GAZETA HÂRTIBACIULUI Cyan Magenta Yellow Black Din SUMAR BUCHET PENTRU MAME ªI BUNICI Vocea conºtiinþei ORTODOXIA Pe VAleA Hârtibaciului PUBLICAÞIE LU

Transcriere

1 Cyan Magenta Yellow Black Din SUMAR BUCHET PENTRU MAME ªI BUNICI Vocea conºtiinþei ORTODOXIA Pe VAleA Hârtibaciului PUBLICAÞIE LUNARà A ASOCIAÞIEI VALEA HÂRTIBACIULUI ÎN colaborare cu Primãria ORAªULUI AGNITA ªi care va vrea sã fie întâi între voi, sã fie tuturor slugã Marcu, NumÃRUL 70, MARTIE APARE LA AGNITA - PREÞ: 1 LEU - pag. 2 - pag. 2 Preotul Ioan Fulea a sfinþit... Fofeldea (II) Monografia satului Fofeldea nu s-a scris! - mic jurnal hârtibãcean - - pag. 3 Ne-a pãrãsit un om vrednic: Florean Dragoman ( ) - pag. 3 Elevi model Tablou de primãvarã Copilãria - pag. 4 - pag. 4 - pag. 4 - pag. 5, 6 CU GÂNDUL LA... SÃRBÃTOAREA ÎNVIERII De la ªcoala G.D. Teutsch - pag. 5 Poezia religioasã româneascã Zorica Laþcu Teodosia (II) - pag. 5-6 LIBERTATE, LEGALITATE, MORALITATE - pag. 6 IOAN ALEXANDRU, ÎNVIERE - pag. 6 FOLCLOR CULES DE MIRCEA DRAGAN NOIªTEÞEANU NICU GANEA Permisul auto, de Dan Puric DOR DE TATà - pag. 7 - pag. 7 - pag. 7 - pag. 7 PREACUCERNICI PÃRINÞI, IUBIÞI CREDINCIOªI, Trãim astãzi într-o lume în care oamenii cautã mai mult bogãþia materialã trecãtoare decât bogãþia spiritualã a credinþei ºi a vieþii veºnice. Sãrãcia materialã tot mai asprã este dublatã de o sãrãcie spiritualã a oamenilor, manifestatã prin slãbirea credinþei, rãcirea dragostei frãþeºti ºi diminuarea faptelor bune. Însã chiar dacã suntem mai sãraci din punct de vedere material, nu ar trebui sã sãrãcim la fel de mult ºi pe plan spiritual, ci sã ne îmbogãþim în bunãtate, sfaturi ºi gânduri bune, o mânã de ajutor oferitã celor mai sãraci decât noi. Acum, în vreme de crizã financiarã ºi economicã, mai pãgubitoare decât sãrãcia este criza de omenie, adicã slaba voinþã de a fi onest ºi drept, harnic ºi generos. În lumina ºi pacea sãrbãtorii Sfintelor Paºti vã fac îndemnul ca prin cuvânt ºi faptã sã aducem bucurie celor sãraci ºi bolnavi, orfani ºi bãtrâni, necãjiþi ºi singuri, aºa încât ºi ei sã simtã cã Învierea Domnului Iisus Hristos revarsã peste oameni bogãþia iubirii lui Dumnezeu cel milostiv. De ziua cea mare a Învierii vã adresez tuturor, preoþi ºi credincioºi, tineri ºi bãtrâni, copii ºi pãrinþi, urãri de sãnãtate ºi mântuire, pace ºi bucurie, împreunã cu tradiþionalul mesaj HRISTOS A ÎNVIAT! Pr. Ioan Jurca (Protopop Agnita) FOFELDEA SATUL ÎN CARE AU TRÃIT ªI TRÃIESC OAMENI Vineri, 6 aprilie, ora 11, la Casa de Culturã UN EVENIMENT DEOSEBIT ÎN ORAªUL NOSTRU, proiectul LIVE POSITIV LIFE Aºteptam cu interes întâlnirea noastrã cu tinerii din Agnita, vineri 6 aprilie de la ora 11, la Casa de Culturã când, pentru prima datã, se reunesc mai multe trupe de muzicã ºi dans din judeþul Sibiu pentru a cânta melodia comunã Viaþa la pozitiv. Vã aºteptãm la un spectacol interactiv de muzicã, dans ºi proiecþii video pe tema Trãim viaþa la pozitiv. Spune DA valorii! Obiectivul declarat al acestui program iniþiat în ºcoli este promovarea adevãratelor valori sociale ºi talente artistice, sportive ºi a altor aptitudini pozitive în rândul elevilor, dar ºi crearea de alternative pozitive pentru petrecerea timpului liber sau promovarea spiritului de cooperare, toleranþã prin participarea în comun la organizarea unor activitãþi stimulativ recreative cum ar fi diferite concursuri de machete, fotografie, desen sau dans. În luna decembrie 2007, 12 locuitori ai satului Fofeldea au elaborat ºi semnat actul constitutiv al Asociaþiei cultural - edilitare August Treboniu Laurian al cãrui scop era desfãºurarea de activitãþi menite sã contribuie la conservarea specificului local ºi dezvoltarea armonioasã a localitãþii Fofeldea. În consiliul director al asociaþiei au fost aleºi Gruncã Ioan preºedinte, Chirtop Ioan secretar ºi Sopoiu Valeriu membru. Înfiinþarea asociaþiei a fost de bun augur. Activitatea acesteia a revitalizat localitatea, a reuºit sã redea valoarea spiritualã lãsatã de înaintaºii lor. Vezi pag 2 CU OCAZIA SFINTELOR PAªTI REDACÞIA GAZETEI HÂRTIBACIULUI LE ADRESEAZà CITITORILOR SÃI URAREA SÃRBÃTORI FERICITE ALÃTURI DE CEI DRAGI HRISTOS A ÎNVIAT!

2 FOFELDEA SATUL ÎN CARE AU TRÃIT ªI TRÃIESC OAMENI 2 Au trecut doar patru ani ºi fofelzenii se pot mândrii cu o serie de reuºite ale asociaþiei lor. Cu ajutorul primarului Ionel Viºa, a noului preot Ioan Dumitru Tãtoiu, al preºedintelui Consiliului Judeþean Martin Botesch ºi al altor persoane, la uºile cãrora n-au pregetat sã batã, acum pot fi mândrii de realizãrile lor. Un drum asfaltat pânã în sat, un drum pietruit pânã la bisericã, reparaþii la acoperiºul bisericii, o cruce nouã pe clopotniþã, o troiþã în locul fostei biserici Greco Catolice, un minimuzeu în fosta bancã Cordiana Fofeldea ºi alte lucrãri mai mãrunte dar care au necesitat multã muncã, consum nervos ºi mai ales cheltuieli financiare. Dar cel mai mult suflet au pus în salvarea ºi punerea în valoare a patrimoniului spiritual al acestei localitãþi,unde s-au nãscut ºi au trãit numeroase personalitãþi din care cel mai de seamã este August Treboniu Laurian. La 200 de ani de la naºterea acestuia, prin grija asociaþiei, în parcul ASTRA s-a ridicat un monument cu bustul tribunului ºi au avut loc o serie de manifestãri menite sã readucã în memoria contemporanilor personalitatea marelui cãrturar. Recent asociaþia August Treboniu Laurian a mai adãugat o reuºitã la activitatea de pânã acum. Cu ocazia sãrbãtorii Bunavestire, în biserica monument Sf Vasile cel Mare pictatã de zugravii din familia Grecu, a fost lansatã monografia satului Fofeldea. Au fost prezenþi la acest important eveniment Martin Bottesch preºedintele Consiliului Judeþean Sibiu, Ionel Viºa primarul comunei Nocrich, alte personalitãþi din instituþiile culturale ale judeþului Sibiu. Toþi cei care au vorbit despre acest eveniment au apreciat activitatea asociaþiei ºi i-au felicitat pe cei care au trudit la elaborarea acestui valoros document ce prezintã istoria unei localitãþi, starea ei actualã ºi perspectivele ce stau în faþa urmaºilor. Acestei monografii i se pot aduce multe elogii, eu citez doar câteva reflecþii ale lui Marius Halmaghii, unul din coautorii amplei lucrãri; O lucrare despre o localitate sau o comunitate nu este altceva decât un mic popas. Un popas de reflecþie: ce a fost, ce este ºi dacã se poate, ce va fi.... În peste 600 de pagini am strâns documente ce sperãm, astfel, sã nu se piardã în negura vremurilor. A fost singura modalitate prin care am încercat sã protejãm munca generaþiilor de înaintaºi care, de peste ºapte decenii, îºi doresc sã aparã o lucrare despre satul lor drag, Fofeldea. Pentru cã fiecare document din cele citate sau comentate în cele douã volume sunt rãspândite în diverse biblioteci, arhive, sau instituþii, în sat pãstrându-se doar o micã arhivã, prea puþin cercetatã.... Pentru toate aceste motivaþii susþinem cã lucrarea prezentã nu poate fi o monografie; existã multe documente necercetate, existã multe fapte nepomenite, existã mulþi oameni care, poate