Presentación de PowerPoint

Transcriere

1 Viața Stelelor Alexandre Costa, Beatriz García, Ricardo Moreno, Rosa M Ros Uniunea Astronomică Internațională, Școala Secundară Loulé (Portugalia), Universitatea Tehnologică Națională (Mendoza, Argentina), Școala Retamar (Madrid, Spania), Universitatea Tehnică din Catalonia (Barcelona, Spania).

2 Obiective Înțelegerea diferenței dintre magnitudinea aparentă și magnitudinea absolută. Înțelegerea diagramei Hertzsprung-Russel: reprezintă o diagramă culoare / magnitudine Înțelegerea unor concepte cum ar fi: supernove, stele neutronice, gaură neagră și pulsar.

3 Activitatea 1: Simularea paralaxei Ține braţul în faţa ta şi întinde degetul mare vertical. Privește mai întâi numai cu ochiul stâng deschis, apoi doar cu ochiul drept. Ce vezi? Acum mută la jumătate degetul până la nas și se repetă observarea. Ce vezi?

4 Paralaxa Sursa: Universitatea Columbia. Paralaxa reprezintă modificarea aparentă în poziția unui obiect atunci când este privit din diferite poziții. Poziția stelei apropiate relativ la fondul de stele se schimbă atunci când este privită de pe Pământ acum și șase luni mai târziu. Astfel, putem măsura distanța până la stele din apropiere.

5 Paralaxa D AB tan 2 p AB / p 2 l.y. 1 pc = 3.26 l.y. d = 1/p

6 Activitatea 2: Legea inversului pătratului O stea emite radiații în toate direcțiile. Intensitatea care ajunge la o distanță D reprezintă luminozitatea L stelei raportată la aria unei sfere centrate pe stea.

7 Activitatea 2: Legea inversului pătratului Când distanța față de stea se dublează, zona corespunzătoare este de patru ori mai mare, iar intensitatea luminii (lumina care cade pe unitatea de suprafață) va deveni de patru ori mai mică. Intensitatea luminii este invers proporțională cu pătratul distanței de la sursa.

8 Sistem de magnitudini Stelele au luminozităţi diferite. Cele mai strălucitoare stele pot fi mici și apropiate sau mari și îndepărtate. Luminozitatea poate fi definită ca: L B F 4 D 2

9 Sistem de magnitudini Hiparh s-a născut în Niceea (acum cunoscută sub numele de Iznik, Turcia) în 190 î.hr.. Se crede că a murit în Rodos, Grecia în 120 î.hr.. Aproximativ 125 de ani înainte de Hristos el a definit sistemul de magnitudini.

10 Sistem de magnitudini Hiparh a numit stele de primă magnitudine stelele cele mai strălucitoare, de magnitudinea doi pe cele mai puțin strălucitoare și a continuat așa până la cea mai slabă, pe care el a numit-o stea de magnitudinea şase. Acest sistem, ușor modificat, este folosit și astăzi: cu cât este mai mare magnitudinea, cu atât steaua este mai slabă. Astronomii se referă la luminozitatea unei stele atunci când vorbesc despre magnitudinea acesteia.

11 Sistem de magnitudini În 1850, Robert Pogson a sugerat că o diferență de 5 magnitudini ar trebui să fie exact egală cu raportul de luminozitate de 100/1. Aceasta este definiția oficială a scării de magnitudini folosite de astronomii de astăzi.

12 Legea Pogson Din punct de vedere al calculului matematic este util să se folosească scara logaritmică pentru a scrie acest raport: 2.5 log (B 1 /B 2 ) = m 2 - m 1 De exemplu: Sirius, cea mai strălucitoare stea de pe cer, are o magnitudine de -1,5: Magnitudinea lui Venus este -4, A Lunii -13 și A Soarelui -26,8

13 Magnitudine aparenta și absolută Cu toate acestea, o stea foarte puternică dar la mare distanță poate avea aceeași magnitudine aparentă, m, ca o altă stea mai slabă dar mai apropiată. Astronomii au stabilit conceptul de magnitudine M absolută pentru steaua care ar fi la o distanţă de 10 parseci (32 a.l.) de la noi. Cu magnitudinea absolută, putem compara acum "luminozitatea reală" a două stele, sau echivalent, să comparăm puterea sau luminozitatea acestora. Relația matematică dintre m și M este: M = m log d unde "d" este distanța reală la stea

14 Activitatea 3: culori stelare

15 Culori stelare Stelele au culori diferite în funcție de temperatura lor

16 Clase spectrale Relația dintre clasificarea spectrală, temperatură și culoarea stelelor

17 Diagrama Hertzsprung-Russell Stelele pot fi reprezentate într-o diagramă empirică, folosind temperatura la suprafață (sau tipul spectral) și luminozitatea acesteia (sau magnitudinea absolută). În general, stelele ocupă anumite regiuni ale diagramei. Este posibil să se cunoască tipul de stele şi stadiul evolutiv.

