Minuta%

Transcriere

1 Minuta grupului de lucru privind stabilirea volumului optim de muncă în instanţe Participanţi: - judecător Alexandrina Rădulescu membru CSM; - judecător dr. Dan Lupaşcu membru CSM; - judecător Lucia Uţă Curtea de Apel Bucureşti; - judecător Mariana Constantinescu vicepreşedinte la Tribunalul Bucureşti; - specialist IT Magdalena Cojocaru Tribunalul Bucureşti; - judecător Mariana Feldioreanu vicepreşedinte la Judecătoria Sector 4 Bucureşti; - judecător Cristian Ioniţă DRUO CSM; - judecător Andreea Uzlău DLDC CSM; - psiholog Marius Babici Biroul concursuri CSM; - doctor Cătălin Mihail Istrătescu Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu; - economist Eugen Antonescu Şef Biroul audit public intern CSM; - consilier Alexandru Răduţoiu secretar grup de lucru. Teme de discuţie: 1. Punctul de vedere al Direcţiei Legislaţie, Documentare şi Contencios cu privire la sesizările Tribunalului Galaţi şi Tribunalului Mureş (materiale prezentate în cadrul întâlnirii grupului de lucru din data de ), precum şi aspectele semnalate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Constanţa şi unele -uri transmise de specialişti IT din cadrul unor instanţe, cu privire la aplicarea Programului pentru stabilirea volumului optim de muncă şi asigurarea calităţii activităţii în instanţe în anul 2010 ; 1

2 2. Rezultatele obţinute la chestionarele de analiză de la nivelul instanţelor; 3. Propunerea Biroului audit public intern referitoare la întocmirea procedurilor operaţionale; 4. Propunerea de partajare a activităţilor de măsurare a timpilor pentru fiecare obiect din nomenclatorul ECRIS; 1. În ceea ce priveşte sesizările Tribunalului Galaţi şi Tribunalului Mureş, doamna judecător Andreea Uzlău a menţionat faptul că ambele materiale au făcut obiectele unor lucrări la Direcţia Legislaţie, documentare şi contencios. Referitor la sesizarea Tribunalului Galaţi, direcţia s-a exprimat în sensul că nu poate fi absolut criteriul de specializare la stabilirea numărului de judecători pe secţii şi că în situaţia în care activitatea instanţei este perturbată datorită existenţei unei disproporţii vădite între încărcătura unora dintre completele sau secţiile acesteia şi cea a celorlalte complete sau secţii ar trebui aplicat cu prioritate criteriul volumului de activitate. De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii a transmis Ministerului Justiţiei o serie de propuneri de modificare a Legii nr. 304/2004, prin care la aprecierea specializării judecătorului sunt avute în vedere, în ordine, următoarele criterii: - experienţa acumulată prin soluţionarea cauzelor într-o anumită materie, cel puţin un an; - absolvirea cursurilor de formare profesională într-o anumită materie sau ramură a dreptului; 2

3 - pregătirea profesională realizată prin doctorat, masterat, studii postuniversitare, susţinere de referate sau lucrări în congrese, seminarii, alte forme de dezbatere, articole sau studii apărute în publicaţii de specialitate. Având în vedere faptul că modificarea Legii nr.304/2004 se poate realiza într-o perioadă îndelungată de timp, grupul de lucru a apreciat faptul că se pot identifica soluţii cu privire la interpretarea unor dispoziţii din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005, astfel încât să se acorde prioritate criteriului volumul de activitate la stabilirea numărului de judecători pe secţii. În acest sens, Direcţia Legislaţie, documentare şi contencios urmează a identifica soluţiile cu privire la acest aspect şi le va supune dezbaterii Comisiei juridice. Referitor la sesizarea Tribunalului Mureş, Direcţia Legislaţie, documentare şi contencios şi-a exprimat opinia că cererile incidentale, precum şi cererile şi declaraţiile de creanţă trebuie înregistrate în cadrul dosarului constituit iniţial, în care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei, astfel că nu se impune modificarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, chestiunea în discuţie reprezentând o problemă de interpretare a dispoziţiilor regulamentare. De asemenea, punctul de vedere al Direcţiei Legislaţie, documentare şi contencios (anexa 1) va fi supus atenţiei Comisiei juridice, urmând ca aceasta să decidă asupra oportunităţii modificării Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. 3

4 Referitor la sesizarea Tribunalului Sibiu (anexa 1), grupul de lucru a menţionat faptul că este posibil să se identifice anumite reguli de individualizare a punctajului pentru fiecare specializare, dar numai după prima evaluare (trimestru I) a aplicării Programului pentru stabilirea volumului optim de muncă şi asigurarea calităţii activităţii în instanţe în anul Referitor la sesizarea Curţii de Apel Oradea (anexa 2), în urma dezbaterii, grupul de lucru a constatat că problemele semnalate au fost soluţionate în şedinţele anterioare ale grupului de lucru şi l-a desemnat pe domnul judecător Cristian Ioniţă pentru a întocmi un răspuns pentru instanţă. Referitor la sesizarea Tribunalului Constanţa (anexa 3), grupul de lucru a identificat ca problemă esenţială sesizată acordarea primului termen prea lung în cazul unor secţii, cum ar fi cele de comercial şi contencios administrativ. O soluţie concretă cu privire la această sesizare nu a fost conturată, dar s-a propus înaintarea unei solicitări Ministerului Justiţiei pentru a sprijini acest program prin alocarea la instanţele foarte aglomerate a resurselor necesare şi de a desemna o persoană pentru a participa la şedinţele grupului de lucru. Urmează ca propunerea să se înainteze Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pentru aprobare. Referitor la -urile transmise de către specialiştii IT din cadrul unor instanţe, membrii grupului de lucru au concluzionat faptul că problemele semnalate au primit răspunsuri în şedinţele anterioare ale grupului de lucru. În acest sens, urmează a se formula un răspuns de către domnul judecător Cristian Ioniţă. 2. În ceea ce priveşte rezultatele obţinute la chestionarele de analiză de la nivelul instanţelor (anexa 4), domnul Marius Babici a făcut o prezentare a acestora, reţinându-se următoarele concluzii: - comitetul de securitate şi sănătate în muncă nu este organizat la nivelul tuturor instanţelor judecătoreşti participante; 4