nu am ºtiut sã-i motivãm sã ne sprijine în aceastã muncã ; deºi, s-au fãcut mai multe apeluri în a ni se furniza documente, fotografii ºi tot ce se considerã util a fi consemnat într-o lucrare monograficã, trebuie sã recunoaºtem cã cel mai mare animator a fost domnul Ioan Gruncã, veºnic tânãr ºi neobosit în a culege informaþii utile elaborãrii lucrãrii. Mi-ar plãcea ca la vârsta domniei sale sã am puterea ºi optimismul de care dã dovadã domnul Ioan Gruncã. Mã alãtur pãrerii domnului Marius Halmaghi, în ceea ce-l priveºte pe domnul Gruncã, omul care ºi-a gãsit un frumos mod de a trãi, acela de a face ceva pentru oamenii care au fost ºi mai sunt fofelzeni. Activitatea domnului Gruncã ºi a asociaþiei August Treboniu Laurian nu s-a încheiat. Mai vor sã restaureze clãdirea fostei bãnci Cordiana Fofeldea, a vilei Cordescu ºi sã punã în valoare minunatul patrimoniu al parohiei din Fofeldea. ªi dupã ce vor fi realizat aceste lucruri vor descoperii cã mai au ºi alte lucruri de fãcut. Aceºti oameni fac parte din categoria celor care sfinþesc locul care vor sã lase ceva în urma lor ºi pentru aceasta meritã toate felicitãrile. I. Bârsan BUCHET PENTRU MAME ªI BUNICI Agnita, un oraº de obicei liniºtit, în 8 Martie a devenit extrem de animat. Copii ºi adolescenþi, bãrbaþi tineri ºi vârstnici au colindat magazinele, în special florãriile ºi apoi foarte multe femei, doamne ºi domniºoare au fost vãzute cu braþele încãrcate de frumuseþe. Indiferent în ce calitate; mãmici, soþii, profesoare, colege, iubite sau bunice toate s-au bucurat în aceastã zi de un plus de atenþie. A fost ziua lor. Unele au fost sãrbãtorite acasã, în familie, altele au fost invitate ori s-au autoinvitat la restaurant, dar cel mai frumos cadou l-au primit cele care au participat la spectacolul, dedicat lor la Casa de Culturã Ilarion Cociºiu. Acestea au primit un buchet de cântece, de dansuri populare ºi de poezie dãruit din suflet de copiii ºi nepoþii lor. Au dansat elevii de la ªcoala G.D.Teutsch, din ansamblul de la Clubul elevilor ºi ansamblul Hârtibaciul. Au recitat elevii Alexandra Urdea, Adina Rãduþ ºi Alexandru Bunea. Cu muzicã uºoarã le-au delectat Andreea Andrei, Laura Pascu, Elisa Stoica ºi surorile Anamaria ºi Petronela Sandu. Au mai fost aplaudaþi soliºtii de muzicã popularã Diana Nistor, Constantin Vasilescu, Andreea Stimeriu, Raul Bercheº, Roxana Popa, ªtefan Luca, Maria Gherghel, Teodora Sas ºi grupul de canto al Casei de Culturã. Încântarea spectatoarelor s-a vãzut în strãlucirea privirilor, amplificatã uneori de un strop de lacrimã rãsãrit în colþul ochilor ce-i sorbeau de drag pe micii artiºti. De reuºita acestui minunat spectacol sau ocupat profesorii Nicolae Botoroagã, Doina Pãrãu, Florin Pãrãu, Virgil Bãra ºi coregraful Casei de Culturã, Ioan Sârbu. I. Bârsan Vocea conºtiinþei Ce sã fac? Sã mã duc la spital sã consolez un bun prieten, sau sã ajut bunicii mei bãtrâni? Ce sã facã elevul: sã se pregãteascã pentru bacalaureat, sau sã participe la un concurs sportiv în cadrul ºcolii? Sã iau direcþia spre apus pentru cãutarea unui nou mod de supravieþuire materialã, sau sã rãmân acasã asigurându-le copiilor viitorul? Cine decide, cãrui cerºetor din colþurile strãzii sã-i fiu milostiv, ºi cu cât? Întrebãrile vieþii noastre sunt determinate de diferite legi scrise sau convenþionale, care înseamnã o mulþime de reguli. O astfel de lege este constituþia þãrii, dar apar ºi nenumãrate cãrþi de coduri etice. O astfel de carte este ºi Sfânta Scripturã, care îndrumã viaþa de toate zilele a unui creºtin. Dar în viaþa unui om apar multe întrebãri, la care nu gãseºte rãspuns în cãrþi. De aceea Dumnezeu l-a creat pe om în aºa fel cã, în fiecare individ existã un arbitru interior, o voce, care dirijeazã gândirea ºi fapta omului. Aceastã voce interioarã o numim conºtiinþã. Vocea conºtiinþei spune un da sau un nu la faptele omului. În afarã de om, nici o creaturã nu dispune de acest arbitru interior, de vocea conºtiinþei, cu ajutorul cãreia numai omul este capabil la decizii hotãrâtoare. Vocea conºtiinþei rãsunã în interiorul existenþei noastre, este una lãuntricã, ºi totuºi este strãinã, pentru cã aceasta voce este a lui Dumnezeu. Conºtiinþa nu vorbeºte, este o voce fãrã cuvinte, dar omul care o aude, ºtie cum trebuie sã gândeascã, ce trebuie sã facã. Este un ceas deºteptãtor, care semnalizeazã, ca omul sã se deºtepte ºi sã ºtie ce are de fãcut. De la primul lui pãcat, omul nu este desãvârºit, deci nici conºtiinþa sa nu este neprihãnitã. Receptarea acestei voci poate fi greºitã, pentru cã mesajul ei este influenþat de anturajul social, de experienþa personalã, de o eticã secularizatã, îndepãrtatã de Dumnezeu. Dacã omul se împotriveºte conºtiinþei, atunci vorbim de o conºtiinþã coruptã, caz în care omul este acuzat, dar nu gãseºte soluþia. ªi conºtiinþa curatã acuzã, dar aceasta îndeamnã omul sã se îndrepte. Dacã omul acceptã pãcatele sale, dacã le transcrie în fapte bune ºi corecte, îºi adoarme conºtiinþa. Aceastã conºtiinþã seamãnã de o gumã de ºters triunghiularã, care dupã fiecare fapt greºit se învârte în suflet. Guma începe sã se uzeze, omul observã din ce în ce mai rar învârtirea ei, ºi nu mai reacþioneazã la vocea de avertisment a ei. Conºtiinþa adormitã dupã un timp ne comunicã cã totul este în ordine, nu ai pãcãtuit, de aceea este uºor confundatã cu conºtiinþa curatã. Se întâmplã cã vocea ei rãsunã chiar ºi atunci, când omul nu a pãcãtuit. Aceasta este contrariul conºtiinþei adormite, ºi o putem numi autoacuzare. Referitor la timpul trezirii conºtiinþei, deosebim o conºtiinþã prealabilã, care ne atenþioneazã înaintea sãvârºirii faptului, ºi care spune: fã astfel, respectiv ai grijã sã nu faci astfel. Mai des ne confruntãm cu o conºtiinþã ulterioarã, care rãsunã dupã faptele sãvârºite ºi spune: de ce ai fãcut astfel, n-ar fi trebuit. Dacã conºtiinþa este treazã, atunci acuzã, omul are remuºcãri de conºtiinþã. Fiecare om are o oarecare conºtiinþã, dar cea a creºtinului se deosebeºte de ceilalþi oameni în aceea cã, stã în faþa lui Dumnezeu, iar Biblia descrie criteriile acestei voci interioare. Învãþãtura Bibliei defineºte rãsunarea acestei voci interioare. Creºtinul controleazã permanent aceasta voce, ºi pune sub judecata Cuvântului lui Dumnezeu. Caz dupã caz pune întrebarea: ce spune Scriptura? Creºtinul controleazã conºtiinþa ºi cu rugãciunea, ca Dumnezeu sã-i arate, care este drumul cel bun, cum poate sã meargã pe calea cea corectã. În rugãciune pune întrebarea: dacã astãzi Isus ar fi între noi, aºa ar face, cum am decis eu în trecut sau decid pentru viitor, cum poate sã pãºeascã fidel pe drumul Lui? Caracteristica principalã a conºtiinþei aflatã în faþa lui Dumnezeu este libertatea ei, acceptã darurile Lui, pe care le foloseºte ca om liber. Liber faþã de împrejurarea istoricã, de influenþe exterioare, de presiunea puterii, chiar ºi de propriile sale planuri, ºi depinde numai ºi numai de Dumnezeu. Omul cu o conºtiinþã liberã se strãduieºte ca tot ce spune ºi face sã facã pentru mãrirea ºi slava Lui. Conºtiinþa omului confruntatã cu voinþa lui Dumnezeu ºtie cã, nu ajunge sã îndrepte pãcatele sãvârºite aceasta este posibilã numai parþial, ci trebuie sã cearã iertare de la Dumnezeu ºi de la oameni împotriva cãrora a pãcãtuit. Încearcã sã rosteascã cuvintele fiului risipitor: Tatã, am greºit la cer ºi înaintea ta (Luca 15,18). Iertarea lui Dumnezeu, sângele lui Hristos vãrsat pe cruce elibereazã conºtiinþa, va curãþa cugetul nostru de faptele cele moarte (Evrei 9,14), pentru o slujire izvorâtã din dragoste (1Timotei 1,5). Legea exterioarã a lui Dumnezeu (Cuvântul Lui, Biblia) ºi cea interioarã (conºtiinþa) se poate reduce (sau extinde) la o singurã poruncã: Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu ºi cu tot cugetul tãu... sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi (Matei 22, 37 39). Dumnezeul sã ne ajute ca aceastã poruncã sã determine toate deciziile noastre de conºtiinþã. Kozma Endre, preot reformat

