Eclesiastul 1.cdr

Transcriere

1 Eclesiastul O mãrturie pierdutã Deºertãciune Desfãtare ÎNCOTRO? Grupuri de ucenicie Biserica Baptistã Harul Titan-Bucureºti mai-iunie 2011

2

3 INTRODUCERE În primul an de ucenicie în grupuri mici am studiat douã cãrþi foarte practice ºi provocatoare: Iacov - epistolã Neemia - naraþiune istoricã din Vechiul Testament În al doilea an, pentru a aprofunda învãþãtura Domnului Isus am studiat: Ioan - evanghelie În al treilea an, am ales trei cãrþi diferite ca gen literar, dar care au un numitor comun, ºi anume, mãrturia credinciosului în lume: Iona - naraþiune + profeþie Daniel - naraþiune + profeþie + literaturã apocalipticã Eclesiastul - literaturã sapienþialã (de înþelepciune) Iona este convins cu greu sã depunã mãrturie în Numele Domnului, în faþa pãgânilor faþã de care avea o mulþime de prejudecãþi. Daniel trãieºte o viaþã de mãrturie în mijlocul pãgânilor experimentând supravieþuirea credinþei în suveranitatea Domnului prin intervenþia supranaturalului. Eclesiastul îºi pierde mãrturia datoritã influenþei femeilor ºi filosofiilor pãgâne, rãtãcind de la calea desfãtãrii ºi gonind dupã vânt prin bucla deºertãciunii de sub soare. E c l e s i a s t u l Etimologic vorbind, eclesiastul provine din limba greacã de la eklesia, care însemna adunare sau adunarea celor chemaþi afarã. Dacã eklesia era adunarea, eclesiastul era cel care se adresa adunãrii, învãþãtorul sau predicatorul. Termenul grecesc traduce ebraicul qohelet, cel care se adreseazã unei adunãri. Dupã cum se prezintã pe sine în 1:1, Eclesiastul este fiul lui David, împãratul Ierusalimului. Dintre toþi fiii lui David doar Solomon a fost rege la Ierusalim. Realizãrile cu care se laudã, bogãþia ºi slava descrise în capitolul 2:1-10 se potrivesc cel mai bine cu viaþa ºi vremea lui Solomon. Aºa cã, deºi nu este menþionat numele lui în textul cãrþii, pe baza dovezilor interne se crede cã Solomon este autorul Eclesiastului. 3

4 Din punct de vedere al genului literar, cartea Eclesiastul se înscrie în sfera literaturii de înþelepciune sau sapienþialã. Din acest gen mai fac parte cãrþile Iov ºi Proverbe. Gordon Fee defineºte înþelepciunea ca fiind disciplina aplicãrii adevãrului în viaþa noastrã, în lumina experienþei. Înþelepciunea din perspectiva biblicã nu este ceva teoretic sau abstract, ci ceva foarte practic. Înþelept era considerat omul care era în stare sã alcãtuiascã planuri care sã-l ajute sã ajungã la rezultatele dorite în viaþã. Astfel, literatura sapienþialã tinde sã se concentreze asupra oamenilor ºi a comportamentului lor, asupra reuºitei lor de a aplica adevãrul ºi a învãþa din propria experienþã. Oricine doreºte sã aplice adevãrul lui Dumnezeu zilnic ºi sã înveþe din propria experienþã poate deveni înþelept, în sensul biblic. Cuvinte, concepte ºi expresii-cheie: - sub soare, sub ceruri - deºertãciune - goanã dupã vânt - trudã - rãu, mare rãu - fericire - desfãtare - plãcere - plictisealã - lipsa de sens - disperare Surse consultate: Biblia cu explicaþii Biblia ca literatura, Gordon D. Fee, Douglas Stuart, cap. 12 Dicþionar biblic, Editura Cartea Creºtinã, Oradea Explore the Book, J. Sidlow Baxter Biblia pe care a citit-oisus, Philip Yancey, cap. 5 Eclesiastul, Beniamin Fãrãgãu 4

5 Lecþia 1 Desfãtare sau deºertãciune? Versetul de memorat Nu iubiþi lumea, nici lucrurile din lume. Dacã iubeºte cineva lumea, dragostea Tatãlui nu este în El. 1 Ioan 2:15 Cei mai mulþi dintre noi îl ºtim pe Solomon ca rege, ca înþelept, ca om de ºtiinþã, ca filosof, dar cartea Eclesiastul ni-l prezintã ca predicator sau învãþãtor, care predã concluziile vieþii pe care a trãit-o. Ca sã înþelegem corect mesajul Eclesiastului, trebuie sã þinem cont de câþiva factori. În primul rând de contextul istoric, de viaþa lui Solomon, aºa cum este ea prezentatã în cãrþile 1 Regi ºi 2 Cronici. Cu ce a fost ocupat Solomon în primii douãzeci de ani ai domniei lui? (1 Regi 9:10) Ce a zidit prima datã, casa Domnului sau casa împãratului? De ce crezi cã a procedat aºa? Ce poþi învãþa despre prioritãþi din acest exemplu al lui Solomon? Câþi ani a durat zidirea Templului? (1 Regi 6:38) Dar zidirea palatului sãu? (1 Regi 7:1) 5

6 De ce crezi cã zidirea palatului sãu a durat aproape dublu decât a templului? Ce poþi învãþa din asta? Care sunt preocupãrile ºi greºelile lui Solomon dupã primii douãzeci de ani ai domniei lui? 1 Regi 9: Regi 10: Regi 10: Regi 11:1-10 Din aceste cãrþi istorice înþelegem cã în ultimii 20 de ani, Solomon dupã un început bun ºi înþelept, se abate de la calea lui Dumnezeu ºi cautã desfãtarea în plãcere, ºtiinþã, faimã ºi bogãþie. În centrul preocupãrilor lui se aflã: femeile strãine, fildeºul, maimuþele ºi pãunii, aurul ºi argintul, caii ºi carele etc. Mesajul cãrþii Eclesiastul trebuie plasat în acest context al rãtãcirii lui prin bucla deºertãciunii de sub soare, trudindu-se sã gãseascã sensul vieþii departe de Domnul vieþii. De asemenea, pentru a-i înþelege mesajul, trebuie sã citim textul Eclesiastului din perspectiva rãtãcirii lui. Eclesiastul nu este un text prescriptiv, care ne spune cum trebuie sã ne trãim viaþa, ci este un text poetico-filosofic care ne pune pe gânduri: cine face ca mine, ca mine va pãþi. Eclesiastul îi avertizezazã pe toþi cei care se amãgesc crezând cã vor fi mai fericiþi dacã vor pãrãsi calea Domnului ºi vor alerga fãrã restricþii dupã plãcere, bogãþie ºi faimã. Solomon le-a avut ºi le-a fãcut pe toate, dar n-a gãsit sensul vieþii departe de Dumnezeu. Tot pentru a-l înþelege corect, trebuie sã citim Eclesiastul prin prisma ultimelor douã versete ale cãrþii: Sã ascultãm, deci, încheierea tuturor învãþãturilor: Teme-te de Dumnezeu ºi pãzeºte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricãrui om. Cãci Dumnezeu va aduce orice faptã la judecatã, ºi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rãu. 6