18 Evoluția Stelară Formarea unei gigante roşii Stelele evoluează în moduri diferite, în funcție de masa lor

19 O stea de masă mică sau intermediară, cum este Soarele, evoluează spre stadiul de pitică albă, o formă de moarte stelară necatastrofală. Evoluția Stelară Formarea unei pitice albe

20 Credit: NASA / ESA / HST Nebuloasa Helix Obiectul central, mic și alb, este o pitică albă, steaua moartă care nu mai produce energie prin fuziune și este vizibilă din cauza temperaturii sale foarte ridicate.

21 Nebuloasa Ochiul de Pisică Ochiul de Pisică este o nebuloasă planetară de o mare frumuseţe. Aici puteți vedea fotografia în regiunea vizibilă (HTS) și în raze X (Chandra).

22 Activitatea 4: Vârsta roiurilor deschise Puteți determina vârsta unui roi comparând o diagramă cu diagramele celeorlalte roiuri ale căror vârste sunt cunoscute.

23 Activitatea 4: Vârsta roiurilor deschise Kappa Crucis Desenați un pătrat de 4 cm centrat în roi. Măsuraţi luminozitatea stelei comparând-o cu punctele din ghid. Estimați culoarea, folosind ghidul de culori pentru comparație.

24 Activitatea 4: Vârsta roiurilor deschise Găsiți stelele în grila din dreapta. Repetați aceleași etape de lucru pentru alte stele.

25 Activitatea 4: Vârsta roiurilor deschise Comparaţi diagrama obținută cu cele de mai jos. Cât de vechi este roiul?

26 Relația dintre masa și moartea unei stele

27 Moartea unei stele masive M1: Nebuloasa Crab din Taur este rămășița supernovei observate în 1054.

28 Stea gata să explodeze ca o supernovă

29 Caracteristicile unei stele gata să explodeze ca o supernovă

30 O stea de 20 de mase solare durează: 10 milioane ani de ardere pe bază de hidrogen în nucleul său (secvenţa principală) ani de ardere a heliului 300 ani de carbon 200 zile oxigen 2 zile consumatoare de siliciu : explozia supernovei este iminentă.

31 Supernova 1987A Supernova 1987A a fost observată în 1987, în Merele Nor al lui Magellan. Norul este la a.l.: aceasta este distanța necesară luminii pentru a ajunge pe Pământ

32 Supernova 1987A la 10 ani de la observare Materialul ejectat după explozie se îndepărtează cu viteză mare, față de stea. Această fotografie a SN 1987A a fost realizată de către telescopul spațial Hubble în 1997.

33 Exemplu de supernovă într-o galaxie îndepărtată. În medie, în fiecare galaxie apare o supernovă pe secol. În Calea Lactee nu au mai fost detectate supernove în ultimii 400 ani.

34 Activitatea 5: Simularea exploziei unei supernove Atunci când o stea a explodat ca o supernovă, particulele de lumină din straturile exterioare cad peste atomii mai grei din cele interioare și în cele din urmă sar de pe nucleul central solid. În acest model, podeaua reprezintă nucleul solid al stelei neutronice, o minge de baschet ar fi un atom al unui element greu care împinge particula de lumină care vine din spate, reprezentată de mingea de tenis.

35 O altă formă de moarte stelară o reprezintă stelele neutronice sau pulsarii Stele neutronice

36 Stele neutronice Comparație a dimensiunilor

37 Pulsari Cum este văzută radiația emisă de un pulsar de pe Pământ. Jocelyn Bell, descoperitoarea pulsarilor.

38 Activitatea 6: Simularea unui pulsar Un pulsar este o stea neutronică, foarte masivă și cu rotație rapidă. Aceasta emite radiații dar sursa nu este complet aliniată cu axa de rotație, astfel încât, emisia luminoasă este asemănătoare rotației unui far. În cazul în care pulsarul este orientat spre Pământ, ceea ce vedem este o radiația variabilă, cu o perioadă de mai multe ori pe secundă. Montare Cotitură

39 A treia formă de moarte stelară: Black Holes / Găuri Negre John Mitchell și Simon Laplace au propus posibilitatea de prăbușire gravitațională a obiectelor supermasive la sfârșitul vieții lor. Ei au numit aceste obiecte găuri negre, acestea fiind invizibile în domeniul optic deoarece forța lor gravitațională este atât de mare încât nimic nu poate scăpa din ele, nici măcar lumina.

40 Evoluţie stelară: Găuri Negre În centrele unor galaxii există găuri negre supermasive

41 Activitatea 7: Simularea curburii spațiului și a unei găuri negre Este posibil să se simuleze curbura spațiului determinat de o gaură neagră, folosind o bucată de țesătură elastică (Lycra) și un balon umplut cu apă. Traiectoria mingii de tenis nu este o linie dreaptă, ci o curbă.

42 Activitatea 7: Simularea curburii spațiului și a unei găuri negre Plasa elastică, vândută în farmacii, poate fi de asemenea utilizată în același scop. Dacă vom desface plasa elastică, adâncitura este mai mare și se simulează o gaură neagră.

43 Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție!