Linda Howard Str ă i n i în noapt e Traduc er e a: Dag m ar H. Pope s c u Editura Miron

Transcriere

1

2 Linda Howard Str ă i n i în noapt e Traduc er e a: Dag m ar H. Pope s c u Editura Miron

3 Stran g e r s in the Night by Linda Howard Toate drepturil e rezervate acestui titlu aparţin Editurii MIRON Lun ă Plin ă

4 Ajunge a o lun ă plin ă pe lun ă, îşi spus e ama r şeriful Jackson Brody; dou ă, ar treb ui s ă fie scoas e în afar a legii. Lege a natu rii, de supravieţuire a celui mai adaptat, fusese total negat ă de oameni, cu progresele medicinii şi cu părerea general ă c ă orice via ţă merita s ă fie salvat ă, avân d drep t rezult a t existe n ţa atât o r oam e ni foart e ciudaţi sau proşti, care păre a u să ias ă cu toţii la supr af a ţă pe lun ă plin ă. Dup ă ce se ocup a s e de un accide n t rutie r, nu era într- o dispoziţie prea bun ă. În atribu ţiile lui de şerif nu intra şi ace e a de a se ocup a de maşinile avari a t e, dar al naibii s ă fie el dac ă fiecar e lun ă plin ă nu- l găs e a făcân d exact ast a. District ul era mic şi săra c, în special rur al şi nu- şi putea permite numărul necesar de ajutori de şerif de care avea el nevoie, aşa c ă întot d e a u n a jongla cu progra m ul. Dac ă mai adăugai nebunia lunii pline, la un departa m e n t subdimensionat, problemele se multiplicau. Accidentul de care se ocupase îl înfuriase atât de tar e încât treb ui s e s ă fac ă efort u ri supran aturale ca s ă nu- i înjure pe participan ţi. Nu le put e a spun e victi m e, de vrem e ce totul se petrecuse din cauza propriei lor prostii. Singura victim ă era băie ţelul acela care, sărmanul, stătuse în maşin ă pe locul din dreapt a şoferului. 1

5 Totul a încep u t când şofer ul prim ul ui vehicul, o camionet ă, s-a trezit şi a constatat că- şi ratase ieşire a din dru m ul princip al, cu vreu n sfert de mil ă. În loc să- şi continue drumul şi s ă găseasc ă un loc unde s ă întoa r c ă, idiotul a încep u t să mearg ă în marşarier, intrând greşit pe o porţiu n e de asfalt mai îngus t ă, în jurul unei curb e făr ă vizibilitat e. Nu făcea decâ t s ă aşte p t e un accident şi nu trebui s ă aştepte prea mult. Din curb ă apăru o femeie conducând cu peste nouăzeci de kilometri la or ă, când indicatorul arăt a o limit ă de cincizeci şi intr ă direct în fundul camionetei. Nu purta centura. Şi nici băie ţelul de patru ani care stătea pe bancheta din fa ţă. Şi nici şofer ul camion e t e i. Nu a fost decâ t un miracol faptul c ă toţi trei au supr avi eţui t, deşi băie ţel ul a fost grav rănit şi Jackson văzuse destule accident e ca s ă ştie că şans el e aces t ui a era u de cel mult cincizeci la cincizeci. Bine măca r c ă maşin a avea airb a g u r i, care- i împiedic a s e pe cei doi s ă ias ă prin par b riz. Când i-a făcut femeii proce s verb al pent r u conducere imprudent ă, pentru nepurtarea centurii şi pentru c ă nu- şi asigurase copilul, femeia a început s ă ţipe la el. Încercase el vreod a t ă s ă fac ă un băie ţel de pat r u ani s ă stea frumos şi s ă accepte centur a? Toate rahaturile astea îi sufocau nenorocitul ei de gât şi statul nu avea drep t ul s ă le spun ă oam e nilor ce s ă fac ă pe

6 proprietatea lor, acesta fiind şi cazul ma şinii ei, care avea oricu m airb a g u r i, deci nu avea nevoie de cent u r ă, bla, bla, bla. Şi stăt e a acolo, cu ochi bulbucaţi şi părul nepiept ăn a t, un testament viu al pute rii distr u c tive a gen elo r rece sive, isterizându- se împotriva cump ăr ării de tichete de trafic, în timp ce băie ţel ul ei car e plân g e a, pleca cu amb ul a n ţa. În sinea lui, Jackso n îşi spus e că astfel de oam e ni nu ar treb ui s ă aib ă copii în grij ă, dar făcu un efort eroic să- şi păst r e z e remarc a pentru el. Apoi şoferul camionet ei, cu un burdihan de băutor de bere şi cu o respira ţie care putea doborî un elan de la cincizeci de paşi, îşi spus e părerea c ă ar trebui să- i retrag ă femeii permisul de conducere, pentru c ă numai ea era de vin ă că intr a s e în camion e t ă. Şi când Jackso n îi făcu şi lui proces verbal pentru conducere imprude nt ă şi pent r u intra r e a pe o ban d ă greşit ă, îl apuc ă furia. Accidentul ăsta nu era din vina lui, urla el şi al naibii s ă fie dac ă nu o s ă fie desp ăg u b i t de Asigurări din cauz a unui ţăr ăn oi prost de şerif care nu ştia c ă vina într- un astfel de accid e n t era întotd e a u n a a celui care vene a din spat e. Orice prost pute a vede a und e fuses e lovit ă camion e t a lui şi put e a spun e cine era vinovat ul. Jackson nu se obosi să- i explice difer e n ţa dintre poziţionar e a în direc ţie corect ă a camionetei şi faptul c ă aceasta mergea în sens

7 invers. Scrise doar tiche t el e şi în rapo r t ul accidentului menţion ă c ă vinovaţi erau amândoi cond u căt o r ii auto, cânt ări n d serios dac ă cei doi nu ar treb ui închişi undev a, pent r u sigur a n ţa universului. Prostia terminal ă nu era men ţionat ă nicăie ri ca un delict exigibil deşi, dup ă păr e r e a lui, ar fi trebuit s ă fie. Dar se abţinu şi se ocup ă de transportarea celor doi şoferi furioşi la spitalul din localita t e pentru un consult şi de îndep ărtarea vehiculelor avaria t e. Când în sfârşit se urc ă înapoi în Jeepul Cherok e e, se făcus e deja de pat r u, mult dup ă ora prânzului. Era obosit, flămând, furios şi descurajat. În general îi plăcea munca lui. Era o meserie în care pute a face difere n ţa dintr e modul de viaţă al oam e nilor, în societ a t e. Sigur, era de obicei o munc ă mur d a r ă; avea de a face cu ce era mai rău în societ a t e, în timp ce treb ui a s ă se descurce, mergâ nd pe vârfuri, într- un hăţ i ş de legi şi de reglement ări. Dar când totul mergea bine şi un trafica n t de drog u ri era prins şi băg a t la mititica pent r u câţiva ani, sau un asasi n era pus deoparte pentru totdeau n a, sau era prins ă o band ă de spărg ători şi o bătrân ă doamn ă asista t ă social îşi prime a înapoi televizor ul ei cu diagonala de 39 de centimet ri, atunci toate astea făceau s ă merite osteneala lui. Era un şerif bun, deşi ura part e a politic ă a

8 meseriei, ura s ă trebuiasc ă s ă fac ă uneori campanie electoral ă pentru birou. Nu avea decât treizeci şi cinci de ani, tânăr pent r u birou, dar regiu n e a era atât de săra c ă încât nu- şi pute a per mi t e pe cineva care s ă fie şi bun şi s ă aib ă şi mult ă expe ri e n ţă, pent r u c ă astfel de oam e ni se duce a u acolo unde era u plăti ţi mai bine. Cetăţ enii îşi încercaser ă norocul cu el în urm ă cu doi ani şi el se străd ui a s ă fac ă totul bine, într- o mese ri e pe care o iubea. Nu mulţi oam e ni avea u o asemenea şans ă. Totuşi, când era lun ă plin ă, se îndoia de propria lui săn ătate mintal ă. Probabil c ă era nebun sau idiot, sau amândou ă, să- şi doreasc ă o slujb ă care să- l aduc ă în prima linie în perioadele de pande mic ă bizarerie. Poliţi ştii şi personalul de la Urgen ţă puteau cu toţii confirma nebunia care se decla nşa în perioa d el e cu lun ă plin ă. O sor ă de la spitalul local, dup ă ce citise un rapo r t în care se afirm a c ă poveştile cu lună plin ă erau doar legende, c ă rata accidentelor nu creştea cu adevărat în aceste perioade, a ţinut o evide n ţă timp de un an. Nu num ai c ă num ăr ul accidentelor creştea, dar în aceste perioade avea u loc cele mai ciuda t e dintr e ele, cum ar fi tipul care şi-a pus prietenul să- i ţintuiasc ă mâinile împr e u n ă, în cuie, pent r u ca nevas t ă- sa s ă nu- l pun ă la tre a b ă în ziua lui liber ă. Pent r u amâ n d oi era un lucr u evide n t: un om nu poat e

9 lucra foart e bine cu mâinile băt u t e una de alta în cuie, nu? Iar lucr ul cel mai însp ăi m â n t ăt o r în povest e a ast a era c ă niciun ul dintr e ei nu fuses e băut. Prin urm a r e, o singu r ă lun ă plin ă pe lun ă era tot ce consid e r a Jackso n c ă pute a supor t a un om. O a doua lun ă plin ă într- o singu r ă lun ă era ca o pedeaps ă crud ă, neobişnuit ă. Şi pent r u c ă se aflau acu m în cea de a doua lun ă plin ă, nu fu deloc surp ri n s când, în timp ce anunţa prin radio c ă terminase cu accidentul şi se ducea undeva s ă bage ceva în gur ă, dispecera îi spuse: Poate c-ai vrea s ă mai aşte p ţi cu protocolul şi s ă intri pe o linie securizat ă. Jackson îşi reţinu un mârâit. Înţelesese perfect c ă într- adevăr n- ar fi vrut s ă ştie desp r e ce era vorb a. În prim ul rând, deşi traficul radio era de obicei strict de serviciu, pent r u beneficiul bunilor cetăţ eni care îl ascultau la scanerele lor, dispec e r a folosise un ton mai perso n a l. Şi ei nu se oboseau s ă foloseasc ă linia securizat ă decât dac ă era vorb a de ceva ce nu vroiau s ă ştie cei care- i ascult a u, ceea ce înse m n a c ă era ceva fie foart e delicat, legat poat e de vreu n ul dintr e edilii oraşul ui, fie ceva perso n al. Sper a c ă era vorba desp r e ceva delicat, pent r u c ă era al naibii de sigur c ă nu simţe a nevoia s ă se ocup e de ceva perso n al, cum ar fi ma m a lui, car e s ă o fi luat

10 razn a la obişnuit ul ei joc de bingo, de mier c u r i. Îşi lu ă mobilul lui digital şi verific ă dac ă avea conexiu n e în acea s t ă zon ă; avea, deşi sem n al ul nu era cel mai pute r ni c. Îl desc his e şi sun ă dispeceratul. Sunt Brody. Ce se întâ m pl ă? Jo Vaugh n era dispec e r ă deja de zece ani şi el nu se put e a gân di la altcin ev a care ar fi put u t face munc a ast a. Nu num ai c ă ea ştia totul despre aproape fiecare locuitor din micu ţul district din Alaba m a, lucru car e îi fuses e de un extraordina r ajutor, dar avea şi un instinct ciudat de precis pent r u ceea ce era urge n t şi ce nu. Poate c ă cetăţ e nii implicaţi put e a u s ă nu fie de acord, dar Jackson era întotdeauna. Am un sentiment ciudat, îl anun ţă ea. Shirley Wate r s l-a văzut pe Thaniel Varga s târâ n d u- şi fundul ăla plat al şalup ei lui, pe Old Boggy Road. N- ar fi nimic deos e bi t în ast a, excep t â n d faptul c ă acolo locuieşt e Jones şi tu ştii bine cine este Thaniel. Jackson se gân di o clip ă. Aceast a era una din acele dăţ i când a fi cres c u t în vestul Texas ul ui în loc de sudul Alaba m ei era un handic a p clar. Ştia unde se afla Old Boggy Road, dar asta doar pentru că- şi petrecuse multe zile studiind hăr ţile districtului şi memorizând drumurile. Dar perso n al nu fuses e nicioda t ă pe Old Boggy. Şi ştia cine era Thaniel Varga s; un scan d al a gi u cam

11 prostăn a c, tipul pe care- l găse şti în orice comunitate. Thaniel avea un tempera m e n t aprin s, era dest ul de măt ăh ăl o s şi îi plăce a cam prea mult berea. Avusese câteva problem e cu lege a, dar nimic dest ul de serios ca s ă prim e a s c ă ceva mai mult decâ t câtev a ame nzi şi avertismente. Altceva, Jackson nu ştia. Luminează- m ă. Păi ştii cât de superstiţios este. Jackson ridic ă din sprânce n e. Nu se aştept ase la asta. Spus e sec: Nu, nu ştia m. Ce legăt u r ă are ast a cu faptul că- şi plimb ă fundul plat pe Old Boggy Road şi cine mai sunt şi Joneşii ăia? Jones, îl corec t ă Jo. Nu este decâ t una singu r ă, de vrem e ce băt r â n u l Jones a murit de pat r u nu, stai puţin, a fost exact imedia t dup ă moartea soţului Beatricei Marbut, în trailerul iubitei lui, cee a ce înse a m n ă c ă a fost acu m cinci ani Jackson închise ochii şi se abţinu s ă comenteze desp r e cât cont a sau nu, când anu m e a murit bătr â n u l Jones. A grăbi pe cineva din sud într- o conve r s aţi e era ca şi cum ai încerc a s ă împingi o funie întins ă, deşi uneo ri nu se put e a opri s ă nu încerc e. şi de atun ci Delilah este tot singu r ă. Jackson făcu o încercare disperat ă s ă priceap ă

12 îngrijorarea lui Jo. Şi Thaniel Varga s nu o place pe Doam n a Jones? Domnişoara. Nu a fost niciodat ă măritat ă. Încercarea disperat ă nu funcţionase. Deci bătrân ul Jones a fost Tatăl ei. În reg ul ă. Şi de ce o displac e Thaniel pe domnişo a r a Jones? încer c ă el din nou. Ah, eu nu a ş spune c ă o displac e. Mai curând îi este o fric ă de moarte, de ea. Jackson inspir ă adâ n c. Din cauza? Din cauz a vrăjitoriilor, fireşt e. Asta era. Sunt lucru ri pent r u care nici măc a r nu merit ă s ă te lupţi. Jackson capitul ă şi se lăs ă dus de val. Vrăjitorii, rep e t ă el. Într- un singu r minut, Jo îl surprinsese de dou ă ori. Vrei s ă spui c ă n- ai auzit niciod a t ă de asta? Jo părea surprins ă. Absolut nimic. Şi- ar fi dorit s ă nu fi ştiut nimic nici acu m. Da, oam e nii spun c ă este vrăjitoa r e. Nu că eu a ş cred e aşa ceva, dar pot înţele g e multe. Adic ă? Ah, nu prim eşt e pe nime ni, rar eo ri iese în ora ş. Şi bătr â n u l Jones era ciuda t, nu lăsa pe nime ni s ă se apro pi e de casa lor. Chiar şi poşta

13 le este livrat ă cu barc a, pent r u c ă nu exist ă niciun dru m car e s ă duc ă la casa lor. Singu r ul mod de a ajun g e acolo este s ă mer gi pe jos, sau pe râu. Odat ă stabilit fund al ul, Jo trec u la explica ţi a ei: Deci, dac ă Thaniel s-ar fi dus la pesc uit, ei bine, cel mai bun loc de pesc uit este în avalul râului, nu în amon t e. Nu avea niciun motiv s ă se urce în şalup ă de la ram p a Old Boggy decâ t dac ă vroia s ă mea r g ă pe râu în sus, ori altcev a acolo decâ t casa lui Jones, nu exist ă. Nu ar fi avut aces t cur aj decâ t dac ă ar fi fost băut, pent r u c ă îi este atât de fric ă de Delilah, aşa încât eu cred că ar fi bine s ă te duci acolo, s ă te asigu ri c ă nu face cine ştie ce prostie. Jackson se între b ă câţi şerifi era u cond u şi de dispec e r ii lor. Se într e b ă ce naiba treb ui a să fac ă, de vrem e ce Jo îi spus e s e tocm ai că singu r ul mod de a ajung e la Jones era cu barc a. Şi se mai între b ă, nu pent r u prim a oar ă, dac ă va supravieţui acestei blestemate de lun ă plin ă. Dar pân ă când ace a s t ă a doua lun ă plin ă să- l omoa r e, el avea o tre a b ă de făcut. Aprecie situaţi a şi încep u prin a rezolva primii paşi. Sună- l pe Frank de la Interven ţii şi spune- i s ă vin ă la debarcaderul de la Old Boggy N- ai ce face cu o barc ă de la Interv e n ţii, îl întrerupse Jo. Sunt prea încete şi oricum, tipii se afl ă acum pe autostrad ă, s ă îndep ărteze trailerul

14 accidentat acolo. Am sunat- o eu pe Charlotte Watkins. Soţul ei este pesc uito r de bibani îl ştii pe Jerry Watkins, nu? I-am cunoscut pe amândoi, spuse Jackson. El are o şalup ă dint r- alea foart e rapid e. Este plecat cu treburi în Chattanoog a, dar se ocup ă Charlotte s ă duc ă barca la debarcader. Pân ă ajungi tu, ea o s ă fie deja acolo. În regul ă, am pleca t. Jackson îşi strâ n s e nasul în partea de sus, între sprâncene, sim ţind un încep u t de migr e n ă. Îşi dori s ă poat ă ignor a intuiţia lui Jo, dar femeia fuses e pre a precis ă ca s ă se îndoiasc ă de ea. Trimite nişte întăriri de îndat ă ce se eliber e a z ă carev a. Şi cum naiba găs e s c eu casa lui Jones? Mer gi doar în susul râului, nu poţi s-o rat ezi. Casa se vede greu, se pierd e în decor, dar este dre p t în fa ţă şi crezi c ă o s ă intri direc t în ea, dar apoi râul coteşt e brus c la dre a p t a şi devine pre a îngust ca s ă poţi merge mai departe pe el. Ah şi fii ate n t la buşt e ni. Răm âi pe mijlocul râului. Jo se opri, apoi spus e: Ştii s ă cond u ci o şalup ă, da? O s ă m ă descu r c, spus e el şi trân ti la loc capacul mobilului, ca s ă termine convorbirea. Las- o s ă fiarb ă o vreme, întrebându- se dac ă nu făcuse o greşeal ă cumplit ă trimiţându- şi şeriful de unul singu r într- o situa ţi e posibil periculo a s ă,

15 pe un râu pe car e nu- l cunoşt e a şi într- o şalup ă cu un moto r pute r ni c, pe care nu ştia cum s ă o manevreze. Ori el condusese pentru prima oar ă o barc ă cu motor la unsp r e z e c e ani, dar Jo nu ştia asta şi nu- i strica să- şi dea sea m a c ă nu era chiar omnipot e n t ă. Nu- şi folosi girofarurile şi nici sirena, dar apăs ă pe accelera ţie pân ă în fund şi acolo rămase. Dup ă aprecierea lui, se afla la mai puţin de cincisp r e z e c e minut e de Old Boggy Road şi nu ştia cât de depart e de acolo se afla debarcaderul. O barc ă pute r ni c ă put e a ating e uşor şaizeci de mile la or ă, dep u n â n d u- l la casa Jones în circa cinci minut e, odat ă ce se afla pe ap ă. Asta însemna că- i vor trebui cel puţin dou ăzeci de minut e, dac ă nu mai mult. Dac ă Thaniel Varga s punea la cale ceva necurat, Jackson se temea că va avea suficien t timp să- şi duc ă planul la înde plinir e. Simţi o încărc ătur ă de adrenalin ă, încărc ătur ă pe care o simt e orice poliţist car e pleac ă într- o misiun e posibil periculo a s ă. Sper a totu şi c ă nu va găsi nimic deos e bi t. Al naibii ce sper a ast a, pent r u c ă dac ă va găsi, asta ar înse m n a că domnişo a r a Jones oare chiar îi spus e s e Jo că num el e ei era Delilah? - era ori rănit ă, ori moart ă. Vră jitoare? De ce nu mai auzise vreod a t ă asta? Trăia aici de trei ani, de doi ani era şerif, timp în

16 care crezu s e c ă auzise desp r e toţi cet ăţ e nii bizari din district. Şi totuşi, nici adjunc ţii lui şi nici primări ţa sau secr e t a r a ei, care era cea mai bârfito a r e perso a n ă pe care o întâlnis e Jackso n vreod a t ă, nu suflas e r ă o vorbuli ţă desp r e Delilah Jones. Nici mulţim e a de la bar, nici femeile cu care se întâlnea, nici cucoanele cu părul albăstrit, de la bingo, nici măcar Jo. Nu- i scăpase faptul c ă Jo era foarte bine informat ă despre cum se ajung e a acas ă la Jones. Cum s ă ştie, dac ă nu a fost acolo? Şi de ce s ă se duc ă acolo, avân d în vede r e tot ce spus e s e desp r e femeia Jones, cum c ă era retras ă şi c ă tatăl ei fusese un om ciudat? Dac ă cineva practic a vrăjitori a în district ul lui, el ar fi treb ui t s ă ştie. Totul era o prosti e, dup ă păr e r e a lui, dar dac ă cineva o lua în serios, atunci puteau apărea probleme. Iar dup ă cum stăteau lucrurile, exact asta se şi întâmpla. Mai întâi, neb u ni a pe car e o decla n şa în gene r al luna plin ă, apoi ciocnir e a de pe şose a dintr e doi idioţi iar acu m, asta. Îi era foam e, era obosit şi simţe a un încep u t de migr e n ă. Chiar că începea s ă se enerveze cu adevărat. 2 Jackson ajuns e în timp reco r d la Old Boggy Road şi acu m se rep ez e a de- a lungul lui, răscolind nisipul cu cauciuc u r il e. Râul se afla în

17 partea dreapt ă şi se uita mereu într- acolo, căutând debarcaderul. Vechiul drum se îngust ă, deveni n d tere n desfun d a t, cu stejari masivi de o part e şi de alta, împletin d u- şi ram u ril e ca să form ez e apro a p e un polog solid. Umb r a deas ă îl feri de căldu r ă pe o dista n ţă de apro a p e o sut ă de met ri, dup ă car e ieşi din nou afar ă, în lumina soarelui şi iat ă debarcaderul, în josul unei pante uşoare care cotea înapoi spre dreapta, ascuns ă pân ă atun ci vede rii de copa cii groşi. Jackson roti brusc volanul şi coborî pant a, cu spatele Jeepului derapând în stânga şi în dreapta, pân ă când reuşi să- l corecteze. Se afla acolo o camionet ă Toyota albastr ă, cu o remorc ă goal ă, pentru transportat şalupe, prins ă de el. O alt ă camion e t ă, un Chevrol e t roşu, se afla cu spat el e la ram p ă şi Charlot t e Watkins stăt e a pe mal, ţinân d cu o mân ă odgon ul unei şalup e de pesc uit lungi, elans a t e, în roşu şi argintiu şi cu cealalt ă gonind ţân ţa rii car e roiau în jurul braţelor şi picioarelor ei goale. Jackson îşi lu ă arm a şi vesta Kevlar şi coborî din Cherokee. Mulţumesc, doamn ă Watkins, spuse el luând odgon ul din mân a ei. Îşi puse piciorul drep t pe botul şalup ei şi se împins e cu stân g ul, transfer ându- şi agil greutatea înapoi pe dreptul şi urcâ n d în şalup a care încep e a deja s ă se îndepărteze de mal.

18 Cu plăcere, domnule Şerif, spuse ea ridicându- şi mâna ca s ă se fereasc ă de soare. Fiţi aten t la buşt e ni. Dac ă v ă apro pi a ţi pre a mult de stân g a, sunt acolo nişte but uci uria şi, imedia t sub ap ă, care pot smulg e fundul bărcii. O s ă fiu, promise el aranjându- şi grijuliu arma ca s ă nu i se balanseze, apoi se strecur ă pe locul conducătorului şi- şi prinse de căma şă întrerup ătorul de siguran ţă. Dup ă ce se gândi puţin, îi arun c ă femeii cheile de la Jeep. Întoarceți- v ă acas ă cu Cherokee- ul. Aduc eu camion e t a şi şalup a, de îndat ă ce o s ă pot. Femeia prinse cu îndemân a r e cheile, dar scutur ă cu mâna orice preocupare pentru barc ă. Aveţi grij ă când ajung e ţi sus. Sper c ă totul este în reg ul ă. Pe chipul ei îns ă, se citea îngrijorarea. Jackson răs uci cont a c t ul şi motor ul mar e tuşi, trezindu- se huruind la via ţă. Băg ă în mar şarier şi se îndepărt ă cu spatele de debarcad e r, întorcând şalup a cu faţa spre amon t e. Apoi accel e r ă pute r ni c şi botul bărcii se ridic ă afar ă din ap ă pe măs u r ă ce prind e a vitez ă, pent r u ca apoi să coboare şi s ă se aşeze, alunecând pe suprafa ţa apei. Râul era lent şi mâlos, plin de buşt e ni, de banc u ri de nisip şi de lăst ări ş, gat a să împotmoleasc ă pe cineva care nu- i cuno ştea obstacolele. Ţinând cont de sfaturile Charlottei

19 Watkins o alt ă femeie care păre a s ă ştie o groaz ă de lucru ri desp r e casa Jones Jackson ţinu barc a num ai pe mijlocul râului, rug â n d u- se când încerc a s ă pun ă urge n ţa în balan ţă cu prud e nţa, dar urge n ţa contin u a s ă fie mai puternic ă. Poate c ă domnişoara Jones avea o liniştit ă după- amiaz ă de var ă, dar poat e c ă nu. Curentul de aer îl răcori, uscându- i sudoarea de pe corp şi făcân d apro a p e plăcut ă căldu r a apăs ătoa r e, de var ă. Când se strecura prin dreptul micilor smârcuri şi intrânduri, le scruta cu atenţi e, sper â n d să- l vad ă pe Thaniel nefăcând altceva mai sinistru decât s ă hr ăneasc ă peştii cu viermi. De unde asemenea noroc? Înaint ă apoi pe o cotitu r ă a râului şi văzu o barc ă cu fundul plat tras ă la mal şi legat ă de un pilon. Thaniel îns ă, nu se vede a nicăie ri. Jackson nu încetini. Casa Jones nu put e a fi depa r t e de aici, pent r u c ă altfel n- ar fi ales Thaniel s ă fac ă rest ul dru m ul ui pe jos, ca s ă se poat ă apropia neobservat. Asta îi mai acorda lui Jakcso n ceva timp, poat e suficien t ca s ă preîntâ m pine orice necaz. Chiar în clipa în care se gân d e a la ast a auzi împuşc ătura, o reverbera ţie puternic ă bubuind deas u p r a apei, uşor de auzit pest e zgomo t ul motor ul ui pute r ni c. Un foc de arm ă, îşi spus e el. Încetini accel e r a ţi a şi se întins e dup ă vesta Kevlar, punându- şi-o şi prinzând închizătorile cu

20 arici. Apoi accele r ă din nou. Pest e cincisp r e z e c e secu n d e apăr u casa, drep t în faţa lui, exact cum îi spusese Jo. Râul părea s ă se termine chiar aici. Casa era construit ă din lemn bătrân, uzat de vrem e, car e o făcea s ă se piard ă print r e copacii înalţi care o înconju r a u, dar în faţa ei se afla un mic chei cu o şalup ă veche, cu fundul plat, legat ă de el şi aces t a a fost prim ul lucru pe car e l-a văzut el. Încetini ca s ă aduc ă şalup a la chei, întinzâ n d u- se în acelaşi timp dup ă arm ă, ţinân d- o în mân a stâng ă în timp ce manevra şalupa. Sunt şeriful Brody! tun ă el. Thaniel, încet e a z ă orice naiba faci acu m şi adu- ţi fundul aici. Nu era cel mai profesio n al mod de a vorbi, îşi spus e el, dar îi serve a scopul de a se face anunţat şi de a-i spune lui Thaniel c ă identitatea lui nu era un secret. Dar nu se aştept a ca lucrurile s ă se aranjeze prin simpla lui preze n ţă acolo şi nici nu se ara nj a r ă. Se auzi o alt ă bubuit u r ă, cărei a îi răspunse pocnetul mai slab al unei puşti. Împuşc ăturile veneau din spatele casei. Jackson orien t ă şalup a cu botul spre chei şi opri motor ul. Sări afar ă din ea când se mai afla încă la vreo jumătat e de metru de chei, înfăș urâ n d auto m a t odgon ul în jurul unui pilon, antrena m e n t care- i intrase în sânge, asigurândul c ă făcea totul bine în timp ce se afla în mişca r e.

21 Alerg ă de- a lung ul cheiului mic, zgomo t ul cizmelo r pe lemn auzind u- se în ritm ul băt ăilor puternice ale inimii. Vechea, familiara claritate a gândirii se revărs ă asupra lui ca un produs adiacent al adrenalinei şi experien ţei. Simţea acelaşi lucru ori de câte ori săre a dint r- un avion, în timpul unui antren a m e n t de zbor. Creierul lui proc e s a cu viteza fulge r ul ui det aliile pe car e le vede a. Uşa de la intra r e a bătr â n e i case de lemn era desc his ă, o u şă din plas ă, frumo s cârpit ă, ţinân d insect el e afar ă. Pute a vede a direc t pân ă la uşa din spat e, doar c ă nu se vede a nime ni. Veran d a arăt a ca o jungl ă, cu plant e uriaşe în ghivec e şi coşu ri car e atâr n a u pest e tot, doar c ă nu se vede a u vechit u ri pe nicăie ri, aşa cum vede ai pe la toat e casel e, inclusiv a lui. Urc ă dintr- un salt cele trei trepte spre verand ă şi se lipi de perete. Ultimul lucr u pe car e şi-l dore a era s ă fie împuşc a t chiar de perso a n a pe care venise s ă o salveze, aşa încât îşi repet ă identitatea. Aici şeriful Brody! Domnişo a r ă Jones, sunt e ţi bine? Urm ă un moment de tăcere, în care pân ă şi insect el e se oprir ă parc ă din bâzâit. Apoi, de undev a din spat e, se auzi glasul unei femei. Eu sunt bine. Şi voi fi şi mai bine când o să mi-l scoţi de pe proprietatea mea pe cretinul ăsta.

22 Părea remarcabil de calm ă pentru cineva aflat sub atac, ca şi cum Thaniel nu ar fi cont a t mai mult decâ t țân ța rii. Jackson ocoli ter a s a mar e, umb rit ă, care se desfăş u r a de- a lung ul a trei laturi ale casei. Se afla acu m în part e a dre a p t ă, cu copaci gro şi în dreapta şi deasupra lui. Nu putea vedea nimic deose bi t, nicio pat ă de culoa r e sau un foşnet prin tufe. Thaniel! strig ă el. Pune arm a jos înaint e să te împuşc în fund ul tău prost, m ă auzi? Urm ă un alt moment de tăcere. Apoi se auzi un trist: Eu n- am făcut nimic, şerifule. Ea a tras prim a. Tot nu- l pute a vede a pe Thaniel, dar vocea vene a din direcţi a unui pin uria ş din spat el e casei, practic chiar deasupra. Eu decid a cui este vina. Se apro pi e mai mult de spat el e casei, cu arm a preg ăti t ă. Pent r u mom e n t se afla în sigur a n ţă fa ţă de tirul domnişo a r e i Jones, în schim b pent r u Thaniel era o ţint ă perfec t ă dac ă el ar fi ales acest lucru. Acum f ă ce ţi-am spus şi arunc ă- ţi arma. Ticăloas a aia nebu n ă o s ă trag ă în mine dac ă fac asta. Nu, nu o s ă trag ă. A ş putea, se auzi vocea calm ă a domnişoarei Jones, făr ă s ă uşur e z e deloc situa ţi a.

23 Vezi, ce ţi-am spus eu?! Vocea lui Thaniel era acut ă, din cauz a îngrijorării. Indifer e n t car e fuses e plan ul lui, funcţion a s e jalnic de gre şit. Jackson înjur ă în bar b ă şi încer c ă s ă vorbe a s c ă pe un ton cât mai calm şi mai auto rit a r. Domnişo a r ă Jones, unde exact sunt e ţi? Sunt pe vera n d a din spat e, dup ă maşin a de spălat. Las ă arm a jos şi intr ă în cas ă, s ă pot avea o mic ă discuţi e cu Thaniel. Urm ă din nou o mic ă pauz ă, ca şi cum ace a s t a s-ar fi gân dit dac ă să- i dea sau nu ascult a r e. Obişnuit cu răspunsuri instantan e e, pozitive sau negative, aceast ă revelatoare mic ă ezitare reu şi să- l enerveze pe Jackson. O s ă intru în cas ă, răspunse ea într- un târziu. Dar nu- mi las arm a jos pân ă când neb u n ul ăsta nu pleac ă de pe proprietatea mea. Lui Jackson îi ajunsese. F ă cum îţi spun, sau v ă arestez pe amândoi, spus e el tăios. Urmar ă alte câteva momente de înnebunitoare tăcere, apoi uşa din spate se auzi trântindu- se. Jakcso n inspir ă adâ n c. Dinspr e pini plut e a vocea plângăcio a s ă a lui Thaniel. Nu şi- a lăsat arm a jos aşa cum i-ai spus să fac ă, şerifule. Nici tu, îi aminti Jackso n pe un ton grav. Şi eu am o arm ă şi am de gân d s ă o folosesc dac ă

24 nu- ţi arun ci puşc a şi nu ieşi de acolo, spus e Jakcson îndrept â n d u- se spre colţul casei. Dup ă star e a în care se afla, nu era o vorb ă în vânt. Unu doi tr Din spat el e pinului uria ş zbur ă o puşc ă gre a, care ate riz ă cu o bufnitu r ă pe patul de ace de pin care acopereau terenul. Dup ă câteva secunde, urm ă încet şi Thaniel, îndep ărtându- se de copac, cu mâinile ridicat e şi cu faţa îmbufn a t ă. De- a lungul obrazului drept se prelunge a un fir subţir e de sâng e. Rana nu păr e a s ă fi fost făcut ă de o arm ă şi Jakcso n îşi imagin ă c ă prove n e a de la vreo aşchie. Trunchiul copacului prezenta o gau r ă mar e, la nivelul bărbi ei lui. Domnişo a r a Jones nu trăs e s e deas u p r a capului lui Thaniel; ţintis e drep t în el. Şi dup ă cum arăt a copac ul, nu trăsese cu alice. Instantaneu, uşa cu plas ă se deschise brusc şi Delilah Jones păş i afar ă, cu arm a în poziţie şi Thaniel se aru n c ă la păm â n t, urlân d de panic ă. Îşi acop e ri capul cu mâinile, ca şi cum ast a l-ar fi ajut a t cu ceva. Doamne, dă- mi putere, se rug ă Jackson. Dar rugăciunea nu- l ajut ă deloc. Stăpânire a lui de sine se duse naibii şi acţion ă rep e d e, atât de rep e d e încât ea abia avu timp să- i arun c e o privire, făr ă s ă apuc e s ă reacţio n e z e. În doi paşi lungi ajunse la ea, mâna dreapt ă închizându- i-se pe butoiul puştii, smulg â n d u- i-o din mân ă.

25 Intr ă în cas ă! Acu m! url ă el. Domnişoara Jones rămase fix ă ca un stâlp, uitân d u- se la Thaniel, uitân d de Jackson, ca şi cum nu ar mai fi fost acolo. Eşti mort, îi spus e ea lui Thaniel cu o voce calm ă, făr ă inflexiuni. Thaniel sări în sus, ca şi cum ar fi fost împuşcat. Ai auzit- o! M-a ameninţat, şerifule! Aresteaz- o! îi strig ă el lui Jackson. Chiar ast a o s ă şi fac, spus e Jackso n print r e dinţii strâ nşi. La fel de plat, făr ă inflexiuni, dom ni oara Jones spus e: Nu trebuie să- l omor eu. O s ă moar ă făr ă ca eu s ă mişc un deg e t. Şi atun ci îşi ridic ă privire a spre Jackso n care se văzu prins de nişte ochi de un verd e închis ca pădurea, atenţi, alerţi, cunosc ători. Jackson se simţi dintr- o dat ă ame ţit şi scut u r ă scurt, tare, din cap. Probabil că- l doborâs e căldura. Totul părea s ă se estompeze, cu excepţi a chipului ei, în cent r ul imaginii. Era mai tânăr ă decâ t ar fi crezu t, îşi spus e el, prob a bil spr e treizeci de ani, când el se aşte p t a s e la o femeie între dou ă vârst e, retr a s ă, dep ăş i t ă de invenţiile mode r n e. Pielea ei era catifelat ă, bronz a t ă şi făr ă riduri. Părul ei era o mas ă de bucle şi şortul i se oprea la jumătat e a coapselor,

26 arătând nişte picioare frumos formate. Inspir ă adâ n c, lupt â n d împot riva ameţelii şi în timp ce capul i se limpez e a, obse rv ă c ă ea devenis e cum plit de alb ă. Şi se uita la el ca şi cum ar fi avut dou ă cape t e. Brusc se întoa r s e şi intr ă în cas ă, trâ n ti n d în urm a ei uşa cu plas ă. Jackson inspir ă adânc, adunân d u- se înainte de a se întoa r c e la ce avea de rezolvat. Îi propti puşc a de pere t e iar pe a lui şi- o puse pe bra ţ, întorc â n d u- şi în sfârşit aten ţi a înapoi spre Thaniel. Ticălosul! Thaniel profita s e de lipsa lui de ate n ţi e. Locul unde stăt u s e era gol şi o privire scur t ă îi spus e lui Jackso n c ă nici puşc a lui nu mai era acolo. Sări de pe verand ă, aterizând cu genunchii pe jumătate îndoiţi, cu puşca acum în ambele mâini. Îşi întoa r s e capul în toat e direc ţiile, dar cu excepţi a agitaţi ei câtorv a tufe, nici urm ă de Thaniel. Jackson intr ă tăcut în pădure, aproape de tufele mişc ătoare, apoi se opri, ascultând. Thaniel, în ciuda defect elo r lui, era bun în pădu r e. Trecu r ă vreo treizeci de secu n d e când Jackson auzi în depăr t a r e zgomot ul făcut de o crac ă rupt ă sub un picior neat e n t. Dădu s ă plece dup ă el, dar se răzg â n di. Nu avea rost să- l urmăr e a sc ă prin pădure; ştia unde locuia Thaniel, în cazul în car e dom nişo a r a Jones ar fi

27 vrut s ă fac ă plâng e r e împot riva lui pent r u încălca r e a prop rie t ăţ ii şi orice alte plâng e ri pe care Jackso n le consid e r a justificat e. Se întoa r s e şi se uit ă la casa cuib ărit ă într e copaci şi într- o simbioz ă atât de perfec t ă încât părea s ă fac ă parte din pădure. În mod ciudat, nu- i vene a s ă intre şi s ă stea de vorb ă cu domnişo a r a Jones, ceva fiind subtil alter a t, ieşit de sub cont r ol. Nu vroia s ă ştie nimic mai mult desp r e ea, nu vroia decâ t s ă se urce înapoi în barc a lui Jerry Watkins şi s ă coboa r e râul, departe şi în siguran ţă fa ţă de femeia ciudat ă, cu ochii ei stra nii. Dar mes e ri a lui îi cere a s ă stea de vorb ă cu ea şi Jackso n era un şerif bun. De acee a se şi afla aici şi de acee a nu pute a pleca făr ă s ă o vad ă. Sentimentul acela de tulburare îl însoţi îns ă tot dru m ul înapoi spre vera n d ă. 3 Maşina de spălat în spatele căreia se ascunsese ea era una de tip vechi, cu acţion a r e man u al ă, cu storcătorul anexat, observ ă el uşor mirat, oprin d u- se în faţa uşii cu plas ă. Nu pute a vede a în cas ă; luminile nu era u aprins e şi copacii asigurau suficient ă umbr ă ca s ă păstreze interiorul răcoros şi întunecat. Ridic ă pum n ul, se opri, apoi ciocăni de dou ă

28 ori, ferm. Domnişoar ă Jones? Chiar aici. Era apro a p e, chiar de part e a cealalt ă a uşii. În vocea ei se simţea o ciudat ă reţinere, pe care nu i-o mai simţise înainte. Nu l-a invitat s ă intre. Îi păr e a bine, pent r u c-ar fi prefe r a t s ă nu pun ă nicioda t ă picior ul în casa ast a. Apoi, îns ă, în mod iraţion al, îl der a nj ă fapt ul c ă nu îl invitas e. Făr ă s ă mai aşte p t e o invitaţie, deschise uşa cu plas ă şi păş i înăuntru. Domnişo a r a Jones era o siluet ă palid ă în încăpere a întunecat ă, stând nemişcat ă şi uitându- se la el. Poate c ă vederea lui trebuia să se acomodeze puţin, dar avea senza ţia c ă ea era efectiv îngrozit ă de el. Se dăd u s e chiar doi paşi înapoi. Nu putea spune de ce îl enervase asta, dar era clar că- l enervase şi înc ă cum. Adrenalina pompa din nou în el, încordân d u- i muşchii şi cerând acţiun e, dar al naibii s ă fie el dac ă ştia ce să fac ă. O să- i ia declara ţia, o să- i trag ă o săpune al ă pent r u faptul c ă trăg e a în oam e ni şi o s ă plece. Atâta tot. Nimic car e să- l fac ă s ă se simt ă încordat şi furios. Dar asta era exact ce simţe a el, cu sau făr ă motivaţie. Tăcerea se prelungea între ei, tăcere în care fiecar e îl măs u r a pe celălalt. Nu ştia la ce

29 concluzii ajuns e s e ea privind înfăţ işa r e a lui, dar el era poliţist, obişnuit s ă înregistreze fiecare det aliu legat de o perso a n ă şi s ă fac ă judec ăţ i rapid e. Treb ui a s ă fac ă ast a şi treb ui a s ă fie cât mai corec t. Pent r u c ă viaţa lui şi a altor a depin d e a de felul în care citea el oam e nii. Ceea ce vedea în semiîntunericul din încăpere era o femeie tânăr ă, zvelt ă, îngrijit ă, într- o bluză făr ă mân e ci, galbe n desc his, vârâ t ă într- un şort kaki, bine strâ n s cu cordo n ul, în jurul unei talii mici. Braţele goale era u frumos bronz a t e şi uşor, feminin muşchiuloase, ceea ce- i spuse c ă era mai pute r ni c ă decâ t arăt a şi obişn uit ă cu munc a. Era cura t ă, chiar şi pe picioa r el e ei goale ale căror unghii de la dege t e, obse rv ă el, era u date cu ojă rozalie: deg e t e care se îndoia u, săpâ n d în duşumea, ca şi cum s-ar fi forţat s ă rămân ă locului. Părul ei era cast a ni u, o mas ă de bucle uşor decolorate de soare. Nu- ţi rănea privirea, deşi nu era chiar o frum u s e ţe de regin ă. Avea o înfăţ işare plăcut ă, sănătoas ă, cu o curb ă dulce a băr biei. Dar ochii ei ochii aceia era vrăji ţi. Nu mai vroia s ă se uite din nou în ei, dar pân ă la urm ă o făcu. Erau ce avea ea mai frumo s, mari şi limpezi, umbriţi de gene dese, întunecate. Şi îl privea acum cu resemnare? Pentru numele lui Dumnezeu, ce- şi închipuia ea c ă o să- i fac ă?

30 Nu ştia cât timp stătuse uitându- se la ea. Acelaşi lucru i se întâmplase şi pe verand ă, doar c ă acu m nu se mai simţe a ameţit. Trebui a s ă se ocup e de cee a ce avea de făcut şi s ă se care de aici. Zilele de var ă era u lungi, dar vroia s ă iasă de pe râu înaint e de asfinţit. Thaniel a fugit, spus e el cu o voce uluitor de răgu şit ă. Ea dădu scurt, brusc, din cap. Ţi- ai făcut un obicei din a trag e în vizitato ri? Ochii verzi se îngus t a r ă. Când îşi opresc şalupa mai departe şi restul dru m ul ui se furişe a z ă pe jos, da, ast a m ă face puţin bănuito a r e în ce priveşt e motivul vizitei. De unde ştii ce a făcut? Sunetele sunt purtate departe, pe ap ă. Iar eu nu aud mult e bărci venind pân ă aici, exceptându- l pe Harley Whisenant, care- mi aduc e poşt a. Iar cum Harley a fost aici în dimine aţa asta, ştiam c ă nu era el. Tu ai tras prima. Intrase pe proprietatea mea. Am tras în aer prima dat ă, ca să- l previn şi am strigat la el s ă se care rep e d e. Atunci a tras în mine. În ma şin a mea de spăla t este o gau r ă de glon ţ, fir- ar el să fie. A doua oar ă am tras în apărare. Poate c ă şi el cred e a c ă se apăr ă, avân d în vede r e c ă tu ai tras prim a. Domnişo a r a Jones îi arun c ă o privire

31 neîncrezătoare. A intrat hoţe şte pe proprietatea mea, pân ă la casa mea, purtând o puşc ă de vânat căprioare şi când am strig a t la el s ă se care, a tras ascu n s dup ă un copac şi asta ca s ă se apere? Nu ştia de ce îi făcea zile fripte, poat e doar din cauza încord ăr ii car e- l făcea ţepos ca un cact u s. Ai dreptate, spuse el brusc. Bine, mulţumesc foarte mult. Jackson ignor ă sarcas m ul. Trebuie să- ţi iau o declara ţie. Nu am de gând s ă fac plângere. Nu put e a alege s ă spun ă ceva car e să- l irite mai mult. Dup ă păr e r e a lui, foart e mult din răul suplimentar era cauzat de faptul c ă oamenii refuza u s ă fac ă plân g e r e împot riva unor fapte penale. Indiferent ce gândeau ei, nu vroiau să cre ez e necaz u ri sau vroiau să- i mai acor d e o şans ă răuf ăc ătorului. Din experien ţa lui, nu făceau decât s ă lase în libertate un răuf ăc ător, ca s ă comit ă un alt delict. Sigur, exista u circumstan ţe care cereau oarecare îndurare, dar nu era cazul, acu m. Thaniel Varga s nu era un adoles c e n t prins asup r a prim ei lui fapte rele; era un ticălos car e avuse s e de gân d s ă fac ă un rău serios unei alte perso a n e. Poftim? O spusese blând, înfrânându- şi pornirea de a tuna, acordându- i şansa de a se răzgândi. Pe vremea când era sergent în armat ă,

32 recruţii recunoşt e a u imediat în aceast ă blânde ţe sem n el e pericolului. Dar Delilah Jones ori nu era la fel de acor d a t ă la stările lui cum era u soldaţii, ori nu era impresionat ă de autoritatea lui. Indiferent de motiv, ea ridic ă din ume ri. Nu are rost s ă fac asta. Nu are rost? Delilah dăd u s ă spun ă ceva, apoi se opri şi scut u r ă uşor din cap. Nu conteaz ă, spuse mai mult pentru ea. Îşi muşc ă buza şi Jakcson avu senz a ţi a c ă avea o dispu t ă cu ea însăş i. Apoi Delilah oft ă. Ia loc, şerif Brody. O s ă te simţi mai bine dup ă ce o s ă mănânci ceva. Nu vroia s ă se aşez e, nu vroia decâ t s ă plece de aici. Dac ă ea nu avea de gând s ă depu n ă plângere, treaba ei. Nu era de acord cu asta, dar decizia îi apa rţi n e a. Nu mai avea niciun motiv să mai întârzi e aici. Dar ea încep u s ă se mişte repe d e şi eficien t prin bucăt ăria demodat ă, tăind ceea ce părea a fi pâine făcut ă în cas ă, apoi felii de şunc ă şi o buca t ă mar e de brâ nz ă. Lu ă cu un pah a r apă dintr- o găleat ă şi aşez ă pe mas ă gustar e a simpl ă. Jackson o prive a cu ochi mijiţi. Împot riva lui, admira îndemân a r e a feminin ă cu care făcea lucrurile, făr ă tam- tam sau afectare. Îşi făcu şi ei un sandvi ş, deşi nu la fel de gros ca al lui şi făr ă

33 brâ nz ă. Se aşez ă pe scau n, vizavi de locul pe care i-l pregătise lui şi- şi ridic ă sprânce n ele întrebător, văzându- i ezitarea. Veder e a sandvişul ui îi făcu gur a să- i lase ap ă. Era atât de flăm â n d încât îi ghior ăi a burt a. Acest a era motivul pent r u care îşi scoas e vest a Kevlar şi- şi puse puşc a deop a r t e, apoi se aşez ă la mas ă. Începur ă s ă mănânce făr ă s ă scoat ă o vorb ă. Şunca era suculent ă, brânz ă, moale. Îşi ter mi n ă sandvişul înaint e ca ea s ă fi mu şc a t de câtev a ori dintr- al ei. Delilah se ridic ă şi încep u să- i fac ă înc ă unul. Nu, unul a fost suficien t minţi el, nevr â n d s ă o mai pun ă la trea b ă, nevr â n d s ă mai stea aici. Trebui a s ă m ă fi gândit, spus e ea încet. Nu sunt obişn uit ă s ă hrăn e s c un bărb a t ca tine. Tata era ceva mic şi num ai piele şi os; nu mânc a mai mult ca mine. În treizeci de secu n d e un alt sandvi ş gros se afla în faţa lui. Ea se aşez ă la loc, la prop ri ul sendvi ş. De data aceasta mânc ă mai încet, savurând gusturile. În timp ce mesteca, se uita în jur. Avea ceva casa ast a, ceva car e îl preoc u p a şi acu m înţelese ce anume: tăcerea. Nu se auzea zumzetul vreunui frigider, nici găl ăgia vreunui televizor în fund al, nici bolboro sit ul şi sâsâit ul

34 vreu n ui boiler. Se uit ă în jurul lui. Nu exist a frigide r, punct. Nici lămpi. Nici lumini, deas u p r a. Ea luase apa dintr- o gălea t ă. Se uit ă la spăl ăto r; nu avea robin eţi. Evidenţa era acolo, dar el între b ă, totuşi: Nu ai curent electric? întreb ă pentru c ă i se părea de necrezut. Nu. Nici telefon, nimic s ă ceri ajuto r, la nevoie? Nu. Nu am avut nicioda t ă nevoie. Pân ă astăzi. M-a ş fi putut descurca şi singur ă cu Thaniel. Înce a r c ă s ă se dea la mine înc ă din gimn aziu. Dar a mai venit vreod a t ă la tine cu puşc a? Nu- mi amintesc, dar oricum nu i-am acordat prea mult ă atenţie. Era înnebunitoare. Vroia s-o scuture, vroia să- şi pun ă mâinile pe braţel e acele a goale şi s-o scuture până- i clăn ţă neau dinţii în gur ă. Ai avut noroc c ă nu ai fost violat ă şi omor â t ă, izbuc ni el. Delilah îl corec t ă. Nu a fost noroc, a fost preg ătire. În pofida lui, Jackson se trezi între b â n d: Ce fel de pregătire? Ea se lăs ă în spat e pe scau n, uitân d u- se în jur, la casa tăcut ă. Îl izbi faptul c ă ea se simţe a atât de bine aici, singu r ă în pădu r e, făr ă nimic din

35 toate avantajele modern e pe care fiecare credea c ă trebuia s ă le aib ă. Ca s ă încep cu încep u t ul, acea s t a este casa mea. Cunosc fiecare centimet r u din pădure, fiecar e mea n d r ă a râului. Dac ă ar treb ui s ă mă ascu n d, Thaniel nu m- ar găsi în vecii vecilor. Privind- o aten t, Jackson văzu zâmb e t ul acela mist e rio s din ochii ei verzi şi ştiu, aşa cum îşi ştia num el e, c ă ea se îndoia c ă ar fi vreod a t ă obligat ă s ă se ascu n d ă. Şi celelalt e ches tii? într e b ă el pe un ton de conversaţie. Delilah îi zâm bi încet şi avu senza ţi a c ă îi plăcea perspicacitat e a lui. Ah, doar câteva chestii mărunte, de aver tiz a r e. Nu e nimic letal în ele, doar dac ă nu calci pe o viper ă sau dac ă nu cazi în ap ă şi te îneci. Se uita la gur a ei şi simţi o mic ă tres ări r e, ca un alt atac de adre n a li n ă. În ciuda răcorii din cas ă, simţi c ă transpir ă. Dumnezeule Atotpute rnic, fă-o s ă nu zâmbeasc ă din nou. Zâmbetul ei era alunecos şi senzual, feminin, zâm b e t ul pe care o femeie i-l ofer ă unui bărb a t dup ă ce au făcut dragoste, zăcând aproape adormit ă pe așternuturile răscolite, în timp ce ploaia bătea daraba n a afar ă şi nu existau decât ei doi, corcoliţi în lume a lor privat ă. Atenţion a r e a sexual ă nu era bineve nit ă.

36 Trebui a s ă fie aten t la situaţii de genul aces t a. Era un bărbat într- o poziţie autoritar ă, singur cu o femeie, într- o cas ă unde se dusese cu o misiune oficial ă. Nu era nici locul şi nici timpul s ă se apro pi e de ea. Tăcerea se aşternu din nou, o tăcere în care se privea u unul pe celălalt, pest e mas ă. Ea inspir ă adâ n c şi sânii i se ridica r ă sub bum b a c ul fin al bluzei. Sfârc u ril e se delimit a u perfec t, întărit e, aureola lor întunecat ă uşor vizibil ă în locul unde se apăs a u pe mat e ri al. Îi era frig, sau era excita t ă? Piele a de pe braţel e ei era catifelat ă; făr ă bumbi de răcoare. O s ă plec acum, spuse el luptându- se cu răg uşe a l a brusc ă din voce şi cu tăria din pantaloni. Mulţumesc pentru sandvişuri. Chiar murea m de foame. Delilah părea uşurat ă şi totodat ă plin ă de regret. Cu plăcere. Aveai aerul acela înfometat, aşa c ă eu Se opri, făcân d un gest larg cu mân a. Nu conteaz ă. Mi-a făcut plăcere compania ta. Şi ai dreptate, trebuie s ă pleci; tocmai am auzit c ă tun ă. Se ridic ă şi strânse paharele, ducându- le la spăl ător. Se ridic ă şi el. Era ceva în propoziţia ei neterminat ă, care- l intriga. Da, trebuia s ă uite,

37 trebuia să- şi ia la revedere şi s ă se urce în barc ă. El nu auzise niciun tune t, deşi avea auzul foart e bun, dar oricu m, era o scuz ă perfec t ă s ă plece naibii de aici. Ştia asta, dar spus e totu şi: Aşa c ă tu ce? Delilah îşi lu ă privire a de la el ca şi cum s-ar fi simţit stânje nit ă. Aşa c ă eu m- am gândit c ă ai ratat prânzul. De unde pute a ea s ă ştie? De ce se gân dis e măc a r la asta? De obicei el nu rat a mas a de prâ nz şi cum naiba ştius e ea c ă era flăm â n d, când nu- l mai văzus e niciod a t ă? Din cât îl văzus e ea, nervozitate a era starea lui normal ă. Vră jitoare. Cuvânt ul îi şopti în mint e, deşi ştia c ă era o prostie. Chiar dac ă ar fi crez u t în vrăjitorii, dar nu cred e a, din câte citise el, vrăjitoria nu- ţi spun e a dac ă cineva rat a s e sau nu mas a de prânz. Obse rv a s e c ă era iritabil şi dăduse asta pe seama stomacului lui gol. Nu că fuses e el pre a aten t, dar o văzus e ades e a pe mama lui ademenindu- l cu mâncare pe tat ăl lui, ca să- l ajute s ă treac ă peste o stare proast ă. Era o ches ti e legat ă de femeie, nu de vrăjitorie. Miaau u Aproap e că- şi sălt ă un picior în sus. Nu era momentul, tocmai acum, s ă descopere c ă avea o pisic ă. Ai apăr u t şi tu! spus e ea pe un ton cald, uitân d u- se în jos la picioa r el e lui. Se uit ă şi el şi

38 văzu o pisic ă mar e, alb ă, pufoas ă, cu urec hi negr e şi coad ă nea g r ă, frecâ n d u- se de cizma lui dreapt ă. Biata pisicu ţă. Delilah vorbe a în contin u a r e blând, aplecând u- se şi luând creatura, ţinând- o în braţe ca pe un beb el u ş. Pisica stăt e a perfec t relaxa t ă, cu burt a în sus, cu ochii pe jum ăt a t e închişi într- o expresie de beatitudine, în timp ce Delilah o scăr pi n a pe piept. Te-a speriat zgomotul? Omul rău a plecat şi nu o s ă ne mai supere, îţi promit. Delilah îşi ridic ă ochii spre Jackso n. Eleanor este însărcinat ă. Trebuie s ă nasc ă dintr- o clip ă într- alta, cred. A apăr u t acu m vreo săpt ăm â n ă, dar se vede c ă este dom e s ticit ă şi că a fost bine îngrijit ă, aşa încât îmi închip ui că cineva a lăsat- o pe aici, ca s ă nu se obos e a s c ă cu strânsul mizeriei. Pisica arăt a ca un Buda felin, gra s ă şi mulţu mi t ă. De obicei pisicile vrăjitoa r el o r sunt negr e, nu? Sau rolul poat e fi jucat de orice alt ă pisic ă, fie ea alb ă, gras ă şi însărcinat ă? Nu putu rezist a s ă nu întind ă mân a şi să mân g âi e burtic a acee a gras ă, rotu n d ă. Ochii pisicii se închis e r ă compl e t şi încep u s ă toarc ă tare, ca un motor în ralan ti. Delilah zâm bi. Fii aten t, altfel o s ă ai un sclav pe via ţă. Nu vrei s-o iei cu tine?

39 Nu, mulţumesc, spuse el sec. Totuşi, poate c ă mam a mea ar vrea un pui. Mota n ul ei a murit anul trec u t şi nu mai are niciun anim al de companie. Atunci revino pest e şase sau şapt e săpt ăm â ni. Nu era exact o invitaţi e s ă mai tre a c ă oricâ n d pe aici, îşi spuse el. Îşi lu ă arma şi vesta. Plec acum, domnişoar ă Jones. Mulţumesc pent r u sandvişu ri. Lilah. Poftim? Te rog, spun e- mi Lilah. Toţi priet e nii îmi spun aşa. Nu Delilah, te rog, adău g ă ea aruncându- i o privire clar ă de avertizare. Jackson chicoti. Am înregistrat mesajul. Presupu n c ă ai fost dest ul de tachin a t ă în şcoal ă, cu num el e ăsta. Ce ştii tu, spus e ea cu năduf. Numele meu e Jackson. Ştiu. Te- am votat. Jackson este un num e drăgu ţ, cu rezonan ţă texan ă. Eu sunt un texa n drăg u ţ. Lilah scoase un sunet neangajant, ca şi cum nu ar fi fost de acord cu el dar nici n- ar fi vrut s ă i-o spun ă în fa ţă. Jackson zâmbi, întorc â n d u- se spr e u şă. Nu ştia dac ă era bine, dar în mod clar era ceva inter e s a n t. Magia lunii pline era ast ăzi la forţa ei maxim ă. Când lucr u rile se vor ara nj a şi

40 când o s ă aib ă timp s ă se gând e a s c ă, atun ci când va fi complet raţional în ce prive şte iraţionalul şi supran aturalul şi când va găsi o explica ţie logic ă, poat e c ă va reve ni într- o vizit ă dar nu în calitat e oficial ă. Ieşi prin fa ţă. E mai aproape. O urm ă prin căsu ţa mic ă. Dup ă presupunerea lui, avea doar patr u încăp e ri; într- o part e bucăt ăr i a şi livingul, fiecar e dintr e ele avân d câte o alt ă cam e r ă care se desc hi d e a din ea. Presupuse c ă celelalte dou ă erau dormitoare. Livingul era mobilat simplu, cu o cana p e a şi un fotoliu, ara nj a t e în jurul unui covor din cârp e, întins în faţa şemin e ul ui. Pe plint a acest ui a se aflau lămpi cu pet rol, ca şi pe cele dou ă măs u ţe de lâng ă fotoliu şi can a p e a. Într- un col ţ se afla o maşin ă de cusu t cu pedal ă. Pe unul dintr e per e ţi atârna un quilt lucrat manual, prezentând o scen ă viu colora t ă, cu copaci şi ap ă, a căr ei executare probabil c ă durase o veşnicie. Pe un alt per e t e se afla o bibliot ec ă tot lucr a t ă de mân ă, dup ă cum arăt a car e se întind e a de jos pân ă la tava n şi era ticsit ă cu căr ţi, legat e sau cartonate. Într e a g a cas ă îl făcea s ă se simt ă ca şi cum ar fi păşit înapoi cu un secol, sau cel puţin cu jumătate. Singurul aparat modern pe care- l văzu, era un apa r a t de radio pent r u ştirile met e o, acţionat cu baterii, aşezat lâng ă una dintre

41 lămpile cu gaz de pe poli ţă. Îi păr u bine că- l avea; în zona aceasta erau posibile şi uraganele şi tornadele. Ieşi afar ă pe verand ă, cu Lilah imedia t în spat el e lui, cu pisica tot în bra ţe. Jackson înghe ţă în loc, uitându- se la cheu. Ticălos ul, spus e el încet. Ce este? Îl împinse în umăr şi- şi dădu seama c ă îi bloca vederea. Au dispărut bărcile, spuse el dându- se într- o part e ca s ă vad ă şi ea. Lilah se uita la cheul pustiu, cu ochii ei verzi, mari de consternare. Dispărus e şi barca ei cu fund ul lat şi barc a pent r u biba ni, a lui Jerry Watkins. Prob a bil c ă s-a întors şi a desp ri n s bărcile cât timp noi mânc a m. Nu au putu t pluti pre a departe. Dac ă merg de- a lungul malului, probabil c ă le găsesc. Barca mea are vâsle, spuse ea. Întotdeauna le ţin acolo, în cazul în care îmi face motor ul figuri. Deci pe a mea o pute a scoat e vâslind, remorcâ n d- o pe a ta. Asta l-a scutit s ă mai mea r g ă pe jos pân ă la a lui şi odat ă urca t într- a lui, pe ale noast r e le put e a lăsa în voia cure n t u l ui. Cred c ă sunt la cel puţin o mil ă mai jos, poat e chiar mai mult. Sigur, în cazul în care nu a decis s ă le scufunde. O s ă sun la po începu el din automatism, pân ă să- şi dea sea m a c ă nu avea radioul cu el.