7 (Eclesiastul 12:13, 14) Solomon a scris Eclesiastul dupã ce s-a întors din rãtãcirea lui, dupã ce a realizat ce greºeli a fãcut ignorându-l pe Dumnezeu. El a scris cartea nu ca sã rãtãcim ca el, ci tocmai sã ne previnã ca sã nu facem ce a fãcut el. Un ultim factor de care ar trebui sã þinem cont pentru a nu interpreta greºit Eclesiastul, este revelaþia progresivã. Solomon a trãit în sec. X î.h. Din secolul X î.h. ºi pânã în sec. I d.h. s-au scris mai mult de douã treimi din cãrþile Bibliei. Astfel noi trebuie sã interpretãm mesajul lui din prisma revelaþiei depline din Noul Testament ºi din persoana Domnului Isus. Nu ne putem face principii de trãire creºtinã din Eclesiastul, izolându-l de restul revelaþiei biblice. Cu aceste filtre în mintea noastrã (contextul istoric al vieþii lui Solomon, rãtãcirea lui, ultimele douã versete din carte ºi revelaþia progresivã) suntem gata sã citim mesajele predicatorului. Citeºte Eclesiastul 1:1-18. Cum se prezintã pe sine predicatorul? (1:1) Care este cuvântul-cheie care se repetã în v. 2? Care este concluzia generalã pe care o afirmã de la început eclesiastul? (2b) Ce cuvinte sau expresii-cheie observi în v. 3? Ce elemente ale naturii studiazã eclesiastul în v. 4-7? 7 Cuvântul deºertãciune apare de peste 30 de ori în carte ºi este considerat cheia cãrþii. Cuvântul poate trimite la deºert, dar ºi la ceva deºertat sau golit de sens (Beniamin Fãrãgãu). Ebraicul hebel, însemna în primul rând adiere de vânt, (doar o) suflare, în contrast cu ceea ce este trainic, durabil. De la acest termen vine numele propriu Abel. De asemenea, termenul hebel mai însemna a trece fãrã a lãsa nimic în urmã, de aceea a cãpãtat ºi conotaþia neîmplinirii, a insatisfacþiei. Se mai aplica ºi idolilor în contrast cu Dumnezeul cel veºnic, viu, atotputernic. Eclesiastul 1:1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împãratul Ierusalimului. 2 O, deºertãciune a deºertãciunilor, zice Eclesiastul, o deºertãciune a deºertãciunilor! Totul este deºertãciune. 3 Ce folos are omul din toatã truda pe care ºi-o dã sub soare? 4 Un neam trece, altul vine, ºi pãmântul rãmâne veºnic în picioare. 5 Soarele rãsare, apune ºi aleargã spre locul de unde rãsare din nou. 6 Vântul suflã spre miazãzi ºi se întoarce

8 Care este concluzia lui? (v. 8) Ce mai observã eclesiastul sub soare? (v. 9-11) Ce mai spune eclesiastul despre sine în v ? Ce expresie echivalentã pentru lumea de sub soare foloseºte în v. 13? Ce alt cuvânt-cheie se regãseºte ºi în v. 3 ºi în v. 13? Ce expresie-cheie foloseºte eclesiastul în v. 14 pentru umblarea de sub soare? Fericirea este ca o minge de fotbal. Când este aproape de tine dai cu piciorul în ea, iar când este departe de tine alergi dupã ea. Ce spune eclesiastul despre înþelepciune în: v. 16 v. 17 v. 18 Comparã concluziile pesimiste ale eclesiastului despre înþelepciune, cu sfaturile date de acelaºi Solomon în cartea Proverbe. Coreleazã cu Proverbe 1:1-9; 2:1-9; 3:1-18 º.a. spre miazãnoapte; apoi iarãºi se întoarce ºi începe din nou aceleaºi rotituri. 7 Toate râurile se varsã în mare, ºi marea tot nu se umple: ele aleargã necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarãºi sã porneascã de acolo. 8 Toate lucrurile sunt într-o necurmatã frãmântare, aºa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai saturã privind ºi urechea nu oboseºte auzind. 9 Ce a fost, va mai fi, ºi ce s-a fãcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. 10 Dacã este vreun lucru despre care s-ar putea spune: Iatã ceva nou!, de mult lucrul acela era ºi în veacurile dinaintea noastrã. 11 Nimeni nu-ºi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; ºi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmã nu va lãsa nici o urmã de aducere aminte la cei ce vor trãi mai tîrziu. 12 Eu, Eclesiastul, am fost împãrat peste Israel, în Ierusalim. 13 Mi-am pus inima sã cercetez ºi sã adâncesc cu înþelepciune tot ce se întâmplã sub ceruri: iatã o îndeletnicire plinã de trudã, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 14 Am vãzut tot ce se face sub soare; ºi iatã cã totul este deºertãciune ºi goanã dupã vânt! 15 Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, ºi ce lipseºte nu 8

9 Cum îþi explici cã acelaºi Solomon evocã înþelepciunea ºi-o înalþã pânã la personificare în Proverbe 8, lãudând beneficiile pe care le aduce ea: viaþã lungã, slavã, fericire etc., iar în Eclesiastul afirmã cu resemnare cã înþelepciunea aduce cu sine necazul ºi durerea, ºi cã este o goanã dupã vânt sã cauþi înþelepciunea? Citeºte Eclesiastul 2:1-11. Din capitolul 2 urmeazã o serie de deºertãciuni concrete pe care le experimenteazã cu amãrãciune eclesiastul. Dar înainte de a parcurge drumul deºertãciunii pe urmele eclesiastului este important sã ne oprim ºi sã ne gândim ce alternativã avea eclesiastul la deºertãciune? Putea evita deºertãciunea, ºi dacã da, cum? Cu ce o putea înlocui? Ca sã rãspundem acestor întrebãri sã facem o paralelã între David ºi Solomon, între Psalmi ºi Eclesiastul. (Este foarte util studiul comparativ al cãrþii Eclesiastul cu alte cãrþi ale Bibliei. Am sugerat deja o comparaþie cu Proverbele. Psalmii ºi Iov sunt alte douã cãrþi care aduc luminã asupra Eclesiastului.) În mai mulþi psalmi David vorbeºte despre desfãtarea pe care o experimenteazã în urma umblãrii lui cu Domnul. Solomon, fiul sãu, experimenteazã deºertãciunea. Deºertãciune sau desfãtare? Citeºte ºi comparã Psalmul 37:4 cu Eclesiastul 2:8. În ce îºi gãseºte David desfãtarea? Dar Solomon? Solomon a cãutat ce i-a dorit inima ( o mulþime de poate fi trecut la numãr. 16 Am zis în mine însumi: Iatã cã am sporit ºi am întrecut în înþelepciune pe toþi cei ce au stãpânit înaintea mea peste Ierusalim, ºi mintea mea a vãzut multã înþelepciune ºi ºtiinþã. 17 Mi-am pus inima sã cunosc înþelepciunea ºi sã cunosc prostia ºi nebunia. Dar am înþeles cã ºi aceasta este goanã dupã vânt. 18 Cãci unde este multã înþelepciune, este ºi mult necaz, ºi cine ºtie multe, are ºi multã durere. Sub soare - este o altã expresie-cheie a cãrþii Eclesiastul. Aceastã expresie subliniazã cadrul de referinþã la care s-a raportat eclesiastul, ºi anume lumea terestrã de sub soare. Sub ceruri - expresia este sinonimã pentru sub soare ºi defineºte cadrul de referinþã la care se raporteazã eclesiastul. Trudã - muncã istovitoare, care nu aduce satisfacþie, fãrã sens. Goanã dupã vânt sau vânare de vânt sau a te hrãni cu vânt. Coreleazã cu Osea 12:1. 9

