Microsoft Word - CSR final

Transcriere

1 RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATIVĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA: CE POATE FACE GUVERNUL? Chişinău 2011

2 Cuprins: Abrevieri... 3 Sumar executiv... 4 Introducere Metodologie Modele de interacţiune business societate Responsabilitatea Socială Corporativă în viziunea actorilor sociali Responsabilitatea Socială Corporativă în viziunea companiilor Companiile şi activităţile filantropice Responsabilitatea Socială Corporativă în viziunea reţelelor independente de business 16 Comunicarea şi mass-media Sectorul asociativ Responsabilitatea Socială Corporativă și autorităţile publice: viziune, instrumente și măsuri de promovare Viziuni și politici de RSC la nivel de Guvern RSC și agenţiile guvernamentale de suport a businessului Politici RSC practici internaționale Politica RSC în Marea Britanie Politica RSC în Franța Politica RSC în Polonia Concluzii şi recomandări Responsabilitatea Socială Corporativă în Moldova: nivelul de înțelegere și dezvoltare. 28 Recomandări de politici Lista referințelor bibliografice Anexe Pagina 2

3 ABREVIERI AGSB Agenții guvernamentale de suport a businessului ECE Europa Centrală și de Est EP Externalităţi pozitive ONG Organizație Ne-guvernamentală PGM Pactul Global Moldova RIB Rețele independente de business RSC Responsabilitate Socială Corporativă Pagina 3

4 SUMAR EXECUTIV Responsabilitatea Social Corporativă (RSC) este un subiect intens dezbătut în ultimii 20 de ani la nivel mondial, atât la nivel academic, cât și în cadrul comunității de afaceri și în rândul decidenților de politici. Mai multe state au adoptat deja politici publice la nivel național pentru a încuraja implementarea modelului RSC în rândul companiilor, în timp ce altele sunt încă în căutarea mecanismului potrivit de abordare a acestui subiect. În Moldova ultimii ani au fost marcați de creșterea conștiinței companiilor privind rolul lor în dezvoltarea socială. Constituirea rețelei Pactului Global Moldova (PGM), precum și creșterea numărului de companii ce au aderat la PGM este o dovadă în acest sens. Dacă filantropia este deja adânc înrădăcinată în cultura de afaceri din Moldova, majoritatea companiilor mai au de parcurs o cale lungă până la adoptarea și implementarea practicilor RSC. Prevalența practicilor filantropice în raport cu cele de RSC este parțial explicată de relația dintre stat și sectorul privat stabilită pe parcursul ultimilor 20 de ani. Astfel, companiile au fost în mod tradițional rugate să facă donații pentru diferite proiecte considerate prioritare de autoritățile publice centrale și locale și, drept rezultat, agenții economici au ajuns să perceapă filantropia ca o taxă pe care o plătesc societății pentru afacerea pe care o desfășoară. La celălalt pol, Guvernul are suficiente instrumente pentru impulsionarea practicării RSC la nivel de companie, dar până acum nu le-a folosit. Lipsa de entuziasm de care dau dovadă autoritățile din Moldova este cauzată de percepția obscură a conceptului de RSC și mai cu seamă, a potențialelor beneficii ce derivă de implementarea acestuia. Practicile internaționale aplicate cu succes în țările dezvoltate demonstrează efectul sinergic și beneficiile macroeconomice de lungă durată asociate cu RSC. Totuși într-un mediu de afaceri caracterizat de un grad relativ scăzut a RSC, cum este Moldova, rolul statului devine crucial. Pentru schimbarea actualei stări de lucruri companiile din Moldova au nevoie de un impuls ce poate veni inclusiv de la autoritățile publice. Guvernul poate juca rolul de catalizator, putând să utilizeze în acest sens o serie de instrumente de reglementare, facilitare, intermediere și recunoaștere a meritelor companiilor care deja sunt responsabile social. Pagina 4

5 INTRODUCERE Deşi responsabilitatea social corporativă (RSC) este un termen relativ nou pentru Republica Moldova, în economiile avansate el a început să capete teren încă în anii Primele companii care au sesizat beneficiile asociate cu adoptarea unui model de RSC au fost corporaţiile mari (inclusiv transnaționale) și reţelele regionale asociate acestora. Ulterior exemplul a fost preluat cu succes și de către companiile de talie mai mică, iar la sfârșitul anilor 1990 începutul anilor 2000 termenul a început să fie propagat și în țările în tranziție din Europa Centrală și de Est. Până în prezent nu a fost elaborată o definiţie universală pentru termenul de RSC. De regulă, este considerată social responsabilă acea companie care urmărește depășirea standardelor minime obligatorii impuse de legislaţie în ceea ce privește calitatea producţiei, condiţiilor de muncă, protecţia mediului, atitudinea față de comunitatea în care activează etc. Prin urmare, aplicarea principiilor RSC este în totalitate opţională, iar agenţii economici sunt liberi să stabilească magnitudinea activităților desfășurate și impactului urmărit, sferele RSC, sau să evite în totalitate acest aspect al culturii de afaceri moderne. Anume din acest motiv, dezvoltarea unui mediu de afaceri care ar încuraja responsabilitatea socială nu este posibilă fără pregătirea şi disponibilitatea companiilor de a îmbrățișa practicile de responsabilitate socială. De ce guvernele ar trebui să fie interesate de promovarea RSC? Într-o careva măsură, aplicarea principiilor RSC de către companii poate complementa unele eforturi ale guvernului orientate spre crearea unui mediu de afaceri prielnic şi atractiv, dar poate complementa și politicile guvernamentale de dezvoltare ale țării. Experienţa ţărilor vest-europene ne arată că integrarea modelului de RSC în activitatea operațională a companiilor sporeşte competitivitatea ţării pe plan regional şi atractivitatea ei investiţională, creşte productivitatea muncii, contribuie la soluţionarea problemelor de protecţie a mediului şi a drepturilor omului, etc. Agenda contemporană de politici pro-rsc este structurată în baza premisei că businessul este parte componentă a societății, relația companiilor cu societatea este interdependentă, iar acestea au potențialul să aducă o contribuție esențială la dezvoltarea societății. La nivel național, RSC este perceput ca un mecanism de a eradica deficitul de bunăstare, dar și ca mijloc de promovare a competitivității naționale 1. De asemenea, integrarea practicilor de RSC face 1 Swift, Tracey and Zadek, Simon (2002). Corporate social responsibility and the competitive advantage of nations. Pagina 5

