Asasinul din Tokio. Jocurile Caintei - Barry Eisler

Transcriere

1 Redactare: Marius Dinescu i.hrror"dot"r" : Mariana Radu Corecturi: Daniel Voicea Coperti: Luca Emil Comel,: 1 Tiduloriginal REDEMPTION!!tr$ :, Copyright@2Ol4BarryEisler I' ". r' -:.' : Previously published as KILLING RAIN and ONE I'AST 2018 Toate drepturile asupra acestei edilii sunt rezervatg editurii METEOR PUBLISHING Contact: TeI./Fax: editura@meteorpress.ro Distribuqie la: Tel./Fax carte@meteorpress.ro ]ocurrle carnter Deecrierea CIP a Bibliotecii N4ionale a RomAniei EISLER, BARRY Asasinul din Tokio : jocurile clinlei / ; trad. din lb. englez[ de Mihai-Dan Pavelescu. - Bucuregti: Meteor Publishing' 2018 rsbn s-0 Traducere din limba englez[ de Mihai-Dan Pavelescu L Pavelescu, Mihai Dan (trad.) 82i.11 I 'l-ipar: ARTPRINT oflice@artprint.ro theteor lffi PUBTISHIiIG[!J

2 Pentru iubirea mea, Laura

3 Prefala autonrlui D" fi"""r" dati cand scriu o noud carte dintr-o serie, incep prin a mi intreba ce s-a intamplat cu personajele din cartea anterioard gi dup[ aceea pornesc si construiesc de acolo. CAnd am inceput Asasinul din Tokio: Rdzbunareal, de exemplu, a doua carte din seria ]ohn Rain, m-am intrebat:,,ce ar face Rain acum, cand dugmanul lui de moarte Yamaoto gi CIA i-au luat urma in Tokio? Ce ar face poliqistul japonez Tatsu cu CD-ul plin de informagii politice incriminatorii pe care i-l obfnuse Rain? $i ce ag putea spune despre Midori, iubita lui Rain, pe al cirei tatx il asasinase chiar el? Oare va crede ea realmente ci Rain a murit? Ce ar face dacd ar suspecta adevirul?" in mod similar, pentru a descoperi povestea din Asasinul din Tokio: Trddarea2, m-am intrebat:,,oare Rain a izbutit si dispari in Brazilia, aga cum plinuise in Rdzbunarea? Oare a luat legitura ln Rio cu noua lui iubire, Naomi Nascimento? Ce planuri post-11 septembrie 2001 ar fi avut pentru el agentul ClA Kanezaki gi cum i-ar fi dat de urmd in afara Japoniei?" Cred insi c[ exemplul meu favorit despre felul cum fiecare carte se clidegte pe evenimentele din romanul anterior este Asasinul din Tokio: locurile cdingei.iat5 ce s-a intamplat. La sfargitul Trdddrii (atengie, urmeazx spoiler!), Rain inqelege cu uimire ci se poate increde in ex-pugcagul marin lunetist Dox, care fusese trimis si-l ucid5, dar care a sf6rgit prin a lucra cu ei, ' Ed. Meteor Publishing, 2016 (n. trad.). 2 Ed. Meteor Publishing,2016 (n. trad.).

