Jertfa_pentru_pacat_1

Transcriere

1 Capitolul 11 Jertfa pentru pcat (1) (Levitic ) i DOMNUL a vorbit lui Moise, spunând: Vorbete fiilor lui Israel i spune-le: Când cineva va pctui din netiin împotriva vreuneia din poruncile DOMNULUI, fcând lucruri care nu trebuie fcute, dac preotul care a primit ungerea a pctuit i prin aceasta a adus vina asupra poporului, s aduc DOMNULUI un viel fr cusur, o jertf pentru pcat pentru pcatul su pe care l-a înfptuit. S aduc vielul la ua cortului întâlnirii, înaintea DOMNULUI, s-i pun mâna pe capul vielului i s înjunghie vielul înaintea DOMNULUI. Preotul care a primit ungerea s ia din sângele vielului i s-l aduc în cortul întâlnirii i preotul s-i înmoaie degetul în sânge i s stropeasc de apte ori înaintea DOMNULUI, în faa perdelei sfântului loca. Apoi preotul s ung cu sânge coarnele altarului, s-l verse la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la ua cortului întâlnirii. S ia toat grsimea vielului adus ca jertf pentru pcat, grsimea care acoper mruntaiele i toat grsimea care este pe mruntaie, cei doi rinichi i grsimea de pe ei, de pe coapse i prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lâng rinichi, cum se ia de la vielul adus ca jertf de mulumire; i preotul s le ard pe altarul pentru arderile-de-tot. Dar pielea vielului, toat carnea lui, cu capul, picioarele, mruntaiele i baliga lui, adic tot vielul care a mai rmas, s-l scoat afar din tabr, într-un loc curat unde se arunc cenua i s-l ard cu lemne pe foc; s fie ars pe grmada de cenu. Dac toat adunarea lui Israel a pctuit din netiin i lucrul este ascuns de ochi adunrii, fcând împotriva uneia din poruncile DOMNULUI lucruri care nu trebuie fcute i este vinovat, i dac pcatul comis devine cunoscut, adunarea s aduc un viel ca jertf pentru pcat, s-l aduc înaintea cortului întâlnirii. Btrânii adunrii s-i pun mâinile pe capul vielului înaintea DOMNULUI i s înjunghie vielul înaintea DOMNULUI. Preotul care a primit ungerea s aduc din sângele vielului în cortul întâlnirii; i preotul s-i înmoaie degetul în sânge i s stropeasc cu el de apte ori înaintea DOMNULUI, în faa perdelei dinuntru. S ung cu sângele acesta coarnele altarului care este înaintea DOMNULUI în cortul întâlnirii i s verse tot sângele la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la ua cortului întâlnirii. Toat grsimea s-o ia i s-o ard pe altar. Cu vielul acesta s fac întocmai cum a fcut cu vielul adus ca jertf pentru pcat, s fac la fel. Astfel s fac preotul ispirea pentru ei, i li se va ierta. S scoat vielul afar din tabr i s-l ard ca i pe vielul dintâi. Aceasta este o jertf pentru pcat, pentru adunare. Dac o cpetenie a pctuit, fcând din netiin împotriva uneia din poruncile DOMNULUI, Dumnezeului su, lucruri care nu trebuie fcute i s-a fcut vinovat, i dac i se face cunoscut pcatul pe care l-a comis, s aduc jertf un ap fr cusur. S-i pun mâna pe capul apului i s-l înjunghie în locul unde se înjunghie arderile-de-tot înaintea DOMNULUI. Aceasta este o jertf pentru pcat. Preotul s ia cu degetul din sângele jertfei pentru pcat, s ung cu el coarnele altarului pentru arderile-de-tot, iar cellalt sânge s-l verse la picioarele altarului pentru arderile-de-tot. S ard toat grsimea pe altar, cum a ars grsimea de la jertfa de mulumire. Astfel preotul va face ispire pentru cpetenia aceea, pentru pcatul lui, i i se va ierta. Dac cineva din poporul rii a pctuit din netiin, fcând împotriva uneia din poruncile DOMNULUI lucruri care nu trebuiau fcute i este vinovat, dac pcatul lui pe care l-a comis, vine la cunotina lui, s aduc jertf o iad fr 1/12

2 cusur, pentru pcatul pe care l-a fcut. S-i pun mâna pe capul jertfei pentru pcat i s-o înjunghie în locul unde se înjunghie arderile-de-tot. Preotul s ia cu degetul din sângele jertfei, s ung coarnele altarului pentru arderile-de-tot i s verse sângele la picioarele altarului. S ia toat grsimea, cum se ia grsimea jertfei de mulumire i preotul s-o ard pe altar pentru a fi de un miros plcut DOMNULUI. Astfel preotul va face ispirea pentru omul acesta i i se va ierta. Dac va aduce ca jertf pentru pcat un miel, s aduc o parte femeiasc fr cusur. S-i pun mâna pe capul jertfei pentru pcat i s-o înjunghie ca jertf pentru pcat în locul unde se înjunghie arderile-de-tot. Preotul s ia cu degetul din sângele jertfei pentru pcat, s ung cu el coarnele altarului pentru arderilede-tot i s verse sângele la picioarele altarului. Preotul s ia toat grsimea, cum se ia