42 Nici celularul. Amândou ă erau în Cherokee, iar Charlot t e Watkins se întors e s e acas ă cu ma şin a lui. Iar Lilah Jones nu avea telefon. Se uit ă în jos la ea. Presupun c ă nu ai un radio cu unde scurte? M ă tem c ă nu. Se uita încru n t a t ă la râul în avalul cărui a îi dispăr u s e şalup a, ca şi cum i-ar fi putu t poru n ci s ă se întoa r c ă aici. Eşti blocat aici. Amând oi sunt e m. Nu pentru mult ă vreme. Dispecera Jo? Jo. Se între b ă cât de bine o cunoşt e a ea pe Jo. Jo vorbise desp r e ea ca şi cum ar fi fost doar nişte cunoşti nţe îndep ăr t a t e, dar Lilah nu doar c ă ştia cine era dispecerul lui, dar îi spusese Jo şi nu Jolene, car e era num el e ei între g. Ea ştie unde sunt şi urm a să- mi trimit ă întărit u ri de îndat ă ce se va elibe r a carev a. Oricând ar putea apărea un adjunct de- al meu. Num ai dac ă se afl ă deja pe dru m. Uită- te acolo, spuse ea arătându- i spre sud- vest. Jackson se uit ă şi înjur ă în barb ă. Nori uriaşi, de furtun ă, negri- purpuriu acopereau cerul după- amiezii târzii. Îi pute a deja simţi respir a ţi a, în vânt ul proa s p ăt care- l ventila. Îi auze a vocea în uruit ul gros al tune t ul ui, în timp ce vene a spre ei. O furt u n ă cu tune t e nu va dura mult, presupun. Cel puţin aşa spera el. Aşa cum

43 decurseser ă lucrurile astăzi, drumul înainte al furtunii se va opri exact când se va afla deasupra lor. Lilah se uita îngrijor a t ă la nori. Cred c-ar fi bine s ă porn e s c radioul, spus e ea şi intr ă înapoi în cas ă, cu Elea no r culcu şit ă în braţele ei. Jackson mai aru n c ă o privire frust r a t ă spr e râul pustiu. Aerul era încărcat cu electricitate, ridicându- i părul de pe braţe. Lama fulgerului tăie în jos, luminâ n d şi scân t ei n d şi imedia t se auzi tune t ul. Era blocat aici cel puţin pent r u câtev a ore, dac ă nu pentru toat ă noaptea. Dac ă tot trebuia s ă rămân ă blocat undeva, de ce nu putea rămâne blocat în prop ri a lui cas ă. În nopţile cu furtu n ă, numărul accidentelor era întotdeauna mai mare şi adjun cţii lui vor avea nevoie de el. Dar el se afla aici, într- o cas ă de niciun d e, ţinându- i companie unei vrăjitoare şi pisicii ei gestante. 4 Lilah o lăs ă pe Elea no r jos şi porni radioul, apoi se duse în dor mito r ul ei în care se intr a din living şi coborî fereastra lateral ă. Fereastr a din faţă era protejat ă de veranda larg ă şi ploaia nu putea pătrunde prin ea. Apoi, cu urechea aţintit ă spre

44 radio, făcu acelaşi lucru şi în dor mit o r ul din spat e. Ştia c ă şeriful Brody intra s e şi el în cas ă, dar îl ignor a în mod delibe r a t, făcân d ceea ce treb ui a făcut. El era mult pre a mar e pent r u căsu ţa ei mic ă, prea sobru, prea autoritar, prea pre a bărbat. Îi distr u s e s e viaţa ei atât liniştit ă, mult mai mult dec â t visas e vreod a t ă Thaniel Varga s s ă o fac ă. La ce naiba se gândis e Jo trimiţâ n d u- i-l aici? Dar sigur, Jo fuses e îngrijor a t ă din cauz a lui Thaniel, ce s ă ştie ea? Ei bine, biet ul Thaniel nu o s-o mai der a nj ez e vreod a t ă iar ea nu pute a face nimic aici. Dac ă nu ar fi fugit, poat e c ă ar fi putu t m ă rog, c ă l-ar fi putu t sau nu ajuta, era discut a bil, pent r u c ă era deja pre a târziu. Totuşi, o cuprinse regret ul. Indiferent care era u vinele lui Thaniel şi era u mult e nu- i doris e vreod a t ă răul. Şi deşi ar fi încer c a t dac ă dac ă el nu ar fi fugit, anii de dur e r o a s ă experien ţă o învăţ aser ă c ă putea face foarte puţin ca s ă schimbe soarta. Acest a era motivul pent r u care intr a s e în panic ă la apa riţi a şerifului. Ştius e, din clipa în care l-a văzut, c ă el era menit să- i distr u g ă viaţa ei sigur ă, confort a bil ă, plăcu t ă, de aici. Vroia să plece cât mai dep a r t e de el, vroia să- l dea afar ă din casa ei şi s ă încuie uşa, vroia vroia s ă se arcuiasc ă în braţele lui şi să- şi odihneasc ă alene

45 capul pe umăr ul lui larg, să- l lase s ă o ţin ă în braţe şi s ă o sărute şi să- i fac ă tot ce ar fi vrut el. În toat ă viaţa ei nu cunoscuse niciodat ă pe cineva, băiat sau bărbat, care să- i trezeasc ă cel mai vag răspuns sexual. Se simţise întotdea u n a izolat ă de restul lumii, pentru totdeaun a singur ă, tocm ai din cauz ă c ă era ceea ce era. Gând ul de a-şi petrece viaţa singur ă nu o deranjase; dimpotriv ă. Ei îi plăcea singur ăt a t e a, viaţa ei, senzaţi a c ă se împline a prin ea însăş i. Sunt atâ ţi a oam e ni care nu ajun g niciod a t ă la totala împlinire şi- şi petrec viaţa căutând pe cineva sau ceva care să- i fac ă s ă se simt ă împliniţi, neînţelegând c ă răspunsul se afla în interiorul lor. Ei îi plăce a prop ri a ei comp a ni e, avea încredere în propriile ei decizii şi îi plăcea munca pe care o făcea. Nu exista nimic nimic în viaţa ei, ce ar fi vrut s ă schimbe. Dar Jackso n Brody schim b a acu m totul, fie c ă vroia sau nu. Nu era doar aur a care o atr ăg e a la el, deşi aur a lui era atât de boga t ă încât apro a p e c ă era vrăjit ă de ea. Toate culorile lui era u clar e: roşul întunecat al senzualităţ ii, albastrul calmului, turcoazul unei personalit ăţ i puternice, portoc aliul pute rii, cu spice fluctu a n t e de purpuriu spiritual şi galben, cu verdele vindecăt o r. Nimic la el nu era tulbu r e. Era un bărbat dintr- o bucat ă, de încredere, săn ătos.

46 Totuşi, cee a ce o uluise, era brus c a străfulgerare premonitorie. Nu avea des aşa ceva; talen t ul ei special era abilitat e a de a vede a aur el e. Dar uneo ri avea străfulg e r ăr i de intuiţie şi cunoaştere şi niciodat ă nu se înşelase. Niciod a t ă. Exact aşa cum se uitas e la Thaniel şi ştiuse c ă acesta va muri în curând, prima oar ă când s-a concentr at asupra lui Jackson Brody, valul premoniţiei fusese atât de puternic încât fusese gata s ă se prăbu şe a sc ă sub el. Bărbatul aces t a avea s ă fie iubitul ei. Bărb a t ul acest a avea s ă fie iubire a ei. Singu r a, din toat ă viaţa ei. Ea nu vroia un iubit! Ea nu vroia un bărb a t în preajma ei, stându- i în cale, interferâ n d u- se cu treb u r ile ei. Dar o va face; ştia c ă o va face. O izbise ca un bărbat nerăbd ător, obişnuit s ă dea ordin e, uşor domin a n t şi ah, ah, sexi cât cuprinde. Cu siguran ţă c ă el nu o s ă vrea să trăias c ă aici, făr ă niciun apa n aj al tehnicii mode r n e, cu car e era obişnuit, în vrem e ce ea prefera viaţa ei simpl ă. Ea se simţ ea mai bine făr ă toat ă nebu ni a aia, făr ă aparatur ă electric ă zumzăind într- una în fundal. Sigur, el se va aştepta ca ea s ă se mute la ora ş, sau cel puţin într- un loc mai puţin izolat şi mai accesi bil. Odat ă ce- şi va da sea m a c ă ea nu poat e fi relocat ă, va ceda, dar cu elegan ţă. Va argumenta c ă nu o va put e a vede a atât de des ca atun ci

47 când ar fi mai apro a p e. O va vizita ori de câte ori îi va fi lui convenabil şi se va aştepta de la ea să lase balt ă indifer e n t ce făcea, când îi va vede a şalup a tras ă la mal. Pe scur t, va fi foart e incom o d pent r u ea, dar nu pute a face nimic. Cu tot succ e s ul pe care- l avus e s e ea în a evita sau schimba soarta, putea foarte bine s ă se dezbrac e chiar acum şi să- l duc ă în dormitor. Asta era o alt ă grij ă a ei. Nu pre a avea experien ţă în ceea ce privea dormitorul. Pân ă acu m nu- şi făcus e griji cu asta, pent r u c ă nu simţise nici cea mai mic ă urm ă de dorin ţă ca să capete aceast ă experien ţă. Dar acum o avea. Uitându- se doar la el, simţea cum o cuprind valuri de căldu r ă şi i se taie respi r a ţi a; sânii o furnicau şi trebuia să- şi strâng ă coapsele ca să- şi linişteasc ă durerea încins ă dintre picioare. Deci asta însemna plăcere a. Nicio mirare c ă oamenii se purt a u ca neb u nii când era u atinşi de ea. Dac ă Thaniel nu ar fi furat şalup el e, şeriful ar fi fost deja pleca t şi prob a bil c ă nu l-ar mai fi văzut o vrem e bunicic ă, dac ă nu nicioda t ă. Iar ea şi- ar fi continuat viaţa ei liniştit ă, mulţumitoare. Dar ar fi trebuit s ă se aştepte la aceast ă fars ă cu şalup el e; cum altfel ar fi putu t ara nj a Soar t a ca Jackson s ă răm â n ă aici? Şi fireşt e, treb ui a să vin ă şi o furtu n ă, car e s ă le împiedic e pe ajutoa r el e lui s ă vin ă dup ă el. Totul era inevitabil. Indiferent cât de neverosimile păreau

48 viziunile ei, decla n şa u apro a p e imedia t o suit ă de evenimente care aduceau concluzia pe care o prevăzuse ea. Nu pent r u prim a oar ă îşi dori s ă fi fost altfel. Îşi dori s ă nu ştie lucru ri car e avea u s ă se petreac ă, înainte de a se petrece; era prea mult pentru un singur om. Nu putea regreta c ă vedea aur e, totuşi; viaţa ei ar fi lipsit ă de culoa r e şi mai puţin interes ant ă dac ă nu le-ar mai vedea. Ea nu trebuia s ă vorbeasc ă neap ăr at cu cineva ca să ştie cum se simţea persoan a respectiv ă; ea putea vede a când cineva era fericit, sau sup ăr a t, sau dac ă era bolnav. Ea put e a vede a relele inten ţii, lipsa de onestitate, micimea, dar putea vedea şi bucuria şi dragostea şi bunătatea. S-a întâmplat ceva? El stăt e a chiar în spat el e ei şi tonul acut îi spun e a c ă răm ăs e s e cam de multicel locului, uitân d u- se în gol. Nu era mar e lucru dac ă rămân e a pe gânduri când era singur ă, dar altora poate c ă li se părea ciudat. Clipi des, revenind la realitate. Scuze, visam cu ochii deschişi, spus e făr ă să se întoa r c ă spre el. Visai cu ochii deschişi? Părea neîncrez ător şi nu- l blam ă pentru asta. Un bărbat încercase s ă o omoa r e acu m mai puţin de o or ă, era u bloca ţi aici şi o furtu n ă uria şă se abăt e a asup r a lor; ar fi trebuit s ă fie suficient să- i ţin ă gândurile

49 ancorate în realitate. Ar fi trebuit s ă spun ă c ă se gân d e a, nu c ă visa cu ochii desc hi şi; ar fi sun a t mai productiv. Nu conteaz ă. Au fost buletine meteo sau atenţio nări, la radio? Atenţion ări de furtu n ă pute r ni c ă pân ă la ora zece noaptea. Vânturi puternice şi grindin ă distrug ătoare. Ore. Vor fi ore între gi singu ri. Prob a bil c ă va rămân e aici pân ă diminea ţa. Ce trebuia s ă facă acu m cu aces t băr b a t pe care îl va iubi, dar nu înc ă? Abia îl cunosc u s e, nu ştia nimic desp r e el, pe plan perso n al. Era atr a s ă de el, da, dar dragoste? Nu chiar. Oricum, nu înc ă. O rafal ă de vânt mirosin d a ploaie pătr u n s e prin uşa cu plas ă. Vine, spuse el şi ea îşi întoarse capul şi văzu perdelele de ploaie care măturau râul, îndrept ându- se spre cas ă. Fulger ă chiar în faţa lor şi zgomot ul tune t ul ui făcu s ă zăng ăn e ferestrele. Elea no r mieu n ă şi- şi căut ă adăpo s t în cutia de carton în care Lilah pusese prosoape vechi, să- i încropeasc ă un culcu ş. Jackson făcea paşi nerăbd ători prin încăpere a mic ă. Lilah se uita exasperat ă la el, întrebându- se dac ă omul ăsta se putea adapta şi el vreodat ă. Era enervant pentru el c ă nu putea influen ţa în vreun fel vremea, fie amânând furtuna, fie

50 trimiţâ n d- o rapid în alt ă part e, pent r u ca unul dintr e ajutoa r el e de şerif s ă poat ă urca râul, dup ă el. Lilah ridic ă din ume ri, în gân d. Lasă- l s ă se agite; ea avea tre a b ă de făcut. Prim a rafal ă de ploaie lovi casa, răp ăi n d pe acop e ri ş. Soar el e după- amiezii târzii fuses e aproape complet acoperit, întunecâ n d încăperile. Lilah se duse prin bezn ă dup ă lămpile cu gaz de pe poliţa căminului, mâna aşezând u- se ştiutoare exact pe cutia cu chibrit u ri. Zgomo t ul chibrit ul ui nu se auzi în dar a b a n a ploii, dar Jackson se întoa r s e chiar la prim a floare de lumin ă şi o privi ridicâ n d sticlele lămpilor şi ating â n d chibrit ul de fitil, pun â n d apoi sticla la loc. Sufl ă în chibrit să îl sting ă şi îl arunc ă în cămin. Se duse apoi în bucăt ăr i e făr ă un cuvân t, repetând ritualul şi acum se aflau acolo patru lămpi, pent r u c ă ei îi plăce a s ă aib ă mai mult ă lumin ă când lucra. În sob ă, focul era ţinut mocnit, sub cenu şă, Lilah desc his e uşi ţa, agit ă cărbunii fierbinţi şi mai adăug ă lemne. Ce faci? o între b ă el din u şă. Lilah îşi dădu ochii pest e cap, dar num ai în mint e. Gătes c. Prob a bil c ă el nu mai văzus e aces t proces, înainte. Dar abia am mâncat. Aşa este, dar sandvişu rile alea nu or s ă te

51 ţin ă pre a mult, dup ă mine. Se uit ă la el, măsurându- l în raport cu pragul uşii. Ceva mai mult de unu optzeci şi doi, presupuse ea şi pe puţin o sut ă de kilograme. Păre a muşc hi ulos, dup ă cum i se profilau ume rii prin căm a şă, aşa c ă ar put e a cânt ări şi mai mult. Omul ăsta mănânc ă de stinge. Jackson intr ă în bucăt ăr i e şi se aşez ă la mas ă, întorc â n d scau n ul ca s ă stea cu faţa la ea, întinzându- şi picioarele şi încruci şându- şi-le la glezne. Cu degetele bătea darabana pe mas ă. Ches tia asta m ă enerv e a z ă la culm e, se confes ă el. Am observat, spuse ea pe un ton sec. Luă puţin ă ap ă într- un bol şi se spăl ă pe mâini. De obicei, mai pot face câte ceva. De obicei, pe vrem e rea, treb ui e s ă fac ceva, fie c ă e vorb a de o maşin ă accident at ă sau de scos oamenii de pe şoselel e inund a t e. Acum ar treb ui s ă fiu afar ă, pent r u c ă ajutoa r el e mele vor fi pest e cap de ocupate. Deci acea s t a era cauza stării lui de nelinişt e şi de iritabilita t e; ştia c ă era nevoie de ajuto r ul lui, dar nu pute a pleca de aici. Îi plăce a simţul lui de responsabilitate. Rămase apoi tăcut, urm ărind- o cum îşi pre găt e a tava, stropin d- o cu ulei. Îşi lu ă bolul şi puse fain ă în el, adău g ă smâ n t â n ă şi ceva grăsi m e solid ă şi- şi vârî mâinile în bol.

52 De ani de zile n- am mai văzut pe cineva făcând asta. Zâmbi, rămânând cu ochii pe mâinile ei, care amestecau şi frământau cu pricepere. Bunica mea făcea ast a, dar pe ma m a nu mi- o amintesc făcând turtiţe în cas ă. Eu nu am frigide r, deci nu am turtiţe congelate, spuse ea practic. Tu chiar nu vrei s ă ai lucru ri ca frigide r e sau sobe electrice? Nu te deranjeaz ă faptul c ă nu ai curent electric? De ce m- ar der a nj a? Eu nu depin d de un fir, ca s ă am căldu r ă sau lumin ă. Dac ă a ş avea electricitate, s-ar putea întrerupe chiar în clipa asta şi n-a ş mai putea găti. Jackson îşi frec ă bărbia, cu fruntea încruntat ă, gânditor. Îi plăcea priveliştea, îşi spuse ea, privindu- l în timp ce continua s ă frământe aluatul. Sprânce n ele lui erau drepte şi negre, frumos form a t e. Totul la el era frumos form a t. Pute a pune pariu c ă toat e femeile singu r e din orăş el şi o parte din cele măritate erau nebune dup ă el. Păr negr u, tuns scurt, ochi alba şt ri mari, băr bie pute r ni c ă, buze moi nu ştia de und e ştia c ă buzele lui era u moi, dar ştia. Ah, da, sigur că erau nebune dup ă el. Şi ea se înfierbântase puţin. Se gân di s ă se duc ă la el, s ă i se aşez e în poal ă şi brus c, corp ul îi fu cuprin s de un val de

53 căldu r ă. Căldu r ă, pe naiba; când era tran s pi r a t ă toat ă! Mai avea puţin şi se pom e n e a lac de sudoare. O cond u c t ă de gaz ar fi chiar mai greu de mont a t decâ t o linie de cure n t elect ric, medit ă el, cu minte a tot la comodit ăţ ile mode r n e. Dar cred c ă n- ar fi o proble m ă s ă ai un reze rvo r de gaz aici, deşi umple r e a lui ar fi dificil ă, de vrem e ce nu exist ă dru m u ri în zona asta. Soba cu lemn e îmi convine de minu n e. N- are mai mult de câţiva ani, aşa c ă este cât se poat e de eficien t ă. Încălze şt e toat ă casa şi este uşor de reglat. Încep u s ă ia bucăţ el e de aluat şi s ă le ruleze în mâini, dând u- le form ă de turtiţe şi pun â n d u- le în tav ă. Dac ă o s ă se uite la aluat şi nu la el, o să- i dispar ă senzaţia asta de fierbin ţeal ă, îşi spuse ea. De unde îţi procuri lemnele? N- avea ce face. Treb ui a s ă se uite la el, cu o expresie incredul ă. Mi le tai singur ă. De unde îşi imagina el c ă şi le lua? Poat e cred e a c ă i le tăiau şi i le stivuia u zânele pădu rii. Spr e surp riz a ei, Jackson sări de pe scau n, aplecându- se asupra ei, încrunt at. E prea greu pentru tine s ă tai lemne. Ca s ă vezi, m ă bucu r c ă ţi-am spus, altfel aş fi contin u a t s ă tai lemn e făr ă s ă ştiu c ă nu e bine.

54 Se întoarse spre spăl ător, mai departe de el, ca să- şi cureţe aluat ul de pe mâini. Nu am spus c ă nu poţi face asta, am spus că nu ar treb ui, mor m ăi el. Vocea lui era chiar în spat el e ei. El era chiar în spat el e ei. Făr ă s ă o previn ă, se întinse şi îşi petrecu degetele în jurul încheieturii de la mâna ei dreapt ă. Mâna lui o înghiţi comple t pe a ei. Uită- te aici. Încheietura mea este de dou ă ori mai groas ă decâ t a ta. Poat e c ă eşti tu puternic ă pentru dimensiunile tale, dar nu- mi poţi spun e c ă nu este un efort imens s ă tai lemn e. M ă descurc. Şi- ar fi dorit s ă nu o fi atins. Şi- ar fi dorit s ă nu stea atât de apro a p e încât să- i poat ă simţi căldura trupului, să- i poat ă adulmeca mirosul încins, de bărbat. Şi este şi periculos. Dacă- ţi scap ă topor ul, sau ferăs t r ău l, sau mai ştiu eu ce? Eşti singu r ă aici, depa r t e de orice ajuto r medic al. Sunt atâtea lucruri periculoase. Se lupt ă să- şi păst r e z e vocea calm ă, egal ă. Dar oam e nii fac ce treb ui e s ă fac ă, iar mie îmi treb ui e lemn e. De ce nu- i dădea drumul la mân ă? De ce nu şi-o ret răs e s e ea? Nu put e a, deşi nu o ţine a tare. Dar îi plăcea senzaţia mâinii lui cuprinzând- o pe a ei, îi plăcea căldura şi forţa, asprimea băt ăturilor din palm a lui. O s ă ţi le tai eu, spuse el brusc.

55 Ce?! Aproa p e c ă se răsu ci în loc; dar bunul sim ţ o opri în ultim a clip ă. Dac ă se întorc e a, va fi fa ţă în fa ţă, piept în piept cu el. Nu avea curajul aces t a. Înghiţi greu. Nu- mi poţi tăia lemnele. De ce nu? Pentru c ă Chiar, pent r u c ă ce? Pentru c ă nu o s ă fii aici. Acum sunt aici. Se opri şi tonul lui deveni mai scăzu t. Şi pot s ă mai fiu. Lilah amuţi. Singu r ul sune t era cel al furtu nii, bubuitul tunetului, vântul care spăla copacii, ploaia care băte a în acop e ri ş. Sau poat e c ă era inima ei, bătându- i în coşul pieptului. Trebui e s ă fiu ate n t, aici, spus e el calm. Acum m ă port ca un băr b a t, nu ca şerif. Dacă- mi spui nu, o s ă m ă întorc înapoi la mas ă şi o s ă mă aşez. O s ă păst r e z dista nţa fa ţă de tine tot rest ul serii şi nu te voi mai der a nj a vreod a t ă. Dar dac ă nu- mi spui nu, o s ă te săru t. Lilah inhal ă, lupt â n d u- se pent r u oxigen. Nu pute a scoat e un cuvân t, nu se pute a gândi la nimic ce s ă spun ă, chiar dac ă ar fi avut aer. Se simţe a din nou fierbin t e şi slab ă, gat a s ă leşine pe el. O s ă iau ast a dre p t un da, spus e el şi o întoarse în braţele lui.

56 5 Buzele lui era u moi, exact aşa cum ştius e că vor fi. Iar el era blând, nu i le răn e a pe ale ei apăsându- i-le prea tare. Nu încerca s ă o copleşeasc ă cu o brusc ă descărcare de pasiune. O săruta pur şi simplu, făcându- și timp pentru asta, gustând- o şi învăţ ându- i forma şi textura buzelor. Iar ritm ul aces t a lene ş era mai seducăt o r decâ t orice altcev a ar fi put ut el face. Lilah oft ă apro a p e nea uzit, de plăce r e şi se lăs ă s ă se destind ă pe el. El o cuprinse, petrecându- şi braţel e pe dup ă ea şi ridicâ n d- o pe vârfuri, ca să se potriveasc ă mai intim. Apăsarea întregului lui trup de al ei o făcu să- şi ţin ă res pi r a ţi a şi acel acum cunoscut val de căldur ă o cuprinse din nou. Îşi petr e c u braţel e pe dup ă gâtul lui, apăsându- l mai aproape, cutremurându- se puţin când limba lui încep u s ă se mişte încet în gur a ei, acordându- i timp s ă se retrag ă, dac ă nu vroia un săru t atât de profun d. Dar ea îl vroia, mai mult decâ t ar fi crez u t vreod a t ă c ă pute a dori sărutul unui bărbat. Inima îi bubui a sălba tic în piept. Plăce r e a era ca o siren ă care o ademenea s ă experimenteze mai mult, s ă ia tot ce pute a el dăr ui. Erec ţia lui era tar e; vroia s ă se frece de ea, s ă se desc hi d ă pent r u ea. Ştiind c ă era gat a să- şi piar d ă controlul, se for ţă s ă se retrag ă din săruturile lui

57 lente, intoxicante, îngropându- şi în schimb faţa în coloan a cald ă a gâtului lui. Şi el era afect a t. Pulsul îi dudui a prin vene; i-l simţe a şi ea acolo, în gât, exact unde se aşezaser ă buzele ei. Plămânii lui pompau, trăg â n d aer în piept. Pielea lui era fierbint e şi ume d ă şi el se mişca înconti n u u, ca şi cum ar fi vrut să- şi frece coaps el e de ea. Jackson nu spun e a nimic şi îi era recunoscătoare pentru asta. Prevederea înnăscut ă îi spunea s ă se opreasc ă, în timp ce instinc t ul strig a în ea, grăbi n d- o s ă se împe r e c h e z e cu el; în fond aşa îi era sortit, nu, atunci de ce s ă mai aştepte? Ce ar fi obţinut aşteptând? Finalul era acelaşi, indiferent de mom e n t. Sfâşiat ă între acest e dou ă porni ri, ezit ă, nedo ri n d totuşi s ă fac ă acu m aces t uria ş pas, indiferent de ce- i spusese soarta. Este înspăimânt ător, morm ăi ea în gâtul lui. Nu este o glum ă. Jackson îşi îngrop ă faţa în păr ul ei. Prob a bil c ă tot aşa te simţi când eşti lovit de o ton ă de căr ămizi. Simţea c ă şi el era la fel de zdruncinat ca şi ea, dar ast a nu o linişte a deloc, pent r u c ă ar fi preferat ca măcar unul dintre ei s ă stăpâneasc ă situaţia. Nu ne cuno aşt e m De fapt, nici nu ştia cui îi spus e s e ea asta, lui sau ei. Nu ştia decâ t c ă nu era sigur ă pe ea, lucru care nu i se întâ m pl a s e

58 de multe ori în via ţă. Nu- i plăcea sentimentul aces t a. Una dintr e căr ămizile de la tem elia vieţii ei, a eului ei, era autocunoa şt e r e a şi cunoa şterea celorlalţi; a nu şti, însemna c ă aceast ă temelie încep e a s ă se clatin e. O s ă ne ocupăm şi de ast a. Nu treb ui e s ă ne grăbi m cu nimic. Buzele lui îi eflora r ă tâm pl a. Dar când o s- o ş tie, o va mai dori oar e? O cuprinse îngrijorarea, simţind, nu pentru prima oar ă, greu t a t e a faptul ui c ă era diferit ă. Într- o relaţie, ea aduc e a cu sine un exced e n t atât de mare de bagaje încât majoritatea bărba ţilor ar spun e c ă le- ar crea mai mult e proble m e decâ t merit a. Acest gân d îi dăd u forţa s ă se împing ă uşor în ume rii lui. El îi dădu imedia t dru m ul, retrăg â n d u- se mai în spate. Lilah inspir ă adânc şi- şi îndepăr t ă părul de pe fa ţă, încer c â n d s ă nu se uite la el, dar roşul acela întun e c a t, clar, al pasiu nii care ema n a din el nu era de ignor a t. Mai bine pun turtiţele astea în cuptor, spuse ea ocolind u- l. Tu aşe az ă- te ca s ă nu- mi stai în dru m, iar eu o s ă pre g ăt e s c cina cât ai bate din palm e. Prefer s ă rămân în picioare, mulţumesc, spuse el sardonic. Nu se put u opri; treb ui a s ă se uite, întâlnin d u- i privirea aceea albastr ă, plin ă de regret, dar înţeleg ătoa r e. Roşul închis al aurei lui continua

59 s ă strălu c e a s c ă fierbint e şi clar, mai ales în zona coap s elo r, deşi prin aur a din jurul capului începea s ă se întrevad ă mai mult albastru. Dar se dăd u din dru m ul ei, sprijinind u- se de per e t el e uşii. Ea băg ă tava în cupto r şi desc his e o conserv ă mare de tocan ă de vac ă, răsturnând conţinutul într- o crati ţă pe care o aşez ă pe sob ă. Mas a asta simpl ă va treb ui s ă fie suficien t ă, pent r u c ă nu avea de gând s ă ias ă în furtu n ă, dup ă o găin ă. Turtiţele vor avea timp s ă se răce a s c ă iar tocăni ţa va put e a fierb e, pân ă când el o s ă se simt ă din nou flămând. Jackson o urmăr e a. Îi simţe a privire a de mascul îndreptat ă asupra ei. Faptul c ă era femeie nu o preocupase prea mult, dar sub acest studiu inten s, deve ni brus c conşti e n t ă de trup ul ei, de felul în car e sânii i se ridica u cu fiecar e inspir aţi e. De faldu rile dintr e picioa r el e ei, acolo unde ar intr a el. Nu treb ui a s ă se uite în jos ca să ştie c ă c ă sfârc u ril e îi era u întărit e, sau la pant alo nii lui, ca s ă ştie c ă erecţi a înc ă nu îi trecuse. Erecţia lui neas c u n s ă o excita mai mult decâ t orice dulce găr i e i-ar fi putu t el şopti. Ceva trebuia făcut ca s ă mai slăbeasc ă aceast ă tensiu n e senzu al ă, altfel nu va mai dur a mult şi se va pomeni întinzându- se pe spate, îşi drese glasul, căutând o topic ă neutr ă. Cum a ajuns în Alaba m a un texa n drăg u ţ ca

60 tine? Ea ştia deja; îi spus e s e Jo. Dar era singu r ul lucru care- i trecuse prin minte şi întreba r e a îl va face măcar s ă vorbeasc ă. Mam a mea era din Dotha n. Nu mai urm a r ă şi alte explicaţii. Decizâ n d că era cazul să- l mai stimuleze, Lilah îl întreb ă: De ce s-a mutat în Texas? L-a cunosc u t pe tata. El era din vest ul Texasului. Dup ă graduare, mama şi câteva priet e n e de colegiu au pornit- o spre California şi pe dru m au avut proble m e cu maşin a. Tata, care pe vrem e a acee a era ajutor de şerif, s-a oprit să le ajut e. Iar mam a nu a mai ajuns nicioda t ă în Californi a. Era mai bine acu m; vorbe a. Lilah inspir ă de uşurare, în sinea ei. Şi atunci de ce s- a mai întors în Alaba m a? Jackson îşi sprijini mai bine ume rii de per e t e. Tata a murit, acu m câţiva ani. Vestul Texas ul ui nu este pent r u oricine; poat e fi al naibii de cald acolo şi al naibii de pustiu. Nu s-a plâns niciod a t ă, cât ă vrem e a trăit tata, dar dup ă moartea lui a ajuns- o singur ăt a t e a. Şi a vrut să se mut e înapoi în Alaba m a, apro a p e de sora ei şi de prietenele ei din colegiu. Iar tu ai venit împreun ă cu ea. Jackson spus e simplu: Este ma m a mea. Iar eu pot fi la fel de bine poliţist aici, ca şi în Texas. Nu locuim împr e u n ă,

61 nu am mai locuit împr e u n ă de când am împlinit optsprezece ani, dar ştie c ă sunt prin apropiere dac ă are nevoie de ceva. Nu ţi-a păr u t deloc rău s ă pleci din Texas? Lilah nu- şi put e a imagin a aşa ceva. Ea îşi iube a casa, o cunoşt e a intim, aşa cum se cuno şt e a pe ea însăş i. Iube a miros ul râului dimine a ţa devre m e, felul în care deven e a auriu sub soar el e răs ăritului, iubea furtunile violente şi torentele de ploaie în tot dramatismul lor, iubea zilele încins e, ume d e, când pân ă şi păs ările deven e a u leta r gic e şi iube a zilele cenu şii de iarn ă, când un foc în cămin şi o can ă cu sup ă fierbint e era u cel mai bun lucru pe car e- l pute a cere de la via ţă. Jackson ridic ă din ume ri. Acas ă însea m n ă o familie, nu un loc. Eu am ceva unchi şi măt uşi în Texas, o între a g ă hoar d ă de verişo ri, dar nime ni nu îmi este mai apro pi a t ca mam a. Dac ă simt nevoia, pot oricâ n d vizita Texas ul. Îşi iubea mama şi nu se ruşina s ă recunoasc ă ast a. Lilah înghiţi greu. Mam a ei muris e când ea avea cinci ani, dar preţui a puţinel e aminti ri pe care le avea cu femei a car e fuses e cent r ul vieţii din căsu ţa izolat ă. Dar tu? Tu eşti de aici? între b ă el. M-am născut în casa asta. Am trăit aici toat ă viaţa. Jackson îi aru n c ă o privire curioa s ă şi ea ştiu la

62 ce se gândea. Majoritatea copiilor se năş teau la spital, cel puţin în ultimii cincizeci de ani. Sigur, ea era mai tânăr ă decâ t atât, dar pre a băt r â n ă totuşi ca s ă fi făcut par t e din noua tendi n ţă a naşt e rii acas ă, car e se par e c ă încep e a s ă câştig e adepţi. Tatăl tău nu a avut timp s ă o duc ă la spital? Ea nu a vrut la spital. Era oare momentul să- i spun ă c ă mama ei fusese o vindec ătoare, aşa cum era şi ea? C ă şi ea văzus e aur el e de culori care înconju r a u oam e nii şi că- şi învăţ a s e fiica ce însemnau acestea, cum s ă le citeasc ă? C ă ea ştius e c ă totul va fi bine şi deci nu avea rost să cheltuiasc ă banii câştiga ţi cu greu, pe spital şi pe un docto r de care nu avea nevoie? Jackson scut u r ă din cap şi un zâm b e t îi curb ă gura. A fost o femeie puternic ă. Şi eu am ajutat o femeie la naşt e r e, pe vrem e a când era m boboc. Mi- a fost al naibii de fric ă şi nici mam a nu era prea fericit ă. Dar împreun ă am reuşit şi amândoi au fost bine. Zâmbetul i se transform ă în râs. Dar prob a bil c ă rolul meu de moa şă nu a fost pe măsura aştept ărilor, pentru c ă nu şi- a numit copilul dup ă mine. Dacă- mi amint e s c bine, mi- a spus cam aşa: s ă nu mi- o iei în num e de rău, dar a ş vrea s ă nu te mai văd cât trăies c. Lilah îşi dădu capul pe spat e, râzâ n d cu poft ă.

63 Parc ă şi vede a un recr u t de ajuto r de şerif, tân ăr şi neexperimentat, transpirâ nd şi panicând u- se, ajutând la aducerea pe lume a unui copil. Ce s-a întâmplat? Copilul s-a născut prematur sau doar prea repede? Niciun a, nici alta. În vestul Texas ul ui, când ning e, ninge şi atun ci aşa a fost. Drum u ril e era u impracticabile. Ea şi soţul ei se aflau în drum spr e spital. Dar maşin a lor a der a p a t la nicio mil ă de cas ă, aşa c ă s-au întor s din dru m şi au suna t dup ă ajutor. Eu m ă aflam în zon ă şi avea m un 4x4, dar când am ajuns la ei acas ă, vrem e a se înrău tăţ i s e într- atât încât nu am riscat să- i duc la spital. Femeia m- a înjurat, m- a făcut în toate felurile pe care le- am auzit vreod a t ă şi pot spun e c ă auzise m ceva înjurăt u r i pân ă atun ci. Vroia ceva împot riva dur e rilor şi cum eu era m cel car e o împiedic a s ă cape t e aşa ceva, s-a asigu r a t că voi suferi împr e u n ă cu ea. Zâm b e t ul lui o invit ă s ă râd ă la imaginile sugerate de el. Uitându- se în cuptor la biscui ţi, Lilah îl între b ă: Dar soţul ei? De niciun folos. De fieca r e dat ă când trec e a pe acolo, era înjur a t chiar mai rău decâ t mine, aşa c ă a prefe r a t s ă nu se mai arat e. Cred e- m ă, era o femeie nefericit ă. Cât au dur a t dure rile facerii? Nouăsprezece ore şi douăzeci şi patru de

64 minute, răspunse el prompt. Cele mai lungi nouăsprezece ore şi douăzeci şi patru de minute din istoria lumii, potrivit spus elo r ei. Jura c ă se afla în dur e ri de cel puţin trei zile. Dincolo de amuzamentul din vocea lui, se simţea şi un firicel de bucurie. Ea îşi lăs ă capul într- o parte, întrebâ n d u- se dac ă- l citise corect. Ţi- a plăcut. Cuvintel e nu era u chiar o întrebare. El râse. Da, mi-a plăcut. Era incitant şi amuzant şi al naibii de uimitor. Am văzut născ â n d u- se căţ elu şi şi viţelu şi şi cai, dar nicioda t ă nu am simţit ce am simţit când bebel u şul acela mi- a alun e c a t în mâini. Apropo, era o feti ţă. Num el e de Jackso n chiar c ă nu i s-ar fi potrivit. Aura lui strălu c e a acu m cu mai mult verd e în mixtur ă şi cu galbe n ul bucu ri ei. Lilah nu treb ui s ă se mai într e b e când se va îndr ăg o s ti de el. Se îndrăg o s ti s e în clipa acee a, ceva în ea topind u- se, înfierbântându- se. Ştia c ă propria ei aur ă treb ui a s ă fie roz şi se înroşi, deşi el nu i-o pute a vede a. Încep u s ă tre m u r e uşor şi se aşez ă. Era un lucru memorabil. Niciodat ă nu crezuse c ă va iubi aşa cum iubeau ceilalţi, nu romantic. Ea iubea mulţi oam e ni şi mult e lucru ri, dar nu aşa. Întotdeauna, amestecat ă cu sentiment ele ei, era cunoașterea c ă ea era altfel decât ei, un purt ător

65 de grij ă, nu un part e n e r. Chiar şi cu tat ăl ei, ea fuses e stânc a de care se sprijinis e el. Dar Jackson era un bărbat puternic, atât mental cât şi fizic. El nu avea nevoie de cineva car e s ă aib ă grij ă de el, el era cel car e ofere a grija. Chiar şi dac ă nu i-ar fi văzut aur a, pân ă la urm ă tot s-ar fi îndrăg o s ti t de el. Dar o pute a vedea şi ştia care era esenţa acestui bărbat. Acest lucru, ca şi premoni ţia care îl recuno şt e a ca perechea ei, îi distrugeau simţul ei de prevedere. Îi venea s ă i se arunce în bra ţe şi să- l lase să- i fac ă ce vroia el. Dar se ridic ă şi se duse la turtele ei. Stătea acolo, în faţa cuptorului deschis, lăsând căldura s ă ias ă, uitându- se orbe şte la turte. Jackson veni în spat el e ei. Sunt perfecte, o aprob ă el. Lilah clipi. Turtiţel e era u de un maro ni u auriu, perfec t cresc u t e. Avea mân ă bun ă la turt e, tat ăl ei îi spun e a şi el mer e u asta. Inspir ă adâ n c şi luân d o cârp ă, scoas e tava fierbin t e din cupto r şi o puse pe un supor t de răcit. De ce crede Vargas c ă eşti vrăjitoare? Asta o aduse, cu o bufnitur ă, înapoi pe pământ. Schim b a r e a din tonul lui era subtil ă, dar era acolo: el era şeriful şi vroia s ă ştie dac ă cineva din comit a t ul lui practic a vrăjitori a. Din câteva motive, spus e ea. Se întoa r s e apoi cu faţa la el, cu o expresie de nedescifrat şi

66 contin u ă: Eu locuiesc singur ă, în pădure. Rareori mă duc la ora ş, nu socializez. Cred c ă zvonu rile desp r e vrăjitori e au încep u t cam pe când era m în clasa a patra. În clas a a patr a? Jackso n se sprijini de bufet, privind- o inte n s cu ochii lui atât de alba şt ri. Pres u p u n c ă Varga s se uita la pre a multe relu ări cu Vrăjitoar el e. Lilah ridic ă o sprâncean ă şi aştept ă. Deci nu spui incan t a ţii şi nu dans ezi goal ă sub lumina lunii, sau ches tii dintr- aste a? Eu nu sunt vrăjitoa r e, spus e ea simplu. Niciod a t ă nu am spus incan t a ţii, deşi a ş pute a dans a goal ă sub lumina lunii, dac ă îţi place idee a asta. Mie- mi spui. Chea m ă- m ă, dac ă ai nevoie de un partener de dans. Privire a lui Jackso n se încălzi, cobor â n d încet în jos, de- a lungul corpului ei. O s-o fac. Jackson îşi ridic ă privire a şi o întâlni pe ai ei şi dintr- o dat ă nu mai era nevoie de nicio prevedere. Ţi- e foame? întreb ă el apropiindu- se, plimbând u- şi un deget pe braţul ei gol. Nu. Atunci turtiţel e şi tocăni ţa de vac ă mai pot aştepta?

67 Mai pot aştepta. Jackson lu ă cârp a şi înde p ăr t ă cratiţa cu tocăni ţă de pe ochiul sobei. Atunci vrei s ă te culci cu mine, Lilah Jones? Vreau. 6 Lilah aprins e lamp a din dor mito r ul ei şi făcu flacăr a mic ă. Furt u n a şi ploaia gre a făcea u încăpere a întunecat ă, ca noaptea. Jackson părea s ă umple cam e r a micu ţă, ume rii lui lăsân d o umb r ă uria şă pe per e t e. Aura lui, vizibil ă chiar şi în lumin a slab ă, pulsa din nou de acel roşu intens, clar, culoarea pasiunii şi a senzualit ăţ ii. El încep u să- şi desch ei e căm a şa şi ea scoas e cuvertura de pe pat, împăturind frumos quiltul şi bătând pernele. Patul părea mic, îşi spuse ea, deşi era un pat dublu. Cu sigur a n ţă era pre a mic pentru el. Poate c-ar trebui s ă se gândeasc ă s ă ia unul mai mar e, deşi nu era sigur ă cât ă vrem e îl va folosi el. Asta era proble m a cu str ăfulg e r ăr il e premonitorii; ele îţi spunea u faptele, dar nu circumstan ţele. Ea ştia doar c ă Jackson va fi iubitul ei şi iubire a ei. Nu ştia dac ă şi el o va iubi la rând ul lui, dac ă vor fi împr e u n ă pent r u totdeaun a sau doar de data aceasta. Pari nervoa s ă. În ciuda inten sit ăţ ii dorin ţei lui, pe care ea o put e a vede a cât se poat e de

68 bine, vocea lui era calm ă. Îşi desc h ei a s e căm a şa dar nu şi- o scose s e. În schim b se uita la ea, cu ochii lui de poliţist car e vede a u pre a multe. Sunt, recunoscu ea. Dac ă nu vrei s ă faci asta, spun e. Făr ă resentimente, spuse el crispat. Vreau s ă fac asta. De acee a sunt nervoa s ă. Privind u- l în ochi, îşi desfăc u şort ul şi- l lăs ă să pice, apoi începu să- şi descheie căma şa. Niciod a t ă nu am fost atât de de atr a s ă de cineva, înainte. Eu sunt întotdeauna prudent ă, dar clătin ă din cap dar cu tine nu vrea u s ă fiu prudent ă. Jackson îşi scut u r ă cu ume rii căm a şa de pe el şi o lăs ă s ă cad ă pe jos. Lumina lămpii strălu c e a pe umerii lui, conturând muşchii puternici şi piept ul larg, umb rit de păr neg r u. Lilah inspir ă adâ n c, prin nas, simţin d cum se difuze a z ă în ea căldura excitaţiei. Uit ă ce făcea, rămân â n d acolo şi uitân d u- se la el, bând setoa s ă privelişt e a bărbat ului ei dezbr ăcându- se. Jackson se aşez ă pe mar gi n e a patului şi se aplec ă în fa ţă, să- şi scoat ă cizmel e. Îi put e a admi r a acu m şan ţul adâ n c al şirei spinării, muşc hii spinării, tresălt â n d. Inima încep u să- i bat ă şi mai tare şi căldura deveni şi mai mare. Cizmele căzu r ă cu zgomo t pe pode a u a de lemn. Jackson se ridic ă şi îşi descheie pantalonii, îi lăs ă s ă cad ă şi- şi lăs ă jos chiloţii. Comple t gol, făcu

69 un pas ca s ă ias ă din cerc ul de haine şi se întoarse cu faţa spre ea. Ah, nu. Prob a bil c ă rostis e cuvint el e cu voce tar e, cu foam e şi poft ă şi poat e chiar cu puţin ă tea m ă, pent r u c ă el râse apropiin d u- se de ea, mângâindu- i lateralele braţelor şi terminând descheiatul nasturilor. Îşi băg ă mâinile pe sub bluz ă, plimb â n d u- şi- le pest e ume rii ei şi în jos, de- a lungul braţelor, scoţându- i bluza atât de uşor încât Lilah apro a p e c ă nu ştiu când răm a s e făr ă ea. Oricu m, ea nu era ate n t ă la hainele ei ci doar la penisul proeminent care îi mângâia pânt e c ul când se mişca. Îl cuprinse în mâini, strângându- l uşor, explorând, delectându- se cu fierbin ţeala şi durit a t e a lui şi cu textu r a lui, atât de diferit ă de prop ri ul ei trup. Acum fu el cel care îşi ţinu respiraţia, închizând ochii şi rămânând o clipă imobil. Apoi se apropi e mai mult de ea, vârâ n d u- şi mâinile în chiloţii ei şi apuc â n d globul funduleţului ei, trăgând- o spre el. Trebui să- i dea dru m ul penis ul ui şi scoas e un sune t de dezam ăgire? Nerăbd a r e? Ambele. Dar exista o recompens ă în presiune a pieptului lui păros pe sânii ei, în senz aţi a aspr ă pe sfârc u rile ei. Trup ul parc ă îi răm ăs e s e făr ă oase, topind u- se într- al lui, curbându- se s ă se potriveasc ă cu conturu rile lui.

70 Respiraţia lui era neregulat ă. Haide s ă te dezbr a c, s ă m ă pot uita la tine, spuse el înfundat, eliberân d u- i fundule ţul cât să- i coboa r e chiloţii în jos pe coaps e. Lilah făcu uşoare mişc ări circulare, pân ă când chiloţii căzur ă la picioa r el e ei şi respir a ţi a lui deveni gemut ă. Dumnezeule! Eşti o seduc ătoa r e înnăscut ă, ştiai asta? Oare? Nicioda t ă pân ă atun ci nu se gândis e s ă seduc ă un bărbat, niciodat ă nu vroise asta; dar dac ă ce făcea ea înse m n a c ă îl seduc e a, atun ci era cât se poat e de corec t, pent r u c ă şi pe ea însăş i se aducea într- o stare de nebunie. Senzaţia trupurilor lor goale frecându- se unul de celălalt era atât de plăcu t ă încât îi veni să gea m ă. Contin u ă s ă se frece de el, să- şi frece sfârcurile de pieptul lui, transformându- le în bumbi tari, durero şi. El îşi plimb ă mâinile pest e fundul şi spina r e a ei, mâini atât de fierbinţi şi de aspr e încât îi veni s ă toarc ă. Apoi una dintr e mâini coborî mai mult, curbându- se sub fundul ei şi degetele pătrunser ă între picioarele ei. Ea oft ă, arcuindu- se în bra ţele lui, în timp ce o senza ţi e apro a p e elect ric ă scân t ei e prin ea. Unul dintr e deg e t e explor ă mai adânc, alunecând puţin mai mult în ea. Un sunet încet, sălba tic erup s e din gâtul ei şi apro a p e că se căţă r ă pe el, petr e c â n d u- şi un picior pe dup ă

71 el, ridicându- se pentru ca el s ă poat ă pătrunde mai mult. Gâfâind, îşi îngrop ă faţa în gâtul lui, agăţ â n d u- se de via ţă, în timp ce aşt e p t a în agoni e ca el să- şi adânceasc ă mângâierea. Încet, cumplit de încet, deg e t ul acela mar e apăs a mai adâ n c şi ea se rote a sub impac t. Acel sune t mic, sălba tic, se auzi din nou şi coapsele i se ridicar ă, încercând s ă ia cât mai mult din dege t ul lui. Plăce r e a şi tensiune a se înfăș urau în ea, mai strâns şi mai strâns, pân ă când nu mai simţi decât durere şi ceva mai mult, ceva dincolo de ce şi- ar fi imaginat vreodat ă. Nu înc ă. Nu termina acum, îi ceru el. Apoi se întoa r s e şi căzu apro a p e cu ea pe pat, ţinân d- o ca s ă o fereasc ă de impactul complet al greut ăţ ii lui, când ate riz ă pest e ea. Cu o mişc a r e a coap s elo r, se instal ă între pulpel e ei şi erec ţi a i se orient ă spr e faldurile ei, căut â n d rep e d e intrarea, găsind- o şi apăsând înainte. Tot trupul ei se contract ă, strângându- se în jurul acelei intruziuni groase, deşi nu putea spune dac ă reacţi a trup ul ui ei era de bun venit, sau încercarea de a limita profunzimea pătrunderii. Coaps el e lui sălta r ă înapoi, fesele i se strânser ă şi el apăs ă mai adânc, mai adânc, pân ă când rezist e nţa ei interio a r ă dispăr u şi dintr- o singur ă, lung ă alunecare, se afla acum complet în ea.

72 Ar fi strigat, dar plămânii îi erau compresa ţi de şoc şi abia mai put e a respir a, dar mit e s ă strig e. Vederea i se înceţo şă şi întunec ă. Nu- şi dăduse seama Îi simţea penisul aproape insuportabil de fierbint e în ea, arzâ n d parc ă. Jackson se ridic ă în coat e, gâfâind, cu o expresie în ochii lui albaştri deopotriv ă incredul ă şi cum plit de inten s ă. Lilah Dumnezeule, nu- mi vine s ă cred Eşti virgin ă? Acum nu mai sunt. Lilah se strânse disperat ă de fesele lui, spina r e a arcui n d u- i-se, în încercarea de a-l primi mai adânc. Te rog. Ah, Jackson, te rog! Îşi izbi coap s el e de ale lui, în timp ce capul i se aru n c ă spr e spate, în plăcere a aproape sălbatic ă ce o ţinea pe culme a elibe rării. El înc ă îi mai prod u c e a dure r e, dar trup ul îi pulsa de o nevoie care depăş e a orice alt ă senz aţi e. Îl vroia adâ n c, îl vroia tar e, îl vroia s ă loveasc ă în ea şi s ă o trimit ă pest e culme. El ced ă implorării ei senzu al e. Şşt, o linişti el, deşi voce a îi era aspr ă de prop ri a lui nevoie. Uşur el, dra g a mea. Lasă- mă s ă te ajut Şi îşi vârî mân a între trup u rile lor, degetul lui băt ătorit găsind mugurul clitorisului ei şi încep â n d să- l strâ n g ă uşor. Uşor, uşor, ţinân d u- l între dou ă dege t e şi atun ci ea explod ă cu un strigăt ascuţit, trup ul zvârcolin d u- i-se şi

73 ridicându- i-se în paroxismul orgasmului. Din gâtlejul lui ieşi un sune t hâr şâi t. Îi apuc ă imediat coapsele, înfigându- şi degetele în fesele ei şi împingând adânc, intrând în ea atât de violent încât patul se izbi de per e t e. Termin ă convulsiv, frecându- se de ea câteva secunde lungi, înainte de a cădea, tremurând, peste ea. Lilah îşi petrecu braţele pe dup ă umerii lui transpira ţi şi îi strânse tare, în parte ca să- l linişteasc ă pe el şi în parte ca s ă se ancoreze de el. Avea senzaţi a c ă dac ă i-ar da dru m ul, s-ar descompune şi ar zbura în sute de bucăţ ele. Lacrimile îi ard e a u pleoa p el e, deşi nu ştia de ce. Inima continua să- i galopeze într- un ritm nebun, spre nicăieri şi gândurile începur ă să- i alerge, un caleidos co p de impr e sii şi de dorinţe şi de uimir e. Nu ştius e c ă a face dra go s t e era ceva atât de formidabil, atât de necontrolat. Se aşteptase la ceva încet şi dulce, care s ă se const r ui a s c ă spre extaz, nu la acea s t ă arun c a r e cu capul înaint e, în foc. Inima lui băte a pute r ni c de piept ul ei, liniştindu- se treptat, pe măsur ă ce- şi rec ăp ăt a respiraţia normal ă. Greutatea lui o strivea în saltea. Coapsele ei erau înc ă desfăcute pentru el şi el era înc ă în ea, deşi mai mic şi mai moale, acum. Acum c ă furtuna dinăunt ru trecuse, redeveni

74 conşti e n t ă de furtu n a de afar ă. Un fulger căzu atât de apro a p e încât tun e t ul zgud ui toat ă casa şi ploaia răp ăi a pe acop e ri ş, dar ast a era nimic fa ţă de ce se petrecuse tocmai în patul ei. Furt u nile vene a u şi pleca u, dar toat ă viaţa ei fusese tocmai schimbat ă. În sfârşit, el îşi înăl ţă capul. Părul lui neg r u era încâlcit de sudo a r e, expr e si a lui era goal ă, epuizat ă, expr e si a uşur ăr ii. Da Vocea lui sun a hârşâi t, ca şi cum coardele lui vocale nu vroiau s ă funcţioneze. Când ai spus nu acu m, înse m n a c ă nu vroiai să vorbeşti sau c ă ai fost virgin ă pân ă atun ci, dar nu mai erai în clipa aia? Lilah îşi drese glasul. A doua varia n t ă. Şi vocea ei suna hâr şâi t. Dumnezeule Mare. N-a ş fi crezut niciodat ă La naiba, Lilah, asta este ceva ce ar treb ui să- i spui unui bărb a t. Şi Jackso n îşi lăs ă din nou capul să- i cad ă. Ea îşi plimb ă mâinile pest e ume rii lui, închizând ochii şi savurând senza ţia de plăcere a pielii lui calde, fine, sub palm el e ei. S-a întâmplat totul atât de repede. Nu am avut pre a mult timp s ă m ă gând e s c la ce- ar trebui şi ce n-ar trebui. În cazul ăsta nu exist ă ce n- ar treb ui. Ce altcev a ai fi făcut tu, dac ă ai fi ştiut? El se gândi şi oft ă în umăr ul ei.

75 La naiba, prob a bil c ă nimic. Nu avea m cum s ă m ă mai opres c. Dar dac ă a ş fi ştiut, a ş fi încercat s ă încetinesc puţin lucrurile, ca să- ţi acor d mai mult timp. Nu a ş fi putut suporta. Niciun minut în plus, spuse ea cu sinceritat e. Ba da, poţi. O s ă poţi. Şi o să- ţi plac ă. Dac ă asta era o ameninţare, nu o nimerise. O străb ătu un fior de excitare, trimițând o scânteie de via ță în muşc hii ei epuizaţi. Se mişc ă puţin. Când? Dumnezeule, bomb ăni el. Nu chiar acum. Acordă- mi o or ă. Bine, pest e or ă. Jackson îşi ridic ă puţin capul şi se uit ă lung la ea. Înaint e s ă ne lăs ăm duşi din nou, cred c-ar treb ui s ă vorbi m desp r e cont r ol ul nat alit ăţ ii. Mai exact, desp r e lipsa lui, în cazul nost r u. M ă îndoiesc c ă eşti pe pilul ă iar de regul ă, eu nu port prezervative la mine. Nu, fireşt e c ă nu sunt pe pilul ă, dar nu o să rămân însărcinat ă. Nu poţi fi sigur ă. Am ieşit din ciclu acu m dou ă zile. Sunt e m în siguran ţă. Grozave, ultim el e cuvint e. Lilah oft ă. Ea ştia c ă nu o s ă răm â n ă însăr ci n a t ă, deşi nu ştia cum să- i explice lui de

76 ce ştia. Nu era nici ea sigur ă. Nu era o scânteiere premonitorie, cel puţin nu ca de obicei. Era mai mult o senz a ţi e dec â t o cuno aşt e r e, dar în viitorul ei apropi a t nu exist a nicio sarcin ă. Luna viitoar e, poat e, dar nu acu m. Oft ă. Dac ă eşti atât de îngrijor a t, atun ci n- o mai face m, da? Jackson o privi o clip ă, apoi zâm bi şi spus e, aplecându- se s ă o sărute: Exist ă unele riscu ri pe care treb ui e s ă ţi le asu mi. Auzir ă motor ul nu mult dup ă răs ărit, când soarele transformase tocmai cerul estic într- un auriu strălucitor. Furtunile din noaptea trecut ă duraser ă mai mult decât se aşteptau, pân ă spre ora trei dimin e aţa, dar cerul era acu m făr ă pic de nor. Sun ă de parc ă ar sosi cavale ri a, spus e Lilah înclinâ n d u- şi capul ca s ă aud ă mai bine. Ticălo şii, speram c ă salvarea o s ă dureze ceva mai mult, spus e Jackso n încet, mai bând o gur ă de cafea. Arăt ca un şerif furios, frust r a t, care a fost lăsat blocat de un ticălos de doi bani, cu un creie r de nap, sau ca un bărb a t dup ă o noap t e de 7

77 orgie şi ale cărui picioa r e sunt moi ca macaroa n ele? Lilah se prefăc u că- l studiaz ă, apoi scut u r ă din cap. Ai mai pute a lucra puţin la expr e si a furioas ă şi frustrat ă. Exact la ast a m- am gândit şi eu. Punâ n d u- şi can a înapoi pe mas ă, îşi întins e braţel e pe dup ă cap şi-i oferi un zâmbet gale ş, mulţumit. În loc să- l arestez pe Thaniel, poate c ă o să- i dau o recompens ă. Pentru ce să- l arestezi? Ţi- am spus c ă nu depun plângere, spuse ea surprins ă. Indifer e n t c ă depui sau nu, a furat două şalup e, nu doar pe a ta. Ceea ce se va întâ m pl a, depin d e de ce a făcut cu şalup a lui Jerry Watkins şi ce intenţii are Jerry. Dac ă Thaniel a fost deştept, a lăsat şalupele la ramp ă, dar înc ă o dat ă, dac ă ar fi fost deşt e p t nu le- ar fi luat. Dac ă le- a lăsat liber e, cantit a t e a de ploaie din noaptea trecut ă le-a scufundat, probabil, sublinie Lilah. Treb ui e ceva ploaie s ă scufu n d e o şalup ă, dar eu cred c ă noi am avut dest ul ă ca să- şi fac ă treaba, nu? Posibil. Ridicân d u- se de la mas ă, se duse în living şi se uit ă afar ă pe fere a s t r ă. Da, e cavaleria. Lilah veni lâng ă el şi se uit ă la şalup a care se apro pi a de micul cheu, cu dou ă ajuto a r e de şerif

78 la bord. Râul era umflat şi mâlos dup ă furtu nile din noapt e a trec u t ă, atât de umflat încât mai lipseau doar câţiva centimet ri ca pontonul s ă fie sub ap ă. Cei doi lega r ă cu grij ă şalup a de pilon și cobor â r ă, amâ n d oi cu veste anti- glon ţ şi puşti. Privir ă pru d e n ţi înjur. Jackson se aplec ă şi o săru t ă repe d e, cu gur a moale şi zăbavnic ă. Privire a pe car e i-o aru n c ă era plin ă de regr e t. M ă întorc cât pot de rep e d e. Nu cred c ă o să fie astăzi, iar dac ă o s ă fie sau nu, mâin e, depin d e de ce rava gii a făcut furtu n a şi dac ă exist ă căde ri de cure n t sau dac ă treb ui e făcut ă curăţ enie. O s ă fiu aici. Oricu m, făr ă şalup ă nu am cum pleca undev a, spus e ea cu voce calm ă. Fie ţi-o aduc înapoi, fie o să- l fac pe Thaniel să- ţi cumpere una nou ă, îi promise el sărutând- o din nou. Îşi lu ă apoi vest a şi puşc a pe car e le pusese în faţa uşii, în aşteptarea salvării lui şi ieşi afar ă pe vera n d ă. Amândo u ă ajutoa r el e de şerif se relaxa r ă vizibil când îl văzur ă. Eşti în regul ă, şerif? îi strig ă cel mai în vârst ă dint r e ei. Sunt bine, Lowell. Dar Thaniel Varga s nu o s ă fie, când o s ă pun mân a pe el. A furat şalup a pe care o foloseam eu şi şalupa domnişoarei Jones. Dar el mai poate aştepta; ce dezastr e s-au

79 produs azi- noapte? Lilah ieşi în verand ă în spatele lui, pentru c ă ar fi părut ciudat dac ă nu o făcea. Bun ă dimin e aţa, Lowell, spus e ea, salut â n d u- l din cap pe celălalt ajutor de şerif. Alvin, tocm ai i-am făcut şerifului o cafea; vreţi şi voi? Lilah văzu sprâncenele lui Jackson ridicându- se a mirare că- i cunoştea pe cei doi, dar făr ă s ă comenteze. Nu, Lilah, mulţumesc, răspunse Lowell. Trebuie s ă ne întoarce m. Mulţumim pentru invitaţie, dar azi- noap t e am băut atât a cafea încât vreo dou ă zile nu cred c ă o s ă mai dorm. Daunele? interveni Jackson, preluând din nou conversa ţia. A căzut curentul aproape în tot districtul, dar exceptând Pine Flats, a repornit peste tot. Au fost dobor âţi foart e mulţi copaci şi la câtev a case au fost distruse acoperi şurile, dar numai la una dintr e ele acop e ri şul a căzut în cas ă. La LeCroy, lâng ă Liceul Washin g t o n. LeCroy a fost rănit ă dest ul de rău; a fost dus ă la spitalul din Mobile. Şi maşini? Lowell îi aru n c ă o privire îngrijor a t ă. Mai multe decât poţi num ăr a. În regul ă. Îmi par e rău c ă nu v-am putu t ajut a. Mie îmi par e rău c ă a dur a t atât ca să ajung e m aici, dar pe furtu n a aia num ai un nebu n

80 s-ar fi aventurat pe ap ă. Nu m- am gân dit să- şi rişte cineva viaţa ca să vin ă dup ă mine. Oricu m, am fost bine, doar c ă m- am simţit blocat. Nu pre a am înţeles ce- a spus Jo, de ce te- a trimis aici dup ă Thaniel Varga s. Thaniel păre a în reg ul ă, nu era nervos, nu era agitat şi când l-am într e b a t, a răm a s masc ă, a spus c ă nu a fost aici şi c ă nu te- a văzut. L-ai văzut? îl între b ă Jackson mirat. Ne- a ajuta t s ă îndep ăr t ăm un copac căzut pe autostr ad ă. Oricum, ne- am închipuit c ă furtuna te- a prins aici. Dar gândi n d u- ne c ă poat e ai dat de alte proble m e, n- am vrut s ă riscăm, aşa c ă am venit s ă vede m. Jackson scut u r ă din cap. Niciod a t ă nu şi-ar fi imagin a t c ă Thaniel pute a avea atât a sâng e rece; poat e c ă era totuşi ceva în capul ăla tare al lui. Dac ă aşa era, va treb ui s ă se ocup e mai serios de Thaniel. Coborând spre debarcader, îi dădu puşc a lui Alvin şi urc ă în barc ă. Da, la tre a b ă deci, spus e el, apoi se întoa r s e şi salut ă cu mân a. Mulţumesc c ă m- aţi hrănit, domnişoar ă Jones. Cu plăcere, strig ă ea înapoi, zâmbind în timp ce se strâ n g e a cu braţel e, împot riva frigului dimineţii. Le făcu la reved e r e cu mân a, salut pe care i-l întoa r s e r ă amâ n d oi ajutorii de şerif, apoi

81 intr ă în cas ă. Jackson se aşez ă pe o banc h e t ă. Păre ţi cu toţii s ă o cunoa şte ţi foarte bine pe domnişoara Jones, spuse el mânat de curiozitate. Fireşte. Am mers împreun ă la şcoal ă, spuse Lowell din spatele manetei. Fus e s e un răsp u n s atât de prozaic, încât Jackson avea senz aţi a c ă se izbise singu r în cap. Fireşt e c ă mer s e s e şi ea la şcoal ă; doar nu- şi petrecuse toat ă via ţă ascuns ă în sălb ăticia asta. Văzu în mint e o Lilah feti ță, solem n ă, stân d în şalupa mic ă, cu fund lat, ţinându- şi strâns căr ţile de şcoal ă, fiind purt a t ă înaint e şi înapoi, indiferent de vreme. Pent r u c ă vroia s ă ştie, într e b ă: Cum se duce a şi se întorc e a de la şcoal ă? Cu şalup a, spus e Alvin. O aduc e a tat ăl ei. O duce a la ram p a cea mai apro pi a t ă de şcoal ă. Dac ă vrem e a era bun ă, o cond u c e a pe jos tot rest ul dru m ul ui. Dac ă ploua, vene a un profeso r acolo şi o lua mai departe la şcoal ă, cu ma şina. Cel puţin nu tre b ui a să- şi fac ă griji pent r u micuţa Lilah lăsat ă singu r ă pe cheiu ri, îşi spus e Jackson; tatăl ei fuses e preoc u p a t de sigur a n ţa ei. Dar de ce să- şi fac ă el griji pent r u ceva care se petrecuse cu atâta timp în urm ă? Căl ăto ri a în aval era cu mult mai liniştit ă decâ t goan a lui risca n t ă, în susul râului, de ieri. Râul umflat era plin de guno ai e, făcân d nece s a r ă

82 prudenţa. Când ajunser ă la ramp ă, Jackson spera s ă vad ă cele dou ă şalup e lega t e la mal, dar nici gând de un asemenea noroc. M ă între b ce a făcut Thaniel cu şalup a lui Jerry Watkins? mâr âi el. Hab a r n- am, spus e Lowell. Idiotul i-o fi dat prob a bil dru m ul; îmi închip ui ce furios o s ă fie Jerry; cont a mult pe şalup a asta. Cel puţin Jerry Watkins avea asigu r a r e pent r u şalup ă; dar Jackson se îndoia c ă avea şi Lilah pent r u a ei. Cum o va înlocui? Făcu repe d e în minte inventarul contului lui în banc ă; într- un fel sau altul, Lilah va avea o alt ă şalup ă mâin e, dac ă nu i-o poat e găsi pe a ei. Nu put e a supo r t a gân d ul s ă o ştie compl e t blocat ă acolo, deşi ea era atât de al naibii de mulţu mi t ă, încât o pute a vede a mer g â n d pe jos pân ă în orăş el, dac ă era nevoie; dar chiar şi aşa, treb ui a u s ă fie cel puţin pat r uz e ci, cincizeci de kilome t ri, dus- întor s. Dar dac ă se îmbolnăv e a sau păţ e a ceva? Îşi tăia singur ă lemnele, Dumnezeule Mare. Înghe ţă, gân din d u- se la ea cu un topor poticnit în picior ul ei. Devenise mai important ă pentru el, mai repede decâ t pe oricine cunosc u s e el pân ă atun ci. În urm ă cu douăz e ci şi pat r u de ore nici măca r nu ştia de existe nţa ei. La dou ă ore dup ă ce o cunoscus e, se culca cu ea şi petrecuse în bra ţele ei cea mai erotic ă şi mai excita n t ă noapt e din

83 viaţa lui. Termi n a s e de atât e a ori încât se îndoia c ă i se va mai scula zile între gi, de acu m încolo. Apoi se gândi la Lilah aşteptându- l şi o brusc ă tresări r e între picioa r e îi spus e c ă se înşelas e. Îşi smuls e gând u ril e înapoi la treb u ril e zilei, înaint e de a se pune într- o situa ţie stânjenitoare. Camion e t a Watkins se afla înc ă în locul unde o parcase Charlotte, cu remorca pentru barc ă anco r a t ă de ea. Bine cel puţin c ă nu căzus e vreu n copac pe camion e t ă, în timpul furtu nii; ast a ar fi fost ultim a insult ă adus ă unei inten ţii frumo a s e. Se uit ă în jur; câtev a cren gi împrăş tiate în parcare, dar nimic important. Lowell încetini şalup a, o adus e la mal şi Jackson şi Alvin cobor â r ă din ea. În timp ce Alvin se duse la camionet ă ca s ă coboare remorca în ap ă, Jackson studie zona. Ieri fuses e pre a gr ăbit ca s ă se gând e a s c ă la det alii, dar ochii lui de poliţist măturau acum zona debarcaderului, nescăpându- le nimic. Parcarea era surprinz ător de spaţio a s ă, avân d în vede r e cât de izolat ă şi cât de puţin folosit ă era ram p a. Dar era oar e atât de puţin folosit ă? Spaţiul era defrişa t de burui e ni, arăt â n d c ă traficul era aici dest ul de substanţial. Se vedeau urme de diverse forme de cauciucuri, imprimat e în pământul nisipos, mai multe decât s-ar fi aşteptat el. Ciudat, având în vede r e c ă cele mai bun e zone de pesc uit era u în aval, dup ă cum îi spus e s e Jo.