4 ciderea in sine nu-i paftea cea mai grea. Membrii bandelor gi at6gia,,caini turbagi" o fac zilnic. Furia te umple de adrenalini, panica anuleazi logica, pui mana pe,pistol, inchizi ochii, apegi pe trlgaci... Hristoase! gi o maimuqi poate face asta, nici m5car nu trebuie sd fii om. Nu, adev5rul este ci uciderea ln sine reprezinti partea simpli. Pe de altd parte iris5, apropierea de qinti necesiti talent. Ca gi arta de a lisa impresia ci a fost o moarte natural[, care este specialitatea mea; nu am cunoscut decat un alt operator care o putea face in mod consecvent qi nu sunt sigur dacl ar trebui sd-l pun la socoteali, pentru ci eu sunt cel care l-a ucis. $i nu-i tocmai floare la ureche nici si nu lapi unne ce ar purea duce la tine. Care-i totugi partea cea mai grea? Partea pe care n-o pofi planifica, pe care o poli ingelege cu adevdrat doar cand este deja prea tarziu? Si-gi continui viaqa, gtiind ce.ai frcut. Si rezigti sub povara faptei pe care ai s[vargit-o. Asta-i cel mai greu. Chiar gi cu limitdri ca ale mele - nu mi ocup de femei, nu mi ocup de copii, nu intreprind acfuni impotriva unor linte secundare -, dupi aceea nu mai egti aceeaqi persoan5. Nu mai respiri chiar la fel gi nici nu mai visezi aceleagi vise. Credegi-m5., eu $tiu asta. Te stridui.e$ti cat poli sx dezurnanizezi ginta. Acceptarea c[ flnta este. o fiinqi uman5, un om ca tine, creeazd empatie. Iar empatia ingreuneazd uciderea gi produce regrete causdc;. De. aceea utilizezi eufemisme; in Vietnam, noi nu ucid.eam niciodatd oameni, ci,,rideam gdlbejigi" sau,,angajam inamici", la fel ca in toate rs.zboaiele. De cate ori este posibil, preferi distanqa; loviturile aeriene sunt elegante, lupta la baioneti este oribill, Dispersezi responsabilitatea: anxe operate de echipqje, lanturi lungi de comand5, inlocuirea sistematicl a sentimentului de sine al soldatului cu identificarea cu plutonul, regimentul sau alt grup. Camuflezi trisituri: gluga nu este utilizati pentru confortul con= damnatului, ci pentru a le ing[dui celor din plutonul de execulie sd apese pe trigaci frri a-gi aminti ulterior un chip ingrozit.

5 14 A trecut insi muit de cand mi-au fost disponibile oricare dintre stratagemele acestea emolionale. in mod uzual, operez singur, aga ci nu existi un grup cu care sx impart responsabilitatea. Nu discut despre munca mea, prin urmare eufemismele ar fi lipsite de sens. Iar acgiuniie mele trebuie intreprinse de la distanqi foarte mic5. PAnd ajung la apropierea respectivi, este mult prea tarziu si incerc si acopir chipul qintei, ori si-i camuflez in alt mod umanitatea. Totul este destul de nepldcut, chiar gi in circumstanle uzuale. Dar acum priveam ginta care se bucura de o iegire duminicald in Manila, cu familia lui filipinezi care-l adora in mod evident, chiar inainte ca eu sx-l omor, gi asta inrdutxgea situaqia. linta. Vedeqi? Toqi procedeaz5. aga. Daci eu difer fag[ de majoritatea, o fac doar prin incercarea de a fi mai onest.,,mai" onest. Este o chestiune de gradalie. Numele qintei era Manheim Lavi,,,Manny" pentru asociafi lui de afaceri. Manny era de nationalitate israelians, rezident in Africa de Sud gi cet[1ean al lumii, prin care cdldtorea aproape tot anul, impdrtdgind cuno$tin{ele sale experte in construirea de bombe unor indivizi care utilizau dup[ aceea informaqiile aflate in feluri tot mai oribile. Vocaqii ca a lui Manny oferiserd candv-a un raport rezonabil intre risc Ai rxsplat5, dar dupi 11 septembrie 2001, daci i1i vindeai cuno$tintele de expert unor persoane nepotrivite, iqi puteai pierde destul de repede rispl5lile. Aceea era povestea lui Manny, dupi cum mi se dlduse de inqeles: c[zuse in dizgraqia unui guvern. Manny sosise in Manila din ]ohannesburg chiar