grsimea mielului adus ca jertf de mulumire, i s-o ard pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea DOMNULUI. Astfel preotul va face pentru omul acesta ispirea pcatului pe care l-a comis i i se va ierta. (Levitic ) În primele dou capitole avem jertfa arderii-de-tot i jertfa de mâncare. Am vzut c jertfa arderii-de-tot vorbete despre modul cum Domnul Isus a slvit la cruce pe Dumnezeu i c dac noi aducem aceasta lui Dumnezeu ca jertf, în acelai timp în inimile noastre va lucra sigurana deplinei primiri, în care noi stm înaintea lui Dumnezeu. Preotul care aducea jertfa, primea pielea, aa c el o putea îmbrca i el devenea contient de libertatea cu care se poate apropia de Dumnezeu i cu cât plcere i dragoste Se gândete Dumnezeu la el. Atunci el era în stare s aib pe Domnul Isus ca obiect al inimii sale, aa cum gsim în capitolul 2 în jertfa de mâncare - aceast Persoan, care este obiectul admiraiei i pentru Dumnezeu; atunci el poate aduce ceea ce vorbete despre sfinenia omeneasc a Domnului Isus, cum a fost încercat pe acest pmânt i cum totul era numai un miros plcut pentru Dumnezeu. i noi am vzut c preotul, care aducea aceasta, avea voie s mnânce din jertf. O parte din jertf împreun cu toat tmâia era dat lui Dumnezeu, îns din cealalt parte nu aveau voie s mnânce toi israeliii, ci numai preoii, fiii lui Aaron, anume, din Hristos ca Om pe pmânt, ca obiect al inimii lor în timpul în care ei sunt aici pe pmânt. Avem apoi capitolul 3, unde gsim prezentat prtia dintre Dumnezeu i noi, poporul Su. În 1 Ioan 1.3 apostolul scrie: Prtia noastr este cu Tatl i cu Fiul Su Isus Hristos. Deci în capitolul 3 din Levitic se spune despre prtia (comuniunea) pe care noi, fiind credincioi, o putem avea cu Dumnezeu în legtur cu persoana i lucrarea Domnului Isus. Un om putea aduce o jertf i Dumnezeu avea o parte din aceasta, pe care El o numete pâinea Sa, mâncarea Sa. În capitolul 7, în legea jertfei de mulumire, vedem c cealalt parte o mânca cel care aducea jertfa, preotul i toi care erau curai. Înelegem c prtia aceasta trebuie s fie precedat de primele dou capitole. Cum pot avea eu prtie cu Dumnezeu, dac nu tiu ce este în inima lui Dumnezeu, dac nu tiu ce Persoan umple inima lui Dumnezeu i dac eu nu am aceleai gânduri cu privire la El ca i la Dumnezeu? Abia dup ce am cunoscut pe Domnul Isus nu numai ca pe Acela care a purtat pcatele mele i S-a fcut pcat pentru mine i care a satisfcut toate cerinele dreptii lui Dumnezeu pentru mine, ci Îl cunosc aa cum este El pentru inima i sentimentele lui Dumnezeu, dup ce El a înfptuit totul i dup ce El ca Om pe pmânt a devenit obiectul plcerii mele, al sentimentelor mele, aa c eu pot mânca din El, în prezena lui Dumnezeu - numai atunci eu pot avea prtie cu Dumnezeu, cci prtie înseamn participare la aceleai lucruri. În cele mai multe locuri din Noul Testament care vorbesc despre prtie, cuvântul are înelesul: s ai aceeai parte. Petru spune (2 Petru 1.4) c noi am 2/12

3 obinut o fire dumnezeiasc i Ioan spune: noi am primit viaa venic, i aceasta este Persoana Domnului Isus Însui. Atunci noi putem avea aceleai sentimente, acelai obiect pentru inimile noastre, aceleai interese ca Tatl i Fiul. Aceasta este prtie i ea este prezentat în jertfa de mulumire, pe care o avem în capitolul 3 i 7. Deci, cunoaterea faptului c am fost adui aproape de Tatl i de Fiul, cci putem avea prtie, prin aceea c preuim aceleai lucruri ca Tatl i ca Fiul, ne conduc involuntar la sentimentul c noi trebuie s corespundem în mod practic prezenei, prtiei sfinte. Aa se spune mai întâi în 1 Ioan 1: prtia noastr este cu Tatl i cu Fiul Su Isus Hristos. i v scriem aceasta, ca bucuria voastr s fie deplin ; i apoi urmeaz imediat în versetul 5: Dumnezeu este lumin, i în El nu este întuneric. Prtia trebuie s fie în concordan cu lumina, iar cine se gândete la aceasta i este obinuit s stea în Locul Preasfânt în prezena lui Dumnezeu - aa cum este prezentat simbolic în fiii lui Aaron, preoii, care erau totdeauna în prezena lui Dumnezeu, ca s-i slujeasc i care tiau deci ce se potrivete în prezena lui Dumnezeu - acela se va judeca pe sine în lumina lui Dumnezeu i prin judecata de sine va înltura tot ce nu este demn de prezena lui Dumnezeu. Nu, nu este vorba aici c un pctos trebuie s fie fcut corespunztor prezenei lui Dumnezeu. Am vzut c în acest capitol nu este vorba de faptul cum un pctos poate veni la Dumnezeu, ci c aici este vorba de relaiile lui Dumnezeu, care locuiete