CONTEXTUL SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR ȘI MUTAȚIILE STRUCTURALE ALE POPULAȚIEI CU STUDII TERȚIARE DIN UNIUNEA EUROPEANĂ, ÎN PERIOADA Co

Transcriere

1 CONTEXTUL SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR ȘI MUTAȚIILE STRUCTURALE ALE POPULAȚIEI CU STUDII TERȚIARE DIN UNIUNEA EUROPEANĂ, ÎN PERIOADA Conf.univ.dr., Elena Mihaela FODOR Facultatea de Drept Cluj-Napoca Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir" Conf.univ.dr., Corina BUZDUGAN Facultatea de Drept Cluj-Napoca Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir" Conf.univ. asociat dr., Emilia GOGU Facultatea de Management Turistic şi Comercial Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir" În prezent, procesul Bologna unește 47 de țări toate fiind părți ale Convenției Culturale Europene și angajate la obiectivele Spațiului European al Învățământului Superior. O caracteristica importantă a Procesului Bologna este că acesta implica, de asemenea, Comisia Europeană, Consiliul Europei și UNESCO-CEPES (Centre Européen pour l'enseignement Supérieur/Centrul European pentru Învăţământ Superior), precum și reprezentanți ai instituțiilor de învățământ superior, studenți, personal, angajatori și agenții de asigurare a calității în domeniu. Noul obiectiv central al Procesului Bologna este acela de a îmbunătăți Spațiul European al Învățământului Superior (SEIS), bazat pe cooperare internațională și schimb academic, care este atractiv pentru studenții și personalul european, precum și pentru studenții și personalul din alte părți ale lumii 1. Capitolul reprezintă o dezvoltare a unui articol prezentat în cadrul ediției a 4-a a Conferinţei Internaționale Eficienţa normelor juridice orgzată de Facultatea de Drept din Cluj-Napoca a Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir, la 5 iunie, În linii mari Spațiu European al Învățământului Superior SEIS: - facilitează mobilitatea studenților, absolvenților și a personalului din învățământul superior; - pregătește studenții pentru carierele lor viitoare și pentru o viață ca cetățeni activi în societățile democratice va sprijini dezvoltarea personală a acestora; 15

2 Sistemele de învățământ superior din Europa variază foarte mult în ceea ce privește durata, structura și conținutul curricular, drept urmare, este dificil pentru factorii de decizie de la nivel național să compare sistemul propriu de învățământ cu celelalte state membre UE. Pentru facilitarea comparabilității statisticilor și indicatorilor, în i 70 UNESCO a elaborat Clasificarea Internațională Standard a Educației (ISCED/International Standard Classification of Education), care este o clasificare de referință în cadrul Clasificărilor Sociale și Economice a Familiei Internaționale ale Orgzației Națiunilor Unite (ONU). Deoarece sistemele de educație (SE) variază ca structură și conținut de la țară la țară, ISCED facilitează transformarea datelor naționale de educație în categorii convenite la nivel internațional și permite colectarea, elaborarea și prezentarea, într-o meră uniformă, care face posibilă comparația SE între țări. 16 I. PARTICIPAREA LA EDUCAȚIA TERȚIARĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI POZIȚIA ROMÂNIEI Deși problemele sistemului educațional sunt probleme globale, soluționarea acestora, așa cum demonstrează evoluție recentă a SEIS, nu depinde numai de comunitatea internațională, ci și de fiecare sistem național, de fiecare instituție în parte, structuri ale căror reprezentanți trebuie să-și asume responsabilitatea în asigurarea calității sistemului de învățământ. În majoritatea țărilor din nordul și vestul Europei, accesul la educația terțiară se facilitează prin mecsme asigurate de programe de corelare și recunoaștere a studiilor anterioare. Aceste programe deschid noi posibilităţi celor care nu reușesc, din diferite motive, să finalizeze cu succes o formă de învățământ secundar superior, cea care oferă, în mod normal, accesul direct la învățământul superior. În acest context, modelul individului care parcurge neîntrerupt toate nivelurile de educație, de la creșă la doctorat, la vârste consacrate, a suferit mari schimbări. Generația curentă, față de generațiile anterioare, are alte valori, alte priorități în viață și alte aranjamente demografice, pe fondul nevoilor de resurse, dar și de dezvoltare personală. Părăsirea școlii, fie și numai temporară și intrarea pe piața muncii la vârste tinere, sub diferite forme de ocupare, modifică modelele de participare la învățământ superior. Tinerii vor ca, în același timp, să muncească și să aibă independență/autonomie financiară, dar și să se instruiască la nivel superior, pentru a avea acces la slujbe/ oportunități mai bine recompensate în viață. Armonizarea acestor țeluri se - oferă acces larg la educație superioară de înaltă calitate, bazată pe principii democratice și pe libertatea academică.