in seara aceea. Un Mercedes negru apa4inend hotelului Peninsula il preluase de la aeroportul Ninoy Aquino gi-l dusese direct Ia hotel. Dox gi cu mine eram deja cazagi acolo sub identit5li false de prima mani qi inzestragi cu cele mai recente dispozitive de comunicaqii gi alte echipamente, toate gralie serviciului secret israelian, actualul meu client. Dox, ex-pugcag marin lunetist gi candva camarad cu mine, abandonase recent o recompensd de cinci milioane de dolari pentru a-mi salva viaga in Hong Kong. Aducerea lui in jobul acesta era, pa4ial, modul prin care incercam si-l r[splitesc. Dox agtepta in holul recepfiei cand a sosit Manny. Eu md aflam in camera mea de la etajul gase, avand in ureche o casci wireless Asasinul din Tokio o Jocurile ciinlei r5 rninusculd de concepqie danezi, de culoarea pielii, cu un microfon wireless fixat sub reverul stdng al sacoului bleumain pe care-l purtam. Dox era echipat similar. - Gata, partenere, l-am auzit rostind incetigor ln accentul lui sudic tir[ginat. Amicul nostru tocmai a sosit, impreuni cu cel mai ruriag gi mai urat bodyguard din lume. Se cazeaz5 chiar acurn. Am aprobat din cap. Trecuse ceva timp de cand nu mai iar cu putin[ vreme in urmi Dox se lucrasem cu un partener, rlovedise unul al naibii de bun. - Perfect. Vezi dacd pofi afia numele sub care s-a cazat gi rrum[ru] camerei. - Am ingeles. Nu era ideal si obqinem noi inqine informagia aceasta, ins5 lfilipinele nu erau tocmai ograda israelienilor, care nu-mi putuserd oferi prea mu1te. Manny cildtorea frecr.ent la Manila de la rcgedinqa lui din )ohannesburg, ajungand chiar la zece drumuri pe ln. Nu stitea niciodati mai putin de o ss"ptim6ni; cea mai lungd dintre vizitele acelea durase dou[ luni. Proceda aqa de un deceniu, probabil pentru ci controlul vamal in Manila nu este la fel de strict t'a in, sh zicem, Singapore, motiv pentru care Filipine reprezenta un Ioc excelent pentru intalniri cu MNLF3, Abu Sayef, ]emaah lslamiah gi alte grupiri violente din regiune. $i poate ci il atrigeau tlc asemenea prequrile gi varietatea bine-cunoscutei vieqi de noapte tlin Manila, sau cel puqin aga se specula. El tr[gea intotdeauna la l'eninsula. Existau pufine fotografii de filaj. Asra era ror. Deoarece aveam un dosar mai subgire ca de obicei, gtiam ci va trebui si improvizim. in primul rand, locul unde si-l atacd.m pc Manny. Hotelul era unica noastri conexiune curenti, aga incat rcprezenta o alegere logicx. insi dacx Manny avea sx-gi gdseasc[ sfhrgitul in hotel, trebuia neapirat s[ pari o moarte naturaid; in ('lz contrar, s-ar fi acordat prea mult[ atengie celorlalqi o4speli 3 Moro National Liberation Front, organizatie politici din Filipine, infiinfatd in1972 (n. trad.).

6 t6 Asasinul din Tokio. locurile ciingei t7 cazali aici, printre care ne numlram Dox gi cu mine. Nu ne-ar fi fost de folos si ne fi cazat altundeva, intrucat am fi rimas prea departe de acgiune. Nivelul,,naturalefei" pe care l-ar fi necesitat un job intr-un hotel nu-i simplu in sine, dar existau qi alte probleme. Majoritatea metodelor pe care le foloseam de obicei pentru a intra in camera cuiva depindea de anonimatul tintei, dar Manny era binecunoscut in hotel. $i chiar daci ag fi intrat in camera lui in timp ce era plecat, pentru a-i agtepta revenirea, cum procedam dacd bodyguardui ii controla camera la intoarcere? Sau dac5 Manny revenea insoqit de o fati de la bar? Pe terenul actual nu puteam controla variabilele acestea, ceea ce nu-mi plicea. Doream totugi sd gtiu in ce camer[ se afla. Pe de o parle, pentru cazul in care nu apxrea o oportunitate mai bun[ qi trebuia si folosim ca Plan B scenariul,,decesul din camera de hotel"; mai irnportant ins[, pentru a gti la ce etaj sx plasxm