84 Lowell şi Alvin scoaser ă cu pricepere şalupa din ap ă. Venise r ă cu dou ă maşini, una, ma şin a poliţiei, alta, camionet a cu remorca pentru şalup ă, pe care Jackson presupunea c ă o împrumutaser ă de la Unitatea de Salvare. Asta înse m n a cinci vehicul e, pe care le num ăr a s e de ieri după- amiaz ă: al lui, al lui Thaniel, al Charlot t ei Watkins şi acu m aces t e a dou ă. Ploaia spălas e tot, lăsân d doar urm el e mai adâ n ci ale camionetelor, dar putea distinge totu şi cel puţin înc ă trei setu ri de urm e, în plus fa ţă de cele cunoscut e lui. De ce acest trafic intens pe porţiunea aceasta de râu? Pesc uit ul nu era bun şi imedia t dup ă Lilah, râul se îngus t a pre a mult ca s ă per mit ă trecer e a şalupelor, încerc ă s ă găseasc ă o explicaţie logic ă a urm elo r. Fiind în poliţie, prim ul lui gân d se îndr e p t ă spre trafica n ţii de drog u ri care prob a bil se întâln e a u aici, dar ren u n ţă repe d e la idee. Era un loc pre a desc his şi deşi Old Boggy Road nu era cel mai circula t dru m pe lume a asta, exista totu şi un trafic ocazional, pe el. Ca pentru a-i demonstr a ideea, pe lâng ă ei trec u un fermie r în camion e t a lui, întorcându- şi gâtul ca s ă vad ă ce se petrecea aici. Nu, trafica nţii de drog u ri ar găsi un loc unde s ă atrag ă mai puţin atenţia asupra lor. Deci cine vene a aici şi de ce?

85 Se duse la Lowell şi la Alvin. Ram p a ast a mic ă este dest ul de folosit ă, nu? Dest ul de, încuviin ţă Lowell. De ce? Se zgâir ă amândoi la el. De ce? răspunse Alvin ca un ecou. Da. De ce este atât de folosit ă? Num ai cineva care nu cunoa şt e râul ar veni aici la pesc uit. Spre surprinde r e a lui, cei doi se foiră stânje niţi. Lowell îşi dres e glasul. Presupun c ă oamenii vin în vizit ă la Lilah. La domnişo a r a Jones? clarific ă Jackso n, vrân d s ă se asigu r e c ă nu mai exist a o alt ă Lilah în zon ă. Lowell încuviin ţă din cap. Privind înjur, Jackso n spus e: Dup ă toate urmele astea de cauciucuri, aş zice c ă are o companie destul de numeroas ă. Jackson încer c ă să- şi imagin ez e un val contin u u de vizitato ri la Lilah, la căsu ţa izolat ă din amon t el e râului, dar nu reuşi. Dest ul ă, încuviin ţă Lowell. Multe femei mer g s-o vad ă. Şi Lowell tuşi chiar şi vreo câţiva bărba ţi, cred. Şi pentru ce? O diversitate de variante începu să- i alerge prin minte. Marijuana? Nu o putea vedea pe Lilah cultivând marijuana, deşi locul era suficien t de izolat pent r u ast a. Nu îşi

86 permise s ă se gândeasc ă serios la asta. Femeile nu se mai duce a u la moaşe izolat e în păd u r e ca s ă avort e z e, deci şi asta căde a. Sigur, nimic ilegal, pent r u c ă era clar c ă ajuto a r el e lui ştiau ce se petr e c e a acolo sus, dar nu făcus e r ă nimic ca s ă pun ă un stop. Singu r ul lucru la care se pute a gândi şi car e pute a avea o logic ă era atât de ridicol, încât nu- i vene a să- i acor d e credit. S ă nu- mi spui c ă este vrăjitoa r e! Da, acu m pute a vede a şalup ă dup ă şalup ă urcâ n d râul, pentru farmece şi poţiuni. Ea negase chestia cu vrăjitoria, spusese c ă habar n-avea de farmece, dar din experien ţa lui, oamenii minţeau tot timp ul. Lucr a zilnic cu mincino şi în serie. Nimic de genul ăsta, spuse Alvin repede. Este un fel de vindec ăt o a r e de pe vrem u ri. Ştii, face cataplasme şi chestii dintr- astea. Cataplasme şi chestii. Vindec ătoare. Fire şte. Era atât de eviden t, încât Jackson se între b a cum de nu se gân dis e la asta. Imagin a ţi a i-o luase razna, o senzaţie ciudat ă coagulându- se în măruntaiele lui. Abia o găsise, o femeie care îl atrăgea pe toate planurile şi nu putea suporta gân d ul s ă o ştie implicat ă în ceva nep e r m i s. Nu ştia und e avea s ă duc ă ches ti a ast a dint r e el şi Lilah, dar intenţio n a s ă mea r g ă pân ă la cap ăt. Aşa îşi câştig ă existe n ţa, spus e Lowell. Oam e nii cum păr ă de la ea ierb u ri şi alte chestii. Mult ă lume prefe r ă s ă mea r g ă la ea decâ t la

87 docto r, pent r u c ă este atât de bun ă în a- ţi spun e exact ce anume nu merge. Îi veni s ă zâmbeasc ă. În schimb, îşi lu ă vesta şi puşc a din barc ă şi spus e: Bine, haideţi s ă face m ocol pe la Thaniel Varga s. Chiar dac ă aduc e şalup el e înapoi şi Jerry Watkins nu face plângere, vreau s ă bag puţin frica în ticălos ul ăst a. Thaniel Varga s nu era de găsit. Prob a bil c ă se ascunsese pe undeva, îşi imagin ă Jackson, aşteptând stinger e a scandalului. Dar cum mai era înc ă mult de lucru în district, cu pan a de curent din Pine Flats înc ă nerepa r a t ă şi cu ştergerea urmelor furtunii, Jackson nu putea pierd e nici timpul lui şi nici pe al celorlal ţi, cu căutarea lui Thaniel. Mai mult ca orice, vroia s ă se întoa r c ă acas ă la Lilah, dar azi nu era posibil. Pe lâng ă proble m e l e provoc a t e de furtu n ă, nebu ni a cauza t ă de luna plin ă era înc ă în plin ă for ţă. Astăzi, la tribu n al, o femeie îşi pierduse complet minţile şi încercase s ă scape de amenda pentru depăş ire de vitez ă luân d u- l ostatic pe judecăt o r. Cum pute a cineva să- şi înlocuia s c ă o ame n d ă de cincizeci de dolari cu o pedeaps ă penal ă, era ceva ce- l dep ăş e a pe Jackson. Rest a bilire a ordinii la tribu n al îi luase 8

88 câtev a ore din zi, când el ar fi treb uit s ă fie în cu totul alt ă part e. Ajunse acas ă la miezul nopţii, obosit şi nefericit şi frustrat. O dorea pe Lilah. Avea nevoie de Lilah, avea nevoie de senin ăt a t e a ei, de linişt e a casei ei, care îi ofere a un cont r a s t atât de puternic cu zilele lui nebune şti. Se cunoscuse r ă de atât de puţin timp, nici nu era convins că singura lor noapte împreun ă, datorat ă circumstan ţelor dar şi atrac ţiei reciproce, va mai fi urm a t ă şi de o alta. Dar el fuses e prim ul ei iubit, singu r ul ei iubit; Lilah nu era femei a unei aventuri de o noapte. Pentru ea, a face dragoste însemna ceva. Însemnase şi pentru el, ceva mai mult decât însemnaser ă toate celelalte aventuri ale lui. Lilah era special ă; ones t ă, intelige n t ă, curajo a s ă şi cu ironia acee a care- l amuz a. Era şi al naibii de sexy, cu trup ul ei bine form a t, cu muşc hii ei feminini şi cu norul acela de păr buclat care te implor a să- ţi bagi mâinile în el. Deşi el fusese primul ei amant, ea nu se dăduse în lături de la nimic din ce dorise el să- i fac ă. Îl întâlnea la jumătatea drumului, savurând ce- i făcea, la fel de mult ca şi el şi întorc â n d u- i favoru rile. Nu- şi put e a imagin a ca o bucu ri e atât de necomplicat ă s ă te plictiseasc ă vreodat ă. Pân ă acu m casa lui i se potrivise perfec t. Era o cas ă veche, cu tavan e înalte şi cond u c t e care

89 făcea u zgomot, dar refăc u s e compl e t baia princip al ă şi bucăt ăr i a, deşi nu găte a cine ştie ce. I se păr u s e doar un lucru bine de făcut. Patul era suficien t de mar e pent r u el, nu ca al lui Lilah, pre a scur t. Pre a îngus t. Au treb uit s ă doar m ă unul pest e altul când au dor mit sigur, nu a fost un sacrificiu pre a mar e. I-a plăcut s ă o aib ă întins ă toat ă pest e el, ast a când nu era el întins pest e ea. Dar casa lui păre a pustie. Şi zgomot o a s ă. Nu- şi dăduse seama pân ă acum cât zgomot făceau frigide r ul sau boiler ul. Instal a ţi a de aer condiţion a t făcea s ă nu se mai aud ă ţâr âit ul greie rilor sau ciripitul păs ăr el elo r. O dore a pe Lilah. Dar se mulţu mi cu un du ş şi se vârî în pat ul lui mare, gol, unde rămase treaz, cu muşchii durându- l, cu ochii arzându- i de oboseal ă şi se gândi la acel moment electrizant, arzător, când pătrunsese pentru prima oar ă în trupul lui Lilah. Asta- l făcu atât de tar e încât gem u şi încer c ă să nu se mai gând e a s c ă la sex. Dar apoi îi venir ă în mint e sânii ei şi- şi aminti sfârc u ril e ei în gur a lui când i-i ciugule a şi- şi aminti cum gem e a şi se zvârcolea ea, când o poseda. În ciuda aerului condiţionat, îl inund ă un val de sudoare. Înjurând, se dădu jos din pat şi mai făcu un du ş rece. Pe la dou ă noap t e a reu şi şi el să adoa r m ă, doar ca s ă aib ă visuri erotice şi s ă se

90 treze a s c ă dorind- o, dorin d- o pe Lilah mai mult ca înaint e. LA ORA OPT ŞI DOUĂZ E CI ŞI ŞAPTE de minut e în dimine a ţa acee a, trup ul lui Thaniel Varga s a fost găsit plutind pe râu. A fost uşor de identificat, pent r u c ă mai avea portofelul în buzunarul de la jeanşi, împreun ă cu o cutiu ţă cu tutu n de mest e c a t. Dac ă nu ar fi fost portofelul, nici ma m a lui nu l-ar fi put u t identifica decâ t cu gre u, pent r u c ă fuses e împuşc a t în fa ţă cu o puşc ă. În timp ce cadav r ul era învelit şi urca t într- o maşin ă de transportat carne, medicul legist care stăt e a lâng ă Jackson spus e: Nu cred c ă e mort de mult ă vre m e. Broaştele ţestoase şi peştii nu s-au înfruptat prea mult din el. La viteza râului, cure n t u l l-a ţinut la suprafa ţă, iar craca asta moart ă în care s-a împotmolit i-a mai adăugat flotabilitate. De cât ă vreme? E doar o presupunere, Jackson. A ş zice de vreo douăsprezec e ore. Este greu de spus, când îi găs eşti în ap ă. Dar ultim a oar ă a fost văzut alaltăi e ri sea r a, deci nu poat e fi mai mult de o jumătate de zi. Jackson se uit ă la râu şi o senz a ţi e bolnăvicioas ă îi strânse măruntaiele când începu s ă se gândeasc ă mai bine. Îşi amintea perfect de

91 Lilah uitân d u- se la Thaniel şi spun â n d eşti un om mort, cu tonul acela plat, făr ă emoţie, care îi dădu s e mai mulţi fiori decâ t dac ă ar fi striga t la el. Iar acu m Thaniel era mort, ucis de un foc de arm ă. Se întor s e s e oare Thaniel înapoi la ea, ieri sau chiar în noaptea trecut ă? Îşi pusese ea ameninţarea în practic ă dac ă, fireşte, fusese una? Acest a era scen a ri ul cel mai bun, anu m e că Lilah a fost obligat ă s ă se aper e, chiar dac ă l-a împuşc a t de cum l-a văzut. Nu îi plăce a asta, dar pute a înţeleg e dac ă o femeie singu r ă trăg e a prima şi punea întreb ări dup ă aceea, când un ticălos care trăsese în ea cu o zi înainte revenea ca s ă mai exers e z e trag e r e a la ţint ă. Se îndoia că procurorul districtual o va acuza în aceste circumstan ţe. Cel mai rău scen a r i u, totuşi, era posibilita t e a ca Lilah s ă zac ă într- o balt ă de sâng e, la ea acas ă. Rănit ă sau chiar moar t ă. Gând ul îl galvaniz ă, făcân d panic a să- i aler g e prin trup. Hall, am nevoie de şalup ă! tun ă el cătr e căpitanul Unităţ ii de Salvare, referindu- se la şalup a de care se folosise r ă ca s ă scoat ă din râu cadavrul lui Thaniel. Se şi îndrept a deja spre şalup ă, în timp ce strig a. Hall se uit ă în sus, faţa lui ban al ă arăt â n d doar o uşoar ă surpriz ă. Bine, dom n ul e Şe rif. V ă pot ajut a cu ceva?

92 spus e el. M ă duc sus la Lilah Jones. Daca Thaniel s- a întors la ea cu gânduri necurate, ar putea fi rănit ă. Sau moart ă. Dar nu se lăs ă obse d a t de aces t gând. Nu- şi putea permite, el trebuia să funcţioneze. Dac ă este rănit ă, o s ă aib ă nevoie de asisten ţă medical ă şi transport. O s ă sun dup ă o alt ă şalup ă şi vin dup ă tine. Spun â n d acest e a, Hall îşi scoase radioul de la centur ă şi începu să- şi răp ăie instrucţiunile. Şalupele Unităţii de Salvare erau construite pentru soliditate, nu pentru stabilitate, ceea ce era un lucru bun în apa furioas ă, cu toat e crengile şi gunoaiele care pluteau acum pe ea, dar Jackso n înjur a totuşi c ă nu avea dest ul ă vitez ă. Treb ui a s ă ajung ă la Lilah. Dispe r a r e a îl măcin a, sfâşiind u- l, ştiind c ă în cazul în car e ar fi fost împuşc a t ă, dac ă mai trăia, fieca r e clip ă de întârziere a ajutorului putea însemna moartea. Ştia ce însea m n ă rănile provoc a t e de glon ţ; al naibii de puţine era u imedia t fatale. Un glon ţ în cap sau în inim ă era u apro a p e singu r el e care puteau ucide instantan e u, dar el nu avea de unde s ă ştie. Nu se put e a gân di la ea zăcân d făr ă ajuto r, pierzând sânge, cu viaţa stingându- i-se încet. Nu pute a. Şi totuşi nu se pute a opri s ă n- o fac ă,

93 pentru c ă experien ţa îi conferea cunoa ştere grafic ă. Imaginile i se der ul a u în mint e, o band ă nesfâ rşi t ă, car e- i făcea tot mai rău. Te rog. Doamne, te rog. Se auzi el rugânduse cu glas tare, spun â n d u- şi cuvint ele în bătai a vânt ului. Dur ă o veşnicie s ă ajun g ă la casa lui Lilah. Pornis e mult mai de jos fa ţă de ram p a de la Old Boggy Road. Treb uis e s ă ocolea s c ă guno ai ele şi şalupa se dezechilibrase de dou ă ori, trecând peste crengi imersat e. Ultima oar ă motorul i se oprise, dar repornise la prima încercare. Dac ă nu ar fi pornit, prob a bil c ă ar fi sărit în râu şi ar fi continuat restul drumului înot. În sfârşit apăr u casa, cuibări t ă într e copaci. Căut a, cu inima bub uin d, un sem n de via ţă, dar dimine aţa era liniştit ă şi tăcut ă. Sigur, dac ă ar fi fost acolo, Lilah ar fi ieşit pe vera n d ă la auzul motor ul ui. Dar und e pute a fi? Nu avea mijloac e de transport. Lilah! strig ă el. Lilah! Treb ui a s ă fie acolo, dar se pomeni sperând s ă nu fie, sperând că plecase s ă se plimbe prin pădure, sau că împrumutase o barc ă de la mulţimea celor care veneau la ea pentru remedii populare. Spera, Doamne, spera aproape în orice ar fi putut- o duce dep a r t e din cas ă, decâ t s ă fie acolo şi s ă nu fi ieşit pe vera n d ă pent r u c ă zăce a undev a moart ă, sau pe moarte.

94 Aduse şalup a la chei şi o fix ă cu odgon ul de pilon. Lilah! Duduin d cu cizmele, aler g ă de- a lungul cheiului exact cum făcus e în urm ă cu dou ă zile, dar adrenalina pe care o simţise atunci arzând în el era nimic în comp a r a ţi e cu infern ul pe car e- l simţe a acu m, de parc ă i-ar fi ţâ şnit sâng el e prin piele. Sări pe verand ă, ignorând treptele. Ferestrele de pe part e a asta era u intact e, obse rv ă el. Deschise smulgând uşa cu plas ă şi întoarse clanţa uşii principale; era descuiat ă. Păş i în casa întunecat ă, răcoroas ă, adulmecând înnebunit mirosurile. Casa mirosea ca înainte: aromat ă şi primitoare, se mai simţea încă miros ul turtiţelo r, prob a bil de la cina de alaltăieri seara. Ferestrele erau ridicate şi perdele albe, imaculate, fluturau în briza uşoar ă a dimineţii. Nu simţe a miros ul morţii plutin d ca o miasm ă, nici mirosul metalic al sângelui. Ea nu era în cas ă. O cerc e t ă totu şi, intr â n d în toate camerele. Casa părea nederanjat ă. Ieşi, ocolind casa, căut â n d orice urm ă de violen ţă. Nimic. Găinile cotcod ăc e a u mulţu mi t e, ciugulin d dup ă insect e. Păs ările cânt a u, Elea no r apăr u de sub vera n d ă, înc ă gras ă de pui. Se opri s ă o mângâie, întorcându- şi capul peste tot ca să verifice fieca r e detaliu al împr ej u ri milor.

95 Unde este, Eleanor? şopti el. Eleanor toarse şi- şi frec ă trup ul de mân a lui. Lilah! tun ă el. Elean o r se opri şi se retr a s e înapoi sub vera n d ă. Vin acum. Vocea era slab ă şi se auze a venind din spat el e casei. Se întoa r s e în loc dintr- o smucit u r ă, uitându- se la copaci. Pădure a era aproape impenetrabil ă; poate c ă se uita direct la ea, deşi nu reuşea s ă o vad ă. Unde eşti? strig ă el rep ezin d u- se în spat el e casei. Aproap e am ajuns. Dou ă secu n d e mai târziu apăr u dintr e copaci, cărând un co ş şi puşca. Am auzit motor ul, spus e ea apropiin d u- se, dar era m la vreo dou ă sute de met ri şi ah. Restul cuvint elo r se pier d u r ă în asalt ul înverşu n a t al gurii lui. O ridic ă la piept ul lui, nepu t â n d s ă o lipeas c ă mai mult de el. Vroia s ă o topeasc ă în carnea lui şi s ă nu- i mai dea nicioda t ă dru m ul. Era bine. Trăia, nu era rănit ă, era cald ă şi vibrant ă în braţele lui. Vântul îi suflă în fa ţă buclele măt ăs o a s e. Îi bău miros ul, proas păt şi delicat, feminin. Gustul ei era la fel, gura ei răspunzând gurii lui. Auzi coşul căzând la pământ, apoi puşca, apoi braţele ei se petrecur ă pe dup ă el şi ea se agăţ a strâ n s de el. Nevoia uruia în el ca un infer n, născ u t ă din

96 disperata lui spaim ă şi uşurare. Îi smulse hainele de pe ea, trăg â n d u- i în jos jeanşii şi chiloţii şi ridicând- o dintre ele. Jackson? Capul ei se lăs ă pe spat e, respi r a ţi a ei era sacadat ă. S ă merge m înăuntru Nu pot aştepta, morm ăi el sălbatic, ridicând- o şi sprijinin d- o cu spina r e a de un copac. Picioa r el e ei se ridica r ă şi se închise r ă în jurul coapselor lui, în timp ce, în mod automat, încerc a s ă se echilibr e z e. Jackso n se desc h ei e la pant alo ni, se eliber ă şi intr ă în ea. Era fierbint e şi umed ă şi strâns ă, carnea ei interioar ă învăluindu- l şi cuprinzându- l. Nu era preg ătit ă pent r u el; o auzi oftân d, dar nu se pute a opri. Se retrase şi împinse din nou şi de data aceasta intr ă tot dru m ul. La a cince a împing e r e încep u s ă termine, trupul lăsându- i-se greu pe al ei în timp ce se elibera, eliberare care părea s ă nu se mai ter mi n e, pân ă când capul încep u să- i pluteasc ă şi vederea i se înceţo şă, deşi spasmele continuau, mici zvâcniri de senza ţii făcându- l înc ă s ă tres a r ă. Se lăs ă gre u pe ea, lipind- o de copac. Picioarele îi tremurau şi plămânii îl apăsau. Te iubesc, se auzi el spunând. Ah, Dumnezeule, mi-a fost atât de fric ă. Mâinile ei îi ţineau capul, mângâindu- l, încercân d să- l linişteasc ă. Jackson? Ce este? Ce s-a întâmplat?

97 Înc ă şocat de ce spus e s e, vrem e de un minut Jackson nu reuşi s ă vorbe a s c ă. Cuvint el e îi ţâşnis e r ă din gur ă făr ă s ă se gând e a s c ă. Nu mai spus e s e aces t e cuvint e nici unei femei, de pe vrem e a liceului, când se îndr ăg o s t e a în mod constant. Dar îşi dădu seama c ă erau adevărate, iar asta îl şoc ă aproape la fel de mult ca şi momentul în care le rostis e. El, Jackson Brody, era îndră gostit. Se întâmplase prea repede ca s ă se obişnuiasc ă cu ideea, ca s ă se gândeasc ă la asta pe măs u r ă ce deven e a u tot mai implica ţi. Logica îi spunea c ă era imposibil s ă se îndr ăgost e asc ă de ea într- un interv al de timp atât de scur t; emoţia îi spun e a la naiba cu logica, o iube a. Jackson? Încer c ă s ă se smulg ă din acest mom e n t emoţion al critic, s ă funcţion e z e ca şerif, nu ca om. Venise aici pent r u c ă fuses e ucis un om şi undeva pe parcurs uitase de asta, focusându- se în schim b asup r a femeii din cent r ul situa ţi ei. Dar înc ă mai era în ea, înc ă mai era ame ţit de forţa orgasmului său şi nu putea decât s ă se scufunde mai mult în ea, s ă o pres e z e mai mult de copac. În jurul lui cânt a u păs ările, insect el e bâzâi a u, râul şopotea. Soarele puternic al dimine ţii îşi croia dru m prin pologul des al frunz elor, pătându- le pielea. Îmi par e rău, reuşi el s ă spun ă. Te- a dur u t?

98 Ştia c ă pătrunsese în ea mult prea brutal, iar ea nu fuses e excitat ă şi pre g ăti t ă. Puţin. La început. Dar mi-a plăcut. Cuvintele sunaser ă remarc a bil de calm. Jackson pufni. Nu put e a să- ţi plac ă prea mult. Cred c ă nu mi- au treb uit mai mult de cinci secu n d e. Şe riful înc ă nu- şi făcuse apariţia; tot bărbatul vorbise. Mi-a plăcut plăcere a ta. A fost efectiv înnebunitor. Şi Lilah îl sărut ă pe gât. Mi-a fost o fric ă de moarte, recunoscu el. Fric ă? De ce? În sfârşit, cu mult ă întârzie r e, şeriful îşi înăl ţă capul. Jackson desco p e r i c ă nu o put e a chestiona, c ă nici măcar nu putea vorbi despre Thaniel, în poziţia lui actu al ă. Se ret r a s e încetişo r din ea şi se îndep ăr t ă puţin, ţinân d- o bine în timp ce picioar el e îi alun e c a u în jos de- a lung ul coaps elo r lui şi Lilah reveni din nou pe prop riile ei picioar e. Ar fi bine s ă ne grăbim, spuse el ridicându- i hainele şi dându- i-le, trăgându- şi apoi pantalonii şi punând totul la loc, în ordine. Unitatea de Salvare ar putea fi aici dintr- un minut într- altul. Unitatea de Salvare? răspunse ea ca un ecou, ridicându- şi sprânce n ele a surpriz ă. Jackson aştept ă s ă se îmbrace. Mi-a fost team ă c ă ai fost rănit ă.

99 De ce s ă fi fost rănit ă? Lilah păre a în continuare consternat ă. Ca bărbat, ura obligaţia de a o chestiona. Ca şerif, ştia c ă treb ui a fie s-o fac ă, fie să- şi dea chiar astăzi demisia. În dimine aţa ast a a fost găsit trup ul lui Thaniel Varga s. Lilah rămase nemişcat ă, uitându- se la el parc ă făr ă să- l vad ă, cu privire a întoa r s ă spre ea. Am ştiut c ă o s ă moar ă, spus e ea într- un târziu. Nu a murit, o corect ă Jackson. A fost omorât. Împuşcat în fa ţă cu o puşc ă de vânătoare. Lilah se întoa r s e de unde o fi fost plec a t ă şi ochii ei verzi îl privir ă cu intensitate. Tu crezi c ă eu am făcut- o, spus e ea. 9 Mi- a fost tea m ă c ă s-a întors aici şi c ă aţi încep u t din nou s ă trag e ţi unul în altul. Mi- a fost team ă c ă o s ă te găsesc moart ă sau pe moarte. Vocea lui era remarc a bil de calm ă, având în vedere cât de zdruncinat se simţea. Lilah scut u r ă din cap. Nu l-am mai văzut pe Thaniel de alalt ăi e ri, dar nu am cum s ă doved e s c asta. O apuc ă de umeri, scuturâ n d- o puţin ca să- i atrag ă atenţia asupra lui.

100 Lilah. Tu crezi c ă o s ă te acuz de crim ă. Scum p o, chiar dac ă l-ai fi ucis, dup ă cele întâmplate, niciun procuror nu te va pune sub acuzare, cel puţin nu procurorul districtual de aici. Dar eu nu cred c ă tu ai pute a ucide pe cineva, nici măc a r pe un ticălos făr ă valoar e ca Thaniel. Vorbe a din nou băr b a t ul din el. Şeriful se lupt ă să- şi recapete deta şarea, deşi credea c ă era un caz pierdut. Niciodat ă nu va fi deta şat, când va fi vorb a de Lilah. Lilah se uita la el, mira r e a încep â n d s ă i se citea s c ă în ochi. Într- o scăp ăr a r e de intuiţie, Jackson înţeles e c ă ea nu îl crezu s e când i-a spus, aşa dint r- o dat ă, c ă o iubeşt e. De ce ar fi crezu t? Când sunt aprinşi, băr b a ţii spun mer e u te iubesc. Doar c ă ei se cunoşt e a u de mai puţin de dou ă zile. Şi el era acut de conşti e n t c ă nu- i vorbise şi ea desp r e iubire, ca răsp u n s la cuvintele lui, dar asta mai putea aştepta. Dar sunt câtev a lucru ri car e contin u ă s ă mă frăm â n t e. Te- ai uitat alaltăie ri la el şi ai spus, eşti un om mort şi la naiba, m- ai speri a t de moa r t e. Jackso n nu o între b ă nimic, nu încerc ă să- i influenţeze în vreun fel răspunsul. El vroia ca răspunsul ei s ă vin ă din propria ei gândire. Spr e surp riz a lui, Lilah păli şi îşi mut ă privire a spr e râu. Eu doar am ştiut, spus e ea într- un târziu,

101 cu vocea înfund a t ă. Ai ştiut? Jackson, eu Nu ştiu cum să- ţi explic. Spunând asta, se întorsese pe jumătate de la el, apoi reveni, ridicâ n d u- şi mâinile într- un gest de neajutorare. În englez ă. Asta este singu r a mea pret e n ţi e. Eu pur şi simplu ştiu lucru ri. Am străfulger ări. Străfulger ări? Din nou acelaşi gest de neajutorare. Nu este o viziune, nu chiar. De fapt, eu nu văd nimic, eu doar ş tiu. Cum ar fi o intuiţie, doar c ă e ceva mai mult decâ t atât. Deci ai avut o astfel de străfulg e r a r e când te- ai uitat la Thaniel? Ea încuviin ţă din cap. M- am uitat la el când am ieşit pe vera n d ă şi dintr- o dat ă am ştiut c ă va muri. Nu ştiam c ă va fi ucis. Doar doar c ă nu va mai veni niciod a t ă pe aici. Jackson îşi frec ă ceafa. Auzea în dep ăr t a r e zgomo t ul unui motor. Unitat e a de Salvar e se apro pi a tot mai mult. Nu m- am înşelat niciodat ă, spuse ea aproape scuzându- se. Nime ni altcinev a nu ştie ce ai spus. Doar eu. Vocea lui era la fel de sum b r ă prec u m se simţe a şi el.

102 Lilah îşi înăl ţă capul şi o văzu muşcându- şi buza de jos. Deci Lilah îi înţeles e s e dilem a. Îşi ridic ă apoi capul şi îşi îndrept ă umerii. Tu trebuie să- ţi faci treaba. Nu poţi păstra ast a pent r u tine şi s ă contin ui s ă fii un bun şerif. Dac ă nu ar fi ştiut deja c ă o iube a, aces t mom e n t ar fi făcut ast a pent r u el. Şi brusc, mai ştiu ceva. Acest e străfulg e r ăr i sunt motivul pent r u care Thaniel cred e a c ă eşti o vrăjitoa r e? Lilah îi zâm bi jalnic. Când eram mic ă, nu m ă pricepea m prea bine s ă m ă prefac. M ă dăde a m de gol singu r ă. Şi l-ai speri a t, da? Şi toţi oam e nii ăştia car e vin la tine să- i trat e zi tu doar te uiţi la ei şi ai străful g e r ăr i care- ţi spun ce e rău cu ei? Lilah se uit ă uluit ă la el şi se înroşi. Fireşt e c ă nu. Asta este altcev a. Roşea ţa îl intrig ă şi îl alarm ă totodat ă. Ce fel de altcev a? Îţi închipui poate c ă sunt un monstru? spuse ea îngrozit ă. Dar un monstru sexy. Poveste şte- mi. În tonul lui uşor autorit a r se simţe a o urm ă de şerif. Eu văd aur e. Ştii, culorile pe care le are oricine în jurul lui. Ştiu ce sem nific ă fiecar e culoar e şi dac ă cineva este bolnav, eu pot s ă văd unde şi ştiu ce s ă fac, dac ă îl pot ajuta eu sau dac ă trebuie s ă mearg ă la doctor.

103 Aure. Jackson simţi nevoia s ă se aşeze. Auzise el desp r e toat e aces t e prostii venind din evul mediu, dar cât desp r e el, îl lăsau rece. El nu văzus e niciod a t ă vreu n nimb de culori în jurul nimăn ui, nicioda t ă nu avuse s e dovad a că asemenea lucruri ar exista cu adev ărat. Lilah continu ă, cu glas tremurat: Nu am spus nimănui despre aceste aure. Ei cred despre mine c ă sunt doar o vindec ătoa r e, ca mama mea. Şi ea vedea aure. Mi-amintesc că- mi spun e a, când era m mic ă, ce sem nifica ţi e avea fiecar e culoa r e. Aşa mi- am învăţ a t eu culorile. Lilah se uit ă repe d e spre râu, und e încep u s e să se vad ă şalup a. Lacrimi îi umplu r ă ochii. Tu ai cea mai frumo a s ă aur ă, şopti ea. Atât de cur a t ă şi de boga t ă şi de săn ăt o a s ă. Din clipa în care am văzut- o am ştiut c ă Se întrerupse, iar el nu insist ă. Şalupa Unităţ ii de Salvar e ajuns e s e la cheiul ei şi cei doi bărb a ţi din ea încep e a u s ă coboa r e. Unul dintr e ei era Hall, care venise s ă intervin ă chiar el, în cazul în care era nevoie de Echipa de Salvar e, iar celălalt era un băr b a t înalt, slab, al căr ui num e Jackso n nu- l ştia, dar ştia c ă este medic. Lilah îns ă i-l ştia. Îl păr ăsi pe Jackso n şi ieşi dintr e copaci, în spaţiu liber, ridicâ n d u- şi mân a să- i salute. Amândoi bărba ţii o salutar ă la rândul lor. M ă bucu r s ă văd c ă eşti bine, strig ă Hal, în

104 timp ce înaintau amândoi pe ponton. Foarte bine, mulţumesc. Dar Thaniel nu a trec u t pe aici. Da, ştim. Hall se uit ă pest e Lilah, la Jackso n. Şerifule, ai pleca t cu un minut pre a devre m e, înc ă nu- mi vine s ă cred. S ă crezi ce? Imedia t dup ă ce ai pleca t, a apăr u t Jerry Watkins cu maşin a lui. Noi tocm ai băg ăm şalup a în ap ă. Cred e- m ă, Jerry arăt a ca naiba, ca dup ă o săpt ăm â n ă de chefuit. S-a uitat la sacul din maşin a de carn e, în car e se afla Thaniel şi a clacat, încep â n d s ă plân g ă ca un copil. El l-a omor â t pe Thaniel, şerifule. I-a cer u t lui Thaniel socot e al ă pent r u şalup a lui şi ştii cum era Thaniel, pre a prost ca s ă ştie când s-o lase mai moale. I-a spus lui Jerry c ă i-a scufu n d a t târfa aia de şalup ă. Scuză- m ă, Lilah. Ori pent r u Jerry, şalup a era viaţa lui. Dup ă cum ne- a spus, şi- a pierdut controlul, a înşf ăcat puşca din camionet ă şi l-a împuşc a t pe Thaniel. Dup ă atâţi a ani în poliţie, puţin e lucru ri îl mai pute a u impr e sio n a pe Jackson. Nu era deloc surprins acum, pentru c ă văzuse prostii şi mai mari. Şi cu toat e c ă luna plin ă era în scăd e r e, înc ă vreo dou ă zile tot avea u s ă se mai petr e a c ă ciudăţ e nii. Dar avea totuşi senz a ţi a c ă lucr u rile îi scăp a s e r ă din mân ă. Ar fi treb uit s ă se gândeasc ă la Jerry. Oricine îl cuno ştea pe Jerry,

105 ştia cât de mult îşi iube a şalup a. El îns ă fuses e atât de conce n t r a t pe Lilah, încât nu fuses e în stare s ă vad ă mai departe. S- a aşez a t pe jos şi şi- a ridica t mâinile pe cap, s ă se lase arestat. Presupu n c ă aşa văzuse el la televizor, ter mi n ă Hall. Deci asta a fost. Ucide r e a lui Thaniel se rezolvas e înaint e de a fi avut timp s ă se constit ui e într- un mist e r. Totuşi, un mic det aliu îl izbi prin ciudăţ e ni a lui. Jackson se uit ă la medic. Dac ă ai ştiut c ă Lilah era bine, c ă Thaniel nu fuses e omor â t într- o lupt ă aici, de ce ai mai venit? A venit s ă m ă vad ă pe mine, spus e Lilah scut u r â n d din cap. Cory, îmi par e rău, dar nu te pot ajuta. Ai pietr e la fiere. O s ă treb ui a s c ă să mergi la doctor. Ah, la naiba, Lilah, nici măca r nu ţi-am spus simptomele! Nu treb ui e s ă mi le spui mie, văd foart e bine cum arăţ i. Te doar e al naibii de câte ori măn â n ci, nu? Te-ai temut c ă ai probleme cu inima, nu? Cory rămase masc ă. De unde ştii? Am presupus. Du- te s ă te vad ă un doctor. Exist ă un specialist bun de gast r o- intes ti n al e în Montgomery. O să- ți dau numele lui. Bine, spuse el morocănos. Sperase m c ă era doar un ulcer, pent r u care îmi pute ai da tu ceva.

106 Nu, cuţitul. La naiba. Bine, o s ă ne ocupăm şi de asta, spus e Hall. Dar acum mai bine ne- am întoarce, pentru că mai avem ceva trea b ă în Pine Flats. Vii şi tu curând, Jackson? Foarte curând, spuse Jackson. Din felul în care îi făcus e Hall cu ochiul, îşi imagin ă că băr b a t ul mai în vârst ă mirosis e c ă era ceva între el şi Lilah. Since r, lui Jackso n nu- i păs a nici dac ă ştia tot district ul. Împr e u n ă cu Lilah, îi petr e c u r ă din priviri pe cei doi care se întorc e a u la şalup ă şi o luar ă înapoi, în jos pe râu. Jackso n îşi strâ n g e a ochii în soarele strălucitor. Aure, zici? La naiba, dac ă o cred e a c ă avea premoniţii, de ce s ă n-o cread ă c ă vedea şi aure? Când iubeşti pe cineva, îşi spus e el, acce p ţi multe lucru ri la car e nici măca r nu te- ai fi gân dit înaint e. Discr e t, va verifica diagn o s tic ul docto r ul ui în ce- l privea pe Cory, aşa ca s ă fie el sigur, deşi în sinea lui era convins c ă Lilah avusese dreptate. În fond, de ce nu şi aure? Lilah îi căut ă mân a. Ţi- am spus c ă tu ai o aur ă frumo a s ă. Prob a bil c ă te- a ş fi iubit şi num ai pent r u ce am văzut în ea. Dar am mai avut o străfulg e r a r e, când te- am văzut prim a oar ă. Jackson îşi închise mân a cu căldu r ă, în jurul

107 mâinii ei. Şi m ă rog, ast a ce ţi-a mai spus? Lilah îi arun c ă o privire sum b r ă. C ă o s ă devii iubirea vieţii mele. Jackson se simţi uşor ameţit. Poat e c ă era doar rezultatul unei dimineţi foarte stresante, dar îşi aminti c ă avusese aceea şi senza ţie de ame ţeal ă prima dat ă când a văzut- o pe ea. N-ai spus cumva c ă aceste străfulger ări nu au dat niciod a t ă gre ş? Întocmai. Sunt sut ă la sut ă adevărate. Şi Lilah se ridic ă în vârful picioa r elo r şi îl săru t ă. Trebui a s ă se întoa r c ă înapoi la munc ă. Trebui a s ă fac ă atâtea şi atâtea lucruri. Dar nu simţea nevoia s ă le fac ă, atât de mult cât simţe a nevoia s ă o strâng ă pe ea, să- şi petreac ă braţele în jurul ei şi s ă o ţin ă lipit ă de el, aşa încât îşi pet r e c u braţel e în jurul ei şi o ţinu lipit ă de el, inspir â n d parfumul iubirii vieţii lui, atât de fericit încât credea c ă o s ă plesneasc ă de atâta fericire. O s-o face m cum treb ui e, spus e el tar e. Cu tot tacâmul. Căs ătorie. Copii. Cu tot tacâ m u l, încuviin ţă ea şi o porni r ă spr e cas ă, mân ă în mân ă. Viscol ul 1

108 O s ă ning ă. Cerul era jos şi plat, de un cenu şi u pur p u ri u ameninţă tor, care se contopea cu piscurile munţilor, întunecâ n d u- le, astfel încât era greu de spus unde se termina pământul şi unde începea cerul. Aerul avea un miros ascuţit, de amoni a c şi vântul îngheţat pătrundea prin jean şii lui Hope Brads h a w ca şi cum ar fi fost făcu ţi din voal şi nu din deni m gros. Copacii gem e a u sub palele de vânt, cren gile trosni n d şi şfichiuin d, sune t ul lugubru instalându- se în oasele ei. Era pre a ocup a t ă s ă stea şi s ă prive a s c ă norii, dar era conştie n t ă de apăs a r e a lor tot mai apropiat ă. Intuiţia urgen ţei o ţinea în mişcare, verificând generatorul ca s ă se asigure c ă mai avea destul carburant, cărând în cabana ei lemn e cât mai multe şi stivuind şi mai mult e pe veranda mare, larg ă, din spatele bucăt ăriei. Poate c ă instinc t el e ei se înşela u şi zăpa d a nu se va depune mai mult de zece, cincisprezece centimet ri, aşa cum spunea u previziunile meteo. Totuşi, avea încredere în instinctele ei. Aceasta era cea de a şapt e a iarn ă a ei în Idaho şi de fiecar e dat ă când căzus e foart e mult ă zăpa d ă, avusese înainte aceea şi senza ţie de furnic ătur ă. Atmosfera era încărcat ă de electricitate, Mama Natur ă pregătindu- se pentru un adev ărat viscol. C ă era din cauz a elect ricit ăţ ii static e sau din cauza vechii, simplei ei nelinişti, şira spin ării îi

109 zbârnâia de o stare de anxietate care nu o lăsa s ă se odihneasc ă. Nu- şi făcea griji c ă nu va supr avi e ţui: avea mâncare, ap ă, un adăpost. Totuşi, era pentru prim a oar ă când Hope avea s ă tre a c ă singu r ă pest e un ase m e n e a viscol. În primii doi ani, fuses e Dylan aici; dup ă moa r t e a lui, tat ăl ei se mut a s e în Idaho ca s ă aib ă grij ă de pensiu n e. Dar unchiul ei Pete suferis e un atac de cord în urm ă cu trei zile şi tatăl ei a treb uit s ă zboa r e la Indian a p olis ca s ă fie alăt u ri de fratele lui mai mar e. Prog noz a unchiului se arăt a bun ă: atac ul de cord fuses e relativ uşor şi ajuns e s e la spital suficien t de rep e d e ca s ă minim alizez e rava giile. Iar tatăl ei plănuis e s ă mai răm â n ă o săpt ăm â n ă, pent r u c ă tot nu- şi văzus e fraţii şi surorile de mai bine de un an. Nu- i păsa c ă era singur ă, dar pregătire a cabanelor presupun e a mult ă munc ă pentru un singu r om. Erau opt în total, cu un singu r nivel, unele cu un singu r dormito r, altele, cu dou ă, adăpo s ti t e sub copaci uriaşi. Patr u se aflau de o part e a caba n ei ei cu acop e ri ş în form ă de A, de sus pân ă jos la păm â n t, şi patr u de cealalt ă part e, cele nou ă const r u c ţii form â n d un arc în jurul unui lac pitor e s c, plin cu peşt e. Treb ui a să se asigu r e c ă uşile şi ferest r e l e era u bine fixate împot riva a ceea ce pute a fi un vânt violent, iar robineţii trebuiau deschişi şi conductele drenate,

110 ca s ă nu îngheţe şi s ă crape când se va întrerupe cure n t u l, lucru care era absolut sigur ă c ă se va întâmpla. Cădere a curentului nu era o chestiune de dacă ci de când. De fapt vrem e a fuses e blând ă, anul aces t a; deşi era decembrie, nu ninsese decât o singur ă dat ă, doar câţiva centimetri nesemnificativi, ultimele urm e de zăpa d ă mai văzân d u- se înc ă în zonele umbroase, scârțâind sub bocancii ei. Sta ţiunile de ski sufereau; proprietarii lor ar fi binecuvântat chiar şi o furtun ă zdrav ăn ă de zăpa d ă, dac ă acea s t a ar fi lăsat în urm ă o bază bun ă, groa s ă. Pân ă şi bălosul şi scan d a l a gi ul lor câine de vânătoare, un retriever auriu, altfel cunoscut sub num el e de Tinke r b ell, deşi nu era nici femel ă şi nici zân ă, păre a s ă fie îngrijor a t de vrem e. O urm a lipit în spat el e ei, în timp ce se târ a de la o caban ă la alta, aşteptând- o apoi aşezat pe vera n d ă, cât ă vrem e ea avea de lucru în cas ă, bătând scândurile cu coada lui stufoas ă, salutând- o uşurat când îşi făcea din nou apari ţia. Dup ă ce apro a p e c ă se împiedic ă de el când ieşi din penulti m a caba n ă, îi spus e Du- te, vâne az ă şi tu un iepur e sau ceva, dar deşi ochii lui cafenii se aprinser ă de entuziasm la aceast ă idee, declin ă invitaţi a. Ochii aceia cafenii era u irezistibili, uitân d u- se în sus la ea cu dragoste şi încredere neţăr m u rit ă.

111 Hope se aplec ă şi- l scăr pi n ă dup ă urec hi, aduc â n d u- l într- un extaz de zvârcoliri şi pufăituri. Urâtule, îi spuse ea drăg ăstos şi el răspunse tonului lingându- i mâna. Tink avea cinci ani; îl primise la o lun ă dup ă moa r t e a lui Dylan, înaint e ca tatăl ei s ă vin ă să locuiasc ă aici, cu ea. Stângacea, adorabila, iubitoarea minge de blan ă părea să- i simt ă tristeţea şi se dedicase preocup ării de a o face să râd ă de giumbu şlucurile lui. O sufoca cu afecţiu n e a lui, lingâ n d orice part e din ea care îi era la îndemân ă, plângând noaptea pân ă când ea capitul a şi ridica puişor ul de căţ elu ş în pat ul ei, unde se instala fericit lipit de ea şi căldu r a trupşo r ul ui mic îi făcea într- un fel mai suportabil ă singur ăt a t e a nopţilor. Treptat, durerea deveni mai puţin acut ă, apăru tatăl ei şi era acu m mai puţin singu r ă şi pe măs u r ă ce creşt e a, Tink se dista n ţa de la sine, mutându- se din patul ei pe covora şul alăturat, pent r u ca în final s ă se auto exileze în living, ca şi cum ar fi înţă rcat- o de prezen ţa lui. Acum, locul lui obişn uit, de dor mit era pe covora şul din faţa şemineului, deşi în timpul nopţii făcea tururi periodic e prin cas ă, ca s ă se asigu r e c ă în lume a lui câineasc ă totul era în ordine. Hope se uit ă la Tink şi plăm â nii i se contractar ă dintr- o dat ă, apăsa ţi de un imens

112 sentiment de panic ă. Tink avea cinci ani. Dylan era mort de cinci ani! Imposibilita t e a gând ul ui o şoc ă. Hope se uita la câine făr ă să- l vad ă, cu ochii mari şi ficşi, cu mân a înc ă pe capul lui. Cinci ani. Avea treizeci şi unu de ani, o văduv ă care trăia cu tatăl ei şi cu un câine, car e nu mai avusese o întâlnire de Dumnezeule, de aproape doi ani deja şi fuses e r ă în total trei întâlniri. Nu exist a u vecini în împr eju ri mi, pensiu n e a o ţinea ocup a t ă vara, când se căl ăto r e a mai uşor şi- şi făcus e un principiu din a nu se încurc a cu oaspeţii, nu c ă ar fi cunoscut pe vreunul cu care ar fi vrut s ă se încurc e. Uluit ă, se uit ă înjur ca şi cum nu ar fi recunoscut împrejurimile. Existaser ă momente, înaint e, când realit a t e a morţii lui Dylan o lovea cum plit, dar acu m era altfel. Acum era ca şi cum ar fi primit o lovitur ă în piept. Cinci ani. Treizeci şi unu de ani. Cifrele continuau să- i răsune în minte, făcându- le s ă se plimb e în cerc, ca nişte veveriţe înneb u ni t e. Ce că uta ea aici? Îşi trăia viaţa retr a s ă în mun ţi, atât de obişn uit ă s ă fie văduva lui Dylan Brads h o w încât uitas e s ă fie ea însăş i, conducând micuţul, exclusivistul complex care fuses e visul lui Dylan. Visul lui Dylan, nu al ei. Niciod a t ă nu fuses e al ei. Ah, fuses e suficien t

113 de fericit ă ca s ă vin ă cu el aici, în Idaho, să- l ajute să- şi construiasc ă visul în paradisul sălb ătici ei, dar visul ei era mult mai simplu: o căs ăt o ri e reuşit ă, copii, gen ul de via ţă de care se bucu r a s e r ă părin ţii ei, atât de de dulce în normalitatea ei. Dar Dylan plecase, cu visul pentru totdeaun a neîm plinit iar acu m şi al ei era în pericol. Nu se recăs ăt o ri s e, nu avea copii şi avea treizeci şi unu de ani. Ah, Tink, şopti ea. Pent r u prim a oar ă se gândi c ă s-ar putea s ă nu se mai rec ăs ătore a s c ă nicioda t ă, s ă nu aib ă nicioda t ă o familie a ei. Unde dispăruse timpul? Cum se strecurase aşa, neobservat, pe lâng ă ea? Ca întotdeauna, Tinkerbell îi simţi dispoziţia şi se trase mai aproape de ea, lingându- i mâinile, obrajii, ureche a, aproape doborând- o în frenezia simpatiei lui. Hope se ţinu de el ca să- şi recapete echilibr ul, râzâ n d chiar puţin, în ciuda ei, în timp ce se şter g e a de ultim a ofert ă a bălosului el retriever. Coada lui stufoas ă se mişca într- una, limba îi atâ r n a afar ă din gur ă şi el îşi râse râsul lui câines c, care spun e a c ă era de acord cu viteza ei în a- şi da sea m a ce- ar treb ui s ă fac ă. Şi în timp ce cobor a pe potec ă spre ultim a caba n ă, spus e: Fireşte, am la cine s ă m ă gândesc. Nu- l pot uita pe tata. La urm a urm ei şi- a vând u t casa şi a

114 venit aici din cauz a mea. Nu ar fi corec t să- l dezrăd ăcinez din nou, să- i spun, Mulţumesc pent r u ajuto r, dar acu m e timpul s ă o iei din loc. Şi apoi, cum răm â n e cu tine, năt ăfle a ţă? Tu eşti obişn uit cu mult spaţiu şi haide s ă privim adevăr ul în fa ţă, nici pre a frumos nu eşti. Tink se ţine a dup ă ea, ţop ăin d la călcâiul ei ca un căţ elu ş supradim e nsionat, cu urechile ciulite, în timp ce- i ascult a tonul. Era conve r s a ţio n al, nu mai era trist, aşa c ă îşi mişc ă fericit coad a dint r- o part e într- alta. Poate c-ar treb ui s ă fac un efort s ă ies mai mult. Fapt ul c ă nu am avut decâ t trei întâlniri în cinci ani ar put ea fi vina mea. Haide s ă judec ăm drept, partea proast ă în a trăi într- o zonă îndepărtat ă este c ă nu prea ai oameni în jur. La naiba! Tink încr e m e n i locului, ochii lui aprin şi oprin d u- se pe o veveri ţă car e sălta jucău ş în faţa lor, pe potec ă. Făr ă măc a r o privire de scuze pentru c ă o abandona, o porni dup ă veveri ţă, într- o urmărire furioas ă, lătrând înnebunit. Ambiţia de o via ţă a lui Tink era s ă cure ţe Idaho de odioas el e alea de veveriţe; deşi nu prins e s e înc ă niciun a, nu ren u n ţa niciod a t ă s ă mai încerce. Dup ă ce luptase zadarnic să- l fac ă să ren u nţe la obicei, de tea m ă s ă nu dea cumva pest e o veveri ţă turb a t ă, Hope se consola s e, avân d în schim b grij ă să- l vaccin ez e periodic

115 cont r a turbării. Veveriţa se căţă r ă în cel mai apro pi a t copac şi se opri imedia t în afar a saltu rilor lui Tink, vorbind cu el şi incitându- l s ă latre şi s ă sare mai mult, ca şi cum ar fi bănuit c ă scandalagioaica îşi băte a joc de el. Lăsâ n d câinele la distr a c ţi a lui, Hope urc ă treptele spre veranda lung ă a ultimei cabane. Deşi micuţul compl ex fuses e idee a lui Dylan, visul lui, de câte ori intr a într- o caba n ă, Hope avea întotdea u n a un sentiment de mândrie. El le proiectas e, dar ea fusese cea care le mobilase şi le decorase, cea care le între ţinea. Mobilier ul era diferit în fieca r e dintr e ele, dar similar prin simplit a t e a şi confort ul lui. Pere ţii era u decor a ţi cu pictu ri de calitat e şi nu cu capete de căprioare, mâncat e de şoareci, cumpărate de la vechituri. Mobilierul era suficien t de confort a bil pent r u o lun ă de mier e şi suficient de solid pentru o partid ă de vân ătoare. Dorise ca fieca r e caba n ă s ă arat e ca acas ă, nu ca o cab a n ă închiria t ă, avân d covoar e şi lampadare şi căr ţi şi bucăt ării perfect echipate. Existau aparate de radio dar nu televizoare, pentru c ă recepţia în munţi era tot timpul întrerupt ă şi pentru c ă majoritate a oaspe ţilor spun e a u cât de liniştit ă era şede r e a lor, făr ă televizor. Exista un televizor în cab a n a lui Hope, dar prind e a un singu r post pe vrem e bun ă şi

116 niciunul, pe vreme rea. Se gândea s ă investeasc ă într- o farfurie de satelit, pent r u c ă iernile era u cum plit de lungi şi ade s e a plictisito a r e şi nu pute a juca la infinit şah cu tatăl ei. Dac ă o să fac ă asta, îşi spus e ea, poat e c ă o s ă pun ă receivere suplimentare în vreo dou ă cabane, ca o opţiune suplimentar ă pe care s ă o ofere oaspeţilor. Lucrurile nu puteau rămâne pe loc; dac ă păst r a compl ex ul, va treb ui s ă facă permanent schimb ări şi îmbun ăt ăţ iri. Luând o cheie din buzunar, deschise robinetul care închide a aducţi a de ap ă în caba n ă, ca să goleasc ă instalaţia. Cabanele aveau încălzire elect ric ă, ceea ce înse m n a c ă în cazul unei pane de curent, se răceau imediat. Fiecare caban ă avea un şemin e u, dar pe viscol, cu sigur a n ţă că nu va reuşi s ă alerg e de la o caba n ă la alta, să fac ă focuri şi s ă le întreţi n ă. Odat ă treaba terminat ă, asigur ă obloanele de la feres t r e şi încuie uşa. Tink renu n ţa s e la veveri ţă şi o aştept a deja pe verand ă. Gata, îi spus e ea. Am ter mi n a t cu toat e. La timp, adău g ă Hope când un fulg de zăpa d ă îi trec u prin faţa nasului. Haide, s ă mer g e m acas ă. El înţeles e cuvân t ul acas ă şi sări în picioar e, pufăind nerăbd ător. Un fulg de zăpad ă trecu pe lâng ă nasul lui şi se rep ezi la el, dup ă car e îl apuc ă o alt ă nebu ni e de saltu ri şi încep u să aler g e încolo şi încoac e, sărin d dup ă fulgii de

117 zăpad ă şi încercând să- i prind ă. Expresia lui o invita pe Hope s ă râd ă, ceea ce şi făcu, apoi îl însoţi în goan a dup ă fulgii de zăpa d ă, care se transform ă într- un joc de- a prinselea şi se sfâr şi cu alergatul şi săritul prin zăpada care cădea, ea însăş i ca un copil de cinci ani. La vre m e a când ajuns e la cab a n a ei mar e, era epuiza t ă, gâfâind mai rău ca Tink şi chicotin d la ghidu şiile lui. Bineînţeles c ă Tink ajunsese la u şă înaintea ei şi ca întotdeauna, era nerăbd ător s ă intre. Îşi întoarse capul s ă latre la ea, cerându- i s ă se grăbeasc ă. Eşti mai rău ca un copil, spus e ea aplec â n d u- se pest e el ca s ă desc hi d ă uşa. Abia aşte p ţi să ieşi afar ă şi odat ă afar ă, abia aşt e p ţi s ă intri înapoi în cas ă. Bucur ăt e mai bine cât mai poţi de stat ul afar ă, pent r u c ă dac ă zăpa d a ast a o s ă fie aşa de rea pe cât presi m t eu, o s ă trea c ă zile bune pân ă o s ă te mai poţi zbengui. Logica nu- l impr e sio n ă pe Tink, car e încep u să dea şi mai tare din coad ă şi când uşa se desc his e, se lans ă prin desc hizăt u r a tot mai mare, schelăl ăind puţin în timp ce cutreiera încăp e r e a spaţioa s ă, din car e se urca la nivelul superior, inspectând toate mirosurile familiare înaint e de a se repezi în bucăt ăr i e şi înapoi din nou, venind la Hope ca şi cum i-ar fi spus Am verificat, totul este în ordin e. Hope îl mân g âi e, apoi îşi scoas e haina grea din piele întoa r s ă, de