6 parte din soluțiile pentru problemele mediului ambiant, aprobată oficial de către guvernele membre ale Comisiei Europene 2. Beneficiile implementării RSC se extind pe mai multe planuri. Este important ca autoritățile publice din Moldova să sesizeze sinergia acestor beneficii și impactul lor macroeconomic. Astfel, ar putea fi identificate cel puțin patru motive pentru care guvernul ar trebui să integreze RSC în agenda sa de politici publice 3 : Unul din obiectivele urmărite de autoritățile publice este dezvoltare socială și economică incluzivă și sustenabilă. Implementarea RSC și susținerea RSC la nivel de sector privat ar facilita și ar accelera atingerea acestui obiectiv. RSC contribuie la consolidarea competitivității internaționale a statului 4. Studiile recente arată că competitivitatea internațională poate fi ameliorată de către entitățile individuale (în cazul de față companiile) care contribuie la dezvoltarea socio-economică durabilă prin comportamentul lor responsabil. Crizele financiare și deficitele fiscale forțează tot mai multe guverne să caute o nouă abordare a dezvoltării și să satisfacă cererea colectivă ce nu poate fi întotdeauna acoperită de către autoritățile publice. Colaborarea dintre companiile social-responsabile și guvern ar permite astfel abordarea dezvoltării într-o altă perspectivă ce ar complementa acțiunile guvernului. În final, deși RSC constituie o practică voluntară, experiențele țărilor dezvoltate confirmă impactul pozitiv pe care îl poate genera guvernul prin încorporarea strategilor de promovare a RSC în politicile publice 5. Scopul prezentului raport este de a identifica instrumentele de care dispun autoritățile publice pentru a impulsiona adoptarea practicilor RSC la nivel de companie, precum și identificarea necesităților la nivel de companie în contextul RSC. Raportul are următoarea structură. În capitolul 1 este expus cadrul metodologic. Capitolul 2 este axat pe explicarea diferențelor dintre principalele modele folosite de companii pentru interacțiunea cu societatea. În capitolul 3 autorii identifică opina și așteptările companiilor, societății civile și mass mediei vizavi de RSC, precum și care sunt principalele obstacole ce stau în calea 2 European Commision. (2007). Corporate social responsibility National public policies in the European Union Mac Gillivray, Alex, Begley, Paul and Zadek, Simon, The State of Responsible Competitiveness Pascal Lamy, Corporate Social Responsibility and the competitive advantage of nations Pagina 6

7 adoptării RSC la nivel de companie. Capitolul 4 trece în revistă instrumentele de care dispune guvernul pentru a încuraja companiile să fie social responsabile și analizează percepțiile vizavi de RSC existente la nivel de guvern. În capitolul 5 autorii fac un sumar al politicilor de promovare a RSC desfășurate la nivel național în trei state europene: Marea Britanie, Franța și Polonia. Identificarea acestora este importantă în lumina formulării unor recomandări realiste și eficiente pentru autoritățile moldovenești. Autorii își exprima recunoștința față de o serie de experți, manageri de companii și oficiali publici care în cadrul interviurilor realizate au oferit informații prețioase pentru realizarea acestui studiu: companii private, reprezentanți ai ministerelor de profil, precum și reprezentanți ai societății civile și a mijloacelor de informare în masă. Lista completă a persoanelor intervievate este inclusă în Anexa 1. Totodată, ținem să subliniem că opiniile și afirmațiile exprimate în acest raport aparțin în exclusivitate autorilor acestuia și pot să nu coincidă în mod obligatoriu cu părerea persoanelor și instituțiilor menționate în document. Pagina 7

8 1. METODOLOGIE În scopul obţinerii informaţiilor necesare pentru efectuarea acestui studiu au fost intervievate peste 20 de companii diferite ca apartenenţă a capitalului, sfere de activitate, număr de angajaţi și modele de afaceri. O bună parte dintre respondenţi sunt membri ai Pactului Global - Moldova (PGM) 6. Totuși, pentru a evita obţinerea unor rezultate distorsionate au fost intervievate și companii ce nu fac parte din PGM. Ulterior, am desfășurat câteva discuţii structurate aprofundate cu o serie de companii. Această serie de interviuri a oferit informaţii mai detaliate, bazate pe experienţa practică a intervievaţilor care au de a face cu aspecte de RSC în activităţile lor profesionale cotidiene. Pentru a reflecta părerea tuturor actorilor sociali implicaţi direct sau indirect în politici de promovare a RSC, în procesul de elaborarea a studiului au fost desfășurate interviuri aprofundate cu asociaţiile de business, reprezentanţii guvernului și agenţiile guvernamentale ce interacţionează cu companiile. Fiecare categorie de respondenţi a contribuit la elucidarea rolului celor mai importanți actori sociali în promovarea și practicarea RSC și la crearea unei viziuni de ansamblu asupra nivelului de dezvoltare a RSC în Republica Moldova. Interviurile ne-au ajutat să înţelegem percepţia RSC la nivelul companiilor, sector asociativ și la nivel de Guvern. Mai mult decât atât, informaţiile colectate ne-au permis să identificăm așteptările care există în rândul companiilor și să înţelegem ce pot face autorităţile pentru a le ajuta să fie social responsabile. De asemenea, subliniem faptul că rezultatele sondajelor se bazează pe autoevaluarea companiilor și organizaţiilor participante la sondaj. Expert-Grup nu a apelat la surse de informaţii terţe pentru estimarea veridicităţii informaţiei oferite nemijlocit de respondenţi. Din aceste motive răspunsurile în cauză reflectă doar opinia subiectivă a respondenţilor. 6 Pactul Global Moldova este o rețea de companii naţionale şi multinaţionale de diferite dimensiuni. Aceste companii au aderat la principiile universale privind protecţia drepturilor omului, standardelor muncii şi mediului înconjurător, garantând respectarea şi promovarea responsabilităţii sociale în cadrul societății moldoveneşti. Pagina 8