5 - prevederile privind asigurarea cadrului organizatoric pentru desfăşurarea activităţii de securitate şi sănătate în muncă din Regulamentul de organizare şi funcţionare al instanţelor sunt interpretate diferit; - majoritatea instanţelor apreciază că actuala organizare a activităţii de securitate şi sănătate în muncă corespunde cerinţelor instituţiei; - majoritatea instanţelor care au organizată activitatea de securitate şi sănătate în muncă au identificat factorii de risc profesional pentru toate categoriile de personal, mai puţin o curte de apel şi un tribunal; - nu sunt întocmite proceduri de lucru la toate instanţele care au organizat compartimentul de securitate şi sănătate în muncă; - indiferent de categoria de personal, măsurile adoptate pentru prevenirea factorilor de risc organizatoric şi tehnic au vizat în special măsuri de informare a personalului, organizare a muncii şi de verificare a echipamentelor tehnice; - în ceea ce priveşte factorii de risc medical şi psihologic, principalele măsuri de prevenire luate la nivelul instanţelor au vizat efectuarea de controale medicale şi psihologice; - pentru aceeaşi categorie de personal, la instanţe diferite, apar diferenţe în ceea ce priveşte cuprinderea în planul de prevenţie a controalelor medicale şi psihologice în sensul că la o parte din instanţe aceste examene nu se efectuează deşi au fost identificaţi factori de risc medical şi psihologic; - pentru aceeaşi categorie de personal, la instanţe diferite, apar diferenţe în ceea ce priveşte obligativitatea efectuării controalelor medicale şi psihologice periodice, deşi sunt cuprinse în planul de prevenţie acestea au un caracter opţional. Având în vedere rezultatele obţinute la chestionarele de analiză, au fost formulate următoarele propuneri: 5

6 - asigurarea unui cadru unitar de interpretare a dispoziţiilor din Hotărârea nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, privind organizarea activităţii de securitate şi sănătate în muncă la nivelul curţilor de apel, tribunalelor şi judecătoriilor; - stabilirea pentru fiecare categorie de personal judecători, personal auxiliar, funcţionari publici şi personal contractual a caracterului obligatoriu/opţional al examenului medical şi psihologic pe securitate şi sănătate; - stabilirea periodicităţii efectuării examenului medical şi psihologic pentru fiecare categorie de personal; - completarea Hotărârii de Guvern nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor cu o fişă care să conţină dispoziţii specifice pentru personalul încadrat la instanţele judecătoreşti cu privire la examenul medical şi psihologic la angajare, examenul medical şi psihologic periodic şi contraindicaţii pentru profesie. În continuarea discuţiilor a fost prezentat, de către doamna judecător Andreea Uzlău, cadrul normativ care reglementează managementul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu referire la sistemul judiciar: - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006: o angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă; o angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/sau unitate; o angajatorul are obligaţia de a comunica inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele, precum şi asiguratorului; o definirea noţiunii de eveniment; o definirea sintagmei boală profesională. 6

7 - Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006: o reglementează modurile de organizare de către angajator a activităţilor de prevenire şi protecţie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă - Codul muncii Legea nr. 53/2003: o Obligaţia angajatorilor cu mai mult de 50 angajaţi să constituie comitetul de securitate şi sănătate în muncă. În situaţia în care nu se impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate în muncă, atribuţiile specifice ale acestuia vor fi îndeplinite de responsabilul cu protecţia muncii numit de angajator. - Ordinul ministrului muncii şi securităţii sociale nr. 187/1998 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comitetului de securitate şi sănătate în muncă: o constituirea şi atribuţiile comitetului de securitate şi sănătate în muncă. - Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti: o în regulament există o transpunere în mod corespunzător a dispoziţiilor actelor anterior menţionate. În urma prezentării, membrii grupului de lucru au considerat necesară şi clarificarea unor aspecte cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, cum ar fi faptul dacă există într-adevăr o adaptare a actelor normative la sistemul justiţiei, dar şi unele aspecte cu privire la obligativitatea efectuării controlului medical periodic de către personalul din justiţie, precum şi clarificarea noţiunii de angajator în cazul judecătorilor. 7