în mijlocul poporului Su, care merge la acest popor al Su, cu care El vrea s aib prtie. Dac citim aici despre jertfa pentru pcat i pentru vin, atunci aceasta nu este acelai lucru ca în Levitic 16. Acolo gsim baza tuturor relaiilor dintre Dumnezeu i oameni, lucrarea Domnului Isus pe cruce ca jertf pentru pcat, prin care Dumnezeu a fost satisfcut cu privire la pcat i toi care au parte în El au obinut iertarea de pcate, cci Domnul a purtat judecata pcatelor lor. Aici îns este vorba de prtia practic - nu între Dumnezeu i omul natural, ci între Dumnezeu i poporul Su. Este important s vedem aceast diferen. În Epistola ctre Evrei este vorba de relaiile dintre Dumnezeu i oameni i ne spune acolo c oamenii care au parte de lucrarea Domnului Isus sunt fcui desvârii odat pentru totdeauna. De îndat ce ei au parte în Domnul, nu se mai vorbete niciodat de pcat. În Epistola ctre Evrei, pcatul este artat ca apostazie fa de Dumnezeu i pentru aceia care pctuiesc nu mai este nici o posibilitate de iertare. Prin aceasta se îneleg cei care au czut de la cretinism, care au devenit, de exemplu, mahomedani, iudei sau pgâni. Îns un credincios care are cu adevrat parte de lucrarea Domnului Isus este curit pentru totdeauna. Între el i Dumnezeu nu se va mai vorbi niciodat despre pcat. Îns în epistola lui Ioan lucrurile sunt prezentate altfel. Acolo noi suntem vzui ca nite copii, aa cum am devenit prin lucrarea Domnului Isus. Acolo avem relaii noi, acelea în care am fost adui - nu ca oameni în legtur cu Creatorul, ci ca nite copii în legtur cu Tatl. S mai subliniem înc ceva: este foarte interesant s vedem în Cuvântul lui Dumnezeu c în Epistole cei credincioi nu sunt numii oameni. Oameni în mod normal acolo sunt numii necredincioii. În 2 Corinteni 5.10 se spune de exemplu: Cci toi trebuie s fim artai înainte scaunului de judecat al lui Hristos, pentru ca fiecare s primeasc rsplata pentru lucrurile înfptuite în trup i în versetul 11 apostolul spune: Cunoscând deci frica de Domnul, înduplecm pe oameni, deci pe necredincioi. i în Evrei 9.27 spune: 3/12

4 Oamenilor le este rânduit s moar o singur dat, iar dup aceea vine judecata. Îns se spune apoi c Domnul va veni s aduc mântuirea celor care-l ateapt. Din aceste dou lucruri vedem deci c prin oameni se îneleg numai necredincioii; cci pentru noi nu mai este nici o judecat. În Ioan 5.24, Cuvântul lui Dumnezeu spune clar c aceia care au parte în Domnul Isus, nu mai merg la judecat. Ceea ce spune în Evrei 9.27 nu se va întrebuina niciodat pentru credincioi. E bine s tim aceasta, cci vedem astfel poziia deosebit în care au fost adui cei credincioi. În aceast privin noi nu mai suntem simpli oameni, ci am devenit copii ai lui Dumnezeu, aa cum spune Petru în 2 Petru 1; am obinut natura dumnezeiasc. Deci, o creatur care a obinut natura dumnezeiasc nu mai este un simplu om în sensul Scripturii. Un om în sensul Scripturii nu este numai un om. Noi am primit natura dumnezeiasc, pe Domnul Isus ca via a noastr, viaa venic. Noi rmânem creaturi, îns nu mai suntem oameni obinuii. În epistola lui Ioan suntem vzui ca nite copii ai lui Dumnezeu. Este vorba acolo de relaiile dintre Tatl i copiii Si. i de aceea nu mai este vorba dac cineva este un copil sau nu, ci numai de problema prtiei dintre Tatl i copiii Si. Dac se vorbete de pcat, nu mai are nimic a face cu judecata venic. Aceasta s-a rezolvat pentru totdeauna pe cruce i de aceasta are parte oricine îi caut refugiul la Domnul. Este vorba numai de prtia practic pe care o avem cu Tatl. i dac este adevrat c Dumnezeu este Tatl meu i c eu, pe baza lucrrii Domnului Isus, pot veni la El în orice moment, atunci eu pot s am prtie cu El, cu Dumnezeu Tatl meu, care este lumin i în El nu este întuneric, dac în umblarea mea nu este întuneric. Cci Dumnezeu, Tatl meu, nu are niciodat gânduri pctoase sau lucruri pctoase ca obiect al sentimentelor Sale i în pcat eu nu pot avea nici o parte cu El. El poate avea parte cu mine, prtie, în ceea ce este în concordan cu lumina. i este bine s ne gândim la aceasta, când privim în capitolul 4 i 5 i în capitolul 6, legea jertfei pentru pcat i pentru vin. Este vorba aici când un credincios sau întreaga adunare pctuiete (capitolul 4) i cum trebuie tratat faptul acesta. Indicaiile de acolo sunt date în primul rând lui Israel i de aceea trebuie cumpnit dac toate lucrurile de acolo se aplic i pentru noi. În epistola ctre Evrei citim, aa cum cunoatem deja din Levitic 16, c