9 2. MODELE DE INTERACŢIUNE BUSINESS SOCIETATE Deşi RSC nu este un concept nou, în mediul de afaceri moldovenesc acesta a intrat relativ recent. Tocmai din acest motiv diferite categorii de actori sociali continuă să confunde termenul RSC cu alte activităţi ce au un impact social mai mult sau mai puţin evident. De altfel, aceste confuzii sunt absolut firești deoarece conceptul de RSC este în continuare dezbătut la nivel internaţional de către reprezentanții lumii academice, comunitatea de afaceri și decidenții de politici. În ultimă instanță, RSC este o modalitate prin care businessul interacționează cu societatea. Pentru a facilita evaluarea nivelului de RSC în Moldova este esenţială definirea tipurilor principale de interacţiune business-societate și locul RSC în aceste modele. Literatura de specialitate identifică trei modele principale de interacţiune a businessului cu societatea (ele sunt prezentate schematic în Tabelul 1). Primul model, filantropia, a fost înaintat de Porter şi Kramer în Al doilea model, RSC a fost pus în discuţie pentru prima dată de Preston şi Donaldson în Modelul ce vizează externalităţile pozitive (EP) a fost înaintat de Milton Friedman. Modelul de filantropie include totalitatea activităţilor ce implică un ajutor material acordat benevol și necondiţionat de către companie unor categorii sociale sau organizaţii nevoiașe. Acest tip de activitate are cel mai frecvent un caracter ocazional, nu face parte din politica companiei și are un impact social de termen scurt. Voluntariatul, dacă e făcut la nivel de companie este și el parte componentă a activităților filantropice, întrucât în acest caz compania investește resurse umane și de timp în beneficiul comunității. Această formă de filantropie este un clasică și frecvent întâlnită în Moldova. Evident, există cazuri în care companiile donează bani periodic, având chiar și o întreagă strategie în acest sens. Modelul RSC constă dintr-o serie de politici de business ce sunt orientate spre crearea unui echilibru dintre bunăstarea societăţii și obiectivele stabilite de companie. Principiile implicite ale acestui concept au un caracter continuu și un impact social de lungă durată. Cu alte cuvinte, în cazul adoptării modelului RSC, principiile implicite ale RSC vor face parte integrantă a operaţiunilor derulate zilnic de către companie. Modelul EP descrie situaţia în care o companie ce urmărește exclusiv majorarea profitului creează (neintenţionat) și unele beneficii sociale. Spre deosebire de celelalte două modele, în cazul EP imboldul motivaţional nu are Pagina 9

10 nici o legătură cu bunăstarea societăţii. Mai mult decât atât, uneori compania poate să rămână total inconștientă sau indiferentă față de impactul pozitiv pe care l-a generat prin activităţile sale de zi cu zi. Analiza comparativă și diferenţele-cheie dintre filantropie, RSC și EP sunt prezentate în Tabelul 1. TABELUL 1. MODELE DE INTERACŢIUNE A COMPANIILOR CU SOCIETATEA ANALIZĂ COMPARATIVĂ Externalităţi pozitive Filantropie corporativă Responsabilitate Socială Corporativă Obiectivul final urmărit de companie Performanţele financiare versus sociale Modul de luare a deciziilor Criteriile de alocare a resurselor Tipul activităţilor cu impact social Factorul motivaţional al activităţilor sociale Profitul Profitul Dezvoltarea socială şi economică Externalităţi pozitive Realizate concomitent Realizate concomitent Corelaţia < 0 Beneficii sociale => financiare Beneficii sociale => financiare Decizia acţionarilor Decizia acţionarilor Viziunea acţionarilor Maximizarea profitului acţionarilor Nici o activitate, decât dacă este necesar Protecţia împotriva riscului Impact financiar pe termen scurt + Impact social pe termen scurt Doar proiecte speciale Oportunităţi de creştere a venitului Impact social pe termen lung şi impact financiar pe termen scurt Incorporate în toate activităţile curente ale companiei Complet integrat Sursa: The stakeholder theory of the corporation: Concepts, evidence and implications. Academy of Management Review; Margolis, J.D. and Walsh, J.P. (2004). Misery loves companies: Rethinking social initiatives by business.administrative Science Quarterl.yDonaldson, T. and Preston, L.E. (1995). Una din deosebirile principiale dintre modelul RSC și celelalte două modele de interacţiune socială este caracterul continuu determinat de implementarea principiilor RSC la nivel de politică corporativă. De aici derivă și a doua trăsătură caracteristică doar RSC - factorul determinant în deciziile manageriale. Astfel, în companiile ce au integrat RSC în politica sa corporativă, deciziile și acţiunile corporative sunt aprobate doar după o analiză minuţioasă a impactului social şi economic implicit. Mai mult decât atât, sustenabilitatea înseamnă lucruri diferite în aceste modele: în cazul modelului de filantropie, este vorba despre sustenabilitatea avantajelor competitive, în timp ce în cadrul modelului RSC este vorba despre sustenabilitatea mediului în care activează compania. Dacă comparăm nemijlocit filantropia şi RSC, observăm totuși careva similitudini. Întâi de toate aceste două tipuri de activitate pot coexista fără a Pagina 10

11 cauză un conflict de interese sau o suprapunere de obiective. În acest context este important să înţelegem că modul de abordare a activităţilor filantropice comparativ cu cele de RSC este total diferit, după cum sunt şi rezultatele pe care le generează. Activităţile filantropice sunt orientate de cele mai dese ori pe termen scurt, în timp ce adoptarea unei politici de RSC asigură avantaje viitoare materializate în imaginea companiei, dezvoltarea pieţei şi sporirea capacităţii de cumpărare. Astfel, decizia de a adopta un anumit model de interacţiune business-societate depinde în primul rând de obiectivele și priorităţile stabilite la nivel de companie. Din păcate, multe din companiile din Moldova se află încă abia într-o fază premergătoare RSC, acestea evaluând beneficiile aplicării unor prevederi legislative (spre exemplu: asigurarea condiţiilor bune de muncă, protecţia mediului, etc.). În cazul în care compania decide să evolueze de la modelul EP către alte modele de interacţiune, este mult mai probabil că aceasta va alege filantropia și va neglija RSC. Doar companiile mature majoritatea cu capital străin - adoptă principiile RSC independent de implicarea lor în activităţi filantropice. Pagina 11