118 oaie şi şi-o ag ăţă pe cuier ul pom de la intra r e, oftând la imediata senza ţie de uşurare, eliberare şi răcoare. Casa ei era frumo a s ă, îşi spus e Hope privind în jur. Nu era uria şă, nu era luxoas ă, dar în mod clar, era frumoas ă. Porţiunea din fa ţă, încadrat ă într e cele dou ă păr ţi ale acop e rişul ui în form ă de A era un perete de geamuri, oferind o privelişte minunat ă spre lac şi spre munţi. Un şemineu mar e, din piat r ă, se înăl ţa pe cele dou ă nivele şi din tavanul din bârne expuse atârna u două evantaie gemene, făcând s ă circule aerul cald care se strângea sus, înapoi la parter. Hope iube a florile şi ferigi luxuria n t e şi alte plant e de interior conferea u încăperii o prospe ţime strălucitoare. Duşumeaua era din scânduri de lemn late, finisat e într- un auriu palid şi acop e ri t e cu covoare groase, în nuan ţe bogate de albastru şi verd e. O scar ă graţioa s ă, curb a t ă, se desfăş u r a. În sus spr e cel de al doilea nivel şi balustrada alb ă se continua de- a lungul balconului. De Crăciun împletea întotdea u n a ghirla n d e de lumini şi de verd e a ţă pe toat ă lungimea balustradei şi efectul îţi tăia respira ţia. Sus se aflau dou ă dormitoare dormitorul princip al, cu baia lui şi un dor mito r mai mic, care ar fi treb ui t s ă fie cam e r a copilului. Jos, dincolo de bucăt ări e, se mai afla un dor mito r spaţios. Tatăl ei folose a dor mito r ul de jos,

119 spunând c ă treptele erau greu de urcat cu genunchii lui, dar adevărul era c ă aranjamentul le conferea amândurora mai mult ă intimitate. Bucăt ări a era spaţioa s ă şi eficient ă, cu un spaţiu pent r u bufet e mai mar e decâ t ar fi avut nevoie, cu o insul ă pent r u gătit, în mijloc, pe care o adora şi cu un frigider- congelator enorm, care ar fi putut păstra alimente suficiente pentru o arm a t ă. Se afla acolo şi o căm a r ă la fel de bine dota t ă, o mic ă spăl ăt o ri e şi un mic veceu de serviciu şi dup ă mut a r e a tatăl ui ei aici, Hope a mai adău g a t o baie comple t ă, legat ă de dormito r ul lui. Efectul total era incontestabil frumos şi confort a bil, dar de câte ori se între r u p e a curentul, Hope îşi dorea s ă se fi gândit mai bine, împr e u n ă cu Dylan, la ce avea şi la ce nu avea să fie conectat la generator. Frigiderul, plita de gătit şi boilerul erau conectate. Ca să economiseasc ă bani şi s ă nu cumpere un generator mai mic, deciseser ă s ă nu conecteze instalaţi a de încălzire, ilumin a t ul şi prizele din pereţi, exceptându- le pe cele din bucăt ărie. Se gân dis e r ă c ă, în cazul unei căde ri de tensiu n e, şemin e ul din living le va gar a n t a suficien t ă căldu r ă. Din nefericir e, făr ă ventilato a r e l e din tava n care s ă circule aer ul, apro a p e toat ă căldura şemineului urca sus, unde era înnăb uşi t o r de cald, în timp ce jos era rece. Se

120 pute a trăi, dar nu confort a bil, mai ales pe termen lung. Uit ă de satelit, îşi spus e ea. Banii ar fi mai bine cheltuiţi cu un generator mai mare şi cu câteva modificări la instalaţi a elect ric ă. Se uit ă afar ă pe fere a s t r ă; deşi era abia ora trei după- amiaz a, norii era u atât de grei încât ziceai c ă venise înserarea. Zăpada cădea mai repede acum, cu fulgi grei care pudras e r ă deja pământul în alb, doar în scurt ul interv al de când intr a s e ea în cas ă. Se înfior ă brus c, deşi în cas ă era cât se poat e de plăcut. Prob a bil c ă o oal ă mar e cu tocan ă de vac ă va fi lucrul cel mai potrivit, îşi spus e ea. Iar în cazul în care curentul se va întrerupe pentru mai mult timp, o s ă se plictise a s c ă al naibii de tocan a de vac ă, dar încălzitul unui bol cu tocan ă în microu n d e va folosi mult mai puţin cure n t de la generator, decât dac ă şi-ar găti câte puţin ă mâncare de fiecare dat ă când i-ar fi foame. Dar poat e c ă se înşela. Poat e c ă nu o s ă ning ă atât de rău. Nu se înşelas e. Vântul încep u s ă urle, biciuin d în jos, de pe munţii îngh eţa ţi şi ning e a din ce în ce mai tar e. Hope nu mai pute a vede a nimic prin feres t r e, 2

121 aşa c ă desc his e uşa de la intr a r e ca s ă se uite afar ă şi vânt ul sălbatic izbi uşa înapoi în ea, aproape doborând- o la pământ. Zăpada explod ă în încăpere a mare. Nu mai putea vedea nimic altcev a decâ t un zid alb. Gâfâind, înşf ăc ă uşa şi se for ţă din toat e puterile, apăsându- şi toat ă greutatea pe ea, s ă o închid ă. Vântul se stre c u r a pe la colţuri, într- un gea m ăt ascuţit. Tink adul m e c ă la picioar el e ei, asigurându- se c ă Hope era bine, apoi lătr ă la u şă. Hope îşi înde păr t ă păr ul de pe fa ţă şi inspiră adâ n c. Ăst a era un viscol în toat ă reg ul a, o ninso a r e total ă, în care vânt ul biciuie şt e zăpa d a, învârtind- o şi obturând orice vizibilitate. O durea umărul acolo unde o izbise uşa şi zăpada începea s ă se topeasc ă pe duşumeaua ei lustruit ă. N-o s ă mai fac asta, morm ăi ea ducându- se dup ă un mop ca s ă ştearg ă şi s ă usuce podeaua. În timp ce şter g e a apa, luminile se stinse r ă, apoi se reaprinser ă, pentru ca nici peste zece secu n d e s ă se sting ă definitiv. Cum se aşteptase la asta, avea o lantern ă la îndemân ă şi o aprinse. O clip ă, casa rămase straniu de tăcut ă, apoi generatorul se porni automat şi frigiderul din bucăt ărie zumz ăi înapoi la via ţă. Doar acest mic zgomo t a fost suficien t ca să- i alunge senzaţia alarmant ă de neputin ţă. Anticipând, Hope scosese şi preg ătise lămpile cu gaz. Aprins e lamp a de pe poliţa şemin e ul ui,

122 apoi aşez ă chibrit ul pe spirt ul solid şi vârî ziar e sub buştenii pe care- i aşezase deja. Flăc ări mici, albastre- galbene, se înăl ţar ă din hârtie, apoi se ridica r ă spr e beţel e de spirt solid. Urm ări o clipă focul, s ă se asigu r e c ă pornis e, apoi se dus e să aprin d ă şi celelalt e lămpi, făcân d fitilele mici, ca s ă nu scoat ă fum. În mod obişn uit nu ar fi aprin s atât e a lămpi, dar nici singu r ă nu era, în mod obişn uit. Nicioda t ă nu crezu s e desp r e ea c ă era timid ă sau c ă îi era fric ă de întun e ri c, dar senzaţi a de a fi singu r ă într- o furtu n ă de zăpa d ă era puţin stresant ă. Tink se instal ă pe covorul lui, cu trufa botului odihnin d u- se pe labele din fa ţă. Perfec t mulţu mi t, închis e ochii. Nu ar treb ui s ă te exten u e zi în halul ăsta, îl sfătui Hope pe câinele care îi răsp u n s e rostogolindu- se pe o parte şi întinzându- se. Nu exist a s e sem n al la televizor toat ă dup ă- amiaz a, iar radioul doar hurui a. Îl oprise mai devreme dar acum îl repuse pe baterii şi-l reporni, sperând ca recep ţia s ă fie mai bun ă. Nu era. Oftân d, îl închise la loc. La rat a asta de rece pţi e, vor trec e dou ă zile bune pân ă când să afle c ă era vorba de o furtu n ă de zăpa d ă. Era prea devreme s ă se duc ă la culcare; simţea c ă ar treb ui s ă fac ă ceva, dar nu ştia ce anu m e. Se învârt e a făr ă star e prin jur, fluier a t ul ascu ţit al vânt ului călcâ n d- o pe nervi. Poat e c ă i-ar

123 prind e bine o baie. Urc ă scările, scoţâ n d u- şi hainel e pe dru m. Căldu r a era deja mai mar e sus şi pent r u c ă uşa de la baia ei era desc his ă, înăun t r u era bine cald. În loc de du ş, îşi umplu cada cu ap ă şi se întins e în ea, cu păr ul blond prins în ace în creşt e t u l capul ui şi cu lumina blând ă a lămpii cu gaz, licărin d pest e ea. Carn e a ei alb ă lucea în ap ă, în lumin a lămpii cu gaz, curb el e era u puternic luminate şi umbrele se adânceau, astfel încât sânii păr e a u mai volupt u o şi, păr ul dintr e picioar e mai închis şi mai miste rio s. Corp ul ei nu arăt a rău pent r u treizeci şi unu de ani, îşi spuse Hope, inspectându- se. De fapt, avea un corp al naibii de bine. Munc a gre a i-l păst r a s e zvelt şi muşc hi ulos. Sânii nu era u mari, dar era u sus şi bine form a ţi; burt a era plat ă şi avea un fund drăg ăl a ş. Era un trup car e nu mai făcus e sex de cinci ani. Alung ă imedia t gând ul. Oricât de mult îi plăcuse s ă fac ă dragoste cu Dylan, în general nu era înne b u ni t ă s ă aib ă o via ţă sexu al ă. Vreo doi ani dup ă moa r t e a lui Dylan nu simţise nici cea mai vag ă nevoie sexu al ă. Situaţi a se schim b a s e trep t a t, dar nu într- atât încât s ă se simt ă suficien t de frust r a t ă ca s ă fac ă ceva s ă schim b e situaţi a. Acum totuşi, ceva se strâ n g e a în ea, de chemarea nevoii. Poate nu făcuse bine c ă făcuse baie în cad ă, apa cald ă învăluind u- i trup ul gol ca

124 o atingere, ca o mângâiere. Lacrimile îi ardeau ochii şi şi-i închise lăsându- se mai mult pe spate şi scufundându- se şi mai adânc în ap ă, lăsând- o s ă o împresoare. Vroia sex. Un sex pute r ni c, dulce, care să- i fac ă să- i bub uie inima. Şi vroia s ă iube a s c ă din nou, vroia s ă fie din nou iubit ă. Dorea aceast ă apropiere, acea s t ă căldu r ă, vroia s ă întind ă mân a, noapt e a şi s ă ştie c ă nu era singu r ă. Vroia un copil. Vroia s ă se plimb e în jur cu sânii umflaţi şi cu burt a mare, cu rinichii sub o constant ă apăsare, simţind copilul lor mişcându- se în ea. Ah, cât de mult dore a asta. Îşi permise cinci minute de compasiune, apoi pufăi şi se ridic ă repede din ap ă, deschizând scurgerea cu degetele de la picioare. În picioare, trase perdelele şi porni duşul, îndep ărtâ n d săpunul şi amăr ăciunea. Poate c ă nu avea ea un băr b a t, dar avea pijam al e frumo a s e, din flanel gros şi se îmbr ăc ă într- una, savurând căldura şi confortul. Pijam al ele din flanel avea u ace e a şi pute r e de reconfortare ca şi un bol fierbinte cu sup ă într- o zi friguro a s ă, un sublimin al haid e, haide. Dup ă ce se spăl ă pe dinţi şi- şi perie părul, cremuindu- se şi punându- şi înc ă o pereche de şosete groase, se simţi considerabil mai bine. O baie fierbin t e în cad ă, câtev a smiorc ăit u ri şi o şedin ţă de autocomp ătimire erau lucruri pe care

125 nu le mai făcus e de mult şi era timpul. Acum că ritual ul era în spat el e ei, se simţe a gat a s ă fac ă fa ţă furtu nii de zăpa d ă. Tink stăt e a întins la picioar el e scării, aşteptând- o. Dădu din coad ă salutând- o, apoi se întins e în faţa ultimei trep t e, aşa încât Hope treb ui s ă sar ă pest e el. Ai pute a s ă te mişti şi tu, îl infor m ă ea, ca de fiecar e dat ă. Doar c ă Tink nu vroia s ă price a p ă sugestia, presupun â n d c ă era dreptul lui s ă se întind ă und e avea el chef. Dup ă căldura de sus, la parter era răcoare. Înteţi focul, apoi îşi încălzi o can ă de cacao, la microunde. Se instal ă pe canape a cu o carte, cu caca u a şi cu o mic ă veioz ă acţion a t ă cu bate rii. Pernele de la spate şi pătura peste picioare întregeau perfecţiune a. Răsf ăţ at ă, confortabil ă, se pierdu în lectur ă. Orele serii se scur g e a u pe nesim ţit e. Hope aţipi, se trezi, se uit ă la ceas ul de pe poli ţă: zece şi cincizeci. Ar treb ui s ă se duc ă la culca r e, îşi spus e ea, dar s ă se ridice doar ca s ă se întind ă la loc, i se păr e a ridicol. Pe de alt ă part e, treb ui a oricu m s ă întreţi n ă focul, care se micşo r a s e deja. Căscând, mai băg ă câţiva buşteni în şemineu. Tink veni şi el s ă se uite şi Hope îl scăr pi n ă dup ă urec hi. Dintr- o dat ă, Tink încre m e n i, cu urec hile ciulite şi un mâr âit în gâtlej. Alerg ă la u şă şi răm a s e

126 acolo, lătr â n d furios. Era ceva afar ă. Nu ştia cum put e a Tink s ă aud ă ceva pest e şuieratul vântului, dar credea în acuitate a simţu rilor lui. Avea un pistol în sert a r u l noptie r ei, dar era sus, pe când puşc a tat ălui ei era mai aproape. Alergând în dormitor, cu şosetele alunecând pe duşumeaua lustruit ă, înşfac ă puşc a din stativul ei şi cutia cu gloan ţe de pe etajera de dedesubt. Întorcându- se cu ele în cam e r a mar e und e avea vizibilitat e, vârî cinci gloanţe în făga şul lor. Între şuieratul vântului şi lătr ăturile lui Tink, Hope nu pute a auzi nimic. Tink, potoleşt e- te! îi poru n ci ea. Vino aici, băiet e. Îl bătu uşor pe coaps ă şi cu o privire îngrijor a t ă spr e u şă, Tink veni s ă se aşez e lâng ă ea. Îl mângâie pe cap, şoptindu- i vorbe de laud ă. Tink mâr âi din nou, cu toţi muşc hii tension a ţi, în timp ce se mut ă în faţa ei, împing â n d u- se în picioar e. S- a auzit o bufnitu r ă pe vera n d ă? Ciulind u- şi urechile, mângâindu- l pe Tink ca să- l potoleasc ă, îşi înclin ă capul şi ascult ă. Auzi vânt ul urlân d. Minte a îi aler g a, evaluâ n d posibilităţ ile. Un urs? De obicei treb ui a u s ă fie deja în bârlog ul lor, dar cum vrem e a fuses e blân d ă Un lup, o pum ă dar acestea, dac ă puteau, evitau oamenii şi casel e; put e a oare o furt u n ă de zăpa d ă s ă le

127 fac ă s ă caute cu atâta disperare un adăpost încât aceste animale ruşinoase, sperioase, s ă facă abstracţie de propriile lor instincte? Ceva buşi în u şă, tar e. Tink se smuls e de lâng ă ea, repezindu- se spre u şă, lătrând din nou din răsputeri. Lui Hope îi bub ui a inima în piept, mâinile îi transpirau. Îşi şterse palmele de pijama şi strânse mai bine puşca. Tink, potoleşt e- te! Tink o ignor ă, lătr â n d şi mai tar e când se auzi o alt ă lovitur ă în u şă, de dat a ace a s t a suficien t de pute r ni c ă încât s ă fac ă uşa s ă zăng ăn e. Ah, Dumnezeule, s ă fie un urs? Probabil c ă uşa o să rezist e, dar nu şi feres t r el e, nu, dac ă anim al ul era hotăr â t s ă intre. Ajutor! Hope îngh e ţă, nesigu r ă c ă auzise cuvân t ul înfundat. Tink, gur a! strig ă ea şi tonul vocii ei amu ţi scur t câinel e. Hope se repezi la u şă, cu puşc a preg ăti t ă în mâini. Este cineva acolo? strig ă ea. O alt ă bufnit u r ă, mai slab ă şi ceva ce sem ăn a cu un geamăt. Dumnezeule Mare, şopti ea mutându- şi puşca într- o singur ă mân ă şi întinzându- se să descuie uşa. Afar ă era un om, pe vrem e a asta.

128 Nici măca r nu se gân dis e la o astfel de posibilitate, fiind atât de departe de drumul princip al. Oricine şi-ar fi păr ăsit prot e c ţi a maşinii, nu ar fi reuşit s ă ajun g ă la casa ei, nu în aceste condiţii. Deschis e uşa şi ceva alb şi gre u se prăb u şi la picioar el e ei. Hope ţip ă, dân d u- se înapoi. Uşa se buşi de pere t e şi vânt ul sufl ă zăpa d a pest e toat ă duşumeaua, apoi aspir ă căldura cabanei cu răsuflarea lui rece. Obiect ul acela alb de pe jos era un băr b a t. Hope puse deop a r t e puşc a şi îl apuc ă de sub braţe, îşi întări picioar el e şi icnind, încer c ă să- l trag ă pest e pra g ca s ă poat ă închid e uşa, reu şin d să- l mişte doar câţiva centi m e t r i. La naiba, ce gre u era! Aşchii de ghe a ţă îi pişca u faţa ca albinel e şi vânt ul era incre di bil de rece. Închis e ochii în faţa asalt ul ui şi se adu n ă pent r u un nou efort. Disperarea îi dădea puteri; se dădu spre spate, trăgând bărbat ul cu ea. Căzu, sub greutatea trupului care o ţintui la pământ, dar picioar el e lui era u înc ă afar ă, pe prag. Tink era lâng ă el, preocupat, lătrând şi sărind, apoi scheunând. Îşi împinse botul în faţa ei, liniştito r, pent r u el sau pent r u ea, Hope nu put e a şti; apoi adulm e c ă străin ul şi îşi relu ă lătra t ul. Hope se întări pent r u un nou efort şi tras e bărbat ul complet înăuntr u. Gâfâind, se târî spre u şă şi se lupt ă s ă o

129 închid ă. Vântul băt e a în ea, ca şi cum ar fi fost furios c ă fuses e lăsat afar ă. Hope simţe a uşa grea tremurând sub atacul lui. Puse zăvorul, apoi îşi întoarse atenţia spre bărbat. Era într- o stare foarte rea. Îngenunc h e înnebunit ă lâng ă el, îndep ărtând zăpada şi ghe aţa care făcus e r ă o crust ă pe hainel e şi pe prosopul cu care- şi înfăș urase fata. M ă poţi auzi? Eşti tre az? într e b ă ea insistent. Omul rămase tăcut, moale, făr ă măcar să tre m u r e. Ceea ce nu era un sem n bun. Îi dădu pe spat e glug a scurt ei lui grele şi îi scoas e prosop ul de pe fa ţă, apoi se folosi de el ca să- i ştea r g ă zăpa d a de pe ochi. Pielea lui era alb ă de frig, buzele, vinet e. De la talie în jos, hainele îi era u ude şi acoperite cu un strat de ghea ţă. Cât de repede putu, având în vedere dimensiunile lui şi dificultatea de a se lupta cu un om inconştient, îi smulse hainele ţepene, îngheţate, începând să- l dezbrace. Mai întâi mănu şile groase, apoi scurta. Nu pierdu timpul să- i inspecteze degetele de deger ăt u ri, dar se mut ă la picioa r el e lui şi încep u să- i desfac ă şireturile de la ghete, apoi i le scoase. Avea dou ă per e c hi de şoset e şi i le scoas e pe rân d. Picioa r el e îi era u reci ca ghe a ţa. Revenin d în part e a de sus, încep u să- i desfac ă nast u rii de la căm a şă şi obse rv ă c ă era îmbrăc a t în unifor m ă

130 de ajuto r de şerif, cu căm a şa întins ă strâ n s pest e piept şi ume ri. Sub căm a şă avea un pulove r ter mic şi sub aces t a, un T-shirt. Fuse s e preg ăti t pent r u vrem e rea, dar nu ca s ă fie prins afar ă, în viscol. Probabil că- i patinase maşina, ieşind din drum, deşi nu vedea cum ar fi putut parcurge distan ţa ast a, în condiţii atât de dras tic e. Nu put e a fi nimic altcev a decâ t un mirac ol sau pur a şans ă că a ajuns s ă se împiedic e de casa ei. Orice logic ă îi spun e a c ă ar fi treb uit s ă fie mort, în zăpa d ă. Iar dac ă nu va reuşi să- l încălze a s c ă, chiar ar pute a muri. Arunc ă cele trei căm ăş i într- un mor m a n şi-i atac ă apoi catarama centurii. Catara m a era acoperit ă cu ghea ţă şi centura era şi ea rigid ă. Pân ă şi fermoarul şli ţului era înghe ţat. Neputând vedea în furtuna de zăpad ă, căzuse cu siguran ţă în lac; fuses e o minu n e c ă reu şis e s ă răm â n ă în picioar e şi s ă nu se scufun d e comple t. Dac ă ar fi intr a t sub ap ă şi şi- ar fi udat capul, nu ar mai fi reuşit s ă ajung ă la casa ei; cea mai mar e part e a căldurii trupului se pierde prin suprafa ţa scalpului. Se lupt ă cu materialul înghe ţat, folosindu- se de for ţă ca să- i scoat ă pant alo nii. Şi mai greu i-a fost să- i scoat ă legării termali de dedesubt, pent r u c ă se lipea u de el. În sfâr şit, iată- l zăcâ n d pe pode a, într- o balt ă de zăpa d ă şi de ghe a ţă

131 care se tope a u, îmbrăc a t num ai în chiloţi. Se gân di s ă i-i lase pe el, dar şi ei era u uzi şi era mai important să- l încălzeasc ă decât să- i apere dece nţa. I-i tras e în jos, de- a lung ul picioar elo r şi-i arunc ă peste grămada de haine ude. Trebuia acum să- l usuce şi să- l înveleasc ă. Alerg ă la baia de jos, lu ă câteva proso a p e şi apoi smuls e pătu r a de pe patul tatăl ui ei. Alerg ă înapoi. Omul nu se mişca s e din poziţia lui întins ă, pe jos. Îl tras e afar ă din balt ă, uscâ n d u- l repede, apoi întinse o pătur ă pe jos şi îl rostogoli pe ea. Înfăș urâ n d pătura în jurul lui, îl trase apoi în dre p t ul focului. Tink îl adulm e c ă, sche u n ă şi se întins e lâng ă el. Aşa, băiete, strânge- te mai aproape, îi şopti Hope. Muşchii îi tremurau de efort, dar alerg ă la bucăt ărie şi vârî unul din prosoape în micround e. Când îl scoas e, era atât de fierbint e încât abia îl pute a ţine în mâini. Alerg ă înapoi în cam e r a mar e şi înfăş u r ă prosopul fierbinte în jurul capului bărbatului. Apoi, hotăr â t ă, se dezb r ăc ă şi ea. Nu avea nimic sub pijam a, dar când viaţa omului aces t ui a depindea de cât de repede reu şea ea să- l încălze a s c ă, nu avea de gând s ă aler g e sus şi să- şi ia nişte desu u ri. Înșf ăc â n d cealalt ă pătu r ă, o ţinu în faţa focului pân ă când o încălzi. Desfăcând apoi pătura din jurul bărbatului, o întinse pe cea încălzit ă peste el, strângându- i-o

132 în jurul picioa r elo r reci; apoi se stre c u r ă şi ea sub pătu r ă, lâng ă el. Cel mai bun mod de a combate hipoter mia era împărt ăş irea căldurii trupului. Hope se strânse cât mai aproape de corpul lui rece, forţându- se s ă nu se retrag ă la atingere a de pielea lui ca gheaţa. Ah, Dumnezeule, cât era de rece. Se ridic ă pest e el, îşi puse braţel e în jurul lui, apăsându- şi faţa cald ă de a lui. Îi mas ă braţele şi ume rii, îi vârî mâinile sub burt a ei, îşi lipi mâinile de urec hile lui pân ă când aces t e a se încălzir ă. Îşi plimba picioarele în sus şi în jos pe picioarele lui, înlăturând frigul, masând u- i sângele din vene. Bărbatul gemu, un sunet slab, şoptit, printre buzele întredeschise. Este bine, şopti ea. Trezeşt e- te, dra g ul e. Îi mângâie faţa, barba lui frecându- i palma. Parc ă buzele lui nu mai era u atât de vinet e. Proso p ul din jurul capul ui lui se răci. Hope îl scoas e şi se strec u r ă afar ă de sub păt u r ă, aler g ă la bucăt ărie şi-l reîncălzi la microunde. Înapoi în cam e r ă, îi înfăş u r ă din nou proso p ul în jurul capului şi se strec u r ă înapoi sub păt u r ă, lâng ă el. Era înalt, dar ea nu era; nu- l put e a ajung e dintr- o dat ă. Se prelins e în jos, încălzind u- i picioa r el e cu ale ei, împletin d u- şi dege t el e picioar elo r cu ale lui, pân ă când carn e a lui prelu ă puţin din căldura ei. Trăgând u- se înapoi în partea de sus, se întinse

133 din nou pe el. Era num ai muşc hi şi ast a era bine, pentru c ă muşchii genereaz ă căldur ă. Bărbatul începu s ă dârdâie. 3 Hope îl ţinu, murmurându- i într- una, încercân d să- l fac ă s ă vorb e a s c ă cu ea. Dac ă l-ar pute a trezi suficien t ca s ă poat ă bea puţin ă cafea, căldura şi cafeina vor reuşi să- l revigoreze, dar s ă încer c e s ă toar n e cafea în gur a unui om inconşti e n t, era cea mai bun ă meto d ă de a- l frige şi de a-l sufoca. Bărb a t ul gem u din nou şi inspir ă scur t. Făcu o mişcare viguroas ă cu capul, îndep ărtându- şi prosop ul. Căldu r a îi uscas e păr ul; era negr u, cu irizaţii arămii în lumin a flăc ărilor. Hope îi aşez ă înapoi prosop ul în jurul capului, împiedic â n d u- l s ă piar d ă ceva din preţio a s a căldu r ă pe care o acumulase şi îi mângâie fruntea, obrajii. Trezeşte- te, scumpule. Deschide ochii şi vorbeşt e cu mine. Îi şopt e a într- una, folosind inconştient cuvinte de alint, ca să- l linişteasc ă şi să- l fac ă să- i vorbe a s c ă. Tink îşi ciuli urec hile, pent r u c ă de obicei aces t e cuvint e şi aces t ton blând îi erau adresate lui. Se duse la picioarele bărbat ului, întinzându- se peste ele. Prob a bil c ă le pute a simţi răce al a, prin pătu r ă; cu blan a lui deas ă, poat e c ă răcoa r e a îi făce a

134 bine. Sau poat e c ă era instinc t ul car e îi spun e a s ă încălzeasc ă bărbatul. Hope vorbi şi cu Tink, spunându- i ce câine bun era. Dârd âit ul slab, ocazion al, încep u s ă se înteţeasc ă, îi zguduia trupul, asprindu- i pielea, contorsionând u- i muşchii. Dinţii i se strânse r ă şi începu s ă clăn ţă ne. Hope îl ţinu în timpul acest ui tre m u r a t convulsiv. Avea dur e ri, era doar vag conşti e n t, gemând şi respirând greu. Încerc ă s ă se ghemuiasc ă într- o minge, dar ea îl ţinea prea strâns. Eşti bine, contin u a ea să- i spun ă. Treze şt e- te, te rog. Deschid e ochii. Incr e di bil, el o ascult ă. Pleoa p el e i se deschiser ă pe jumătate. Ochii lui erau sticlo şi, nefocu s aţi. Apoi îi închise la loc, genel e negr e odihnin d u- i-se pe obr aji. Braţel e i se ridica r ă şi se închiser ă peste ea, agăţ ându- se disperate de căldu r a ei, în timp ce era străb ăt u t de un nou atac necontrolat de dârdâit. Tot trupul lui era tensionat, tremurând îngrozitor. Era put e r ni c ca un bivol; braţel e lui era u ca nişte benzi de oţel în jurul ei şi Hope îi murmura liniştitor, frecându- i umerii, apăsându- se cât mai mult pe el. Da, pielea lui era în mod cate g o ri c mai cald ă, acum. Ea era încins ă, transpirând de efort şi înfăş u r a t ă în pătu r a cald ă. Era epuizat ă de efortul de a-l fi târât înăuntr u şi de lupta cu

135 hainel e lui, dar şi de stres ul de a şti c ă va muri dac ă nu reuşea să- l încălzeasc ă. Bărb a t ul se relax ă sub ea, scăp a t de atac ul de tremurat. Respira adânc. Se mişca făr ă încetare, agitându- şi picioarele, smulgând u- şi prosopul de pe cap. Prosopul părea să- l enerveze, aşa că Hope nu i-l mai puse la loc. Îl împ ăt u r i îns ă şi i-l puse sub cap, ca s ă aib ă ceva moale între el şi duşumea. La început, el fusese prea rece şi situa ţia prea urgent ă pentru ca Hope să- şi dea seama, dar de câtev a clipe încep u s e s ă devin ă conştie n t ă de trup ul lui gol, lipit de al ei. Era un băr b a t înalt, bine clădit, cu un piept păros frumos şi cu muşc hi tari şi mai frumoşi. Arăta şi dest ul de bine, acu m c ă trăs ăt u r il e lui nu mai era vineţii. Sfârcurile i se excitaser ă de frecarea de părul lui de pe piept şi Hope ştiu c ă era timpul s ă ias ă de sub pătu r ă. Se împins e încetişo r în el, încerc â n d s ă se ridice, dar el gemu şi îşi întări strângerea braţelor în jurul ei, tremurând din nou, aşa că Hope se relax ă la loc. Trem u r a t u l nu mai era la fel de violent de dat a ast a. Bărb a t ul înghiţi şi îşi linse buzele şi ochii i se desc his e r ă din nou, doar pent r u o secu n d ă. Apoi păr u c ă aţipe şt e, dar fiind cald acu m, Hope nu se mai alarm ă. Şi muşchii ei tremurau de epuiza r e. Închise şi ea ochii, odihnin d u- se un minut.

136 Timpul se scurgea. Pe jumătat e adormit ă, parc ă făr ă oase din cauz a oboselii, nu ştia dac ă trec u s e un minut sau o or ă. Mân a lui se mişc ă în jos pe fundul ei, curb â n d u- se pest e una din fesele ei rotu n d e. Se foi sub ea, picioa r el e muşchiuloase i se mişcar ă, alunecâ nd între coap s el e ei. Penis ul lui sculat se îndre p t a spre deschiderea ei expus ă. Se întâmpl ă atât de repede încât el fu înăuntrul ei înaint e ca ea s ă se fi trezit comple t. Bărb a t ul se rostog oli, imobilizân d- o într e el şi pătu r ă, căl ărin d- o, împing â n d u- şi penis ul în ea şi mişcându- se adânc şi repede, cu lovituri puternice. Dup ă cinci ani de castitate, penetr a r e a o duru, croind drumul pentru tija lui groas ă, dar îi plăcea. Dezorientat ă, incredibil de excita t ă, Hope îşi arcui coaps el e şi- l simţi înfigându- se mai adânc, împingând pân ă în cervix. Strig ă, gâfâin d, gât ul arcuin d u- i-se spre spate, pe măsur ă ce senzaţia îi invada terminaţiile nervoase. Nu existase fineţe, nu existase un preambul prelu n gi t. El încep u s e pur şi simplu s ă loveasc ă în ea, greutatea lui ţintuind- o jos şi ea îşi petrecu braţele şi picioarele pe dup ă el, răspunzând împing e rilo r lui, cu ale ei. În lumina blân d ă a focului şi a lămpii cu gaz, îi văzu faţa, ochii acu m desc hişi, foart e albaşt ri şi înc ă tulbu ri, cu expresia concentrat ă asupra actului fizic.

137 Acţiona din pur instinc t anim alic, trup ul lui era excita t de simpla apro pi e r e de al ei, de intimitatea goal ă care fusese necesar ă ca să- i salveze viaţa. El era conşti e n t doar de faptul că era cald şi viu, de trupul ei gol în bra ţele lui. Pe un plan pur fizic, plăce r e a era mai inten s ă decâ t orice simţise ea vreod a t ă. Nicioda t ă nu se simţise mai femeie, nicioda t ă nu fuses e atât de conştient ă de trupul ei sau de masculinitatea dur ă a unui bărbat. Îi simţea fiecare centimetru din tar e a şi catifelat a lui tij ă, în timp ce se mişca înaint e şi înapoi în ea, simţe a bineve ni t a strângere a cărnii ei interne, în timp ce fiecare lovitur ă o purta mai aproape, tot mai aproape de orgasm. Era insuportabil de fierbinte, pielea parc ă i se scorojea, plăcere a tremurând ă prelungindu- se pân ă dincolo de insuportabil. Îi apuc ă fesele, ţinându- l strâns şi împingându- se cât mai adâ n c în el, ţipân d când plăce r e a deja inte n s ă, deveni şi mai mar e. El scoas e un strig ăt răg uşi t, se convulsion ă, lovind, coaps el e lui pompând, împrăş tiind sămân ţa fierbinte şi Hope se topi într- un puls agoniza n t de senz a ţii. Bărbatul se prăbu şi peste ea, tremurând din fiecar e muşc hi, cu inima bătâ n d u- i violent, cu respiraţia tare şi rapid ă. La fel de tulburat ă şi de ameţit ă, Hope îşi petrecu braţele pe dup ă el şi-l strânse tare. Incr e di bil, ador mi r ă. Sfârşit ă, goal ă, golit ă pe

138 dinăuntru, simţea cum se coboar ă întunericul pest e ea şi nu pute a face nimic ca s ă i se împot rive a s c ă. Reuşi să- i ating ă obraz ul, să- i îndepărteze cu o mângâiere părul negru de pe frunt e şi apoi capitul ă nevoii cople şito a r e de odihn ă. O TREZI UN BUŞTEAN. Tresări, crisp â n d u- se când corpul ei protest ă fa ţă de duşumeaua tare de sub ea, de car e o apăs a trup ul gre u. Confuz ă, crezu la început c ă visa. Nu putea fi adev ărat, nu pute a sta aşa goal ă, întins ă pe pode a cu un bărbat străin, şi el complet gol, peste ea. Dar sforăit ul lui Tink, dor mi n d în locul lui obişn uit şi vânt ul care şuier a, licăririle blând e ale luminii de lamp ă îi amintir ă de furtu n a de zăpa d ă. Şi totul se reaşe z ă la loc. Şi tot atât de brus c îşi dăd u sea m a c ă şi el se trezis e. Stăt e a întins foart e liniştit, dar fieca r e muşc hi îi era tension a t, iar penis ul i se mai cuibăr e a înc ă în ea, deveni n d tot mai gros, secund ă dup ă secund ă. Dac ă ea era confuz ă, îşi put e a uşor imagin a cât de dezorientat era el. Îi atinse delicat spinare a, plimbând u- şi palma în sus, pe muşchii lui. M-am trezit, spuse ea încet, atingându- l ca el s ă ştie c ă ea era acolo pent r u c ă a vrut şi c ă totul era în regul ă. El îşi înăl ţă capul şi privirile li se întâlnir ă.

139 Simţi apro a p e un şoc palpa bil când se uit ă în ochii aceia albaşt ri, ochi comple t conştie n ţi, care trădau ascuţimea personalit ăţ ii din spatele lor, ca şi faptul c ă el înţelegea acum situa ția. Hope se înroşi. Obrajii încep u r ă să- i ard ă şi aproape c ă gemu tare. Ce ar trebui să- i spun ă unui bărbat pe care acum îl vedea pentru prima oar ă, când zăce a goal ă sub el şi când erec ţi a lui se afla bine adăpo s ti t ă în ea. El îşi plimb ă un vârf de deg e t pest e buzele ei, apoi îi mângâie uşor obrazul aprins. Vrei s ă m ă opresc? şopti el. Prima dat ă o luase prin surprindere, dar Hope era întotdea u n a brutal de sincer ă cu ea şi nu- şi per mi t e a s ă pretin d ă c ă nu fuses e dornic ă. De data aceasta totuşi, erau amândoi cât se poate de conşti e nţi de ceea ce făcea u. Ea nu se opri să- şi studieze sau să- şi întrebe răspunsul; ced ă, efectiv. Nu, şopti ea. Nu te opri. Atunci el o sărut ă, un sărut blând şi cercet ător, de parc ă nu s-ar fi pet r e c u t nimic într e ei, ca şi cum nu ar fi fost deja în ea. O seduc e a ca şi cum ar fi fost prima oar ă, sărutând- o îndelung, pân ă când gur a ei se înclin ă sub a lui, pân ă când limbile li se împletir ă. Mâinile lui se plimb a u tand r e pe sânii ei, învăţ â n d cum îi plăce a s ă fie atins ă, făcându- i sfârcurile s ă i se întăreasc ă. Îi mângâie pântecul, coapsele, o mângâie între

140 picioar e. Îşi linse vârfurile dege t el o r şi îi mângâie mugurul extrem de sensibil al clitoris ului, făcân d u- l s ă se umfle, făcân d- o pe ea s ă ofteze şi să- şi arcuia s c ă imedia t coaps el e în sus. El gem u la senza ţi a obţinu t ă, fiind astfel mai adâ n c primit în ea. Hope cred e a c ă o s ă moar ă de atât a agonie senzu al ă înaint e ca el s ă încea p ă în sfâr şit s ă se mişt e, dar savur a atât de mult plăce r e a, încât nu- l for ţă s ă se grăbeasc ă. Nu îşi dăduse seama cât de foam e îi fuses e de aşa ceva, de ate n ţi a unui bărbat, de eliberare a aceasta minunat ă, spre care duce a actul sexual. Nici frust r a r e a ei de mai devreme, în baie, nu o preg ătise pentru aceast ă total ă capitulare în faţa senzualit ăţ ii. Savura fiecare sărut, fiecare atingere, fiecare mângâiere. Se agăţ a de el şi-i întorcea săruturile, încercân d să- i întoarc ă o parte din plăcere a pe care i-o oferea el şi judecând dup ă cum gemea, reuşise. Veni mom e n t u l când nu mai avea u nevoie de ating e ri delicat e, când nu mai cont a nimic altceva decât căl ăritul apăsat, spre orgasm. Hope se lăs ă s ă se piard ă în urge n ţa momentului, îşi lăs ă trupul s ă se scufunde în plăce r e a pur ă apoi el o excit ă din nou, şoptindu- i: Lasă- m ă s ă te mai simt o dat ă, lasă- m ă s ă te simt când ter mi ni.

141 Şi el abia se mai pute a cont r ol a. Când încep u r ă pulsaţiile celui de al treilea orga s m, el scoas e un sunet adânc, neajutorat şi se cutremur ă peste ea. De dat a acea s t a nu- şi mai per mis e luxul somnului. De data aceasta el se retrase încet şi se prăb uşi pe pătu r ă, lâng ă ea. Îi căut ă mân a şi- i strânse degetele în palma lui băt ătorit ă. Într- un târziu, o între b ă cu voce calm ă: Spune- mi ce s-a întâmplat. Cine eşti tu? O prezent a r e în aceast ă situa ţie părea insuporta bil de stânjenitoare. Hope se înro şi, dregându- şi glasul. Hope Bradshaw. Ochii albaştri îi cercetar ă faţa. Tanner. Price Tanner. Focul se micşor a s e pre a mult. Treb ui a s ă mai bag e câtev a lemn e, dar s ă se scoale şi s ă stea goal ă în faţa lui îi era imposibil. Se uit ă în jur dup ă pijam a u a ei, într- o jen ă agoniza n t ă, dând u- şi sea m a c ă treb ui a mai întâi s ă fac ă o baie. El înţeles e, doar c ă el nu avea ase m e n e a jene. Se ridic ă în picioa r e, se duse la stiva de lemn e şi refăc u focul. Lăsâ n d u- l, Hope îl studi e din cap pân ă în picioa r e, îi plăce a ce vede a, îi plăce a fiecare centimetru din el. Muşchii i se delimitau în lumina focului, revelâ n d u- i pant a şi curb a ume rilor largi, piept ul larg, muşc hii lungi ai coap s elo r. Chiar placid, penis ul lui păr e a

142 intrigant de gros şi testiculele îi tres ăreau greu, sub el. Price Tann er. Îi repe t ă num el e în gân d, silabisin d clar, scurt. Tink părea puţin moroc ănos c ă îi fusese întrerupt somnul. Se ridic ă şi-l adulmec ă pe străin şi dăd u din coad ă când bărb a t u l se aplec ă şi-l mângâie. Mi-amintesc lătratul câinelui, spuse Price Tanner. Te-a auzit înaintea mea. Îl cheam ă Tinkerbell. Tink, prescurtat. Tinker b ell? Este Homo? o între b ă el cu o privire albas t r ă incre d ul ă. Hope izbuc ni în râs. Nu, doar c ă este eter n ul optimis t, un căţ el caraghios. Îşi imagineaz ă c ă lumea nu exist ă decât ca să- l răsfe ţe pe el. Poate c ă are dreptate. De cât ă vreme mă aflu aici? într e b ă el, studiind tean c ul de haine ude, balta de pe duşumea. Hope se uit ă la ceas. Era dou ă şi treizeci. De trei ore şi jumătate. Prea multe se întâmplase r ă în acest interval atât de scur t de timp şi totuşi ea avea senza ţi a că nu trec u s e mai mult de or ă. Te- am târâ t înăun t r u şi ţi-am scos hainele. Prob a bil c ă ai intr a t în lac, pent r u c ă erai ud de la brâ u în jos. Te- am şter s şi te- am înfăş u r a t în pătur ă.

143 Da, mi-amintesc când am intrat în ap ă. Ştia m de locul ăst a, ştia m c ă treb ui a s ă fie pe aici, dar nu pute a m vede a nimic. Nu ştiu cum ai ajuns pân ă aici. De ce erai pe jos? Ai avut un accid e n t? Şi de ce ai ieşit, pe vremea asta? Încer c a m s ă ajung jos, la Boise. Blazer- ul meu a patin a t, a ieşit din dru m, par b riz ul s-a spar t, aşa c ă nu pute a m răm â n e în el. Cum am spus, ştia m de locul ăsta şi avea m busol ă. Nu avea m alt ă alege r e decâ t s ă încer c s ă ajung aici. Eşti un miracol umblăt o r. Since r, treb ui a să fii mort, în zăpad ă. Dar nu sunt, datorit ă ţie. Se întoa r s e la pătu r ă şi se întins e lâng ă ea, cu privirea îngândurat ă. Îi lu ă o bucl ă de păr blond, o frec ă între dege t e şi apoi i-o aşez ă frumo s dup ă ureche. Când ai intr a t sub pătu r ă ca s ă mă încălze şti, nu te- ai aşt e p t a t s ă sar pe tine cum îmi reca p ăt conştiin ţa. Spun e- mi since r, Hope: ai vrut şi tu? Hope îşi dres e glasul. Am am fost surprins ă. Nu c ă nu vroiam. Nu ți-ai dat seama? Închise ochii, uşurat. Nu am o me mo ri e pre a clar ă a tot ce s-a întâ m pl a t pân ă când m- am trezit din somn, călar e pe tine. Sau mai exact, mi- amint e s c ce am

144 făcut şi ce am simţit, dar nu am fost sigur c ă ai simţit şi tu la fel. Îşi întinse mâna pe pântecul ei şi o mângâie încet în sus, acoperindu- i sânul. Când m- am trezit cu o blond ă atât de drăg u ţă, cu ochi cast a nii, goal ă puşc ă, lâng ă mine, am crezut c ă poate îmi pierduse m minţile. Ca s ă vorbim precis, nu eram lâng ă tine. Era m pe tine. Mi s-a păr u t cel mai bun mod de a te încălzi, spus e ea înroşin d u- se din nou. La naiba cu înroşirile aste a! A funcţionat, spuse el şi pentru prima oar ă, un zâmbet îi arcui gura. Hope îşi pierdu aproape respira ţia. Era înnebunitor de atrăg ător, mai curând decât frumos, iar când zâmb e a, inima ei o lua razn a. Prob a bil c ă era vorb a de chimie, îşi spus e ea uşor ameţit ă. Văzus e ea băr b a ţi mult mai bine; Dylan arăt a mai bine, în stil clasic. Dar ce vede a u ochii ei şi ce simţe a trup ul ei era u dou ă lucru ri diferit e iar ea nu avus e s e nicioda t ă o reacţie sexual ă atât de puternic ă, pentru vreun alt bărbat. Vroia s ă fac ă din nou dragoste, dar înaint e de a ceda nevoii, se for ţă s ă nu uite c ă el trecuse printr- un chin înfiorător, care- l epuizase fizic. Vrei o cafea? îl întreb ă ea repede, ridicându- se în picioa r e. Evit ă s ă se uite la el, în timp ce- şi lua pijamau a.

145 Sau poat e ceva de mânc a r e? Am făcut ieri o crati ţă mar e cu tocăni ţă. Sau ce- ai zice de o baie fierbinte? Boilerul este legat la generator, aşa că avem dest ul ă ap ă cald ă. Sun ă bine. Totul, spus e el ridicâ n d u- se. Se întinse şi îi lu ă braţele, întorcând- o cu faţa spre el. Aplecâ n d u- şi capul, încep u din nou s ă o sărute tandru, dulce. Şi vrea u s ă mai fac dra go s t e cu tine, dac ă m ă laşi. Niciodat ă nu i se mai întâmplase aşa ceva. Hope se uit ă la el. Inima i se opri din nou o clipă şi ştiu c ă nu va pun e stop. Cât ă vrem e dur a viscolul, ea şi Prince Tann e r era u împr e u n ă şi poate c ă nu va mai avea niciodat ă o asemenea şans ă. Şi eu a ş vrea, reuşi ea s ă spun ă. Poate într- un pat, nu pe jos? Îi încerc ui sfârcul cu degetul mare, întărindu- i-l. Hope înghiţi. Sus. Este cald acolo, pent r u c ă toat ă căldu r a urc ă. Dar cum eu nu te- am putu t urca pe scări, te- am adus în faţa focului. Nu m ă plâng. Îi lu ă pijamau a din mân ă şi i-o arunc ă pe jos. Dac ă ar fi dup ă mine, haide s ă uităm de cafea şi de tocăni ţă. Şi de baie, dac ă nu te gân d eşti s ă intri în cad ă cu mine. Nu se gândis e, deşi era o idee a naibii de bun ă.

146 Se lăs ă în braţel e lui, uitân d totul, excep t â n d magia pământean ă pe care o făceau împreun ă trupurile lor. 4 Hope se trezi a doua zi dimine a ţa alăt u ri de el şi rămase acolo, privindu- l dormind, cu trupul mai profun d mulţu mit decâ t îşi put e a aminti că mai fuses e vreod a t ă. Nu se între b a cum şi de ce îi răspunsese atât de puternic unui bărbat căruia nu- i ştia decât numele; acceptase pur şi simplu bucuria pe care i-o adusese aceast ă întâlnire întâmplătoa r e. Căldura trupului său făcea din pat un cuib plăcu t, mai ales c ă răco a r e a din încăpere îi spunea c ă focul se stinsese în cămin. Trecu s e atât de mult de când nu mai avuse s e ocazia s ă se bucu r e de acea s t ă simpl ă plăce r e de a sta întins ă lâng ă un bărb a t car e dorm e a, ascultându- i ritmul calm, profund al respira ţiei. Vroia s ă se ghemuiasc ă aproape de el, dar se temea s ă nu- l trezeasc ă. Dormea adânc, dovad ă a epuizării lui. Dup ă ce apro a p e c ă înghe ţa s e de frig, nici nu petrecuse o noapte prea liniştit ă. Un bra ţ muşc hi ulos stăt e a ridicat pe per n ă şi- i putea vedea vânăt ăile întunecate de la încheietura mâinii. Peste toate, avusese şi un accide n t de maşin ă. Minun e a nu era c ă acu m dormea, ci c ă dăduse dovad ă de atâta energie în

147 timp ul nopţii. Studie şi celelalt e detalii la vede r e. Avea un păr frumos, brun e t şi des, cu meşe arămii, ca şi cum şi-ar fi pet r e c u t mult timp în soar e. Faţa îi era întoa r s ă spre ea şi Hope zâm bi, dorind să- şi plimb e dege t ul pe şau a nasul ui, car e era înalt ă şi uşor coroiat ă. Poat e ca rezult a t al unei băt ăi. Gura era mar e şi frumo s form a t ă, cu buze moi. Avea un maxilar unghi ul a r şi o bărbi e cât se poate de încăp ăţ ân a t ă. Arătos, robust, atr ăg ător; categoric nu frumos, aşa cum remarcase şi mai devre m e. Doar uitân d u- se la el, sânii i se întări r ă. Se simţea aproape ameţit ă de forţa atrac ţiei fa ţă de el. Uitas e cât de intoxica n t ă pute a fi pasiunea şi cât de puternic ă. Dac ă l-ar fi cunoscut în circumstan ţe obişnuite, fireşte c ă tot ar fi fost atr a s ă de el; dar făr ă acea s t ă copleşitoare intimitate fizic ă forţat ă, poate că nici măcar nu l-ar fi încurajat. Contactul necesar dintr e trup u rile lor goale stabilise îns ă o legăt u r ă într e ei chiar înaint e ca el să- şi fi rec ăp ăt a t conştiin ţa. Îl mângâiase, îi cuno ştea textura pielii, de la obrajii aspriţi de bar b a cresc u t ă, la fineţe a ume rilor lui muşc hi uloşi. Sfârc u rile i se întăriser ă frecându- se de pieptul lui, picioarele i se împletis e r ă cu ale lui şi cu toat e c ă nu- l atins e s e sexual, îi simţise, inevita bil, orga n el e genit al e, sub ale ei. Nu se lăsas e furat ă de aces t

148 gând. Dar totuşi fusese aproape insuportabil de excita t ă. Atracţi a ei sexu al ă nu era cauz a t ă doar de simpla privaţiu n e. Dac ă se gân dis e înaint e la ast a, acu m ştia c ă era altceva, pent r u c ă în mod cert nu mai duce a lips ă şi totu şi simţe a la fel. Potrivirea lor sexual ă era devastatoare în perfecţiunea ei. Ca şi cum el s-ar fi născut ştiind exact cum s ă o ating ă, ca şi cum trup ul lui fuses e antrenat special ca s ă îi aduc ă ei plăcerea maxim ă. Îşi spuse c ă şi pentru el trebuia s ă fie la fel, cel puţin pe plan sexual. Oricât de epuizat şi de stors fuses e, contin u a s e s ă se excite pent r u ea, mâinile tremurându- i efectiv de dorin ţă când o trăgea sub el. Oft ă uşor, repe d e, print r e buze. Vântul continua s ă sufle, zăng ănind ferestrele. Nu put e a vede a nimic altcev a dincolo de gea m decât o perdea alb ă, impenetrabil ă. Cât timp viscole a, lume a nu se pute a interfe r a şi el era al ei. Ce difer e n ţă put e a aduc e o singu r ă zi! Ieri fusese panicat ă de senzaţia timpului care trecea peste ea, gândindu- se c ă pierduse ocazia de a obţine de la via ţă ceea ce îşi dorise dintotdeauna cel mai mult o familie. Apăru s e apoi Price Tann e r, adus de viscol şi brus c, viitorul ei devenis e străl ucito r de pro misiu ni.

149 Era ajutor de şerif. Spusese c ă se îndrept a spre Boise, deci poat e c ă era de acolo, dar ştia de pensiune a de aici, ceea ce însemna c ă zona îi era cunoscut ă, putea fi localnic. O să- l întrebe, când se va trezi. În ciuda faptului c ă făcus e r ă drag o s t e cu atât a înverşunare toat ă noaptea şi a faptului c ă spera s ă se mai bucu r e cât va fi el aici, se tem e a în mod automat s ă se gândeasc ă la ei ca la un cuplu. Circumstan ţele care- i aduseser ă împreun ă erau extreme şi odat ă ce vremea se va limpezi, el ar put e a pleca pe dru m ul lui făr ă s ă se mai uite în urm ă. Ştius e asta de la bun încep u t şi acceptase riscul. Ea, care nu avusese niciodat ă un iubit, în afar ă de soţul ei, intra s e în asta cu ochii desc hişi. Dac ă starea aceasta dintre ei avea s ă se transforme în ceva permanent, ea ar fi fost cea mai fericit ă. Nu- şi put e a per mi t e s ă se gândeasc ă la cuvântul iubire, cum putea să iube a s c ă pe cineva pe car e nici măca r nu- l cunoştea? Era un amant tandru, generos şi în timpul nopţii îşi dăduse seama c ă avea şi un ascuţit sim ţ al umorului, calităţ i care- i plăceau, dar era prea prudent ă să- şi imagineze c ă vreunul dintre ei se îndrăgostise. Adevărul era c ă întrez ărise oportunitatea de a avea un copil. Dincolo de puternica atrac ţie pentru el, de

150 plăce r e a fizic ă pe care i-o oferise el, fuses e acut conşti e n t ă de abse n ţa oricăr ui cont rol al nat alităţ ii. Nu mai luase pilula de cinci ani. Şi nu exist a niciun prez e rv a tiv în toat ă casa. Era o femeie săn ăt o a s ă, fertil ă, prob a bil c ă şi el era fertil şi mom e n t ul era cât se poat e de potrivit. El ter mi n a s e în ea de cinci ori în timpul nopţii, făr ă nicio barie r ă chimic ă, hor m o n a l ă sau de orice fel într e ea şi sper m a lui şi gând ul aces t a era atât de erotic încât tre m u r a de dorin ţă. În dimineaţa aceasta, cu capul limpede şi cu stre s ul urge nţei în spat el e ei, se simţe a vinovat ă de ce făcus e. Nici măca r nu ştia dac ă era căs ătorit! Nu avea verighet ă şi nu se gândise deloc la asta, toat ă noapt e a. Se strâ n s e în ea la gândul c ă se culcase cu un bărbat însurat şi nu vroia s ă se gândeasc ă la cât de mult o va durea s ă descopere c ă era un ticălos necredincios. Dar presupunând chiar c ă nu era însurat, adev ărul dur era c ă ea nu avus e s e niciun drep t s ă fac ă un pas atât de uria ş făr ă consimţă m â n t u l lui. Nu o întrebase nimic, dar el trecuse tocmai printr- un chin cum plit şi pute a fi scuza t c ă avea alte lucru ri în minte, cum ar fi c ă se afla înc ă în via ță. Se simţe a ca şi cum îi răpis e voinţa liber consimţit ă. Dac ă rămânea însărcinat ă, era cât se poat e de norm al ca el s ă se înfurie. Dac ă ar exist a, s ă zicem, delict ul de folosire nea u t o riz a t ă de sper m ă, atun ci ea ar fi găsit ă vinovat ă.

151 Nu- i va fi uşor s ă fie o ma m ă singu r ă, presupunând c ă răm ăsese însărcinat ă. Dac ă şi-ar fi acordat timp s ă se gândeasc ă la asta, atunci prudenţa l-ar fi împiedicat s ă rişte. Dar ea nu- şi acor d a s e timpul aces t a şi nici Price nu i-l acordase şi tot ce putea simţi acum era o bucurie vinovat ă c ă rezult a t ul aces t ei întâlniri ar put e a fi un copil. Tatălui ei nu o să- i plac ă asta, dar o iubea şi ea nu era o adolescent ă care nu- şi putea creşt e singu r ă un copil. Sigur, ar fi prefe r a t să fie măritat ă. Dar aşa cum constatase atât de acut ieri, timpul trecea. Şi ea îşi acordase aceast ă şans ă. Hope se stre c u r ă afar ă din pat, ate n t ă s ă nu- l trezeasc ă. Coapsele îi tremurau şi o durea adânc în ea. Primii paşi au fost mai mult decâ t împleticiţi, carn e a şi muşc hii ei atât a vrem e nefolosiţi protestând dup ă tratamentul din timp ul nopţii. Îşi lu ă hainel e în linişt e şi ieşi din camer ă în vârful picioarelor. Când coborî, Tink veni spre ea, din buc ăt ăr i e, nerăbd a r e a lui spunându- i c ă întârziase, c ă era flămând, dar c ă ierta orice, bucuros de companie. Îi turn ă mâncare în bolul lui şi se duse apoi s ă fac ă focul. În cămin nu mai răm ăs e s e decât cenu şă incandesc e nt ă şi casa era rece. Aşter n u din nou focul, care se aprin s e imedia t de la cenuşa înc ă arzâ n d ă şi Hope mai adău g ă trei lemn e pe grăt a r. Apoi puse de cafea şi într e timp

152 se dus e în dormito r ul tatăl ui ei şi intr ă sub du ş. Doamne, îţi mulţumesc pentru apa cald ă, spuse ea în gân d, pent r u c ă nu ar fi putu t supor t a apa rece! Duşul dur ă mult, pân ă îi uşur ă dure ril e. Simţind u- se acu m mult mai bine, îşi tras e pe ea un trening şi un flanel supradim e nsionat, îşi puse dou ă per e c hi de şoset e şi ieşi afar ă, pent r u prim a can ă de cafea. Cu ceaşc a în mân ă, intr ă în cam e r a mar e ca să ştearg ă apa băltit ă de pe duşumea, de asear ă şi ara nj ă lucru rile lui Price. Cel mai eficient mod de a le usca era s ă le atârne peste balustrada balconului, unde se înăl ţa căldura. Îi atârn ă haina de speteaza unui scau n şi- i puse cizmele în drep t ul focului, pent r u c ă ele treb ui a u s ă se usuc e mai încet, dar duse rest ul hainelor sus. Pân ă când i se vor usca hainel e, pres u p u s e c ă Price va treb ui s ă stea în pielea goal ă. Era pre a înalt pent r u hainel e tat ălui ei şi tot ce- i răm ăsese de la Dylan erau doar vreo dou ă căm ăş i pe care le purt a ea. Nu, dac ă se gân d e a mai bine, tatăl lui cumpărase nişte pantaloni de trening care avuseser ă, în mod clar, o etichet ă gre şit ă, pentru c ă erau cu câţiva centimet ri prea lungi. Returnarea lor ar fi costat mai mult ă benzin ă decât făceau, aşa c ă îi împăturise şi-i vârâse în fundul debar alei. Cum cump ăr atul dup ă măsur ă

153 era întotdeauna riscant, era sigur ă c ă va găsi şi o căma şă prea mare. Întins e bine unifor m a, ca s ă nu se usuc e chiar atât de şifona t ă şi când făcu asta, obse rv ă o rupt u r ă în crac ul stân g al pant alo nilor. Ridicâ n d pant alo n ul s ă se uite mai bine, văzu o pat ă roşie, decolor a t ă, în jurul găurii, ca şi cum ce provocase ruptura, provocase şi sângerare. Dar ea îl dezb răc a s e pe Price şi ştia foart e bine c ă nu avea nicio ran ă, nicăie ri. Se încru n t ă la pat ă, ridic ă în gân d din ume ri şi aşez ă pant alo nii pest e balustrad ă. Lipse a ceva. Se uit ă o clip ă la unifor m ă, pân ă când îi pic ă fisa: und e era pistolul lui? Dar nu avea nici tocul pent r u pistol. S ă înse m n e ast a că- şi scosese arma şi o lăsase în Chevroletul Blazer? Dar aşa ceva nu avea logic ă. Nu avea nici portofel, ceea ce îns ă era mai uşor de înţeles. Portofelul îi putu s e oricâ n d căde a din buzunar în timpul căl ătoriei lui la întâmplare, prin viscol. Poat e c ă îi căzus e chiar în lac. Chiar dac ă şi- ar fi pier d u t pistolul, şi- ar fi scos oare centur a şi tocul, aruncând u- le pe drum? Doar făcea u part e din unifor m ă. Sigur, cine ştia în ce star e se afla când păr ăsis e Blazer ul? Poat e c ă se lovise la cap şi nu mai ştia bine ce făcea, deşi, dac ă era într- adevăr confuz, înse a m n ă că fuses e nevoie de un miracol şi mai mar e ca să- şi găseasc ă drumul aici.