10 femei ) ºi a ajuns la deºertãciune. David L-a cãutat pe Domnul ºi a gãsit desfãtarea, împlinirea inimii. Citeºte Psalmul 36:7-8. Unde îºi cautã David adãpost? Ce experimenteazã David la umbra aripilor Domnului? Solomon s-a adãpostit sub razele soarelui ( sub soare ) ºi s-a trezit vlãguit, în deºert. Este posibil ca expresia sub soare sã trimitã ºi la Ra, zeul soare al egiptenilor. În 1 Regi 4:30 se spune cã Solomon depãºea înþelepciunea egiptenilor, asta înseamnã cã a cunoscut-o. Era cãsãtorit cu fiica faraonului, cãreia i-a zidit un palat, altare pentru zeii ei, ºi chiar s-a lãsat târât în idolatrie, spune Biblia, de iubirea pentru ea. David s-a adãpostit la umbrã, nu la soare, la umbra aripilor lui Dumnezeu. Pentru David nivelul cel mai înalt al sistemului sãu de referinþã era umbra aripilor lui Dumnezeu. Pentru Solomon bolta sistemului sãu de referinþã era soarele. David stã la umbrã ºi se bucurã de belºug, desfãtare; pe Solomon îl bate soarele în cap ºi ajunge la concluziile eronate din Eclesiastul. Umblarea lui David cu Dumnezeu îl saturã de belºugul Casei Lui ºi îl adapã din ºuvoiul desfãtãrilor Sale. Rãtãcirea lui Solomon departe de Dumnezeu îi oferã deºertãciunea, truda ºi goana dupã vânt. Citeºte ºi Psalmul 16:9-11. Ce experimenteazã David umblând cu Dumnezeu? v. 9 v. 10 Eclesiastul 2:1 Am zis inimii mele: Haide! vreau sã te încerc cu veselie, ºi gustã fericirea. Dar iatã cã ºi aceasta este o deºertãciune. 2 Am zis râsului: Eºti o nebunie! ºi veseliei: Ce te înºeli degeaba? 3 Am hotãrât în inima mea sã-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mã va cârmui cu înþelepciune, ºi sã stãrui astfel în nebunie, pânã voi vedea ce este bine sã facã fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieþii lor. 4 Am fãcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sãdit vii; 5 mi-am fãcut grãdini ºi livezi de pomi, ºi am sãdit în ele tot felul de pomi roditori. 6 Mi-am fãcut iazuri, ca sã ud dumbrava unde cresc copacii. 7 Am cumpãrat robi ºi roabe, ºi am avut copii de casã; am avut cirezi de boi ºi turme de oi, mai mult decât toþi cei ce fuseserã înainte de mine în Ierusalim. 8 Mi-am strâns argint ºi aur, ºi bogãþii ca de împãraþi ºi þãri. Mi-am adus cântãreþi ºi cântãreþe, ºi desfãtarea fiilor oamenilor: o mulþime de femei. 9 Am ajuns mare, mai mare decât toþi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am pãstrat chiar înþelepciunea. 10 Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nici o veselie, ci am lãsat-o sã se bucure de 10

11 v. 11 La nivelul Feþei lui Dumnezeu sunt desfãtãri veºnice, bucurii nespuse, speranþã în înviere, bucurie, odihnã. La nivelul de sub soare totul este deºertãciune, trudã ºi goanã dupã vânt, pesimism, amãrãciune, disperare în faþa morþii, frustrare. Spune-mi ce trãieºti ca sã-þi spun la ce nivel eºti! Desfãtare sau deºertãciune? Ce alegi? Ce-þi doreºti? David a umblat dupã inima lui Dumnezeu ºi a experimentat desfãtarea. Solomon a umblat dupã inima lui ºi a experimentat deºertãciune dupã deºertãciune. Ce deºertãciune experimentatã sub soare relateazã Solomon în Eclesiastul 2:1-4? Veselia gãlãgiaosã, frivolitatea, distracþia nu i-au adus împlinirea lui Solomon. De ce? Care este bucuria adevãratã care împlineºte sufletul omului? Veselia gãlãgioasã, distracþia zgomotoasã de multe ori mascheazã o mare angoasã. Cum poþi transforma veselia în bucurie adevãratã sau desfãtare? Dar în v. 4-11, ce deºertãciune descrie? Coreleazã ºi cu v La ce a trudit Solomon? v. 4-6 toatã truda mea, ºi aceasta mi-a fost partea din toatã osteneala mea. 11 Apoi, când m-am uitat cu bãgare de seamã la toate lucrãrile pe care le fãcusem cu mâinile mele, ºi la truda cu care le fãcusem, am vãzut cã în toate este numai deºertãciune ºi goanã dupã vânt, ºi cã nu este nimic trainic sub soare. 12 Atunci mi-am întors privirile spre înþelepciune, prostie ºi nebunie. Cãci ce va face omul care va veni dupã împãrat? Ceeace s-a fãcut ºi mai înainte. 13 ªi am vãzut, cã înþelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul; 14 înþeleptul îºi are ochii în cap, iar nebunul umblã în întuneric. Dar am bãgat de seamã cã ºi unul ºi altul au aceeaºi soartã. 15 ªi am zis în inima mea: Dacã ºi eu voi avea aceeaºi soartã ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înþelept? ªi am zis în inima mea: ªi aceasta este o deºertãciune. 16 Cãci pomenirea înþeleptului nu este mai veºnicã decât a nebunului: chiar în zilele urmãtoare totul este uitat. ªi apoi ºi înþeleptul moare, ºi nebunul! 17 Atunci am urât viaþa cãci nu mi-a plãcut ce se face sub soare: totul este deºertãciune ºi goanã dupã vânt. 18 Mi-am urât 11

12 v. 7-8 v. 8-9 Care este concluzia lui? (v ) De ce crezi cã nu aminteºte în lista realizãrilor lui ºi construirea templului de la Ierusalim? Coreleazã cu ce spune tot Solomon despre muncã ºi lenevie în Proverbe 6:6-11; 10:4;12:24:13:4; 19:15. Cine este lãudat în Proverbe, gospodarul ºi leneºul? De ce crezi cã în Eclesiastul munca este asociatã cu sentimentul deºertãciunii? Cum crezi cã putem sã facem munca zilnicã o desfãtare ºi nu o deºertãciune? Pentru ce ne învaþã Isus sã lucrãm în Ioan 6:27? Care este lucrarea pe care o aºteaptã Dumnezeu de la noi? (Ioan 6:28-29) Munca pentru ceea ce este veºnic nu lasã sentimentul deºertãciunii în urmã. Lucreazã pentru sufletul tãu, pentru sufletele altora care sunt veºnice, pentru slava lui Dumnezeu. pânã ºi toatã munca pe care am fãcut-o sub soare, muncã pe care o las omului care vine dupã mine, ca sã se bucure de ea. 19 ªi cine ºtie dacã va fi înþelept sau nebun? ªi totuºi el va fi stãpân pe toatã munca mea pe care am agonisit-o cu trudã ºi înþelepciune sub soare. ªi aceasta este o deºertãciune. 20 Am ajuns pânã acolo cã m-a apucat o mare deznãdejde de toatã munca pe care am fãcut-o sub soare. 21 Cãci este câte un om care a muncit cu înþelepciune, cu pricepere ºi cu izbîndã, ºi lasã rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. ªi aceasta este o deºertãciune ºi un mare rãu. 22 Cãci, drept vorbind, ce folos are omul din toatã munca lui ºi din toatã strãduinþa inimii lui, cu care se trudeºte sub soare? 23 Toate zilele lui Sunt pline de durere, ºi truda lui nu este decât necaz: nici mãcar noaptea n-are odihnã inima lui. ªi aceasta este o deºertãciune. 24 Nu este altã fericire pentru om decât sã mãnânce ºi sã bea, ºi sã-ºi înveseleascã sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vãzut cã ºi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. 25 Cine, în adevãr, poate sã mãnânce ºi sã se bucure fãrã El? 26 Cãci El dã omului plãcut Lui 12