12 3. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATIVĂ ÎN VIZIUNEA ACTORILOR SOCIALI RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATIVĂ ÎN VIZIUNEA COMPANIILOR Unele studii indică că cel puțin pentru anumite sectoare economice, practicarea RSC aduce unele beneficii companiilor 7. Printre cele mai evidente putem enumera: Micșorarea costurilor de producere; Companiile ce oferă beneficii angajaților (precum ore de lucru flexibile, colaborarea cu uniunile profesionale) beneficiază de o înaltă motivare a personalului; Certificarea internațională, respectarea standardelor și adoptarea unui cod de etică la nivel de companie generează creșterea inovării tehnologice în cadrul instituției; Există de asemenea o corelație puternică între practicarea anumitor activități RSC (cod de etică, audit extern) și atragerea noilor clienți și parteneri. Comisia Europeană sugerează de asemenea că compania are de câștigat în urma RSC în următoarele domenii ale competitivității: structura costurilor, resursele umane, perspectiva consumatorilor, inovațiile, gestiunea riscului și a reputației precum și performanțele financiare 8. Este adevărat că aceste beneficii pot varia de la o companie la alta în dependență de sectorul de activitate, numărul de angajați, numărul de concurenți pe piață, etc. Ţinând cont de faptul că principalii promotori ai RSC ar trebui să fie companiile şi reţelele de business, elaborarea acestui raport a început prin analiza activităţilor pe care le desfășoară companiile și identificarea modelelor de interacţiune cu societatea adoptate de acestea. De fapt, natura voluntară a conceptului de RSC derivă din strategia de afaceri a companiei, implementarea căreia nu trebuie să fie condiţionată de factori exteriori. Astfel, pentru a fi credibilă și durabilă, intenţia de a fi social responsabilă trebuie să vină din interiorul companiei. Din păcate, interviurile aprofundate desfăşurate arată că există foarte puţine companii ce sesizează deosebirea dintre filantropie şi RSC. Cele care înţeleg diferenţa sunt în general companii mari, cu capital străin, membre ale reţelelor 7 COSMIC Project: Final Report of analysis about relationship existing between CSR and competitiveness in the testile / clothing sector 8 European Competitiveness Report 2008 Pagina 12

13 internaţionale de afaceri ce impun sau recomandă anumite standarde în privinţa RSC. Pentru acestea, diferenţia dintre filantropie și RSC este evidentă, așa cum și scopurile pentru care desfășoară anumite activităţi sunt diferite. Aceste companii au bugete anuale, funcții delegate și, uneori, planuri concrete pentru transpunerea în practică a principiilor RSC, precum și așteptări concrete vizavi de rezultatele pe care le poate genera acest mod de a face business. Pentru majoritatea companiilor moldovenești însă, RSC este un concept difuz, împletit adesea cu filantropia sau, și mai banal, cu respectarea legislaţiei în vigoare, iar uneori menţionează că ultimele două se includ în RSC, dar nu sunt suficiente pentru a considera o companie social responsabilă. Acest lucru demonstrează că companiile percep adesea activităţile filantropice şi RSC ca fiind obligatorii. Altfel spus - un fel de tribut care trebuie plătit societăţii pentru prosperitatea companiei. Filantropia este atât de înrădăcinată în cultura de afaceri în Moldova inclusiv pentru că noțiunea ei este simplă, iar rezultatele pot fi văzute imediat de către publicul larg. În plus, pentru orice societate comercială este mult mai uşor să transfere ocazional o sumă de bani în scopuri sociale, decât să integreze în activităţile curente ale companiei un nou model de afaceri care presupune adesea schimbarea mentalităţii și a modului de management. Pe de altă parte, multe companii în special cele din sectorul construcţiilor sau agriculturii continuă să utilizeze munca copiilor și adolescenților, angajându-i ilegal în activităţi ce le pun în pericol sănătatea şi viaţa. În aceste condiţii, nu ne putem aştepta că acestea vor adopta conceptul RSC prea curând, aşa cum asemenea companiei mai au încă o cale lungă de parcurs până la respectarea legislaţiei în vigoare. Chiar dacă marea majoritate a companiilor intervievate consideră că activităţile RSC ar trebui să fie parte componentă a strategiei de afaceri, foarte puţini patroni au elaborat ghiduri ce reflectă valorile etice ale companiei, au integrat principiile etice la toate nivelele de interacţiune cu societatea sau au definit strategii clare de evaluare a gradului de responsabilitate socială a companiei. Calitatea de membru a PGM nu este neapărat necesară pentru ca o companie să fie social responsabilă. După cum au arătat interviurile aprofundate, o bună parte din companiile ce nu au auzit de PGM şi nici măcar de RSC au adoptat modele de interacţiune cu clienţii, partenerii, furnizorii şi angajaţii foarte apropiate de principiile RSC. Acest fapt denotă că există o acută lipsă de comunicare și schimb de experienţă în rândul companiilor. Un alt exemplu în susținerea acestei afirmații este și răspunsul unor companii la întrebarea: Ce rezultate aşteptaţi să obţineţi practicând activităţile RSC? Multe companii nu au nici un fel de aşteptări vizavi de rezultatele pe care le pot genera propriile Pagina 13

14 activităţi RSC, în timp ce ulterior în discuţiile aprofundate spun că au remarcat schimbări în atitudinea clienţilor faţă de propria companie de când aceasta a adoptat un alt mod de a face business. Deși RSC este un concept relativ nou pentru mediul de afaceri din Republica Moldova, multe companii se declară interesate de înţelegerea conceptului. Multe dintre ele se află încă la etapa de clarificare a diferenţelor dintre filantropie și RSC. Unele dintre ele (foarte puţine însă) sunt la etapa de instituţionalizare a conceptului, în timp ce altele căută deja modelul potrivit ce poate fi aplicat în interacţiunea companiei cu mediul intern şi extern (furnizorii, clienţii, partenerii și angajaţii), iar câteva - la etape mult mai avansate (elaborarea codului etic, elaborarea unei strategii şi buget anual destinat activităţilor de RSC, etc.). Marea majoritate a managerilor companiilor nu înţeleg însă ce presupune de fapt RSC, iar marea majoritate nici nu vede prea curând integrarea în practica curentă a acestor principii şi valori şi nici nu conştientizează beneficiile pe care le poate aduce aceasta asupra companiei. Astfel pentru realitatea Moldovei, RSC rămâne la moment o practică mai mult declarativă, fiind prea puţine companii predispuse să transpună în activitate principiile RSC. Companiile văd necesară intervenţia Guvernului în promovarea principiilor RSC în rândul companiilor și anume diseminarea informației vizavi de RSC și beneficiile pe care le poate aduce adoptarea acestei culturi de afaceri. De cele mai multe ori, în viziunea acestora, intervenţia ar trebui să se limiteze la furnizarea de informaţii vizavi de RSC, precum şi facilitarea comunicării cu autorităţile publice. În cazul marii majorităţi a companiilor mici (cu până la 20 angajaţi), decizia de a face filantropie sau adopta RSC aparţine în întregime directorului general sau executiv. Astfel, un rol deosebit de important îl joacă aici educaţia acestuia. Deci, pe termen lung, instituţiile de învăţământ au un cuvânt greu de spus în formarea unor directori (companii) social responsabile. Credem că accentul ar trebui să fie pus în acest sens pe facultățile de Business și Administrare, dar predarea modulelor de RSC să fie făcută la modul serios. Astfel, cursul de RSC ar trebui să fie obligatoriu pentru studenții de la management și administrarea afacerilor și facultativ pentru restul facultăților cu profil economic. Per ansamblu, conştientizarea noţiunii de RSC este limitată în rândul companiilor din Moldova. Unele nu cunosc termenul, deși desfăşoară activităţi RSC. Altele recunosc termenul, susţin că sunt social responsabile, dar de fapt se rezumă la activităţi de filantropie şi caritate. Doar câteva companii înţeleg pe deplin complexitatea RSC şi desfăşoară activităţi ce pot fi calificate ca RSC în Pagina 14