8 Astfel, grupul de lucru a amânat luarea unei decizii şi a decis ca Direcţia Legislaţie, Documentare şi Contencios să clarifice cadrul normativ în acest sens, urmând ca grupul de lucru să stabilească apoi paşii de urmat în elaborarea unei metodologii unitare privind comitetele de securitate şi sănătate în muncă la nivelul sistemului judiciar. 3. În ceea ce priveşte propunerea Biroului audit public intern referitoare la întocmirea procedurilor operaţionale (anexa 5), au fost reţinute următoarele: - legislaţia care reglementează obligativitatea procedurilor operaţionale este Ordinul Ministerului Finanţelor Publice 946/2005 de aprobare a Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial; - întocmirea procedurilor operaţionale sunt reglementate şi prezentate ca mod de întocmire în standardul ISO 10013:1996 (Ghid pentru documentaţia sistemului calităţii), cu referiri şi în familia de standarde ISO 9000:2000 privind Sistemul calităţii; - procedură operaţională este un document care specifică (prezintă) modul de efectuare (operare) şi de control a unei activităţi/proces; - procedura operaţională poate fi alcătuita din trei parţi: text, scheme si formulare; - întocmirea unei proceduri operaţionale se bazează pe o fişă procesului; - orice activitate trebuie să se desfăşoare printr-o procedură. De asemenea, domnul Eugen Antonescu a propus ca derularea Programului pentru stabilirea volumului optim de muncă şi asigurarea calităţii activităţii în instanţe să se desfăşoare cu finanţare de la Banca Mondială. În urma prezentării materialului, membrii grupului de lucru au decis amânarea discuţiilor, având în vedere faptul că materialul este în strânsă legătură cu al doilea punct de pe ordinea de zi, cel referitor la comitetele de securitate şi sănătate în muncă. 8

9 4. În ceea ce priveşte propunerea de partajare a activităţilor de măsurare a timpilor pentru fiecare obiect din nomenclatorul ECRIS, domnul judecător Cristian Ioniţă a propus redistribuirea obiectelor de măsurat între mai multe instanţe de acelaşi nivel, prin selectarea instanţelor care sunt propuse pentru a participa la activitatea de măsurare a obiectelor din ECRIS, respectându-se următoarele criterii: - încărcătura pe judecător sub media naţională; - număr de judecători, mai mare sau egal cu 10 pentru judecătorii şi mai mare sau egal cu 15 pentru tribunale (anexa 6). Obiectele din cadrul fiecărei materii, rămase de măsurat, au fost împărţite în grupe echilibrate, pe materii (anexa 7). Grupul de lucru a selectat instanţele (tribunalele şi judecătoriile) care vor fi atrase în proiect, utilizând criteriile obiective analizate mai înainte, astfel: - Judecătorii Materia Nr. crt. 1. Jud. Tulcea Jud. Arad Jud. Focşani Jud. Focşani 2. Jud. Arad Jud. Râmnicu Vâlcea Jud. Caransebeş Jud. Sector 6 Bucureşti 3. Jud. Râmnicu Vâlcea Jud. Buzău Jud. Suceava Jud. Mediaş 4. Jud. Focşani Jud. Târgu Jiu Jud. Sector 6 Jud. Câmpina Bucureşti 5. Jud. Caransebeş Jud. Târgovişte Jud. Mediaş - 6. Jud. Buzău Jud. Botoşani Jud. Câmpina - 7. Jud. Târgu Jiu Jud. Roman Jud. Târgovişte Jud. Slobozia Jud. Botoşani Jud. Vaslui Jud. Oneşti Jud. Suceava Jud. Drobeta Turnu Severin Jud. Rădăuţi

10 Nr. crt Tribunale Trib. Călăraşi Trib. Caraş- Severin Trib. Sibiu Trib. Brăila Trib. Călăraşi Trib. Caraş- Severin Trib. Sibiu Trib. Brăila Trib. Neamţ Minori şi familie Trib. pentru minori şi familie Braşov Trib. Dâmboviţa - Materia Litigii de muncă Asigurări sociale Contencios administrativ Trib. Olt Trib. Olt Trib. Arad Trib. Braşov Trib. Braşov Trib. Botoşani Faliment Trib. Bucureşti Trib. Argeş Proprietate intelectuală Trib. Bucureşti Drept maritim şi fluvial Trib. Galaţi - - Trib. Trib. Trib. Trib. Vrancea - Bucureşti Bucureşti Bucureşti Trib Trib. Mureş Mureş 5. Trib. Bistriţa Trib. Bistriţa Năsăud Năsăud Trib. Vâlcea Trib. Vâlcea Trib. Neamţ Trib Dâmboviţa 9. Trib. Vrancea Trib. Teleorman Trib. Olt Trib. Braşov Trib. Buzău Trib. Arad Trib. Botoşani Trib. Mureş

11 După selectarea instanţelor, membrii grupului de lucru au decis înştiinţarea instanţelor asupra faptului că au fost selectate pentru măsurarea obiectelor din nomenclatorul ECRIS, la care se vor ataşa lista cu obiecte pentru instanţa respectivă, instrucţiunile, fişele de determinare a timpului optim (fond pentru judecătorii şi fond, apel şi recurs pentru tribunale), precum şi fişa model centralizator a timpilor pe obiecte. Fişa centralizatoare completată se va înainta grupului de lucru până la data de 21 mai 2010, dar se va realiza şi o raportare parţială a măsurătorilor până la data de 23 aprilie Menţionăm faptul că măsurătorile pentru curţile de apel rămân în sarcina Curţii de Apel Bucureşti şi a Curţii de Apel Ploieşti, cu acelaşi calendar de raportare, 21 mai 2010, respectiv 23 aprilie Întocmit, judecător Alexandrina Rădulescu consilier Alexandru Răduţoiu Anexe: 1. Punctul de vedere al DLDC cu privire la sesizările Tribunalului Galaţi şi Tribunalului Mureş, precum şi cadrul normativ care reglementează managementul securităţii şi sănătăţii în muncă; 2. Adresa Tribunalului Sibiu; 3. Adresa Curţii de Apel Oradea; 4. Adresa Tribunalului Constanţa; 5. Rezultatele obţinute la chestionarele de analiză de la nivelul instanţelor; 6. Propunerea Biroului audit public intern referitoare la întocmirea procedurilor operaţionale; 7. Instanţele cu volumul de activitate mai mic decât media naţională, precum şi cu un număr de judecători, mai mare sau egal cu 10 pentru judecătorii şi mai mare sau egal cu 15 pentru tribunale; 8. Împărţirea pe grupe obiectelor din nomenclatorul ECRIS. 11