154 Da, pistolul lips ă era doar un mist e r mai mic, unul care va treb ui s ă aşt e p t e pân ă se va scula el. Casa era cald ă, cafea u a gata şi ei îi era foam e. Cobor â n d din nou, lu ă telefon ul doar ca să- l verifice, dar linia era moar t ă, nu se auze a nici măc a r un bâzâit. Porni radioul und e, iarăş i, nu auzi decâ t acelaşi hâr âit. Având în vede r e vremea de afar ă nu se aştept ase la altceva, dar întotdeauna, în timpul căderilor de tensiune, făcea acest e verificări, pent r u orice eventualitate. Puşc a era acolo unde o lăsas e, proptit ă de u şă. O lu ă şi o puse înapoi în rast el, în dor mito r ul tatălui ei, înaint e ca Tink s ă o dobo a r e cu o lovitur ă exuberant ă de coad ă. În mân ă cu o ceaşc ă de cafea fierbin t e, făcu ordine în camera mare, ducând în spăl ătorie păturile şi prosoapele pe care le folosise, ca s ă le spele când va reve ni cur e n t ul. Cur ăţă băl ţile de zăpad ă şi ghea ţă topite. Tink trecuse înainte şi înapoi prin ap ă de mai multe ori, lăsâ n d urm e ude de labe pest e tot în cas ă. Mers e dup ă ele, aplecându- se şi ştergând amprentele. Mi s-a părut mie c ă miroase a cafea. Hope îşi ridic ă brus c capul. Price stăt e a la balustrada de la balcon, cu maxilarul negru de la bar b a cresc u t ă, cu păr ul ciufulit, cu ochii cu pleoa p e grele, de somn. Vocea îi era răg u şi t ă şi

155 se într e b ă dac ă nu cumva îi era rău. Îţi aduc o can ă sus. Este pre a frig aici jos pent r u tine, s ă umbli dezbr ăc a t. Atunci o s ă stau chiar aici, nu sunt pre g ăti t s ă înghe ţ din nou. Nu înc ă. Îi arun c ă un zâm b e t şmecheros şi se întoarse să- l mângâie pe Tink care se urc a s e la el de cum îi auzise vocea. Hope intr ă în dor mito r ul tatălui ei şi căut ă pân ă când găsi pant alo nii. Lu ă apoi o per e c h e de boxeri şi nişte şosete groase, de vânătoare, dar oricât se străd ui a, nu pute a da de bluza supradim e nsionat ă. Deşi ştia c ă se afla acolo, undeva. Era o căma şă cenuşie pe care o purtase ea o dat ă, cu legginşi, dar era atât de mar e încât părea c ă se pierde în ea. Ce făcuse cu ea? Poate c ă era în debar au a dormitorului suplimentar, de sus. Făcuse ea schimbul de haine vară- iarn ă, între deba r a u a acee a şi cea din dormitorul ei, dar probabil c ă nu- i trecuse r ă chiar toat e prin mân ă. Cu micul tea n c de haine în mân ă, făcu o oprir e la bucăt ăr i e şi tur n ă cafea într- o can ă, ducâ n d apoi totul, sus. Focul încălzise repe d e part e a de sus. Uşa de la baie era desc his ă şi Price era sub du ş. Hope puse can a pe comod ă. Ți- am adus cafeaua. El trase puţin perdea u a şi- şi scoase capul afar ă.

156 Nu vrei s ă mi-o dai? Mulţumesc. Bău cu poft ă, oftân d când cafein a încep u s ă se plimb e prin el. Ţi- am adus nişte haine. Sper c ă nu te deranjeaz ă dac ă porţi chiloţii tatii. Dac ă nu- l deranjeaz ă pe el, pe mine nici atât. Ochi albaşt ri o prive a u pest e ceaşc ă. M ă bucu r s ă te aud c ă sunt ai tatăl ui tău şi nu ai soţului tău. Nu te- am întrebat, azi- noapte. Dar eu nu obişn ui e s c s ă m ă încur c cu femei mărit a t e şi precis c ă a ş vrea s ă m ă mai încurc ceva cu tine. Sunt văduv ă. Şi eu m- am gândit la fel despre tine, azi- dimine a ţă, vrea u s ă spun c ă nu mi- a trec u t prin mint e s ă te între b dac ă eşti însur a t. Nu sunt. Sunt divorţa t, făr ă copii. Şi unde e tatăl tau? între b ă el pe un ton conve r s a t iv, dup ă ce mai lu ă o gur ă de cafea. Îşi viziteaz ă frat el e, în Indian o p olis. Unchiul Pete a avut un atac de cord şi tata a zbur a t acolo. Prob a bil c ă o s ă mai stea o săpt ăm â n ă. Price îi dăd u can a înapoi, zâmbin d. Ce crezi, o s ă mai ţin ă o săpt ăm â n ă viscolul ăsta? Hope râse. M ă îndoiesc. Observ ă c ă amândou ă încheieturile lui aveau vânăt ăi. La naiba. Bine măc a r c ă nu se pun e proble m a s ă plec astăzi, deşi pres u p u n c ă ar

157 treb ui s ă anun ţ pe vreo câţiva, unde m ă aflu. Nu poţi. Au căzut şi liniile telefonic e. Tocm ai am verificat. Al naibii noroc. Auzi, s ă fiu blocat cu o blond ă sexy. Ochii albaşt ri sclipir ă când tras e la loc per d e a u a duşului. Şi din du ş se auzi sune t ul unui fluier a t vesel. Şi lui Hope îi veni s ă fluier e o melodie. Ascult ă vânt ul şuier â n d şi sper ă c ă vor trec e zile pân ă când va reuşi el s ă plece. Îşi aminti ceva. Ah, am vrut s ă te între b, eşti rănit pe undev a? Nu am văzut deloc sâng e azi- noap t e, dar unifor m a ta este rupt ă şi are sâng e pe ea, sau cel puţin aşa cred eu, c ă e sâng e. Trecur ă câteva secunde pân ă sosi răspunsul. Nu, nu sunt rănit. Nu ştiu desp r e ce pete vorbeşti. Şi îţi lipseşt e pistolul, cu toc cu tot. Ţi- amint eşti ce s-a întâ m pl a t cu ele? Din nou o pauz ă, apoi Price vorbi, părâ n d, dup ă sune t, că avea faţa întoa r s ă în sus, spre du ş. Prob a bil c ă le- am lăsat în Blazer. Dar de ce să- ţi fi scos centur a pistolului? Al naibii s ă fiu dac ă ştiu. Ah ai cumva vreo arm ă pe aici? Alta, pe lâng ă puşc a pe care am văzut- o asea r ă, vrea u s ă spun. Un pistol. Unde îl tii?

158 În noptier ă. De ce? S-ar putea ca eu s ă nu fiu singurul care să m ă fi pierdut în viscol şi s ă caut adăpost. Puţin ă prud e n ţă nu stric ă. Când coborî, era proas p ăt băr bi e ri t, cu aparatul de ras al tatălui ei şi arăta alert şi plin de via ţă, în treni n g ul oferit de ea. Găsise totu şi în cealalt ă debara bluza supradim e nsionat ă, care i se potrive a la perfecţi e. Suficien t de larg ă s ă fie confort a bil ă. În mod obişn uit ar fi mânc a t num ai cere al e, dar cu el acolo făcu un mic dejun cu ou ă şi şunc ă. El veni în spat el e ei, în timp ce se afla la sob ă, întorcând şunca cu furculiţa şi îşi petrecu mâinile pe dup ă talia ei. O săru t ă în cre şt e t, apoi îşi odihni bărbia acolo. Nu ştiu ce miroase mai bine, cafeaua, şunca sau tu. Ei, sunt impresionat ă. Chiar trebuie s ă miros bine, dac ă m ă pui pe acelaşi nivel cu şunc a şi cafeaua. Îl simţi zâmbind, bărbia mişcându- i-se pe creşt e t u l capului ei. Tonul lui era şi glum e ţ şi serios, senzu al şi o cuprin s e un val de căldu r ă care nu avea nicio legătur ă cu stânjene ala. Se lăs ă pe spate, pe el, cu genunchii slabi. Îi simţea 5

159 o umflăt u r ă serioa s ă în pant alo ni şi îşi frec ă fund ul de ea. Cred c-ar treb ui s ă ne întoa r c e m înapoi în pat. De dat a acea s t a, nici urm ă de glum ă în vocea lui. Acum? Acum. Întins e mân a pe lâng ă ea şi stins e ochiul plitei. Zece minut e mai târziu era goal ă. Făr ă suflu, tremurând pe culmea orgasmului. Coapsele ei erau petrecute peste umerii lui şi el o conducea, cu limba, spre totala nebunie. Încerc ă să- l împing ă ca s ă se ridice pest e ea, dar el îi imobiliz ă încheie t u r il e mâinilor de pat şi- şi continu ă treaba. Capitul ă, cu coapsele ridicate, trup ul convulsion â n d u- se în împlinir e. Doar când se linişti, se sui peste ea, strecurâ n d u- şi erec ţia în ea cu o lovitur ă uşoa r ă car e îl împins e de tot înăuntr u. Hope inspir ă adâ n c, pent r u c ă uitas e deja cât de total o umple a el. Price încep u o mişca r e blân d ă înaint e- înapoi, apucând- o de umeri, urm ărindu- i faţa. În ea se lupta u vinovăţ ia şi onestit a t e a înnăscut ă. Eu nu iau pilula, izbucni ea, ştiind c ă lipsa ei de prot e cţi e nu era chiar cel mai potrivit lucru de spus, acu m.

160 El nu se opri. Nici eu nu am preze r v a tiv. M- a ş pute a opri, dar asta ar fi ca şi cum ai închide uşa grajd ul ui dup ă ce ai scos calul din el, nu? Dup ă ace e a, cât timp se afla ea în baie, el se îmbrăc ă la loc şi îi strig ă: Eu cobor, s ă dau din nou dru m ul la micul dejun. Vin şi eu într- un minut. Încep e a se simţe a incre di bil de slab ă şi de uşur a t ă. Se uit ă în oglind ă la faţa ei, la ochii ei cafenii, uria şi. O să fie însărcinat ă. Ştia asta, simţea asta. Perspectiva o terifie şi o înnebuni totodat ă de bucurie. De acum înainte, viaţa ei se va schimba. Ieşi din baie şi- şi strânse hainele împr ăş tiate, trăg â n d u- le din nou pe ea. Dup ă o via ţă de pruden ţă şi de comporta m e n t atent, a- şi asuma în mod deliberat un asemenea risc era ca şi cum s-ar fi urca t la bord ul unei navet e spa ţial e făr ă antrena m e n t ul necesar. Price spusese c ă puţin ă pruden ţă nu strica, dar uneo ri nu strica şi s ă fii puţin nep ăs ăt o r. Şi oricu m, ea făcea ast a în mod delibe r a t, nu cu pruden ţă. Una dintr e şoset e sfârşis e între pat şi noptie r ă. Se aplec ă în genu n c hi s ă o scoat ă şi pent r u că tot era acolo, pent r u c ă tocm ai îşi amintis e ce- i spusese Price, deschise sertarul noptierei s ă se asigu r e c ă pistolul era la locul lui.

161 Nu era. Se ridic ă încet, uitân d u- se la sert a r ul gol. Ştia c ă pistolul fuses e acolo. Când pleca s e tat ăl ei, îl verificase s ă se asigure c ă era încărcat şi-l puse s e înapoi în noptie r ă. Trăind într- un loc atât de pustiu, unde autoap ăr a r e a era necesar ă uneo ri, învăţ a s e cum s ă folose a s c ă arm a. Idaho avea mai mult decâ t part e a lui de via ţă sălba tic ă, atât anim alie r ă cât şi uma n ă. Asprim e a mun ţilor, izolarea, păreau s ă fie ca un magnet pentru grupuri ciudate, de la neo- nazişti la trafican ţi de drog u ri. Pute a s ă dea pest e un urs sau o pum ă, dar cel mai îngrijor a t ă era s ă nu dea pest e un prăd ător uman. Pistolul fuses e acolo şi acu m nu mai era. Price o întrebase unde îl ţinea, nu c ă i-ar fi fost greu să- l găseasc ă. Dar de ce nu- i spusese simplu c ă îl vroia la îndemân ă? Era poliţist; înţelegea c ă se simţea mai confortabil înarmat decât neînar m a t, mai ales când nu se afla pe dom e ni ul lui. Coborî gânditoare. El stătea la sob ă, ocupând u- se de şunc ă. Price, mi- ai luat cumv a pistolul? El îi arun c ă o privire rapid ă, evalu â n d- o şi se întoarse la şunca lui. Da. De ce nu mi-ai spus c ă mi-l iei? Nu am vrut s ă te îngrijor ez. De ce s ă m ă fi îngrijorat?

162 De alţi oam e ni desp r e care ţi-am spus c ă ar putea apărea aici. Eu nu am fost îngrijor a t ă, dar se par e c ă tu eşti, spuse ea apăsat. Mese ri a mea este să- mi fac griji. M ă simt mult mai confor t a bil înar m a t. O s ă pun pistolul înapoi, dac ă ast a te supăr ă. Hope se uit ă în jur. Nu văzu arm a pe bufet. Unde este? La brâu. Se simţe a neliniştit ă, dar nu ştia de ce. Şi ea se gândise c ă el s-ar simţi mai bine înarmat, ceea ce îi şi confirmase. Era doar pentru o clip ă, expr e si a lui fuses e dur ă. Dista n t ă. Asta poat e pentru c ă lucra în poliţie şi vedea atâtea lucruri pe care un om obişnuit nici nu s-ar gân di vreod a t ă c ă le- ar pute a vede a, de acee a se aşte p t a el la ce era mai rău. Dar o clip ă, doar o clip ă, păr u s e la fel de periculos ca orica r e dintr e ticălo şii cu care avea de a face. Fuse s e pân ă atun ci atât de degaj a t şi de accesibil, încât aces t contrast o zdruncin ă. Îşi alun g ă star e a de nelinişt e şi nu mai spus e nimic desp r e pistol. În timp ul mesei, într e b ă: În ce district lucr ezi? În aces t a. Dar nu am mai fost de mult pe aici. Cum am spus, ştiam c ă exist ă locul ăsta, dar nu am avut timp s ă urc şi s ă v ă cunos c, pe tine şi

163 pe tatăl tău şi pe Tinker b ell, fireşt e. Câinel e care stăt e a întins pe jos, într e scau n el e lor, în evidenta speran ţă de a- şi dubla şansele de a prind e câte o bucăţ ic ă răt ăcit ă, îşi ciuli urechile auzindu- şi numele. Restu rile de la mas ă nu sunt bune pent r u tine, îi spus e Hope. În plus, tu ai mânc a t deja. Tink nu păru descurajat şi Price râse. De când lucrezi în poliţie? De unsprezec e ani. Înainte am lucrat în Boise, spus e el amuz a t. Pent r u ştiin ţă, am treizeci şi patr u de ani, sunt divorţa t de opt ani, sunt cunos c u t că- mi place s ă mai bea u câte o ber e, dou ă, savur e z ocazion al câte un trab u c, dar făr ă s ă fiu un fumăt o r înrăit. Nu mer g la nicio biseric ă, dar cred în Dumnezeu. Hope îşi lăs ă furculiţa jos. Simţe a cum se înroşe şte. Nu eram Ba da, erai şi nu te cond a m n pent r u asta. Când o femeie îi per mit e unui băr b a t s ă facă dragoste cu ea, are dreptul s ă se asigure în ce- l priveşt e, s ă afle orice detaliu, pân ă la mări m e a pe care o poar t ă la chiloţii lui Fruit of the Looms. Jockeys, îl corec t ă ea înroşin d u- se şi mai tare. El ridic ă din ume ri. Eu m ă uit doar la mărime, nu la marc ă.

164 Amuzamentul i se transform ă în zâmbet. Încet e a z ă s ă mai roşe şti. Deci te- ai uitat la marc a chiloţilor mei; şi eu m- am uitat la chiloţeii tăi în dimine a ţa asta, nu? Pariez îns ă c ă tu doar mi i-ai întins pe ai mei pe balust r a d ă, la usca t, făr ă să- i adulm e ci, aşa cum am făcut eu cu ai tăi. Îi adulmecase, inspirând exager at de profund, dân d u- şi ochii pest e cap, simulâ n d extaz ul, făcân d- o s ă râd ă, înaint e de a- i fi arun c a t pest e umăr. Tu adulmecai totul, morm ăi ea. Oare? Poat e c ă era m excitat. Ia zi, cât de tare era instrumentul meu? Era el tar e înaint e de a fi urca t noi sus, deci nu poţi folosi acest argument. Mi se întăris e când m- am gân dit să- ţi adulmec desuurile. Ea începu s ă râd ă, bucurându- se de umorul lui. Începea s ă suspecteze c ă a se certa cu el ar fi ca şi cum ar vrea s ă prind ă fumul cu mân a. Dar s ă ştii, eu chiar am un obicei prost, spus e el. Ah? Sunt dependent de controalele la distan ţă. Tu şi cam vreo sut ă de milioan e de oam e ni, în Americ a. Noi put e m prind e aici un post unul şi când tat a se uit ă la televizor, st ă cu telecomanda în mân ă. Eu nu cred c ă sunt chiar atât de rău.

165 Price zâmbi şi se întins e spre mân a ei. Deci, Hope Bradshaw, când situa ţia va reveni la nor m al, o s ă vrei s ă ieşim împr e u n ă undev a? Păi, nu ştiu. O întâlnir e, deci? Nu ştiu dacă sunt pregăti t ă pent r u aşa ceva. El chicoti şi dăd u s ă răsp u n d ă, dar o raz ă de soar e căzu pe mâinile lor. Uluiţi, se uitar ă amândoi la lumina razei, apoi afar ă, pe fereastr ă. Vântul încet a s e s ă sufle şi se vede a u petice de cer albastru. Fir- ar s ă fie. Credea m c ă viscolul o s ă dureze mai mult. Spun â n d ast a, se ridic ă şi se duse la fereastr ă s ă se uite afar ă. Şi eu, spus e Hope, deza m ăg i r e a fiind mai mar e decâ t ar fi vrut ea s ă arat e. Totuşi, o invitase s ă ias ă undeva. Vremea care îşi revene a înse m n a c ă el o s ă plece mai curâ n d decâ t anticip a s e ea, dar nu era ca şi cum nu l-ar mai vedea vreodat ă. Se duse şi ea la fere a s t r ă şi scoas e un oftat când văzu cantitatea de zăpad ă. Dumnezeule Mare! Terenul familiar era complet transformat, ascuns sub zăpada căzut ă, care păr e a s ă unifor miz ez e peisajul. Vântul strânsese omătul pân ă la nivelul ferestrei dinspre verand ă. Pare s ă fie de cel puţin un metru. Operatorii hotelului de schi or s ă fie încân t a ţi, doar c ă le va

166 trebui ceva plugurilor s ă cure ţe drumurile. Price se duse la u şă şi o desc hi s e şi răce al a aerului păru s ă aspire căldura din încăpere. Şi Price trâ n ti uşa la loc. Iisuse! Cred c ă sunt sub zero grad e. Nicio şans ă s ă se topeasc ă în curând. În mod ciuda t, vrem e a care se îmbu n ăt ăţ e a părea să- l nelinişteasc ă pe Price. De- a lungul zilei, Hope obse rv ă c ă de câteva ori se dus e s e de la o fere a s t r ă la alta, uitân d u- se afar ă, iar când făcea asta, stătea într- o parte a ferestrei. Ea era ocupat ă, pentru c ă fiind consemn a t ă în cas ă nu înse m n a c ă nu avea treb u ri de făcut, cum era spălat ul rufelor, deşi făr ă cure n t elect ric îi era de dou ă ori mai gre u şi dur a de dou ă ori mai mult. Price o ajut ă s ă stoa r c ă rufele pe car e le spălas e ea de mân ă, apoi supor t ă cu suficien t stoicism frigul ca s ă mai aduc ă lemn e de foc, în timp ce ea atâr n a rufele pe balust r a d ă, la usca t. Îi verific ă uniforma, luându- i căma şa şi pipăind- o la cusăt u ri, ultim el e car e se usca u. O să- i mai trebuiasc ă o or ă, îşi spuse ea, indiferent cât de fierbinte o s ă întreţin ă Price focul. Temperatura la etaj treb ui a s ă fie apro a p e de treizeci şi dou ă de gra d e, încep u s ă întind ă la loc căm a şa pe balustrad ă, când atenţia îi fu atras ă de etichet ă. Dimen si u n e a căm ăş ii era de treizeci şi nou ă. Ciuda t. Ş tia c ă Price era mai mar e ca atât. De

167 fapt, căm aşa fuses e strâ m t ă pe el; îşi aminti cât de tension aţi era u nast u rii, asea r ă. Sigur, purt a un maieu termic pe dedesubt, care făcea ca unifor m a s ă par ă mai str â m t ă decâ t era. Dar dac ă ea i-ar fi cump ăr a t o căma şă lui Price, nu s- ar fi uitat la ceva mai mic de pat r uz e ci şi unu. Price intr ă cu braţul plin de lemn e, pe care le aşez ă lâng ă şemineu. M ă duc s ă cur ăţ scar a, îi strig ă el. Asta mai poat e aşte p t a pân ă când se mai încălze şte vremea. Acum c ă nu bate vântul, este suportabil câtev a minut e, mai mult nici nu- mi treb ui e. Îşi închis e nast u rii de la scur t a lui gre a şi ieşi. Bine măca r că- şi puse s e nişte măn u şi de- ale tatălui ei, pent r u munci grele, iar dac ă ghet el e nu i se usca s e r ă comple t, avea trei per e c hi de şoset e, în picioar e. Tink ieşi cu el, fericit că- şi pute a face treb u ril e afar ă şi nu pe o buca t ă de cârp ă. Cu vrem e a tot mai bun ă, poat e c ă o s ă prind ă ceva la radio, acu m. Cobor â n d, îl porni; muzica umplu aer ul, o uşur a r e bineve nit ă dup ă bâzâit ul acela şi ascult ă cânt e c ul, în timp ce scot e a tocăni ţa din carn e de vac ă din frigide r, s ă o încălzeasc ă pentru masa de prânz. Fireşt e, star e a vremii era prim a ştire şi cum se termin ă cântecul, spicherul începu s ă înşire lista împrejurimilor. Drumul ei era impracticabil, auzi

168 ea anunţul, iar departamentul de desz ăpezire estim a c ă va fi nevoie de cel puţin trei zile pentru curăţ area tuturor drumurilor din district. Serviciul poştal funcţiona fragmentat, dar echipele de deszăpezire lucrau din greu pentru restaurarea lui. În continuare, spicherul anun ţă : În timp ul furtu nii, un autob u z car e transporta şase prizonieri a derapat şi a ieşit din dru m, pe County Road 12. Trei oam e ni au fost ucişi, inclusiv dou ă ajutoa r e de şerif. Cinci prizonie ri au evad a t; doi au fost prin şi, dar trei se mai afl ă înc ă în libert a t e. Nu se ştie dac ă au supr avi eţui t viscolului. Fiţi aten ţi la str ăi nii pe care- i vedeţi în zon ă. Deoarece unul dintre prizonie ri este desc ris ca fiind foart e periculos. Hope încre m e n i. I se făcu rău. County Road 12 era la doar câtev a mile de ea. Se întoa r s e şi închis e radioul, vocea spich e r ul ui zgâriind u- i dintr- o dat ă nervii. Trebui a s ă se gând e a s c ă. Din nefericir e, la ceea ce se gândea ea era aproape prea înspăimânt ător ca s ă insiste. Căm aşa lui Price era pre a mic ă pent r u el. Nu avea portofel. Îl aruncase, dar acum era sigur ă c ă pat a de pe pant alo nii lui era de sâng e iar el nu avea o ran ă care să- i core s p u n d ă. Avea vânăt ăi la încheie t u r i de la cătu şe? Şi nu avea arm ă.

169 Dar acu m, avea. Pe a ei. 6 Dar mai avea puşc a. Hope lăs ă tocăni ţa pe bufet şi se duse în dor mito r ul tatăl ui ei. Luă puşc a din rast el, răsuflâ n d uşur a t ă când greutatea ei liniştitoare i se instala în mâini. Deşi o încărcase abia în seara trecut ă, lecţia verific ă întotdeauna arma îi intrase bine în sânge, încât deschise percutorul şi se uit ă la magazia goal ă. I-o descărcase el. Căut ă repede gloanţele; precis le ascunsese pe undev a. Erau prea grele ca s ă le car e cu el pest e tot şi oricu m nu avea buzun a r e la pant alo ni. Dar pân ă s ă mai apuc e s ă se uite şi în alte locuri, auzi deschizându- se uşa şi se îndrept ă, atent ă. Dumnezeule, ce trebuia s ă fac ă? Trei prizonie ri se mai aflau înc ă în libert a t e, dar unul dintr e ei era consid e r a t extr e m de periculos. Avea şans a de doi la unu ca nu el să fie cel periculos. Dar îi luase pistolul şi-i desc ărcase puşca de fiecar e dat ă, făr ă să- i spun ă. Era clar că unifor m a o scose s e de pe unul dintr e poliţi ştii morţi. La naiba, de ce nu- i prevenise spicherul pe oameni c ă unul dintre deţinu ţii evada ţi era îmbrăc a t în unifor m ă de poliţist? Price era pre a intelige n t ca s ă fac ă pâr n ai e

170 pent r u un delict de dou ă par al e şi dac ă totu şi i s- ar fi întâmplat asta, nu şi-ar fi crescut singur pedeapsa, printr- o evadar e. Un delincvent obişn uit era, în gen e r a l, un om prost. Ori Price nu era câtuşi de puţin un prost. Bazându- se pe observaţiile făcute de ea în curs ul dimineţii, îşi spus e c ă tocm ai i se confirmase neşansa de a fi rămas înzăpezit ă împr e u n ă cu un evad a t extr e m de periculos. Ce pute a înse m n a extr e m de periculos altcev a decât c ă era un criminal? Un delincvent oarecare nu era etich e t a t astfel, dac ă fura televizor ul cuiva. Hope? o strig ă el. Hope puse rep e d e puşc a la loc în rast el, încerc â n d s ă par ă cât mai calm ă. Sunt la tat a în cam e r ă, îi ara nj ez lucru rile, răspunse ea. Deschise şi închise un sertar pentru efect sonor, apoi îşi lipi un zâmb e t pe fa ţă şi se duse la u şă. Ai îngheţat? Suficient, spuse el scoţându- şi haina şi atârnâ n d- o. Tink îşi scutur ă de pe el cinci kilogr a m e de zăpa d ă, apoi veni sărind spre Hope ca s ă o salute, dup ă îndelungata lui absen ţă de zece minut e. Îl cert ă din automatism pentru c ă udase din nou duşume a u a, deşi rat ă efectul, aplecându- se să- l mângâie. Se duse dup ă mătur ă şi mop,

171 sperând c ă expresia ei nu o va trăda. Îşi simţea faţa încordat ă de tensiune; orice zâmbet pe care- l încerca, arăta probabil ca o grimas ă. Ce pute a face? Ce opţiuni avea? Pe mom e n t nu era în pericol, nu cred e a ast a. Price nu ştia c ă ascult a s e radioul, aşa c ă nu se simţe a ame ni nţa t ă. Nu avea motive s ă o ucid ă; ea îi asigura mâncare, adăpost şi sex. Păli. Nu pute a supo r t a s ă mai fie atins ă de el. Pur şi simplu nu put e a. Îl auzi în bucăt ăr i e, luân d u- şi şi încălzind u- şi o can ă cu cafea. Începur ă să- i tremure mâinile. Ah, Dumnezeule, cât suferise gândindu- se c ă el o să plece. Nicioda t ă nu fuses e atât de atra s ă de un bărbat, nici măcar de Dylan. Îl încălzise cu trupul ei, îi salvas e viaţa; într- un fel primitiv, prim a r, era al ei acum. În doar douăsprezece scurte ore, el devenis e cent r ul gân di rii şi emoţiilor ei, iar dac ă nu îndrăzne a înc ă s ă numeasc ă asta dragoste, era doar din efortul de autoprotejare pre a târziu. O part e din ea fuses e sfâşiat ă şi nu ştia dac ă va pute a supr avie ţui aces t ei agonii. Ar putea Doamne, Dumnezeule ar putea chiar să- i poart e copilul. Râses e cu ea, glumis e cu ea, făcus e dra go s t e cu ea. Fuse s e atât de tand r u şi de ate n t fa ţă de ea încât nici acu m nu pute a desc ri e ast a altfel decât c ă făcuser ă cu adevărat dragoste. Sigur, Ted Bundy fuses e şi el un băr b a t extre m de

172 atrăg ăt o r, doar c ă avea prost ul obicei de a viola şi a ucide femei. Hope se consid e r a s e întotdeauna un foarte bun judec ător al caracterelor şi tot ce îi arătas e Price pân ă acum spunea despre el c ă era o persoan ă decent ă, plăcut ă, genul de bărbat care s ă antreneze echip el e din Liga mic ă şi car e s ă dans ez e un jalnic doi paşi. Îi preze n t a s e chiar, într- un mod amuzant, starea lui civil ă şi o invitase la o întâlnir e undev a, ca şi cum ar fi urm a t s ă se afle mult ă vrem e în pre aj m a ei, s ă fac ă part e din viaţa ei. Ori juca el tar e, ori era compl e t delira n t. Îşi aminti clipa în care brusc, expr e si a lui se schimbase complet în ceva dur şi înfrico şă tor şi ştiu c ă nu delira. Era periculos. Trebuia să- l predea. Ştia asta, accepta necesitatea, dar durerea era atât de mare încât aproape c ă gemu cu glas tare. Întotdeauna se întrebase de ce îşi ajutau femeile bărba ţii sau iubiţii s ă eludeze legea, iar acum înţelegea; gândul la Price în puşc ărie pentru aproape tot restul vieţii, riscând poate chiar pedeapsa capit al ă, era devas t a t o r. Şi totuşi nu va reu şi să trăias c ă cu ea însăş i dac ă nu făcea nimic şi altcinev a ar muri din cauz ă c ă ea l-a lăsat să plece. Poate c ă se înşela. Poat e c ă ajuns e s e la cea mai

173 absu r d ă concluzie din viaţa ei. Spich e r u l nu spusese c ă toţ i poliţi ştii din autob u z muris e r ă, ci doar doi dintr e ei. Pe de alt ă part e, nici nu spus e s e c ă unul dintr e poliţi şti era dat lips ă, cee a ce cu sigur a n ţă s-ar fi anun ţa t, dac ă ar fi fost aşa. Şi acu m ea se agăţ a de un fir de a ţă şi ştia ast a. Unifor m a car e se usca pe balust r a d ă era pre a mic ă pent r u Price şi nu exist a nicio explicaţie logic ă să- şi fi schim b a t prop ri a unifor m ă cu alta care nu i se potrive a. Price era unul dintr e prizonie rii evad a ţi, nu un poliţist. Trebui a s ă fie aten t ă s ă nu se trăd e z e c ă auzise despre accidentul autobuzului. Nu trebuia să- şi fac ă griji pent r u orice ar fi apăr u t la televizor, cât ă vreme nu reporne a curentul şi prima oar ă când se va duce la baie, va scoat e bat e riile radioului şi le va ascunde. Şi va trebui s ă verifice periodic telefon ul, s ă vad ă dac ă s-au refăc u t legăturile şi s ă aştepte ocazia s ă sune la poliţie. Dac ă va reuşi să- şi păstreze stăpânire a de sine, totul va fi în regul ă. Hope? Tresări, cu inima bătându- i repede, în panic ă. Price stăt e a în u şă, privind- o inten s. Se foi cu mătur a şi mopul şi aproape c ă le scăp ă din mân ă. M-ai speriat!

174 Văd. Price se apro pi e calm şi i le lu ă din mâini. Hope făcu un involun t a r pas înapoi, luptându- se cu o senza ţie de sufocare. Price i se părea şi mai mare în spăl ătoria mic ă, blocând total uşa cu ume rii lui. Când făcea u dra go s t e, mărimea şi forţa lui îi făcuser ă plăcere, dar acum era copleşit ă la gân d ul totalei ei neajuto r ăr i, într- o event u a l ă lupt ă fizic ă cu el. Nu c ă s-ar fi gân dit la idee a de a se lupta cu el şi de a- l supu n e. Dar treb ui a s ă fie pre g ăti t ă s ă se lupt e cu el, indiferent cum, dac ă va fi necesar. S ă fug ă ar fi cel mai deşt e p t lucru, dac ă ar avea ocazia asta. Ce s-a întâmplat? o întreb ă el. Expresia lui era indes cifr a bil ă şi nu o scăp a din ochi. Stăt e a în faţa ei şi nu avea cum s ă tre a c ă de el, nu, în spaţiul minuscul al spăl ătoriei. Arăţ i speriat ă de moarte. Gândin d u- se cum treb ui a s ă arat e, Hope ştiu că nu putea nega asta; ar fi înţeles c ă îl minţea. Sunt, mărturisi ea, cu voce tremurând ă. Nu ştia ce o să- i spun ă, pân ă când cuvint el e i se rostog olir ă singu r e afar ă din gur ă. Vreau s ă spun c ă sunt văduv ă de cinci ani şi nu am abia te- am întâlnit pe tine şi noi eu ah, la naiba, spuse ea neajutorat ă, bâlbâindu- şi sfârşit ul vorbelo r. Faţa lui se relax ă şi un zâm b e t vag îi arcui gura. Cu alte cuvint e, tocm ai ai avut unul dintr e

175 acele momente în care realitatea te muşc ă de fund, când priveşti în jur şi totul te izbeşt e dintr- o dat ă şi te gânde şti, fir-ar s ă fie, ce naiba m- a apucat? Ea reuşi s ă încuviinţez e din cap. Cam aşa ceva, spus e înghiţind gre u. Bine, haide s ă vede m. Eşti blocat ă singu r ă în viscol şi un străin apro a p e mort se prăb u şe şt e în faţa uşii tale, tu îi salvezi viaţa şi cu toat e c ă nu ai mai avut un ama n t de cinci ani, nu se ştie cum el sfârşe şt e deas u p r a ta, cea mai mar e part e din noapte. Îmi dau seama cât de deconcertant poate s ă fie totul. Mai ales c ă nu ai folosit niciun fel de control şi ai putea rămâne însărcinat ă. Hope avu senzaţia c ă tot sângele i se scursese din fa ţă. Ah, drag a mea. Price puse uşor măt u r a şi mopul deoparte şi o cuprinse în bra ţe, mâinile lui mari frecând- o în sus şi în jos. Ce s-a întâmplat, te- ai uitat pe calendar şi ai descoperit c ă mai curând ai rămas, decât nu ai rămas însărcinat ă? Ah, Doamne, îşi spuse c ă ar putea leşina la ating e r e a lui, spaim a şi dorinţa fiind atât de intense încât nu mai putea suporta. Cum putea fi atât de tand r u, liniştin d- o, când era un crimin al, un deţinut evadat? Şi cum putea ca senza ţia trupului lui puternic lipit de al ei s ă i se par ă atât de firea s c ă? Vroia s ă fie în star e să- şi pun ă capul

176 pe umăr ul lui şi s ă uite de rest ul lumii. Doar să stea cu el aici, în munţii aceşti a înde p ăr t a ţi, unde nimic nu- i pute a ating e. Hope? Îi ridic ă faţa, s ă o poat ă vede a mai bine. Hope gâfâi dup ă aer, pent r u c ă simţe a c ă nu are suficien t oxigen. Momentul greşit este acum, izbucni ea. Price inspir ă şi el adâ n c, ca şi cum realita t e a tocmai l-ar fi muşcat şi pe el de fund. Chiar aşa? Întoc m ai. Vocea ei era mai relaxa t ă şi îi era recunoscătoare. Culmea ascuţit ă a panicii se esto m p a. Decises e deja c ă nu se afla într- un pericol imedia t, deci nu treb ui a decâ t s ă se calm ez e, în loc s ă tres a r ă de fieca r e dat ă când el se apro pi a de ea. Asta l-ar face în mod clar bănuito r, avân d în vede r e cât de dornic ă fuses e s ă fac ă dra go s t e cu el. Avuses e noroc că înţele g e r e a lui îi oferis e un motiv plauzibil pent r u star e a ei de spirit, dar în acela şi timp nu treb ui a s ă uite cât de pers pic a c e era el. Dac ă ar şti c ă ascult a s e la radio, nu i-ar treb ui mai mult de cinci secu n d e ca s ă pun ă totul cap la coad ă şi s ă ştie c ă îl bănuia. Price răsufl ă pute r ni c. În regul ă. Mai devreme, când mi-ai spus că nu eşti pe pilul ă, nu pre a mi- am dat sea m a. Deci ce ai de gân d s ă faci? S ă încet ezi s ă mai rişti, sau

177 s ă riscăm în continuare? Brusc, imposibil, îl simţi c ă tre m u r ă. Iisuse, spuse el cu voce tremur ăto a r e, întotdeauna am fost al naibii de atent. A încep u t şi pe tine s ă te muşt e de fund realitatea? întreb ă încet Hope, la pieptul lui. M ă muşc ă, pe naiba. Fund ul meu e plin de gheare. Nebunia este c ă Hope îmi place ideea. Şi îl simţi din nou tremurând. Ah, Doamne. În dispera r e, Hope îşi apăs ă faţa de piept ul lui. Nu pute a fi un uciga ş, pur şi simplu nu put e a fi şi s ă se poar t e atât de dulce cu ea, şi s ă tre m u r e la gân d ul c ă va fi tat ă. Probabil c ă avea o personalitate dedublat ă, fiind atât omul pe care- l ştia ea, cât şi omul car e se temea c ă ar putea fi. Este alegerea ta, spuse el. Era excitat. Putea simţi umflătura tare a erecţi ei lui. Spun â n d c ă posibilitat e a sarcinii nu îl speriase, se excitase, exact aşa cum simţise şi ea înainte, ştiind c ă făceau dragoste făr ă protecţie. Iar trupul ei era deja atât de acordat cu al lui, atât de receptiv la sexualitate a lui, încât simţi cum se strâ n g e în interior, de prop ri a ei dorin ţă. Era şocat ă, dar nep u ti n cio a s ă să- şi înfrâ n e z e dorinţa. Tot ce put e a face era s ă refuze să- i satisfac ă dorinţa. Gura îi era usca t ă de tensiu n e şi încer c ă să- şi provoace salivarea.

178 Ar ar treb ui s ă fim atenţi, reuşi ea să spun ă, recunosc ătoare c ă îi lăsase ei decizia. Chiar dac ă era unul dintr e ceilalţi deţinu ţi evad aţi şi nu cel consid e r a t atât de periculos, ar fi criminal de iresponsabil din partea ei să contin u e s ă se culce cu el. Fuse s e deja suficien t de irespo n s a b il ă. Pute a trăi cu ce făcus e deja, dar asta nu putea continua. Price îi dăd u dru m ul. Fata lui era tension a t ă. În regul ă. Cheam ă- m ă când e gata masa. Mă duc s ă mai dau la zăpa d ă. Hope răm a s e locului pân ă când auzi uşa trântindu- se în urma lui; apoi îşi acoperi faţa cu mâinile şi se lăs ă pe maşin a de spălat vase. Te rog, te rog, se rug ă ea, f ă s ă se rest a bile a s c ă mai rep e d e circuit ul telefonic. Nu ştia dac ă mai putea suporta înc ă o or ă ca aceasta, darmite zile. Vroia s ă plân g ă. Vroia s ă urle. Vroia să- l înşface şi să- l trânteasc ă de perete şi s ă ţipe la el c ă fuses e atât de prost s ă se vâre în necaz u ri, în prim ul rând. Dar mai ales, vroia ca nimic din toat e acest e a s ă nu fie adevăr a t e. Vroia s ă se fi înşelat cu desăv â r şi r e, în toat e concluziile la care ajunsese, îl vroia pe Price. 7 În timp ce friptu r a se încălze a la microu n d e, Hope scoas e bat e riile din radiou şi le ascu n s e

179 într- una din tigăile ei cu cap a c. Verifică telefon ul, dar nu fu surp ri n s ă când nu auzi tonul. Vântul încet a s e doar cu câteva ceas u ri înaint e, deci echip el e de interv e n ţii nu avea u cum să ajung ă în zona ei. Ele treb ui a u s ă lucrez e în urma echipelor de deszăpezire. Accidentul autobuzului, îşi spuse ea, trebuie să fi avut loc înaint e ca vrem e a s ă se fi înrău t ăţ i t foart e mult, altfel nime ni nu ar fi ştiut de el. Autorităţ ile avus e s e r ă timp s ă ajung ă la faţa locului şi s ă confir m e moa r t e a celor doi poliţi şti şi s ă îi prind ă pe doi dintr e deţinu ţii evad a ţi. Dac ă nu ar fi încep u t viforniţa, prob a bil c ă Price nu le-ar fi scăpat. La radio se spusese că accide n t ul avuse s e loc în timpul furtu nii, dar nu întotdeauna ce se relata era scrupulos de exact şi desfăşurarea evenimentelor nu conta cu adevărat. Microu n d e l e ţâr âir ă. Hope se uit ă la toc ăni ţă, apoi le mai prog r a m ă pent r u alte dou ă minut e. Auzea loviturile de lopat ă pe duşu m e a u a vera n d e i, dar Price lucra într- o zon ă care nu se vedea prin fereastr ă. Dac ă ea put e a auzi lopat a, putu s e şi el auzi radioul, mai devreme? Transpiraţia îi erupse pe frunte şi se lăs ă moale pe un scau n. S ă fie un actor chiar atât de bun? Asta o înnebunea. Singura modalitate de a reuşi s ă depăş e asc ă situaţia era s ă înceteze să

180 mai fac ă presupuneri. Nu conta dac ă Price era un asasin sau un delincve n t obişn uit, oricu m ea trebuia să- l predea. Nu se putea chinui singur ă, întrebându- se ce ştia el sau ce bănuia el, ea trebuia s ă procedeze cât mai înţelept cu putin ţă. Se gân di din nou la puşc ă şi se ridic ă rep e d e, ducându- se în dormitorul tatălui ei ca s ă caute mai insistent gloanţele. Nu- şi putea permite să iroseasc ă aceste preţioase minute de singur ăt a t e. Cutia cu gloanţe nu era în niciun ul din sert a r e l e biroului. Hope se uit ă prin cam e r ă, sperând c ă instinctul o va îndruma spre locul cel mai probabil în care puteau fi ascunse sau i-l va spun e pe cel mai puţin prob a bil. Dar cam e r a era o camer ă obişnuit ă, făr ă panouri secrete ori sert a r e ascu n s e, sau orice altceva de aces t gen. Se duse la pat şi- şi plimb ă mâinile pe sub per n e şi salte a, dar le scoas e din nou goale. Îşi forţa norocul dac ă mai rămânea aici, aşa că se rep ezi înapoi în bucăt ări e şi încep u s ă aşez e mas a. Tocm ai ter mi n a, când îl auzi pe Price scuturându- şi zăpada de pe ghete şi deschizând uşa. La naiba, e frig! spus e el dâr d âi n d, în timp ce- şi atâr n a haina în cuier şi se aşez a să- şi scoat ă ghet el e grele. Faţa lui era roşie de la ger. În ciuda frigului, transpirase muncind şi fruntea îi era acop e ri t ă de o crust ă de ghe a ţă care se

181 topi imediat la temperatura camerei, începând să i se preling ă pe la tâm pl e. Price îşi şterse umezeala cu mâneca şi apoi mai băg ă un buştean în şemineu, ţinându- şi mâinile în bătaia focului, frecâ n d u- şi- le repe d e ca să- şi repun ă sângele în circula ţie. În timp ce pune a pe mas ă un bol mar e cu tocăni ţă, Hope îi strig ă: Mai fac o cafe a, dac ă vrei. Altfel ai de ales într e lapte şi ap ă. Apa e perfect ă, spuse Price aşezându- se pe acelaşi scau n dinaint e. Tink, car e a doua oar ă nu mai fuses e lăsat afar ă cu Price, îşi păr ăsi locul de lâng ă foc şi veni s ă se aşez e lâng ă scau n ul lui. Cu o expr e si e plin ă de sper a n ţă, îşi lipi botul de coapsa lui Price. Price îngh e ţă în timp ce- şi pune a în bol, cu lingur a de servit, o mar e cantit a t e de toc ăni ţă. Se uit ă în jos la ochii aceia cafenii, plini de suflet şi-i arunc ă o privire rapid ă lui Hope. Mănânc cumva din bolul lui? Nu, el îţi cree a z ă doar un compl ex de vinovăţ ie. Şi reuşe şte. Are suficien t ă prac tic ă. Tink, vino aici. Hope bătu cu palm a în prop ri a ei coap s ă. Dar Tink o ignor ă, trăg â n d, în mod eviden t, concluzia că Price era mai uşor de impresionat. Price învârti puţin în bol, dar nu dus e lingu r a la

182 gur ă. Se uit ă în jos la Tink. Tink se uita la el. Price pus e înapoi lingu r a în bol. Pentru Dumnezeu, f ă ceva, bomb ăni el spre Hope. Tink, vino aici, repe t ă ea întinzâ n d u- se spre câinele încăp ăţ ân a t. Brusc, Tink se întoa r s e de la Price, cu urec hile ciulite, cu faţa spre uşa de la bucăt ăr i e. Nu lătr ă, dar fiecare muşchi îi tremura de concentrare. Price se ridic ă atât de repe d e de pe scau n încât Hope nici măca r nu avu timp s ă clipe a s c ă. Cu mân a stân g ă o tras e şi pe ea de pe scau n şi o întoarse în spatele lui, scoţându- şi totodat ă pistolul de la brâ u. Hope rămase paralizat ă o secund ă, o secund ă în care Price păre a s ă ascult e la fel de inten s ca şi Tink. Apoi îi puse o mân ă pe umăr şi o împinse spr e duşu m e a, lâng ă bufet ul cu vesel ă şi cu o mişca r e a mâinii îi făcu sem n s ă răm â n ă acolo. Făr ă s ă fac ă zgomo t, doar cu şoset el e în picioar e, se duse la fere a s t r ă, lipindu- şi spat el e de peretele din dreptul acesteia. Hope îl privi scoţându- şi capul spre marginea ferestrei, doar atât cât s ă poat ă vede a afar ă cu un singu r ochi. Se retr a s e imedia t, apoi, dup ă o clip ă, rep e t ă mişcarea, s ă mai arunce o privire. Din gâtlejul lui Tink se auzi un mâr âi t prelu n g. Price îi mai făcu un sem n cu mân a şi făr ă s ă se gân d e a s c ă, Hope se întins e şi tras e câinele mai

183 aproape de ea, petrecâ n d u- şi bra ţele în jurul lui, deşi nu ştia ce ar fi putu t face ca să- l împiedic e s ă latre. Să- l ţin ă de bot, poat e, doar c ă el era suficient de puternic ca s ă se elibereze, dac ă vroia. Ce făcea? se între b ă ea fren e tic. Dac ă afar ă era u poliţi şti? Era clar c ă nu l-au putu t urm ări pe Price prin viforni ţă, dar pute a u verifica toat e locurile în care şi-ar fi putut găsi el adăpost. Erau pe jos, sau folose a u snow m o bil e? Nu auzise zgomot ul distinct al moto a r el o r şi oricu m, frigul era cu sigur a n ţă pre a periculos pent r u oricine, s ă se aventureze atât de departe. Şi mai exist a u înc ă doi deţinu ţi evad a ţi; oare Price ar fi fost la fel de alar m a t dac ă unul sau amâ n d oi ar fi fost acu m afar ă? Văzus e el ceva? Poate c ă nu era altcev a decâ t un con de pin căzut, sau o veveri ţă avent u r â n d u- se afar ă din cuibul ei şi făcân d zăpa d a s ă cad ă de pe o creang ă de copac. Nu am verificat caba n el e, mor m ăi Price furios pe el. La naiba, nu am verificat caba n el e! Le- am încuiat ieri, spus e Hope cu voce joas ă. Încuieto rile nu înse a m n ă nimic. Price îşi înclin ă capul, ascult â n d, apoi îi făcu din nou sem n s ă nu se mişt e. Sub mâna ei, Tink tremura. Hope tremura şi ea, cu gând u ril e roind u- i în mint e. Dac ă cineva ar fi stat peste noapte într- una dintre cabane,

184 înse a m n ă c ă nu era un poliţist, pent r u c ă un poliţist şi-ar fi făcut deja apariţia la ea. Înseamn ă c ă era un alt evadat. Rugându- se s ă aibă dreptate, îşi strânse mâna în jurul botului câinelui, trăgându- l aproape de ea, şoptindu- i să o ierte. Tink încep u imediat s ă se lupte, s ă se elibereze. Ţine- l, îi spuse Price încet, îndrept â n d u- se spre uşa bucăt ăriei. Din locul ei de lâng ă bufet, Hope nu put e a vedea uşa, iar mâinile îi erau ocupate complet cu Tink. Uşa explod ă spre interio r, izbind u- se de per e t e. Hope ţip ă şi sări şi- l scăp ă pe Tink din mâini. El se smuls e de lâng ă ea, cu labele patinând pe duşumeaua de lemn, lansându- se spre intrusul nevăzut. Zgomot ul împuşc ăt u r ii a fost asurzito r. Hope se întins e instinc tiv la pode a, în contin u a r e incapabil ă s ă vad ă ce se petrece a, cu urechile sunâ n d u- i, miros ul ascuţit de cordit ă ars ă înţepându- i nările. O lovitur ă puternic ă în bucăt ărie fu urmat ă de zăng ănit de sticl ă spart ă. Urec hile i se limpezir ă suficien t ca s ă disting ă zgomotul sălbatic făcut de doi bărba ţi care se luptau, mârâiturile şi înjur ăturile şi izbiturile de pumni în came. La toate se adăugau lătr ăturile lui Tink şi Hope întrez ări o pal ă de blan ă aurie năpustindu- se şi ea în lupt ă.

185 Hope se ridic ă în picioa r e şi aler g ă dup ă puşc ă. Price ştia c ă puşc a nu era încăr c a t ă, dar cealalt ă perso a n ă nu ştia asta. Cu arm a gre a în mân ă, se rep ezi şi ea spr e bucăt ăr i e. În timp ce ocolea bufet el e, un trup greu se izbi de ea, doborând- o la pământ. Colţul ascuţit al unui bufet îi intr ă în umăr, amor ţi n d u- i braţul şi puşc a îi căzu din mân ă în timp ce ea se prăbu şe a greu pe spate. Strig ă de durere, furioas ă, înșf ăcând puşca şi chinuindu- se s ă se ridice într- un genunchi. Price şi străin ul se lupta u pe via ţă şi pe moarte, pe jumătate întinşi pe bufete. Fiecare dintr e ei avea un pistol şi fiecar e dintr e ei îşi avea mân a liber ă încleşt a t ă în jurul încheie t u r ii mâinii celuilalt, în lupt a lor pent r u a stăp â ni situaţi a. Se prăv ălir ă într- o part e, lovindu- se de setul ei de provizii şi trimiţâ n d u- l pe jos. Un nor de fain ă se împrăş tie în bucăt ărie, aşternându- se ca un văl de pudr ă, pe fiecar e supr af a ţă. Piciorul lui Price alune c ă pe fain ă şi îşi pier d u echilibr ul; străinul se întoarse, împingându- l pe Price într- o parte. În mişcare, degetele lui Price se desf ăcur ă de pe încheietura străinului, eliberând pistolul. Hope se pomeni mişcându- se, târându- se să- l înşfac e pe străi n de mân ă, dar se simţi par aliza t ă de groaz ă; totul era cu încetinito r ul şi ştiu c ă nu va ajunge acolo, înainte ca str ăinul să- şi îndrepte pistolul în jos şi s ă apes e pe trăg a ci.

186 Dar atunci se lans ă Tink, târându- se la pământ şi îşi înfipse dinţii în piciorul străinului. Străin ul url ă de dur e r e şi şoc şi cu celălalt picior îl izbi pe Tink în cap. Câinel e patin ă de- a lung ul pard o s elii, schelăl ăin d. Price se adu n ă şi se aru n c ă asup r a omului, impactul aruncând u- i pe amândoi în mas ă. Masa se răsturn ă, scaunele se rupser ă şi bucăţ i de carn e şi de cartofi şi de morcovi se împr ăş ti a r ă pe jos. Cei doi băr b a ţi ajuns e r ă şi ei tot acolo, cu Price deasupra. Capul celuilalt bărbat bubui puternic de duşumea, încrem e nind u- l o clip ă. Price profit ă rapid de avant aj, împing â n d u- şi cotul în plexul lui solar şi când omul încep u s ă se zbat ă dup ă aer, un pum n scur t, sălba tic, sub băr bie îi făcu dinţii să- i clăn ţă n e. Pân ă să- şi revin ă omul, Price îi îndes ă pistolul sub urec h e. Omul îngh e ţă. Arunc ă arm a, Clinton, spus e Price cu o voce foarte calm ă. Acu m, sau apăs pe trăg a ci. Clinton aru n c ă arm a. Price îşi întins e mân a stân g ă şi o tras e sub piciorul lui stân g. Vârân d u- şi prop ri ul pistol la brâ u, îl apuc ă pe Clinton cu amâ n d o u ă mâinile şi efectiv îl ridic ă în sus, întorcându- se şi trântindu- l înapoi jos, pe burt ă. Hope îl văzu pe Clinton întărin d u- şi mâinile şi făcu un pas înaint e, plimb â n d u- şi ţeava puştii pest e faţa lui. S ă nu cumva! îi spus e ea.

187 Încet, Clinton se relax ă. Price aru n c ă o privire spr e puşc ă, dar nu spus e nimic. Doar nu avea de gân d s ă se trăd ez e c ă era neîncărcat ă şi nici ea nu avea aceast ă inten ţie. Lasă- l s ă crea d ă c ă nu ştia. Price îi dus e lui Clinton braţel e la spat e, apoi îşi scoase pistolul de la brâu, înfundându- l în capul lui Clinton. Mişc ă- te un centimet ru şi- ţi zbor naibii creie rii. Hope, ai vreo sfoar ă? Dac ă nu, sunt bune şi nişte eşarfe. Am nişte eşarfe. Adu- le. Hope urc ă şi căut ă în sert a r e pân ă când găsi eşarfele. Genunchii îi tremurau şi inima îi bubuia în piept. Simţe a c ă i se face rău. Coborî tremurând, ţinându- se de balustrad ă. Cei doi păreau nemişca ţi, Clinton zăcând pe burt ă, cu Price căl ărin d u- l. În jurul lor, num ai mobil ă rupt ă şi mâncare împrăş tiat ă. Tink stătea în picioa r e, la capul lui Clinton, mâr âi n d, cu botul foarte aproape de faţa acestuia. Price lu ă una dintr e eşa rf e, o răsuci pe lungimea ei şi o înfăş ur ă în jurul încheieturilor lui Clinton. Strâ n s e tare şi o leg ă într- un nod solid. Îşi vârî apoi pistolul înc ă o dat ă la brâu, luă de sub gen u n c hi pistolul lui Clinton şi-l împins e spr e picioar e. Aplecâ n d u- se, îl înşfac ă pe Clinton de gulerul canadianei şi îl ridic ă în picioare, apoi

188 îl trân ti în singu r ul scau n care se mai afla în picioar e. Se aplec ă şi- i fix ă lui Clinton picioar el e de picioar el e scau n ul ui, folosind câte o eşarfa pentru fiecare. Lui Clinton îi căzu capul pe spat e. Respir a tare, cu un ochi umflat, închis, cu sâng el e preling â n d u- se pe la colţurile gurii. Se uit ă la Hope care era alb ă ca varul, str â n g â n d încă puşc a de care parc ă uitas e. Împuşc ă- l, cârâi Clinton. Pentru Dumnezeu, împuşc ă- l. Este un asasin evad a t. Eu sunt poliţist Mi- a luat unifor m a La naiba, împuşc ă- l pe ticălos! Frumoas ă încercare, Clinton, spuse Price, îndrept ându- se. Coni ţă, spun adevăr ul. Te rog, ascult ă- m ă, contin u ă Clinton. Cu o mişca r e blând ă, Price se întins e şi- i lu ă lui Hope puşc a din mâinile nervo a s e. Ea i-o dădu făr ă s ă protesteze, pentru c ă acum Clinton era legat fedele ş şi nu mai avea pe cine intimid a cu o arm ă descărcat ă. La dracu spuse Clinton, cu disperarea citind u- i-se în ochiul lui bun. Se lăs ă în scau n, continuând s ă respire tare. Hope se uita la el, luptând cu ame ţeala care punea stăpânire pe ea. Clinton era aproape la fel de înalt ca Price, dar nu la fel de mu şc hi ulos. Dup ă apr e ci e r e a ei şi dup ă ani de zile în care

189 ea îi cumpăr ase lui Dylan şi acum tatălui ei, toate hainel e Clinton ar pute a avea la căm a şă numărul treizeci şi nou ă. Price purt a şi el urm el e lupt ei. Pe obr az ul drept i se forma o umflătur ă, sprânce a n a dreapt ă avea sâng e înche g a t pe ea şi buzele îi era u spar t e în câteva locuri, îşi şter s e sâng el e de pe ochi şi se uit ă la Hope. Eşti bine? Da, spus e ea, deşi umăr ul o dur e a ca naiba acolo und e se lovise în colţul bufet ul ui şi înc ă nu era sigur ă c ă nu o s ă leşine. Nu arăţ i bine. Stai jos. Price se uit ă înjur, văzu un scau n între g şi îl ridic ă în picioa r e. Cu mân a pe umăr ul lui Hope, o apăs ă în jos pe scau n. Spus e scur t: Adrenalina. Întotdea u n a te simţi al naibii de slăbit dup ă ce a trecut spaima. Apoi i se adres ă lui Clinton. Ai intrat într- una dintre cabane, da? Ai făcut focul şi ai stat frum u şel la căldu r ă. Pe viscolul ăla, noi nu pute a m vede a fumul ieşind pe co ş. Totuşi, când vrem e a s-a limpezit a treb uit să stingi focul. Şi s-a făcut al naibii de frig, nu? Dar nu pute ai pleca mai depa r t e în mun ţi făr ă mânc a r e şi haine mai groas e, aşa c ă ai venit aici. Frumos scenariu, Tanner, spuse Clinton. Asta ai fi făcut tu dac ă nu mi- ai fi furat uniforma? Unde e bătrânul? L-ai omorât şi pe el?

190 într e b ă Clinton dup ă ce se uit ă în jurul lui, cu ochiul bun. Hope îl simţi pe Price privind- o ca să- i vad ă reacţi a la spus el e lui Clinton, dar ea se uita doar la bărbatul legat, făr ă să- şi schimbe expresia. Nu- i era greu să- şi păstreze calmul, pentru c ă se simţe a amorţit ă, stoa r s ă. De unde ştia Clinton de tatăl ei? Era din zon ă? Îşi spus e c ă nu era făcut ă s ă aib ă sâng e de erou. Hei! Price veni în faţa ei, atingându- i obrazul şi luând u- i mâinile într- ale lui. Hope clipi, uitându- se la el. Sprâncen ele lui erau strânse într- o cut ă adânc ă, ochii lui albaştri o studiau. Nu- l lăsa s ă se joace cu mint e a ta, drag a mea. Totul o s ă fie bine; relaxe az ă- te şi ai încredere în mine. Coni ţă, nu- l ascult a, câr âi Clinton. Tremuri toat ă, continu ă Price ignorându- l. Poate c-ar treb ui s ă te întinzi puţin. Vino, lasă- m ă s ă te ajut s ă te duc la can a p e a. O ridic ă în picioar e, cu mân a sub cotul ei. Când Hope se întoarse, Price înjur ă cumplit şi o opri din mers. Ce e? întreb ă ea, tremurând din cauza bruştei lui schimbări. Ai spus c ă nu eşti rănit ă. Nu sunt. Îţi sângereaz ă spinarea. Furios, o trase dup ă el, obligâ n d- o s ă intre în dor mito r ul tat ălui ei. Se

191 opri s ă pun ă puşc a înapoi în rast el, apoi o împins e spr e baie. Dup ă ce tras e brut al perd el el e ca s ă aib ă mai mult ă lumin ă, încep u să- i desfac ă nast u rii de la bluz ă. Ah, asta era. M- am zgâri a t de colţul bufet ul ui, când am căzut. Se înfior ă, sfârc u rile întărindu- i-se când aerul rece îi mângâie sânii. Price înmuie o cârp ă şi îi tam po n ă spat el e cu ea, imediat sub omoplat. Hope se chirci de durere. Ai o gaur ă în spinare şi dup ă cum arat ă, o să ai şi o vânăt ai e imens ă. Îţi treb ui e o pung ă de ghea ţă, dar mai întâi îţi dezinfectez gaura asta şi o pansez. Unde ai trusa medical ă? În uşa bufetului de pe frigider. Întind e- te. Vin imedia t. O cond u s e la pat şi Hope se prăb u şi pe el, cu faţa în jos. Îi era frig făr ă bluz ă şi- şi tras e pătu r a pest e ea. Price se întoa r s e imedia t cu trus a. Sâng el e îi picur a din nou în ochi şi se opri un minut s ă se spele pe fa ţă. Dar cum sâng el e încep u din nou să curg ă, smuls e un pans a m e n t adeziv şi şi-l lipi peste sprâncean ă, înjurând. Apoi, cu trus a în poal ă, se aşez ă lâng ă Hope şi îi tampon ă delicat rana cu un unguent cu antibiotic. Dar oricât de delicat era, Hope sim ţe a dureros chiar şi cea mai mic ă atingere, dar supor t ă, refuzâ n d s ă tres a r ă din nou. Price îi

192 puse un pansa m e n t peste ran ă, apoi o acoperi cu un T-shirt al tatălui ei. Stai cumint e aici. M ă duc s ă aduc ghe a ţă, îi spus e el. Price improviz ă o pun g ă cu ghe a ţă umplâ n d cu cubu ri o pun g ă de plastic cu fermo a r. Hope sări când el i-o pus e pe spat e. Este pre a rece! Bine, poat e c ă T-shirt ul este pre a subţir e. Îţi aduc un proso p. Aduse un proso p din baie şi i-l puse în locul T- shirtului. Punga cu ghea ţă era mai suportabil ă acum. Trase cuvertura peste ea, pentru c ă în camer ă era frig. Ţi- e pre a frig aici? Nu vrei s ă te duc sus? o întreb ă el mângâind- o pe păr. Nu, mi- e bine aşa, cu pătu r a. Doar c ă mi- e somn, spus e ea şoptit. Price se aplec ă şi o săru t ă pe tâm pl ă. Reacţia. Dormi puţin. Când o s ă te treze şti, o s ă te simţi mai bine. Acum m ă simt ca o câr p ă. Tu nu te- ai mai bătut niciodat ă? Nu, acu m a fost pent r u prim a oar ă. Şi nu mi- a plăcut. M- am purt a t ca o feti ţă, nu? Price chicoti, mângâind- o pe păr. Cum se poa rt ă fetiţele? Ştii tu, aşa cum le vezi mer e u în filme, ţip ă şi

193 îţi stau în drum. Tu ai ţipat? Da. Când a dat cu picior ul în u şă. M- am speriat. Îmi închipui. Dar în dru m, ne- ai stat? Am încercat s ă nu. Nu ne- ai stat, drag a mea. Tu ţi-ai păst r a t sâng el e rece, ai luat puşc a şi ai aţintit- o asup r a lui. Price o mai săru t ă o dat ă, cu buzele calde pe pielea ei rece. În orice lupt ă, te- a ş alege s ă fii de part e a mea. Şi acu m culcă- te şi nu- ţi face griji pent r u mizeri a din bucăt ăr i e. O s ă face m noi cur a t, Tink şi cu mine. El s-a şi ocup a t deja de buc ăţ ile de carn e. Hope zâmbi, aşa cum intenţionase şi el şi Price se ridic ă de pe pat. Hope închise ochii şi în câteva secunde auzi închizându- se încet uşa. Hope desc his e ochii. Stătea cuminte, pentru c ă ghea ţa îi uşura dure r e a din umăr. Dacă- şi amint e a bine car e era tratamentul cu ghea ţă, însemna c ă trebuia să stea cu ea cincisp r e z e c e minut e, apoi alte cincisprezece, făr ă. Ar putea s ă aib ă nevoie de toat ă flexibilitat e a umăr ul ui şi apr e ci a c ă Price nu va mai intr a la ea cel puţin o or ă. Avea puţin timp s ă se ocup e de ea. Îl auzi mişcându- se prin bucăt ărie. Auzea ciobu rile de sticl ă, în timp ce el măt u r a şi auzi

194 zgomotul făcut de lemnul sfărâmat, când Price îndepărt ă resturile scaunelor. Nu auzi un sunet venind dinsp r e captivul Clinton. Făina făcuse o mizerie cumplit ă. Îndep ărt a r e a ei presupunea aspirar e a şi ştergerea cu mopul şi spălarea tuturor obiectelor pe care se aşezase, ori asta nece sit a ceva timp. Hope înde păr t ă cuver t u r il e şi se ridic ă din pat. Deschis e încet uşa deba r a l ei şi lu ă un tricou de- al tatălui ei, trăg â n d u- şi- l cu greu pest e cap, chircin d u- se când umăr ul şi muşc hii spin ării protestar ă la aceast ă mișcare. Şi încep u s ă caut e gloanţel e. Pest e o jumăt a t e de or ă găsi cutia, într- unul din buzunarele unei jachete a tatălui ei. 8 Când Hope ieşi din cam e r ă, de elastic ul treningului îi atârna u câteva cravate pe care tatăl ei nu le mai purt a. În mâini avea puşc a. Clinton stăt e a tăcut, exact cum îl lăsas e, pentru c ă oricum nu avea alt ă alegere. Când o auzi, îşi desc his e ochiul cel bun, care se mări când văzu puşc a. Zâmbi vag, mulţu mi t şi dădu încurajator din cap, către ea. Price stăt e a la spăl ăt o r, clătind o cârp ă. Curăţ a s e apro a p e toat ă mizeria, deşi mobilier ul ei se redusese cumplit şi câteva suprafe ţe înc ă

195 mai era u pudr a t e cu fain ă. Price îşi ridic ă privire a şi când ea ridic ă puşc a, cuvint el e pe care ar fi vrut s ă le spun ă îi murir ă pe buze. Ţine- ţi mân a dre a p t ă acolo und e s-o pot eu vede a. Cu mân a stân g ă scoat e- ţi pistolul de la brâ u. Pune- l pe bufet şi fă- i un vânt spre mine. Price nu se mişc ă. Ochii lui albaşt ri deve nir ă duri, glaciali. Ce naiba îţi închipui c ă faci? Preia u cont r ol ul. Şi f ă ce ţi-am spus. El nici măca r nu se uit ă la puşc ă. Zâm bi n d, încep u s ă se apro pi e de ea. Am găsit gloanţele, spuse Hope repede, înaint e ca el s ă se apro pi e pre a mult de puşc ă. În buzunarul unei jachete, adăug ă ea, ca el s ă ştie c ă ea chiar le găsis e. Price se opri. Furia îi întun e c a s e faţa şi ar fi băga t spaim a în ea, dac ă nu ar fi avut puşc a. Pistolul! repe t ă ea. Încet, cu mân a dre a p t ă pe chiuve t ă, Price îşi scoas e pistolul de la spat e. Punâ n d u- l pe bufet, îl împins e spr e ea. Nu- l uita pe al meu, spus e greoi Clinton, din spat el e ei. Gura şi maxilar ul încep u s e r ă s ă i se umfle şi s ă se învineţeasc ă. Şi pe celălalt, spus e Hope făr ă s ă clipea s c ă la privire a ucigăt o a r e pe care i-o aru n c ă Price care se supu s e, tăcut. Şi acu m dă- te înapoi.