15 sens larg. În acest context, nu ne putem aștepta că companiile vor învăţa din mers să facă un alt fel de business, modelul tradiţionalist fiind încă destul de impregnat în cultura de afaceri din Moldova. Pentru a schimba starea de lucruri companiile au nevoie de un impuls din exterior ce poate veni inclusiv și de la Guvern. Experienţa altor state arată că autorităţile publice pot determina companiile să fie social responsabile prin propriul exemplu, precum şi prin determinarea companiilor aflate în proprietate publică să adopte acest nou model de interacţiune cu societatea. COMPANIILE ŞI ACTIVITĂŢILE FILANTROPICE Deşi pe termen lung companiile nu au de câștigat din activităţile filantropice pe care le desfășoară, aceste activități nu pot fi neglijate, aşa cum constituie la moment, în viziunea companiilor, cel mai la îndemână model de interacţiune cu societatea, precum şi de spălare a păcatelor. De regulă, activităţile filantropice sunt desfăşurate ocazional, atunci când parvin solicitări de finanţare din partea unor ONG-uri sau alţi actori sociali sau în caz de calamitate naturală. Totuși, anumite companii au propria agendă de filantropie pe care o implementează mai mult sau mai puțin sistematic. Dar chiar şi în companiile mari ce au un plan stabilit vizavi de activităţile de filantropie ce urmează să fie desfăşurate, nu există un buget propriu-zis destinat acestor activităţi. De regulă, finanţarea acestora se face din bugetul destinat activităţilor de promovare și relaţii publice. În Moldova persistă însă și practica de filantropie impusă, când companiile sunt rugate să facă donaţii. Astfel de solicitări parvin din partea autorităţilor centrale sau locale, de cele mai multe ori sub formă de propunere care este percepută de companii ca fiind obligatorie. Aceste practici sunt deosebit de dăunătoare. Autorităţile Moldovei ar trebui să înţeleagă că filantropia și activităţile RSC sunt voluntare și nu pot fi impuse sub nici o formă. Dacă autorităţile consideră necesară/oportună intervenţia companiilor într-un anumit domeniu, acestea pot pune la dispoziţia publicului larg informațiile cu privire la domeniile prioritare, instituţiile sau evenimentele ce au nevoie de resurse din care companiile pot alege atunci când decid să desfășoare activităţi filantropice. În acest sens, mass-media are, de asemenea, un rol important de informare și educare (vedeți mai multe în secțiunea COMUNICARE ȘI MASS- MEDIA). Pe termen lung însă, statul per ansamblu are de câștigat în urma activităţilor filantropice pe care le desfășoară companiile, în cazul în care acestea complementează acţiunile autorităţilor. Pagina 15

16 Principalul obstacol cu care se confruntă companiile ce intenţionează să facă donaţii este lipsa transparenţei financiare a instituţiilor ce beneficiază de ele. Legislația fiscală impune efectuarea plăților strict în scopurile statutare ale instituției nu însă și conform destinației donației primite. Astfel, practic cu există instrumente la dispoziția companiilor donatoare de a verifica ce se întâmplă cu banii după actul donației. Mai bine de jumătate dintre companiile intervievate au menţionat în cadrul interviurilor aprofundate că donează banii doar la câteva instituţii, în special prin intermediul reţelelor de business, şi asta pentru că nu au capacitate de control asupra fondurilor donate. Lipsa transparenţei este o adevărată problemă ce împiedică companiile să doneze fonduri şi altor actori aflaţi în necesitate. Întrucât reţelele de business amplifică și centralizează fondurile donate de companii dar și servesc drept punte de conexiune între companii, rolul lor în promovarea RSC și a filantropiei este mare. În secţiunea ce urmează am considerat necesară analiza acestora din perspectiva RSC. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATIVĂ ÎN VIZIUNEA REŢELELOR INDEPENDENTE DE BUSINESS În cadrul sondajului efectuat au fost intervievate 2 reţele independente de business (RIB). Rolul acestor respondenţi în cadrul studiului este greu de subestimat. Astfel, pe de o parte, opinia şi atitudinea RIB faţă de RSC şi filantropie este promovată în rândurile companiilor membre, pe de altă parte, aceste rețele reflectă percepţia și așteptările mediului de afaceri. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATIVĂ Dintre toţi actorii sociali intervievaţi în cadrul studiului, RIB au fost cele mai receptive. Din păcate însă, rezultatele interviului ne arată că, de rând cu alţi actori sociali, și aceste rețele au o viziune destul de obscură asupra conceptului de RSC. Liderii acestor organizaţii înţeleg prin RSC preponderent activităţi filantropice. Mai mult decât atât, respondenţii tind să asimileze respectarea legislaţiei în vigoare cu o parte componentă a RSC. În acest context este esenţial de menţionat că RSC reprezintă un set de activităţi opţionale ce sunt orientate spre depășirea standardelor minime obligatorii impuse de stat, în timp ce aplicarea legislaţiei în vigoare este un imperativ ce nu contribuie la gradul de responsabilitate socială al companiei. Sondajul efectuat indică faptul că respondenţii nu sesizează deosebirea esenţială dintre caracterul obligatoriu al reglementărilor impuse de stat şi caracterul opţional al activităţilor RSC. De asemenea, răspunsurile primite indică nivelul scăzut de pregătire al mediului de afaceri pentru implementarea unor elemente RSC avansate. Pagina 16