13 Credincioºii trebuie sã pãstreze un echilibru între truda pentru aici ºi pentru acolo, pentru domnul patron ºi pentru Domnul Isus. Munca ta ce-þi aduce: desfãtare sau deºertãciune? De ce? Ce înveþi din experienþa eclesiastului? Ce îi produce amãrãciune eclesiastului când evalueazã înþelepciunea ºi nebunia? (v ) De unde avea Solomon înþelepciunea care l-a fãcut celebru? Coreleazã cu 1 Regi 3:5-14. Crezi cã aceastã înþelepciune l-a fãcut sã ajungã la concluziile lui pesimiste? De ce? Care înþelepciune poate dezamãgi? Coreleazã cu Iacov 3:13-18 ºi 1 Regi 4:29, 30. Înþelepciunea fiilor Rãsãritului ºi înþelepciunea egiptenilor l-au deturnat pe Solomon de la înþelepciunea lui Dumnezeu. înþelepciune, ºtiinþã ºi bucurie; dar celui pãcãtos îi dã grija sã strângã ºi s-adune, ca sã dea celui plãcut lui Dumnezeu! ªi aceasta este o deºertãciune ºi goanã dupã vânt. Existenþialismul, filosofia pesimistã care neagã sensul vieþii, regãsitã în literaturã ºi artã, este o formã de înþelepciune umanã care lasã sufletul pustiu. ªi dupã cum Solomon ajunge la concluziile lui pesimiste în perioada sa de glorie maximã, într-o perioadã de prosperitate ºi de afirmare, ºi nu de sãrãcie sau strâmtorare, nici disperarea existenþialã nu a germinat în iadurile de la Auschwitz sau din Siberia, ci în cafenelele din Paris, în cele din Copenhaga sau în palatele luxuriante din Beverly Hills, dupã cum afirma Philip Yancey. Ultima deºertãciune împãrtãºitã în capitolul doi este deºertãciunea þelurilor umane. (v ) Ce îl dezamãgeºte pe eclesiast în v. 26? Nu depinde de cine aleargã, de cine adunã, ci de Dumnezeu care dispune. Coreleazã cu Eclesiastul 13

14 9:11. Omul propune, dar Dumnezeu dispune. Asta e o deºertãciune, spune eclesiastul. Ce þeluri ai? Te împlinesc sau te frustreazã? Cum le transformi în desfãtare? Fixeazã-þi þelurile sau scopurile lui Dumnezeu pentru tine. Alege ce a ales El pentru tine. Scopul tãu sa fie scopul Lui pentru tine. Care crezi cã este scopul lui Dumnezeu pentru tine? Ce þeluri are el pentru tine? Nu goni dupã vânt, dupã voia inimii tale, ci umblã în voia Lui pentru tine. Înþelepciune aplicatã Poate cã pasajul din Noul Testament care lumineazã cel mai bine mesajul eclesiastului este 1 Ioan 2: Citeºte acest pasaj. Ce semnal de alarmã trage Ioan în v. 15? Desfãtãri veºnice NU IUBIÞI LUMEA! Existã o atracþie a lumii faþã de noi, cãreia de multe ori îi rãspundem, pe una din cele trei piste: pofta firii pãmânteºti (bogãþie), pofta ochilor (plãcere, fericire), lãudãroºia vieþii (faimã). Cum te ajutã eclesiastul sã te lecuieºti de atracþia lumii? Satana îþi ºopteºte: Ce bine þi-ar fi dacã ai avea tot ce-þi doreºti! Ce fericit ai fi! Încearcã! ªi te-a împins pe o pistã falsã!solomon a avut tot ce ºi-a dorit, a fost fericit? A gãsit sensul vieþii? A gãsit deºertãciunea, de fapt, ºi a pierdut sensul vieþii. 14

15 Lecþia 2 Eternitatea din inima lor Versetul de memorat Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar ºi gândul veºniciei, mãcarcã omul nu poate cuprinde, de la început pânã la sfârºit, lucrarea pe care a fãcut-o Dumnezeu. Eclesiastul 3:11 Am fost creaþi pentru o altã casã, am fost creaþi pentru eternitate... Din leagãn pânã la mormânt purtãm eternitatea în inimile noastre..., afirmã autorul creºtin Ph. Yancey. Datoritã eternitãþii din inima noastrã experimentãm neîmplinirea, frustrarea, disperarea, deºertãciunea, sentimentul inutilitãþii ºi al zãdãrniciei, atunci când limitãm existenþa umanã la nivelul de sub soare. Carl Jung a afirmat cã o treime din pacienþii lui nu sufereau de o boalã psihicã bine definitã, ci doar de o lipsã de sens ºi de o goliciune a vieþii lor. Deºi lumea modernã cu ºtiinþa ei a învãþat sã prelungeascã viaþa, nu a reuºit sã le ofere oamenilor moderni ºi un sens al vieþii. Dimpotrivã, se poate spune cã le-a furat sensul vieþii, negând eternitatea din inimile lor ºi incitându-i la o goanã nebunã dupã plãcere fãrã restricþii, prosperitate ºi confort, libertate absolutã. Cultul calitãþii vieþii a înlocuit cultul Dãtãtorului vieþii. Rezultatele: pesimism, fatalism, plictisealã, disperare, depresie etc. Depresia ºi toate celelalte boli existenþialiste nu se regãsesc în þãrile sãrace din lumea a treia, ci în cele mai dezvoltate ºi mai bogate þãri ale lumii. Citeºte Eclesiastul 3:1-15. Ce expresie se repetã în fiecare verset de la 1 la 8? 15 Eclesiastul 3:1 Toate îºi au vremea lor, ºi fiecare lucru de sub ceruri îºi are ceasul lui. 2 Naºterea îºi are vremea ei, ºi moartea îºi are vremea ei; sãditul îºi are vremea lui, ºi smulgerea celor sãdite îºi are vremea ei. 3 Uciderea îºi are vremea ei, ºi tãmãduirea îºi are vremea ei; dãrîmarea îºi are vremea ei, ºi zidirea îºi are vremea ei; 4 plânsul îºi are vremea lui, ºi râsul îºi are vremea lui; bocitul îºi are vremea lui, ºi jucatul îºi are vremea lui; 5 aruncarea cu pietre îºi are vremea ei, ºi strângerea pietrelor îºi are vremea ei; îmbrãþiºarea îºi are