atunci când era adus o jertf pentru pcat, Dumnezeu ierta pcatele poporului, îns numai pe o perioad de un an i nu, cum este cazul cu noi, pentru totdeauna. Poporul trebuia în fiecare an s se gândeasc: în ultimul an am trit aici i, dac vom mai tri, anul viitor vom tri iari aici; cci ceea ce a fost adus acolo, sângele apilor i al taurilor, nu pot îndeprta pcatele pentru totdeauna. Numai privind la cruce se putea aduce o salvare pentru un timp. i dac aceste capitole 4 i 5 sunt întrebuinate pentru un israelit, atunci aceasta era cu adevrat aa, c el, atunci când pctuia, trebuia s aduc o jertf pentru vin, nu pentru pcat, ca s refac legturile sale cu Dumnezeu. În limbaj nou-testamental se poate spune: el trebuia s se spele iari cu sânge. Când îns privim în capitolul 4 i 5 jertfa pentru pcat i pentru vin, în legtur cu binecuvântrile pe care le-am primit, în legtur cu lucrarea Domnului Isus, atunci este clar pentru noi c noi nu mai trebuie s mergem înapoi ca s fim splai prin sângele Domnului Isus. Faptul acesta a avut loc odat pentru totdeauna. Îns dac aici este vorba de jertfa pentru pcat sau pentru vin, asta înseamn numai - ca i în capitolul 1, 2 i 3, unde avem arderea-de-tot, o privire înapoi la cruce, ca s vedem acolo la cruce lucrarea care s-a petrecut cu 1900 de ani mai înainte i s vedem cât de aproape de 4/12

5 Dumnezeu am fost adui noi, cât de plcui suntem noi în El; apoi aici, în acest capitol, s vedem cât de îngrozitor este acest pcat, pe care eu tocmai l- am înfptuit. Marele principiu din acest capitol este: când eu ca om credincios pctuiesc, cum pot eu înva cât de îngrozitor este acest pcat? În 1 Ioan 1.9 se spune: Dac ne mrturisim pcatele, El este credincios i drept ca s ne ierte pcatele i s ne cureasc de orice nedreptate. Exist un principiu între Dumnezeu i oameni, între Tatl i copiii Si i între frai i surori, da, în toate relaiile dintre oameni: fr mrturisire nu se iart nimic. Am vzut în Levitic 16 cum a fost înfptuit acest principiu în lucrarea Domnului Isus de pe cruce. Acolo Aaron a mrturisit toate pcatele poporului pe capul apului, aa c toi care au parte în Domnul Isus au primit iertarea tuturor pcatelor, inclusiv a pcatelor de care ei nu mai erau contieni, pe care ei le-au uitat sau pe care ei probabil nu le-au vzut niciodat. Domnul Isus le-a mrturisit pentru ei, aa c ei sunt iertai. Acest principiu îl gsim i aici; 1 Ioan 1.9 nu este valabil numai pentru credincioi, aa cum s-a spus uneori; i eu mulumesc lui Dumnezeu c nu este aa, cci acest verset mi-a dat sigurana c pcatele îmi sunt iertate; i cu mai bine de 80 de ani mai înainte, acelai verset a dat fratelui Kelly aceeai siguran, c pcatele i-au fost iertate, atunci când el le-a mrturisit înaintea lui Dumnezeu. Ca aproape toate din scrierile lui Ioan, i aceast expresie este un principiu care este valabil în general. Este absolut adevrat i pentru noi credincioii, c fr mrturisire nu este iertare de pcate i nu este posibil nici o curire. Îns cum pot eu ti c am pctuit i cum pot vedea eu în anumite lucruri, cât de greu este pcatul? Ca s dm un exemplu: când citim legea în Vechiul Testament, atunci sunt nou porunci din zece pe care le poate înelege i un necredincios moral, c nu este bine s fac aceasta. Oricine tie c nu este bine s te desfrânezi, c nu este bine s furi sau s omori. Îns este acolo o porunc pe care n-o înelege nici un om firesc, de ce trebuie s fac el cele cerute. De ce sâmbta trebuie s in sabatul i s nu lucreze i de ce nu luni, mari sau miercuri? Aceasta este deci o porunc aparte, care pune pe oameni la prob, dac ei vor s fie asculttori de Dumnezeu. Sâmbta era sabatul, ziua de odihn, pentru c Dumnezeu a spus. i aa gsim în Vechiul Testament, când Dumnezeu d noi hotrâri, adaug mereu porunca sabatului, cci inerea sabatului este o problem mare, dac omul era înclinat s fie asculttor. Cuvântul lui Dumnezeu hotrte ce este pcat, ce este bine i ce nu este bine i este necesar ca noi s tim aceasta. Este aici singurul principiu prin care noi putem recunoate dac ceva este pcat, aa cum ne spune 1 Ioan 3.4: Oricine practic pcatul, practic i frdelegea; i pcatul este frdelege. Înseamn c tot ceea ce face o creatur, credincioas sau necredincioas, fr s in seam de realitatea c Dumnezeu are autoritate asupra noastr i cu privire la noi, c Domnul Isus are autoritate asupra noastr, este pcat. Principiul este deci c chiar dac eu, de exemplu, merg s vestesc Evanghelia, fr ca Domnul s-mi fi încredinat aceasta, eu pctuiesc. Evanghelizarea nu este o lucrare rea. Îns când eu o fac în neascultare fa de Domnul, este pcat. Acesta este marele principiu. De aceea noi trebuie s întrebm pe Dumnezeu, ca s tim ce este pcat. Noi trebuie s citim Cuvântul lui Dumnezeu, ca s vedem care nu sunt gânduri ale Sale. i cel mai însemnat principiu în privina aceasta este c noi trebuie s tim ce trebuie s facem, care este în acest moment voia Domnului pentru noi. Trebuie s întrebm în toate, în lucrurile mari i în lucrurile mici: Doamne, ce 5/12