17 În cadrul interviurilor am identificat şi câteva iniţiative ecologice care au fost lansate și derulate cu succes de RIB. Această sferă de activitate RIB constituie un element de RSC autentic, si prin urmare este mai mult decât plauzibilă. Totuşi, aceste campanii ecologice au un caracter ocazional, ce nu implică promovarea unei politici ecologice consistente în rândurile companiilor membre RIB. FILANTROPIE RIB demonstrează o viziune clară a conceptului de filantropie şi o bună gestionare a activităţilor filantropice. Reprezentanţii reţelelor independente de business susţin şi pregătesc regulat activităţi filantropice. Iniţiativele lansate de această categorie de actori social interesaţi se rezumă la coordonarea campaniilor filantropice ce implică câteva companii membre ale RIB. În esenţă, coordonând aceste campanii, RIB amplifică efortul individual, generând astfel un impact de proporţii mai mari. Un exemplu relevant în acest context este campania colectivă organizată de Camera de Comerţ Americană în Moldova. În cadrul acestei acţiuni caritabile o companie membră a RIB responsabilă de transport a trimis un camion ce colectează contribuţii materiale de la sediile altor companii membre RIB și le-a livrat la destinaţie (ex: casa de copii, sinistraţi). Rolul RIB nu se reduce însă numai la monitorizarea şi lansare iniţiativelor. De multe ori liderii acestor organizaţii preiau rolul de mesageri, cu intenţia de a aduce la cunoştinţa autorităţilor publice dificultăţile cu care se confruntă sectorul privat în activitatea sa filantropică. Un exemplu relevat sunt încercările RIB de a influenţa poziţia autorităţilor publice în ceea ce privește tratamentul fiscal aplicat activităţilor filantropice. În pofida acestor tentative de promovare a intereselor agenţilor economici, potenţialul de intermediere al RIB este valorificat doar parţial. Putem concluziona că la această etapă RIB promovează preponderent filantropia şi nu iniţiative autentice de RSC. Tendinţa este parţial explicată de simplitatea conceptului de filantropie comparativ cu cel al RSC. Alt avantaj considerabil al filantropiei în raport cu RSC este impactul cuantificabil şi instantaneu. Cumulate, aceste caracteristici facilitează obţinerea suportului financiar din partea companiilor membre RIB. COMUNICAREA ŞI MASS-MEDIA În societăţile polarizate şi în care majoritatea populaţiei trăieşte la limita sărăciei, există o percepţie specifică faţă de comunitatea de afaceri. De cele mai multe ori companiile private sunt învinuite de egoism exagerat şi lipsa oricărui interes faţă de problemele din societate. Acest fapt este cauzat de cele mai Pagina 17

18 multe ori atât de lipsa unor instrumente de comunicare dintre comunitatea de business şi societate, lipsa de transparenţa în activitate, cât şi de reflectarea slabă în mijloacele mass-media a proiectelor sociale ale businessului. Dacă responsabilitatea social corporativă trebuie să fie parte a strategiei de afaceri, atunci ea urmează să fie abordată alături de altă componentă absolut indispensabilă - comunicarea. Elementele proprii de comunicare şi mijloacele de informare în masă sunt cele mai importante instrumente care pot fi utilizate de o companie pentru a promova principiile şi valorile unei responsabilităţi sociale adecvate. Transparenţa activităţii mediului de afaceri este unul dintre elementele componente ale RSC. Din păcate, nu toate companiile din Moldova realizează importanţa unei bune comunicări cu mediul extern. Cea mai mare parte a companiilor, chiar şi din cele membre ale PGM nu folosesc în mod adecvat instrumentele de comunicare cu clienţii, partenerii sau mass-media. Foarte puţine companii au publicate pe paginile web o descriere completă şi explicită a serviciilor prestate, o categorie de noutăţi care să le reflecte activitatea, iar numărul celor ce au publicat informaţii cu privire la contribuţia proprie la dezvoltarea societăţii este şi mai mică. Mai mult ca atât, multe companii nu folosesc nici măcar sursele gratuite disponibile (servicii de difuzare a comunicatelor de presa, reţelele specializate de business, reţele de socializare etc.) pentru a spori vizibilitatea proiectelor și inițiativelor sociale pe care le desfășoară. Mijloacele de informare în masă au un rol dublu în raport cu RSC şi anume, pe de o parte ar putea promova bunele practici de responsabilitate socială şi exemplele de implicare a companiilor în soluţionarea problemelor din societate, iar pe de altă parte, ar putea servi drept sursă de identificare a celor mai stringente domenii care necesită o atenţie sporită din partea mediului de afaceri. În prezent, în rândul mass-media autohtonă nu există o viziune clară asupra responsabilităţii sociale a companiilor. Mai mult ca atât, dacă alţi actori admit că companiile se implică în mod dezinteresat în dezvoltarea societăţii, atunci reprezentanţii mass-media califică ab initio orice implicare/manifestare socială a sectorului privat ca PR, publicitate și promovare. SECTORUL ASOCIATIV Subiectul responsabilităţii sociale corporative, indiferent de tipologia adoptată, lipseşte practic din aria de cercetare şi preocupare a organizaţiilor neguvernamentale autohtone. RSC privită ca principii de activitate a unei Pagina 18