16 Ce crezi cã înseamnã cã toate lucrurile îºi au vremea lor? Ce mai observi în aceste versete? Scrie mai jos perechile de realitãþi care îºi au vremea lor sub ceruri. (v. 2-8) Ce fel de relaþie este între realitãþile exprimate prin cuvintele din fiecare pereche? Deºi pot exista ºi abordãri optimiste ale acestui pasaj, totuºi în contextul cãrþii Eclesiastul, faptul cã fiecare lucru de sub ceruri îºi are ceasul lui, exprimã disperarea omului care se vede captiv al timpului, pe care nu îl poate controla. Chiar dacã e bucurie când se naºte un copil, vrea sã spunã eclesiastul, totuºi nu te poþi bucura veºnic, pentru cã se naºte în timp ºi spaþiu ºi asta înseamnã cã îi va sosi într-o zi ºi ceasul morþii. Disperarea este amplificatã de faptul cã nu este la îndemâna omului sã rânduiascã vremea fiecãrui lucru, ci Altcineva le hotãrãºte. Cine este Cel care face orice lucru frumos la vremea lui? (v. 9-15) 16 vremea ei, ºi depãrtarea de îmbrãþiºãri îºi are vremea ei; 6 cãutarea îºi are vremea ei, ºi perderea îºi are vremea ei; pãstrarea îºi are vremea ei, ºi lepãdarea îºi are vremea ei; 7 ruptul îºi are vremea lui, ºi cusutul îºi are vremea lui; tãcerea îºi are vremea ei, ºi vorbirea îºi are vremea ei; 8 iubitul îºi are vremea lui, ºi urâtul îºi are vremea lui; rãzboiul îºi are vremea lui, ºi pacea îºi are vremea ei. 9 Ce folos are cel ce munceºte din truda lui? 10 Am vãzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar ºi gândul veºniciei, mãcarcã omul nu poate cuprinde, de la început pânã la sfârºit, lucrarea pe care a fãcut-o Dumnezeu. 12 Am ajuns sã cunosc cã nu este altã fericire pentru ei decât sã se bucure ºi sã trãiascã bine în viaþa lor; 13 dar ºi faptul cã un om mãnâncã ºi bea ºi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu. 14 Am ajuns la cunoºtinþa cã tot ce face Dumnezeu dãinuieºte în veci, ºi la ceea ce face El nu mai este nimic de adãugat ºi nimic de scãzut, ºi cã Dumnezeu face aºa pentru ca lumea sã se teamã de El. 15 Ce este, a mai fost, ºi ce va fi, a mai fost; ºi Dumnezeu aduce iarãºi înapoi ce a trecut.

17 Scrie mai jos ce face Dumnezeu ºi de ce face? v. 10 v. 11 v v. 14 v. 15 A vedea în ordinea lucrurilor de sub soare lucrarea desãvârºitã a lui Dumnezeu ºi a te supune lucrãrii Lui, duce la odihnã ºi desfãtare. A vedea însã în ordinea stabilitã de Creator un determinism arbitrar, a încerca sã înþelegi pe deplin ºi chiar sã intervii în ordinea lucrurilor poate duce la o trudã epuizantã, la fatalism, disperare ºi pierderea sensului vieþii, adicã la deºertãciune. Dacã tot ce face Dumnezeu este desãvârºit, dacã la ceea ce face El nu mai este nimic de adãugat ºi nimic de scãzut, dacã El face aºa pentru ca oamenii sã se teamã de El, atunci cel mai bun lucru este sã-i recunoºti autoritatea ºi sã I te supui. Faptul cã a pus în noi gândul veºniciei, dar suntem obligaþi sã trãim în vremelnicie, dã naºtere angoasei existenþialiste. Citeºte Eclesiastul 3: Ce a mai observat eclesiastul sub soare? (v ) Ce va face Dumnezeu cu nedreptatea de sub soare? 16 Am mai vãzut sub soare cã în locul rânduit pentru judecatã domneºte nelegiuirea, ºi cã în locul rânduit pentru dreptate este rãutate. 17 Atunci am zis în inima mea: Dumnezeu va judeca ºi pe cel bun ºi pe cel rãu; cãci El a sorocit o vreme pentru orice lucru ºi pentru orice faptã. 18 Am zis în inima mea cã acestea se întâmplã numai pentru oameni, ca sã-i cerce Dumnezeu, ºi ei înºiºi sã vadã cã nu Sunt decât niºte dobitoace. 19 Cãci soarta omului ºi a dobitocului este aceeaº; aceeaºi soartã au amândoi; cum moare unul, aºa moare ºi celalt, toþi au aceeaºi suflare, ºi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; cãci totul este deºertãciune. 20 Toate merg la un loc; toate au fost fãcute din þãrânã, ºi toate se întorc în þãrânã. 21 Cine ºtie dacã suflarea omului se suie în sus, ºi dacã suflarea dobitocului se pogoarã în jos în pãmânt? 22 Aºa cã am vãzut cã nu este nimic mai bun pentru om decât sã se veseleascã de lucrãrile lui: aceasta este partea lui. Cãci cine-l va face sã se bucure de ce va fi dupã el? Care este pãrerea eclesiastului despre soarta omului, comparativ cu a animalelor? (18-22) 17

18 Ce spune despre oameni în v. 18? Dar în v. 19? ªi în v. 20? Este adevãrat cã ºi oamenii mor ºi animalele mor ºi se duc în þãrânã deopotrivã? Credeþi cã animalele se gândesc la moarte în timpul vieþii? De ce? Oamenii sunt preocupaþi de moarte în timpul vieþii? De ce? Ce face diferenþa? Dacã limitãm sfera existenþei la mormânt, atunci da, oamenii sunt la fel ca dobitoacele. Dar dacã existenþa omului trece dincolo de mormânt, atunci eclesiastul nu mai are dreptate. Gândul eternitãþii din inima noastrã face moartea atât de nenaturalã. Am fost creaþi sã trãim veºnic. Dar nu sub soare. De aceea limitarea existenþei la nivelul de sub soare ne reduce la nivelul animalelor. Fãrã Dumnezeu suntem într-adevãr niºte dobitoace care se bucurã doar sã mãnânce. Realitatea este cã nu suntem nici zei, nici animale. Desfãtãri veºnice Citeºte Eclesiastul 4:1-6. De ce considerã eclesiastul cã cel mai fericit este cel ce nu s-a nãscut? (v. 3) 18

19 Cine urmeazã în clasamentul fericirii? (v. 2) De ce aceia care sunt în viaþã sunt pe ultimul loc în ce priveºte fericirea? (v. 1) Sunt reale nedreptãþile sociale semnalate în v. 1? Care crezi cã este soluþia lui Dumnezeu pentru nedreptãþile de sub soare? Ce deºertãciune mai observã eclesiastul? (v. 4) Care este dupã pãrerea lui fundamentul muncii ºi al performanþei? Crezi cã este adevãrat cã invidia sau spiritul de competiþie îi motiveazã pe mulþi în munca lor? Dã câteva exemple. Cum se poate manifesta spiritul de competiþie în familie? Dar la serviciu? Dar la ºcoalã? Dar în bisericã? Eclesiastul 4:1 M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; ºi iatã cã cei apãsaþi varsã lacrãmi, ºi nu este nimeni sã-i mângîie! Ei sunt pradã silniciei asupritorilor lor, ºi n-are cine sã-i mângîie! 2 ªi am gãsit cã morþii, care au murit mai înainte, sunt mai fericiþi decât cei vii, care sunt încã în viaþã. 3 Dar mai fericit decât amândoi am gãsit pe cel ce nu s-a nãscut încã, fiindcã n-a vãzut toate relele care se petrec sub soare. 4 Am mai vãzut cã orice muncã ºi orice iscusinþã la lucru îºi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. ªi aceasta este o deºertãciune ºi goanã dupã vânt. 5 Nebunul îºi încruciºeazã mâinile, ºi îºi mãnâncã însãºi carnea lui. 6 Mai bine o mânã plinã de odihnã, decât amândoi pumnii plini de trudã ºi goanã dupã vânt. 19