6 vrei s fac eu? i noi avem voie s facem numai ceea ce ne încredineaz El, aa cum spune Romani 14.23: tot ce nu vine din credin este pcat. Deci tot ceea ce nu este fcut în prtie cu Domnul, contient c El vrea ca eu s fac aceasta, este pcat. Înelegem apoi c dac am vzut lucrarea Domnului Isus în slava Sa, aa cum este prezentat în arderea-de-tot, i dac am privit viaa Domnului Isus, aa cum o gsim în jertfa de mâncare, în toat ascultarea Sa, aa cum mâncarea Sa era s fac voia Tatlui, atunci ai prtie cu Tatl în aceasta, aa cum este prezentat în jertfa de mulumire (capitolul 3), când inima i contiina sunt aduse în stare s se cerceteze pe sine s vad în ce msur sunt în concordan cu aceast slav. Am vzut deja, c atunci când se aducea jertfa de mâncare, trebuia ca sarea legmântului Dumnezeului tu s fie totdeauna prezent. Înseamn c dorina real, voina real, s fie practic aa cum au fost la Domnul Isus, deci s mergi pe drum în ascultare total, artat prin faptul c întrebi mereu: Doamne, ce vrei Tu s fac eu? Atunci aceste binecuvântri ne aduc la judecata de sine i aceasta avem noi aici, în capitolul 4 i 5. Tocmai prezena lui Dumnezeu, aceast apropiere în care am fost adui, binecuvântrile minunate pe care le-am primit vor aduce inima la judecata de sine. Tocmai harul i mrimea binecuvântrilor ne vor face s dorim s fim în armonie cu Acela în a crui prezen avem voie s venim i cu care putem avea prtie. Când îns citim partea a doua a acestui al aptelea capitol, unde avem legea acestei jertfe, atunci gsim o alt însuire i anume în acelai mod în care ea se arat în viaa practic. Avem acolo mai întâi arderea-de-tot i jertfa de mâncare; îns a treia nu urmeaz jertfa de mulumire, ci mai întâi jertfa pentru pcat i pentru vin i abia dup aceea jertfa de mulumire. Este acelai lucru cu ceea ce ne înva 1 Corinteni 11, c noi putem avea prtie real cu Domnul i mai ales cu ceea ce este prezentat în jertfa de mulumire - masa Domnului i slujba pe care noi o facem acolo - numai dup ce ne-am judecat. 1 Corinteni 11 spune c noi trebuie s ne judecm pe noi înine, înainte ca s lum parte din pâinea fiin i din vinul vrsat. De aceea în legea jertfelor, jertfa de mulumire este numit la urm, dup jertfa pentru pcat i jertfa pentru vin. Trebuie s intru puin mai în amnunt, cci aceste principii sunt de o deosebit însemntate i nu vom putea niciodat înelege adevrul acestor capitole, dac nu vedem aceste principii. i noi avem apoi în aceste trei capitole - capitolele 4,5 i 6 - aceste jertfe pentru pcat i pentru vin, care trebuie s stea deci în legtur cu ceea ce trebuie s se petreac, atunci când un cretin sau (capitolul 4) toat adunarea a pctuit sau, ceea ce este numit în cele din urm, când a pctuit un preot. Dac aici în capitolul 4 se spune când a pctuit preotul care a primit ungerea, atunci este clar, c pentru Israel acesta era marele preot, cci în Israel i marele preot putea s pctuiasc. Îns Marele nostru Preot nu poate pctui. Noi tim cine este Domnul Isus. El n-a cunoscut pcat i cum ar putea El acum, când este la dreapta lui Dumnezeu, s pctuiasc, dup ce a înfptuit lucrarea, El, Cel care mai bine a murit, decât s admit ca pcatul s persiste pe acest pmânt! Îns aici, i aceasta este înelepciunea Cuvântului lui Dumnezeu, nu se vorbete de marele preot, ci de preotul care a fost uns. În limbajul obinuit, Mesia - Preotul (unsul-preotul) ne confirm c i aici Aaron este o imagine a Domnului Isus. 6/12