3 3 Preotul Ioan Fulea a sfinþit... Fofeldea (II) Monografia satului Fofeldea nu s-a scris! Lucrãrile monografice ale localitãþilor pot sã constituie repere în istoria comunitãþii tot aºa cum pot reprezenta lecturi de-o searã. La începutul mileniului cutreierând acest podiº, plin de biserici fortificate, m-am întrebat ce sate sunt locuite de români? Prima impresie a fost cã toate erau locuite de þigani. Aºa am ajuns sã descopãr Fofeldea, Sãsãuºul ºi Þichindealul iar mai târziu ºi Retiºul, localitãþi unde comunitãþi, 100% româneºti, ºi-au gestionat singure destinul, în ultimele patru secole. Puþini ºtiu cã din Þichindeal ºi Colun au fost conduse destinele comunitãþilor grecocatolici din Podiºul Hârtibaciului, perioadã în care aceste localitãþi au cunoscut momente reale, de glorie ºi notorietate. Cele mai frumoase mãrturii despre românii de pe Valea Hârtibaciului: - bisericile pictate de fraþii Grecu - Primele biserici de zid ale ortodocºilor au apãrut la finele secolului al XVIII-lea (în Sãsãuº) ºi ºi Þichindeal (1791) ºi începutul sec. XIX-lea, în Fofeldea (1804). Dacã despre ultimele douã se ºtie cã au fost construite de meºteri saºi, fiind construcþii noi ale comunitãþilor, pãstrându-se ºi documente ce atestã lucrãrile, despre biserica din Sãsãuº se vehiculeazã doar presupuneri, cel mai probabil, biserica actualã fiind vechea bisericã a saºilor preluatã, din secolul XVI-lea, dupã dispariþia acestora din Sãsãuº. Povestea, de legendã, a bisericii din Sãsãuº nu a fost încã depãnatã, fiind singura bisericã ortodoxã ce pãstreazã amprenta stilului gotic din tot podiºul. În 2006, plin de optimism, avansam proiectul Circuitul turistic al bisericilor pictate de fraþii Grecu din Sãsãuº patrimoniu în pericol, un proiect etapizat pe mai mulþi ani. Primul obiectiv al proiectului viza conºtientizarea comunitãþilor locale cu privire la valoarea ºi importanþa acestor biserici, singurele urme vizibile ale trecerii românilor pe Valea Hârtibaciului. Proiectul încerca, astfel, sã îmbunãtãþeascã o primã strategie a þinutului dintre Olt ºi Târnave, lucrare ce nu identifica în þinut localitãþile româneºti ºi patrimoniul lor. Despre preoþii locurilor Optimismul iniþial a fost rapid temperat de primele contacte cu preoþii locurilor. Cu preoþii navetiºti ai Þichindealului ºi Fofelzii n- am reuºit sã stãm de vorbã, decât la manifestãri. Dacã sãtenii din Þichindeal erau toleranþi cu privire la activitatea preotului, la Fofeldea am recunoscut o nemulþumire explozivã. Banul ochiul dracului pusese stãpânire ºi ghida întreaga activitate. Cãci iubirea de bani este rãdãcina tuturor relelor: ºi unii, cari au umblat dupã ea, au rãtãcit de la credinþã, ºi s-au strãpuns singuri cu o mulþime de chinuri! (în Timotei 6:10). Personal, ducând niºte pliante sã le distribuim gratuit, pliante editate de Direcþia judeþeanã de Culturã, preoteasa ne-a rugat sã i le dãm ei, pentru a fi vândute. Fiind ilegalã vânzarea, firesc cã am refuzat ºi le-am distribuit pe toate în cimitirul satului, toþi fofelzenii veniþi la sãrbãtoare bucurându-se astfel de una dintre puþinele lucrãri apãrute despre satul lor. Pliantul fusese executat din bani publici, la iniþiativa directorului dr. Vasile Criºan, fãrã ca preotul sau parohia sã fie implicatã în vreun fel. Programul sub egida cãruia s-a desfãºurat întreaga acþiune se numea Patrimoniul cultural sibian în slujba comunitãþii, program prin care 16 localitãþi au beneficiat de un material de prezentare a patrimoniului local. În acea perioadã, pentru editarea pliantului am - mic jurnal hârtibãcean - vizitat frecvent Fofeldea, necunoscând vreo persoanã care sã vorbeascã preotul de bine. Chiar femeile din sat cunoscute pentru credinþa lor, se abþineau sã discute subiectul, pãstrând nemulþumirile bine ascunse în sufletul lor generos ºi lipsit de fãþãrnicie. Discuþiile ºi nemulþumirile au devenit publice în momentul vizitãrii casei parohiale ºi colecþiei fondate de preotul Ioan Fulea. Colecþia ocupa o camerã ºi impresiona prin bogãþia ei, toatã camera fiind ca o comoarã ce te îmbia sã o mângâi încet cu privirea. Bucuria vederii acestei comori era imensã. Fiecare fofelzean dãduse din suflet unul sau mai multe obiecte. La prezentarea colecþiei prof. univ. dr. Corneliu Bucur, directorul Complexului Naþional Muzeal ASTRA i-a solicitat pãrintelui protopop Ioan Jurcã sã inventarieze patrimoniul existent, existând grave suspiciuni cã inventarul parohiei era serios vãduvit prin lipsa unor icoane. Atunci, l-am cunoscut pe preotul Man Gavril, preotul ce, cu vocea sa minunatã, cânta frumoasele pricesne locale ce încântau auditoriul. Participarea, în 2007, la festivalul de colinde, organizat la sala Thalia din Sibiu, mi-a semnalat, odatã în plus, frumuseþea portului sãsãujean. În schimb colecþia etnograficã localã din casa parohialã, afectatã de un incendiu ºi cãrþile vechi aruncate în pod, îmi dãdeau sentimentul frustrãrii. Pentru asta s-au zbãtut sãsãujenii? O avere mobilã, ce trebuia sã povesteascã peste veacuri despre viaþa lor, era aruncatã de-a valma. La ce folos toatã munca de colectare a valorilor satului? Ce suflet poate avea un preot care sã nu înþeleagã valoarea acestor bunuri? Plecarea preotului Man Gavril din Sãsãuº, la Poplaca, m-a surprins în momentul când trebuiau semnate actele pentru primele fonduri cu destinaþia reabilitãrii bisericii. Acoperiºul era strãpuns ºi ploile puteau face un dezastru în altar. Despre oameni vrednici În acest context, i-am cunoscut pe cei trei IOANI Gruncã, Chirtop ºi Bibu, fofelzeni care îºi redescopereau rãdãcinile ºi erau nemulþumiþi de evoluþia satului natal. În Þichindeal, Florean Dragoman a fost omul care mi-a ghidat paºii ºi cu sprijinul cãruia am reuºit sã-i redãm satului strãlucirea de odinioarã. Þichindealul a trãit, pentru o zi, bucuria regãsirii familiilor, manifestarea organizatã în 2008 fiind comparatã cu o adevãratã sãrbãtoare a fiilor satului. Aºa l-am cunoscut pe primarul Ionel Viºa, un om care fãrã multe vorbe ºi poveºti, cu fonduri minime, a reuºit sã refacã cele douã cãmine culturale (în Fofeldea ºi Þichindeal). A