videocamera cu care sx-i urmirim migcirile. Am fi putut incerca si plasdm o videocameri in holul recepfiei, ceea ce ar fi fost mai simplu intrucat ne-ar fi scutit de dificultatea afl[rii etajului la care se cazase, dar gi holul prezenta unele neajunsuri. Din cauza multeior persoane care intrau qi iegeau din hotel, ar fi trebuit s[ examinim intruna fluxul video granulat pentru a-l identifica pe Manny in mullime. Iar daci holul recepqiei ar fi fost unica noastr[ gans[ de a-l vedea plecand, ar fi trebuit s[ ne gr[bim pentru a-l urma afari din hotel - un comportament pe care orice bodyguard cu experiengd l-ar fi detectat prompt. De aceea am decis s[ folosim holul numai daci era absolut necesar. Bineinqeles insd nici chiar hotelurile ieftine gi dubioase nu destiinuiau camerele in care stiteau clienqii 1or, iar Peninsula Manila, cu recepgia uriag[ placati in marmuri gi cu personal in uniforme albe imaculate, nu era nici pe departe ieftin. $i chiar daci am fi gdsit vreun angajat indiscret, nu am fi gtiut ce sd-l intrebdm, fiindc[ nu cunotteam numele sub care se inregistrase Manny. De aceea, aplecandu-se pentru a pune nigte intrebdri banale despre Manila gi imprejurimi, Dox profitase gi plasase cateva transmi- (iltoare cu baz6 adezivi sub t[blia lung5 din marmurx a tejghelei rccepgiei. ln felul acela avea s[ poati asculta conversatia lui Manny rru receptionerul. Dupi doud minute i-am auzit din nou vorba tdrig[nat[. - Am o veste bund gi una proastd. Amicul nostru s-a inregistrat cl domnul Hartman. Recepqionerul i-a spus insd doar:,,domnule I lartman, avefi numirul camerei scris aici." $i eu fusesem tratat exact.la fel cand m5. cazasem, aqa c[ n-am li)st surprins. Personalul hotelului era bine instruit. - Altceva? - Sigur ce mai e gi altceva, a zis Dox gi mi-am putut imagina ziimbetul lui binecunoscut. A luat liftul pe partea Turnului Ayala. Hotelul avea doud aripi separate: Ayala gi Makati. Acum gtiam sl)re care ascensoare sx ne concentr[m atentia. incepeam si t riangul5m. - Ai suit cu el? am intrebat. * Am incercat, dar bodyguardul a fost teribil de politicos gi a insistat si urc singur in cabini. Bun, deci bodyguardul era priceput tactic. Nu mx surprindea. - A apucat sx te vadl bine? - Destul de bine. Cred ci ne putem a;tepta si-l recunoasc[ pe btrrbatul cel mai aritos din Manila cand ii va revedea data viitoare. Am incuviin{at din cap. CAnd il l5sasem pe Dox s-o ia inainte, irni asumasem un risc calculat. ln curand aveam sil fil5m in echipi 1rc Manny gi bodyguardului siu i-ar fi fost greu si nu fie distras de vt'derea lui Dox, un alb cu fizic de rugbist gi zimbet cuceritor. irrdeajuns de distras, poate, pentm a ignora complet asiaticul rntrrunt gi banal cu care lucra acesta. in aripa Ayala existau in jur de doud sute gaizeci de camere q;i rn-am gandit s[ telefonez la toate, de la telefonul intern al hotelului, spunand:,,dorigi si vi pregdtim o baie, domnule I lartman?", pan[ giseam camera dorit5. insd daci Manny cuno$tea rrrtinele hotelului, a$a cum era cel mai probabil, sau chiar dacd nu cra decat rezonabil de paranoic, un asemenea apel i-ar fi putut trezi strspiciunile. Ar fi putut telefona la recep(ie, pentru confirmare. Srru ar fi putut pur gi simplu accepta oferta, ceea ce ar fi creat alte