7 Îns cum putea un mare preot, care a pctuit i care trebuia s aduc pentru sine o jertf pentru pcat, s fie o imagine a Domnului Isus? Asta am vzut-o noi deja în Levitic 16, unde Aaron aducea jertfa pentru sine i pentru casa sa. Ca mare preot, el era înaintea lui Dumnezeu lociitorul casei sale i al poporului su. Vedem aici pe Domnul Isus cum Se face una cu casa Sa în pcatele ei, ca i în Levitic 4. Aceasta o gsim confirmat i în alte locuri din Scriptur. Cât de mult trebuie s cântrim, de exemplu, aplicarea Psalmului la persoana Domnului, dac noi nu-l vedem acolo cum se face una cu ai Si! În Evrei 10, acest psalm este aplicat clar cu privire la El. Este clar c primele dou cazuri - preotul care a primit ungerea, care a pctuit i toat adunarea, care a pctuit - sunt de fapt acelai lucru. Vedem aici adevrul din 1 Ioan 2.1,2. Avocatul nostru la Tatl, care ne reprezint pe deplin este Isus Hristos, Cel drept. El este ispirea pentru pcatele noastre. El este Avocatul nostru, ca Acela care a purtat judecata lui Dumnezeu cu privire la pcatele noastre. Aa vedem în acest capitol, care vorbete despre preot, slujba Domnului Isus ca Avocat al nostru i rezultatul slujbei Sale în pasajul despre jertfa pentru pcat pentru adunare: mrturisirea i smerirea adunrii. Pentru explicarea acestor apartenene în ambele pasaje sunt amintite aproape aceleai aciuni. Exist o diferen de remarcat, c despre preot nu se spune c pcatele îi sunt iertate, c el personal este nevinovat, c a fcut ispire pentru sine i pcatele îi vor fi iertate. În afar de acesta, la jertfa pentru pcat a preotului se trateaz foarte amnunit slujba preoeasc a aducerii grsimii i a arderii jertfei, dup ce a fost scoas afar din tabr. Cred c amândou cazurile din urm - pcatul unei cpetenii i a unuia din popor - merg împreun. Înelegerea pe care o avea un om din popor i cu aceasta responsabilitatea sa sunt limitate. Este clar c Domnul Isus este lociitorul poporului Su, îns nu ca Avocat al Tatlui, ci ca Prin i ca Împrat înaintea lui Dumnezeu. Aceasta st în legtur cu cârmuirea lui Dumnezeu, nu cu familia lui Dumnezeu, care respect relaiile Tatlui cu copiii Si. De aceea aici nu este jertfit ca în primul caz un viel (i în Levitic 16, pentru Aaron i casa lui), ci o capr, ca i pentru popor, în capitolul 16. Totui preotul îi exercit slujba i aici, cci fr slujba Domnului Isus ca Avocat nu exist nici o restaurare. Chiar dac este adevrat c în semnificaia deplin a acestui cuvânt poate fi vzut numai marele preot - cci numai marele preot era uns pentru aceasta - putem totui s-o întrebuinm i cu privire la noi; cci fiecare cretin este uns cu Duhul Sfânt. Chiar i despre copilaii în Hristos se spune în 1 Ioan 2 c au ungerea Sfântului Duh care locuiete în ei, dup ce au primit Evanghelia i prin aceasta au primit de la Dumnezeu sigiliul c El îi recunoate ca pe copii ai Si. Ei au fost pecetluii i în acelai timp au fost uni i astfel ei pot înelege gândurile lui Dumnezeu; i începând numai din acest moment poi avea întradevr o cunoatere a lucrurilor. Vedem apoi cât de serios este când un preot, un fiu al lui Aaron pctuiete. Am vzut în capitolul anterior cum un credincios poate deveni un preot. Da, este adevrat c oricine a primit Evanghelia i este un copil al lui Dumnezeu, aparine familiei preoeti. În 1 Petru 2 se spune clar c noi suntem o preoie sfânt - care poate aduce jertfe. i acestei familii îi aparine orice credincios. Îns în capitolele urmtoare din Levitic se spune c în familia preoeasc se gsesc în primul rând fete care au voie s mnânce din anumite lucruri sfinte, pentru c aparin familiei preoeti, îns nu au voie s exercite nici o slujb 7/12

8 preoeasc; în al doilea rând numai tinerii aveau voie s fac slujbe preoeti, atunci când au împlinit o anumit vârst, deci au crescut; i în al treilea rând sunt i fii maturi, care nu pot exercita nici o slujb preoeasc, pentru c au infirmiti care îi fac inapi s vin în prezena Domnului (Levitic 21). Un preot este deci un matur în credin, care, pe lâng aceasta este obinuit s umble în prezena lui Dumnezeu i acolo s exercite slujba preoeasc, aa c el tie ce se cuvine în prezena lui Dumnezeu. Am vzut în capitolul 1 la arderea-detot i în capitolul 2 la jertfa de mâncare, c orice izraelit putea s aduc o jertf, îns erau anumite lucrri pe care le putea face numai preotul. Un om oarecare putea aduce o jertf i putea s o taie, îns preotul trebuia s-o aduc pe altar, s stropeasc sângele de jur împrejurul altarului, cci pentru aceasta era nevoie de înelegere duhovniceasc, ca s tii ce se cuvine în prezena lui Dumnezeu. Înelegem apoi ceea ce spune aici în capitolul 4 în primul caz. Când un preot pctuita, prtia întregului popor cu Dumnezeu era rupt; cci numai prin preot era meninut prtia cu Dumnezeu. Dac toat adunarea lui Dumnezeu pctuia din netiin, era acelai lucru. Întreaga prtie era întrerupt i nu mai era posibil s se aduc o jertf lui Dumnezeu. Ce realitate serioas este când adunarea pctuiete sau aceia