apelat la oamenii din sate iar aceºtia au înþeles sã participe la reabilitarea cãminelor ºi reintegrarea lor în viaþa cotidianã. Ambele cãmine erau abandonate, fiind locuri unde caii, porumbeii ºi vrãbiile îºi fãcuserã casã. Reabilitarea cãminelor culturale din cele trei sate s-a încheiat în Sãsãuº, unde primarul Chirion Stãnuleþ a salvat cãminul cultural, înþelegând cã fãrã un spaþiu decent nu se poate organiza o adevãratã sãrbãtoare a fiilor satului. Regretabil este cã nici un cãmin nu are bucãtãrie, mâncarea fiind preparatã în casele gospodinelor. Ultimul preot În vacanþa parohiei din Sãsãuº am cunoscut un preot care m-a încântat prin câteva vorbe. La rugãmintea mea de a prelua parohia (mai mare ºi mai bogatã a Sãsãuºului), rãspunsul lui a fost simplu: Dacã eu plec, cine mai vine aici? ªi atunci am realizat cã, oare, care preot s-ar duce într-o parohie cu douã biserici, un cimitir ºi câþiva vieþuitori, ce-i poþi numãra pe degetele de la o mânã? Exemplul preotului Vasile Davidoiu din Poieniþa (fost Gãinari, preot originar din Þichindeal) l-am dat în cele câteva cursuri despre patrimoniu ºi fondurile europene, organizate de Mitropolia Ardealului, cu preoþii din parohiile rurale. La aceste seminarii, recunosc, nu am întâlnit preoþii din bisericile pictate de fraþii Grecu. Despre comunitãþi ºi asociaþii Atunci am înþeles rolul ºi importanþa comunitãþii. Pentru cã primul semn în renaºterea comunitãþii a fost închegarea unui nucleu de oameni, întreprinzãtori, care sã preia iniþiativa în sat. Odatã nucleul format, pasul al doilea a fost înfiinþarea celor douã asociaþii: Asociaþia Cultural Edilitarã A.T. Laurian (în Fofeldea, preºedinte Ioan Gruncã) ºi Asociaþia Obºtea Satului în Sãsãuº (preºedinte Gheorghe Donu). Înfiinþarea celor douã asociaþii a reprezentat ultima reacþie a comunitãþii la decadenþa ºi abandonul spaþiului rural. Un spaþiu în care instituþiile statului au dispãrut treptat, iar biserica, prin reprezentanþii ei locali nu mai reprezintã un factor dinamizator. Trebuie sã recunoaºtem cã, dacã în satele reºedinþã de comunã se concentreazã toate activitãþile socialculturale, în sate timpul a stat pe loc. Ne-a pãrãsit un om vrednic: Florean Dragoman Dragoman Florean s-a nãscut în satul Tichindeal, în 21 aprilie 1941, unde a ºi urmat primele patru clase. Urmãtoarele clase le-a fãcut la Roºia, pentru ca ulterior sã se înscrie în câmpul muncii, la colectivul din satul natal. Ca ºofer profesionist a activat la PECO Sibiu, pãrãsind domeniul dupã revoluþie, când a înþeles sã-ºi deschidã o firmã (un chioºc alimentar ºi mai târziu un depozit en-gros de produse alimentare-la domiciliul din Sibiu). S-a cãsãtorit, în 1967, cu Victoria (pe numele de fatã Muntean, din Poiana Sibiului) cu care a avut doi bãieþi: Florin (nãscut în 1969) ºi pe Adrian (n.1973) În 1997, ieºind la pensie, s-a reorientat spre agriculturã, pentru ca din 1999 sã se mute efectiv acasã, în Þichindeal. Fiind un pasionat de agriculturã a cultivat porumb (chiar pe suprafeþe mari, arendate în sat), a crescut vaci, porci, iepuri ºi gãini dar a fãcut ºi apiculturã, iar în ultimii ani a cultivat în solarii: roºii, castraveþi ºi alte legume. În primãvara 2011 ºi-a descoperit boala care l-a mãcinat rapid, ºi în pofida unei operaþii la Cluj (în iunie, operaþie de cancer la stomac), starea sãnãtãþii s-a agravat pentru ca în 28 decembrie sã ne pãrãseascã, la spitalul din Sibiu. Familia îl caracterizeazã ca un om care a avut o fire veselã, ce glumea cu cei din jur ºi tot timpul încerca sã-ºi bine dispunã anturajul, chiar ºi în ultimele clipe ale vieþii. A fost un om, care a muncit toatã viaþa, un suflet bun care încerca sa ajute pe toatã lumea ºi prin felul lui de a fi, a fost foarte iubit de familie, rude, prieteni, consãteni ºi sibienii care l-au cunoscut. Toatã viaþa ºi-a iubit ºi sprijinit familia, fiind un soþ ºi tatã exemplu. L-am cunoscut pe Florean Dragoman, în Pentru mine vestea dispariþiei m-a ºocat; îl ºtiam un om harnic, plin de viaþã, cu o gospodãrie frumoasã poate cea mai frumoasã care am vãzut-o pe toatã valea Hârtibaciului. Alãturi de Florean Dragoman am cunoscut Þichindealul, am cunoscut familii din acest frumos sat ºi împreunã cu dânsul am reuºit sã organizãm probabil, cea mai reuºitã manifestare din cadrul Circuitulul turistic al bisericilor pictate de fraþii Grecu (în 2008). Împreunã cu primarul Ionel Viºa, Florean Dragoman a mobilizat comunitatea ºi s-a reuºit reabilitarea cãminului cultural din sat obþinându-se astfel una din cele mai mari realizãri din perioada postdecembristã. Împreunã am proiectat o asociaþie de ( ) Existã sate unde nu se mai întâmplã nimic. Existã sate unde preotul intrã doar sã îngroape pe cineva, iar supravieþuitorii sentreabã care va stinge ultimul lumina. ªi acolo, speranþa moare ultima. ªi mai trebuie sã recunoaºtem cã în tot podiºul Hârtibaciului, singurele sate unde comunitãþile rurale îºi doresc o implicare activã în destinul localitãþii, inclusiv prin atragere de fonduri europene, sunt Fofeldea ºi Sãsãuºul. Decesul lui Florian Dragoman a curmat brusc efortul înfiinþãrii, ºi în Þichindeal, a unei asociaþii similare. În Fofeldea exemplul preotului Ioan Fulea încã mai stãruie în memoria colectivã. Oamenii tresar când le pomeneºti de marele preot al satului, Ioan Fulea. Tresar ºi se lumineazã, rememorând frumoase întâmplãri ºi pilde de pe vremea lui. Pentru toate acestea putem spune cã monografiile satelor noastre nu s-au scris. ªi sunt multe sate unde istoria locurilor nu se va mai scrie niciodatã. (continuare în numãrul urmãtor) Marius Halmaghi dezvoltare culturalã localã, asociaþie care, din pãcate, a rãmas la stadiul de proiect. Sunt mândru cã l-am cunoscut pe Florean Dragoman pentru cã în acest om am descoperit un suflet mare, un om ce merita sprijinit, cunoscut ºi recunoscut. Fiindcã, în termeni moderni, el reprezenta pentru Þichindeal, un om resursã, un adevãrat TEZAUR UMAN VIU, ce cunoºtea fiecare pãrticicã din istoria satului ºi a comunitãþii. Un om pe care-þi doreºti sã-l ai alãturi în orice proiect comunitar. Aceºti oameni sunt rari, putând sã-i numeri pe degete pe Valea Hârtibaciului: Ioan Gruncã la Fofeldea, Ilarion Bârsan la Agnita, Gheorghe Donu la Sãsãuº. Oameni dezinteresaþi care pun mai presus interesul colectivitãþii ºi oricând pun umãrul sã-ºi ridice comunitatea din care fac parte. Aceºti oameni, sunt convins, trebuie descoperiþi în fiecare localitate din þara româneascã. Pentru cã ei sunt oameni modeºti, lipsiþi de dorinþe de preamãrire ºi departe de luptele pentru putere. Aceºti oameni nu au terminat teologia ºi nici alte ºcoli universitare, dar au ºcoala vieþii, o ºcoalã care le-a permis sã se realizeze în viaþã, sã lase ceva în urma lor dar ºi sã devinã pentru comunitatea din care au fãcut parte adevãraþi stâlpi ai satului, vrednice modele pentru urmaºi. A plecat prea devreme dintre noi ºi, personal, regret cã nu am reuºit sã mi-l apropii mai mult. Este vina mea. Odihneascã-se în pace. Marius Halmaghi PS: mulþumiri familiei îndoliate pentru sprijin!