12 Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei (art. 133 alin. 1 din Constituţie, republicată) Direcţia Legislaţie, documentare şi contencios Serviciul Legislaţie şi documentare Nr. 6795/1154/2010 NOTĂ privind aspectele de competenţa Direcţiei Legislaţie, documentare şi contencios reţinute în Minuta grupului de lucru privind stabilirea volumului optim de muncă în instanţe din I. Prin adresa nr. 404/4/2010, Tribunalul Galaţi a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii exprimarea unui punct de vedere cu privire la următoarele aspecte: - dacă prin repartizarea unui judecător, împotriva voinţei acestuia, de la o secţie la alta a tribunalului se încalcă sau nu principiul specializării judecătorului şi este afectată cariera profesională a acestuia; - în măsura în care nu este posibilă repartizarea la o altă secţie a judecătorului, împotriva voinţei acestuia, care sunt măsurile pe care le poate lua colegiul de conducere pentru echilibrarea volumului de activitate între secţii şi, totodată, pentru a se respecta principiul specializării, fără afectarea carierei judecătorului. În şedinţa din data de a Grupului de lucru privind stabilirea volumului optim de muncă în instanţe s-a dispus ca Direcţia Legislaţie, documentare şi contencios să exprime un punct de vedere cu privire la principiul specializării. Opinia DLDC Solicitarea a făcut obiectul lucrării nr. 3014/1154/2010 a Direcţiei Legislaţie, documentare şi contencios, în care a fost exprimat următorul punct de vedere: Potrivit art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: (1) Secţiile şi completele specializate ale curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează, la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanţe, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Componenţa secţiilor şi completelor specializate se stabileşte de colegiul de conducere al instanţei, în raport cu volumul de activitate, ţinându-se seama de specializarea judecătorului. Totodată, potrivit art. 22 alin. (2) lit. b) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr , cu modificările şi completările ulterioare, colegiul de conducere al instanţei stabileşte componenţa secţiilor şi completelor Adresa: Bucureşti, Calea Plevnei, Nr. 141 B, Sector 6 Tel: ; Fax: Web: 1

13 Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei (art. 133 alin. 1 din Constituţie, republicată) specializate, în funcţie de volumul de activitate, ţinând seama de specializarea judecătorilor. Din analiza dispoziţiilor legale incidente în materie, rezultă că la stabilirea componenţei secţiilor, colegiul de conducere al instanţei trebuie să aibă în vedere în ambele criterii, respectiv volumul de activitate şi specializarea judecătorilor, în măsura în care aplicarea concomitentă a acestora asigură o bună înfăptuire a justiţiei. În situaţia în care activitatea instanţei este perturbată datorită existenţei unei disproporţii vădite între încărcătura unora dintre completele sau secţiile acesteia şi cea a celorlalte complete sau secţii, apreciem că criteriul volumului de activitate ar trebui aplicat cu prioritate. Astfel, specializarea presupune o pregătire specială a unui judecător ce-i conferă acestuia o competenţă într-un domeniu special. Totuşi, specialitatea acestuia este legată în mod direct şi intim atât de competenţa instanţei în cadrul căruia acesta îşi desfăşoară activitatea, cât şi de principiul interesului superior al bunei înfăptuiri a justiţiei. Precizăm că, adoptând o viziune similară asupra noţiunii de specializare, la data de , Consiliul Superior al Magistraturii a transmis Ministerului Justiţiei o serie de propuneri de modificare a Legii nr. 304/2004. Sub acest aspect, s- a formulat următoarea propunere de modificare a dispoziţiilor art. 41 din lege: - modificarea alin. (2), astfel: (2) Componenţa secţiilor şi completelor specializate se stabileşte de colegiul de conducere al instanţei, în raport cu volumul de activitate şi complexitatea cauzelor, ţinându-se seama atât de interesul instanţei, cât şi de specializarea şi opţiunea judecătorului. - introducerea unui nou alineat, (2 1 ), cu următorul cuprins: (2 1 ) La aprecierea specializării judecătorului sunt avute în vedere, în ordine, următoarele criterii: 1. experienţa acumulată prin soluţionarea cauzelor într-o anumită materie, cel puţin un an; 2. absolvirea cursurilor de formare profesională într-o anumită materie sau ramură a dreptului; 3. pregătirea profesională realizată prin doctorat, masterat, studii postuniversitare, susţinere de referate sau lucrări în congrese, seminarii, alte forme de dezbatere, articole sau studii apărute în publicaţii de specialitate. Totuşi, având în vedere tocmai interesul instanţei, precum şi interesul superior al bunei înfăptuiri a justiţiei, apreciem că se impune modificarea dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 304/2004, prin introducerea unor prevederi referitoare la procedura repartizării unui judecător, împotriva voinţei acestuia, de la o secţie la alta a instanţei. Astfel, în vederea realizării unei selecţii cât mai obiective, apreciem utilă reglementarea principiului potrivit căruia, dacă este posibil, vor fi avute în vedere, cu prioritate, secţiile cu un domeniu de activitate apropiat de cel al secţiei la care se doreşte repartizarea. Totodată, apreciem necesară stabilirea unor criterii de selecţie, similare celor propuse în alin. (2 1 ), anterior Adresa: Bucureşti, Calea Plevnei, Nr. 141 B, Sector 6 Tel: ; Fax: Web: 2