3 face cu prețul unor amânări sau al unor aranjamente care le crește vârsta la care reușesc să termine un nivel superior de învățământ. Datele statistice pentru perioada confirmă un trend ascendent al ponderii populației cu nivel de educație terțiară din UE, la toate grupele de vârstă (Figura 1). Astfel se explică și cele mai ridicate niveluri, înregistrate la grupa de, dar și pe cele mai scăzute, de la grupa La factorii menţionaţi anterior se adaugă şi evoluţia demografică negativă în Europa, numărul celor care se înscriu în învăţământul terţiar prin parcurgerea unui traseu neîntrerupt, fiind mai mic şi din acest motiv 1. Celelalte intervale de vârstă, fiind mai întinse, în mod previzibil, au poziții intermediare 2. Ponderea populației cu studii terțiare pe grupe de vârstă în UE-28, în perioada , 40,0 35,0 30,0 25,0 20,0 15,0 34,4 33,4 32,3 31,0 29,2 29,9 28,3 26,8 25,1 25,9 22,5 23,0 23,5 24,2 23,7 19,6 20,0 20,5 21,2 22,0 22,8 22,1 22,7 23,5 19,7 20,1 20,6 21,2 12,6 13,0 13,1 13,4 13,6 14,3 14,8 35,5 27,7 24,6 24,3 15,6 36,5 37,2 28,6 29,3 25,4 26,0 25,0 25,6 16,4 17, și peste ,0 0, Figura nr P. G. Altbach, L.Reisberg, L. E. Rumbley, Trends in Global HigherEducation: Tracking an Academic Revolution. A Report Prepared for the UNESCO 2009 World Conference on HigherEducation, United Nations Educational, Scientificand Cultural Orgzation Workshops, Paris, 2009, p. 166, www. uis.unesco. org/library/documents/trendsglobal higher education 2009 world conference en.pdf, consultat la Grupele de vârstă de, și 25 de și peste, acoperă perioade mari din viață și, ca atare, populația de referință este cu mult mai mare, iar proporțiile celor instruiți superior din aceleași grupe de vârstă devin mai mici. 3 Sursa graficelor şi datelor statistice: Reprezentare pe baza datelor precum şi accesate pe 17

4 De o meră similară se prezintă evoluțiile gradului de educație terțiară pe grupe de vârste și în România, doar că la niveluri mai joase și plasate într-o dinamică de recuperare parțială a decalajului observat în anul Astfel, ponderea persoanelor de de, cu educație de nivel superior (ISCED 5-8) în totalul populației din grupa respectivă era, în 2005, de 28,3 în UE și la mai puțin de jumătate (13,5) în România. Decalajul de 14,8 puncte procentuale s-a diminuat la 11.8 puncte procentuale în 2014, dar diferența a rămas încă una foarte mare. Nivelul atins de această grupă în România (25,4) în 2014 este similar cu cel al grupei de vârstă 25 de și peste, pentru același an în UE. 30,0 Ponderea populației cu studii terțiare pe grupe de vârstă în România, în perioada , 25,0 20,0 15,0 5,0 16,6 14,8 13,5 11,1 11,7 12,0 10,7 11,1 11,4 9,1 9,6 9,9 4,0 4,0 4,1 20,7 18,8 19,5 12,8 13,2 13,6 11,9 12,0 12,4 10,7 11,2 11,9 7,3 6,1 4,7 25,4 24,4 23,6 22,5 15,3 15,6 15,9 14,6 13,1 13,5 13,5 13,8 13,5 13,8 14,2 12,9 10,9 9,5 8, și peste , Figura nr. 2 În România, cele mai scăzute ponderi ale populației cu educație terțiară în totalul grupei, se remarcă tot la grupa de vârstă de, ca și în UE. Numai că în acest caz, diferențele au fost și mai importante, dar la fel și Institutul de Statistică al UNESCO (UIS) este depozitarul Națiunilor Unite pentru statistici mondiale în domeniul educației, științei și tehnologiei, culturii și comunicării, cu sediul la Montreal, Canada. 18