4 4 PAGINA ELEVILOR ªI PROFESORILOR Tablou de primãvarã Deschid cu greutate ochii, de parcã picãturi de plumb îmi apasã pleoapele. Mi-e încã somn, dar cãldura ºi gingãºia atingerii razelor de soare, care invadeazã camera, mã îndeamnã la trezire. Mã simt bine. Parcã este un nou început. Un gând îmi ºopteºte prietenos cã iarna a plecat departe ºi cã acum timpul aparþine primãverii. Acest lucru îmi provoacã înviorarea ºi dornic de o zi luminoasã, plinã de farmec ºi liniºte, încerc sã o gust cu plãcere. Afarã...! Resturi de zãpadã zac amorþite ºi încãpãþânate, ºi refuzã sã se topeascã sub puterea razelor solare. Le ignor ºi încerc sã savurez ziua liniºtitã, care se anunþã de la primele ore ale dimineþii. Primãvara luptã cu Iarna, folosind o putere inimaginabilã. Primãvara a câºtigat, astfel cã natura a reînviat: au înflorit pomii, florile, gâzele s-au trezit la viaþã, ninsoarea s-a transformat în ploaie ºi frigul s-a transformat în cãldurã. Ploaia ºi Cãldura au devenit douã personaje aliate Primãverii, ajutoare magnifice. Acestea formeazã împreunã invincibilul, o putere de temut pentru Iarna Copilãria Era primãvarã. Îmi amintesc cum, într-o dimineaþã, niºte bãtãi în geam m-au trezit din somn. M-am dus la geam ºi am vãzut-o pe fiinþa cu chip de zânã care mã chema la ea. M-am îmbrãcat repede ºi am ieºit afarã. Un chip fermecãtor m-a întâmpinat. M-a uimit cât era de frumoasã! Avea un pãr lung de culoarea spicelor de grâu, ochii sclipeau ca douã smaralde, iar buzele se asemãnau cu douã petale roºii de trandafir. Purta o rochie albã, lungã, împodobitã cu mii de perle. Ea... m-a luat de mânã ºi m-a atras în jocul ei. Am fugit în grãdinã, iar când am deschis poarta grãdinii un miros proaspãt ºi parfumat m-a întâmpinat: natura îmbrãcase haina primãverii. Pomii erau îmbrãcaþi în rochiþe de dantelã albã, roz, iar la picioarele lor parcã s-a întins un covor moale de iarbã verde. Din loc în loc pãpãdiile îºi scoteau capul curioase de ce se întâmpla în nemiloasã. ªi-a mai trecut o zi, a mai trecut alta... Mã îmbatã farmecul pe care îl presimt în reînvierea naturii. Sorb cu nesaþ aerul proaspãt, mã pierd în contemplarea cerului albastru care ºi-a izgonit norii plumburii, îmi încordez auzul ca sã fiu stãpânul tuturor acestor schimbãri. ªi... parcã aud pocnetul mugurilor. Fire rãzleþe de iarbã cautã înfrigurate îmbrãþiºarea pãmântului. Se privesc invidioase ºi se întrec sã ofere adãpost ghioceilor, toporaºilor, pãpãdiilor... Un miros plãcut mã îmbie puternic. Al cui miros sã fie oare? E mirosul puternic al florilor de mãr, al zambilelor ºi al narciselor, flori din grãdina mea. Zambilele sunt flori de culoare violet, albã ºi roz, flori care mã încântã de fiecare datã când le vãd. Narcisele sunt flori colorate în alb ºi galben ºi flori care aduc bucurie în sufletul oricãrui om cu suflet sensibil. Mirosul lor îmi transmite o stare de veselie. Mai e ºi laleaua care e coloratã în roºu, galben ºi portocaliu. Este o floare ca un trofeu de aur, trofeu primit la o galã spectaculoasã unde se aflã numai celebritãþi, celebritãþi precum zambilele ºi narcisele. Florile copacilor sunt puternic mirositoare, zugrãvite în diverse culori, culori de vis. Frumuseþea copacilor ºi a florilor îmi aduce bucurie în suflet. Un bâzâit sfâºie aerul ºi mã face sã tresar. Primejdie?! Rãsuflu calm... este doar un bondar care-ºi cautã prietenii. Cu atenþie încerc sã observ schimbãrile din jur. Urmãresc miºcarea bondarului. Mai sus roiesc mii de musculiþe ºi câteva albine îngrijesc o ramurã plinã de muguri. În apropiere se sfãdesc câteva vrãbii pentru hranã. O ciocãnitoare indiferentã bate ritmul unui nou cântec pe scoarþa unui copac: pac-pac, tac-tac... A venit primãvara! Vasiu Alexandru, clasa aviii-a A jurul lor. Un gândãcel mustãcios urca ºi cobora sprinten, într-un joc haotic, pe un fir de iarbã. Câþiva fluturi cu rochiþe viu colorate s-au prins într-o veselã horã pe deasupra florilor. Zâna m- a luat de mânã ºi am început sã alergãm prin iarba deasã. În timp ce alergam printre copaci, niºte prieteni m-au chemat la joacã. Cu creta am desenat un ºotron ºi am început sã sãrim în pãtrãþelele desenate. Zâna a vegheat jocul nostru. O fetiþã a venit cu o minge ºi ne-a rugat sã ne jucãm împreunã. S-a încins un joc pe cinste. Zâna a început a se juca cu noi, învâþându-ne multe alte jocuri. Jocul ne-a furat, iar noi nu observarãm cã seara se apropiase pe furiº. Treptat, copiii s-au dus fiecare spre casele lor. Zâna ºi-a luat ºi ea rãmas bun, iar eu i-am mulþumit pentru aceastã zi minunatã. Dupã câþiva ani mi-am amintit de acea zi minunatã ºi mi-am dat seama cine era cu adevãrat acea zânã: era COPILÃRIA! ªireanu ªtefana-Andreea Elevi model Vrei sã ºtii numele unui dinozaur?... De ce plouã sau ninge?... Ce sunt furnicile sau cauþi informaþii despre minunata lume a plantelor?... Vino atunci la Colegiul Tehnic,,August Treboniu Laurian din Agnita, iar în clasa a II-a îl vei gãsi pe elevul BACIU TUDOR, gata sã îþi ofere toate informaþiile de care ai nevoie ºi sã te introducã în fascinanta lume a cunoaºterii. Tudor, deºi are numai 9 ani, e un bãieþel vesel, inteligent, cu un dezvoltat simþ al detaliului ºi al perfecþiunii. Îi place frumosul în toate formele lui, demonstrând un talent Se numeºte Vasiu Alexandru ºi este elev în clasa a VIII-a A la ªcoala G. D. Teutsch din Agnita. A fost, este ºi cred cã va fi un model nu numai la învãþãturã, ci ºi prin comportament. Începând din clasele primare, Alexandru s-a dovedit a fi un copil respectuos, inteligent, conºtiincios, dar mai ales interesat ºi înclinat spre tot ceea ce înseamnã învãþãturã, spre tot ceea ce-i oferea ºansa de a deveni cel mai bun, mereu interesat sã participe la cât mai multe concursuri (dorindu-ºi sã ajungã dupã terminarea ciclului gimnazial într-o clasã foarte bunã). S-a remarcat, aºadar, din primele clase, obþinând la finalul fiecãrui an ºcolar calificativul Foarte bine, iar începând cu clasele gimnaziale încheind fiecare an (cu o singurã excepþie - clasa a V-a, media 9,96) cu media 10(zece). Vãzut drept un retras de unii, un ciudat de alþii, Alexandru nu este altceva deosebit spre picturã. Participã cu plãcere la toate activitãþiile ºcolare ºi extraºcolare obþinând punctaje ºi calificative foarte bune la toate concursurile. Astfel, la concursul EUROªCOLARUL, a obþinut 100 de puncte, COMUNICARE ªI ORTOGRAFIE s-a calificat la faza judeþeanã, iar la concursul FII INTELIGENT LA MATEMATICÃ, faza preliminarã a obþinut 80 puncte. Înarmeazã-te cu rãbdare ºi timp ca sã-l poþi asculta! Nu ezita sã îl cauþi ºi vei descoperi un bãiat minunat ºi... de ce nu, un nou prieten. Înv. Angelica Banu decât un elev ºi un copil cãruia îi place sã stea la calculator, la televizor, cãruia îi place ºahul, noutatea ºi alte lucruri obiºnuite. Ce a reuºit însã deosebit Alexandru este ceea ce Leonardo Da Vinci spunea: Aºa sã trãieºti sã nu te observe nimeni, dar când pleci sã þi se simtã lipsa. Oricine ºi-ar dori un astfel de copil. Pãrinþilor lui Alexandru (care, dupã cum mãrturisea chiar el, ºi anume cã ambii pãrinþi ºi-au pus amprenta pentru ceea ce a devenit) nu pot sã le spun decât atât: Felicitãri, pentru cã aþi reuºit în aceastã lume haoticã ºi lipsitã, din ce în ce mai mult, de tot ceea ce înseamnã valoare, sã creºteþi un astfel de copil! Pe Alexandru îl îndemn sã rãmânã elevul ºi copilul model pe care l-am cunoscut ºi îi doresc sã devinã o împlinire pentru familia lui ºi mai ales pentru el. Mult succes! Prof. Cridon Manuela Cyan Magenta Yellow Black Diplome pentru micii artiºti care au realizat în 24 Ianuarie sceneta Unirii, la Muzeul de Istorie din Agnita

