Chestionar privind despăgubiri collective

Transcriere

1 Chestionar privind despăgubiri colective Răspunsuri chestionar despăgubiri colective (collective redress) 1. Ce valoare adaugată ar aduce introducerea unui nou mecanism de despăgubire colectivă (încetarea şi/sau compensare) pentru punerea în practică a legislaţie UE? Un nou mecanism de despăgubire colectivă (încetare sau compensare) unitar la nivelul UE care să includă experienţa deja câştigată de unele State Membre în acest domeniu, poate constitui premizele pentru o mai bună punere în practică a legislaţiei UE şi totodată de a se asigura un acelaşi nivel de protecţie a consumatorilor pe întreg teritoriul comunitar. 2. Ar trebui despăgubirea colectivă să fie independentă, de complementară sau subsidiară aplicării legislaţiei de către organismele publice? Este nevoie de coordonare între organismele private de despăgubiri colective şi cele publice care aplică legea? Dacă da, cum se poate realiza această coordonare? În concepţia dumneavoastră există exemple în Statele Membre sau în terţe ţări pe care le consideraţi instructive pentru o posibilă iniţiativă a UE? Despăgubirea colectivă ar trebui să fie independentă de aplicarea legislaţiei de către organismele publice. Pentru celelalte întrebări nu dispunem de informaţii. 3. Ar trebui UE să întărească rolul organismelor publice naţionale şi/sau organizaţiilor reprezentative private în aplicarea legislaţiei UE? Dacă da, cum şi în ce domenii ar trebui făcută aceasta? UE ar trebui să întărească rolul organismelor publice naţionale în aplicarea legislaţiei comunitare, mai ales în domeniul protecţiei consumatorilor. Acest lucru se poate realiza prin elaborarea unor reglementări la nivel european, care să cuprindă şi obligaţia expresă a organismelor naţionale de a pune în practică acea legislaţie. O atenţie deosebită ar trebui acordată domeniului serviciilor financiar bancare, telefonie mobilă, furnizare de servicii de interes general (energie electrică, termică, apă, gaze naturale) servicii imobiliare. 4. Ce ar fi de cerut în opinia dumneavoastră pentru o acţiune la nivel european privind despăgubirile colective (de încetare şi/sau de compensare) pentru a se conforma cu principiile legislaţiei UE, de exemplu cele referitoare la subsidiaritate, proporţionalitate şi efectivitate? Ar varia răspunsul dumneavoastră în funcţie de domeniul pentru care este efectuată acţiunea? O acţiune la nivel european privind despăgubirile colective este absolut necesară pentru a se putea rezolva problema unui număr mare de consumatori păgubiţi de acelaşi operator economic. Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât sumele sunt în general mici iar consumatorii nu introduc acţiuni în justiţie din cauza costurilor care nu se justifică. Este necesară o abordare europeană pentru a se asigura un drept fundamental al consumatorilor, respectiv de a beneficia de un acelaşi înalt nivel de protecţie, aşa cum este prevăzut în Tratat. Această abordare ar trebui făcută în toate domeniile în care interesele consumatorilor, beneficiari de produse şi servicii sunt afectate. (vezi răspunsul la întrebarea 3) 5. Ar fi suficient să se extindă scopul legislaţiei existente UE privind acţiuni colective în încetare către alte domenii sau ar fi mai potrivit să se introducă un mecanism de despăgubiri colective compensatorii la nivelul UE?