care ocup poziia de preoi pctuiesc! Aceasta are o însemntate pentru toat adunarea, cci prtia dintre adunare i Dumnezeu este întrerupt i aceast adunare nu mai poate aduce jertfe. De aceea trebuia adus o jertf mare pentru pcat. Când preotul pctuiete, s aduc Domnului un viel fr cusur, ca jertf pentru pcat. Când adunarea a pctuit era tot aa. Sângele trebuia dus în Locul Sfânt, nu în Locul Preasfânt, cci aceasta se petrecea numai în Ziua Ispirii, ci în Locul Sfânt, acolo unde preotul îi exercita în mod normal slujba, acolo unde era altarul de aur, pe care tmâia ardea ca un miros plcut pentru Dumnezeu. Aici trebuia adus sângele ca s îndeprteze necureniile lor i s fac liber drumul spre adorare. O realitate serioas! Nu este aici vorba de pcatele fcute în mod contient. Cuvântul lui Dumnezeu nu accept niciodat c un credincios sau o adunare pctuiete în mod contient. Aceasta este în contradicie cu ceea ce este un credincios i cu ceea ce este adunarea lui Dumnezeu, cci în Cuvântul lui Dumnezeu aceasta nu este o purtare normal. În Vechiul Testament aceasta este numit ca a face ceva cu mâna ridicat (Numeri 15.30), ceva de care se tie c este ru i totui se face în mod contient. Dumnezeu nu accept niciodat ca un credincios s fac un astfel de lucru. Dumnezeu înelege aa cum spune aici, ca întreaga adunare s pctuiasc din netiin sau ca marele preot s pctuiasc dup o greeal a poporului - i cât de îngrozitor este când preotul pctuiete din cauza greelilor poporului, adic face tot aa ca unul care nu este preot! Dumnezeu recunoate c se poate întâmpla aceasta din netiin, dar va veni momentul - i Domnul Isus va îngriji de aceasta - când acest pcat va fi mrturisit. Citim în 1 Ioan 2.1: Dar dac cineva a pctuit, avem la Tatl un Mijlocitor (Avocat). Acesta este Domnul Isus; El Îi exercit funcia. În Ioan 13 vedem c El spal picioarele alor Si, îns 1 Ioan 2 merge mai departe i înelegem cum Domnul face aceast lucrare în cazul cu Petru. În epistola ctre Evrei citim c Domnul Isus Se roag pentru noi s gsim har la vremea potrivit. Dac El n- ar fi fcut lucrul acesta, cât de des am fi pctuit noi! Da, din nefericire, pctuim înc destul de des; îns am fi pctuit mult mai mult, dac nu am fi avut protecia rugciunii Domnului Isus, prin care Dumnezeu ne d putere, ca noi s rmânem neclintii împotriva dumanului. În Romani 8, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune c El intervine pentru noi. Domnul Se ocup cu noi, ca s 8/12

9 ne pzeasc de pcat. Îns dac noi am pctuit - Domnul Isus spune lui Petru c El S-a rugat pentru el, înainte ca el s pctuiasc, pentru ca s nu i se micoreze credina atunci când va pctui. i pe când Petru a pctuit, Domnul S-a întors spre el, ca s-l vad, i în acele momente Petru a devenit contient de ceea ce a fcut i contiina lui s-a trezit. Dar Petru a tgduit pe Domnul, tiind cine este Domnul, îns el - dac se poate spune aa - nu L-a tgduit pe Domnul. El nu de bun voie sau cu premeditare s-a dus aa, cum a fcut Iuda cu câteva zile mai înainte, la farisei i la preoi, ca s trateze cu ei, cum ar putea s tgduiasc pe Domnul. i când privirea Domnului i-a atins contiina, el a vzut c a pctuit. Îns când noi devenim contieni, atunci avem de adus jertfa. Atunci noi trebuie s ne mrturisim pcatele, ca s ne judecm. Îns cum, prin ce, unde pot eu înva ceea ce am fcut, cât de îngrozitor este acest pcat? Aceasta o pot înva numai atunci când privesc înapoi la cruce i vd ce suferine au fost asupra Domnului atunci când El a purtat aceste pcate în trupul Su. Acolo, Cuvântul lui Dumnezeu îmi spune: dac nici un om nu ar fi fcut vreun alt pcat, dac tu nu ai fi fcut nici un alt pcat decât numai pe acesta unul singur, atunci Domnul ar fi trebuit totui s sufere aa. Atunci El ar fi fost prsit de Dumnezeu. Atunci ar fi trebuit s strige: M afund în fundul mocirlei. Atunci El ar fi trebuit s strige: M-ai adus în arina morii! Pentru acest pcat, Domnul trebuia s plteasc acest pre. Asta îmi face clar ce este pcatul, ceea ce eu n-a fi învat în alt mod. Cât de puini dintre noi gsesc, atunci când ei s-au întors la Dumnezeu de curând, foarte îngrozitor, dac de exemplu au spus adevrul pe jumtate. Cât de muli dintre noi gsesc c este ru când în anumite momente nu spunem tot adevrul! Cât de muli consider pcat când, de exemplu, lipsesc de la adunare, cu toate c ar fi putut merge? Poate suntem puin rcii, îns nu avem plcere i de aceea rmânem acas. Pentru fiecare pcat de acesta, Domnul Isus a trebuit s sufere