5 ORTODOXIA Pe VAleA HâRTIbAcIuluI Cyan Magenta Yellow Black Foaie editatã de Protopopiatul Ortodox Agnita Anul V, nr. 46, MARTIE Lumina lui Hristos lumineazã tuturor! (Liturghia Darurilor ) Apare cu binecuvântarea IPS Pãrinte Mitropolit dr. Laurenþiu Streza CU GÂNDUL LA... SÃRBÃTOAREA ÎNVIERII De la ªcoala G.D. Teutsch Denisa Burnete, clasa a VII-a A Aºa cum de Sãrbãtori ne curãþãm casa ºi ne îmbrãcãm cu haine curate, tot aºa trebuie sã ne curãþãm trupul ºi sufletul ºi sã ne îmbrãcãm cu haina credinþei, a iubirii ºi a recunoºtinþei faþã de Dumnezeu. Postul reprezintã pregãtirea pentru Sfânta Tainã a Împãrtãºaniei iar Ziua Învierii e Ziua bucuriei sfinte în care oamenii devin mai buni ºi primesc Lumina Sfântã a lui Hristos. Darius Sas, clasa a VI-a A Pentru mine, aceastã Sãrbãtoare e sfântã ºi-mi place sã merg la Bisericã, deoarece în Ziua de Paºti simt o cãldurã sufleteascã ºi o dragoste mai mare la toþi oamenii. Aceastã zi ar fi mai frumoasã dacã am merge la slujba Învierii ca sã ne rugãm cu sfialã pentru a petrece în liniºte ºi cu bucurie. Poezia religioasã româneascã Zorica Laþcu Teodosia (II) În orice iubire, care se împãrtãºeºte din iubirea lui Dumnezeu, sãlãºluieºte o nãzuinþã spre veºnicie. Felul ei de a fi, dupã asemãnarea cu iubirea divinã, are un caracter creator. În iubire ne ridicãm spre har ºi spre îndumnezeire. A iubi nu înseamnã numai a accepta sã nu mori, a iubi înseamnã a inaugura existenþa fericitã. Orice iubire adevãratã aspirã la eternitate. Taina descifratã permite astfel o Îmbrãþiºare pe care doar Mirele ºi aleasa Lui o pot înþelege deplin. Atingând culmi nebãnuite ale iubirii divine, sufletul uman se regãseºte pe sine iluminat ºi purificat. Întâlnirea cu Dumnezeu este negrãitã ºi netãinuitã, pentru cã atunci când mintea porneºte în focul dragostei faþã de Dumnezeu nu se mai simte pe sine, nici vreun lucru oarecare. Cãci luminatã fiind de lumina dumnezeiascã cea nemãrginitã, pãrãseºte simþirea faþã de toate cele fãcute de Dumnezeu, precum ºi ochiul sensibil nu mai simte stelele când rãsare soarele : Când în dumnezeiasca mbrãþiºare, / Noi ne unim cu blândul Mire / Ce tainã negrãitã de Iubire / Îi spunem noi, în clipa aceea oare? / Ci sufletul e mut în fericire. / Cãci, iatã, nici un murmur nu e n stare / Sã spunã ce fiori de desfãtare / Simþim atunci, în tainicã unire. Sufletul ajuns în aceastã stare de unire cu Hristos, stare haricã, în care nu eu sunt cel ce mai trãiesc, ci Hristos este cel ce trãieºte în mine (Gal 2, 20), cunoaºte cu adevãrat Taina în Iubirea cea veºnicã, care nu are sfârºit. Cosmogonia Iubirii este una a Creaþiei ºi, de ce nu? A Poeziei, vizionarismul fiind profund HRISTOS A ÎNVIAT! Frãticiu Andreea, clasa a VI-a A Paºtile... O sãrbãtoare caldã, frumoasã, în care noi, creºtinii, ne bucurãm de Învierea Domnului, ne rugãm ºi þinem diferite tradiþii, sãrbãtorim în diferite feluri. Însã Învierea Domnului nu înseamnã doar bucate, distracþii... înseamnã curãþarea sufletului, dar ºi a trupului, sã postim, sã fim mai buni, sã ne rugãm Domnului ºi sã-i mulþumim deoarece pentru noi, oamenii pãcãtoºi, S-a rãstignit... sã-i fim recunoscãtori pentru toate lucrurile bune, sã ne rugãm Lui... De Paºti, sã ne reunim cu familia, cu prietenii, sã stãm în jurul unei mese, sã ne bucurãm de aceastã sfântã sãrbãtoare deoarece Învierea Domnului este o bucurie, este o razã de luminã în sufletele noastre, aºa cã sã ne bucurãm de ea ºi s-o cinstim cum se cuvine... creºtin: în Taina Iubirii poeta întrezãreºte facerea lumii, naºterea universului, extincþia, eshatologia finalã a lumii. Precum în versurile: În haosul de zãri nelimitate, / Când lumea nu avea mãsurãtoare, / Erai, Iubire, atotcuprinzãtoare, / În inima treimii închinate (...) / Iar Când va începe iarãºi lina stare / De pace ºi tãceri ce nu se curmã, / ªi atunci, ºi atunci vei fi Iubire mare... Datã fiind aceasta, putem considera cã Iubirea este veºnicã, Iubirea nu se va stinge chiar dacã lumea va pieri, altfel spus, Iubirea se identificã întru totul cu Dumnezeu... Ce i mai rãmâne sufletului creºtin, ce devine astfel mai important pentru veºnicia lui? Îi rãmâne Chemarea la îndumnezeire prin descifrarea Tainei Iubirii: Vino, Preaiubite al meu, / Pe sub bolþi de curcubeu, / Dã mi aripi de Heruvim, / Mânã n mânã sã plutim, / În grãdini de frumuseþi, / Din eterne dimineþi... / Cu miros de trandafiri / Sã Þi sorb dorul din priviri, / Din potire de rubin, / Sã Þi sorb dorul ca pe un vin, / Vino, vino sã mã mbeþi / C un alean de frumuseþi. Chemarea Iubirii se transformã într-un poem dialogat, mai ales pentru cã aceastã chemare a Miresei nu rãmâne fãrã rãspuns, dovadã cã Iubirea se împlineºte, fiecare îl cheamã pe celãlalt pentru a se regãsi, Împreunã, în Iubire din Iubire, deoarece infinitatea esenþei unei persoane nu mã mulþumeºte prin iubirea ei. Simt cã aceasta nu e toatã iubirea, realitatea. De ea vãd condiþionatã iubirea ei, precum ea vede în conºtiinþa mea iubirea mea. Conºtiinþele proprii a douã persoane sunt subiecte care dau ºi primesc iubirea. Iar la Dumnezeu, datã fiind infinitatea persoanelor, ajunge un singur El care sã completeze iubirea ce o aºtept ºi care sã ne mulþumeascã cu iubirea pe care ne o aratã. Mirele îºi cheamã la rându-i Mireasa, pe care o va rãsplãti cu o Dragoste de care nu s a bucurat pânã atunci, gustând amândoi din dulceaþa ºi bucuria Iubirii desãvârºite, mântuitoare ºi purtãtoare de eternitate: Vino, preaiubita mea, / Pe sub punþi de peruzea, / Cu lumini de foc ceresc / Haina sã þi o mpodobesc. / Vin sã calci pe drum de stea, / ªi sã nveþi ce i dragostea. / Vino, preaiubito, vin, / Dincolo de cer senin, / Sã plutim, uitând de noi, / Mânã n mânã, amândoi. / Tu cu Mine sã petreci, / Eu cu tine n veci de veci. Dar nici o Mireasã nu are voie sã plece în lumea fericirii, unde ºi gãseºte Mirele, fãrã sã lase în urma ei un testament, dovadã vie a cunoaºterii sensului ºi rostuirii sale în aceastã lume. Diatã este semnul pe care cei care aflã Iubirea îl aratã celorlalþi, ca sã cunoascã ºi ei drumul parcurs pânã la primirea Cununii de mucenic al lui Hristos, de co pãrtaº la veºnicie în Iubire: Smerenia mea aº vrea sã fac o danie: / Sã dau întreaga mea agonisire, / Sã se zideascã nouã mãnãstire, / În sufletul umbrit de pocãinþã. / Ducând în mâini prinosul de iubire, / Sã batã gândurile în ea metanie, / ªi nlãcrimatã ca o spovedanie, / Sã cânte n stranã blânda mi stihuire. Tâlcuind câteva sensuri ale iubirii mistice în opera poeticã a Zoricãi Laþcu Teodosia nu poþi decât sã te laºi fascinat de Frumuseþe ºi Bogãþie sufleteascã fãrã margini, sã te minunezi de acest miracol pe care Dumnezeu l a dãruit poeziei româneºti. ªi nu poþi decât sã trãieºti acut impresia cã nu ai spus suficient, cã toate puteau fi spuse altfel, cã rostirea întru descifrarea tainelor poeziei putea fi mai convingãtoare. Suflet de poet mistic, aplecat asupra Tainei celei mari a lumii, Iubirea, Zorica Laþcu a reuºit prin versurile ei sã cucereascã orice suflet creºtin care a lecturat mãcar o strofã dintr-o poezie. Suficient, cred eu, pentru ca