2 Nu este suficientă doar extinderea legislaţiei comunitare privind acţiuni colective în încetare ci se impune crearea unui mecanism de despăgubiri colective compensatorii la nivelul UE. 6. O posibilă acţiune la nivel UE ar impune o abordare legislativă obligatorie sau o abordare neobligatorie ( ca de exemplu un ghid de bune practici)? Cum vedeţi respectivele beneficii sau riscuri ale fiecărei abordări? Ar varia răspunsul dumneavoastră funcţie de domeniul pentru care este efectuată acţiunea? Considerăm că este necesară impunerea unei abordări legislative obligatorii pentru toate domeniile. Din experienţa noastră abordarea voluntară (de ex. un ghid de bune practici) nu duce la rezultatele aşteptate. 7. Sunteţi de acord că orice iniţiativă posibilă a UE privind despăgubirea colectivă (de încetare şi/sau de compensare) va trebui să fie în concordanţă cu un set de principii comune stabilite la nivelul UE? Care să fie aceste principii? La care principii veţi acorda o importanţă deosebită? Orice posibilă iniţiativă UE ar trebui să aibă la bază un set de principii şi suntem de acord cu cele propuse de documentul de lucru al CE. Dintre acestea o importanţă deosebită o au cele referitoare la aplicarea efectivă a legislaţiei. 8. Aşa cum s-a prezentat anterior, un număr de State Membre au adoptat iniţiative în domeniul despăgubirii colective Ar putea experienţa câştigată de Statele Membre să contribuie la formularea unui set de principii europene? Credem că experienţa câştigată de unele State Membre care au adoptat iniţiative în domeniul despăgubirii colective poate fi de folos, dar în acelaşi timp trebuie ţinut cont de specificitatea fiecărui Stat Membru. 9. Există aspecte specifice ale oricărei posibile iniţiative ale UE care, în opinia dumneavoastră sunt necesare pentru a asigura un acces efectiv la justiţie ţinând cont în acelaşi timp de tradiţiile legislative şi de ordinea de drept din cele 27 State Membre? Este necesară stabilirea unor criterii simple dar foarte clare pentru entităţile care pot înainta cazuri în justiţie pentru despăgubirile colective şi totodată stabilirea unei proceduri rapide şi necostisitoare sau foarte puţin costisitoare de urmat pentru rezolvarea problemei. 10. Aveti cunoştinţă de bune practice specifice în domeniul despăgubirii colective din unul sau mai multe Statele Membre care ar putea servi drept inspiratie şi din care UE sau alte State Membre ar putea învăţa? Vă rugăm explicaţi de ce consideraţi că aceste practici au o valoare. Există, pe de altă parte, practici naţionale care au pus probleme şi cum au fost sau pot fi depăşite aceste probleme? Nu avem legislaţie şi nici experienţa în acest domeniu. 11. Din punctul dumneavoastră de vedere care ar fi elementele definitorii ale unui sistem eficient şi efectiv de despăgubire colectivă? Un sistem de despăgubire colectivă pentru consumatori trebuie să fie puţin costisitor (sau deloc dacă se poate) şi să dureze cât mai puţin posibil. De asemenea ar trebui să permită ca o entitate reprezentativă să poată acţiona în numele celor păgubiţi iar rezultatul favorabil să fie aplicabil tuturor celor care au fost păgubiţi, indiferent dacă au fost parte sau nu în proces.

3 12. Cum se poate obţine o despăgubire efectivă evitând în acelaşi timp procese lungi şi costisitoare? Ar trebui o legislaţie la nivel UE care să impună în mod clar paşii care trebuie urmaţi pentru a se rezolva în regim de urgenţă, cu termene scurte şi printr-o procedură necostisitoare. 13. Cum, când şi de cine ar trebui informate victimile încălcării de legislaţie UE cu privire la posibilitatea introducerii unor pretenţii colective ( de încetare şi/sau de compensare) sau să se alăture unei acţiuni în justiţie existente? Care ar fi cele mai eficiente mijloace pentru a fi siguri că maximum de victime sunt informate, în special atunci când victimile domiciliază în mai multe State Membre? Un rol important în informare ar trebui să îl aibă atât entitatea care reprezintă interesele colective cât şi organizaţiile neguvernamentale de consumatori. De asemenea, autorităţile cu rol de protecţie a consumatorilor pot face informări către publicul larg. 14. Cum se poate obţine cel mai bine o reprezentare eficientă a victimelor, în special în cazurile transfrontaliere? Cum poate fi facilitată cooperarea dintre diferite entităţi reprezentative, în special în cazurile transfrontaliere? Pentru cazurile transfrontaliere, Centrele Europene ale Consumatorilor pot să coopereze între ele, desfăşurând totodată activităţi de informare atât în mod direct cât şi informând ONG-urile din ţara lor, ba chiar şi autorităţile cu rol în protecţia consumatorilor. 15. În afară de mecanismul judiciar, ce alte stimulente ar fi necesare pentru a promova recursul la ADR în situaţiile unor cauze (pretenţii) multiple? În afară de mecanismul judiciar ar trebui utilizate forme alternative, consensuale precum medierea sau arbitrajul. Fie că se intervine cu o terţă parte, fie că se ajunge la un acord doar de către părţile faţă în faţă, aceste mecanisme extrajudiciare ar putea fi utilizate. Depinde însă de cât de mare este tradiţia de a utiliza aceste forme în Statele Membre. 16. O încercare de a rezolva o dispută prin rezolvarea disputelor colective pe cale consensuală va fi un pas obligatoriu în legătură cu un caz colectiv în justiţie pentru a obţine compensare? Rezolvarea pe cale consensuală nu trebuie să fie un pas obligatoriu pentru consumatori înainte de justiţie atunci când au un caz de despăgubire colectivă. De regulă consumatorii evită mersul în justiţie mai ales pentru sume mici şi dacă au ajuns la această concluzie (justiţie) înseamnă că din punctual lor de vedere este singura soluţie. 17. Cum poate fi cel mai bine garantată corectitudinea rezultatului unei rezolvări a disputelor colective pe cale consensuală? Situaţiile sunt diferite în cazul abordării variantei consensuale. Dacă sunt doar părţile faţă în faţă este dificil de rezolvat întrucât se bazează pe corectitudinea şi buna intenţie a fiecărei părţi. Dacă există o terţă parte, (mediator,arbitru) aceasta poate juca un rol important, funcţie de competenţa şi buna sa credinţă. Ar putea exista un sistem prin care să se analizeze activitatea acestora (arbitrii, mediatori) cu posibile sancţiuni mergând până la ridicarea dreptului de a profesa (din partea propriilor organizaţii profesionale, a curţilor de justiţie) în cazul în care se constată abateri grave în modul de lucru al acestora. 18. Ar fi posibil să facem obligatoriu rezultatul unei dispute colective pe cale consensuală pentru părţile participante şi pentru cazurile care în mod normal nu sunt acoperite de Directiva 2008/52/EC privind unele aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială?