20 Este o trudã fantasticã sã te raportezi mereu la succesul altuia ºi sã încerci mereu ºi mereu sã-l egalezi sau sã-l depãºeºti. Eclesiastul ajunge la concluzia cã succesul aduce mai mult invidie din partea celorlalþi decât satisfacþie personalã. Cum poþi transforma succesul altuia în desfãtare, ca sã nu mai trãieºti deºertãciunea competiþiei? Antidotul competiþiei este cooperarea. Coopereazã ºi vei gãsi desfãtarea în succesul tãu ºi al altora. Rãmâi în competiþie cu ceilalþi ºi vei cunoaºte disperarea. Care crezi cã sunt avantajele cooperãrii faþã de competiþia nesãnãtoasã? Cum ar trebui sã se manifeste cooperarea în familie, la ºcoalã, la serviciu, între prieteni sau vecini? Dacã simþi invidie când cineva are un succes, du-te, felicitã-l ºi ajutã-l sã aibã un succes ºi mai mare. Cooperând astfel vei scãpa de invidie ºi vei simþi desfãtarea. Desfãtãri veºnice Citeºte Eclesiastul 4:7-12. Ce altã deºertãciune mai semnaleazã eclesiastul cã se petrece sub soare? (v. 7-8) Ce consecinþã are deºertãciunea lãcomiei în relaþiile cu ceilalþi? (v. 8) 20

21 Lãcomia îl izoleazã pe cel lacom de ceilalþi. Rãmâne singur singurel. De asemenea, ajunge un dependent de muncã. Munceºte ºi nu gândeºte: pentru cine muncesc eu? Mult hrãneºte pofta pentru mai mult. Ce se întâmplã cu cine intrã în acest carusel al lãcomiei? (1 Timotei 6:9-10) Ce poþi face ca sã nu cazi în capcana lãcomiei ºi sã experimentezi deºertãciunea singurãtãþii ºi a muncii în zadar? Antidotul lãcomiei este mulþumirea cu ce ai. Coreleazã cu învãþãturile lui Solomon din Proverbe despre mulþumire. Proverbe 15:15-17; 16:8; 17:1 º.a. Coreleazã ºi cu atitudinea lui Pavel exprimatã în Filipeni 4: Ce afli din aceste pasaje despre mulþumire? Inima mulþumitã trãieºte o desfãtare permanentã. Când are ce-i trebuie, Îi dã slavã lui Dumnezeu. Când nu are tot ce-i trebuie, se va ruga ºi va depinde de Dumnezeu. În schimb lãcomia te duce la deºertãciune, la disperare ºi la singurãtate. Eclesiastul 4:7 Am mai vãzut o altã deºertãciune sub soare. 8 Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, ºi totuºi munca lui n-are sfârºit, ochii nu i se saturã niciodatã de bogãþii, ºi nu se gândeºte: Pentru cine muncesc eu, ºi-mi lipsesc sufletul de plãceri? ªi aceasta este o deºertãciune ºi un lucru rãu. 9 Mai bine doi decât unul, cãci iau o platã cu atât mai bunã pentru munca lor. 10 Cãci, dacã se întâmplã sã cadã, se ridicã unul pe altul; dar vai de cine este singur, ºi cade, fãrã sã aibã pe altul care sã-l ridice! 11 Tot aºa, dacã se culcã doi împreunã, se încãlzesc unul pe altul, dar cum are sã se încãlzescã dacã e singur? 12 ªi dacã se scoalã cineva asupra unuia, doi pot sã-i stea împotrivã; ºi funia împletitã în trei nu se rupe uºor. De ce zice eclesiastul cã este mai bine doi decât unul? (v. 9-12) De obicei deºertãciunea existenþialã se traverseazã singur. Dacã reuºeºti sã împarþi munca în doi, sã 21

22 împãrtãºeºti cu cineva cãderile ºi ridicãrile, deºertãciunea se risipeºte ºi lasã loc desfãtãrii de a experimenta cã funia împletitã în trei nu se rupe uºor. Citeºte Eclesiastul 4: Ce deºertãciune mai observã eclesiastul? (v ) Faima (recunoaºterea publicã, notorietatea) este o deºertãciune pentru cã este de scurtã duratã, nesigurã ºi repede uitatã. Eclesiastul ajuns la bãtrâneþe vede cum trece gloria lumii. Astãzi poþi fi rege, iar mâine poþi fi la eºafod. Iar cei care te aplaudã azi, mâine te pot huidui, iar poimâine te uitã. Ca rege cu notorietate internaþionalã, Solomon trãieºte acum aceastã dramã: poporul e interesat de cel care îi va urma la tron. Care este soluþia pentru ca faima sã fie durabilã ºi sã aducã desfãtare ºi nu deºertãciune? Ce se spune despre mãreþia lui Ioan Botezãtorul în Luca 1:15a? Adevãrata mãreþie care conteazã este mãreþia înaintea Domnului. Sã te aprecieze ºi sã te recunoascã Domnul care este mai presus de soare. Ce spune Dumnezeu despre Avraam în Geneza 18:17-19? Eclesiastul 4:13 Mai bine un copil sãrac ºi înþelept decât un împãrat bãtrân ºi fãrã minte, care nu înþelege cã trebuie sã se lase îndrumat; 14 cãci el poate sã iasã din temniþã ca sã domneascã, mãcarcã poate chiar sã se fi nãscut sãrac în împãrãþia celui din urmã. 15 Am vãzut pe toþi cei vii, care umblã sub soare, înconjurând pe copilul, care avea sã urmeze dupã împãrat ºi sã domneascã în locul lui. 16 Fãrã sfârºit era tot poporul, în fruntea cãruia mergea el. ªi totuº, cei ce vor veni dupã el nu se vor bucura de el. Cãci ºi aceasta este o deºertãciune ºi goanã dupã vânt. Ce-i spune Dumnezeu Satanei despre Iov? (Iov 1:8) 22

23 Mai bine sã fii un anonim sub soare, dar sã fii cunoscut de Dumnezeul cel Preaînalt. Este o disperare sã alergi dupã faima lumii. Dar este o desfãtare sã ºtii cã Dumnezeu Creatorul te cunoaºte, te apreciazã... Câte vedete care sunt foarte cunoscute sub soare vor lipsi din Cartea vieþii ºi vor auzi cuvintele: Plecaþi de la Mine cã nu vã cunosc! Înþelepciune aplicatã Cum aplici în viaþa ta adevãrul cã Dumnezeu a rânduit fiecãrui lucru de sub soare vremea lui? Care sunt domeniile din viaþa ta în care trebuie sã transformi deºertãciunea competiþiei în desfãtarea cooperãrii? Ce predominã în truda ta zilnicã: deºertãciunea sau desfãtarea? De ce? Desfãtãri veºnice Care sunt lucrurile pe care le faci doar de dragul faimei, ca sã te vadã alþii ºi sã te aprecieze? Dumnezeu a pus ºi în tine gândul veºniciei. Cu ce hrãneºti veºnicia din tine? Eºti sigur cã vei petrece veºnicia cu Dumnezeu? Cum dovedeºti asta în mod practic? 23