14 Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei (art. 133 alin. 1 din Constituţie, republicată) menţionat, precum şi reglementarea obligativităţii acordării unei perioade, de exemplu de o lună, în care judecătorul să nu participe în şedinţele de judecată şi să aibă posibilitatea formării profesionale, în raport de specificul noii secţii la care este repartizat. Punctul de vedere al direcţiei, urmează a fi supus spre examinare Comisiei juridice din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. II. Prin adresa nr. 74/ , Tribunalul Mureş a sesizat Grupul de lucru privind stabilirea volumului optim de muncă în instanţe, cu solicitarea de modificare a dispoziţiilor art. 93 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în sensul adecvării dispoziţiilor acestuia la dispoziţiile Legii nr. 85/2006, cu privire la modul de constituire si gestionare a dosarelor de insolvenţă, în corelare cu programul informatic ECRIS. În motivarea solicitării, s-a arătat că Hotărârea nr.830/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit gradele de complexitate unice naţionale ale obiectelor cuprinse în nomenclatoarele de obiecte din cadrul aplicaţiei informatice ECRIS, nomenclatoare completate ulterior prin Hotărârile nr. 131/2008 si /2009. Pentru cererile incidentale promovate în cursul procedurilor de insolvenţă, potrivit nomenclatorului sus menţionat, sunt acordate punctaje distincte. Pentru instanţele care au procedat la înregistrarea tuturor cererilor incidentale promovate în cursul procedurilor de insolvenţă sub acelaşi număr de dosar, care s-a format iniţial, odată cu promovarea cererii de deschidere a procedurii, programul informatic ECRIS nu permite acordarea punctajului stabilit prin nomenclator. Prin nota Inspecţiei Judiciare nr. 11/IJ/10/SIJ/2009 s-a reţinut că lipsa unei reglementări cu privire la constituirea si gestionarea dosarelor de insolvenţă a determinat o practică foarte diversificată a instanţelor în acest domeniu. Prin această notă s-a concluzionat că practicile instanţelor în ceea ce priveşte gestionarea dosarelor de insolvenţă, sunt extrem de diferite, unele instanţe înregistrând toate cererile incidentale sub un singur număr de dosar, iar altele sub numere diferite. La alte instanţe, soluţia în ceea ce priveşte modalitatea de constituire a dosarelor de insolvenţă, este lăsată la aprecierea judecătorului sindic care instrumentează procedura. Există situaţii când pentru fiecare declaraţie de creanţă înregistrată de creditori se constituie un nou dosar, deşi declaraţia de creanţă nu constituie un act de sesizare a instanţei potrivit dispoziţiilor art. 93 din Regulament. Această stare de fapt reliefează lipsurile Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti în ceea ce priveşte înregistrarea si gestionarea dosarelor de insolvenţă. În concluziile notei respective s-a propus completarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti în sensul includerii unei secţiuni privitoare la modul de înregistrare si gestionare a cauzelor de insolvenţă. De asemenea, s-a arătat că nu au fost corelate dispoziţiile Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti cu Programul Informatic ECRIS. În prezent, luând în considerare modul de funcţionare a acestui program, precum si dispoziţiile Adresa: Bucureşti, Calea Plevnei, Nr. 141 B, Sector 6 Tel: ; Fax: Web: 3

15 Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei (art. 133 alin. 1 din Constituţie, republicată) Programului pentru stabilirea volumului optim de muncă si asigurarea calităţii activităţii în instanţe în anul 2010, se consideră că nu pot fi respectate dispoziţiile Regulamentului privind păstrarea numărului unic dat de prima instanţă, fără modificări pe tot parcursul soluţionării dosarului până la executarea hotărârii, astfel cum impun dispoziţiile art.99 2 alin. (4). Reglementările menţionate nu sunt respectate în prezent de mai multe instanţe în condiţiile în care se acordă noi numere de dosare pentru cererile de învestire cu formulă executorie, cererile de îndreptare a erorilor materiale ş.a. Totodată, s-a arătat că dispoziţiile Legii nr. 85/2006 impun obligativitatea ţinerii unor registre pentru evidenţierea diferitelor acte de procedură de exemplu: registrul declaraţiilor de creanţă, registrul planurilor de reorganizare, precum şi al propunerilor de intrare în faliment. Potrivit dispoziţiilor art. 83 pct. 16 din regulament, la secţiile comerciale ale tribunalelor, respectiv la tribunalele comerciale se păstrează registre pentru evidenţa măsurilor luate şi a operaţiunilor efectuate de judecătorii sindici în condiţiile legii. În prezent la nivelul instanţei nu se mai ţin registre pe suport de hârtie, exceptând registrul informativ şi, în consecinţă nu se mai ţin registrele specifice procedurii de insolvenţă. Actele sus menţionate se înregistrează în registrul general de dosare, în condiţiile în care programul informatic ECRIS nu are o parte corespunzătoare care să reflecte sub formă de registre actele de procedură sus menţionate. În şedinţa din data de a Grupului de lucru privind stabilirea volumului optim de muncă în instanţe s-a dispus ca Direcţia Legislaţie, documentare şi contencios să exprime un punct de vedere cu privire la oportunitatea introducerii unor noi prevederi în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti privind păstrarea numărului unic al dosarului, în sensul înregistrării tuturor cererilor incidentale, promovate în cursul procedurilor, sub acelaşi număr de dosar. Opinia DLDC Aspectele semnalate de Tribunalul Mureş, cu privire la necesitatea modificării unor dispoziţii din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, fac obiectul lucrării nr /1154/2009 a Direcţiei Legislaţie, documentare şi contencios. Astfel, în şedinţa din data de , Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat Nota Inspecţiei Judiciare nr. 11/IJ/SIJ/2009 privind modul de administrare a cauzelor de insolvenţă şi a decis sesizarea Direcţiei Legislaţie, documentare şi contencios pentru a se aprecia referitor la necesitatea completării Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în sensul includerii unei secţiuni destinate modului de înregistrare a cererilor şi gestionare a cauzelor privitoare la procedura insolvenţei, reglementată de Legea nr. 85/2006, care să stabilească: - procedura de înregistrare a cauzelor incidentale, formulate pe parcursul procedurii; - modul de înregistrare şi păstrare a documentelor depuse în vederea soluţionării cererilor şi a declaraţiilor de creanţă; Adresa: Bucureşti, Calea Plevnei, Nr. 141 B, Sector 6 Tel: ; Fax: Web: 4