5 recuperarea în timp. Dacă în anul 2005, doar 4,5 dintre tinerii români cu vârste între 20 și 24 de absolviseră o instituție de învățământ superior, față de 12,6 în UE, în 2014 această pondere aproape s-a triplat, ajungând la 10,9, dar rămânând tot mai mică față de nivelul aceleiași grupe în UE (17,1) (Figura2). Este de remarcat faptul că România s-a aflat anterior anului 2005 în rândurile ţărilor cu cea mai joasă rată de continuare a studiilor secundare după parcurgerea studiilor obligatorii. În timp situaţia s-a îmbunătăţit, în anul 2009, când în anul următor finalizării studiilor obligatorii se aflau în continuarea studiilor 80 dintre elevi. Acest factor creează o premisă pentru posibilitatea de acces în învăţământul terţiar 1. Trebuie precizat însă că, pentru a asigura un trend ascendent al populaţiei cu educaţie terţiară, este necesar ca politicile naţionale de educaţie să se axeze nu numai pe atragerea persoanelor în sistemul acestei etape de educaţie, dar şi pe finalizarea ciclului de către cei care s-au înscris. Există categorii de persoane defavorizate fie pe criterii economice (cel mai adesea), fie pe alte criterii, cum ar fi rasa, naţionalitatea, religia, originea rurală sau sexul. Deşi pentru aceste categorii posibilităţile de a se înscrie în învăţământul terţiar au crescut în ultimul timp, dificultăţile cu care se confruntă încă determină o rată mai ridicată de abandon. În acest sens apare îngrijorătoare concluzia că 40 din populația României se confruntă cu riscul de sărăcie și excluziune socială, iar aproape 29 este afectată de privare materială severă, după cum arată un raport recent al Federației Orgzațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) și UNICEF România 2. Studiul indică faptul că mai mult de jumătate dintre copiii români se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, cel mai ridicat nivel din UE, cu excepția Bulgariei. Astfel, politicile educaţionale trebuie să se concentreze mai mult pe incluziune şi accesibilitate, pe susţinerea studenţilor pentru absolvirea ciclului 3. 1 Eurydice, Key Data on Education in Europe 2012, eurydice /documents /key_data_series/134en.pdf, consultat la consultat la P. G. Altbach, L. Reisberg, L. E. Rumbley, op.cit., p

6 Ponderea populației cu studii terțiare pe grupe de vârstă în UE-28 și România, în anul ,0 37,2 35,0 30,0 29,3 25,0 26,0 25,4 25,6 20,0 15,0 14,2 17,1 15,9 [VALUE] 10,9 5,0 0,0 UE (28) Roma UE (28) Roma UE (28) Roma UE (28) Roma UE (28) Roma și peste Figura nr. 3 În contextul lărgit al UE 33 1, cele mai mari ponderi ale populației tinere de de cu instruire superioară în total grupă, se înregistrează în Cipru, Franța, Marea Brite, Austria, Belgia și Irlanda (cu niveluri de peste 25), iar România ocupă locul al 22-lea din 33, plasându-se mult sub media europeană de 17,1. (Figura 4) țări membre UE la care se alătură Islanda, Norvegia, Elveția, Macedonia și Turcia. 20

7 UE (28 de state) Cipru Franta Marea Brite Austria Belgia Irlanda Spa Malta Norvegia Portugalia Litua Olanda Turcia Letonia Suedia Luxemburg Polonia Estonia Slovacia Grecia Elveția Roma Cehia Rep.Macedonia Croatia Slovenia Ungaria Bulgaria Denmarca Italia Germa Finlanda Islanda Ierarhizarea ponderii populației cu studii terțiare, grupa de vârstă în țările UE, în ,1 20,9 20,8 20,3 18,3 18,2 17,9 17,4 16,7 16,1 15,5 15,3 14,8 13,5 11,2 11,1 10,9 10,7 10,1 9,5 9,4 8,6 8,1 7,9 5,9 5,2 3,2 29,9 28,3 26,9 25,9 25,5 35,7 0,0 5,0 15,0 20,0 25,0 30,0 35,0 40,0 Figura nr. 4 La grupa 25-34, cea în care instruirea superioară are cele mai mari șanse să se finalizeze, se înregistrează cele mai mari ponderi. Țările fruntașe, cu mai mult de 50, sunt Cipru, Luxemburg, Litua, Irlanda și Norvegia. În 21

8 acest clasament, România se clasează și mai slab decât la grupa de, cu mult sub media UE 28, fiind penultima, urmată doar de Italia și Turcia (Figura 5). Ponderea populației cu studii terțiare, grupa de vârstă în țările UE, în 2014, UE (28 de state) Cipru Luxemburg Litua Irlanda Norvegia Elveția Suedia Marea Brite Franta Estonia Belgia Olanda Polonia Denmarca Spa Islanda Finlanda Letonia Grecia Austria Slovenia Ungaria Croatia Portugalia Bulgaria Malta Cehia Slovacia Germa Rep. Macedonia Roma Italia Turcia 32,1 31,9 31,4 31,3 29,9 29,9 29,8 28,4 28,1 25,4 24,2 23,8 37,2 54,0 52,9 52,6 50,8 50,2 46,0 46,0 45,8 44,8 44,5 44,2 44,1 42,6 42,1 41,5 40,5 40,3 39,4 38,7 38,4 38,1 0,0 5,0 15,0 20,0 25,0 30,0 35,0 40,0 45,0 50,0 55,0 Figura nr. 5 În ce priveşte domeniile de educaţie terţiară, în anul 2009 proporţia medie în Europa a absolvenţilor în ştiinţe sociale, drept şi ştiinţe economice era de peste 35. Comparativ, absolvenţii în domeniile de sănătate reprezentau 22