196 Price se dădu. Hope îşi lu ă pistolul şi lăs ă puşc a jos, pent r u c ă îi era mai comod aşa. Bine. Şi acu m, aşe az ă- te pe scau n şi du- ţi mâinile la spat e. Nu face ast a, Hope, spus e el print r e dinţii încleşt aţi. Este un asasin. Nu- l ascult a. De ce l-ai crede, pentru Dumnezeu? Uită- te la el, are salop e t ă de puşc ări a ş. Asta pentru c ă mi-ai luat tu uniforma. Stai jos, rep e t ă Hope cătr e Price. Fir- ar, de ce nu vrei s ă m ă crezi? Pent r u c ă am auzit la radio desp r e un accide n t de autob u z. Doi poliţi şti au murit şi cinci prizonie ri au evad a t. În timp ce vorbe a, Hope nu- şi lua ochii de la Price. Pent r u c ă ai o căm a şă pre a mic ă pent r u tine. Pent r u c ă nu ai portofel şi pent r u c ă pant alo nii unifor m ei tale sunt rupţi şi au urm e de sâng e, făr ă ca tu s ă fi fost rănit. Şi cum răm â n e cu pistolul de poliţist? Dac ă i-am luat hainel e, de ce nu i-am luat şi pistolul? Nu ştiu, recunoscu ea. Poate c ă ai fost aruncat la pământ în timpul accidentului şi când ţi-ai revenit, ceilalţi prizonie ri fugise r ă deja, luân d arm el e cu ei. Nu cunos c toat e det aliile. Tot ce ştiu eu este c ă ţi-am pus foart e multe întrebări. Iar răspunsurile tale nu se potrivesc. De ce ai descărcat puşca şi ai ascuns gloan ţele? Price nici nu clipi.

197 Din motive de siguran ţă. Nici Hope nu clipi. Raha t. Stai jos. Price se aşez ă. Nu- i plăce a asta, dar deg e t ul ei era pe trăgaci şi privirea ei nu tremura deloc. Pune- ţi mâinile la spat e. Price şi le pus e la spat e. Din urec hi îi ţâ şn e a u aburi. Stând departe de atingerea lui în cazul în care el s-ar fi rotit brus c şi ar fi încer c a t să- i arun c e arm a din mân ă, Hope scoas e una dintr e cravat e, făcân d u- i dou ă nodu ri. Apropiind u- se apoi repede, petrecu nodurile în jurul încheieturilor lui şi trase tare de capete. El încep u s e deja s ă se mişt e, dar îngh e ţă în loc când crava t a i se strâ n s e tar e în jurul încheieturilor. Frumoas ă schem ă. Ce ai făcut? spuse el calm. Nodu ri, aşa cum a ş lega un viţel. Nu a trebuit decât s ă trag. Apoi petrecu capetele între închei e t u ril e lui, fixând fieca r e nod şi înnod ă cravata. Aşa, acum picioarele. Price nu se mişc ă, lăsâ n d- o s ă îi lege picioar el e. Ascultă- m ă, spus e el impe rios. Eu chiar sunt ajutor de şerif. Nu lucrez de mult ă vrem e aici şi nu m ă cuno aşt e mult ă lume. Da, cum s ă nu, spus e Clinton. I-ai ucis pe cei

198 doi poliţi şti şi prob a bil c ă ai fi omor â t- o şi pe ea, înaint e de a pleca. Dezlea g ă- m ă, coni ţă, mi- au amorţit mâinile. Nu! Ascultă- m ă, Hope. Treb ui e s ă fi auzit de tipul ăsta. Este de pe aici. Aşa a ştiut c ă locuie şti împr e u n ă cu tatăl tău. Clinton şi Price îşi întoarse capul spre celălalt bărbat a răpit- o pe fiica unui fermie r boga t din zon ă şi a ceru t un milion reco m p e n s ă. I-au dat banii. Dar el nu şi-a respect at partea lui din târg. Fata nu se afla acolo unde spus e s e el c ă o lăsas e. A fost prins când a încer c a t să- şi cheltui a s c ă banii şi nu a spus niciod a t ă und e a ascu n s trup ul fetei. S- a vorbit desp r e ast a la toat e emisiunile de ştiri. Era transfer at la o închisoare mai sigur ă iar noi ne- am gândit c ă merita încercare a de a m ă băga împr e u n ă cu el, poat e aflam ceva. Poat e fi condamnat pentru crim ă, pe baza dovezilor circumstan ţiale, dar părin ţii vor s ă fie găsit trup ul fetei. Au acce p t a t gând ul c ă a murit, dar vor să- i ofere o înmormântare decent ă. Avea şaptesprezece ani, o feti ţă drăgu ţă pe care a îngropat- o undeva în munţi, sau a aruncat- o într- o min ă păr ăsit ă. Văd c ă ştii multe, aru n c ă Clinton cu o voce sălba tic ă. Vorbeşt e, vorbe şt e; spun e- mi und e ai ascuns cadavrul. Hope se dus e în cam e r a mar e şi mai puse lemn e pe foc. Apoi se opri lâng ă telefon, ridicâ n d

199 rece p t o r u l ca s ă verifice tonul. Nimic. Ce faci? Dezlea g ă- m ă, îi ceru Clinton. Nu, spus e Hope. Ce?! Parc ă nu- i vene a s ă cre a d ă ce auzise. Nu. Pân ă când nu se refac e legăt u r a telefonic ă şi nu- l pot sun a pe şerif ca să lămureasc ă totul, presupun c ă cel mai bun lucru este s ă v ă ţin pe amâ n d oi aşa cum sunt e ţi. Urm ă un moment de tăcere încremenit ă; apoi Price îşi lăs ă capul pe spat e într- un hohot de râs. Clinton se zgâi la el, cu gur a căsc a t ă; apoi se înroşi tot şi strig ă: Târfa cretin ă şi idioat ă! Bravo, fetiţo, îmi placi, spus e Price print r e hohot e de râs. Doam n e, cât te iubes c! Chiar o s ă te iert pent r u ast a, deşi pe mine tipii ăia n- o să m ă ierte ani de zile c ă am lăsat o blond ă dulce şi micu ţă, cu ochi cafenii, s ă m ă lege fedele ş. Hope se uit ă în ochii aceia albaşt ri, râzăt o ri, strălucind de lacrimi de amuzament şi nu se putu împiedica s ă nu zâmbeasc ă. Prob a bil c ă te iubes c şi eu, dar ast a nu înseamn ă c ă o s ă te dezleg. Clinton îşi reve ni suficien t ca s ă spun ă: Îşi bate joc de tine, coni ţă. Coni ţă? Parc ă nu aşa mi- ai spus acu m câtev a clipe. Îmi par e rău. M- am pier d u t cu firea. Mă doar e s ă te văd picat ă dup ă fundul ăst a car e

200 reguleaz ă orice femeie. De ast a sunt sigur ă. Ce treb ui e s ă fac s ă te conving c ă mint e? Nu poţi face nimic, aşa c ă f ă econo mi e de aer, îi spus e ea politicos. O jumăt a t e de or ă mai târziu, Clinton spus e: Trebui e s ă m ă duc la baie. Du- te- n pant alo ni, îi replic ă Hope. Nu se gân dis e la complicaţi a asta, dar nici nu avea de gând să- l dezlege pe vreunul dintre ei. Îi arunc ă lui Price o privire de scuze şi el îi făcu cu ochiul. Pân ă una, alta, eu n- am proble m e. Totuşi, dac ă pân ă disea r ă nu se refac e legăt u r a telefonic ă, prob a bil c ă o s ă te implor să- mi aduci un borcan pentru compot. Lui i-ar aduc e unul, îşi spus e ea. Nu ar fi der a nj a t- o să- i fac ă lui aces t serviciu. Se uit ă la Clinton. În niciun caz; pe a lui nu i-ar atinge- o nici cu cleştele. Din jumătat e în jumătate de or ă verifica telefon ul, privind cum soar el e dup ă- amiezii cobor a în spat el e munţilor. Clinton se foi şi Hope nu se îndoia c ă era în suferin ţă. Prob a bil c ă nici Price nu era mai bine, doar c ă el nu lăsa s ă se vad ă. Îi zâmbea de câte ori îi surprindea privirea, deşi cu faţa lui învineţit ă zâmbetul sem ăna mai mult cu o grimas ă. Exact la asfinţit, când ridic ă rece p t o r u l, Hope auzi tonul.

201 Bingo! exclam ă ea triumfător, ridicând receptorul şi luând cartea de telefon ca s ă caute numărul şerifului. Price îi recit ă număr ul şi dac ă atun ci fuses e aproape sigur ă c ă el îi spusese adev ărul, în clipa acee a era absolut sigur ă. Faţa i se lumin ă şi îi arun c ă lui Price un zâmb e t radios, în timp ce forma numărul. Departa m e n t ul Şerifului, se auzi o voce bărb ăteasc ă, alert ă. Alo, sunt Hope Brads h a w, de la Complexul Cresc e n t Lake. Am aici doi bărb a ţi. Unul este Price Tann e r şi num el e celuilalt este Clinton. Amândoi preti n d c ă sunt ajuto a r e de şerif şi că celălalt este un asasi n. Îmi pute ţi spun e dumneavoastr ă care, ce este? Fir- ar s ă fie, tun ă vocea. La naiba! Fir- ar, scuze, nu am vrut s ă spun asta. Ziceţi c ă îi aveţi şi pe Tanner şi pe Clinton? Da. Care dintre ei este ajutorul de şerif? Tanner. Cum i-aţi? Adic ă Ţin un pistol îndr e p t a t asup r a lor. Cum arat ă Tann e r? Ce culoar e de ochi are? Ajutor ul de şerif de la celălalt cap ăt al firului nu păru deconcertat. Culoa r e a ochilor? Ah subiec t ul are în jur de un met r u optzeci şi pat r u, nou ăz e ci de kilogram e, este brunet cu ochi alba ştri. Mulţumesc, spuse Hope, recunosc ătoare că

202 poliţi ştii erau antrena ţi s ă ofere descrieri succint e. Vreţi s ă vorbiţi cu Ajutorul de Şerif Tanner? Da, doa m n ă, a ş vrea! Luân d telefon ul, îl duse cât put u de depa r t e, dar firul nu era suficien t de lung. O clip ă, spuse ea lăsând receptorul jos. Se repezi la bucăt ăr i e şi lu ă cuţitul de fruct e. Alergând înapoi la Price, îngenunche şi-i tăie legăt u rile de la mâini cu mişc ări de fierăs t r ău, apoi se aplec ă asup r a glezn elo r, în timp ce el îşi freca mâinile să- şi repu n ă sâng el e în circula ţi e. Ai nevoie de un telefon făr ă fir. Sau de unul cu un fir mai lung. O s ă m ă ocup de asta prim a oar ă când mă duc la târguieli, spuse ea eliberân d u- i gleznele. Telefonul din bucăt ări e era mai apro a p e, deşi nici firul lui nu era suficien t de lung. Price şchiop ăt ă spr e el, cu muşc hii crisp a ţi dup ă atât a stat într- o poziţie forţat ă. Aici e Tann e r. Da, totul este sub cont r ol. Vă fac un rapo r t comple t când veniţi. Drum u r ile au redevenit circulabile? În regul ă. Price puse receptorul înapoi în furc ă şi se întoarse şchiop ătând spre ea. Drum ul este în contin u a r e blocat, dar fac rost de un plug. În dou ă ore ar treb ui s ă fie aici. Spunând asta, Price trecu de ea, şchiop ătând. Hope clipi des.

203 Price? Nu m ă pot opri s ă vorbe s c, spus e el îndrept ându- se cât putea de repede, spre baie. Hope nu- şi putu stăp â ni râs ul. Clinton se holb ă la ea în timp ce trec e a pe lâng ă el s ă duc ă telefon ul înapoi în cam e r a mar e. Mai avea înc ă în mân ă cuţitul de fruct e. Se opri şi se uit ă la el gânditoare şi ceva trebuie s ă i se fi citit pe fa ţă, pent r u c ă omul păli. Nu, strig ă Clinton în timp ce ea se apro pi a, apoi încep u s ă urle. L-AI CRESTAT, SPUSE Price, nevenindu- i să cread ă. Chiar l-ai crestat. Trebui a s ă ştie c ă vorbe a m serios, spus e Hope. N- a fost decâ t o tăiet u r ă minus c ul ă, nimic s ă merit e atât a scan d al. De fapt, a fost un accide n t; n- am vrut s ă m ă apro pii atât de mult de el, dar el a făcut un salt. Nu numai asta făcuse Clinton; îşi pierduse şi cont rol ul asup r a rinichilor. Dup ă car e a încep u t s ă vorbeasc ă, bâlbâindu- se cât putea el de repede, strigând la Price, spunând orice ca s ă o împiedic e să- l mai taie. Price sun ă la departa m e n t ul şerifului, făcând schimb de informaţii, pe care le sperau reale. TRECUSE DE MIEZUL NOPŢII. Stăt e a u întinşi în pat, îmbrăţ işa ţi. Hope îi ţine a pe obr az o

204 pun g ă cu ghe a ţă ; el îi ţine a una pe spat e. Am vorbit serios, spus e Price săru t â n d- o pe frunt e, când am spus c ă te iubesc. Ştiu, totul s-a petrecut foarte repede, dar ştiu ce simt. Din clipa în car e am desc his ochii şi te- am văzut, te- am dorit. Deci? adău g ă el dup ă o pauz ă. Deci? repe t ă ea. Deci, poat e c ă şi tu m ă iubeşti, ei? Poate. Şi Hope se ghe m ui şi mai comod, lâng ă el. Categoric, întări ea. Spune- o! îi porunci el strângând- o mai mult în braţe. Te iubes c. Dar eu cred c ă ar treb ui s ă ne acor dăm timp, s ă ne cuno a şt e m unul pe celălalt Price râse încetişo r. S ă ne acor dăm timp? Nu crezi c ă e cam târzior pent r u aşa ceva? Ea nu avea răspuns. Pentru c ă prea multe se întâmplase r ă într- un timp atât de scurt. Avea senzaţia c ă ziua de ieri se petrecuse de fapt cu multe săpt ăm â ni în urm ă. Arunca ţi împreun ă în circumstan ţe extreme, îl văzuse într- o multitu di n e de situaţii şi ştia c ă prim a ei impresie despre el, înceţo şat ă, delirant ă, fericit ă, fuses e cea adevăr a t ă. Simţe a ca şi cum l-ar fi citit instant an e u, instinctul primitiv recunoscâ n d u- l drept partenerul ei. Mărit ă- te cu mine, Hope. Cât mai rep e d e. Cu

205 riscurile pe care ni le-am asumat, probabil c ă am nime rit lozul cu copilul. Vocea lui era lene şă, plin ă de sedu c ţi e. Hope îşi înăl ţă capul de pe umăr ul lui, uitân d u- se, prin întun e ri c, la el. Îi văzu str ăl uci r e a dinţilor când zâmbi şi avu din nou acel senti m e n t de recunoa şt e r e, de confirmare. Bine. Dac ă vrei tu Dac ă vrea u? Price îi lu ă mân a şi i-o duse între picioarele lui. Era tare ca piatra. Abia aşt e p t, drag a mea, şopti el cu o voce uşor tremurat ă, cum o mai avusese mai devreme, când discutaser ă despre aceast ă posibilitate. Tu nu trebuie decât s ă roste şti cuvântul şi eu m ă voi dedica proiec t ul ui. Te iubesc, spuse ea, abandon â n d u- se bucuroas ă inevitabilului. Lacul Visel o r Ochii lui erau ca neste m atele, acvamarini, adânci şi plini de via ţă ca marea, dogorind prin ceaţa care- l învăluia. Străluc e a u în jos spre ea, cu o expre si e atât de inten s ă încât se sperie şi se lupt ă în strâns oar e a lui. El o linişti, cu vocea îngroşa t ă de pasiun e, în timp controla lupta, mângâind- o şi îmbrăţi şând- o pân ă când ea 1

206 începu din nou s ă tremure de plăcere, întinzâ n d u- se în sus spre el. Coaps el e lui o loveau ritmic. Trupul lui puter nic era gol, muşchii lui de fier mişcându- se ca mătasea uns ă, sub pielea asudat ă. Ceaţa venin d dinspr e lac era atât de groas ă în jurul lor, încât nu- l putea vedea clar, îl put ea doar simţi, intrân d şi ieşind, pose dâ n d- o atât de sălbatic şi de total, încât ştiu c ă nu se va putea elibera niciodat ă de el. Trăs ăt u rile lui se pierd ea u în cea ţă oricât şi- ar fi forţat ea ochii să- l vad ă, oricât ar fi strigat, frustrat ă. Doar nest e m a t e l e fierbin ţi ale ochilor lui străpungea u ceaţa, ochi pe care- i mai văzuse înaint e, prin alte ceţuri. Thea se trezi brusc, cu trupul tremurând de ecoul pasiu nii şi împlinirii. Pielea îi era ud ă de sudoare şi- şi putea auzi propria respira ţie, la început repede şi puternic ă, încetinind treptat, pe măsur ă ce băt ăile inimii îşi reg ăseau ritmul normal. Visul o sleia întotdea u n a de putere, lăsând- o stoars ă şi făr ă oase, de epuizare. Se simţea zguduit ă, incapabil ă s ă gândeasc ă, depăş it ă de panic ă şi de pasiu n e, totod a t ă. Vintr el e îi palpit a u, ca şi cum ar fi făcut dragoste; se răsuci în așternuturile răv ăş ite, strângându- şi pulpele, încercând s ă nege senzaţia c ă îl mai avea înc ă în ea. Pe el. Făr ă nume, făr ă chip, dar întotdeauna, el.

207 Se uit ă la lumina vag ă a dimine ţii timpu rii car e se pres a de fere a s t r ă, un cenu şi u atât de fragil încât abia reuşe a s ă păt r u n d ă prin gea m. Nu treb ui a s ă se uite la ceas; visul îi apăr e a întotdeauna în ora întunecat ă, tăcut ă, dinaintea răs ăritului şi se termina la prima apropiere a luminii. Este doar un vis, îşi spuse ea în încercarea de a se linişti. Doar un vis. Doar c ă era cu totul altfel decâ t orice vis pe care- l avusese vreodat ă. Se gân d e a la el ca la un singu r vis, deşi episoadele erau diferite. Ele el începuser ă cu aproape o lun ă în urm ă. La început se gândise la el doar ca la un vis straniu, în mod singular viu şi înspăimânt ător, dar totuşi, doar un vis. Apoi visul a revenit în noaptea urm ătoare. Şi urm ătoarea. Şi în fiecar e noapt e de atun ci, pân ă când începuse să- i fie fric ă s ă se mai culce. Încercase să- şi potriveasc ă alarma ceasului ca s ă se trezeasc ă mai devreme, dar subterfugiul nu funcţionase. Ah, da, alarma sunase; dar în timp ce stătea întins ă în pat, deplângând somnul pierd u t şi oţelind u- se s ă se scoale efectiv, visul îi revenis e. Simţise cum star e a de vegh e încep e a s ă dispar ă, simţise cum aluneca sub suprafa ţa conşti e n t ul ui, în lume a neag r ă a imaginilor vii, legăn ătoare. Încercase s ă lupte, s ă rămân ă tre az ă, dar pur şi simplu îi fuses e imposibil.

208 Ochii grei i se închid e a u şi el era din nou acolo Era furios pe ea, furios c ă încercas e să- l evite. Părul lui lung, buclat, îi unduia pe um eri, cu şuvi ţele aproap e vii de forţa furiei lui. Ochii lui ah, Doam n e, ochii lui la fel de vii ca şi visul, de un albastr u- verd e aprins, strec urâ n d u- se prin plasa contra ţân ţarilor, care- i drapa patul. Răm a s e întins ă acolo ne mişca t ă, acut conştie n t ă de aşter n u t u rile reci de sub ea, de miros urile grele ale nopţii tropicale, de căldura care făcea chiar şi delicata ei căm a şă de noapt e să- i pară apăs ăt o ar e dar mai ales de carnea ei care tremura de groaz ă, conştient ă de bărbatul care stăt e a acolo, în dor mit or ul um brit al nop ţii, uitând u- se la ea prin ţes ăt u r a plasei. Îngrozit ă, da, dar totodat ă triumf ătoare. Ştiuse c ă se va ajunge aici. Îl respinses e, îi ţinuse piept, îl incitase, aducându- l în acest moment, la acest târg cu diavolul pe care- l va încheia cu el. Era duşmanul ei. Dar în noaptea aceasta va deveni amantul ei. Se apropie de ea, antrena m e n t ul lui de luptător trădându- se în graţia şi forţa fiecărei mişc ări. Ai încercat s ă m ă eviţi, spus e el cu vocea la fel de furioas ă ca un tune t în noapt e. Ţi- ai jucat jocurile, excitân d u- m ă în mod delibera t, ca pe un armăs a r urcat pe o iap ă iar acu m îndrăz n e şt i

209 s ă încerci s ă te ascu n zi de mine? Ar treb ui s ă te sugru m. Thea se ridic ă într- un cot. Inima îi bubuia în piept, izbind u- se durero s de coast e şi avu senzaţia c ă va leşina. Carnea ei îns ă se trez ea la apropierea lui, desconsiderând pericolul. Mi- a fost tea m ă, spus e ea simplu, dezarmându- l cu acest adevăr. El se opri, cu ochi arzând mai viu ca adinea uri. Fii bleste mat ă. Bleste m a ți s ă fim amândoi, şopti el. Apoi mâinile lui puter nic e, de lupt ător, se întins er ă spre vălul plasei, apucân d u- l şi drapându- l peste partea superioar ă a trupului ei. Ţes ătura transparent ă se aşez ă peste ea ca un vis, continuând totuşi să- i înceţo şeze lui trăs ăt u rile, împie dicâ n d- o s ă îl vad ă clar. Ating er e a lui, când veni, îi smuls e un sun e t încet, de surpriz ă. Mâinile lui erau aspre şi fierbinţi, alune câ n d în sus, pe picioarele ei goale, într- o mângâiere înceat ă, îndep ărtând u- i căma şa din cale. O foam e violent ă, cu atât mai feroce cu cât nu era dorit ă, ema n ă din el, la veder e a locului de împreunare al pulpelor ei. Deci aşa o s ă fie, îşi spus e ea şi încerc ă s ă se îmbărb ăt eze. El intenţiona să- i răpeasc ă virginitat e a, făr ă s ă o pregăt e a s c ă. Aşa s ă fie. Dac ă el îşi imagina c ă o va face s ă strige de durer e şi de şoc, va fi deza m ăg i t. Era el un luptăt or, dar ea îi va arăta c ă era egala lui, în

210 curaj. Şi el o pose d ă astfel, împins ă pân ă la margin e a patului, doar cu partea de jos a trup ul ui, desco p e rit ă şi cu plasa contra țân țarilor, între ei. O posed ă cu mânie şi cu tandre ţe. O posed ă cu o pasiun e care o ardea, cu o plenit u di n e care o înse m n ă pe vecie a lui. Şi la sfârșit, ea, da, strig ă. Până la urm ă, triu m f ul a fost al lui. Dar strigăt el e ei nu erau de durer e ci de plăcer e şi de împlinire şi de o glorie despr e care nu ştius e c ă exista. Aceast a a fost pent r u prim a oar ă când a făcut dragoste cu ea, pentru prima oar ă când s-a trezit înc ă tremurând în urma unui orgasm atât de dulce şi de intens încât se pomeni plângând, ghe m ui t ă de una singu r ă în pat ul răv ăş it şi tânjind dup ă mai mult. Pent r u prim a oar ă, dar în mod categoric, nu pentru ultima. Thea se scul ă din pat şi se duse la fere a s t r ă, frecâ n d u- se într- una cu mâinile pe bra ţe, în timp ce se uita afar ă, în curt e a interio a r ă tăcu t ă, a blocului cu aparta m e n t e şi aşteptând sosirea adevăratului răs ărit, așteptând ca lumina vesel ă s ă alunge strania senzaţie de ireal, îşi pierdea oare minţile? Oar e aşa încep e a nebu ni a, cu acea s t ă trep t a t ă eroziun e a realit ăţ ii, pân ă când nu mai pute ai spun e ce este real şi ce nu? Pent r u c ă aici şi acu m, ei nu i se mai păr e a u reale, nu

211 atât de reale ca visele car e pleca u odat ă cu zorile. Munc a ei avea de suferit; pute r e a ei de concentrare dispăruse. Dac ă ar fi lucrat pentru altcinev a şi nu doar pent r u ea, ar fi avut mari probleme. Nimic nu o pre g ăti s e pent r u ceea ce i se întâ m pl a acu m. Totul fuses e atât de nor m al, atât de firesc. Părin ţi minu n a ţi, o via ţă de familie liniştit ă, doi fraţi care, în ciuda indiciilor iniţiale, deveniser ă bărba ţi cumseca d e, interesan ţi, pe care îi adora. Nimic traumatic nu i se întâmplase în perioada de creştere; monotonia şcolii, prieteniile aproape sufocante de care par s ă aib ă nevoie tinerii, obişnuitele dispute şi certuri şi zilele lungi, liniştit e, ale vacan ţei, pet r e c u t e la lac. În fiecar e var ă, cur ajo a s a ei mam ă încărc a minibuz ul şi o porn e a la dru m spre casa lor de vaca n ţă, unde îşi stăp â n e a singu r ă cei trei copii plini de ener gi e, apro a p e toat ă vara. Tatăl lor venea la ei în fiecare weekend şi rămânea aici şi pentru o parte din concediul lui. Thea îşi amintea de lungile, fierbinţile zile de înot şi pesc uit, de albinel e bâzâin d prin iarb ă, de cânt e c el e păs ărilor, de insect el e sclipind în întun e r i c, de ţârâit ul greie rilor şi orăc ăit ul broa şt elo r, de pleoscăit ul unei broaşt e ţesto a s e care se lans a la ap ă, de mirosul îmbietor al hamburgerilor pe grătarul cu cărbuni. Îşi amintea cât de plictisit ă era şi cât de nerăbd ătoare s ă se întoarc ă acas ă,

212 pent r u ca apoi, când se apro pi a din nou vara, s ă trepideze s ă se întoarc ă la lac. Dac ă era ceva neobişn ui t în viaţa ei, era ocup aţi a aleas ă de ea, dar ei îi plăce a să zugrăv e a s c ă frumos case. Era dornic ă s ă pun ă mân a pe orice ofert ă de zugr ăvit, în interio r sau exterio r, iar clienţilor păre a s ă le fac ă plăce r e preocuparea ei pentru detalii. Pe măsur ă ce clienţii aflau desp r e aces t talen t deos e bi t al ei, căp ăta tot mai multe comenzi, cerându- i-se să tra n sfo r m e pereţii. Picturile ei mur al e era vesele şi fireşti; nimic mistic sau ango a s a n t. Şi atun ci de ce a încep u t, dintr- o dat ă, s ă aib ă aces t e vise bizar e, în care îi apăr e a acela şi băr b a t făr ă chip, noapt e de noapt e? Num el e lui varia în aces t e vise. Era Marcus, îmbrăcat în centurion roman. Era Luc, un invadator normand. Era Neill, era Duncan era atâţia şi atâţia bărba ţi diferiţi, încât nu ar fi treb uit s ă poat ă să- şi mai aminteasc ă numele lor. Dar totuşi şi le amintea. Şi el îi spun e a de fieca r e dat ă altfel: Judith, Wila, Moira, Anice. Era toat e aces t e femei şi toat e aces t e femei era u la fel. Şi el era la fel, indiferent ce nume purta. Îi apărea în vise şi când făcea dragoste cu ea îi pose d a mai mult decâ t trup ul. Îi invad a suflet ul şi o umple a de un dor car e nu o păr ăs e a niciodat ă, de sentimentul c ă într- un fel era incomplet ă făr ă el. Plăcerea era atât de

213 zguduitoare, senzaţia atât de real ă, încât prima oar ă când se trezise, plâng â n d încet, îşi dus e s e cu groaz ă mân a jos, ating â n d u- se, s ă simt ă umidit a t e a seminţei lui. Nu era acolo, fireşt e. El nu exista decât în mintea ei. În mai puţin de o săpt ăm â n a era aniversarea ei de treizeci de ani şi în toţi aceşti ani nu simţise nicioda t ă ceva atât de inten s pent r u un băr b a t real, cum simţea pentru himera care o bântuia în visele ei. Nu se putea concentr a asupra muncii ei. Pictura mural ă pe care tocmai o terminase pentru familia Kalman nu se bucurase de obişnuita ei atenţie pentru detalii, deşi doamna Kalma n fuses e fericit ă cu ea. Thea ştia c ă nu se ridicase la standardele ei obişnuite, chiar dac ă doa m n a Kalma n nu ştia asta. Trebuia s ă încet ez e s ă mai viseze la el. Poat e c ă ar treb ui s ă mea r g ă la un terapeut, sau poate chiar la un psihiatru. Dar totul în ea se revolt a la acea s t ă idee, la gân d ul de a- i poves ti unui str ăin visele ei. Ar fi fost ca şi cum ar fi făcut dragoste în public. Dar treb ui a s ă fac ă ceva. Visele deve n e a u tot mai intense, tot mai înspăimânt ătoare. Căp ătase o tea m ă atât de mar e de ap ă încât ieri, traversând podul cu maşina, fusese aproape cupri n s ă de panic ă. Ea, care iubise atât de mult spor t u ril e de ap ă şi car e înota ca un peşt e! Iar acu m treb ui a să- şi fac ă mult cur aj, s ă se uite

214 doar, la un râu sau un lac şi tea m a deve n e a tot mai mar e. În ultimele trei vise, fuseser ă la lac. La lacul ei, unde- şi petrecuse minunatele vacan ţe ale copilăriei. El îi invadase terenul propriu şi dintr- o dat ă i se făcu mai groaz ă ca oricâ n d. Era ca şi cum o urmăr i s e pas cu pas, în visele ei, împing â n d- o în mod inexor a bil spre o concluzie pe care ea o ştia deja. Pent r u c ă în visele ei, el făcea doar uneo ri dragoste cu ea. Alteori, o omora. Casa de vaca n ţă era acee a şi, dar în mod ciudat, diminuat ă de trecer e a timpului. Văzut ă cu ochii unui copil, fuses e un loc uşor magic, spaţios, un loc und e veselia şi râsul era u ceva obişn uit, o cas ă făcut ă pent r u veri lungi, minu n a t e. Thea stăt e a în maşin ă şi se uita la ea, simţind dragoste şi o senza ţie de pace care îi depăş e a u tea m a de a se afla efectiv aici, la locul unde se petrecuser ă cele mai recente vise. Cu locul aces t a nu put e a asocia nimic altcev a decâ t momente plăcute. La paisprezece ani fusese sărutat ă pentru prima oar ă, în umbra sălciei plângătoare, de Sammy- Nu- Ştiu- Cum. Toat ă vara aceea simţise o pasiune înnebunitoare pentru Sam m y, al cărui chip nici măca r nu şi- l mai 2

215 amintea! Ce mai dragoste! Acum vede a micim e a casei şi nevoia de a fi zugrăvit ă. Zâmbi, spun â n d u- şi c ă se va ocup a de ast a cât va sta aici. Iarb a cresc u s e pân ă la genunchi şi leagănul, care atârna de ramura groas ă a stejarului uria ş, se desprinsese într- o part e. Se întări şi aru n c ă o privire rapid ă spre lac. Pontonul trebuia reparat şi el şi încerc ă să se concentreze asupra acestui lucru, dar întinder e a de ap ă albastr ă din spatele lui îi aduse transpira ţia pe frunte. Simţi în stomac o senza ţie de gre a ţă şi înghiţi convulsiv în timp ce- şi întorcea privirea înapoi spre cas ă, concentrându- se asup r a zugrăv elii scorojite de pe vera n d a din fa ţă. Noaptea trecut ă o ucisese. Expresia ochilor aceia acva m a r i ni fuses e calm ă şi terifian t de înde păr t a t ă în timp pe o ţine a în apa rece a lacului, cu braţel e ca oţelul, lupta ei panica t ă pierzând treptat din intensitate, pân ă când plămânii ei tortura ţi eliberar ă ultima pre ţioas ă fărâ m ă de oxigen şi ea îşi inhala acu m prop ri a moarte. Se trezise în zorii timpurii, transpirat ă şi tremurând şi ştiu c ă nu mai putea continua aşa, făr ă s ă aib ă o serioa s ă căde r e nervoa s ă. Se sculase, îşi făcuse o oal ă cu cafea şi- şi petrecuse următoarele câteva ore făcându- şi planuri şi supraînc ărcându- se cu cafein ă. Cum nu avea

216 nicio coma n d ă, îi era uşor să- şi planifice timp ul liber. Poat e c ă nu era mişca r e a cea mai înţele a p t ă, de vrem e ce vara era sezon ul în care prim e a cele mai mult e come nzi, dar ast a era. La o or ă la care probabil c ă părin ţii ei se vor fi trezit deja, îi va suna şi le va cer e per mi si u n e a să- şi petreac ă dou ă săpt ăm â ni la lac. Aşa cum se aşteptase, părin ţii ei au fost încânta ţi s ă afle că în sfârşit îşi lua şi ea o mic ă vacan ţă. Fraţii ei îşi petrece a u în mod regulat vacan ţele la casa de var ă, împr e u n ă cu familiile lor, dar de la optsp r e z e c e ani, dint r- un motiv sau altul, Thea nu se mai întorsese la lac. Unsprezece ani înse m n a u mult, dar într- un fel sau altul, viaţa îi stăt u s e în cale. Mai întâi colegiul şi nevoia de a lucra verile ca să- l finanţez e, apoi vreo dou ă slujbe plictisito a r e în dom e ni ul ales de ea şi care- i spuseser ă c ă domeniul fusese prost ales. Nime ri s e în carie r a ei de zugr av şi pictor de case accidental, într- un moment în care răm ăsese făr ă slujb ă şi era disperat ă s ă facă ceva, orice, ca s ă câştig e bani. Spr e sur p riz a ei, în ciuda muncii grele, îi plăcu s e s ă zugr ăv e a s c ă case. În timpul iernii obţine a câteva ofert e de zugrăvit în interio r, dar verile era u cele în car e lucra ca un diavol şi efectiv nu reu şe a să- şi întâln e a s c ă familia, în timp ul ieşirii aces t ei a la lac. Dar de ziua ta? Nu o s ă fii aici, atun ci? o

217 întreb ă mama ei, amintindu- şi brusc de eveniment. Thea avu o ezita r e. Familia ei era minu n a t ă, cu prilejul aniver săr ilo r. Acum c ă fraţii ei era u căs ăt o riţi şi avea u copii, nu exista o lun ă din an, făr ă aniver săr i. Spus e, într- un final: Nu ştiu. Sunt obosit ă, ma m ă. Chiar am nevoie s ă m ă odihn e s c. Nu aces t a era motivul pent r u car e se duce a la lac, dar nici minciu n ă nu era. De apro a p e o lun ă nu mai dormis e bine şi obose al a încep e a s ă se resim t ă. Ce- aţi zice de o petrecere cu întârziere? Da, cred c ă o s ă fie în regul ă. O să trebuiasc ă să- i anun ţ pe băie ţi, spuse mama ei, îndoit ă. Da, mi-ar părea rău pentru ei s ă preg ăt e asc ă vreo şotie în ziua greşit ă. În cazul în care au coma n d a t deja s ă mi se livreze o încărc ăt u r ă de găina ţ de pasăr e, vor treb ui s ă mai amâ n e livrar e a cu câtev a zile. Mam a ei chicoti. Haide, c ă niciod a t ă n- au mer s atât de departe. Asta doar pent r u c ă ştiu bine c ă eu le- a ş face ceva de dou ă ori mai cum plit. Bine, scum p a mea, să- ţi priasc ă vacan ţa ta la lac. Dar ai grij ă de tine. Nu cred că- mi place idee a s ă te ştiu singu r ă acolo.

218 O s ă am grij ă. Exist ă ceva provizii acolo? Cred c ă sunt câtev a cons e rv e de sup ă, în căm a r ă, dar altcev a, nimic. Dă- ne de veste când ajungi acolo, da? Dă- ne de veste era codul pent r u cee a ce tatăl lor num e a Pun e- mân a- pe- telefon- şi- anu n ţ- o-pe- mama- ta- că- eşti- bine- ca- să- nu- sune- lapersoanedisp ăr u t e. De regul ă, doamna Marlow îşi lăsa copiii să- şi vad ă de viaţa lor, dar când spun e a dă- ne de vest e, ştiau cu toţii că era puţin îngrijor a t ă. Te sun cum ajung la băc ăni e. Thea îşi respect ase promisiunea, sunând- o de îndat ă ce ajuns e s e la băc ăni a de unde îşi cumpăra u întotdeauna proviziile pentru casa de vaca n ţă. Stăt e a acu m în maşin ă, în faţa casei, îngheţa t ă de tea m a de lac, în timp ce pungile cu perisabile se topeau pe bancheta din spate. Îşi impuse s ă inspire adânc, să- şi goneasc ă teama. Foarte bine, nu se putea uita la lac. O să se uite în alt ă part e, în timp ce va desc ăr c a maşin a. Uşa cu plas ă scârţâi când o desc his e, un sune t familiar care îi relax ă puţin expr e si a. Veran d a cu plas ă se întind e a de- a lungul între gii faţad e şi în copilări a ei era ocup a t ă de o colecţie de scau n e şi şezlon g u ri din lemn de Adirond a c k sau din răchit ă, desperech e a t e. Mama lor obişnuia să stea ore în şir pe ter a s ă, cosân d sau citind şi

219 urmări n d u- i pe Thea şi pe băie ţi în timp ce se jucau în lac. Veran d a era goal ă, acu m: mobilier ul din lemn de Adiron d a c k şi din răchit ă disp ăr u s e de mult şi o auzise pe ma m a ei spun â n d că şezlongurile fuseser ă depozitate în magazia din spat e. Thea nu ştia dac ă se va obosi s ă le scoat ă; în măsura în care va putea, cu siguran ţă c ă nu se va uita la lac. Nu, nu aces t a era adevăr ul. Ea venise aici să înfrun t e groaz a pe car e i-o inoculas e r ă visele ei. Dac ă aces t lucru înse m n a s ă ste a şi s ă se uite ore într e gi la ap ă, atun ci ast a va face. Nu va permite acestui coşmar nocturn să- i răpeasc ă bucuria de o via ţă. Când desc ui e uşa, o izbi în fa ţă căldu r a şi umiditatea unei case neaerisite. Strâmb ă din nas şi se rep ezi s ă desc ui e şi s ă desc hi d ă toat e ferestrele, dând drumul înăuntru aerului proaspăt. La vremea când termina de adus în cas ă proviziile şi de băg a t în frigide r carn e a, briza uşoa r ă îndulcise deja, mult, aer ul. Din obişn ui n ţă, Thea porni să- şi duc ă hainele în vechiul ei dor mit o r, dar se opri în clipa în care desc his e uşa. Vechiul ei pat din fier fuses e înlocuit cu dou ă paturi gemene. Camera era mult mai micu ţă decâ t îşi amint e a ea. Privind în jur, se încrunt ă uşor. Duşumelele făr ă covoare erau acele aşi, dar per eţii era u zugrăvi ți în altă culoare şi ferestrele erau acoperite cu jaluzele,

220 care înlocuis e r ă dra p e riile foşnitoa r e pe car e le preferase ca feti ță. Camera băie ţilor avusese întotdea u n a paturi gem e n e trei, de fapt şi se uit ă s ă vad ă dac ă răm ăsese la fel. Răm ăsese, doar c ă num ărul pat u rilor scăzus e la dou ă. Thea oft ă. I-ar fi plăcu t s ă doarm ă în vechea ei camer ă, dar probabil că acee a a părin ţilor era singu r a cu pat dublu şi ştia c ă va aprecia confortul acestuia. În apartamentul ei avea un pat de regin ă. Deschizâ n d uşa celui de al treilea dor mito r, se simţi ca micuţa şi curioa s a Goldilocks şi o pufni râsul. Da, în patul acest a o s ă doar m ă. Vechiul pat dublu nu mai era, în locul lui se afla un pat uria ş, care ocup a apro a p e tot spaţiul, lăsân d doar atât, de o part e şi de alta a lui, cât s ă te poţi mişca s ă aranjezi așternuturile. Restul spa ţiului era ocupat aproape în întregime de o comod ă lung ă, dubl ă. Va treb ui s ă fie aten t ă s ă nu se loveasc ă la degetele de la picioare, umblând pe aici, dar de dor mit, era clar c ă va dor mi în confort. În timp ce- şi atâr n a hainele în deba r a, auzi inconfu n d a b il ul scârţâi t al uşii cu plas ă, paşi grei pe verand ă şi apoi dou ă ciocănituri scurte, puternice, în glaful uşii de la intrare, rămas ă deschis ă. Thea încrem e ni, tăcut ă. În stomac încep e a s ă i se form ez e un nod rece, de groaz ă. Nu ştia cine put e a fi la u şă. Nicioda t ă pân ă acu m

221 nu îi mai fuses e fric ă aici rat a crim elor era atât de mic ă încât era apro a p e inexist e n t ă dar dintr- o dat ă se simţi îngrozit ă. Dac ă o văzus e vreu n vagabond descărcând maşina şi ştia c ă era singu r ă aici? O suna s e deja pe ma m a ei, anunţând- o c ă ajunsese cu bine, deci nimeni nu se mai aşte p t a s ă aud ă de ea cel puţin o săpt ăm â n ă. Îi spusese mamei ei c ă inten ţiona să stea vreo dou ă săpt ăm â n i. Pute a fi ucis ă sau răpit ă şi nime ni nu ar fi aflat ceva decâ t pest e cel puţin dou ă săpt ăm â ni. Sigur, mai era u şi alte case pe mar gi n e a lacului, dar niciun a la vede r e. Cea mai apro pi a t ă, o cas ă de închiriat, se afla la vreo jum ăt a t e de mil ă depărtare, ascuns ă în spatele unei fâşii de păm â n t care dăde a direc t în lac. Îşi aminti c ă în vara în care avea ea paisprezece ani, fusese închiriat ă de familia lui Sam m y- Nu- Ştiu- Cum. Cine ştie cine o închirias e acu m, sau dac ă cineva se obosise s ă o închiriez e sau pur şi simplu o ocupase prin efracţie. Nu mai auzise o alt ă maşin ă sau o barc ă, deci cine se afla pe vera n d ă, venise pe jos. Num ai casa de închiria t era la o dista n ţă ce pute a fi străb ătut ă pe jos. Asta înse m n a c ă era un străi n, nu cineva aparţinând familiilor cu care se văzuser ă aici în fiecar e var ă. Imagin aţi a ei o luase razn a, desig u r, dar nu- şi

222 putea controla respira ţia scurt ă, superficial ă şi nici băt ăile put e r ni c e ale inimii. Nu pute a decâ t s ă stea acolo, în dor mito r, ca un anim ăl u ţ paralizat de apropierea unui prăd ător. Uşa de la intra r e era desc his ă. Se mai afla acolo înc ă o u şă cu plas ă, dar nu era încuiat ă. Nimic nu- l pute a opri, cine o fi fost el, s ă intre în cas ă. Dac ă se afla în pericol, înse m n a c ă era încolţit ă. Nu avea nicio arm ă în afar a cuţitelor din bucăt ări e, dar nu pute a ajung e la ele făr ă să fie văzut ă. Arunc ă o privire agoniza n t ă spre fereastr ă. Ce şanse avea s ă o deschid ă şi s ă sar ă afar ă prin ea, făr ă s ă fie auzit ă? Având în vede r e tăcerea din cas ă, şansele nu erau prea mari. Ciocănit ul acela dublu, pute r ni c, se auzi din nou. Cel puţin mai era înc ă pe vera n d ă. Poate c ă ea era nebu n ă. De unde ştia c ă era un bărbat? Dup ă paşii apăsa ţi? Poate c ă era o femeie volumino a s ă. Nu. Era un băr b a t. Era sigur ă de asta. Chiar şi ciocănit ul lui suna masc ulin, pre a pute r ni c s ă fi fost făcut de mân a mai uşoa r ă a unei femei. Alo? E cineva acas ă? Thea se cutremur ă când vocea profund ă răsun ă în cas ă, pătrunzându- i în oase. Era clar o voce bărb ăteasc ă şi i se părea ciudat de familiar ă, deşi ştia c ă nu o mai auzise niciod a t ă înaint e.

223 Dumnezeule, îşi spuse ea, brusc dezgustat ă de sine. Ce se petrecea cu ea? Dac ă bărbat ul de pe vera n d ă îi vroia răul, nu- i folose a la nimic s ă se ascu n d ă aici, în dor mito r, ca o la şă. Şi în plus, un crimin al ar fi desc his simplu uşa şi ar intr a t aici, nu ar mai fi aşteptat. Probabil c ă era un bărbat cât se poate de cumsecade, care făcea o plimbare şi constatase sosirea unui nou vecin. Poate c ă el nici nu o vă zuse, observase doar maşin a de pe alee. Se făcea singu r ă de râs cu suspiciu nile, cu panic a ast a. Sigur, logica nu pute a decâ t să- i mai calm ez e spaim a. Îi treb ui mult autoco n t r ol ca să- şi îndrept e umerii şi să- şi linişteasc ă respira ţia şi chiar mai mult, ca să- şi oblige picioa r el e s ă se îndrept e spre uşa dormitorului. Se opri înc ă o dat ă aici, ca să- şi mai fac ă puţin curaj. Apoi ieşi din dor mito r în living şi în raza vizual ă a bărbat ului de pe verand ă. Se uit ă la uşa desc his ă şi inima apro a p e c ă îi stătu în loc. Silueta bărbatului se contura în lumina puternic ă din spatele lui şi nu- i putea vedea trăs ăturile, dar era, clar, un bărbat înalt. Cel puţin un met r u optzeci şi trei, cu ume ri car e umple a u cadr ul uşii. Era doar imagin a ţi a ei, nu se put e a altfel, dar în poziţia acelor ume ri se citea o tensiune indescriptibil ă, pruden ţă şi ameninţare, totodat ă. Nu se put e a conving e s ă se apropi e mai mult.

224 Dac ă el va face o mişca r e s ă desc hi d ă uşa cu plas ă, ea se va repezi în bucăt ăr i e, spre uşa din spate. Geanta era în dormitor şi nu va reu şi s ă şi- o ia, dar cheile de la maşin ă era u în buzun a r u l de la jeanşi, deci va reuşi s ă plonjeze în ma şin ă şi s ă încuie portierele pân ă o va ajunge din urm ă, apoi s ă plece dup ă ajutor. Îşi drese glasul şi reuşi s ă spun ă: Da? Cu ce v ă pot ajut a? În ciuda efort ul ui, vocea ei era joas ă şi răgu şit ă. Spr e deza m ăg i r e a ei, sunase aproape ca o invitaţie. Poate c ă era mai bine decâ t s ă fi suna t îngrozit ă, deşi se îndoia. Ce declan şa mai curând apropierea unui prăd ător, groaza sau o perceput ă invitaţie sexu al ă? Înceteaz ă! îşi spuse ea hotărât ă. Vizitatorul ei nu spus e s e şi nu făcus e nimic care să- i justifice aceast ă paranoia. Sunt Richard Chance, spuse bărbatul şi încă o dat ă vocea lui îi păt r u n s e sub piele, pân ă în măd uv a oaselor. Am închiriat casa alăt u r a t ă, pest e var ă. V-am văzut maşin a în parc a r e şi am venit s ă m ă prezint. Uşurarea era aproape la fel de debilitant ă ca şi teroar e a, îşi dădu seama Thea în timp ce mu şchii i se decontr actau, amenin ţând- o cu o prăbu şire. Întins e o mân ă nesig u r ă, s ă se sprijine de pere t e. Sunt sunt încân t a t ă s ă v ă cunosc. Sunt Thea Marlow.

225 Thea, rep e t ă el încetişo r. Era o subtilă senzualitate în felul în care- i pronun ţase numele, ca şi cum l-ar fi gust a t. Sunt încân t a t s ă te cunos c, Thea Marlow. Ştiu c ă prob a bil înc ă mai despach etezi, aşa c ă nu o s ă te reţin. Ne vedem mâin e. Se întoa r s e s ă plece şi Thea făcu un pas grăbit spr e u şă. Apoi un altul. Când el se întind e a să desc hi d ă uşa cu plas ă, ea se afla deja în prag. De unde ştii c ă înc ă mai despachetez? izbuc ni ea, din nou tension a t ă. El se opri, dar nu se întoarse. Păi eu obişn ui e s c s ă m ă plimb mult, dimineţile, dar maşin a ta nu era aici, în dimine aţa asta. Când am pus adine a u r i mân a pe capot a maşinii, era cald ă înc ă, cee a ce înse a m n ă c ă nu ai venit de mult ă vrem e. Cred c ă a fost o presupunere rezonabil ă. A fost. Rezon a bil ă, logic ă. Dar de ce- i verificas e capot a s ă vad ă cât era de cald ă? Suspiciu n e a o lăs ă mut ă. Apoi, încet, îşi întoa r s e faţa spre ea. Soar el e pute r ni c străl uci în păr ul lui des şi lucios ca blan a de nurc ă şi îi scoas e în evide n ţă, cu claritate, fiecare linie puternic ă a feţei. Prin plasa fin ă a uşii, ochii lui îi întâlnir ă pe ai ei şi un zâm b e t lent, de necitit, îi înăl ţă colţurile gurii. Pe mâin e, Thea Marlow. Din nou nemişc a t ă, Thea îl privi plecâ n d.

226 Sâng el e i se scur s e în picioar e şi crezu c ă o să leşine. Simţe a un zumze t în urec hi şi buzele îi amorţiser ă. Vederea începea s ă i se întunece şi îşi dădu seama c ă va leşina cu adevă ra t. Se lăs ă stângace în mâini şi genunchi şi- şi lăs ă capul să atâr n e în fa ţă, pân ă când ameţe al a încep u să dispa r ă. Dumnezeule Mare. Era el! Nu exist a nicio îndoial ă. Deşi nu- i văzus e niciodat ă chipul în visele ei, îl recunoscuse. Când se întor s e s e s ă se uite la ea şi când ochii aceia vii, acvamarin, scânteiaser ă spre ea, fiecare celul ă din corpul ei zbârnâise, recunoscându- l. 3 Thea era atât de zdruncinat ă încât începuse efectiv să- şi reînc a r c e lucru rile în ma şin ă, gat a s ă zboar e înapoi în sigur a n ţa îndoielnic ă a aparta m e n t ului ei din White Plains. Pân ă la urm ă, deşi continua s ă tremure, îşi aduse înapoi în cas ă hainele şi târ g ui elile, dup ă car e făcu apel la cafea, tradiţionalul ei remediu. La ce bun s ă se întoa r c ă acas ă? Proble m a era u visele ei, car e o aduseser ă într- o stare de tensiune atât de mare încât intr a s e în panic ă la vede r e a unui vecin venit s ă o salut e, dup ă car e decise s e imediat, bazâ n d u- se pe culoar e a plin ă de via ţă a ochilor acestuia, c ă el era bărbatul din visele ei.