7 t8 Asasinul din Tokio o locurile ciintei l9 probleme. Aparigia uriagului Dox cu gicilie pentru a-gi preg[ti baia nu-i tocmai imaginea igienei acceptati de toatd lumea. Aga ci am arnanat scenariul,,baia", pentru a-l utiliza doar dac[ dideau gres tentativele noastre mai subtile. - Crezi ci mai poli obfine ceva? am intrebat. - $tii bine cx nu stau cu mainile-n san. Las[-mI cinci minute. Partea urm[toare a planului cerea ca Dox si meargi la magazinul de cadouri, de unde s[ curnpere o carte sau altceva, pe care s-o treacx in contul camerei. VAnzltoarea ar fi verificat numele gi numirul camerei lui pe o listi, pentru a se asigura de legitimitatea tranzacgiei, iar Dox s-ar fi poziqionat astfel incat si poatx fotografia lista cu telefonul mobil, obginand numele lui Hartman gi num[rul camerei. Testasem sisterrul ceva mai devreme gi funcqionase. Acum, cand aveam numele corect, urma s[ vedem daci va funcqiona gi cand era realmente important. Dup[ cinci minute, am auzit o ciocinituri in ugi. M-am apropiat tiptil, am glisat in lateral buciqica de carton pe care o lipisem cu scotch peste vizor - n-avea rost s[ ocultez lumina dinapoia mea gi si alertez astfel vreun musafir asupra prezengei mele iniuntru - qi am privit afard. Era Dox. Am deschis uqa. El a intrat, arborandu-gi surasul neobosit. - Dac[ ranjegti aga, ar fi bine sh ai o veste buni, am spus inchizand uga. ZAmbetul s-a ligit gi el a incuviingat din cap. - $i asta, dar sunt gi pur gi simplu fericit sx te vdd, partenere - nu trebuie s[ fie doar una sau a1ta. Am aprobat gi eu din cap, gtiind cx orice altceva in plus l-ar fi incurajat s[ continue. Nu puteam pretinde cx-l inqelegeam in totalitate pe Dox. Din multe puncte de vedere, el era o contradicqie, o enigm5. in primul r0nd, vorbea mult - gi nu m-am simqit niciodati foarte confortabil in prezenga guralivilor - gi in plus vorbea tare. Pe de altb parte togi lunetigtii pe care-i cunoscusem, gi cunoscusem destui, fuseseri rezewagi, ba chiar taciturni. Orice mediu are un flux specific, un ritm propriu, o conectivitate, iar lunetiqtii intrd, instinctiv gi uzual, in fluxul acela fhrd sd-l tulbure. ins[ lui Dox ii pl[cea sd agite lucrurile - ba chiar, numele lui de luptitor era prescurtarea de la,,neortodox", o porecl5 ce-i fusese acordatd prin consens in Afganistan, unde CIA din epoca Reagan trimisese pe unii ca noi s5-i inarmim qi instruim pe mujahedini impotriva sovieticilor invadatori. Permanentele lui clovnerii gdldgioase de acolo md ftcuserd inifal si fiu rezervat fagi de el gi sd-l consider un simplu gurd-mare liudxros. Dar cand ii vizusem eficienqa gi sangele rcce sub foc inamic, am qtiut cx mi-ngelasem. O transformare stranie se petrecea cand se afla inapoia lunetei armei sale, iar personalitatea de bdiat de ispravi dispirea, inlocuiti de unul dintre b5rbaqii cei mai concentrafi gi letali pe care-i intalnisem vreodat5. Nu am inqeles fo4ele antagonice care se combinau pentru a-i crea c:aracterul gi gtiam cd nu m-ag fi increzut niciodatd in el, dac[ n-ar f i fost felul cum acgionase la Kwai Chung. Desigur, acel eveniment runic nu-mi putea $terge tendinqa de o viaq5 spre neincredere, dar l)irea intr-un fel s-o fi eclipsat sau cel pufin si fi creat o excepqie i nconfortabild. Am intrat amandoi in cameri. M-am agezat la masi gi am tlcschis capacul laptopului imac pe care-l adusesem. Ecranul l inviat, iegind din modul,,sleep" gi am tastat parola. Dox mi-a intins telefonul mobil. - Egti sigur cd ai fotografiat pagina cu numele lui Manny? l-am intrebat. Dox a oftat teatral. - Uite cum lmi rdnegti iardgi sentimentele! - Asta inseamni c-ai obginut numdrul camerei? A suspinat din nou. - Nu gi-am zis c-o sx-l obgin? Am conectat telefonul mobil la laptop. - Ia s[ vedem daci trebuie si-mi cer scuze pentru scandaloasa rnca lips5 de incredere in infailibilitatea ta. - Nu-gi face griji, partenere, voi fi milostiv in privinta asta. l)ctest sx v[d maturii umilindu-se. Imaginile au fost descircate in cateva secunde. Prima dintre r.lt'era o listd alfabeticx a celor caza.i in hotel, de la A la F. Am irr<'his-o gi am deschis urmdtoarea imagine. De 1a Gla M. Printre ei l'igura Randolph Hartman, camera 914. Bingo!

