B.A., şi N.V.P. şi, în consecinţă, obligă partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata următoarelor sume: lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă N.D. suma actualizată cu indicele de inflaţie si dobânda legală, ce se vor calcula de la data de rămânerii definitive a prezentei hotărâri si până la plata integrală a debitului lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă N.A.M., suma actualizată cu indicele de inflaţie si dobânda legală, ce se vor calcula de la data de rămânerii definitive a prezentei hotărâri si până la plata integrală a debitului lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă N.V.-P., suma actualizată cu indicele de inflaţie si dobânda legală, ce se vor calcula de la data de rămânerii definitive a prezentei hotărâri si până la plata integrală a debitului lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă B.A., suma actualizată cu indicele de inflaţiei si dobânda legală, ce se vor calcula de la data de rămânerii definitive a prezentei hotărâri si până la plata integrală a debitului ,07 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă N.D., suma actualizată cu indicele de inflaţie si dobânda legală, ce se vor calcula de la data de , si până la plata integrală a debitului. Respinge restul pretenţiilor părţilor civile, ca neîntemeiate. În baza prevederilor art. 276 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul G.I. la plata către partea civilă N.D. a sumei de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În baza prevederilor art. 276 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul G.I. la plata către partea civilă N.A.M. a sumei de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În baza prevederilor art. 276 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul G.I. la plata către partea civilă B.A. a sumei de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În baza prevederilor art. 276 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul G.I. la plata către partea civilă N.V.P. a sumei de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.... S-au arătat în considerentele acestei sentinţe penale următoarele: 15

16 Cum la data producerii accidentului autoturismul condus de inculpat nu avea asigurarea de răspundere civilă, în cauză a fost introdus în calitate de parte responsabilă civilmente Fondul de protecţie a Victimelor Străzii Bucureşti. Scopul constituirii Fondului de protecţie a victimelor străzii este, potrivit dispoziţiilor art. 25 indice 1 alin.10lit.b din Legea nr.32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, între altele, acela de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toată că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligaţia să încheie o astfel de asigurare. Normele privind Fondul de protecţie a victimelor străzii, adoptate în temeiul Legii nr.32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.1/2008, cu modificările ulterioare, prevăd: în art. 3 alin.1, că Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării; în art. 3 alin.3, că în cazul în care pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligaţia de a încheia asigurarea R.C.A., Fondul acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât şi pentru vătămări corporale sau decese ; iar în art. 3 alin.4 teza I, că Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligaţiei de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiului de discuţiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului. Aceleaşi norme reglementează, în acord cu art. 10 din Directiva 2009/103/CE, procedura prin care Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, pe baza unei cereri de despăgubire procedura ce constituie regula în materia despăgubirii persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, provocate fie de un vehicul neidentificat, fie de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligaţia de asigurare. Nici legislaţia comunitară, nici dreptul intern nu exclud însă posibilitatea valorificării drepturilor persoanelor păgubite prin accidente de vehicule în raport cu Fondul de protecţie a victimelor străzii pe calea acţiunii în justiţie. În acest caz, Normele privind Fondul de protecţie a victimelor străzii prevăd: în art. 11 alin.1, că drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat 16

17 de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva Fondului; în art. 11 alin.2, că persoanele prejudiciate care au înaintat acţiune în justiţie împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătoreşti, Fondul având legitimare procesuală pasivă, în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire, în limitele şi în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare ; iar în art. 13 teza I, ca după plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. În ipoteza în care accidentul a fost provocat de un vehicul ce nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, drepturile persoanei păgubite pot fi valorificate prin exercitarea acţiunii civile alăturate acţiunii penale în cadrul procesului penal. În conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Codul de procedură penală, acţiunea civilă, care poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, iar potrivit art. 213 din acelaşi Cod, persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului se numeşte parte responsabilă civilmente. Or, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor adoptate în temeiul acestei legi, Fondul de protecţie a victimelor străzii este persoana chemată să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, autor al accidentului, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule şi, în consecinţă, în această ipoteză, Fondul are calitatea de parte responsabilă civilmente. Răspunderea civilă a Fondului de protecţie a victimelor străzii, ca parte responsabilă civilmente, este însă guvernată de regulile speciale cuprinse în dispoziţiile Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor adoptate în temeiul acesteia, dispoziţii care transpun legislaţia comunitară, urmăresc obiectivul înscris în preambulul Directivei 2009/103/CE ca victima să nu rămână nedespăgubită în cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat (pct.14) şi pornesc de la ideea, reflectată în preambulul aceleiaşi directive, ca, în cazul unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, organismul care despăgubeşte victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate are o poziţie mai bună decât victima la intentarea unei acţiuni împotriva părţii responsabile (pct.18). În acest sens, Normele 17