16 Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei (art. 133 alin. 1 din Constituţie, republicată) - înregistrarea declaraţiilor de recurs şi înaintarea dosarelor în căile de atac; - circuitul dosarelor restituite de instanţa de control judiciar; - modul de întocmire a evidenţei specifice. Privitor la necesitatea completării Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti în sensul celor expuse anterior au fost consultate instanţele judecătoreşti. În ceea ce priveşte procedura de înregistrare a cererilor incidentale şi a cererilor şi declaraţiilor de creanţă, formulate pe parcursul procedurii de insolvenţă, au fost formulate mai multe opinii: a) într-o opinie, s-a propus ca cererile incidentale (contestaţii la creanţe, contestaţii împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator, obiecţiuni contra rapoartelor periodice şi la cel final, acţiuni în anularea transferurilor patrimoniale prevăzute de art. 80 din Legea nr. 95/2006, acţiuni în angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006) formulate pe parcursul procedurii să se înregistreze la acelaşi număr de dosar, iar documentele depuse în vederea soluţionării cererilor şi a declaraţiilor de creanţă să se înregistreze cronologic la acelaşi număr de dosar; Sub acest aspect, unele instanţe au arătat că se impune ca cererile incidentale să fie înregistrate la registratura instanţei, menţionate în aplicaţia ECRIS şi apoi înaintate de îndată judecătorului sindic, împreună cu dosarul cauzei, pentru stabilirea termenului de judecată şi a măsurilor ce se impun în vederea soluţionării; într-o altă opinie, s-a arătat că aceste cereri urmează a fi soluţionate la termenele succesive ulterioare, fixate de către judecătorul sindic. Cu privire la cererile şi declaraţiile de creanţă, s-a precizat că ar trebui de asemenea depuse la registratura instanţei, evidenţiate în aplicaţia ECRIS şi păstrate într-o mapă separată care să fie ataşată dosarului cauzei; Alte instanţe au apreciat că cererile incidentale trebuie înregistrate de grefierul-arhivar, în cadrul aceluiaşi dosar şi predate judecătorului sindic care soluţionează dosarul; în ceea ce priveşte cererile de creanţă, acestea trebuie înregistrate în Registrul de creanţe şi depuse de grefierul de şedinţă la dosarul cauzei, dar cusute separat, pe volume, în care acestea sunt anexate în ordine cronologică, împreună cu înscrisurile doveditoare; b) într-o altă opinie, s-a arătat că cererile incidentale formulate pe parcursul procedurii trebuie înregistrate şi soluţionate separat de dosarele de faliment, pentru buna administrare a cauzei. Dacă înregistrarea acestora se face în acelaşi dosar, administrarea probelor şi soluţionarea în recurs a hotărârilor intermediare duc la tergiversarea parcurgerii procedurii insolvenţei şi a hotărârii finale de închidere a procedurii. De asemenea, aceste hotărâri nu se regăsesc în situaţiile statistice, nefiind reflectată activitatea reală desfăşurată de judecătorul sindic. S-a exprimat şi opinia potrivit căreia se impune înregistrarea separată a acestor cereri, urmată de repartizarea manuală a acestora judecătorului sindic al cauzei. Adresa: Bucureşti, Calea Plevnei, Nr. 141 B, Sector 6 Tel: ; Fax: Web: 5

17 Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei (art. 133 alin. 1 din Constituţie, republicată) c) Într-o ultimă opinie, s-a arătat că ar fi mai util ca fiecare cerere incidentală să fie înregistrată într-un dosar separat, care să poarte acelaşi număr cu dosarul de fond, dar cu un alt indice care să indice care să reflecte numărul hotărârii intermediare sau ca supliment. În acest mod, procedura de citare ar avea în vedere numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului sindic, iar în situaţia atacării cu recurs a hotărârilor intermediare nu s- ar mai impune trimiterea în căile de atac a întregului dosar prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei. Analizând dispoziţiile legale invocate, formulăm următoarele aprecieri: Potrivit art din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, Cererile accesorii referitoare la un dosar repartizat aleatoriu se judecă de acelaşi complet. În raport de aceste dispoziţii, apreciem că opinia potrivit căreia cererile incidentale, precum şi cererile şi declaraţiile de creanţă trebuie înregistrate în cadrul dosarului constituit iniţial, în care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei, este justificată, opinia contrară neputând fi susţinută, în raport de prevederile Regulamentului. Pe cale de consecinţă, considerăm că, sub acest aspect, nu se impune modificarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, chestiunea în discuţie reprezentând o problemă de interpretare a dispoziţiilor regulamentare. Facem precizarea că după centralizarea punctelor de vedere exprimate de instanţe şi asupra celorlalte aspecte care au făcut obiectul consultării, punctul de vedere al Direcţiei Legislaţie, documentare şi contencios va fi înaintat spre analiză Comisiei juridice din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. III. În şedinţa din data de a Grupului de lucru privind stabilirea volumului optim de muncă în instanţe s-a dispus ca Direcţia Legislaţie, documentare şi contencios să identifice actele normative în domeniu, în vederea clarificării cadrului normativ care reglementează managementul securităţii si sănătăţii în muncă, cu referire la sistemul judiciar. 1. Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 Potrivit art. 6 alin. (1) din lege, angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. În procesul de management al securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/sau unitate, denumiţi lucrători desemnaţi sau apelează, în acelaşi scop, la servicii externe. În ceea ce priveşte supravegherea sănătăţii, angajatorul are, potrivit art. 27 din lege, obligaţia de a comunica inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele, Adresa: Bucureşti, Calea Plevnei, Nr. 141 B, Sector 6 Tel: ; Fax: Web: 6