19 companii este un domeniu nou nu doar pentru o bună parte dintre mediul privat, ci şi pentru majoritatea organizaţiilor din sectorului neguvernamental. Asemenea altor actorilor relevanţi vizaţi în acest studiu, organizaţiile neguvernamentale identifică RSC că o activitate de donaţie sau susţinere financiară a diferitor evenimente, instituţii, sau cauze, alături de aplicarea unor principii etice în afaceri şi respectarea legislaţiei în vigoare. Indiferent de modul de abordare a RSC, ONG-urile ar putea juca un rol semnificativ în promovarea RSC, iar acest lucru se datorează următorilor factori: Expertiza sectorială dacă RSC înseamnă protecţia mediului, drepturile omului şi anticorupţie, atunci organizaţiile neguvernamentale sunt anume acele instituţii care alături de experienţa de abordare a domeniului sunt deschise colaborării, flexibile şi transparente în activitate. Apropierea de comunitate organizaţiile neguvernamentale prin definiție sunt constituite din subiecţi asociaţi de anumite interese comune în soluţionarea unor probleme specifice din comunitate. Această latură permite mediului privat să utilizeze resursele ONG-urilor nu doar pentru identificarea problemelor specifice şi actuale din societate, dar şi să le implice activ în soluţionarea acestora. Capacitățile de educare publică, lobby și mobilizare specifice ONG-urilor le-ar putea atribui un rol mai important în promovarea RSC. Organizaţiile neguvernamentale pot obţine acces la diferite surse de finanţare cu scopul de a sensibiliza opinia publică, de a instrui companiile locale privind noţiunea de RSC şi de a promova implicarea pro-activă a acestora în societate. În prezent, din punctul de vedere al ONG-urilor, practic nu există piedici ce ar împiedica o companie să devină mai social responsabilă, însă se evidenţiază o necesitate de promovare mai activă a rolului mediului privat în dezvoltarea socială. Pagina 19

20 4. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATIVĂ ȘI AUTORITĂŢILE PUBLICE: VIZIUNE, INSTRUMENTE ȘI MĂSURI DE PROMOVARE CE ROL POATE JUCA GUVERNUL? Fără îndoială, acțiunile autorităților publice sunt esențiale pentru crearea unui mediu ce reduce riscurile operaționale ale afacerilor, contribuie la buna dezvoltare a sectorului privat și încurajează competitivitatea și responsabilitatea companiilor. Provocarea ce stă în fața autorităților în acest sens este identificarea priorităților, crearea stimulentelor și susținerea companiilor ce își doresc să fie social responsabile. Un alt rol esențial al guvernului ține de sensibilizarea opiniei publice privind RSC. Guvernul joacă astfel un rol important în promovarea practicilor de RSC. Autoritățile publice au la dispoziție o serie de instrumente de politici pe care le pot aplica cu succes pentru promovarea RSC. Astfel, putem identifica cel puțin patru tipuri de instrumente de intervenție: Reglementarea. Autoritățile de diferite nivele pot reglementa activitatea companiilor prin definirea sau îmbunătățirea standardelor minime de operare a businessului, dar și excluderea comportamentelor inadecvate prin reglementarea acțiunilor companiilor în anumite domenii precum mediul ambiant, forța de muncă etc. Reglementarea nu se reduce doar la elaborarea unor acte normative sau legislative, ci include și o serie de recomandări pe care le pot primi companiile de la stat. Facilitarea. Guvernul poate juca rolul uni catalizator al RSC. Astfel, acestea se poate implica prin furnizarea informației către companii, prin facilitarea înțelegerii și, deci, respectării standardelor minime obligatorii impuse de legislație, prin includerea elementelor de RSC în politicile publice (politica industrială, comercială, de mediu ambiant și de ocupare a forței de muncă), precum și prin susținerea certificării voluntare a companiilor în domeniile RSC. Intermedierea. Guvernul poate combina resursele publice cu cele private în vederea maximizării beneficiilor sociale provenite ca urmare a activităților RSC desfășurate la nivel de companie. Astfel, guvernul poate îmbunătăți interacționarea agențiilor guvernamentale de suport a businessului cu companiile private, organizațiile societății civile, etc. pentru a aborda provocările sociale și de mediu ambiant la nivel de stat. Acest lucru este posibil prin inițierea dialogului cu companiile private, dezvoltarea și promovarea ghidurilor RSC la nivel sectorial, implicarea companiilor în procesul de elaborare a standardelor, precum și antrenarea resurselor și crearea parteneriatelor public-private. Pagina 20

21 Recunoașterea meritelor. Guvernul poate îmbunătăți suportul politic acordat RSC prin diverse metode. Spre exemplu, guvernul ar putea să-și asume obligația de a implementa principiile internaționale, crearea și susținerea schemelor de recunoaștere publică a companiilor social responsabile, crearea documentelor de politici publice ce ar include domeniul RSC. Autoritățile pot influența practicarea RSC și prin propriul exemplu manifestat în activitățile zilnice desfășurate cum ar fi achizițiile publice și practicile de gestiune a sectorului public. În cadrul studiului au fost intervievaţi reprezentanţii câtorva ministere şi agenţii guvernamentale de suport al businessului. Opiniile acestor categorii de respondenţi sunt menite să identifice percepția conceptului şi natura politicii guvernamentale în contextul RSC. VIZIUNI ȘI POLITICI DE RSC LA NIVEL DE GUVERN CE CREDE GUVERNUL DESPRE RSC De rând cu alţi actori sociali interesanţi, autorităţile publice au o închipuire destul de vagă vizavi de RSC. Deşi funcţionarii intervievaţi au specificat câteva aspecte veritabile ale RSC, interpretarea parţial corectă a conceptului nu implică promovarea şi susţinerea iniţiativelor RSC în rândul companiilor. Concluzia este confirmată şi de faptul că instituţiile supuse analizei nu au implementat măsuri de promovare RSC în regulamentele sale de funcționare. În opinia reprezentanţilor ministeriali, companiile aflate în proprietate de stat dau dovadă de un grad scăzut de RSC comparativ cu companiile aflate în proprietate privată deoarece nu au un profit suficient de mare pentru a derula activităţi RSC. Funcţionarii publici explică această tendinţă prin productivitatea scăzută și lipsa de entuziasm în rândurile angajaţilor acestor companii. Această opinie denotă percepţia distorsionată a conceptului RSC și corelarea gradului de RSC cu profitul companiei. Din nou, legătură funcţională profit-rsc indică confuzia tradițională dintre RSC și filantropie. În cadrul interviurilor funcţionarii publici au asimilat facilităţile fiscale oferite unor categorii de antreprenori cu măsuri de promovare RSC. În opinia lor, majorarea mijloacele financiare disponibile ar duce la o implicare mai activă a companiilor în sfera RSC deși această poziție nu găsește și susținerea ministerului finanțelor. Evident, stimulentele fiscale ce încurajează RSC stabilesc o relaţie cauză efect ce poate fortifica şi promova RSC în rândurile antreprenorilor. Asemenea stimulente ar avea rol motivaţional necesar pentru lansarea conceptului în fază incipientă. Totuşi, facilităţile fiscale necondiţionate nu pot constitui o dovadă de promovare a RSC la nivel de stat. Pagina 21

