Aminoacizi Aminoacizii sunt compuși organici naturali cu funcțiune mixtă, ce conțin în molecula lor grupări amino și grupări carboxil. Denumirea amino

Transcriere

1 Aminoacizi Aminoacizii sunt compuși organici naturali cu funcțiune mixtă, ce conțin în molecula lor grupări amino și grupări carboxil. Denumirea aminoacizilor se face folosind numele de acid la care se adaugă numărul și pozițiile grupărilor amino, după care numele acidului cu același număr de atomi de carbon. Aminoacizii naturali au și denumiri neștiințifice folosite mai des decât cele științifice. Clasificare în funcție de numărul grupărilor amino și carboxil: - Aminoacizi monoamino-monocarboxilici alfa-alanina beta-alanina glicocol (glicina) acid alfa-amino-beta-metil-butanoic (valina) acid para-amino-benzoic (vitamina H) - Aminoacizi monoamino dicarboxilici HC acid alfa-amino-succinic (acid asparagic)

2 HC acid alfa-amino-glutaric (acid glutamic) - Aminoacizi diamino-dicarboxilici lisina - Hidroxi-aminoacizi H serina - Tio-aminoacizi HS cisteina Izomerie Aminoacizii pot prezenta izomerie de catenă, de poziție, optică, de funcțiune. Alfa-aminoacizii naturali, cu excepția glicinei, au cel puțin un atom de carbon asimetric și sunt optic activi. Cu puține excepții, alfa-aminoacizii naturali conțin atomul de carbon chiral în poziția alfa și are grupa amino în partea stângă, iar atomul de hidrogen în partea dreaptă. S-a convenit că acești alfa-aminoacizi să facă parte din seria L. În cazul acesta, notațiile L și D nu au nici o legătură cu dextrogir și levogir, deoarece cisteina naturală este levogiră, iar alanina naturală este dextrogiră, dar ambele fac parte din seria L. Proprietăți fizice Aminoacizii sunt substanțe solide, cristaline, solubile în apă. Punctele de topire ale aminoacizilor sunt mult mai ridicate decât ale acizilor corespunzător, deoarece aminoacizii au mase moleculare mai mari. Aceștii au structură anfionică, care explică forțele de atracție puternice între molecule. La solubilizarea în apă a aminoacizilor se stabilesc atracție electrostatice între moleculele aminoacizilor și moleculele polare ale apei, dar și interacțiuni de dispersie de tip Van der Waals.

3 Proprietăți chimice eacțiile la care participă aminoacizii sunt determinate de prezența celor două grupări funcționale. 1. eacții date de prezența gruparea amino HCl Cl - X N ` `` X - 2 HX HN 3 N 2 H 2 H HCl Cl NH 2. eacții date de prezența grupării carboxil CNa NaH H 2 C` ` H H 2 CCl PCl 5 PCl 3 HCl CNH 4 - H 2

4 eacții caracteristice aminoacizilor 1. Caracterul amfoter este proprietatea de a reacționa și de a se comporta în funcție de mediu, fie ca acid, fie ca bază. Din acest motiv, soluțiile de aminoacizi pot fi folosite drept soluții tampon Soluțiile tampon sunt soluțiile la care ph-ul soluției nu se modifică semnificativ după ce s-a adăugat cantitați mici de acid sau de bază. stare solida C - structura amfionica NaH HCl C - Na H 2 Cl - C - H C - H - C - H 2 2. eacția de condensare a aminoacizilor este foarte importantă, deoarece prin această reacție se pot obține peptidele și proteinele eacția de condensare are loc între gruparea carboxil a unei molecule și gruparea amino din poziția alfa a altei molecule obținându-se o nouă legătură amidică. Aceasta are numai caracter bazic, la fel ca gruparea amino. NH ` ` - H 2

5 Utilizări Peptidele sunt produși de hidroliză parțială a proteinelor (proteinele se obțin prin procesul de policondensare) și folosesc pentru stabilirea structurii proteinelor. Ele se găsesc în organismele vii unde îndeplinesc unele funcții. Procesul de policondensare al aminoacizilor este complex, are loc în organismele vii. În acest proces, aminoacizii se succed în lanțul proteic conform informației genetice din ADN. Procesul invers condensării este hidroliza proteinelor ce are loc în prezența unor enzime specifice numite peptidaze. În timpul digestiei are loc hidroliza proteinelor obținându-se mai întâi peptidele și apoi aminoacizii. Aceștia sunt folosiți de organism pentru a forma proteinele proprii necesare creșterii, refacerii țesuturilor și sintezei de enzime și hormoni. Aminoacizii aflați în exces sunt dezaminați, amoniacul rezultat este eliminat prin urină sub formă de uree sau acid formic, iar restul organic rămas se transformă în zaharide, grăsimi, substanțe folosite pentru producerea energiei. parte din aminoacizi pot fi sintetizați de către organismul uman (aminoacizi neesențiali) și o altă parte care nu pot fi sintetizați de organismul uman și trebuie procurați din hrană (aminoacizi esențiali). Aminoacizii esențiali sunt valina, leucina, izoleucina, fenilalanina, lisina, triptofan etc.