18 Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei (art. 133 alin. 1 din Constituţie, republicată) precum şi asigurătorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora. Legea defineşte noţiunea de eveniment în sensul accidentului care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţiei de persoană dată dispărută sau accidentului de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentului periculos, precum şi al cazului susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune. Prin boală profesională se înţelege afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă, iar prin boală legată de profesiune boala cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanţi sunt de natură profesională. 2. Codul muncii Legea nr. 53/2003 Potrivit art din lege, la nivelul angajatorilor cu mai mult de 50 angajaţi, se constituie comitetul de securitate şi sănătate în muncă, cu scopul de a asigura implicarea salariaţilor la elaborarea şi aplicarea deciziilor în domeniul protecţiei muncii. În situaţia în care nu se impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate în muncă, atribuţiile specifice ale acestuia vor fi îndeplinite de responsabilul cu protecţia muncii numit de angajator. Componenţa, atribuţiile specifice şi funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă sunt reglementate prin hotărâre a Guvernului. 3. Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 Potrivit art. 14 din Norme, organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este realizată de către angajator, în următoarele moduri: a) prin asumarea de către angajator a atribuţiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege; b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie; c) prin înfiinţarea unui serviciu intern de prevenire şi protecţie; d) prin apelarea la servicii externe de prevenire şi protecţie. Atribuţiile de prevenire şi protecţie pot fi exercitate de asigurător, în condiţiile legii, în cazul unităţilor cu cel mult 49 de angajaţi. În cazul unităţilor între 50 şi 149 de lucrători, angajatorul trebuie să desemneze Adresa: Bucureşti, Calea Plevnei, Nr. 141 B, Sector 6 Tel: ; Fax: Web: 7

19 Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei (art. 133 alin. 1 din Constituţie, republicată) unul sau mai mulţi lucrători sau să organizeze serviciu intern de prevenire şi protecţie pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie. În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au peste 150 de lucrători, angajatorul trebuie să organizeze serviciul intern de prevenire şi protecţie. Normele conţin, de asemenea, în art , prevederi privind organizarea şi funcţionarea Comitetului de securitate şi sănătate în muncă. Astfel, se prevede că acest Comitet se constituie în unităţile care au un număr de cel puţin 50 de lucrători, în celelalte unităţi atribuţiile acestuia fiind exercitate de reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sunt aleşi de către şi dintre lucrătorii din unitate, conform celor stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare. Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, pe de o parte, şi angajator sau reprezentantul său legal şi/sau reprezentanţii săi în număr egal cu cel al reprezentanţilor lucrătorilor şi medicul de medicina muncii, pe de altă parte. Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie este secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă. Angajatorul sau reprezentantul său legal este preşedintele comitetului de securitate şi sănătate în muncă. Comitetul de securitate şi sănătate în muncă funcţionează în baza regulamentului de funcţionare propriu. Comitetul de securitate şi sănătate în muncă are cel puţin următoarele atribuţii: a) analizează şi face propuneri privind politica de securitate şi sănătate în muncă şi planul de prevenire şi protecţie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare şi funcţionare; b) urmăreşte realizarea planului de prevenire şi protecţie, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării prevederilor lui şi eficienţa acestora din punct de vedere al îmbunătăţirii condiţiilor de muncă; c) analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în considerare consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii, lucrătorilor, şi face propuneri în situaţia constatării anumitor deficienţe; d) analizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de muncă, a echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală; e) analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de prevenire şi protecţie, precum şi menţinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia; f) propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice; g) analizează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de muncă şi modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile persoanele desemnate şi/sau serviciul extern; h) urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă reglementările legale privind securitatea şi sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă şi inspectorii Adresa: Bucureşti, Calea Plevnei, Nr. 141 B, Sector 6 Tel: ; Fax: Web: 8

20 Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei (art. 133 alin. 1 din Constituţie, republicată) sanitari; i) analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi propune introducerea acestora în planul de prevenire şi protecţie; j) analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale şi evenimentelor produse şi poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în urma cercetării; k) efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor proprii şi a celor de lucru şi face un raport scris privind constatările făcute; l) dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate şi sănătate în muncă de către conducătorul unităţii cel puţin o dată pe an, cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, la acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se va realiza în anul următor. În ceea ce priveşte bolile profesionale, potrivit art. 149 din Norme, semnalarea acestora se face de către medicul de orice specialitate, fiind urmată de examinarea persoanei de către medicul specialist de medicina muncii. Declararea bolilor profesionale se face de către autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti. Bolile legate de profesie nu se declară. Tabelul bolilor profesionale cu declarare obligatorie este cuprins în Anexa nr. 22 la Norme, iar tabelul bolilor legate de profesie în Anexa nr. 23 la acestea. 4. Ordinul ministrului muncii şi securităţii sociale nr. 187/1998 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comitetului de securitate şi sănătate în muncă Potrivit art. 4 alin. (1) din Regulament, Comitetul de securitate şi sănătate în muncă trebuie organizat la persoanele juridice cu un număr de cel puţin 50 de salariaţi. Potrivit art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ, Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din: a) conducătorul persoanei juridice sau reprezentantul său; b) conducătorul compartimentului de protecţie a muncii sau persoana desemnată cu atribuţii în domeniu; c) reprezentantul serviciului medical; d) reprezentanţii salariaţilor. Conducătorul persoanei juridice este preşedintele comitetului de securitate şi sănătate în muncă. Atribuţiile Comitetului sunt prevăzute în art. 7 al Regulamentului, astfel: - aprobă programul anual de securitate şi sănătate în muncă; - urmăreşte aplicarea acestui program, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării prevederilor lui şi eficienţa acestora din punct de vedere al îmbunătăţirii condiţiilor de muncă; Adresa: Bucureşti, Calea Plevnei, Nr. 141 B, Sector 6 Tel: ; Fax: Web: 9