22 Astfel putem concluziona că Guvernul a reuşit să identifice doar o fracţie din oportunităţile oferite de RSC. Până în prezent funcţionarii publici nu au sesizat cele mai importante beneficii asociate cu promovarea RSC (ex: creşterea economică şi cea a competitivităţii statului pe plan internaţional). Astfel, cu toate că conceptul RSC a devenit mai conturat în percepţia Guvernului, autorităţile publice nu joacă un rol major în promovarea RSC şi a principiilor implicite acestui concept. MĂSURILE DE PROMOVARE RSC PRACTICATE LA NIVEL MINISTERIAL În cadrul interviurilor reprezentanţii ministeriali au exprimat intenţia de cooperare cu sectorul privat în vederea promovării RSC. Totuși, până în prezent ministerele nu au elaborat careva planuri de acţiuni sau strategii în acest sens, iar intenţiile ce nu sunt susținute de politici și obiective concrete nu pot schimba cursul evenimentelor în domeniul RSC. În cadrul interviurilor am identificat că funcționarii ministerial tind să confunde responsabilitățile sale de bază cu măsuri de promovare a RSC. De exemplu susținerea producătorului local și îmbunătățirea calității producției frecvent invocată de reprezentanții ministerelor în calitate de măsură pro-rsc - este de fapt o funcție ministerială de bază și prin urmare nu poate fi asimilată unei măsuri de promovare RSC. Cu toate că promovarea RSC rămâne o arie puţin explorată, unele elemente RSC sunt implementate chiar la nivel de ministere. Cu alte cuvinte, principii de RSC pot fi identificate la nivel de management instituţional. În viziunea reprezentanţilor intervievaţi, un rol deosebit în contextul RSC le revine condiţiilor de muncă în instituţiile publice. Importanţa acestui aspect este argumentată de necesitatea reţinerii cadrelor calificate în instituţii publice. Realizarea de către oficialii publici a beneficiilor asociate unei componente RSC este pe cât de surprinzătoare, pe atât de bine venită. Deși aplicarea RSC la nivelul/în cadrul instituţiilor publice nu constituie o măsură conștientizată de promovare a principiilor implicite, aceasta totuși le poate oferi agenţilor economici un model ajustabil la realităţile sectorului privat. Reprezentanţii ministeriali sunt de părere că stabilirea unui dialog între sectorul public şi sectorul privat este absolut esenţială în promovarea RSC. Totuși în cadrul studiului nu au fost depistate careva măsuri concrete care susțin aceste afirmații. astfel, nici unul din funcționarii publici intervievați nu a fost informat de organizarea meselor rotunde dedicate subiectului de RSC sau promovarea altor forme de comunicare dintre sectorul privat și cel public în vederea stabilirii obiectivelor RSC. Pagina 22

23 FILANTROPIA CORPORATIVĂ ÎN VIZIUNEA OFICIALILOR PUBLICI Conceptul de filantropie este interpretat corect de către autoritățile publice. Totuși, potrivit interviurilor cu reprezentanții ministeriali organizarea iniţiativelor filantropice ce survin la nivelul sectorului privat nu face parte din funcţiile ministeriale. Afirmația în cauză este susținută și de regulamentele privind organizarea și funcționarea ministerelor. Drept urmare, la acest nivel nu există careva structuri sau persoane responsabile de gestionarea inițiativelor filantropice ce apar la nivel de sector privat. Totuși, statul deține instrumentele de stimulare fiscală a filantropiei. Astfel în prezent contribuabilii rezidenți pot deduce oricare donaţii efectuate în decursul anului fiscal în scopuri filantropice sau de sponsorizare, cuantumul cărora nu depăşeşte 10 la sută din venitul impozabil. RSC ȘI AGENŢIILE GUVERNAMENTALE DE SUPORT A BUSINESSULUI RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATIVĂ AGSB au percepţii polarizate asupra RSC. Astfel, funcţionari intervievaţi au fie o viziune foarte clară asupra RSC, fie nu o au deloc. Divergența opiniilor este parţial explicată de funcţiile şi obiectivele stabilite la nivel guvernamental pentru fiecare AGSB în parte. Acele AGSB care sunt competente în domeniul RSC sunt totodată și promotoare ale principiilor RSC în rândurile agenţilor economici. Una dintre activităţile invocate de AGSB ca fiind orientate spre sporirea gradului de RSC sunt competiţiile organizate cu scopul de a selecta cele mai social responsabile companii. Un exemplu relevant în acest context ar fi concursul IMM Model de Responsabilitate Socială organizat în mai 2010 de către Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM) în parteneriat cu UNDP și o companie privată. Participanţii la concurs au fost premiaţi pentru realizări obţinute în decursul anului 2009 în domeniile protecţiei mediului înconjurător, respectării condiţiilor de munca a angajaţilor, integrării sociale și sprijinului acordat comunităţii. De asemenea, în rândurile acestei categorii de actori sociali survin ocazional iniţiative de training-uri menite să promoveze RSC în rândurile companiilor mici şi mijlocii. Totuşi, din discuţiile cu reprezentanţii AGSB rezultă că aceste iniţiative sunt blocate în fază incipientă de către funcţionarii publici suspuşi. Deciziile de a bloca iniţiative RSC sunt argumentate de irelevanţa acestui subiect în contextul realităţii economice. Pagina 23

24 În fond, neglijarea RSC denotă atitudinea autorităţilor publice faţă de acest subiect. Ca rezultat al ignorării subiectului RSC de către funcţionarii cu putere decizională, agenţiile guvernamentale şi reţelele de business nu plasează promovarea RSC în rândul priorităţilor sale. Astfel, în prezent RSC rămâne un obiectiv obscur ce este preluat ocazional de diferiţi funcţionarii publici. FILANTROPIE Contrar conceptului de RSC, cel de filantropie este interpretat corect de către funcţionarii publici. Totuşi interviurile cu reprezentanţii AGSB demonstrează că filantropia nu constituie o activitate prioritară pentru AGSB chiar dacă ocazional ele organizează campanii de talie mică ce au ca scop susţinerea unor case de copii, mănăstiri, etc. Ca şi în cazul RSC funcţia de susţinere şi promovare a iniţiativelor filantropice nu este repartizată unei persoane sau unui departament concret. Drept rezultat, iniţiativele filantropice ce apar în rândurile companiilor nu sunt susţinute şi direcţionate de AGSB în mod eficient. Pagina 24