rostirea ei sã devinã pentru fiecare dintre noi motiv de rugãciune, de cãutare a divinitãþii deoarece Bucuria ce o avem de întâlnirea cu Dumnezeu în iubire ne aratã cã e vorba de regãsire. Natura umanã, fiind opera iubirii creatoare a lui Dumnezeu se aflã într-o înrudire ºi într-o apropiere cu El. Unirea realizatã prin dragoste îi dã sentimentul de regãsire, de revenire prin dragoste acasã. Nu lipsesc din opera Zoricãi Laþcu poemele închinate Maicii Domnului, precum ºi Naºterii Mântuitorului. Asemãnãtoare parcã Imnelor Naºterii celebrului creator / poet care a fost Sfântul Efrem Siriul, poeziile invocã prezenþa haricã a Sfintei Maici, imagine emblematicã a oricãrei femei creºtine. Filã de acatist, Maica durerilor, Fuga în Egipt, Întrupare, Pâine, Crinul, Intrarea în bisericã, Colind, Maicã fericitã, acestea sunt doar câteva creaþii reprezentative care relevã definit profunda iubire pe care poeta o poartã Maicii Domnului, conºtientã de marea importanþã pe care o are Sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoarea de Dumnezeu, în iconomia mântuirii neamului omenesc. (continuare în pagina 5)

6 6 ORTODOXIA Pe VAleA HâRTIbAcIuluI Poezia religioasã româneascã Zorica Laþcu Teodosia (II) (continuare din pagina 5) Poezia Maica aduce o viziune originalã asupra durerii Maicii Domnului când Fiul Preaiubit era rãstignit pe cruce. În concepþia poetei, este relevantã ideea cã au existat, de fapt, douã rãstigniri, deoarece nimic nu poate fi comparat cu durerea unei Maici vãzându-ºi Fiul rãstignit: Când El suia cu trudã pe Golgota, / Tu l ai urmat, uitatã în popor. / ªi nimeni n a ºtiut cã douã trupuri / Se frâng, spre mântuirea tuturor; / ªi nimeni n a vãzut, cã patru palme / Se ntind pe cruce ºi n cuie cã se bat, / Cã douã capete se ncununarã / Cu spinii grei, în curtea lui Pillat. Minunea Iubirii Maicii se rãspândeºte ca o mireasmã binefãcãtoare peste veacuri, aducându-ne tuturor speranþa mântuirii ºi credinþa Învierii ºi a Iubirii: ªi mintea nu pricepe cum ostaºul / Deodatã, douã trupuri a strãpuns, / ªi douã guri uscate se unirã, / Sã soarbã amarul fierei, în ascuns. / ªi nimeni nu ndrãzni vreodat sã scrie / Minunea mare a veºniciei iubiri, / Cã iatã, pe acelaºi lemn al Crucii, / Se ntâmplã-n tainã douã Rãstigniri. Revelaþia celor douã profunde dureri pentru viaþa lumii în Adevãr ºi Iubire, este surprinsã de Zorica Laþcu în versuri unice aducând, in facto, argumentul esenþial pentru care, peste veacuri, jertfa Maicii Domnului a rãmas ca expresie definitivã a Celei care este mai cinstitã decât Heruvimii ºi mai slãvitã decât Serafimii : Dar cine ar putea sã povesteascã, / Stãpânã, mpãrãteasca slava Ta? / Precum nepovestitã Þi este jertfa, / Mãrirea Þi e Fecioarã, tot aºa. / Aºa Þi s a lucrat dreptate Þie, / ªi aºa rãmâne dincolo de vremi, / Ca mai cinstitã decât Heruvimii, / ªi decât Serafimii sã Te chemi. De o rarã armonie, perfecþiune a formei ºi expresie poeticã este Fila de Acatist dedicatã Maicii Luminii. Metaforele ºi asocierile poetice inedite, aliteraþiile ºi asonanþele evidenþiazã un adevãrat imn marian, o rugãciune a sufletului preocupat de slãvirea Celei ce este mai presus între femei: Bucurã te, leagãn alb de iasomie, / Cãtre care n roiuri fluturii coboarã, / Bucurã te, raza stelei din vecie, / ªipot care curge lin cu apã vie, / Bucurã te, Maicã pururea fecioarã, / Dulcea mea, Marie. / Bucurã te, floare fãrã de prihanã, / Albã ca argintul nopþilor de varã, / Spicul cel de aur veºnic plin cu hranã, / Mirul care vindeci orice fel de ranã, / Bucurã te, Maicã pururea Fecioarã, / Ploaia cea de manã. Meritã consemnate în aceste pagini ºi poeziile colinde ale Zoricãi Laþcu. Despre una am amintit în Introducerea acestei lucrãri, ca model de versificare din colinda autenticã româneascã, expresie a unei spiritualitãþi excepþionale a omului din popor, care n a ºtiut teologie dar a ºtiut sã pãstreze, în decursul veacurilor, colindul creºtin care vesteºte lumii Adevãrul Naºterii ºi Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Preluând refrenul atât de cunoscut cu leru i ler, Maica Teodosia reface, într-un alt Colind, imaginea unui paradis etnic, a unei Împãrãþii a IOAN ALEXANDRU, ÎNVIERE Nu mai este moartea la putere Giulgiuri rãmase goale în mormânt Pãmântul sfâºiat de înviere E vindecat de celãlalt pãmânt De-acuma vieþuirea-i libertate Frica de moarte-a dispãrut Strãvezi umilã vietate Paradisul care te-a-ncãput E-atât de sigur cã nu mai este moarte Cã voi pleca de-aici fãrã sã mor Mã-ntorc la tine mamã de departe Cu fiul tãu la chip nemuritor IOAN ALEXANDRU, ÎNVIERE Ne pregãtim încet de înviere Acesta este rostul tuturor Mai ales prin jertfã ºi durere Înaintezi ca fulgul de uºor Iubirii pe care Fiul o primeºte de la Maica Lui, sau altfel spus, cerul primeºte pãmântul, divinul primeºte omenescul, într-o relaþie de iubire desãvârºitã. Maica Teodosia comparã Împãrãþia iubirii Fiului cu o þarã cernutã într-o covatã, din care se face turta dulce pe care Fiul o va dãrui, la vremea cuvenitã celor care Îl mãrturisesc ºi L iubesc pe El: Leru i, Doamne a Lerului / Sus în poarta cerului, / ªade Maica Domnului, / Întro sitã, sitã deasã, / Tot din fire de mãtasã, / Floare de fãinã cerne, / Peste vãi ºi deal s aºterne. / Încât pare þara toatã, / Plãmãditã ntr o covatã, / Turtã din fãinã bunã, / Cu zahãr ºi cu alunã. / ªi Mãicuþa Preacuratã, / Turta dulce o aratã / ªi o dã fiuþului / Împãratul cerului, / Sã se joace El cu ea, / ªi s o mpartã cui o vrea. Închei aceastã meditaþie asupra poeziei iubirii Maicii Teodosia prin revenirea asupra imaginii Mirelui ºi Miresei regãsiþi deplin în iubirea arzândã pe rug. Într-o imagine finalã, reþine atenþia poezia Iisuse, chipul Tãu..., în care poeta, pãstrând aceeaºi tonalitate melismaticã din colinde, face o mãrturisire asemãnãtoare. Regãsirea chipului Mirelui iubit, nu în arta modernã din icoanele vestite, ci în icoana dintro Bisericã de la sat, pe care sufletul, descoperind o, se recunoaºte pe sine însuºi în ea, simbolizeazã o împãcare definitivã ºi o... eternã reîntoarcere acasã, în adevãrata Iubire izvorâtã din lacrimi de mireasã. Versurile te invitã la meditaþie, precum cea a Sfântului Siluan care spunea cã Sufletul se aseamãnã unei mirese, iar Domnul Mirelui, ºi ei se iubesc mult unul pe altul ºi suspinã unul dupã altul. În iubirea Lui, Domnul tânjeºte dupã suflet ºi se mâhneºte dacã acesta n are loc în el pentru Duhul Sfânt; dar sufletul care a cunoscut pe Domnul tânjeºte dupã El, cãci în El e viaþa ºi bucuria lui : Aºa L ºtiam în suflet eu, / În chipul de iubire, / Când m ai trimis în drumul greu / De asprã surghiunire. / ªi aºa vei sta, când în sfârºit / Mã voi întoarce acasã, / La Cel pe care L am iubit / Cu lacrimi de mireasã. Departe de a epuiza sensurile, poate doar de a le orienta, poezia Zoricãi Laþcu rãmâne una profund originalã, autentic creºtinã, plinã de Bucurie, Împãcare ºi Regãsire a divinitãþii, prin psalmodierea celui mai înãlþãtor sentiment pus de Dumnezeu în sufletul omului, Iubirea, pentru cã Dumnezeu este Iubire. Rostirea ei devine pentru fiecare dintre noi motiv de rugãciune, de Tainã, de cãutare a divinitãþii ºi de regãsire a ei în Iubire, deoarece în viziunea poeticã a maicii Teodosia, poezia reprezintã un act demiurgic prin care poetul modeleazã, transfigureazã, armonizeazã gândurile ºi cuvintele. Acest act