24 Lecþia 3 Aºa cum remarca Beniamin Fãrãgãu în studiul sãu la cartea Eclesiastul, porþiunile de text alocate pomenirii lui Dumnezeu cresc din ce în ce mai mult, pe mãsurã ce avansãm în carte. Scrie mai jos ce se spune despre Dumnezeu în pasajele urmãtoare: 1:12 2: : :17-18 Citeºte Eclesiastul 5:1-7. Deºertãciunea vorbelor ºi a bogãþiilor Versetul de memorat ªi ce ar folosi unui om sã câºtige toatã lumea, dacã ºi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul sãu? Matei 16:26 Noteazã mai jos ce spune eclesiastul despre Dumnezeu în aceste versete. v. 1-2 v. 4 v Eclesiastul 5:1 Pãzeºte-þi piciorul, când intri în Casa lui Dumnezeu, ºi apropie-te mai bine sã asculþi, decât sã aduci jertfa nebunilor; cãci ei nu ºtiu cã fac rãu cu aceasta. 2 Nu te grãbi sã deschizi gura, ºi sã nu-þi rosteascã inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; cãci Dumnezeu este în cer, ºi tu pe pãmânt, de aceea sã nu spui vorbe multe. 3 Cãci, dacã visurile se nasc din mulþimea grijilor, prostia nebunului se cunoaºte din mulþimea cuvintelor. 4 Dacã ai fãcut o juruinþã lui Dumnezeu, nu zãbovi s-o împlineºti, cãci Lui nu-i plac cei fãrã minte; de aceea împlineºte juruinþa pe care ai fãcut-o. 5 Mai bine sã nu faci nici o juruinþã, decât sã faci o juruinþã ºi sã n-o împlineºti. 6 Nu lãsa gura sã te bage în pãcat, ºi nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: M-am pripit. Pentru ce sã Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, ºi sã nimiceascã lucrarea mânilor tale? 7 Cãci, dacã este deºertãciune în mulþimea visurilor, nu mai puþin este ºi în mulþimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.

25 Care sunt avertismentele eclesiastului pentru cei care intrã în Casa lui Dumnezeu? (v. 1-2) Ce crezi cã înseamnã pãzeºte-þi piciorul? De ce crezi cã este mai bine sã asculþi când intri în casa Domnului? Ce crezi cã înseamnã jertfa nebunilor? De ce este înþelept sã nu te pripeºti, sã nu te grãbeºti sã deschizi gura înaintea lui Dumnezeu? În versetul doi eclesiastul trãdeazã crezul lui despre Dumnezeu: Dumnezeu este sus în cer ºi tu pe pãmânt. El Îl plaseazã pe Dumnezeu în cer, separat de omul de sub soare. Dumnezeul eclesiastului este un Dumnezeu separat de om, neimplicat în istoria omului, fiecare fiind în sistemul sãu de referinþã, în cer ºi respectiv pe pãmânt. Cum poate ajunge omul de sub soare la Dumnezeul din cer? Singura cale indicatã de eclesiast este Casa lui Dumnezeu. Prin jertfele aduse la templu, evreii se apropiau de Dumnezeu primind iertarea ºi acceptarea lui. Dar dacã nu-þi pãzeºti piciorul ºi gura când intri în Casa lui Dumnezeu ratezi singura ºansã de a te apropia de Dumnezeul din cer, tu omul de pe pãmânt. ªi asta, spune eclesiastul, este o prostie, o nebunie. În loc sã te apropii încet ºi tãcut, sã intri cu grabã ºi vorbãrie multã. O nebunie. Desfãtãri veºnice 25

26 Ce însemnau de fapt cuvintele rostite în Casa Domnului? (v. 4-6) Ce trebuie sã faci dacã ai promis ceva Domnului? De ce? Ce este mai bine decât sã faci o juruinþã pripitã pe care nu poþi apoi s-o împlineºti? De ce crezi cã oamenii totuºi îi fac promisiuni lui Dumnezeu când sunt în momente speciale: fie la sãrbãtori, la început de an, la ananghie etc.? În versetele 3 ºi 7 eclesiastul face o asociere între grijuri, visuri ºi mulþimea vorbelor (juruinþe). Care crezi cã este legãtura dintre ele? Desfãtãri veºnice Grijurile sau îngrijorãrile din timpul zilei îºi gãsesc proiecþia pe timpul nopþii în visele noastre. Asta dovedeºte cã îngrijorarea a pãtruns pânã în subconºtientul nostru ºi nu ne dã liniºte nici în somn. Aceleaºi îngrijorãri îºi au proiecþia în viaþa noastrã spiritualã, de închinare înaintea lui Dumnezeu. Constrânºi de îngrijorãri ºi orbiþi de ele, intrãm grãbiþi în Casa lui Dumnezeu ºi în loc sã lãsãm ca proiecþia Caracterului Sãu sã îºi spunã cuvântul asupra îngrijorãrilor noastre, dând naºtere încrederii, lãsãm ca îngrijorãrile noastre sã ne determine sã facem juruinþe fãrã minte, crezând cã astfel Îl obligãm sã ne ajute. ªi în mulþimea viselor ºi în mulþimea cuvintelor spuse în Casa lui Dumnezeu este o deºertãcine, spune 26

27 eclesiastul. De ce? Pentru cã, din perspectiva eclesiastului, nici visele de noaptea, nici juruinþele fãcute unui Dumnezeu care este în cer, separat de amãrãciunea noastrã, nu îl ajutã pe omul de sub soare sã îºi rezolve dilemele ºi îngrijorãrile. De aceea, tot ce-þi mai rãmâne de fãcut este: teme-te de Dumnezeu!(5:7b) Dar n-aºtepta prea multe de la El, parcã vrea sã spunã eclesiastul! ªi aceasta este o deºertãciune: deºertãciunea vorbãriei din Casa lui Dumnezeu cu speranþa cã El va rezolva îngrijorãrile tale. Cum putem transforma vorbãria din Casa lui Dumnezeu în desfãtare? Citeºte Matei 6:5-15, 24-34; Filipeni 4:6, 7; 1 Petru 5:7. ce înveþi din aceste pasaje despre mulþimea vorbelor în rugãciune, despre atitudinea faþã de Dumnezeu în rugãciune ºi despre îngrijorãri? Astfel, mulþimea vorbelor rostite în Casa Domnului va fi o desfãtare ºi pentru tine ºi pentru Domnul! Pentru tine, fiindcã te vei ruga Tatãlui într-un mod înþelept ºi te vei elibera de îngrijorãri. Iar pentru Dumnezeu, fiindcã vei spune mai puþine vorbe, într-o atitudine de dependenþã ºi credinþã, ºi Îl vei cinsti astfel pe El. Citeºte Eclesiastul 5:8-20. Despre ce deºertãciune vorbeºte eclesiastul în v. 10? De ce bogãþia este o deºertãciune? v. 10 Eclesiastul 5:8 Când vezi în þarã pe cel sãrac nãpãstuit ºi jefuit în numele dreptului ºi dreptãþii, sã nu te miri de lucrul acesta! Cãci peste cel mare vegheazã altul mai mare, ºi peste ei toþi Cel Preaînalt. 9 Dar un folos pentru þarã în toate privinþele, este un împãrat preþuit în þarã. 10 Cine iubeºte argintul, nu se saturã niciodatã din argint, ºi cine iubeºte bogãþia multã, nu trage folos din ea. ªi aceasta este o deºertãciune! 11 Când se înmulþesc bunãtãþile, se înmulþesc ºi cei ce le papã: ºi ce folos mai are din ele stãpânul lor decât cã le vede cu ochii? 12 Dulce este somnul lucrãtorului, fie cã a mâncat mult, fie cã a mâncat puþin; dar pe cel bogat nu-l lasã îmbuibarea sã doarmã. 13 Este un mare rãu pe care l-am vãzut sub soare: avuþii pãstrate spre nefericirea stãpânului lor. 14 Dacã se perd aceste bogãþii prin vreo întâmplare nenorocitã, ºi el are un fiu, fiului nu-i rãmâne nimic în mâni. 15 Cum a ieºit de gol din pântecele mamei sale, din 27