18 privind Fondul de protecţie a victimelor străzii stabilesc, în art. 11 alin. 1 şi 2, ca drepturile persoanelor prejudiciate se exercită împotriva Fondului şi că aceste persoane vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătoreşti, iar în art. 13 că, după plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului având obligaţia să ramburseze Fondului despăgubirile plătite. Normele invocate conduc la concluzia că Fondul va putea fi obligat, singur, la plata despăgubirilor, iar după plata acestora se va subroga în drepturile persoanelor prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al accidentului, pentru recuperarea despăgubirilor achitate. Prin urmare, soluţionând acţiunea civilă alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, instanţa de judecată, prin hotărârea judecătorească, va obliga Fondul, singur, iar nu în solidar cu inculpatul, autor al accidentului, la plata despăgubirilor pentru prejudiciile produse prin accident. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin recursul în interesul Legii nr. 3/15 iunie În raport de data producerii accidentului, sunt aplicabile prevederile art. 50 alin. 2 din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, care statuează faptul că, în caz de deces partea responsabilă civilmente va acoperi: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete nerealizate şi alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului; d) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.. Sentinţa penală nr. 15/ a Curţii de Apel Iaşi a fost modificată prin decizia penală nr. 159/ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie astfel: I. Admite apelurile declarate de inculpatul G.I., partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi părţile civile N.D. şi N.A.M. împotriva sentinţei penale nr.15 18

19 din data de 20 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi Secţia penală şi pentru cauze cu minori, numai în ceea ce priveşte latura civilă, respectiv cuantumul daunelor morale. Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în limitele anterior arătate, obligă partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata următoarelor sume: lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă N.D., suma ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, de la data de rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului; lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă N.A.M., suma ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, de la data de rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului; lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă B.A., suma ce va fi actualizată cu indicele de inflaţiei şi dobânda legală, de la data de rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului. Respinge, ca neîntemeiată, acţiunea civilă promovată de partea civilă N.V.P. şi, pe cale de consecinţă, înlătură dispoziţia privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată de lei către această parte civilă. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. În baza prevederilor art. 276 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul G.I. la plata către partea civilă N. D. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. În baza prevederilor art. 276 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul G.I. la plata către partea civilă N.A.M. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Conform art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de inculpatul G.I., partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi părţile civile N.D. şi N.A.M. rămân în sarcina statului. II. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile B.A. şi N.V.P. Respinge cererea de obligarea a apelantului inculpat G.I. la plata cheltuielilor de judecată către apelantele părţi civile B.A. şi N.V.P. Obligă apelantele părţi civile B.A. şi N.V.P. la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Potrivit practicii unanime a Secţiei penale - Judecătoria Iaşi, partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare 19

20 efectuate de părţile civile (în perioada au fost pronunţate 3 sentinţe penale în acest sens: 1907/ ; 1960/ ; 380/ ). De asemenea, în unanimitate judecătorii Secţiei penale şi-au exprimat opinia în sensul că partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România(potrivit art. 38 alin. 7 din OUG nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie: În cuprinsul actelor normative, sintagma poliţă de asigurare RCA se înlocuieşte cu sintagma contract RCA, iar sintagma Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii se înlocuieşte cu sintagma BAAR, iar potrivit art. 39 alin. 4 din Legea nr. 132/2017,la data intrării în vigoare a acestei legi, BAAR preia întregul patrimoniu al Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii şi se va reorganiza în conformitate cu prevederile prezentei legi) trebuie obligată la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părţile civile. Potrivit art. 6 alin. 1 din Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.1/2008, cu modificările ulterioare: Cuantumul prejudiciului suferit de persoanele păgubite prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României se stabileşte în stricta conformitate cu prevederile normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare în România la data producerii accidentului. Potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995: Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. Potrivit art. 26 alin. 1 lit. d din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, asiguratorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru cheltuielile de judecată. Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România a fost abrogată de Legea nr. 132/2017. Potrivit art. 11 alin. 2 lit. e din Legea nr. 132/2017, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului dacă soluţia este favorabilă persoanei prejudiciate. 20