8 20 Asasinul din Tokio. focurile clinlei 2l - Cum ai izbutit s-o convingi pe vanzitoare s5-gi arate lista de la G la Iufl am intrebat. Tu te-ai cazat sub numele Smith, nu? - Domnul Smith i-a spus mai intai fetei ci nu-gi putea aminti numirul camerei, dar ci putea trece batonul de Snickers pe care-l cumpdrase in contul domnului Herat. Isteq! Herat este un orag din nordul Afganistanului. - $i dupx aceea? - Ei bine, domnigorica noastri amabil5 - drigugici, apropo, pi a dat la pagina cu numele f/gi mi-a spus c[ in cred ci m-a pl[cut - hotel nu era cazat niciun domn Herat. Atunci i-am zis:,,ciudat... Ah, stai aga, sigur ci da, camera e pe numele meu, nu al partenerului meu." Numele trebuie s[ fie Smith, i-am spus, gi-mi amintisem de asemenea gi num5rul camerei unsprezece-zero-$apte, Turnul Ayala. Care-i intr-adevdr camera in care sti domnul Smith. - N-a p6rut suspicioasi? Dox a dat ochii peste cap. - Ce naiba, partenere, incercam s[ cumpir un am[rat de baton de ciocolat[, nu si-ncasez vreun cec. Nici ci putea s6-i pese mai pufin. in plus a fost destul de evident c[ era distras[ de sentimentele ce-i inmugureau fagi de mine. Cred c-ag putea trece pe acolo, ceva mai tarziu, si v[d Ia ce or[ termind programul. - Hei, am ridicat ochii spre el, dac[ ai nevoie sd te descarci, strada Burgos e la doud minute de mers cu taxiul. Nu vreau si-ncerci se gi-o pui cu personalul din hotel. Chestiiie astea se observ[. Chiar pe cflnd rosteam cuvintele acelea ins5 mi-am dat seama ci erau zadarnice. Dox sxrea in ochi din punct de vedere genetic, totugi, din unele privinqe, asta putea fi un atu. intr-un mediu precum cel curent, el p[rea mai degrabi un turist american grosolan, decat un operator care acfiona sub acoperire. Se ascundea in plin6 vedere. A ridicat din umeri. - Bine, bine, nu te enerva pentru nimic. AtAt doar cd nu-mi place s[ le dezamigesc pe-alea drdguge. - Alea dr5guge? am repetat, in continuare iritat. Dox, tu i-ai trage-o gi unui aligator, daci ar sta locului. * Nu-i adev[rat, partenere. Pugcagii marini nu se reguleazi cu rcptilele. Pe cat posibil preferim ca partenerele noastre sd fie rnamifere. Am renunfat. - Bine, e a$a cum zici tu. Nu gtiu cine a lansat zvonurile astea. - Lumea-i plini de oameni rdi, nenicd, a replicat el oferinrlu-mi zambetul caracteristic. Ag fi ingeles dacx ai fi vorbit aga rlcspre o oaie, dar despre un aligator? Mi surprinde ci ai o p[rere rutft de proast{ despre mine. Nu gtiam cum era Dox in stare sd-gi p[streze constant voia bun[, pani gi cand se pregdtea si devind operalional. CAnd md prcgitesc, eu devin serios, ba chiar dur. Harry, prietenul meu hucker care a murit ca un martir, se agita intotdeauna cand mx ajuta ('u operatiuni pe teren, ceea ce-mi provoca adesea o deldsare ce nu rutr caracteriza. insi Dox gi cu mine piream si polariz[m invers. El se descurcase bine pan5. acum, totugi nu eram increzitor in rrbilitiqile lui de inginerie social5. in mod constant era prea irnpertinent, prea direct gi, trebuie s-o recunosc, stilurile noastre rlif'ereau prea mult. Obfnerea numirului camerei lui Manny fusese run test. imi stlpanisem pornirea de a-i spune cum sd procedeze, tlar venise cu ceva apropiat de ceea ce mi gandisem chiar eu. Mai important, ayusese succes. Nu avea si-mi fie uqor, insi trebuia si incerc s[-i las mai multd inigiativi pe mdsurd ce desftguram iu'liunea, pentru ca si-gi demonstreze calit[$le. - Ia s[ vedem, am rostit gi am inchis ochii. Camera nouilraisprezece inseamn[ imediat dupx colg de la lifturi. Ar trebui si pot plasa o videocameri, dacx nu cumva bodyguardul lui sti in zona lifturilor cand Manny este in camer[. - Da, e grozav si ai o modalitate prin care si gtii cand pleaci rlin cameri. Detest s[ m[*nvartesc pe-afari in loc deschis, agteptand si1 iasd cineva. Pe de altd parte $tiam ci Dox putea sd a$tepre zile intregi pe irrtuneric. Mdrturie stiteau toate victimele lui. Am deschis geanta laptopului gi am scos o videocamerl wireless rk' douizeci de milimetri pitrali, care nu cantdrea nici treizeci de