21 Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei (art. 133 alin. 1 din Constituţie, republicată) - urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă reglementările legale privind securitatea şi sănătatea în muncă; - analizează factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională, existenţi la locurile de muncă; - analizează propunerile salariaţilor privind prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă; - efectuează cercetări proprii asupra accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale; - efectuează inspecţii proprii privind aplicarea şi respectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă; - informează inspectoratele de protecţie a muncii despre starea protecţiei muncii în propria unitate; - realizează cadrul de participare a salariaţilor la luarea unor hotărâri care vizează schimbări ale procesului de producţie (organizatorice, tehnologice, privind materiile prime utilizate etc.), cu implicaţii în domeniul protecţiei muncii; - dezbate raportul, scris, prezentat Comitetului de securitate şi sănătate în muncă de către conducătorul unităţii cel puţin o dată pe an, cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi programul de protecţie a muncii pentru anul următor; un exemplar din acest raport trebuie prezentat inspectoratului teritorial de protecţie a muncii; - verifică aplicarea normativului-cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie, ţinând seama de factorii de risc identificaţi; - verifică reintegrarea sau menţinerea în muncă a salariaţilor care au suferit accidente de muncă ce au avut ca efect diminuarea capacităţii de muncă. 5. Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti Dispoziţiile actelor normative anterior menţionate au fost transpuse, în mod corespunzător, în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Astfel, potrivit art din Regulament, la nivelul instanţelor se organizează compartimentul de protecţie a muncii sau, după caz, se desemnează persoana responsabilă cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii. Compartimentele de protecţie a muncii cuprind: a) serviciul de securitate a muncii; b) serviciul de medicină a muncii. Serviciul de securitate a muncii îndeplineşte funcţia de fundamentare a deciziilor în domeniul securităţii muncii şi exercită următoarele atribuţii: a) evaluează riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională şi propune măsurile de prevenire corespunzătoare; b) controlează, pe baza programului de activitate, toate locurile de muncă, în scopul prevenirii accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale; c) asigură instruirea şi informarea personalului în probleme de protecţie a muncii; d) colaborează cu serviciul de medicină a muncii pentru cunoaşterea situaţiei Adresa: Bucureşti, Calea Plevnei, Nr. 141 B, Sector 6 Tel: ; Fax: Web: 10

22 Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei (art. 133 alin. 1 din Constituţie, republicată) îmbolnăvirilor profesionale, efectuarea de controale comune la locurile de muncă pentru stabilirea factorilor de risc de îmbolnăvire profesională şi propune măsurile de securitate corespunzătoare. Serviciul de medicină a muncii îndeplineşte următoarele atribuţii: a) participă la evaluarea, identificarea şi comunicarea riscurilor privind îmbolnăvirile profesionale; b) monitorizează starea de sănătate a personalului încadrat, prin controale medicale periodice; c) consiliază preşedintele instanţei în fundamentarea strategiei de securitate şi sănătate la locul de muncă. La instanţele cu mai mult de 50 angajaţi se constituie comitetul de securitate şi sănătate în muncă, compus din preşedintele instanţei, conducătorul compartimentului de protecţie a muncii sau persoana desemnată cu atribuţii în acest domeniu, reprezentantul serviciului de medicină a muncii şi unul sau mai mulţi reprezentanţi ai personalului instanţei, în raport cu numărul acestuia. Preşedintele instanţei este preşedintele comitetului de securitate şi sănătate în muncă. Comitetul de securitate şi sănătate în muncă exercită următoarele atribuţii: a) aprobă programul anual de securitate şi sănătate în muncă şi urmăreşte aplicarea acestuia, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării măsurilor cuprinse în program; b) analizează propunerile personalului privind prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale şi verifică eficienţa măsurilor luate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă; c) efectuează inspecţii proprii privind aplicarea şi respectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă; d) informează inspectoratele teritoriale de protecţie a muncii în legătură cu starea protecţiei muncii în cadrul instanţei; e) asigură participarea personalului la luarea unor hotărâri în domeniul protecţiei muncii. În cazul în care nu se constituie comitetul de securitate şi sănătate în muncă, atribuţiile acestuia sunt exercitate de responsabilul cu protecţia muncii. Avizat, Director Judecător Constantin Nicolae, Întocmit Andreea Uzlău, judecător detaşat/2 ex. Adresa: Bucureşti, Calea Plevnei, Nr. 141 B, Sector 6 Tel: ; Fax: Web: 11

23

24

25

26

27

28

29

30

31

32

33

34

35

36

37

38

39

40

41

42

43

44

45

46

47

48

49

50

51

52