227 Perfect, îşi spus e ea cu seriozit a t e, în timp ce savur a a treia can ă cu cafea, sosise timp ul confrunt ării cu realitatea. Niciodat ă nu reu şise să- i vad ă chipul lui Marcus Neill Duncan, din cauza acelei ceţi afurisit e care păre a s ă se interpun ă întotdea u n a între ei. Singurul lucru pe care- l pute a spun e desp r e el era c ă avea păr lung, negru şi ochi acvamarin. Pe de alt ă parte, îi ştia mirosul, atingerea, fiecare centimet ru din trup ul lui muşc hi ulos, forţa cu care făcea dragoste. Ce trebuia oare s ă fac ă, să- l roage pe Richard Chance s ă se dezbrace, ca să- i caute similarităţ ile? Sunt mulţi bărba ţi brune ţi; de fapt, majoritatea. Mulţi bărba ţi brune ţi au ochi plini de via ţă. Doar pura întâmplare făcuse ca ea să- l cunoasc ă pe Richard Chance într- o perioad ă în care nu era foart e logic ă atun ci când vene a vorba despre culoarea ochilor. Se scutur ă şi se ridic ă să- şi toar n e cea de a patr a cafea. Ea venise aici cu un scop. Refuza s ă per mi t ă unui vis, indifer e n t cât de realist şi de tulbu r ăt o r era, să- i distr u g ă bucu ri a de a savur a ceva ce iubise dintotdeauna. Nu ura doar aceast ă rece n t ă tea m ă de ap ă, ura ce făcea u visele aces t e a cu aminti rile verilor copilăriei ei. A pierde aceast ă bucurie era ca şi cum şi-ar pierde cent r ul eului ei. La naiba, va învăţ a s ă iubeasc ă din nou apa. Poat e c ă nu va reu şi s ă se uite la

228 ap ă imediat, dar la vrem e a când va pleca de aici, îşi jur ă c ă o s ă înoat e din nou în lac. Nu put e a permite stupidei ei paranoia fa ţă de Richard Chan c e s ă o gone a s c ă de aici. Fapt ul c ă el îi pronunţase numele ca şi cum l-ar fi savurat, nu înse m n a nimic. De fapt, înse m n a ceva, dar aces t ceva era legat de orga n el e lui sexual e, nu de visele ei. Thea ştia c ă nu era o frum u s e ţe răpito a r e, dar nici nu era oarb ă la atra c ţi a pe care o exercita asupra bărba ţilor. Era adesea nemulţumit ă de mopul ei de păr castaniu, des, buclat, disperat ă să- l îmblânzeasc ă tot timpul în ceva ce s ă sem e n e cât de cât a un stil, dar băr b aţilor, din motive de ei ştiut e, le plăce a. Avea ochii verzi, trăs ăt u r il e ei era u propo rţio n a t e şi frumos cizelat e, iar rigorile meseriei ei o menţineau zvelt ă şi în form ă. Acum c ă nervii începuser ă s ă i se calmeze, îşi dădea seama c ă sclipirea aceea din ochii lui memorabili fusese mai curând interesat ă, decât ameninţă toare. Ches tia ast a pute a deveni dificil ă, avân d în vede r e c ă ea venise aici ca să- şi rezolve anu mi t e probleme, nu ca s ă îşi permit ă o legătur ă de o var ă cu un vecin. Nu se afla în dispoziţie romantic ă, nici măcar pentru un divertisment oarecare, de dou ă săpt ăm â ni. Se va arăta rece şi neinteresat ă fa ţă de invitaţiile pe care i le-ar pute a lansa el, el va înţele g e mes aj ul şi cu ast a

229 se va termina totul. VINO. Thea se întoars e şi îl văzu stând sub salcie, cu mâna întins ă. Nu vroia să se duc ă cu el, toate instinc t el e îi spun e a u s ă fug ă, dar pornirea de a asculta era ca o nevoie teribil ă în ea, o durer e şi o foam e pe care i-o putea satisfac e el. Vino, spus e el din nou şi picioarele ei încep u r ă s ă înaint e z e, făr ă voia lor, de- a lungul ierbii reci, acoperit ă de rou ă. Căma şa alb ă de noapt e i se încolăc ea în jurul picioarelor şi- şi simţe a goliciun e a sub mat erial. Indifer e n t câte strat uri de haine ar fi acoperit- o, el o făcea întotdeauna să se simt ă dezbrăcat ă şi vulnera bil ă. Ştia c ă nu treb uia s ă se afle aici singur ă, mai ales cu el, dar nu reuşe a s ă se convin g ă s ă intre din nou în cas ă. Ştia c ă era un bărbat periculos, dar nu conta. Tot ce conta era s ă fie cu el; buna cuviin ţă care îi dirijase viaţa însemna, brusc, mai puţin decât însemna iarba ud ă de sub picioarele ei goale. Când ajunse la el, un lung moment rămaser ă s ă se înfrun t e din priviri ca doi adver sari, făr ă să se mişt e sau s ă spun ă ceva, pân ă când îşi spus e c ă va încep e s ă urle de atâta tensiu n e. Ca un prăd ător ce era, el o pândise săpt ăm â ni în şir iar acu m ştia, instinctiv, c ă era în mâna lui. Îşi pus e mâna pe braţul ei, ating er e a arzând de vitalitat e

230 şi un zâm b e t vag îi flutur ă pe gura dur ă, când simţi fiorul ei trăd ăt or. Crezi c ă o să- ţi fac rău? o întreb ă el vizibil amuzat. Ea se înfior ă din nou şi spus e, uitând u- se în sus la el: Da. Într- un fel sau altul da. O atrase inexorabil mai aproap e de el, pân ă când trup ul ei su m ar îmbrăc a t se lipi de el şi căldura animalic ă a cărnii lui înde p ăr t ă răcoar ea aerului nopţii. Automat, îşi ridic ă mâinile s ă şi le odihn e a s c ă pe piept ul lui şi senza ţia mu şc hilor lui ca piatra îi opri respiraţia. Niciun alt bărbat pe care- l atinse s e ea vreodat ă nu fuses e atât de dur şi de vital ca acest acest lupt ăt or, a cărui via ţă se baza pe moart e şi distru g e r e. Vroia să- l nege, să plece de lâng ă el, dar era la fel de neajutora t ă ca o frunz ă în vânt, ca să poat ă sfida cure nţii care o aspirau spre el. Îi atins e părul cu buz el e, într- un gest ciudat de tandr u, neaşt e p t a t de la un astfel de bărbat. Atunci întind e- te jos, lâng ă mine şi îţi voi ară ta cea mai dulce durer e, şopti el. Thea se trezi, ecou rile prop riilor ei strig ăt e răsunând înc ă în întunericul dormitorului. Îi arătase; ah, îi arătas e. Zăcea acum pe spate, cu căm aşa de noap t e încolăcit ă în jurul taliei, cu picioarele deschise şi genunchii ridica ţi. Mai

231 simţe a înc ă în ea ultim el e pulsaţii ale împlinirii. Îşi acop e ri faţa cu mâinile şi izbucni în plâns. Era mai mult decâ t tulbu r ăt o r era umilitor. Bărbatul acela blestemat nu îi domina doar visele, îi domin a şi trup ul. Într e a g a ei personalitate se bazase pe o încăp ăţ â n a t ă normalitate, pe bunul ei sim ţ. Thea crezuse întotdeauna despre ea c ă era o persoan ă onorabil ă şi brusc, aceast ă descriere părea s ă nu i se mai aplice. Din cauza viselor îşi luase ea dou ă săpt ăm â n i de vacan ţă, în toiul celui mai ocup a t sezon al ei, ori ast a nu era onor a bil. Ceea ce se întâ m pl a acu m cu ea sfida bun ul sim ţ, sfida toate eforturile ei de a înţelege ce anume se întâmpla. Şi în mod cert nu era nor m al s ă aibă orgasme înspăimânt ător de intense, noapte de noapte, în timp ce dormea singur ă. Înghiţin d u- şi lacri mile, se dădu împleticin d u- se jos din pat şi se duse la baie, unde răm a s e îndelung sub du ş, încercân d să- şi scape trupul de senzaţi a de a fi fost atins de mâini invizibile. Când se simţi cât de cât mai calm ă, se usc ă şi se relax ă în bucăt ăr i e, und e îşi pre g ăti cafea proas păt ă, dup ă care se aşez ă, bând- o şi urmărind trecerea zorilor spre o diminea ţă radiind de soar e. Bucăt ări a se afla în spat el e casei, deci lacul nu se vede a de la fere a s t r a ei şi Thea se relaxa încet, în timp ce urm ăr e a păs ărelele zbenguindu-

232 se din crac ă în crac ă, într- un pom din apro pi e r e, ciripindu- şi şi făcând lucruri păs ăre şti. Trebuia s ă înceteze s ă permit ă acestor vise să o tulbu r e atât de mult. Oricât de tulbu r ăt o r era conţin u t ul lor, era u totuşi doar nişte vise. Când se gând e a raţion al, singu r ul lucru legat de aceste vise, care îi afecta cu adev ărat viaţa, era tea m a de ap ă pe care i-o cauza s e r ă. Ea venise la lac tocm ai pent r u a lucr a ca s ă scap e de acea s t ă tea m ă, s ă se forţez e să- i fac ă fa ţă şi dac ă va reuşi s ă şi-o depăş e a s c ă, se va decla r a mulţu mi t ă. Poat e c ă nu era nor m al s ă aib ă vise erotice atât de inten s e, sau ca acela şi bărb a t care îi aducea o asemenea plăcere s ă o ucid ă în alte vise, dar se va descu r c a şi cu asta. Cine ştie ce anume declanşase aceste vise? Puteau fi decla nşa t e de lectu rile eclectic e, sau de cine ştie ce film pe car e- l văzus e, sau de o combin a ţi e într e cele dou ă. Poat e c ă vor disp ăr e a la fel de brusc precum apăruser ă. Într e timp, îşi irosise deja una dintr e zilele pres c ri s e de ea însăş i, ca perioa d ă de recuperare. Exceptând acea unic ă privire spre lac, imedia t dup ă sosire, care- i cauz a s e o star e de gre a ţă, reuşis e s ă ignor e cu desăv â r şi r e lacul. În regul ă, Theadora, se mustr ă ea în tăcere. Înceteaz ă s ă mai fii aşa o cârp ă. Revino- ţi şi f ă ce ai vrut s ă faci, venind aici. Într- un gest inconştient de preg ătire, îşi trecu

233 degetele prin părul care aproape i se uscase cât timp îşi băuse cafeaua, amânând inevitabilul. Îşi simţea buclele neascult ătoa r e, grele şi vibrante, formându- se sub degetele ei. Probabil c ă ar ăta ca naiba şi se bucu r ă c ă nu era nime ni s ă o vad ă. În aceste dou ă săpt ăm â ni va putea face abstracţie de felul în care arăta, exceptând curăţ enia esenţial ă şi savur ă aceast ă libertate. Îşi mai tur n ă o ultim ă can ă cu cafea, pent r u star e a ei de bine şi se dus e pe vera n d ă, uitân d u- se aten t ă în jos, ca nu cumva s ă verse lichidul fierbinte. Da, îşi spuse ea sarcastic, grozav ă scuz ă ca s ă evite s ă vad ă lacul, de cum avea să deschid ă uşa. Contin u ă s ă se uite în jos în timp ce desc hi d e a uşa de la intra r e şi simţi aer ul rece al dimin e ţii spălându- i picioarele. Dup ă ce ieşise de sub du ş, îşi trăs e s e din nou pe ea căm a şa de noapt e şi materialul subţire nu era potrivit pentru răcoarea pe care soarele înc ă nu o alungase de tot. Perfect. Era timp ul s- o fac ă. Ţinâ n d u- se tare de can ă ca de un colac de salvar e, îşi ridic ă încetişo r ochii, astfel încât privire a ei alune c ă mai întâi de- a lungul duşu m el ei vera n d ei, apoi spr e iarb a cresc u t ă pest e măs u r ă şi apoi în jos, de- a lung ul pant ei car e duce a spre lac. În mod deliberat se concentra doar asupra unui câmp vizual îngust, astfel încât orice altcev a era

234 înceţoşa t. Iat ă, acolo, la stân g a, era salcia şi El stătea acolo, sub ramurile plâng ătoare, exact cum stăt u s e în visul ei. Inima aproape c ă i se opri. Doamne, Dumnezeule, visele ei începeau acum s ă se manifes t e şi în ceas u rile ei de trezie, sub form a halucin aţiilor. Înce r c ă s ă clipea s c ă, încer c ă să alun g e viziune a, dar nu reuşi decâ t s ă se uite îngheţat ă, îngrozit ă, la bărbatul care stătea nemişcat ca o statuie, ochii lui acvama rini strălucind de la distan ţă. Apoi el se mişc ă şi ea tresări reac ţio n â n d, în timp ce îşi dăd e a sea m a de dou ă lucru ri, fiecar e la fel de tulbur ător, în felul lui. Unul, viziune a era Richa r d Chanc e. Siluet a de sub copac era o fiin ţă uma n ă real ă, nu un produs al imagina ţiei ei. Doi, nu îşi dăduse seama mai devreme, dar în noaptea trecut ă reuşise pentru prima oar ă să vad ă chipul iubitului ei din vise şi aces t chip fusese chipul lui Richard Chance. Îşi calm ă băt ăile sălbatic e ale inimii. Fire şt e că subconştientul ei alesese trăs ăturile iubitului din vise. De fapt, fuses e uluit ă de ase m ăn a r e a dintr e ochii lor. Acest tertip al viselor ei era, în sfâr şit, logic. Se privir ă pest e întind e r e a de iarb ă ud ă de rou ă şi un zâmb e t lene ş flutu r ă pe linia dur ă a gurii lui, aproape făcându- i inima s ă o ia din nou

235 la galop. Pent r u sigur a n ţa circuit elo r ei, Thea sper ă ca el s ă nu zâmbeasc ă prea des. Apoi Richa r d Chan c e întins e mân a spre ea şi spus e: Vino. Orice urm ă de culoar e se şter s e de pe chipul ei. Ce- ai spus? între b ă ea şoptit. Nu avea cum s ă o aud ă. Se aflau la cel puţin 30 de met ri depăr t a r e unul de celălalt; abia dac ă auzise ea singu r ul cuvân t pron u n ţa t de el, deşi într- un fel sune t ul fuses e perfec t clar, ca şi cum l-ar fi auzit atât în ea cât şi în afar a ei. Dar expr e si a de pe chipul lui se schim b ă subtil, spre ceva mai alert, cu ochii mai sfred elito ri. Mân a lui întins ă păru dintr- o dat ă mai impe rio a s ă, deşi tonul deveni seduc ător. Thea. Vino cu mine. Tremurând, Thea se dădu înapoi, cu gândul să închid ă uşa. Sigur, nu put e a fi vorb a decâ t de o pur ă coinciden ţă, dar o coinciden ţă stranie. Nu fugi. Nu treb ui e s ă fugi. Nu o să- ţi fac rău, spuse el cu blânde ţe. Thea nu se consid e r a s e nicioda t ă o la şă. Fra ţii ei ar fi desc ris- o o idee pre a impulsiv ă pent r u binele ei, încăp ăţ ân â n d u- se s ă se caţere în orice 4

236 copac în care se căţă r a u ei, sau s ă se lege n e pe o frâng hi e tot atât de înalt ă ca şi ei, pent r u ca de acolo să- şi ia avân t şi să- şi dea dru m ul în lac. În ciuda stra ni ei similitu dini între vis şi ce spus e s e el chiar acu m, spina r e a i se întări şi Thea se uită la Richa r d Chan c e stân d acolo, sub salcie, înconju r a t de o cea ţă uşoa r ă. O dat ă în plus, permisese unei ciudate coinciden ţe s ă o sperie, ori ea era obosit ă s ă se tot tea m ă. Ştia instinc tiv c ă cel mai bun mod de a- ţi învinge o tem e r e era acela de a- i face fa ţă de und e şi venir e a ei la lac şi decise s ă se uite bine, ate n t, la dom n ul Chance, ca s ă catalogheze toate similitudinile dintr e el şi iubitul ei din vis. Se uit ă şi apro a p e îşi dori s ă nu o fi făcut. Asemănarea nu era doar la ochi şi la culoarea părului. O putea vedea acum în liniile puternice ale trup ul ui său, înalt şi masiv. Purt a jean şi şi ghet e de dru m e ţi e şi o căm a şă din batist Chambray, cu mâneci scurte, care- i expune a muşchii braţelor. Observ ă grosimea încheieturilor mâinilor, încheieturile unui bărbat care face de obicei munc ă fizic ă gre a închei e t u rile unui spadasin. Thea oft ă, zgud uit ă de aces t gân d. De und e- i venise? Ce ştia ea desp r e spad a si ni? Nu pre a se vede a u la tot pasul; ea nu întâlnis e nici măca r un singu r scrim e r. Şi chiar în timp ce- şi imagin a mişc ările elegant e presupuse de scrim ă,

237 respinge a compara ţia. Nu, un spadasin era un băr b a t care folose a într- o băt ălie o sabie lat ă, grea, tăind şi ciopâr ţind. O amintire îi trecu prin mint e şi îl văzu pe Richa r d Chanc e în mân ă cu o sabie scoţian ă, doar c ă îşi spun e a Neill şi apoi Marcus, mânuind de data asta o sabie roman ă, scur t ă Nu. Nu avea voie s ă gând e a s c ă astfel. Visele erau o fantezie a subcon ştientului, nimic mai mult. Nu recuno ştea, cu adevărat, nimic la Richa r d Chan c e. Toate aste a se explica u prin fapt ul c ă îl cunos c u s e pur şi simplu într- un moment când era vulnerabil ă pe plan emoţional şi dezec hilibr a t ă, apro a p e ca şi cum ar fi ieşit tocm ai dintr- o povest e de dra go s t e cu final nefericit. Trebui a să- şi revin ă, pent r u c ă era imposibil ca aces t băr b a t s ă aib ă vreo legăt u r ă cu visele ei. El stăt e a în contin u a r e acolo, cu mân a întins ă, ca şi cum ar fi trec u t doar o secu n d ă şi nu minutul întreg pe care- l simţea ea. Şi apoi el zâmbi din nou, ochii aceia vii încreţindu- se la colturi. Nu vrei s ă vezi puii de broas c ă ţesto a s ă? o întreb ă el. Pui de broasc ă ţestoas ă. Perspectiva era dezarm a n t ă şi în mod surprinz ător încântat ă de idee, Thea se trezi înaint â n d câţiva paşi, pân ă când se pom e ni în faţa uşii cu plas ă a vera n d e i.

238 Abia atun ci se opri şi se uit ă în jos, la căm a şa ei de noapte. Trebui e s ă m ă schim b. Privire a lui se plimb ă de- a lungul trup ul ui ei. Pent r u mine eşti grozav ă, aşa. În plus, puii ar putea dispărea, dac ă nu vii acum. Nu încercase să- şi ascund ă tonul apreciativ, uşor răgu şit. Thea îşi muşc ă buza. În fond, căm a şa ei de noapte nu era o pies ă nemaipomenit ă; era din bum b a c alb, simplu, cu un decolt e u mode s t şi mânecuţe căzute, lung ă pân ă la glezne. Pruden ţa se lupta cu dorinţa de a vede a puii de broa s c ă ţesto a s ă. Dintr- o dat ă nu se mai pute a gândi la nimic altcev a mai drăg ăl a ş decâ t la nişte puişori de broasc ă ţestoas ă. Decizându- se repede, împins e uşa şi păş i afar ă, în iarb a înalt ă. Treb ui să- şi ridice căm aşa de noapt e pân ă la jumăt a t e a gam b ei, ca s ă nu şi- o ude în rou ă. Îşi croi dru m cu grij ă, prin băl ăriile crescute, către bărbat ul înalt care o aştepta. Mai avea puţin s ă ajun g ă la el, când îşi dădu sea m a cât de apro a p e se afla de ap ă. Încremeni la jumătat e a pasului, fiindu- i imposibil s ă arunce măcar o privire în dreapta, unde lacul mur m u r a atât de apro a p e de piciorul ei. În schim b, privire a panica t ă i se încle şt ă de chipul lui, cerşindu- i instinctiv ajutorul. El se îndrept ă, fiecare muşchi încordân d u- i-se

239 când deveni alert, ca răs p u n s la reac ţi a ei. Ochii i se micşorar ă şi se uit ă atent dintr- o parte într- alta, căutând ce anume o îngrozise. Ce este? o întreb ă apucând- o de bra ţ şi trăgând- o protector mai aproape de el, în căldura şi adăpostul trupului său. Thea se înfior ă şi desc his e gura să- i spun ă, dar apro pi e r e a trup ul ui său, în acela şi timp liniştito r şi alarmant, o derut ă şi nu reuşi s ă se gândeasc ă ce anume să- i spun ă. Nu ştia ce o alarmase mai mult, apropierea de lac sau apropierea de el. Ea iubise întotdeauna lacul şi era foarte prudent ă fa ţă de acest bărbat, dar reac ţia lui spontan ă la tulburarea ei făcuse s ă tresar ă ceva în ea şi brus c simţi dorinţa de a se lipi de el. Miros ul cald al pielii lui îi umple a nările, plăm â nii o combinaţie înnebunitoare de săpun, de aer proas păt, de sudo a r e cura t ă şi de miros de bărbat. O trăsese spre stânga lui, lăsându- şi dreapta liber ă şi îi simţea constan ţa liniştitoare a băt ăilor inimii, prin peretele puternic al pieptului. Dintr- o dat ă deveni acut conştie n t ă de goliciun e a ei, sub căm a şa de noap t e. Sânii îi palpit a u acolo unde era u pres a ţi de late r al a lui şi vintrele începea u să- i pulseze. Doamne, Dumnezeule, ce căuta ea aici, îmbr ăcat ă astfel? Ce se întâmplase cu mult trâmbi ţatul ei bun sim ţ? De când începuser ă visele, se părea c ă nu

240 mai avea niciun fel de bun sim ţ. Nu avea nicio scuz ă s ă se afle atât de apro a p e de un bărb a t pe care îl cunos c u s e ieri, abia. Ştia c ă treb ui a s ă se ret r a g ă de lâng ă el, dar din clipa în care o atinsese, avusese un ciudat sentiment de intimitate, de justeţ e, ca şi cum s-ar fi întors într- un loc unde mai fuses e de nen u m ăr a t e ori înaint e. Mân a lui liber ă se plimb a prin buclele ei ume d e. Ceva din star e a de alert ă disp ăr u din muşchii lui. Thea? Te-a speriat ceva? Thea îşi dres e glas ul şi lupt ă împot riva unui val de ameţe al ă. Mâna din păr ul ei păr e a atât de familiar ă, ca şi cum îşi smuls e gân d u ril e neascultătoa r e, din poteca imposibil ă. Spuse, într- un târziu, cu un glas înc ă stins, de tea m ă. Apa. Mi- e mi- e fric ă de ap ă şi mi- am dat tocmai seama cât de aproape eram de mal. Ah, spus e el cu un sune t încet, de conştientizare. Este de înţeles. Dar cum o s ă vezi broaştele ţestoase, dac ă ţi-e fric ă de ap ă? Se uit ă uluit ă la el. Nu m- am gân dit la asta. Cum să- i spun ă că tea m a ei de ap ă era atât de rece n t ă, încât nu se obişnuise înc ă s ă gândeasc ă în termeni de ce ar putea sau nu ar putea, în funcţie de proximitatea apei. Atenţia îi fu din nou distr a s ă de unghi ul maxila r ul ui lui, văzut de jos. Era un maxilar

241 foarte puternic, cu o bărbie încăp ăţ ân a t ă, obse rv ă ea. Avea o bar b ă foart e deas ă; deşi era clar c ă tocmai se bărbierise, îi vedea firele întunecate, ca la o barb ă de ora cinci. Simţi din nou acea enervant ă senza ţie de familiaritate şi vru să- i pun ă mân a pe obr az. Se între b ă dac ă era suficient de atent ca s ă se bărbiere a sc ă înainte de a face drag o s t e şi avu brus c o imagin e puternic ă a acestei bărbii ţepoase, frecându- se blând de curb a sânului ei. Tresări brus c, o mic ă mişca r e care fu controlat ă aproape din prima clip ă, bra ţul lui strângându- se mai tare în jurul ei şi trăgând- o mai ferm spr e el. Broscuţel e sunt acolo, cam la vreo şaisprezece metri, şopti el aplecându- şi capul pentru ca obrazul lui să- i mângâie buclele. Te-ai pute a uita la ele dac ă eu o s ă m ă inter p u n între tine şi lac şi o s ă te ţin, ca s ă fii sigur ă c ă nu o să cazi în el? Ah, ce bun era. Obse rv ă acest lucru într- un mod perife ric. Ori de câte ori făcea ceva ce ea putea consider a alarmant ceva care trebuia să o alarmeze, cum ar fi s ă o ia în bra ţele lui imediat îi distrăgea atenţia, coment ând ceva. Văzu tertip ul dar puii de broa s c ă ţesto a s ă era u atât de drăgu ţi. Se gândi la propunerea lui. Poate c ă era o iluzie periculo a s ă, dar se simţe a în sigur a n ţă în braţel e lui, încălzit ă de căldu r a

242 lui şi învăluit ă în toat ă acea s t ă forţă muşc hi ula r ă. În clipa acee a încep u dorinţa, delicat ă, delicioas ă, adâ n c în ea sau poat e că începuse înainte, la prima lui atingere, dar abia acum crescuse într- atât încât s ă o recunoasc ă. Cum altfel s-ar fi gân dit la aspri m e a bărbii lui pe sânii ei? Ştia c ă ar fi treb uit s ă se întoa r c ă în cas ă. Doar decise s e deja c ă nu avea timp pent r u o avent u r ă oar ec a r e. Dar logica nu avea nimic de- a face cu amestecul sălbatic de senza ţii pe care le experimentase din prima clip ă în care- l văzus e pe omul ăsta, tea m ă, panic ă şi constrângere şi dorin ţă, toate învălm ăş indu- se, împletin d u- se, astfel încât nu ştia de la un minut la altul cum va reacţiona. Nu- i plăcea asta, nu- i plăce a nimic din asta. Vroia s ă fie din nou Thea cea de odinioa r ă, nu cre a t u r a asta nervoa s ă, ilogic ă, pe care nu o mai recuno ştea. Perfect, s ă aru n c ăm atun ci logica afar ă pe fere a s t r ă. Oricu m nu- i fuses e de cine ştie ce folos de când îi apăr u s e r ă visele. Se uit ă în sus, în ochii aceia acva m a r i ni şi arun c ă la câini şi prudenţa, decizând în schimb s ă acţioneze în baza instinct ul ui pur. Poate c ă asta o s ă funcţioneze. Haide să încercăm. Crezu c ă întrezărise o scânteie de triumf în ochii aceia crist alini, dar când se uit ă mai ate n t ă, nu văzu decât o oarecare plăcere masculin ă.

243 Haide s ă ne îndepăr t ăm câţiva paşi de ap ă, suger ă el trăgând- o deja, cu bra ţul bine strâns pe talia ei. Tot vom reuşi s ă vede m brosc u ţe l e. Să- mi spui dac ă suntem înc ă prea aproape, da? Nu vrea u s ă fii nervoa s ă. Thea chicoti, surp ri n s ă c ă mai era în star e să râd ă. Cum put e a s ă nu fie nervo a s ă? Era pre a aproape de ap ă şi mult prea aproape de el. Dac ă a ş fi fost încăl ţat ă, a ş fi tremurat în pantofi, recunoscu ea. El se uit ă în jos la picioa r el e ei goale şi la felul în care- şi ţine a în sus căm a şa de noap t e, s ă o fereasc ă de iarba ud ă. Ar put e a fi măr ăci ni, spus e el ca un fel de explicaţie, în timp ce se aplec a s ă o cupri n d ă cu braţul liber pe dup ă genu n c hi. Thea scoas e un ţip ăt slab de surp riz ă în timp ce el o ridica, apucându- se de căma şa lui ca s ă se ţin ă. El zâm bi, în timp ce o instal a mai sus, pe piept ul lui. Cum este? Înspăimânt ător. Excitant. Inima îi bubuia sălbatic şi acea prim ă apăsare a dorinţei devenea tot mai intens ă, îşi arunc ă privirea spre pământ şi spuse: Sus. Te temi şi de înăl ţime? Nu, doar de ap ă. Şi de tine, uriaş ul e. Dar de fapt, era mai mult atras ă decât tem ătoare.

244 O purt ă în braţe de- a lungul malului, avân d grij ă s ă nu se apropi e mai mult de ap ă, în timp ce Thea se uita în orice alt ă part e, num ai la lac, nu. Punct ul cel mai atrăg ăt o r era gât ul lui, puternic şi bronzat, cu o adâncitur ă mic ă, vulne r a b il ă, sub solidul măr al lui Adam. Apropie r e a strâ n s ă de pielea lui goal ă îi făcu buzele să- i tremure, ca şi cum şi le-ar fi ap ăsat tocmai de acea mic ă adâncitur ă, unde pulsul îi bătea ademenitor. Nu treb ui e s ă face m zgomo t, spus e el şoptit, încetinin d u- şi ultimii paşi. Păr ăsis e r ă relativa curăţ e n i e a ierbii pre a cresc u t e din grădin ă şi se aflau acu m într- o învălm ăş e a l ă de tufe şi burui e ni, unde precis se aflau şi măr ăci ni. Picioa r el e ei goale o făcea u la fel de fericit ă pe cât era el, c ă o căr a. Copacii era u mai deşi aici, limitâ n d mult vede r e a spre lac. Sunt tot aici, pe un buşt e a n căzut, la mar gi n e a apei. S ă nu faci mişc ări bruşt e. O s ă te las acu m jos, foart e încet. Pune- ţi picioa r el e pe boca n cii mei. Pân ă s ă apuc e s ă îl între b e de ce, acu m când se simţea atât de bine în braţele lui, el îşi retras e braţul de sub picioarele ei şi îi lăs ă partea de jos a trupului s ă alunece. Deşi el avusese grij ă s ă nu lase căm aşa de noap t e s ă răm â n ă prins ă între ei, fricţiun e a trup ul ui ei de al lui nu put e a fi mai înnebunitoare. Thea îşi ţinu respira ţia, sânii şi

245 vintrele îi zbârnâiau de căldur ă, în timp ce- şi lăsa picioarele şi greutatea pe vârful cizmelor lui. Nici el nu era mai puţin afect a t; umflăt u r a ferm ă dintre picioarele lui o spunea clar. Totuşi, el păr u mai capa bil decâ t ea, s ă o ignore. Avea amândou ă braţele în jurul ei, ţinân d- o confort a bil lipit ă de el, dar îşi întors e s e capul spre lac. Îi putea simţi entuziasmul zumzăi n d în el, dar car e nu păr e a s ă fie de natur ă sexual ă, în ciuda semierec ţiei lui. Sunt şapt e brosc uţe, spus e el în şoap t ă, cu glasul răgu şit al unui îndrăg o s ti t. Sunt aliniat e pe buşt e a n, ca nişte turtiţe argin tii, cu picioar e. Întoa r c e- ţi doar capul şi aru n c ă- ţi o privire, iar eu o s ă te ţin ferm, ca s ă te simţi în sigur a n ţă. Thea ezit ă, sfâşiat ă într e dorinţa de a vede a brosc uţel e ţesto a s e şi spaim a de ap ă. Mâinile se agăţ a u tar e de braţel e lui şi îi simţi bicep şii tari flexându- se, când o strânse mai aproape de el. Nu te grăbi, îi spus e el în şoapt ă şi Thea îi simţi buzele periind u- se de buclele ei. Inspir ă adânc şi se oţeli. O jumătate de secu n d ă mai târziu îşi îngro p ă convulsiv faţa în pieptul lui, tremurând, încercând s ă lupte cu gre aţa car e urca în ea. El o legăn ă, liniştind- o cu uşoara mişcare clătin ătoare a trupului său, în timp ce îi şoptea sunete liniştitoare, care nu erau chiar cuvint e. Pest e dou ă minut e încer c ă din nou, cu apro a p e

246 acelaşi rezult a t. La a patra încercare, din ochi îi curgea u lacrimi de frustrare. Richard încerc ă s ă o duc ă înapoi în cas ă, dar încăp ăţ â n a r e a de care era u atât de conştien ţi fraţii ei îşi spuse cuvântul şi Thea refuz ă s ă plece de acolo. Dumn e z e ul e, o să vad ă broscuţele acelea ţestoase. Zece minut e mai târziu tot nu reuşis e să arunce decât o singur ă ochead ă, înainte ca panic a şi gre aţa s ă o loveas c ă din nou şi Thea încep e a s ă devin ă furioas ă pe ea. Brosc u ţel e se însor e a u înc ă fericite, dar put e a u pleca de acolo în orice clip ă. De data asta o s ă reuşesc, anun ţă ea pe un ton de furioas ă determinare. Richa r d oft ă. Bine. Era perfect conştient ă c ă el o putea oricând ridica înapoi în braţe şi s ă plece de acolo, dar simţe a pe undev a c ă era dispu s s ă stea aşa pân ă când ea va fi gata s ă renu n ţe. Se încur aj ă şi încep u să- şi întoa r c ă încet, încet, capul. În vreme ce tu te torturezi singur ă, eu o să- mi ocup timpul amintindu- mi cum puteam vedea prin căm aşa ta de noapt e, când înaint ai prin grădin ă, spus e el. Uluit ă, Thea se pom e ni clipind des, câtev a secunde, spre micuţele broa şte ţestoase, în timp ce tremura la impactul spuselor lui. Când îşi

247 întoa r s e brus c capul, pe faţa ei se citea mai mult ă furie decâ t panic ă. Ce?! Am putu t vede a prin căm a şa ta de noap t e, rep e t ă el binevoito r. Un zâmb e t îi flutur ă pe buze şi ochii lui crist alini păr e a u şi mai amuz a ţi când se uit ă în jos, la ea. Soar el e str ăl uc e a dintr- un anu mi t unghi. Am văzut Dar lăs ă propoziţia neterminat ă. Se împins e în braţel e lui, în dorinţa de a se eliber a, dar făr ă rezult a t. Şi m ă rog, ce anu m e ai văzut? Totul. Ai nişte sfârc u ri mici, formid a bil e. Părea c ă savureaz ă amintirea. Scoase un sunet mic, de plăcere, din beregat ă. Thea se înroşi pute r ni c, simţin d cum acele mai sus menţionate sfârcuri mici, formidabile, începea u s ă i se întăreasc ă. Reacţia fu dublat ă de una asem ăn ătoare, în pantalonii lui. Uită- te la broscuţe, spuse el. Tulbu r a t ă, făcu întoc m ai. În acelaşi timp, el o mân g âi e cu mân a dre a p t ă în jos, spre fundul ei, atingerea arzându- i carnea prin pânza subţire, apoi o prins e şi o ridic ă astfel încât despic ăt u r a dintr e pulpele ei se aşez ă pest e umflăt u r a tare din spat el e şli ţului său. Lui Thea i se tăie respiraţia. Se uita orbit ă la broscu ţe, dar aten ţia ei era îndr e p t a t ă asup r a apexului pulpelor ei. Îşi înghiţi un geam ăt, reţinând u- şi cu greu pornirea

248 de a se frec a de umflăt u r ă. Simţe a cum se modific ă în interior, cum i se cont r a c t ă şi decontract ă muşchii, se simţea tot mai ud ă, pe măs u r ă ce dorinţa deve n e a din ce în ce mai mare. Era un străin. Iar ea prob a bil c ă înneb u ni s e, de vrem e ce stăt e a aici cu el, într- o poziţie atât de provocatoare. Dar cu toate c ă mintea ei ştia c ă el era un străin, trup ul îl acce p t a ca şi cum l-ar fi ştiut dintotdeauna. Conflictul o făcu incapabil ă s ă acţioneze. Broscuţel e era u chiar ca nişte turtiţe, cu minuscule căp şoare de reptil ă şi cu picioru şe boante. Stăteau aliniate pe buşteanul pe jumătate imersat, apa pleosc ăind blând chiar sub ele. Thea se uit ă câteva clipe la luciul apei pân ă s ă îşi dea sea m a ce făcea şi cu cât succ e s îi distrăsese el atenţia. Richa r d, spus e ea încet. Hm m? Vocea lui era mai groa s ă, respir a ţi a uşor mai rapid ă. M ă uit la broscuţe. Ştiu, dra g a mea. Am ştiut c ă o s-o poţi face. Nu vrea u s ă m ă duc mai apro a p e, dar m ă uit la ap ă. Asta e bine. Pe măs u r ă ce o s ă înveţi s ă ai încredere în mine, o s ă scapi, treptat, de frica asta. Ce lucr u ciuda t a putu t el spun e. Ce legăt u r ă

249 avea el cu frica ei de ap ă? Care fuses e provoc a t ă de visele ei, nu de el. Vroia să- l între b e de ce spusese asta, dar îi era greu s ă gândeasc ă cum treb ui e, când el o ţine a atât de intim şi când erecţia lui se împingea tot mai insistent în ea, cu fiecare clip ă care trecea. Apoi ceva nevăzu t le alar m ă pe brosc u ţel e ţestoase, sau poate c ă una dintre ele decisese pur şi simplu c ă îi ajuns e s e atât a soar e şi celelalte fuseser ă de acord, pentru c ă începur ă să- şi dea drumul, de pe buştean, plonjând în ap ă, una câte una, întreaga acţiune derulându- se atât de rep e d e încât nu dur ă mai mult de o secu n d ă. Mici valuri încep u r ă s ă radiez e dinsp r e buturug ă, retrezind un ecou de grea ţă în stomacul ei. Thea înghiţi şi se uit ă în alt ă parte şi vraja senzu al ă dispăr u. Şi el înţeles e. Înaint e ca ea s ă apuc e s ă spun ă ceva, o ridic ă în braţe şi o pur t ă înapoi în grădin ă. Amintindu- şi ce spusese el despre căma şa ei de noapt e, Thea se înroşi din nou, de cum o instal ă înapoi pe picioa r el e ei. El se uit ă la obrajii încin şi şi în ochi i se citi amuzam e n t ul. Nu râde, morm ăi ea îndep ărtându- se de el. Deşi era, prob a bil, pre a târziu, încer c ă s ă fie demn ă. Mulţumesc c ă mi- ai arătat broscu ţele ţestoase şi c ă ai avut răbdare cu mine.

250 Cu cea mai mar e plăce r e, spus e el pe un ton grav, care îi trăd a totuşi râsul interio r. Thea se încru n t ă. Nu ştia dac ă s ă se îndepărteze mergând de- a-ndăr ăt elea, sau s ă se întoarc ă, permiţându- i s ă aib ă o privelişte perfec t ă şi asup r a spat el ui ei. Nu avea dest ul e mâini ca să- şi acopere punctele de interes şi oricu m, era prea târziu. Făcu un comp r o m i s, îndepărtându- se piezi ş. Thea. Thea se opri, ridicâ n d u- şi între b ăt o r sprâncenele. Vrei s ă vii cu mine la un picnic, în dup ă- amiaz a asta? Un picnic? Se uita la el, minu n â n d u- se înc ă o dat ă de tulbur ătorul amestec de familiar şi de străin, pe care le regăs e a în de el. Ca şi puii de broas c ă ţesto a s ă, un picnic sun a apro a p e la fel de insuportabil de tentant; simţea totul ca şi cum ar fi desc his o cart e atât de captiva n t ă încât nu se pute a opri din a întoa r c e pagin ă dup ă pagin ă. Totuşi, simţi cum d ă înapoi. Eu nu Cam la o mil ă de aici, exist ă un pom, într- un câmp necultivat, o întrerupse el şi orice urm ă de amuzament dispăruse din ochii lui de culoarea ocea n ul ui. Este uria ş, cu cren gi mai groas e ca talia mea. Parc ă s-ar afla acolo dintot d e a u n a. Mi- ar plăce a s ă stau întins pe o pătu r ă, la umb r a lui,

251 să- mi pun capul în poala ta şi să- ţi povest e s c desp r e visele mele. Thea ar fi vrut s ă o ia la fug ă. La naiba cu atât a curaj; discr eţi a îi cer e a s ă dispa r ă. Vroia ea ast a, dar picioa r el e nu i se mişca u. Parc ă îi amor ţis e tot trup ul. Dădu dru m ul tivului căm ăş ii de noapte s ă cad ă în iarba ud ă şi rămase uitându- se prosteşt e la el. Cine eşti? şopti ea într- un târziu. El îi studie subita teroare din ochi şi o und ă de regret îi travers ă faţa. Spuse într- un târziu, pe un ton blân d: Ţi- am spus, sunt Richa r d Chanc e. Se opri şi privirea pătrunz ătoare i se fix ă din nou asup r a ei, ca s ă nu- i scap e nici cea mai mică nuan ţă a expresiei. Haide s ă intrăm, spuse el apropiindu- se şi luân d- o blând de mân ă şi ghidâ n d u- i paşii stân g a ci spre cas ă. O s ă vorbim acolo. Thea îşi întări picioarele tremurânde şi- şi fixă călcâiele în pământ, trăgându- l s ă se opreasc ă. Ca şi cum ar fi putu t. Niciod a t ă pân ă atun ci nu fusese atât de conştient ă de forţa unui bărbat, cum era de a lui. Nu c ă era o grăm a d ă de muşc hi, dar forţa de oţel a trup ul ui său era 5

252 evident ă. Îl întreb ă imperios: Ce e cu visele tale? Ce vrei de la mine? El oft ă şi- i dădu dru m ul, frecâ n d u- şi uşor degetele, în sus şi în jos, pe partea interioar ă, catifelat ă a braţul ui ei. Ceea ce nu vrea u eu, este să- ţi fie fric ă. Tocm ai te- am găsit, Thea. Ultim ul lucru pe car e- l vrea u este s ă te sperii şi s ă te pier d. Tonul lui era calm şi since r şi avu asup r a ei un ciuda t efect magic. Cum put e a o femeie s ă nu se simt ă, dac ă nu convins ă, cel puţin calm a t ă de acea s t ă linişt e din cuvint el e lui? Îşi mai reve ni puţin şi se pomeni mânat ă înc ă o dat ă spre cas ă. De data aceasta nu mai încerc ă să- l opreasc ă. Aşa măcar se va putea schimba în ceva mai potrivit, înaint e de a avea ace a discu ţi e pe car e şi-o dorea el cu atâta insisten ţă. Se smuls e de lâng ă el de îndat ă ce intra r ă şi- şi strânse în jurul ei, ca pe o pelerin ă, sărmana, roasa ei stăpânire de sine. Bucăt ări a este acolo, spus e ea arăt â n d cu dege t ul. Dac ă pui la făcut o can ă proas p ăt ă cu cafea, vin şi eu imedia t ce m ă îmbr a c. El îi arun c ă din nou una din acele priviri directe, de pur ă apreciere masculin ă, măsur ând- o din cap pân ă în picioar e. Din punctul meu de vedere, nu e cazul să- ţi faci probleme, spuse el încet. Tocm ai pent r u punct ul tău de vede r e îmi fac

253 probleme, răspunse ea şi zâmbetul lui îi trimise flutu ri în stom a c. În ciuda tutu r o r efort u rilor, se simţi încălzit ă de nedisimulata lui atrac ţie pentru ea. Cafeaua este în bufetul din stânga chiuvetei. Da, doa m n ă. Îi făcu cu ochiul şi o porni spre bucăt ăr i e. Thea intr ă în dor mito r, închis e uşa şi se lăs ă pe ea, uşurat ă. Înc ă îi mai tremurau picioarele. Ce se petrecea? Avea senza ţia c ă se prăv ăle a într- un loc ciuda t, bizar. El era un străin, îl cunos c u s e abia ieri şi totu şi exist a u momente, tot mai multe, când simţea c ă îl ştia la fel de bine cum se ştia pe ea, când vocea lui rever b e r a adâ n c în ea ca un clopot inter n. Trupul ei răspunsese trupului lui aşa cum nu i se mai întâmplase vreodat ă cu altcineva, cu uşurin ţa unor vechi îndrăgosti ţi. Spus e s e şi făcus e lucru ri care era u ca un ecou stra ni u al viselor ei. Dar cum putu s e ea visa despre un bărbat pe care nu- l cuno ştea? Era ceva cu totul în afar a expe ri e n ţe i ei; nu avea nicio explicaţi e pent r u ast a, doar dac ă nu ar fi devenit dintr- o dat ă, clarvăz ătoare. Da, desig u r. Thea scut u r ă din cap în timp ce îşi scotea căma şa de noapte şi deschise un sertar de la comod ă, să- şi ia un sutien şi nişte chiloţi. Parc ă îi auze a pe fraţii ei, dac ă ar fi îndr ăz nit măcar s ă pomene asc ă despre aşa ceva. Uhu, uhu ar fi pufnit ei, fornăi n d de râs. Are cineva

254 un turban pentru ea? Madam Theadora o s ă ne ghice a s c ă acu m viitorul! Îşi tras e pe ea jeanşii şi un T-shirt şi- şi vârî picioarele în nişte tenişi. Reconfortat ă de armura îmbrăc ămin ţii, se simţea mai bine preg ătit ă să- i fac ă fa ţă din nou lui Richa r d Chanc e. Era o idee bizar ă s ă se gând e a s c ă c ă îl întâlnise în visele ei, dar ştia un mod sigur de a afla. În fieca r e reîncarnare, coapsa stâng ă a lupt ătorului ei avea o cicat ric e, o linie roşie lung ă, ner e g ul a t ă, care se termina exact la câţiva centimet ri deasupra genunchiului. Nu trebuia decât să- l roage să- şi dea jos pant alo nii, ca să- i poat ă vede a picior ul şi o s ă desluşeasc ă acest mister, odat ă pentru totdeaun a. Corec t. Se şi vede a oferin d u- i o ceaşc ă de cafea: Cu zahăr şi lapte? Vrei cumva o prăjitu ric ă cu chim e n? Vrei te rog să- ţi dai jos pant alo nii? Sânii îi tresări r ă şi muşc hii stom a c ul ui i se încordar ă. Perspectiva de a-l vedea dezbr ăcat era mai tent a n t ă decâ t ar fi treb uit. Era ceva periculos de tent a n t în gân d ul de a- l ruga s ă se dezb r a c e. Sigur, el ar face- o, cu ochii aceia inte nşi uitân d u- se la ea în tot acel timp. Iar el era la fel de conştie n t ca şi ea c ă în cazul în care ar fi fost surprin şi, ar fi fost omorât Thea se smulse din aceast ă tulbur ătoare fantezie. Omorât? De ce, Dumn ez e u l e, se

255 gân dis e la aşa ceva? Prob a bil c ă era doar visul, din nou dar nu visase niciod a t ă c ă el fuses e ucis, doar ea. Şi c ă el fuses e uciga şul. Muşchii stomacului i se strânser ă din nou, dar de data aceasta cu revenirea acelei spaime instinc tive pe car e o resim ţis e din prim a clip ă în care îi auzise paşii pe vera n d ă. Se tem u s e de el chiar înainte de a-l vedea. Era un bărbat a cărui reputaţie îl preceda Înceteaz ă! se admo n e s t ă Thea furioas ă. Ce reputaţie? Ea nu auzise niciodat ă de Richard Chance. Se uit ă în jurul ei, în dormitor, sperând s ă reintre în normalitatea mediului ei înconjurător. Avea senza ţia c ă lucrurile deveneau înceţo şate, dar contururile mobilelor erau reconfortant de ascuţite. Nu, ceaţa se afla înăun t r ul ei şi se îngrozi. Încep e a cu adev ăr a t să alunece peste aceast ă linie delicat ă dintre realitate şi lumea viselor. Poate c ă Richa r d Chanc e nu exista. Poat e c ă nu era decâ t prod u s ul imagin a ţi ei ei, trezit la viaţă de acele vise de trei ori blestemate. Dar miros ul înneb u ni t o r de cafea nu era un vis. Thea ieşi din cam e r ă şi trave r s ă livingul, oprindu- se neobservat ă în pragul uşii buc ăt ăriei. Sau ar fi treb ui t s ă nu fie obse rv a t ă, pent r u că picioar el e ei în tenişi nu făcus e r ă niciun zgomot. Dar Richa r d Chanc e, stân d cu uşa frigide r ul ui deschis ă, studiindu- i conţinutul, se întoarse

256 imediat să- i zâmbeasc ă şi privirea aceea acvamarin ă, enervant ă, se plimb ă de- a lungul picioar elo r ei îmbrăc a t e în jean şi, cu acee a şi apreciere ca şi atunci când nu avusese pe ea decât căma şa de noapte. Pentru el nu conta cu ce era îmbrăc a t ă; el vede a car n e a femeii, nu hainel e, înţeles e Thea în timp ce trup ul îi pulsa din nou, într- un răspuns automat la aceast ă cald ă examin a r e sexual ă. Eşti real? îl între b ă ea, cuvint el e abia auzite scăpându- i făr ă niciun plan. Am înnebunit?! Degetele i se strânser ă în pumni, în aşteptarea răspunsului lui. El închise uşa frigide r ul ui şi trave r s ă repe d e spre ea, luându- i în mâna lui mult mai mare unul din pumnii strânşi şi ridicându- l la buze. Fireşt e c ă nu ai înne b u ni t, o linişti el. Gura lui cald ă apăs ă cu delicat e ţe pe fieca r e oscior alb al pumnului ei, uşurându- i tensiunea din mân ă. Lucrurile se întâmpl ă prea repede şi tu eşti puţin derutat ă. Atâta tot. Explicaţi a, const a t ă ea, era înc ă una dintr e afirmaţiile lui ambigue, dar ciudat de liniştitoare. Iar dac ă el era un prod u s al imagin a ţi ei ei, era unul foart e solid, num ai muşc hi şi căldu r ă trupeasc ă, cu parfumul subtil al pielii lui, cu tot. Se uit ă la el îndelung, gânditoare. Dar dac ă sunt nebu n ă, spus e ea rezon a bil, atun ci tu nu exişti şi atun ci de ce a ş cred e tot ce

257 spui? El îşi dădu capul pe spate, izbucnind în râs. Ai încredere în mine, Thea. Nu eşti nebun ă şi nici nu visezi. Ai încredere în mine. Cuvintele îi răsuna r ă în minte şi faţa îi înghe ţă, fiori alergându- i de- a lung ul spinării, în timp ce se uita la el. Ai încredere în mine. Îi mai spusese asta înainte. Nu- şi amintis e pân ă acu m, dar îi mai spus e s e asta în visele ei visele în care o omora. El îi văzu schimba r e a din expresie şi propria lui expresie deveni controlat ă. Se întoarse şi se duse s ă toar n e cafea în dou ă ceşti pe care le puse pe mas ă, înaint e de a o ghida spre unul dintr e scau n e. El se aşez ă vizavi de ea şi cuprin s e o can ă cu amândou ă mâinile, inhalând aroma bogat ă a aburului. Nu o întrebase cum îi plăcea cafeaua, remarc ă Thea. Şi nici ea nu- i oferise lapte sau zah ăr. El bea cafea u a aşa cum bea şi ceaiul: făr ă nimic. Dar de unde ştia ea c ă îi plăce a ceaiul? Simţi cum o cuprinde o uşoar ă ameţeal ă şi se apuc ă de mar gi n e a mes ei, în timp ce se uita la el. Era senzaţi a cea mai ciuda t ă, ca şi cum ar fi perc e p u t imagini multiple, în timp ce ochii ei nu vede a u decâ t una singu r ă. Şi pent r u prim a oar ă conştientiz ă o senzaţie de incomplet, ca şi cum ar fi lipsit o part e din ea. Îşi petr e c u mâinile în jurul ceştii fierbin ţi din

258 faţa ei, dar nu bău. Se uit ă în schim b la el, aten t ă. În regul ă, domn ul e Chan c e, căr ţile pe mas ă. Ce vreţi să- mi spuneţi despre visele dumneavoastr ă? El zâmbi şi dădu s ă desc hi d ă gur a, dar se răzgândi şi zâmbetul lui deveni trist. Într- un târziu ridic ă din ume ri, ca şi cum şi- ar fi dat sea m a c ă nu se mai pute a eschiva. Te visez de aproape o lun ă. Thea se aşteptase la asta, dar auzindu- l acum, a fost totuşi un şoc pent r u ea. Mâinile îi tremurar ă un pic, mărturisind: Eu şi eu te visez. Ce se întâ m pl ă? Avem cumva vreo legătur ă paranormal ă? Eu una nici măc a r nu cred în ches tii dintr- aste a! El sorbi din cafea, privind- o pest e cea şc ă. În ce crezi tu, Thea? În soart ă? În şans ă? În coincide n t ă? În toate, presupun. Eu cred c ă sunt lucruri care treb ui e s ă se întâ m pl e şi unele car e pur şi simplu se întâ m pl ă. Şi pe noi în ce cate g o ri e ne bagi? Lucr u rile astea doar s-au întâmplat sau trebuiau s ă se întâ m pl e aşa, cu noi? Tu pres u p u i c ă exist ă un noi, sublinie ea. Noi avem nişte vise ciuda t e, dar asta nu înseamn ă c ă suntem Intimi? suge r ă el, privind- o inten s.

259 Da, visele fuses e r ă într- adevăr aşa. Obrajii i se înroşir ă amintin d u- şi câtev a det alii sexual e. Spe r a s e c ă visele ei fuses e r ă doar ale ei dar nu, înţeles e ea, văzân d expr e si a din ochii lui. Se înroşi şi mai tar e. El izbucni în râs. Dac ă ţi-ai putea vedea expresia! Înceteaz ă, spuse ea brusc, fixându- şi privire a în ceaşc a de cafea, pent r u c ă era pre a stânje nit ă s ă se uite la el. Nu ştia dac ă îl va mai putea privi vreodat ă în ochi. Thea, dra g a mea. Tonul lui era răb d ăt o r şi dureros de tandru când încerc ă s ă o linişteasc ă. Am făcut dragoste cu tine în orice fel în care un bărb a t poat e iubi o femeie dar num ai în visele mele. Cum poat e un vis s ă egalez e realitatea? Dac ă realit a t e a ar fi mai inten s ă decâ t visele, îşi spus e ea, precis c ă ar omorî- o. Mâzg ăli ceva cu degetul pe mas ă, încercând s ă tergiverseze, pân ă când se va linişti din nou. Oare cât de reale erau visele acestea? Cum îi putea spune el cu atât a uşurin ţă dra g a mea şi cum de urec hilor ei li se păr e a atât de firesc aces t lucr u? Înce r c ă să- şi spun ă c ă nu trecuser ă nici douăzeci şi patru de ore de când îl văzus e pent r u prim a oar ă, dar const a t ă c ă timpul nu avea nicio impor t a n ţă. Exista între ei o recu n o a şt e r e profun d ă, care nu avea nicio legătur ă cu num ărul răs ăriturilor şi

260 apusurilor. Înc ă nu se put e a uita la el, dar nici nu treb ui a să- l vad ă, pent r u c ă fiecar e celul ă a trup ul ui ei era vibrant conştient ă de prezen ţa lui. Singurele alte dăţ i când se simţis e atât de dur e r o s de vie şi de sensibil ă la prez e n ţa cuiva, fuses e în visele ei cu acest băr b a t. Nu ştia cum sau de ce visele lor ajunseser ă s ă se înlăn ţuiasc ă, dar eviden ţa era pre a copleşito a r e ca s ă neg e c ă aces t lucru se întâmplase. Dar totuşi, cât de aproape de realitate erau aceste vise? Thea îşi drese glasul. Ştiu c ă este o într e b a r e ciuda t ă dar ai cumva o cicatrice pe coapsa stâng ă? Richard rămase o vreme tăcut, dar în final îl auzi oftân d. Da. Thea închise ochii, în timp ce şocul răspunsului lui pun e a stăp â ni r e pe ea. Dac ă visele era u atât de precise, atunci mai avea o întreba r e pentru el, una cu mult mai impor t a n t ă, chiar. Îşi făcu cur aj şi îl întreb ă, cu vocea sugrumat ă: În visele tale, m- ai ucis vreodat ă? Richard rămase din nou tăcut o vreme, atât de mult încât Thea nu mai putu supo r t a tensiu n e a şi- şi ridic ă privire a spre el. Da, spus e el. 6

261 Thea se ridic ă de la mas ă şi se rep ezi spre uşa de la intrare. El o prinse aici, petrecâ n d u- şi braţel e pe dup ă ea, prin spat e şi ţinân d- o ferec a t ă de el. Dumnezeule, s ă nu- ţi fie fric ă de mine. Niciodat ă nu ţi-a ş face vreun rău. Ai încredere în mine. Îi şoptise cuvint el e în buclele ei încur c a t e, cu vocea aspr ă de emoţie. S ă am încredere în tine! S ă am încredere în tine? Cum a ş pute a? Cum a ş put e a vreod a t ă? răs p u n s e ea ca un ecou, în prag ul lacrimilor, încercân d s ă se smulg ă din strânsoa r e a lui. Cel puţin aici ai dreptate, spuse el cu oarecare asprime în glas. Te-ai coborât, lăsându- m ă s ă te ating, să- ţi ofer plăce r e, dar nicioda t ă nu ai avut încre d e r e în mine, ca s ă te iubesc. Thea râse sălba tic, în pra g ul isteriei. Te- am cunosc u t abia ieri! Eşti nebu n amândoi suntem nebuni. Nimic din toate astea nu are logic ă. Şi Thea se apuc ă de mâinile lui, încercân d s ă se elibereze din strânsoa r e. El îşi ajust ă doar strângere a. Prinzându- i mâinile şi înlăn ţuindu- şi degetele cu ale ei, împiedicând- o s ă acţioneze violent şi continuând s ă o ţin ă în îmbrăţ işa r e a lui. Era atât de imobilizat ă încât ar fi putu t doar să- l loveasc ă în fluier ul piciorul ui, num ai c ă ea era în tenişi şi el în ghet e, deci se îndoia c ă i-ar fi pricinuit cine ştie ce disconfor t. Dar deşi ştia c ă era inutil, se răsu ci şi se lupt ă cu

262 forţa lui supe rio a r ă, pân ă când obosi. Gâfâind, incap a bil ă s ă mai fac ă vreu n efort, ced ă, lăsân d u- şi muşc hii s ă se relaxez e. Instantaneu el o strânse mai mult, aplecând u- şi capul să- şi frece gur a de tâm pl el e ei. Răm a s e cu buzele acolo, simţind u- i pulsul prin pielea delicat ă. Îi şopti: Nu ne- am cunoscut abia ieri. Ne cunoa ştem de o via ță de mai mult e vieţi. Eu am fost aici, aşteptându- te. Ştiam c ă o s ă vii. Atinge r e a lui avu un efect magic asup r a ei: ca întotdeauna. Prezentul se înceţo şa, amestec â n d u- se cu trecutul, pân ă când nu mai era sigur ă ce anume se petrece a acum şi ce anume se petrecuse înainte. Exact aşa o ţinuse şi în noaptea aceea când el se strecurase prin tabăra armatei tatălui ei şi se furişase în camer a ei. Teroa r e a se agita în ea ca aripile unui vultur, dar era şi atunci la fel de neajutorat ă ca acum. Îi pusese călu ş şi o purtase în tăcere, prin noapte, spr e prop ri a lui tabăr ă, und e o ţinus e ostat e c ă, împot riva atac ul ui tatălui ei. Fuse s e virgin ă când o răpise. Când o returnase, o lun ă mai târziu, nu mai era neatins ă. Şi se îndr ăgostise atât de prost eşt e de răpito r ul ei, încât minţise ca s ă îl protejeze, trădându- şi astfel tatăl. Thea îşi lăs ă capul să- i cad ă pe spat e, pe umărul lui. Nu ştiu ce se întâ m pl ă, spus e ea în şoap t ă.

263 Cuvint el e sun a r ă gros, gâtuit. Scen el e pe care le avea ea în cap nu pute a u fi amintiri. Buzele lui îi atinser ă adâncitura mic ă de sub ureche. Ne- am regăsi t, Thea. Thea. Cât de mult îmi place numele ăsta. Ca şi prima oar ă, îi pronun ţase numele de parc ă l-ar fi degustat. De fapt, este este Theadora. O preocupase dintotdeauna de ce îi dăduser ă părin ţii ei un num e atât de demo d a t, de neobişn ui t, dar când i- a întrebat, mama ei i-a răspuns, uşor confuz ă, că pur şi simplu le plăcu s e. Fraţii ei, pe de altă part e, avea u num e cât se poat e de nor m al e, Lee şi Jason. Ah. Ăst a îmi place chiar mai mult. Îi ciuguli lobul urechii, muşcându- l uşor cu dinţii lui ascuţiţi. Cine ai fost înaint e? se auzi ea între b â n d, scuturând apoi repede din cap. Nu conteaz ă. Oricu m eu nu cred nimic din toat e aste a. Ba, crezi, o cert ă el amu şinân d u- i delicat coar d a expus ă, vulne r a b il ă a gâtului ei arcuit. Se excita s e din nou, const a t ă ea, sau poat e c ă înc ă nici nu se relaxa s e, cine ştie. Lungim e a lui dur ă se arcuis e pe fundul ei îmbr ăc a t în jean şi. Niciun alt bărbat nu mai reacţionase la ea cu atâta dorin ţă eviden t ă, nu o mai dorise atât de puternic şi de continuu. Nu treb uia decât să- şi

264 frece coaps el e de el, în mişcar e a aceea rotat ă care îl înnebunea întotdeauna şi el ar poseda- o acolo, atunci, lipind- o de zidul castelului şi ridicându- i fustele Thea îşi smulse mint e a car e o luase razn a, de la visul cu ochii desc hişi, dar realit a t e a nu era nici ea mai puţin provocatoare sau precar ă. Nu mai ştiu ce este cu adevăr a t real, strig ă ea. Noi, Thea. Noi sunt e m reali. Ştiu c ă eşti confuz ă. De cum te- am văzut, am ştiut c ă o să începi să- ţi amint eşt i. Vroiam s ă te strâ n g în braţe, dar ştiam c ă era pre a devr e m e, ştiam că erai îngrozit ă de ce se petr e c e a. Haide s ă ne bem cafeaua şi- ţi voi răspunde la toate întrebările. Îi dădu drumul prudent, lăsând- o cu un ciudat sentiment de frig şi de abandon a r e. Se întoarse s ă se uite la el, la oasele acele a put e r ni c e ale feţei lui, la privire a inten s ate n t ă a ochilor lui plini de via ţă. Îi simţi foamea emanând din el ca un câm p de for ţă, învăluin d- o într- o căldu r ă primar ă care contracara răcoarea faptului c ă nu se mai afla în braţel e lui. O alt ă amintir e o asalt ă. Dintr- un alt timp, când stăt u s e şi se uitas e la chipul lui şi- i văzus e dorinţa atât de clar ă, din ochi. Atunci fuses e şocat ă şi îngrozit ă, o tânăr ă domnişoar ă inocent ă, răsf ăţ at ă, arun c a t ă brus c în condiţii dur e, când nu mai

265 avea decât dubioasa lui protec ţie, împotriva pericolelor. Dubioas ă nu din cauza lipsei lui de comp e t e n ţă ci pent r u c ă era sigur ă c ă pericolul era mai mar e dinsp r e el, decâ t dinsp r e o ameninţare exterioar ă. Thea inspir ă încet, adâ n c, simţin d din nou ceaţa aceea interioar ă, când trecutul se confunda cu prezentul şi înţelese dintr- o dat ă cât de zada r ni c era s ă contin u e s ă lupt e cu adev ăr ul. Oricât ar fi fost de necrezut, trebuia s ă accepte ceea ce se petrecea. Îşi trăise întreag a ei via ţă acea s t ă via ţă, oricu m sigur ă, într- un cadr u îngus t, neştiind nimic altcev a, dar acu m obloanele fuseser ă date de- o parte şi ea vedea mult prea mult. Aceast ă enormitate o cople şea, îi cerea să- şi depăş e asc ă graniţele confortabile ale vieţii ei şi s ă păş e a s c ă spre pericol, pent r u că ast a era ceea ce adus e s e cu el Richa r d Chanc e, când intr a s e din nou în viaţa ei. Îl iubise în toat e reîncarn ările lui, indiferent cât de mult se luptase să- l resping ă. Iar el o dorise şi el, violent, ignorând cu arogan ţă pericolul de a se întoarce la ea, iar ă şi iar ă. Dar în ciuda acest ei dorin ţe, îşi spus e ea cu dure r e, pân ă la urm ă el sfâr şe a prin a o distr u g e de fiecar e dat ă. Visele ei fuses e r ă nişte avertismente, făcându- i cuno ştin ţă cu trec u t ul. Pent r u c ă ea s ă ştie şi s ă îl evite în prezent. S ă plece. Asta era tot ce treb ui a ea s ă fac ă, să-

266 şi strâ n g ă lucru rile şi s ă plece. În schim b, îl lăsas e s ă o cond u c ă înapoi în bucăt ăr i e, unde cafeaua înc ă mai aburea în ceşti. Rămase deconcertat ă s ă constate cât de puţin timp trec u s e de când se ridicas e de la mas ă. Cum ai ştiut unde s ă m ă găse şti? De când ştii de mine? îl într e b ă ea brusc, luân d o gur ă întărito a r e de cafea. El îi arunc ă o privire apreciativ ă, ca şi cum i-ar fi măsurat dorinţa de a-i accepta răspunsurile şi se aşez ă pe scau n, vizavi de ea. Ca să- ţi răsp u n d mai întâi la cea de a doua întrebare a ta, am ştiut de tine aproape toat ă viaţa mea. Eu am avut dintotdeauna vise ciudate, foarte amănun ţite, din vieţi şi timpuri diferite, aşa încât am acceptat toate acestea cu mult înaint e de a deveni suficien t de mat u r ca s ă mă gândesc c ă erau lucruri imposibile. Râse sarcastic, apoi îşi căut ă şi el puterea în cafea. Faptul c ă ştiam despre tine, c ă te aşteptam, m- a distr u s în relaţia cu alte femei. Nu o s ă te mint spun â n d u- ţi c ă am fost ca un călug ăr, dar nu am avut niciod a t ă nici măc a r o pasiun e de adolescent. Se uit ă în sus la ea, cu privire a inexp r e siv ă. Cum poate concura o adolescent ă sprinţar ă, şopti el, cu amintirile mele, când eu ştia m ce însemna s ă fiu bărbat şi s ă fac dragoste cu tine?

267 Ea nu avea asemenea amintiri decât de curând, dar oricum şi ea trecuse prin via ţă nemarc at ă romantic, cea mai adânc ă parte din ea fiind incapabil ă s ă răspund ă bărba ţilor interesa ţi. De la bun început, nu reuşise să- şi construiasc ă nicio protecţie împotriva lui Richard. Atât mental cât şi fizic, era dureros conştient ă de el. El crescuse cu aceast ă prevenire şi fireşte, nu i-a fost uşor. Era greu de imagin a t, dar lui îi fuseser ă răpite, dintotdeauna, o copilărie şi o adolescen ţă normale, o viaţă norm al ă. Cât desp r e felul în care te- am găsit, contin u ă el, visele m- au adus aici. Detaliile pe care le- am văzut m- au ajutat s ă restrâng localizarea. Visele au încep u t s ă fie tot mai inten s e şi am ştiut c ă nu puteai fi departe. Cum am văzut locul acesta, am ştiut c ă aici este. Aşa c ă am închiria t casa vecin ă şi am aşteptat. Tu und e locuieşti? îl între b ă ea curioa s ă. Richard îi arunc ă un zâmbet ciudat. Am locuit în Carolin a de Nord, o bun ă buca t ă de vrem e. Era convins ă c ă nu- i spun e a adevăr ul. Se lăs ă pe spate şi îl studie, gândindu- se la urm ătoarea întrebare. Cu ce te ocupi, ca să- ţi câştigi existe n ţa? El râse şi tonul era jalnic şi vesel în acela şi timp, ca şi cum s-ar fi aştept at la întrebarea aceasta.

268 Dumnezeule, unele lucruri nu se schimb ă nicioda t ă. Lucr ez în arm a t ă, ce altcev a s ă fac? Fireşte. Doar era un războinic înnăscut, indiferent în care dintre vieţile lui. Frânturi de infor m aţii, aflate de la emisiu nile de ştiri, îşi găse a u acu m locul. Ştiind intuitiv c ă el o direcţiona, se hazard ă: Fort Brag g? El încuviin ţă din cap. Forţele Speciale, prin urmare. Habar n-ar fi avut und e se afla baza aces t o r a, dac ă nu ar fi fost toat e acele ştiri desp r e Războiul din Golf. Fu cupri n s ă de o subit ă groaz ă. Particip a s e şi el la conflict? Dac ă ar fi fost ucis şi ea nu ar mai fi ştiut nicioda t ă desp r e el Atunci ea nu ar mai fi treb ui t acu m s ă se tea m ă pentru propria ei via ţă. Într- un fel, ast a nu- i diminu ă frica pe care o resimţea pentru el. Întotdea u n a îi fusese fric ă de el. El trăia cu pericolul făr ă s ă se gân d e a s c ă la el, dar ea nu fuses e niciod a t ă în sta r e s ă facă asta. Cum ai pleca t de acolo? Am avut multe zile liber e. Înc ă o lun ă de acu m înaint e nu treb ui e s ă m ă întorc acolo, decâ t în cazul în car e s-ar întâ m pl ă ceva neaşteptat. Dar în ochii lui citea, făr ă s ă o înţele a g ă exact, o expresie de îngrijorare, de resemnare.