28 v. 11 v. 12 v. 13 v v Coreleazã cu bogãþia lui Solomon descrisã în 1 Regi 10: Unde au ajuns aceste bogãþii? Coreleazã cu 1 Regi 14:25, 26. Solomon a experimentat tot ce poate oferi bogãþia: atracþie irezistibilã, faimã, siguranþã. Dar ºi insaþietate, pentru cã argintul nu saturã, mult hrãneºte pofta pentru mai mult. ªi dezamãgirea cã bogãþia atrage mulþi profitori ºi puþini prieteni adevãraþi. Insomnie. Nefericire. Durere, grijã, supãrare. Adevãrul cã bogãþiile nu sunt transferabile. Gol vine omul în lume ºi cu mâinile goale se întoarce în þãrânã. De aceea ajunge la concluzia cã ºi aceasta este o deºertãciune ºi goanã dupã vânt. care a venit, aºa se întoarce, ºi nu poate sã ia nimic în mânã din toatã osteneala lui. 16 ªi acesta este un mare rãu, anume cã se duce cum venise; ºi ce folos are el cã s-a trudit în vânt? 17 Ba încã, toatã viaþa lui a mai trebuit sã mãnânce cu necaz, ºi a avut multã durere, grijã ºi supãrare. 18 Iatã ce am vãzut: este bine ºi frumos ca omul sã mãnânce ºi sã bea, ºi sã trãiascã bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeºte sub soare, în toate zilele vieþii lui pe care i le-a dat Dumnezeu; cãci aceasta este partea lui. 19 Dar dacã a dat Dumnezeu cuiva avere ºi bogãþii, ºi i-a îngãduit sã mãnânce din ele, sã-ºi ia partea lui din ele, ºi sã se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu. 20 Cãci nu se mai gândeºte mult la scurtimea zilelor vieþii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie. În consecinþã, ce recomandã eclesiastul? (v ) Coreleazã cu 2:24; 3:12, 13; 8:15. De ce vede eclesiastul ca singurã fericire pentru nefericiþii de sub soare sã mãnânce ºi sã bea? 28

29 Poate fi transformatã deºertãciunea bogãþiei în desfãtare? Dacã da cum? Cum poþi face faþã tentaþiei de a alerga dupã bogãþie? Cum poþi strânge comori în ceruri? Cum poþi fi bogat ºi totuºi împlinit sufleteºte ºi nu dezamãgit? Scrie în dreptul textelor de mai jos ce înveþi despre transformarea deºertãciunii bogãþiei în desfãtare. Proverbe 23:4 Matei 6:19-21 Luca 12:13-21 Luca 16:19-31 Luca 18: Timotei 6:17-19 Evrei 13:5 Citeºte Eclesiastul 6:1-12. Care este rãul observat des de eclesiastul sub soare? v. 1-2 v. 3 Eclesiastul 6:1 Este un rãu pe care l-am vãzut sub soare ºi care se întâlneºte des între oameni. 2 Este, de pildã, un om cãruia i-a dat Dumnezeu avere, bogãþii ºi slavã, aºa cã nu-i lipseºte nimic din ce-i doreºte sufletul; dar Dumnezeu nu-l lasã sã se bucure de ele, ci un strãin se bucurã de ele: aceasta este o deºertãciune ºi un rãu mare. 3 Chiar dacã un om ar avea o sutã de copii, ºi ar trãi mulþi ani, oricât de mult i s-ar mãri numãrul zilelor anilor lui, dar dacã nu i se saturã sufletul de bunãtãþile agonisite de el, ºi dacã nici de înmormântare 29

30 v. 7 v. 9 Un om poate avea tot ce-i doreºte sufletul (v. 2), dar dacã nu i se saturã sufletul (v. 3), dacã nu trãieºte sentimentul de împlinire sufleteascã, zice eclesiastul, un avorton este mai fericit decât el. Omul trudeºte pentru gura lui, dar poftele (sufleteºti) nu i se împlinesc niciodatã (v. 7) ºi trãieºte o continuã frãmântare de pofte neîmplinite (v. 9). Pe cine dã vina eclesiastul pentru neîmplinirea lui sufleteascã, în ciuda bogãþiei ºi a faimei la care a ajuns? (v. 2, 10) Are dreptate? De ce da? De ce nu? Cu ce trebuie hrãnit sufletul omului ca sã se sature? Psalmul 4:6, 7 Psalmul 17:15 Psalmul 36:8 Psalmul 65:4 Psalmul 90:4 Isaia 55:1, 2 n-are parte, eu zic cã o stîrpiturã este mai fericitã decât el. 4 Cãci aceasta din urmã piere odatã cu venirea ei, se duce în întuneric, ºi numele îi rãmâne acoperit cu întuneric; 5 n-a vãzut, nici n-a cunoscut soarele; ºi de aceea este mai bine de ea decât de omul acela. 6 ªi de ar trãi chiar de douã ori o mie de ani un astfel de om, fãrã sã se bucure de fericire, nu merg toate la un loc? 7 Toatã truda omului este pentru gura lui, ºi totuºi poftele nu i se împlinesc niciodatã. 8 Cãci ce are înþeleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are nenorocitul care ºtie sã se poarte înaintea celor vii? 9 Mai bine ce vezi cu ochii decât frãmântare de pofte neîmplinite: ºi aceasta este o deºertãciune ºi goanã dupã vânt. 10 Ce este omul, se cunoaºte dupã numele care i s-a dat de mult: se ºtie cã este din pãmânt, ºi nu poate sã se judece cu cel ce este mai tare decât el. 11 Cãci chiar dacã face multã vorbã, care doar înmulþeºte deºertãciunea, ce folos are omul din ea? 12 Cãci cine ºtie ce este bine pentru om în viaþã, în toate zilele vieþii lui de vieþuire deºartã pe care le petrece ca o umbrã? ªi cine poate sã spunã omului ce va fi dupã el sub soare? 30

31 Bogãþia poate umple buzunarele ºi stomacul, dar lasã sufletul gol ºi pustiu. De ce Solomon în culmea gloriei a ajuns ºi în culmea disperãrii? De ce oamenii cei mai bogaþi din lume, dupã ce încearcã totul, îºi pun capãt zilelor datoritã lipsei de sens ºi a neîmplinirii sufleteºti? Plãcerea devine la un moment dat plictisealã. Plictiseala duce la disperare. Disperarea duce la încercarea oricãror soluþii morale sau imorale, pânã la soluþia finalã. ªi ce ar folosi unui om sã câºtige toatã lumea dacã îºi pierde sufletul? Un devotament total faþã de plãcere va duce în mod paradoxal la o stare de disperare deplinã. Ph. Yancey Înþelepciune aplicatã Evalueazã-þi juruinþele fãcute Domnului. Cu ce motivaþie le faci? Care crezi cã sunt jertfele nebunilor pe care le aduc credincioºii de astãzi când intrã în Casa Domnului? Desfãtãri veºnice În ce se concretizeazã vorbãria noastrã înaintea Domnului? Ce poþi învãþa ºi aplica din deºertãciunea bogãþiei pe care a experimentat-o Solomon? Cum crezi cã poþi aduna bogãþie eternã în cer? 31

32 .