de subþiere ºi mlãdiere a gândului ºi a cuvântului se face în sfera profunzimilor, a adâncimilor sufletului uman. Cuvântul nu izvorãºte din stratul superficial al lumii exterioare, ci provine din cele mai adânci sfere ale vieþii interioare ºi din experienþa autenticã a conºtiinþei umane. Prof.dr. DANIELA PANAZAN LORINCZI Harul numai sã-l pãstrezi aproape Se dãruie pe cât este primit Tremurã columba peste ape Cât ai fi izvor de tãinuit Ne depãrtãm din ce în ce de moarte Pe cât cunoºti c-aproape te-a înfrânt Când o lacrimã ne mai desparte Se strãvede celãlalt pãmânt Din lirica lui Ioan Alexandru Sat transilvan cãsuþã de pãmânt / Muºcate la fereastrã busuioc la grindã / ªtergar curat icoane pe pereþi / Ziua-nvierii ºi noaptea de colindã. / Rusalii, Boboteazã, postul cãtre Paºti / ªi Maica Domnului în plinã varã / Holdele-s coapte, secerãtori puþini / Viaþa noastrã, þarã milenarã. Satul se coace-n cuibul lui ceresc / Miroase-a smirnã ºi a omenie / Miroase-anviere ºi-a curat / Miroase-a om scãpat în veºnicie. LIBERTATE, LEGALITATE, MORALITATE Este bine ºtiut faptul cã nu întotdeauna ceea ce societatea considerã legal are ºi caracter moral, adicã este corespunzãtor voinþei lui Dumnezeu. De asemenea nu tot ceea ce este legal poate fi privit ca bun în sine. Toate faptele, gesturile ºi manifestãrile umane au loc în spaþiul libertãþii, prin libertate înþelegând posibilitatea fiecãrei persoane de a face ceea ce vrea cu propria viaþã. De cele mai multe ori omul îºi exercitã libertatea þinând cont de legile umane ºi atunci susþinem cã avem de-a face cu o vieþuire corectã sau dreaptã. Însã respectarea cu rigurozitate a legilor omeneºti nu asigurã obligatoriu ºi caracterul moral al existenþei noastre. Putem identifica anumite aspecte ale vieþii perfect legale, dar neracordate la valorile moralei creºtine sau chiar contrare acestora. În zilele premergãtoare sãrbãtorii Buneivestiri a fost mediatizatã foarte mult problematica avorturilor în România, pe fondul organizãrii mai multor manifestãri publice (în þarã ºi în lume) de respingere a acestei practici medicale ºi de promovare a dreptului la viaþã al celor nenãscuþi ºi a ideii de viaþã ca dar absolut al lui Dumnezeu pentru oameni. Unul dintre aspectele dure ºi crude semnalate în fiecare reportaj, ºtire, dezbatere sau documentar pe aceastã temã a fost faptul cã în ultimii 50 de ani în România au avut loc aproximativ 22 de milioane de avorturi, mult mai multe decât în celelalte þãri europene, ºi asta în condiþiile în care în regimul comunist exista o legislaþie explicitã antiavort. Chiar dacã astfel de realitãþi nu trebuie restrânse la sfera statisticii ºi interpretate cu ajutorul instrumentelor acesteia, nu putem sã nu trecem cu gândul la eventuala structurã demograficã pe care ar fi avut-o þara noastrã în situaþia în care cele 22 de milioane de avorturi nu s-ar fi întâmplat. Este evident cã am fi avut probabil o dublare a populaþiei þãrii. ªi aceasta este cu atât mai relevant cu cât ne confruntãm cu o realã problemã a scãderii populaþiei, cauzatã atât de plecarea masivã a multor conaþionali spre tãrâmuri economice mai prospere, cât ºi de creºterea mortalitãþii ºi scãderea natalitãþii în rândul celor rãmaºi. Atitudinea celor care se implicã în semnalarea problematicii avortului ºi în promovarea unui comportament pro-vita (pentru viaþã) are la bazã un principiu simplu ºi de bun simþ, cu toate implicaþiile care decurg de aici: Dumnezeu este Autorul absolut al vieþii, Cel Care are puterea de a genera viaþã (pãrinþii copilului fiind colaboratori sau parteneri ai lui Dumnezeu) ºi viaþa persoanei începe în primul moment al conceperii acesteia în trupul mamei (în prima zi de sarcinã). Trecând dincolo de aspectele delicate pe care le presupune aceastã sensibilã problematicã, elementele menþionate ne pot ajuta sã înþelegem mai bine ºi sã luãm în serios asumarea deplinã a unei vieþuiri profund înrãdãcinate în ºi alimentate de principiile moralei creºtine sau ale Legii lui Dumnezeu. Oficial majoritatea populaþiei þãrii noastre îºi revendicã apartenenþa religioasã la o Bisericã sau grupare creºtinã (iar dintre acestea majoritarã numeric este Biserica Ortodoxã). Cu toate acestea COLEGIUL DE REDACÞIE respectarea principiilor morale sau a legilor de vieþuire specifice creºtinismului sunt ignorate ºi desconsiderate cu seninãtate ºi prin comoditate de cãtre mulþi dintre noi. Practicãm cu succes ºi talent un compus original de ipocrizie ºi duplicitate identitarã care nu poate fi decât pãgubos. Nu vrem ºi nu ne place sã recunoaºtem diferenþa dintre imaginea noastrã publicã (adicã modul în care apãrem în faþa celorlalþi ºi suntem vãzuþi de ei) ºi ceea ce suntem noi în realitate, în sinea noastrã. Miza unei astfel de recunoaºteri ar putea fi îndreptarea greºelilor, defectelor ºi neajunsurilor noastre. Aici poate interveni asumarea deplinã a unei vieþuiri morale creºtine de cãtre fiecare dintre noi. Faptele ºi gesturile noastre cu conotaþie moralã însumate pot avea efecte devastatoare pe termen lung, atât pentru societate, cât ºi pentru propria persoanã. Minciuna, furtul (incluzând corupþia ºi mita), parvenirea cãlcând peste cadavrele celorlalþi, bãºcãlia, duplicitatea - ridicate la rang de valori naþionale în perioada regimului comunist sunt realitãþi moral-sociale (ºi politice) care încã ne bântuie vieþile ºi au ºanse mari sã o facã încã mult de acum înainte. Orice formã de legalitate umanã (oricât de bunã ºi utilã ar fi ea) este parþialã, fragmentarã. Calea pe care ne-o propune Biserica pentru a ieºi din aceastã mizerie existenþialã este intrarea în moralitate, în spaþiul Legii lui Dumnezeu, exercitarea libertãþii noastre în perimetrul sãnãtos ºi salvator al voii lui Dumnezeu Adevãrul ºi Viaþa absolute. Pentru a ne convinge de valabilitatea ºi eficienþa unei astfel de variante nu trebuie decât sã facem un banal exerciþiu de imaginaþie: sã ne imaginãm o lume în care toþi oamenii ar vorbi civilizat ºi decent între ei ºi s-ar respecta reciproc; o lume în care nu ar mai exista crime ºi alte forme de ucideri (sinucideri, avorturi, violenþe de orice fel), prostituþie ºi destrãbãlãri, furturi (în toate versiunile posibile), minciuni, dorinþe oarbe ºi iraþionale de putere ºi dominare a celorlalþi, obsesii aberante pentru bunurile ºi valorile materiale; o lume în care oamenii s-ar ajuta reciproc ºi necondiþionat, iar relaþiile dintre ei ar fi bazate pe amabilitate, bunãvoinþã, blândeþe, smerenie, sinceritate, pe scurt iubire creºtinã. Chiar dacã deja ne-am gândit cã aºa ceva este imposibil, trebuie sã recunoaºtem cã aceastã imagine poate fi realizatã doar dacã fiecare dintre noi facem cele semnalate mai sus. Pr. Cosmin Coºorean (Coveº) Ortodoxia pe Valea Hârtibaciului Str. Mihai Viteazu, nr. 20, Agnita, , telefon Preºedinte: Pr. Protopop Ioan Jurca Redactor responsabil: Pr. Axente-Cosmin Coºorean (Coveº) Colectivul de redacþie: Pr. Marius-Ciprian Bogdan (Vecerd), Pr. Aurel Dolea (Stejeriºu), Pr. Ion Popescu (Noiºtat), Pr. Sebastian Toma (Movile), Pr. Ioan-Dumitru Tãtoiu (Fofeldea) Colaboratori: Luminiþa Feldara, Bogdan Foloba Tiparul: Tipo Trib Sibiu, Editura Etape Sibiu Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dumneavoastrã la adresa redacþiei sau pe e- mail la urmãtoarele adrese: ortodoxiapevaleahartibaciului@yahoo.com ºi ortodoxiapehartibaci@yahoo.com