269 Richa r d se întins e pest e mas ă şi- i lu ă mân a. Degetele lui lungi, băt ătorite, le acoperir ă pe ale ei mai subţiri, mai mici, învăluind u- le în căldu r ă. Dar tu? Tu und e locuieşti, cu ce te ocupi? Cel mai sigur ar fi fost s ă nu- i spun ă, dar se îndoia c ă ar fi avut vreu n rost. În fond îi ştia numele şi probabil că- şi notase şi num ărul maşinii ei. Dac ă ar fi vrut, ar fi reu şit s ă o găseasc ă. Eu locuies c în White Plains. Acolo am cres c u t; toat ă familia mea locuie şt e acolo. Se trezi sporovăind despre asta, ner ăbd ătoare să- i ofere toate detaliile vieţii ei. Părin ţii mei trăies c înc ă şi am doi fraţi, unul mai mar e decâ t mine şi altul, mai mic. Tu ai fraţi şi surori? El scutur ă din cap, zâmbindu- i. Am câţiva unchi şi măt u şi şi câţiva veri împrăş ti aţi prin ţar ă, dar nu am pe nime ni mai apropiat. El fusese dintotdeauna un singuratic, nepermiţând nimănui s ă se apropie de el cu excepţi a ei. Din punct ul aces t a de vede r e, fuses e la fel de neajutorat ca şi ea. Eu zugrăv e s c case, spus e ea simţind în contin u a r e nevoia de a umple toat e golurile dintr e ei. Case adevăr a t e, nu imaginile lor. Şi fac picturi murale. Se simţi tension a t ă, dorin d ca el s ă o apro b e,

270 nu să- şi manifes t e îndoiala, aşa cum făcea u mulţi alţii. Degetele lui se strânser ă peste ale ei, apoi se relaxa r ă. Asta explic ă multe. Ţi- a plăcut întotd e a u n a s ă faci cât mai confortabile şi mai frumoase locurile noast r e, fie c ă era vorba de o blan ă întins ă pe jos, în cort, sau de câtev a flori sălba tic e, într- o cup ă de met al. Pân ă să- i fi spus asta, ea nu avus e s e nicio amintir e desp r e astfel de lucru ri, dar brus c văzu pieile pe care le folosise r ă ca să- şi fac ă priciul, în cort şi felul în care florile sălba tic e pe car e le aranja în cupa metalic ă îşi plecau capetele sub pala de aer rece, de fiecar e dat ă când se deschidea perdeau a cortului. Tu îţi aminteşti totul? întreb ă ea în şoapt ă. Fieca r e detaliu? Nu. Nu- mi pot aminti nici toate detaliile petrecute în viaţa aceasta; nimeni nu poate. Dar lucrurile importante, da. Noi de câte ori? Vocea i se stinse, lovit ă din nou de imposibilitat e a aces t ui lucru. De câte ori am făcut dragoste? suger ă el, deşi ştia al naibii de bine c ă nu asta ar fi vrut ea s ă întrebe. Totuşi, ochii lui arborar ă o expresie fierbinte, uşor gale şă şi spuse: Făr ă număr. Eu nu am reuşit nicioda t ă să m ă satu r de tine. Trupul ei îi răspunse, tresărind de dorin ţă.

271 Reuşi s ă se cont r ol ez e. În joc era viaţa ei, dac ă ar fi ceda t nevoii dure r o a s e de a se implica din nou într- o relaţie cu el. De câte ori am trăit, îl corec t ă ea. Îi simţi împotrivirea de a-i răspunde, dar jurase c ă îi va răspunde la toate întreb ările, iar el era un om de onoare. Şi el spuse, strângându- i din nou mai tare, mâna. De douăsprezece ori. Aceasta este cea de a douăsprezec e a oar ă. Thea apro a p e c ă sări de pe scau n. De douăsprezec e ori! Cifra îi răsuna în cap. Ea nu- şi amintea decât de jumătat e din aceste dăţ i, dar şi aces t e amintiri era u parţi al e. Copleşit ă, încerc ă s ă se smulg ă de lâng ă el. Nu- şi pute a păst r a săn ătatea minţii sub o asemenea încărc ătur ă. Într- un fel se pom e ni tras ă pe dup ă mas ă şi instala t ă în poala lui. Accept ă familiarit a t e a poziţiei, ştiind c ă o mai ţinus e aşa, de nenum ăr a t e ori. Coapsele lui erau dure sub fund ul ei, piept ul lui, un zid put e r ni c, care s ă îi ofere protecţie, braţele lui, vânjoase bare de susţin e r e, din oţel viu. Nu avea logic ă s ă se simt ă în siguran ţă şi protejat ă în îmbrăţ işarea unui bărbat care însemna un pericol atât de mare pent r u ea, dar cont a c t ul cu trup ul lui era infinit de reconfortant. El spun e a ceva liniştito r, dar Thea nu se pute a

272 concentra supra cuvintelor. Îşi lăs ă capul pe spat e, pe umăr ul lui, ameţit ă de tum ult ul emoţiilor cont r a di c t o rii. El se uit ă în jos la ea şi- şi ţinu respiraţia, devenind tăcut, în timp ce privire a i se fix ă pe gur a ei. Ştia c ă ar fi treb ui t s ă se întoa r c ă, dar nu o făcu, nu putu face asta. În schim b, bra ţul i se pet r e c u pe dup ă gâtul lui, ţinân d u- se tare de el, în timp ce el îşi coborî capul şi- i acop e ri gur a cu a lui. 7 Gust ul lui era ca o reînto a r c e r e acas ă, gurile lor potrivind u- se făr ă nicio stân g ăci e sau nesigur an ţă. Un geam ăt flămând hârâi în gâtlejul lui şi între g trup ul i se tension ă în timp ce- i acap a r a gur a cu limba. Cu uşuri n ţa unei lungi familiarităţ i, îşi vârî mân a sub T-shirt ul ei şi şi- o închis e pest e un sân, făcân d u- şi loc cu dege t el e pe sub cupa sutien ul ui, pent r u ca mân a s ă i se aşeze acu m pe pielea goal ă, cu sfârc ul ca o măr gic ă, în palm a lui. Thea se înfior ă sub ating e r e a lui, într- un paroxis m de dorin ţă amestec at ă cu uşurare, ca şi cum, dup ă ce suferis e din cauza abse n ţei lui, se pute a acu m relaxa. Pent r u ea nu exist a s e nicioda t ă un alt bărbat, îşi spuse ea afundându- se în plăcere a săru t ul ui lui şi nici nu va exist a vreod a t ă. Deşi

273 păr e a u prinşi într- un infer n al dans al morţii, nu se mai pute a opri s ă nu- l iube a s c ă, aşa cum nu- şi pute a opri băt ăile inimii. Reacţia lui la ea era la fel de profun d ă şi de necontrolabil ă ca şi a ei. O simţea în tensiune a tremurând ă a trupului lui, în respira ţia lui neregulat ă, în nevoia atât de disperat ă de a o ating e. De ce atun ci, în toat e vieţile lor împreun ă, o distrusese? De sub pleoape începur ă s ă i se preling ă lacrimi, în timp ce se ag ăţ a de el. Oare din cauza forţei dorinţei lui? S ă nu fi supor t a t s ă fie atât de mult la discr e ţi a altei persoan e, s ă fi consider at intolerabil ă aceast ă vulnerabilitate şi într- un brusc acces de furie decise s e s ă pun ă capăt acest ei nevoi? Nu; Thea respinse acest scenariu, pentru c ă una dintre cele mai clare aminti ri ale ei era calm ul din ochii lui acvamarini în timp ce o apăsa mai adânc şi mai adâ n c în ap ă, ţinân d- o acolo pân ă când orice urm ă de oxigen îi dispăr u s e din plăm â ni şi imaginea i se înceţo şase. O lacrim ă îi alune c ă în colţul gurii şi el îi gust ă sar e a. Gemu şi buzele îi păr ăsi r ă gur a ca s ă se plimb e de- a lungul obraz ul ui, sorbin d umez e al a. Nu o într e b ă de ce plâng e a, nu deve ni neliniştit sau preocupat. În loc de asta, o strânse mai tare la piept, liniştin d- o cu preze n ţa lui. În timp ce scene din trecut îi alunecau prin memorie ca nişte eşarfe de mătase, fine dar detectabile, Thea

274 îşi aminti c ă el nu fuses e nicioda t ă tulbu r a t de lacrimile ei. Şi oricu m, nici ca ea s ă fi fost vreo plângăcioas ă; iar când plâng e a totuş i, cel mai ades e a el era cauz a lacrimilor ei. Iar reac ţia lui era şi atun ci exact ca acea s t a de acu m: o strâ n g e a în braţe, lăsân d- o să- şi fac ă plâns ul, rar e o ri deviind de la acest obicei, indifer e n t cât de mult ar fi supărat- o. Tu nu ai făcut niciodat ă compromisuri, spuse Thea încet, întorc â n d u- şi faţa în umăr ul lui, ca să- i foloseasc ă drept batist ă căma şa alb ă. El reuşi cu greu să- i urm e z e firul gândi rii. Oft ă, în timp ce degetele îi frământau uşor sânul, savurând moliciunea de mătase a pielii, mărgeaua sfârcului. Noi ne- am aflat întotdea u n a pe poziţii opuse. Eu nu mi- am putu t trăd a ţar a, priet e nii. Dar de la mine te- ai aşteptat s ă o fac, spuse ea cu amăr ăciune. Nu, niciod a t ă. Amintirile tale sunt încă înceţoşate, nu- i aşa? Scumpa mea, tu ai luat unele decizii grele, dar ele s-au bazat pe prop ri ul tău sim ţ justiţiar şi nu le- ai luat pent r u c ă te- a ş fi constrâns eu. Aşa spui tu. Îi apuc ă mân a şi i-o tras e afar ă de sub bluza ei. Pent r u c ă me mo ri a mea este înceţoşat ă, nu te pot contrazice aici, nu- i aşa? Ai putea încerca s ă ai încredere în mine. Spus e s e asta încet, cu privire a inten s ă.

275 Thea se foi în poala lui. Spui într- una asta. Date fiind circumstan ţele, îmi ceri pre a mult, nu crezi? Sau sunt în sigur a n ţă cu tine cât ă vrem e stau depa r t e de ap ă? Gura lui făcu o grimas ă de amăr ăciune. Încredere a a fost întotdea u n a problem a noastr ă. Ridicând mâna, cea care abia adineauri îi mân g âi a s e sânul, se juc ă încet cu una din buclele ei încâlcit e. Din partea mea, mărturisesc. Nu am fost niciodat ă sigur c ă nu o s ă te răzgânde şti şi n-o să m ă trăd ezi, în schim b. În schim b ul tatălui meu, vrei s ă spui. Dintr- o dat ă furioas ă, încer c ă s ă se dea jos din poala lui. Dar el îşi întări doar mai mult braţel e, ţinân d- o în loc, aşa cum o făcuse de nenum ăr a t e alte ori. Tempera m e n t ul tău nu s-a schimbat niciodat ă, remarc ă el, încântarea str ăpungând stratul de amăr ăciune a stării lui. Eu nu sunt temperamental ă, izbucni Thea, ştiind bine c ă fraţii ei ar fi dezaprobat- o pe loc. Nu se aprindea repede, dar nici nu renun ţa uşor. Sigur c ă nu, spuse el strângând- o mai aproape şi dragostea absolut ă din vocea lui apro a p e că- i topi inima. Cum put e a avea fa ţă de ea nişte senti m e n t e atât de inten s e şi totu şi să fac ă cee a ce făcus e? Şi cum de mai put e a ea să- l

276 iubeasc ă atât de mult, la rândul ei? O ţinu o vrem e aşa, în tăce r e, cu inima bătându- i de laterala pieptului ei. Senza ţia era cea pe care o simţise de mult e ori înaint e, stân d întins ă pe braţul lui stân g, astfel ca braţul dre p t, cel care mân ui a sabia, s ă fie liber. Îşi dădu seama c ă vroia asta. Îl vroia pe el, pentru tot restul vieţii. Pentru totdeaun a. În toate vieţile lor anterioare, timpul cât fuseser ă împr e u n ă se număr a în luni sau chiar în săpt ăm â ni, dragostea lor fiind atât de dureros inte n s ă, încât uneo ri intr a în panic ă în faţa imposibilei forţe a sentiment elor ei. Nu reu şiser ă niciodat ă s ă îmbătrâ n e a s c ă împreun ă, s ă se iubeasc ă făr ă dispera r e sau team ă. Acum trebuia s ă ia o decizie vital ă: s ă fug ă, ca să- şi prot ejez e viaţa sau s ă rămân ă şi s ă lupte pentru viaţa lor împreun ă? Bunul sim ţ care o condusese pân ă acum, cel puţin pân ă când visele distruseser ă totul, îi spun e a s ă fug ă. Inima îi spun e a să răm â n ă lipit ă de el cât mai strâ n s cu putin ţă. Poate, doar poat e, dac ă va fi foart e pru d e n t ă, de data aceasta va reuşi s ă câştige. Va trebui s ă fie extre m de prud e n t ă fa ţă de situa ţiile care implicau apa. Cu perfec ţiune a înţelepciunii căp ătate prin experien ţă, ştia acum c ă fusese o nebunie s ă se duc ă s ă vad ă broscu ţele ţestoase împreun ă cu el; avusese noroc c ă nu se întâ m pl a s e nimic. Poat e c ă pur şi simplu nu

277 fuses e dest ul timp ca s ă se întâ m pl e cee a ce se mai întâmplase în trecut. Înţelese c ă de data aceasta lucrurile erau altfel. Circumstan ţele lor erau altele. O trecu un fior când îşi dădu seama c ă de data aceasta putea fi altfel. Spus e în şoap t ă: De data aceasta nu suntem pe poziţii opuse. Tatăl meu este un om minu n a t, un cap de familie cât se poat e de obişn uit, făr ă o arm a t ă la dispoziţia lui. Richard chicoti, dar redeveni repede sobru. Când Thea îşi ridic ă privire a, văzu trist e ţe în ochii lui. Aceasta este cea de a douăsprez ec e a oar ă a noas t r ă. Nu cred c ă vom mai avea o alt ă şans ă. Thea se înde păr t ă puţin de el. M- ar ajuta dac ă a ş şti de ce ai făcut ce ai făcut. Niciodat ă nu am ştiut. Spune- mi, Richard. În felul acest a m ă pot apăr a împot riva Richard scutur ă din cap. Nu pot. Totul se rezum ă la încredere. Ea este cheia pent r u totul. Eu treb ui e s ă am încredere în tine. Tu trebuie s ă ai încredere în mine chiar în faţa dove zii copleşitoar e a contrariului. Îmi ceri pre a mult, spus e ea pe un ton sec. Şi tu treb ui e s ă ai încre d e r e în mine în acee a şi măsur ă? Eu deja am. Pent r u ultim a oar ă. Poat e c ă de

278 aceea s-au şi schimbat circumstan ţele noastre. În colţul gurii îi apăru un zâmbet crispat. Ce s-a întâmplat? Nici asta nu- ţi pot spun e. Ar schim b a ordin e a lucr u rilor. Ori îţi amint e şti singu r ă, ori nu. De dat a acea s t a ori o s-o face m aşa cum trebuie, ori vom pierde pentru totdeauna. Ei nu îi plăce a u alege ril e. Vroia s ă strige la el, să- şi urle furia fa ţă de soarta necru ţă toare. Dar ştia c ă nu i-ar folosi la nimic. Ea nu pute a decâ t să- şi duc ă mai dep a r t e prop ri a ei băt ălie, ştiind c ă o va cost a viaţa dac ă va pierd e. Poat e c ă asta şi era idee a, anu m e c ă fiecar e perso a n ă era în final responsabil ă pentru propria- i via ţă. Dac ă aşa era, nu- i păsa pre a mult de lecţie. El începu s ă o sărute din nou, ridicându- i capul şi bân d adâ n c din gur a ei. Thea i-ar fi putu t savura ore întregi săruturile, dar el se retrase dintr- o dat ă, cu respir a ţi a gre a şi dorin ţa întunecâ n d u- i ochii. Culcă- te cu mine, şopti el, a trec u t atât de mult timp. Am nevoie de tine, Thea. Chiar avea. Îi simţe a erecţi a tare ca fierul, lipit ă de fesele ei. Totuşi, cu toat e intimit ăţ ile din vieţile lor trecute, în aceast ă via ţă abia îl întâlnis e şi nu- i vene a s ă lase lucru rile s ă ajung ă atât de departe, atât de repede. El îi văzu refuzul în expr e si e, înaint e ca ea s ă fi apuc a t s ă spun ă ceva şi mormăi o înjurătur ă în barb ă.

279 De fiecar e dat ă faci asta, spus e el frust r a t. M ă înnebune şti. Fie m ă faci s ă aştept, când eu mor s ă te am, fie m ă provoci s ă fac dra go s t e cu tine când ştii al naibii de bine c ă nu ar treb ui. Aşa s ă fie? Thea se dăd u jos din poala lui şi- i arunc ă peste umăr o privire provocatoare. Niciodat ă pân ă atunci nu- i mai aruncase cuiva priviri provocatoare şi era oarecu m surprins ă de ea însăş i c ă o făcea cum, dar gest ul îi venise cât se poat e de firesc. Poat e c ă în trec u t fuses e uşor seducătoare. Îi plăcea ideea. O făcea s ă se simt ă bine. Personalitatea lui Richard era atât de puternic ă încât ea avea nevoie de ceva care s ă o ajut e să- l ţin ă în frâu. El o privi furios şi- şi str â n s e mâinile în pum ni. Dac ă relaţia lor ar fi fost mai avan s a t ă, se gândi ea, el nu ar fi luat nu- ul ca pe un răsp u n s, cel puţin nu înc ă. Mai întâi ar fi făcut toat e efort u rile ca s ă o seduc ă efort u ri car e de obicei reu şe a u. Indiferent cum îl chema şi indiferent de moment, Richard fusese întotdea u n a un amant senzual, devastator. Doar c ă şi el simţea constrângerile noului, ştia c ă ea era înc ă pre a nervoa s ă pent r u cee a ce vroia el. Se ridic ă rigid în picioar e, cu o grim a s ă pe chip, din cauz a disconfor t ul ui. În cazul acest a ar treb ui s ă plecăm de aici, poate s ă merge m în ora ş, pentru prânz. Sau

280 poat e pent r u micul dejun, se core c t ă el uitân d u- se la ceas. Thea zâmbi, amuzat ă şi impresionat ă de atenţi a lui. A se afla undev a în public cu el i se păr e a într- adevăr cu mult mai sigur decâ t să rămân ă aici. Asta este chiar ca o întâlnir e, spus e ea şi râse. Nicioda t ă n- am mai făcut- o, înaint e. ERA O ZI ÎNCÂNTĂTOARE, plin ă de bucu ri a redescoperirii. Dup ă micul dejun în singura cafenea din micuţul orăş el din apropiere, o pornir ă cu maşina pe drumurile lăturalnice, oprin d u- se ocazion al ca s ă coboa r e şi să explor ez e locurile pe jos. Richa r d evita cu grij ă orice fir de ap ă sau iaz, astfel încât Thea se simţea relaxat ă, putându- se concentra asupra cunoaşterii, înc ă o dat ă, a acestui bărbat pe care- l iubise dintotdeauna. Atâtea lucruri pe care le făcea el îi decla n şa u aminti ri, unele delicioas e, altele, tulbur ătoare. A spune c ă vieţile lor trecute fuseser ă tumultoase, ar fi însemnat s ă ia totul în derizoriu. Răm a s e şocat ă s ă îşi aminteasc ă momentul când se folosise de un cuţit ca s ă se apere de el, o confruntare care se terminase cu vărsare de sânge: a lui. Şi cu o pasion al ă scen ă de iubire. Dar cu fieca r e nou ă aminti r e se simţe a tot mai întregit ă, pe măsur ă ce piesele lips ă îşi găseau

281 locul. Avea senz aţi a c ă în toţi aceşti douăz e ci şi nou ă de ani de via ţă a ei nu avus e s e decâ t o singur ă dimensiune şi c ă abia acum devenea o perso a n ă deplin ă, real ă. Şi era u lucru ri noi pe care le desco p e r e a la el. Nu răm ăs e s e câtuşi de puţin un învechit; era un bărbat modern, cu amintiri şi experien ţe care nu o includ e a u pe ea. E drep t, uneo ri mai folose a câte un ter m e n arh aic sau o fraza r e care o amuz a, ca pân ă la urm ă s ă se surp ri n d ă făcân d şi ea acelaşi lucru. M ă întreb de ce de data aceasta ne amintim, filosof ă ea în timp ce se plimb a u pe o căra r e pustie, cu copaci înalţi, atât de deşi deas u p r a lor încât formau un tunel întunecat, răcoros. Păr ăsis e r ă Jeep- ul lui vreo sut ă de met ri mai încolo, tras într- o mar gi n e ca s ă nu bloch ez e traficul inexistent. Niciod a t ă nu am mai făcut ast a, contin u ă ea. Poate pentru c ă acum este ulti ma oar ă. Îi ţine a mân a într- a lui. Vroia s ă se uite doar la el, s ă absoarb ă detaliile ţinutei lui drepte, milităre şti, unghiul arogant al capului lui brunet, bărbia încăp ăţ ân a t ă. O cuprinse panica la gândul c ă acest a avea s ă fie sfârşit ul, c ă îl va pier d e pentru totdeaun a dac ă nu va reuşi s ă fie mai deşteapt ă decât soarta. Îl strâ n s e mai tar e de mân ă. Asta era ce treb ui a ea s ă fac ă: s ă se lupte cu soar t a. Dac ă va

282 câştig a, va avea o via ţă cu aces t băr b a t pe care- l iube a de dou ă milenii. Dac ă pierd e a, va muri. Nimic mai simplu. 8 A doua zi dimine aţa, Thea stăt e a întins ă, nemişcat ă, în ceasul dinaintea răs ăritului, respirând în ritmul profund al somnului. Visul încep u s ă se desfăş o a r e, în timp ce scen e de demult se perindau în subcon ştientul ei. Lacul era tăcut şi straniu de fru m o s, în zori. Stăt e a pe ponto n şi privea răs ărit ul soarelui auriu din spatel e copacilor înalţi, întun e c a ţi, privea lacul deve ni n d din negr u, roz, în reflex el e strălucitoar e. Iubea lacul în toate stările lui, dar răs ărit ul era pref erat ul ei. Aşte p t ă şi fu răspl ătit ă de strigăt ul de vânăt oar e al unui scufu n d a c, în tim p ce lacul se trez e a şi saluta ziua. Copilul se mişc ă în ea, o fluturar e blând ă, în tim p ce- şi întind e a picioarele. Zâm bi şi îşi coborî mâna s ă se odihn ea s c ă pe delicata mişcar e. Savur ă senzaţia preţioas ei vieţi. Copilul ei şi al lui. Îl găzd uia deja în ea de cinci luni, bucurâ n d u- se de fiecare zi, pe măs u r ă ce trup ul ei se schi m b a din ce în ce. Uşoara umfl ăt u r ă a pântecului începea abia acum s ă devin ă vizibil ă.

283 Stăt u s e singur ă aici la lac, dar în curân d îi va fi imposibil să- şi mai ascu n d ă starea. Va treb ui să fac ă fa ţă situaţiei şi furiei tatălui ei, când va treb ui, dar nu va per mi t e ca nimic să- i fac ă rău copilului. Înc ă se mai trez e a durân d- o dorul de iubitul ei, plângâ n d pentr u el, plângâ n d pentr u cu m ar fi fost dac ă el ar fi fost altcine v a şi ea, altcine va. Să- i ia naiba pe bărba ţi, cu războaiele lor. Dacă el i-ar fi acordat o şans ă, l-ar fi ales, dar el nu i-a acordat- o. În schi m b, a disp ăr u t pur şi sim plu din viaţa ei, necrezând în suficienta ei dragoste. El nu ştia despr e noua via ţă pe care o lăsase în ea. Ponton ul încep u s ă vibrez e brusc sub ea, când picioare încăl ţat e în ciz m e se auzir ă pe scând u ri. Se întoars e speriat ă, ca s ă rămâ n ă pironit ă locului de şoc, între bâ n d u- se dac ă visa sau dacă dorul ei nu- l adusese cumva, odat ă cu răs ăritul. În jurul lui se învârt ea u vagi rotocoale de cea ţă, în tim p ce se apropia de ea. Inima i se strâns e durero s. Chiar dac ă nu era aievea, îi mulţu m i lui Dum n e z e u pentr u şansa de a-l mai vedea din nou clar părul lui des, negr u, ochii lui vii, de culoarea mării, perfecţiunea mu şchiuloas ă a trup ul ui său. Se opri la cinci picioare de ea, brusc, ca şi cum s-ar fi lovit de un zid. Privirea lui neîncr e z ăt o a r e se plim b ă de- a lung ul trup ul ui ei, clar cont ura t

284 de soarele din spate, sub căm a şa de noapt e, singur ul lucru pe care- l avea pe ea. El îi văzu mâna odihnindu- se protector pe umfl ătura pântecului, în atingerea instinctiv ă a unei femei însărcinat e. Era aievea. Doamne, Dumnezeule, era aievea. Se întors e s e la ea. Îi văzu şocul oglindit în ochi, în timp ce confrunta realitatea iminentei paternităţ i. Se uit ă îndelung, tăcut, la pântecele ei, înaint e de a-şi ridica din nou privirea spre ea. De ce nu mi- ai spus? o întreb ă el gutural. Nu am ştiut decât dup ă plecarea ta. Se apropie de ea cu prud e n ţa cu care te- ai apropia de un animal sălbatic şi întins e încetişor mâna, punâ n d u- şi- o pe pânt e c ul ei. Se înfior ă la căldura şi vitalitat e a ating e rii lui şi aproap e că ge m u tare, când durer e a lunilor făr ă el încep u să- i ias ă prin carne. Nu put ea el simţi cât de mult o îndurerase? Nu putea el simţi c ă absen ţa lui aproap e c ă o ucises e, că nu m ai faptul că- i purta copilul în pântece îi mai dăduse o raţiune de a trăi? Şi apoi simţi fiorul care- l străb ăt u şi pe el, când mâinile i se închis er ă în jurul trupul ui ei. Căldura pur ă sfârâi parc ă între ei. Inspir ă adânc, tremurat de dorin ţă, trupul încălzindu- i-se şi deve ni n d moale, um e d, în instinctiv ă preg ătir e pentr u el. Lasă- m ă s ă te văd, gemu el trăgând deja în

285 sus de căm aşa de noapt e. Se pom e ni întins ă pe ponto n, cu trup ul gol scăldat de lumina perlat ă a dimin e ţii. Căm a şa de noapt e tras ă în sus îi proteja pielea delicat ă de aspri m e a lem n ul ui de sub ea. Apa clipocea încetişor în jurul ei, sub ea, dar făr ă s ă o ating ă. Avea senzaţia c ă plut ea, ancorat ă doar de mâinile acelea puter nic e. Închis e ochii, lăsân d u- l s ă desco p e r e în linişte toate schi m b ăril e din trup ul ei, schi m b ări pe care ea le ştia atât de bine. Mâinile lui aspre se plim ba u de- a lung ul ei uşor ca mătasea, atingându- i sfârcurile umflate, înnegrite, cântărind greutatea mai plin ă a sânilor. Apoi coborâr ă spre pânt e c, cuprinz â n d în palm e micuţa ridicăt u r ă a copilului său. Nu desc his e ochii nici când îi înde p ăr t ă piciorele, ridicându- i genunchii şi desfăcându- i larg, s ă se poat ă uita la ea. Îşi ţinu răsuflarea când aerul rece îi mân g âi e carnea cea mai inti m ă şi dorinţa de el se inte n sific ă. Nu put ea el simţi cât ă nevoie avea de el, nu- i put ea sim ţi vibraţia corpul ui sub mâinile lui? Sigur c ă put ea. Niciodat ă nu reuşis e să- şi ascun d ă dorinţa pentr u el, nici când încercas e cu disperar e s-o fac ă. Îi auzi ritm ul neb u n al respira ţiei şi recunoscând u- i dorinţa, se încălzi şi mai mult. Eşti atât de fru m o a s ă încât m ă doare când te prives c, şopti el. Simţi un dege t lung, băt ăt orit, explorân d u- i locul delicat dintre

286 picioare, mân g âi n d şi frecân d, înaint e de a pătrunde încetişor înăuntru. Sim ţurile i se aprins e r ă la şocul acest ei mici invazii; spinar ea i se arcui în sus şi el o linişti cu un mur m u r adânc. Şi apoi îl simţi apropiind u- se mai mult de ea, poziţionându- se între picioarele ei, aşezându- şi îmbrăc ămintea şi zăcu acolo, în agonia anticipării clipei în care vor fi din nou împre u n ă, înc ă o dat ă unul singur, din nou, un tot. O um pl u cu atâta gingăş i e încât parc ă ar fi făcut parte din ea şi amândoi gemur ă de perfec ţiunea senza ţiei. Apoi tim p ul pentr u gând u ri raţionale trecu şi nu mai putea u decât s ă se mişt e împre u n ă, s ă se agaţe unul de celălalt, forţa lui comple m e n t at ă de delicateţea ei, bărbat şi femeie, împreuna ţi pentru totdeauna. Thea gem e a în somn în timp ce iubitul ei din vis o aduc e a spre extaz, apoi redev e ni din nou tăcu t ă, pe măsu r ă ce visul se modifica şi continua. Apa se închise deas u p ra capului ei, o spu m ă alb ă marcând locul unde ea disp ăruse dedesubt. Şocul, dup ă extaz ul pe care toc m ai îl cunosc u s e cu el, o paraliz ă mo m e n t e lungi, preţioas e. Apoi se gândi la copilul pe care- l purta în ea şi- şi strig ă în tăcer e furia ca nu cu m v a acesta să păţ ea s c ă ceva. Încep u s ă se zbat ă sălbatic

287 împotriva inexora bilei strâng e ri care o apăsa în jos, depar t e de aer, depart e de via ţă. Nu put ea per mi t e s ă i se întâ m pl e ceva copilului ei, indifer e n t ce făcus e tatăl lui. În ciuda a orice, îl iubea pe el, îi iubea copilul. Dar nu se put ea elibera de ceea ce o împing e a în jos. Căma şa de noapt e i se înfăş ur ă între picioare, în loc s ă pluteasc ă deasupra. Plămânii i se îngre u n a u în agonie, încercâ n d s ă inspire aer. Se lupt ă împotriva impuls ul ui, ştiind că- şi va inhala moart e a. S ă lupte. Treb uia s ă lupte pentr u copil. Pe umerii ei, mâini puternice o împingeau mai adânc în ap ă. Disperat ă, cu veder e a înceţo şa t ă, se uit ă prin apa verz ui e în ochii reci, înde p ăr t a ţi, ai bărbat ul ui pe care- l iubea atât de mult încât l- ar fi urmat oriunde. El o împingea acum în jos, în jos, depar t e de aerul dăt ăt or de via ţă. De ce? ge m u ea neau zi t ă. Apa uciga şă îi um pl u gura, nările, i se repe zi în jos, pe gât. Nu mai pute a rezista. Doar copilul îi mai dădea forţa de a contin u a lupta, în timp ce se zbăt e a împotriva mâinilor acelora put er nic e, încercâ n d s ă se eliber e z e. Copilul ei treb uia să- şi salve z e copilul. Dar întun e ric ul creşt e a tot mai mult, înnourându- i ochii şi ştiu că pierduse. Ultimul ei gând în viaţa aceasta a fost un strig ăt de disperar e slab, interior: de ce?

288 Thea se trezi în hohot e neajut o r a t e de plâns. Se făcu covrig într- o part e, copleşit ă de dur e r e, durere pentru copilul ei nen ăscut, durere pentru băr b a t ul pe care- l iubise atât de mult încât nici măcar distrugerea ei, venit ă din mâinile lui nu fusese în stare să- i ucid ă sentimentele pentru el. Nu avea nicio logic ă. Făcuse dragoste cu ea, apoi o îneca s e. Cum pute a un bărb a t să- şi simt ă propriul copil izbind în pântecul mamei şi apoi să distrug ă aceast ă via ţă nevinovat ă? Indiferent ce ar fi simţit pent r u ea, cum îşi put e a el omorî copilul? Durerea era zguduitoare, devastatoare. Îşi auzea sunetele încete, disperate ale hohotelor, în timp ce zăce a ghe m ui t ă acolo, incap a bil ă s ă se mişte, incapabil ă s ă gândeasc ă. Apoi auzi Jeep- ul oprind brus c pe alee, cauciucurile muşcând pietrişul. Înghe ţă, teroar e a alergân d u- i prin vene ca apa rece ca ghe aţa. Era aici. Ar fi treb uit s ă nu uite c ă el avea acele a şi vise ca ea; el ştia c ă ea ştia desp r e aceste ultime momente de coşmar, de sub ap ă. Nu putea începe s ă se gândeasc ă la ce încerca el s ă fac ă, repetâ nd u- i moarte a iar ă şi iar ă, de- a lung ul secolelor, dar brus c nu mai avu nicio îndoial ă c ă va avea în curâ n d acee a şi soar t ă dac ă va răm â n e aici. Dup ă ultim ul ei vis, el nu mai avea cum s ă o amăgeasc ă, făcând- o să- i dispar ă teama, aşa cum o făcuse înainte.

289 Sări afar ă din pat, făr ă s ă mai piar d ă timp ul să- şi adune hainele. Picioarele goale o scoaser ă făr ă zgomot afar ă din dormitor, traversar ă livingul şi o duse r ă în bucăt ări e. Ajunse la uşa din spat e în clipa în car e pum n ul lui greu lovea în uşa de la intrare. Thea! Vocea lui profun d ă era pute r ni c ă dar reţinu t ă, ca şi cum ar fi vrut s ă o fac ă s ă crea d ă c ă nu se afla în pericol. Umbrele întunecat e ale răs ăritului timpuriu mai învăluia u înc ă încăp e ril e, lumina cenu şi e fiind înc ă pre a slab ă ca s ă păt r u n d ă prin ferestre. Ca un animălu ţ încercând s ă scape neobservat de prăd ător, Thea stătea nemi şcat ă, cu capul ridica t, ascult â n d cel mai slab sune t al mişc ărilor lui. Pute a s ă se stre co a r e afar ă prin uşa din spat e făr ă vreu n zgomo t trăd ăt o r? Sau poat e c ă el încep u s e deja s ă dea ocol casei, s ă încer c e chiar uşa ast a? Gând ul de a desc hi d e uşa şi a se pome ni nas în nas cu el îi îngh e ţă mai mult sângele în vine. Thea, ascultă- m ă. Era tot pe vera n d a din fa ţă. Thea bâjbâi dup ă lan ţ, rugându- se ca mâinile tremurânde s ă nu o trădeze. Găsi despicătura şi încetişor, agonizant, alunec ă lanţul, eliberându- l, ţinându- i cap ătul în mân ă, s ă nu clincăn e a s c ă. Şi întins e mân a spre încuietoare.

290 Nu este ce crezi tu, scum p a mea. S ă nu- ţi fie fric ă de mine, te rog. Ai încre d e r e în mine. S ă am încredere în el! Aproa p e c ă râse tar e, gâlgâi al a isteric ă urcâ n d în bere g a t a ei, în ciuda efort u rilor, riscâ n d s ă o trăd ez e. În sfâr șit, reu şi s ă estompeze sunetul. El repetase atât de des cuvint el e acest e a încât devenis e r ă ca o litanie. De atâtea ori avusese încredere în el cu inima ei, cu trup ul ei, cu viaţa şi cu copilul ei şi de fiecar e dat ă el se întors e s e împot riva ei. Găsi încuietoarea şi o răsuci făr ă zgomot. Thea, ştiu c ă eşti treaz ă. Ştiu c ă m ă poţi auzi. Deschise uşa treptat, ţinându- şi răsuflarea la orice scârţâi t care l-ar fi putu t alert a. Prin crăp ăt u r ă se strec u r ă lumina cenu şi e. Răs ărit ul se apropia cu fiecare secund ă, aducând cu el lumin a strălu cito a r e car e i-ar fi făcut imposibil ă încercarea de a se ascunde de el. Îşi dădu seama c ă nu avea la ea cheile de la maşin ă şi îngh e ţă în loc. Dar nu avea curaj s ă se întoa r c ă dup ă ele; va treb ui s ă scap e fugind pe jos. Oricu m, aşa poat e c ă era cel mai bine. Dac ă ar fi fugit cu ma şin a, el ar fi ajuns- o uşor din urm ă. Se simţe a mult mai vulne r a b il ă pe picioa r e, dar totu şi i-ar fi fost mult mai uşor s ă se ascu n d ă. În sfârşit, uşa se desc his e suficient ca s ă se poat ă strecura prin ea. Îşi ţinu răsuflarea când păr ăsi sigur a n ţa prec a r ă a casei. Ar fi vrut s ă se

291 ascu n d ă în spat el e zidurilor, dar ştia c ă în curând el o s ă sparg ă un geam şi o s ă intre, sau poat e va da un picior în u şă. În fond era un războinic, un uciga ş. Pute a intra. Nu era în sigur a n ţă acolo. Ieşirea din spate nu era împrejmuit ă, existau doar câtev a trep t e şi o tend ă, cont r a ploii. Exista şi aici o u şă cu plas ă. O desc ui e înceti şo r şi începu torturantul proces al deschiderii ei, cu nervii tot mai tensiona ţi. Se concentra, uitându- se la arcuri, poruncindu- le s ă nu fac ă zgomot. Se auzi un scârţâi t slab, care nu put e a fi auzit la mai mult de câteva picioare, dar sudoarea îi umezi trupul. Un centimet r u, doi centimetri, şase. Deschiderea devenea tot mai mare. Opt centimet ri. Nou ă. Începu s ă se strecoare prin ea. Şi pe dup ă colţul casei apăr u Richa r d. O văzu şi se repezi la ea ca o bestie uria şă asup r a prăzii. Thea ţip ă şi sări înapoi trân ti n d uşa de la bucăt ărie şi bâjbâind dup ă încuietoare. Prea târziu! El tot o s ă intre prin u şă, încuiat ă sau nu. Îi simţi determinarea şi lăs ă uşa neîncuiat ă, prefe ri n d o secu n d ă în plus, în care s ă se rep e a d ă spre uşa din fa ţă. Uşa din spat e se trâ n ti exact când ea ajung e a la cea din fa ţă. Îşi simţi piept ul gre u de panic ă, respiraţia refuzând s ă coboare mai jos de stern. Degetele tremurânde, nesigure, încercau să manevreze lacătul, încuietoare a.

292 Thea! dudui vocea lui, reverberând de furie. Plâng â n d cu hohot e, desc his e uşa şi se rep ezi afar ă pe vera n d ă, izbind u- se de uşa exterio a r ă cu plas ă, lansându- se prin ea, împleticindu- se, căzând în genunchi în iarba înalt ă, ud ă. El apăr u alerg â n d prin u şă. Thea se chinui să se ridice în picioar e, îşi ridic ă pân ă la genu n c hi căma şa de noapte şi începu s ă alerge spre drum. Fir- ar s ă fie, ascult ă- m ă! url ă el repezindu- se să- i taie calea. Ea îşi schimb ă brusc direc ţia când el apăr u în faţa ei, dar Richa r d reu şi înc ă o dat ă s ă se interpun ă între ea şi drum. Disperarea îi înceţo şă privirea; hohotele de plâns o sugrumau. Era încolţit ă. O s-o omoare, şi înc ă o dat ă nu se put e a apăr a. Dădu dru m ul căm ăş ii de noap t e, faldu rile acoperindu- i picioarele şi rămase uitându- se la el cu ochii înceţo şa ţi de lacrimi. Lumin a cenu şi e era mai puternic ă acum; îi putea vedea ferocitatea din ochi, încrâncen a r e a maxilarului, tra n s pi r a ţi a pe piele. Nu avea pe el decâ t jean şii. Făr ă căma şă, făr ă ghete. Pieptul lui puternic se ridica şi cobor a în ritm ul respir a ţi ei, doar c ă a lui nu era greo ai e, în timp ce ea era epuiza t ă. Nu avea nicio şans ă în faţa lui. Încep u încet s ă se îndep ăr t e z e cu spat el e de el, dure r e a din ea deve ni n d tot mai mar e, pân ă când nu mai putu decâ t s ă respir e, pent r u ca inima ei s ă contin u e s ă bat ă.

293 Cum ai putut? spuse ea printre hohote, sufocându- se. Copilul nostru Cum ai putut? Thea, ascultă- m ă. Îşi întins e mâinile într- un gest larg, ca s ă o linişte a s c ă, doar c ă ea îl ştia acu m pre a bine ca s ă se mai lase prostit ă. El nu avea nevoie de nicio arm ă; pute a ucide cu mâinile goale. Linişte şt e- te, scum p a mea. Ştiu c ă eşti furioas ă, dar haide s ă intrăm, s ă stăm de vorb ă. Thea îşi şter s e furioas ă lacrimile de pe obraji. S ă stăm de vorb ă! La ce bun? Negi ce s-a întâ m pl a t? Nu m- ai ucis doar pe mine. Ţi- ai ucis şi copilul! Strigându- i toate acestea, continua să dea cu spat el e, suferinţa fiind pre a inten s ă ca să poat ă rămâne aproape de el. Se simţea ca sfâşiat ă, dure r e a fiind atât de cople şito a r e încât pân ă şi moar t e a i se păre a acu m bineve nit ă, scăpând- o de ea. El privi dincolo de ea şi expr e si a i se schim b ă brus c. Ochii îi deve ni r ă ciuda t de inexpr e sivi şi trup ul i se încor d ă, ca şi cum s-ar fi preg ăti t să sar ă. Te apropii pre a mult de ap ă, spus e el cu o voce plat ă, calm ă. Întoa r c e- te de la mal. Thea risc ă o privire rapid ă pest e um ăr şi văzu c ă se afla chiar la mar gi n e a malului, lacul rece, uciga ş, clipocind apro a p e de picioar el e ei goale. Lacrimile îi înceţo şa u imagin e a, dar lacul era acolo, aşteptând- o tăcut.

294 O cuprin s e frica făr ă de mar gi ni fa ţă de lac, dar care era nimic în compara ţie cu durerea imens ă pentru copilul pierdut. Îşi schimb ă unghiul retrag e rii, îndrept ându- se spre ponton. Richard ţinu ritmul cu ea, făr ă s ă avanseze mai mult, dar nelăsându- i nicio porti ţă de scăpare. Thea înţeles e inevita bilul. Crezu s e c ă put e a păc ăli soar t a, dar efort u ril e ei fuses e r ă inutile, de la bun început. Picioa r el e goale atins e r ă lemn ul şi Thea se ret r a s e pe ponto n. Richa r d se opri, cu ochii lui acvamarini lipiţi de ea. Nu te duce mai departe, spuse el aspru. Ponto n ul nu este sigur. Unele scân d u r i sunt putrezite. Scumpo, coboar ă de pe ponton. Jur că nu- ţi fac niciun rău. Scumpo. Durerea se împr ăş tie în ea ca nişte aşchii ascuţite şi Thea gemu tare, ducându- şi mân a la pânt e c e, ca şi cum copilul ei ar mai fi fost acolo. Continu ă s ă se îndep ărteze disperat ă de el, scutur ând din cap. Richa r d îşi puse un picior pe ponto n. Nu- ţi pot aduc e înapoi copilul acela, spus e el răg uşi t. Dar o să- ţi dau altul. O s ă avem câţi copii o s ă vrei tu. Nu m ă păr ăsi de dat a ast a, Thea. Pentru numele Lui Dumnezeu, haide să cobor â m de pe ponto n. Lacrimile continuau să- i înceţo şeze privirea, preling â n d u- i-se pe obraji. O fânt â n ă făr ă fund

295 de suferin ţă. De ce? De ce s ă mai amâ ni? De ce s ă nu termini acum? Thea contin u ă s ă înaint ez e cu spat el e, simţind scândurile scârţâind şi cedând sub picioarele ei goale. Apa era dest ul de adâ n c ă la cap ăt ul ponto n ul ui; fuses e perfec t ă pent r u trei copii neastâmp ăr a ţi s ă se scufunde şi s ă se zbenguiasc ă în ea, făr ă teama de a se lovi cu cape t el e de fundul ei. Dac ă îi era menit s ă moar ă aici, atunci aşa s ă fie. Apa. Întotdea u n a fusese apa. Întotdea u n a o iubise şi apa întotdeauna o revendicas e, în final. Richa r d mai înaint ă cu un pas ate n t, făr ă să- şi ia ochii de la ea, cu mân a întins ă. Te rog. Ia- m ă doar de mân ă, drag a mea. Nu te duce mai dep a r t e. Nu este sigur. Stai dep a r t e de mine! strig ă ea. Nu pot. Nicioda t ă n- am put u t, spus e el printre buzele abia întredeschise, făcând înc ă un pas. Thea Thea se dădu repede înapoi. Scândura ced ă sub greutatea ei, apoi începu s ă se crape. Sim ţi cum o part e din scân d u r ă se rup e sub ea, aruncând- o în ap ă. Nu văzu decât imaginea înceţoşa t ă, difuz ă a lui Richa r d repezin d u- se înainte, cu faţa contorsionat ă de furie neajut o r a t ă, înaint e ca apa s ă se închid ă deasupra capului ei.

296 Era rece, întun e c a t ă. Cobor a, împins ă de o mân ă nevăzu t ă. Pe măsu r ă ce se scufu n d a şi se scufunda, în faţa ei vedea deplasân d u- se pilonii pontonului. Dup ă atâta teroar e şi durere, aproape c ă simţea acum o uşurare şi o clipă nesfâ rşi t ă se lăs ă prad ă inevita bilului. Apoi inte rv e ni instinc t ul, pe cât de irezistibil, pe atât de inutil şi încep u s ă lupte, încer c â n d să- şi bat ă cu picioa r el e dru m ul înapoi la supr af a ţă. Dar căma şa de noapte i se răsucise între picioare, strângându- se tot mai mult pe măsur ă ce se lupta şi îşi dădu seama c ă se prinsese între scândurile rupte. Scândurile o trăgeau la fund şi cu picioar el e prins e de ele nu put e a gene r a suficient ă energie ca s ă contracareze puterea lor. Dac ă ar fi putu t râd e, ar fi făcut- o. De dat a acea s t a Richa r d nu mai treb ui a s ă fac ă nimic. Reuşis e s ă duc ă totul la bun sfârşit, de una singu r ă. Totuşi nu încet ă s ă lupte, încerc â n d să înoate împotriva scândurilor care o trăgea u. Supr af aţa se învolbu r ă când se scufu n d ă el, tăind apa şi ajung â n d la stân g a ei. Vizibilitat e a era slab ă, dar îi putu vede a strălu ci r e a pielii, negr ul păr ul ui. El o văzu imedia t, albul căm ăş ii de noapte trădându- i poziţia şi îşi răsuci trupul spr e ea. O cuprinse mânia. Probabil c ă el tocmai înţelesese: nu putea lăsa lacul să- şi fac ă treaba

297 făr ă ajutor ul lui. Prob a bil c ă vroia s ă se asigu r e c ă ea nu va reuşi totuşi s ă scap e. Îşi ridic ă mâinile să- l previn ă, dublâ n d u- şi eforturile de a ajunge la suprafa ţă. Îşi consuma tot oxigenul în zbaterea ei şi plămânii o ardeau, îngreun â n d u- se de nevoia de a inhala. Richard îi prins e mâinile care se agita u şi încep u s ă o împing ă în jos, în jos, tot mai dep a r t e de lumin ă, de via ţă. Thea îi văzu ochii, calmi şi dista n ţi, fiecar e atom din fiinţa lui concentr â n d u- se la ce făcea. Mai avea puţin timp, ah, atât de puţin. Simţe a dure r e şi simţe a mânie împot riva sorţii ei, în ciuda eforturilor. Încerc ă disperat ă s ă se smulg ă din strânsoa r e a lui, folosindu- şi ultimele rămăş iţe de for ţă într- un efort final În ciuda a tot ce se întâ m pl a s e, îl iubise întotd e a u n a, dincolo de raţiun e, chiar şi dincolo de moarte. Aceasta era o durere şi mai profund ă: s ă ştie că îl va păr ăsi pent r u totde a u n a. Privirile li se întâlnir ă prin vălul apei întun e c a t e, faţa lui atât de apro a p e de a ei încât l-ar fi put ut săru t a şi prin întun e ri c ul tot mai mar e, îşi văzu panic a oglindit ă în ochii lui. Ai încred e r e în mine, îi spusese el de atâtea ori. Ai încredere în mine chiar în faţa dovezii copleşitoar e, ai încred e r e în mine S ă am încredere în el.

298 Conştientizarea se răspândi în ea ca razele soarelui. Încredere. Niciodat ă nu reu şise s ă aib ă încredere în el sau în dragostea lui pentru ea. Fuseser ă ca dou ă animale circumspecte, tânjind s ă se apropie, dar neîndr ăznind să- şi permit ă să fie vulne r a bil e unul fa ţă de celălalt. Ei nu avuseser ă încredere. Şi plătiser ă preţul. S ă aib ă încredere în el. Încet ă s ă se mai lupt e, lăsân d u- se moale, lăsân d u- l s ă fac ă ce vroia el. Oricu m nu mai avea putere. Privirile le erau în continuare înlăn ţuite şi prin ochi îi spus e c ă i se pre d a, cu toat ă dragostea strălucind în ei. Chiar dac ă era prea târziu, vroia ca el s ă ştie c ă indifer e n t de ce se întâmpla, ea îl iubise. Îi văzu pupilele aprinzându- i-se, îi simţi efortul reînnoit de a o împing e în jos, pân ă la fund. Apoi, făr ă greutatea scândurilor care o târau, reu şi să- i sfâşie căma şa de noapte, smulgând- o dintre lemn e. Ultima bul ă de aer îi scăp ă dintr e buze când, cupri nz â n d- o cu braţul pe dup ă talie şi folosindu- şi picioarele puternice, se propuls ă cu ea în sus, spre suprafa ţă şi spre minunatul oxigen, spre via ţă. DOAMNE, TE ROG, TE ROG, ah, Doam n e, te rog. Îi auzea rugămintea disperat ă, morm ăit ă, în timp ce o târ a afar ă din ap ă, dar nu- i put e a răspunde, zăcând ca o păpu şă de cârp ă în

299 braţele lui. Plămânii nu îi lucrau cum trebuie; nu pute a trag e aer în piept adâ n c, convulsiv, aşa cum ar fi avut nevoie. Richard o întinse pe iarb ă şi începu s ă o apese pe spinare. Plămânii i se convulsionar ă, apoi i se umflar ă şi tuşir ă afar ă o cantit a t e din apa lacului. El contin u ă s ă o loveasc ă în spina r e, pân ă când crezu c ă o să- i rup ă coastele. Sunt bi ne, reuşi ea s ă spun ă, încer c â n d s ă scap e de pum n ul greu. Mai tuşi ceva ap ă, înecându- se. El se prăb u şi lâng ă ea, în prop ri ul lui paroxis m de tuse, pieptul muşchiulos înăl ţându- i-se în lupta pentru aer. Thea se lupt ă s ă se întoa r c ă pe o part e, să ajung ă la el, simţind nevoia s ă îl ating ă. Zăce a u întinşi pe iarb ă, tremurând şi tuşind, când primele raze calde ale soarelui se strecurar ă deasupra lacului, mângâindu- i. O trase convulsiv la el, cu lacrimile şiroind u- i pe obr aji, mor m ăi n d incoerent în timp ce apăsa sărut ări disperate pe faţa ei, pe gât. Trupul lui mar e era încor d a t, tremurând de o tensiune care nu se mai domole a. O rostog oli sub el, ridicâ n d u- i în talie faldurile ude ale căm ăş ii de noap t e. Thea îi simţi disperarea, nevoia furioas ă şi rămase liniştit ă, în timp ce el se lupt a cu jean şii lui uzi, încăp ăţ â n a ţi, reuşind în sfârşit să- i deschid ă şi să şi- i trag ă în jos. Îi desfăc u picioa r el e şi se înfipse

300 în ea, mar e şi fierbin t e şi atât de tar e încât ea scoase un ţip ăt, strângându- l îns ă cu toat ă putere a ei. O căl ări dur şi repede, având nevoie de aceast ă confirmare c ă erau înc ă în via ţă, amândoi, având nevoie de acea s t ă legăt u r ă cu ea. Răspu n s ul ei a fost neaşteptat, terminând aproape imediat, ţipâ n d u- şi bucu ri a de a a- l avea aici, cu ea, în timp ce se agăţ a de el cu braţel e şi cu picioa r el e. El se mişc ă repede, sălbatic, se cutremur ă şi îi simţi în ea fluidul cald al orga s m u l ui, apoi se prăb uşi alăt u ri în iarb ă, lâng ă ea. Răm a s e r ă întinşi aşa mult ă vrem e, el ţinân d- o strâ n s în braţe, ea cu capul pe umăr ul lui, niciun ul dintr e ei nefiind în star e s ă încet ez e s ă îl mai ating ă pe celălalt. El îi netez e a spre spat e buclele încâlcit e; ea îl mân g âi a pe piept, pe braţe. El o săruta pe tâmpl ă; ea îi săruta maxilarul. El îi frământa şi-i mângâia sânii, în timp ce mâinile ei contin u a u s ă se plimb e în jos, spr e coap s el e lui goale. Thea se gân di ce spect a c ol era u, stân d întinşi în iarb ă, ea cu căm aşa de noap t e ridica t ă pân ă la brâ u şi el cu jeanşii cobor âţi la genu n c hi, dar soar el e era cald şi ea era somnoroas ă şi trupul ei era mulţumit şi ei nici nu- i păsa. Într- un târziu el se mişc ă, elibe r â n d u- şi picioar el e din jeanşii uzi. Thea zâm bi când se întins e la loc, comple t gol. El nu fuses e nicioda t ă

301 blagoslovit cu pre a mult ă mode s ti e. Şi apoi, era o crim ă s ă ascu nzi un trup ca al lui. Oft ă de propria- i beatitudine, gândindu- se la lucrurile neruşinate pe care plănuia s ă le fac ă cu el, mai târziu, în patul acela mar e. Unele lucru ri cere a u totuşi o salte a, nu iarb ă. Deşi blănu ril e acele a fuseser ă minunate De fiecare dat ă, şopti ea sărutându- i um ărul, tu încer c ai s ă m ă salvezi. Ochii lui vii se desc his e r ă uşor, în timp ce o strângea mai aproape de el. Fireşt e. Nu pute a m trăi făr ă tine, spus e el simplu. Dar ai tră it. Comentariul îi muri pe buze când se uit ă la el, citind u- i expr e si a. Ochii lui era u calmi şi aprobatori. Emoţia o gâtui, gata s ă o sufoce şi în ochi îi străluceau lacrimi. Du- te naibii, spuse ea tremurat. El nu trăise. De fiecar e dat ă când nu reuşis e s ă o salveze, răm ăsese acolo cu ea, alegând să- i împărt ăş e a s c ă moarte a, în loc s ă trăiasc ă făr ă ea. Aceast a fuses e ultim a lui şans ă, ca şi a ei şi a lor. Du- te naibii, spus e ea din nou, izbind u- l cu pum n ul în piept. Cum ai putu t face ast a? De ce nu ai tră it? Un zâm b e t lene ş îi atins e buzele, în timp ce se juca alen e cu una din buclele ei. Tu ai fi trăit? o între b ă el şi zâm b e t ul îi

302 deveni mai larg când ea se bosu mfl ă la el. Nu, ea nu l-ar fi putu t lăsa în ap ă şi s ă plece, s ă trăias c ă mai departe. Ar fi rămas cu el. Afurisit ă mic ă ce eşti, spus e el mulţu mi t, strângând- o la piept. Ştiu c ă m- ai făcut s ă alerg ceva dup ă tine, dar acu m te- am prins. În sfâr şit am făcut- o cum trebuia. Epilo g Dou ă zile mai târziu, Thea şi Richa r d stăt e a u afar ă, în leagăn ul pe car e- l repa r a s e el, privind mulţumiţi lacul. Picioarele ei goale stăteau în poala lui iar el i le mas a, spun â n d c ă vroia să exers e z e pent r u când ea va fi atât de mar e din cauza sarcinii încât va avea nevoie de ase m e n e a servicii. Amândoi era u abs u r d de siguri c ă prim a lor contopi r e în dra go s t e fuses e fertil ă, iar fericir e a ei era atât de copleşito a r e încât o ameţea. Team a ei de ap ă dispăr u s e la fel de repe d e precum apăruse. Înc ă nu încercase s ă înnoate, dar ast a mai mult din cauz a tem e rii lui Richa r d, decâ t a ei. De câte ori se plimb a u, el contin u a s ă o poziţion ez e între el şi ap ă şi Thea se între b a dac ă o s ă scap e vreod a t ă şi Richa r d de obsesi a asta. Planuri. Îşi făcuser ă nenum ăr a t e planuri pent r u viaţa lor împr e u n ă. În prim ul rând, ea se

303 va mut a în Carolina de Nord. Lupt ăt o r ul ei nu era doar în Forţel e Speciale era locote n e n t colonel. Cum nu avea decâ t treizeci şi cinci de ani, înse m n a c ă mai avea înc ă dest ul timp ca să ajung ă gen e r a l, cee a ce păre a c ă era inevita bil. Thea se gând e a c ă va treb ui s ă renu n ţe la zugrăvit ul caselo r; efectiv nu era ceva ce put e a face o nevast ă de general. Picturile murale, totuşi, era u altcev a Dar pân ă una alta, savur a u egoişti faptul că încep e a u s ă se cuno a s c ă din nou unul pe celălalt, gustând fiecare moment de intimitate. Curăţ aser ă grădina, iar în diminea ţa aceasta începuse r ă s ă pregăt e asc ă şi casa pentru noul ei stra t de vopse a. Totuşi, cea mai mar e part e a timpului o petreceau în pat. Thea îşi întoa r s e faţa în sus, spre soar e şi- şi împr e u n ă încet mâinile pe burt ă. Era acolo. Ştia ast a. Nu avea nevoie de niciun test de la farmacie sau de laborator ca să- i confirme ceea ce simţe a cu fieca r e celul ă a trup ul ui ei. Încă pre a mic chiar şi s ă fie văzut, dar indubit a bil acolo. Mâinile lui Richa r d le acop e ri r ă pe ale ei şi Thea deschise ochii, surprinzându- l zâmbind cătr e ea. Fat ă sau băiat? o într e b ă el. Thea ezit ă. Tu ce crezi?

304 Eu am întrebat primul. Haide s-o spunem împreun ă. Tu începi. Richa r d desc his e gur a, apoi se opri şi şi se uită la ea cu ochii mici. Aproap e c ă te- am prins, spus e ea şmechere şt e. Ce s ă zic! Bine, fie, e băiat. Îşi împleti dege t el e cu ale lui, oftân d mulţumit ă. De acord. Un fiu. Fiul lui Richa r d. Copilul care a murit era o feti ţă. Îşi înghiţi lacrimile pent r u acel copil, întrebându- se dac ă era pierdut pentru totdeaun a sau dac ă i se dăduse şi lui o a doua şans ă. O s ă mai aib ă şi ea o şans ă, şopti Richa r d, strângând- o mai aproape. Poate data viitoare. O s ă ştim asta. Da, o s ă ştie. În fiecar e noapt e, pe măs u r ă ce visele se derulau, amintirea ei se întregea tot mai mult. Richard continua s ă le împ ărt ăş e a sc ă odat ă cu ea şi se treze a u cu trup u rile încă înlăn ţuite, extazul continuând s ă pulseze în ei. Erau legaţi trup şi suflet, trecutul revelându- li-se aşa cum li se întâ m pl ă doar câtorv a noroco şi. Auzir ă maşinile înaint e de a le pute a vede a şi Thea se ridic ă, răsucindu- şi picioarele la pământ. Richard se ridic ă şi el, mişcându- se automat ca s ă se plasez e într e ea şi oricine s-ar fi apro pi a t. Thea îl tras e de cure a şi el se uit ă înapoi, o

305 expresie jalnic ă traversându- i chipul când îşi dădu sea m a ce făcus e. Obiceiu ri vechi. Foarte vechi, spus e el ridicâ n d din ume ri. Apoi în raza lor vizual ă apăr u r ă trei maşini şi Thea prive a uluit ă apro pi e r e a într e gii ei familii. Îi trebui o clip ă ca s ă priceap ă. Astăzi este ziua mea! Am uitat! Ziua ta, da? Îşi petrecu un bra ţ pe dup ă ume rii ei. Ia s ă vede m Asta însea m n ă c ă ai treizeci, da? Treb ui e să- ţi spun c ă mai bătr â n ă ca acu m n- ai fost niciod a t ă. Dar te ţii dest ul de bine. Mulţumesc foarte mult. Zâmbind, îl apuc ă de mân ă şi încep u să- l trag ă în fa ţă. O s ă vad ă dac ă o s ă se mai dea el aşa de mar e dup ă ce o s ă fie copleşit de familia ei. Nepo a t el e şi nepo ţii încep e a u s ă se reve r s e afar ă din maşin ă, prin portierele deschise, alergând spre ei, în timp ce adulţii se desfăş u r a u afar ă din maşini într- un ritm mai lent. Lee şi Cynthy, Jason şi June şi mama şi tatăl ei, toţi se apropiau oarecum îngrijor aţi, ca şi cum s-ar fi tem u t s ă nu fi dat buzna peste o escapad ă romantic ă. Nu mi- am dat sea m a c ă ai venit însoţit ă, draga mea, spuse mama ei uitându- se la Richard de sus pân ă jos, cu privire a critic ă a unei mam e. Richa r d râs e degaj a t, pe un ton scăzu t. Nici nu a venit, spus e el întinzâ n d mân a spre

306 tatăl ei. Num el e meu este Richa r d Chanc e. Am închiriat casa de alătu ri. Tatăl ei zâmbi. Paul Marlow, tatăl lui Thea. Soţia mea, Emily. Continuar ă prezent ările politicoase şi Thea treb ui să- şi muşt e limba ca s ă se abţin ă s ă nu râd ă tar e. Deşi tatăl ei era cât se poat e de relaxa t iar Cynthy şi June îi zâm b e a u fericite lui Richard, mama şi fraţii ei se uitau întuneca ţi la războinicul din mijlocul lor. Înaint e de a se spun e ceva stânje nit o r, Thea îşi petrecu un bra ţ pe dup ă braţul lui Richard. Locotenent Colonel Richard Chance, spuse ea cu căldu r ă. În per misi e de la Fort Bragg, Carolin a de Nord. Şi pent r u ştiin ţa voast r ă, viitorul meu so ţ. Cuvint el e avur ă ca efect o schim b a r e imedia t ă la rudel e ei mai belige r a n t e. Prin valul de felicitări şi de sune t e de încân t a r e, plus lacrimile mamei ei, îl auzi pe tatăl ei spunând gânditor: Dar ştiu c ă aţi lucrat repede. V ă cunoa şte ţi de când, de pat r u sau cinci zile? Nu, spus e Richa r d cu un perfec t aplom b. Ne cuno aşt e m de ani şi ani de zile, dar nu ne- a fost dat s ă rămânem împreun ă. De data aceasta îns ă, totul a mer s perfec t. Cred c ă aşa a treb ui t s ă fie.

307 Cuprin s:

308 Lun ă plină... pg. 4 Viscolul pg. 85 Lacul Viselor... pg. 161 Epilog pg. 234 Editura MIRON Com e n z i telef o ni c e (seara)

309