4 Rezolvarea pe cale consensuală se poate realiza pe două căi: a). părţile convin să apeleze la această formă prejudecătorească dar îşi rezervă dreptul ca în cazul în care nu sunt mulţumiţi cu rezultatul să meargă mai departe în justiţie; b). părţile convin ca rezultatul să aibă character obligatoriu pentru ele. 19. Există alte lucruri legate de rezolvarea disputelor colective pe cale consensuală care ar trebui asigurate pentru a avea un acces efectiv la justiţie? Nu avem experienţă suficientă în rezolvarea disputelor pe această cale. 20. Cum ar putea fi salvgardate în mod adecvat interesele legitime ale tuturor părţilor în acţiunile (de încetare şi/sau de compensare) de despăgubiri colective? Mecanismul de despăgubiri colective trebuie să nu dea naştere la abuzuri pentru nici una din părţi. Pe de o parte pentru a nu se face abuz împotriva operatorilor economici ar trebui stabilit în mod clar cine poate deschide o acţiune în justiţie ( un anumit număr de consumatori individuali, organizaţii de consumatori, grupuri de consumatori interesaţi etc). După caz se pot pune anumite condiţii pentru ca aceste entităţi să aibă dreptul de a reprezenta consumatorii prejudiciaţi în justiţie. În acelaşi timp trebuie avut în vedere ca aceste condiţii impuse entităţilor precum şi procedurile ce trebuie urmate să nu fie prea severe, descurajând astfel consumatorii ca să apeleze la astfel de forme. 21. Principiul cel care pierde plăteşte ar trebui aplicat acţiunilor colective (de încetare şi/sau de compensare) în UE? Există circumstanţe care din punctul dumneavoastră de vedere ar justifica excepţia de la acest principiu? Dacă da, ar trebui circumscrise legii, în mod riguros aceste excepţii sau ar trebui lăsate să fie evaluate caz după caz de către curtea de justiţie, posibil în cadrul unei prevederi legislative generale? Principiul cel care pierde plăteşte nu ar trebui aplicat în situaţia în care consumatorii pierd în justiţie, deoarece există riscul ca aceştia să fie obligaţi la plata unor sume mari de către operatorii economici şi ar descuraja pe viitor demersul pentru astfel de procese, mai ales că sumele trebuie suportate de grupul de iniţiativă care a început procesul. 22. Cine ar trebui să aibă dreptul de a declanşa o acţiune de despăgubire colectivă? Dreptul de a declanşa o acţiune de despăgubire colectivă ar trebui să fie rezervat pentru anumite entităţi? Dacă da, care sunt criteriile ce trebuie îndeplinite de către asemenea entităţi? Vă rugăm să menţionaţi dacă răspunsul dumneavoastră variază în funcţie de tipul de mecanism de despăgubire colectivă şi de tipul de victime (exemplu consumatori sau IMM-uri) Dreptul de a declanşa o acţiune colectivă ar trebui să fie rezervat doar anumitor entităţi (ONG-uri de consumatori, grupuri organizate cu un anumit număr de consumatori).din experienţa altor State Membre se poate analiza posibilitatea de a se impune anumite condiţii legate de reprezentativitate ( număr de membri, arie geografică) sau de procedurile ce trebuie urmate pentru a declanşa un astfel de proces. Acest lucru este valabil când victimele sunt consumatori. 23. Ce rol ar trebui să i se dea judecătorului în cadrul unei proceduri referitoare la despăgubirea colectivă? În cazul în care entităţile reprezentative sunt îndreptăţite să declaşeze o procedură de despăgubire, ar trebui ca aceste entităţi să fie recunoscute ca entităţi reprezentative de către un organism guvernamental ori ar trebui lăsată această problemă să fie evaluată caz cu caz de către curtea de justiţie?