9 22 Asasinul din Tokio o locurile ciinlei 23 grame. Am activat-o gi apoi am testat un minut pe laptop, privind cum ecranul se acoperea cu inputul de la ea. - De la distanqa asta transmite perfect, am spus, dar la noui sute de megahe4i are o raz de acliune de numai trei sute de metri. Probabil cd va trebui si instalez gi doud relee amplificatoare intermediare. Agteapti aici gi moni toizeazh imaginile. Anunl[-mi dacx receptezi ceva gi dac[ am incadrat bine lifturile dupd ce am plasat-o. - Am inleles. Am scos cigti intraauriculare din geanta laptopului gi ni le-am pus amandoi in urechi. M-am dus la ugl gi am privit prin vizor. Coridorul era pustiu. Am iegit gi in ureche mi-a risunat un bubuit puternic cind uqa s-a inchis in urma mea. - Egti acolo? am intrebat incetigor. - Confirmare, a spus Dox. Perfect, echipamentele de comunicaqii continuau sd funcqioneze. Am coborat cu liftul in holul recep,tiei, nedorind sx merg de la mine direct la etajul lui Manny. Pentru a multumi pe oricine ar fi putut privi imaginile videocamerei de securitate montate pe plafonul cabinei ascensorului, am cumpirat un pachet de chewing-gum din magazinul pentru cadouri, apoi m-am intors gi am suit la etajul noud. Ascensorul nu s-a oprit pe drum gi dupi un minut ugile s-au deschis la destinaqie. Am iegit gi am privit in jur. Coridorul era pustiu' Pe peretele din faqa lifturilor se afla o credenl5 mare din lemn, inapoia cxreia se gisea o oglindi. M-am apropiat, m-am sprijinit de credengx cu mana stangx gi mi-am trecut degetele mainii drepte prin pdr. O altx videocameri de securitate era montat[ pe tavanul din faqa ascensoarelor, iar dacx cineva privea chiar acum imaginile transmise de ea, ar fi vdzut un b[rbat preocupat de aspectui sdu. De fapt, strecurasem videocamera cu bazi adeziv[ sub muchia stingd a credengei, unde avea un unghi larg de vedere spre lifturi. - Cum e imaginea? am intrebat incet. - Nu-i bunx. Prea granulat[. Semnalul se pierde inainte sx ajung[ la receptor. Cred c-avem nevoie de amplificatoare. - Bine. Stai pe pozilie. Am mers cagiva pagi pe coridor, apoi am revenit la lift, ca un clicnt al hotelului care coborase din nearentie la etajul gregit. De rluta asta m-am oprit la etajul gase. Dupi ce am iegit din cabini, rrri-am privit cheia camerei qi m-am uitat in jur cu o surprindere rr;or teatral5, de felul: La naiba, toate etajele astea seamdnd intre cle? Unde-i oare camera mea2pentru eventualitatea in care mi privea cineva. Am plasat apoi un releu amplificator de semnal in irt'clagi fel cum procedasem cu videocamera la etajul lui Manny. Cdnd l-am activat, am auzit vocea lui Dox: - Da, aga mai merge. Asta zic Ai eu imagine frurnoasd. M-am indeplrtat de credengd. -- Apropierea de lifturi? - Perfectd gi bate de departe imaginea prohabului tdu pe care rrrn cipdtat-o cu un minut in urmi. Cineva ar trebui si telefoneze lrr cmisiuni cu videoclipuri amuzante. M-am gdndit la o reptrici, dar era exact ce-gi dorea el. Am prcferat sd tac Ai m*am intors in camer5.