5 În cazul în care trebuie avut grijă ca să nu se strice echilibrul între posibile abuzuri contra operatorilor economici şi respectiv accesul la jusiţie al consumatorilor, un judecător poate avea un rol însemnat. Entităţile representative care pot deschide acţiuni în justiţie pe despăgubiri colective ar trebui recunoscute de organisme guvernamentale. 24. Ce alte măsuri de salvgardare ar trebui incluse în orice posibilă iniţiativă europeană privind despăgubirea colectivă? Nu avem date. 25. Cum poate fi reglată finaţarea pentru acţiuni privind despăgubirea colectivă (de încetareşi/sau de compensare) într-un mod cât mai potrivit, în special în scopul nevoii de a evita procesele abuzive? Este necesar să se găsească forme pentru a finanţa acţiunile de despăgubiri colective în cazul consumatorilor. În primul rand ar trebui scutiţi de taxa de timbru. În legislaţia română asociaţiile de consumatori sunt scutite de taxa de timbru atunci când introduc o acţiune în numele membrilor lor. De asemenea pot fi prevăzute sume din bugetele unor ministere (justiţie, ministerul economiei) pentru sprijin în cazul unor procese pe teme de despăgubiri colective. A nu se uita şi răspunsul la înrebarea 21 (să nu se aplice principiul cel care pierde plăteşte pentru consumatori) 26. Soluţiile imaginabile de finanţare din fonduri nepublice (precum finanţarea de la o terţă parte sau asigurarea pentru cheltuielile de judecată) ar putea asigura un echilibru corect între garantarea accesului la justiţie şi evitarea abuzurilor de procedură? Finanţarea din fonduri nepublice (terţă parte sau asigurarea pentru cheltuieli de judecată) poate fi o soluţie în favoarea consumatorilor astfel încât aceştia să poată avea acces la justiţie. 27. Ar trebui să li se permită entităţilor reprezentative care declanşează acţiuni de despăgubire colectivă să recupereze costurile de procedură, inclusiv costurile lor administrative, de la partea care pierde? Ca alternativă, există alte mijloace de a acoperi costurile pentru entităţi reprezentative? Entităţilor reprezentative care declanşează acţiuni de despăgubire colectivă ar trebui să li se permită să-şi recupereze costurile administrative de la operatorul economic care pierde. În acest fel se poate asigura un acces mai uşor al consumatorilor la justiţie în cazul despăgubirilor colective. 28. Există orice alte mijloace privind finanţarea despăgubirii colective care ar putea fi luate în considerare pentru a asigura accesul efectiv la justiţie? Nu avem date 29. Există, după cunoştinţa dumneavoastră, exemple de probleme specifice transfrontaliere în aplicarea practică a jurisdicţiei, recunoaşterea ori aplicarea judecăţii? Ce consecinţe au avut aceste probleme şi ce contrastrategii au fost găsite în final? Nu avem informaţii în această privinţă. 30. Sunt cerute reguli speciale privind jurisdicţia, recunoaşterea, aplicarea practică a judecăţii şi/sau legea aplicabilă cu privire la despăgubirea colectivă pentru a asigura o aplicare efectivă a legislaţiei UE pe întreg teritoriul UE?

6 Nu avem date. 31. Simţiţi nevoia oricăror alte reglementări speciale cu privire la despăgubirea colectivă în cazurile transfrontaliere, de exemplu pentru rezolvarea consensuală a disputelor colective sau pentru încălcarea legislaţiei UE de către furnizorii online de bunuri şi servicii? Trebuie o legislaţie la nivel european care să rezolve uşor cazurile transfrontaliere de despăgubire colectivă. Legislaţia cu acţiuni în încetare (injunction) nu şi-a dovedit eficienţa în acest domeniu. 32. Există alte principii comune care ar trebui adăugate de UE? Nu avem date. 33. Ar trebui extinsă activitatea Comisiei privind despăgubirea colectivă compensatorie şi la alte domenii ale legislaţiei UE afară de concurenţă şi protecţia consumatorilor? Dacă da, la care anume? Există specificităţi ale acestor domenii care ar trebui să fie luate în seamă? Credem că energia, transporturile şi comunicaţiile pot constitui subiecte pentru despăgubire colectivă. 34. Ar trebui ca orice posibilă iniţiativă a UE privind despăgubirea colectivă să aibă un scop general ori ar fi mult mai potrivit să se ia iniţativa în domenii specifice de politici? Considerăm că domeniul protecţiei consumatorilor este deosebit de important şi trebuie să facă obiectul unei abordări speciale.