pe cruce. Citim în capitolul 5.15: Când cineva se poart în mod necinstit i pctuiete fr s tie fa de lucrurile sfinte ale Domnului, deci în ceea ce Domnul are dreptul Su - nu are Domnul dreptul ca noi s venim la locul unde El ne înva ca s venim la El? Nu are El dreptul ca noi s vestim moartea Sa? Nu poate Tatl s atepte ca noi s venim duminica dimineaa ca s aducem jertfele noastre de laud i de mulumire? Pentru oricare din lucrurile acestea mici, pentru un adevr pe jumtate, pentru un cuvânt spus cu uurtate, Domnul a trebuit s sufere pe cruce i s moar. Prin sângele mielului de Pate, Israel era aprat de judecata lui Dumnezeu. Îns pe Muntele Sinai trebuia s învee c Domnul nu poate trece cu vederea nici un pcat. El este sfânt i drept i totdeauna trebuie s se poarte potrivit cu firea Sa. Omul este înclinat ca lucrurile pe care le consider fr importan s le treac cu vederea i s se scuze, îns Dumnezeu nu poate face aa. Fiecare va recunoate c frdelegile mari nu pot fi trecute cu vederea, îns Dumnezeu vrea s ne învee c i pcatele care au fost fcute din netiin, de îndat ce sunt cunoscute, trebuie tratate i c trebuie adus jertfa care se cuvine. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune c atunci când noi am pctuit, Domnul are grij ca prin Duhul Sfânt s ne fac s ne dm seama de lucrul acesta; cci un cuvânt uuratic,un adevr pe jumtate întrerupe prtia noastr cu Tatl. Toate lucrurile pe care noi le avem în Numeri 19 în legtur cu vieaua roie sunt în legtur cu ceea ce vorbete despre moarte, deci cu ceea ce nu este din Dumnezeu. Ele ne murdresc i orice necurie întrerupe prtia cu Tatl i cu Fiul Su. Aceast prtie este instaurat potrivit cuvintelor din 1 Ioan 1.3: 9/12

10 dac ne mrturisim pcatele, El este credincios i drept ca s ne ierte pcatele i s ne cureasc de orice nedreptate. i apoi Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în ce mod putem fi curii. Preotul trebuia s aduc un viel, iar dac era vinovat adunarea, i ea trebuia s aduc un viel. Se poate gândi un copil al lui Dumnezeu la aceasta, fr ca s se umileasc i fr ca s vad cât de îngrozitor este un pcat mic, pe care un necredincios, mai ales, îl trece cu vederea i din nenorocire chiar i noi puin lum seama la ceea ce este aceasta în ochii lui Dumnezeu? Este adevrat ceea ce scrie Darby: Un singur pcat în ochii lui Dumnezeu este mai îngrozitor ca mii de pcate, da, decât sunt toate pcatele lumii în ochii notri! Dumnezeu este lumin i în El nu este întuneric. Apoi jertfa trebuia adus i tiat. Deci aceia care au pctuit - eu, când pctuiesc, trebuie s devin contient c prin acest pcat eu am adus pe Domnul Isus pe cruce, c pentru acest pcat, pe care eu l-am fcut, El a trebuit s sufere atât de mult. Nu trebuie aceasta s ne smereasc i s ne fac gata s ne mrturisim pcatele înaintea lui Dumnezeu i astfel s primim iertare? Nu trebuie s ne rugm pentru iertare, ci s mrturisim i, aa cum am vzut, El este credincios i drept, ca s ne ierte pcatele i s ne cureasc de orice nedreptate. Tatl m iubete, Tatl iubete pe toi copiii Si i El este totdeauna gata s ierte, când noi mrturisim, îns nu înainte. El nu iart niciodat înainte ca s fie mrturisire; cci numai mrturisirea este drumul spre curire. Atunci El ne curete de orice nedreptate. Vedem astfel în acest capitol, c jertfa este dependent de locul pe care noi îl ocupm. Când toat adunarea sau un preot a pctuit, trebuie adus o jertf mare. Când doi ini fac acelai lucru, gravitatea poate fi diferit. Când un frate care de muli ani a luat parte la masa Domnului face ceva, atunci nu este tot una cu ce face o sor tânr, întoars la Dumnezeu de câteva luni. Acesta este un principiu normal. Dac aici în D. de exemplu, un tânr înfptuiete pe strad o frdelege i dac un avocat face aceeai frdelege, credei c judectorul nu va da o pedeaps mai mare acestui avocat decât tânrului? Avocatul este mult mai vinovat cci el a tiut mai bine ceea ce face. Aa Se poart i Dumnezeu. Aceasta este marea noastr responsabilitate. Cu cât suntem mai aproape de Domnul, cu atât mai mare este responsabilitatea noastr. Dac preotul i întreaga adunare au pctuit, trebuia adus un viel. Dac a pctuit o cpetenie, o cpetenie dintre frai, se poate spune, atunci el trebuia s aduc jertf un ied, fr pat. i dac cineva din poporul rii a pctuit - spunem noi, un credincios simplu - atunci el trebuia s aduc un ied de parte femeiasc, fr cusur pentru pcatul pe care l-a svârit. Aceasta este diferena pe care o face Dumnezeu. Desigur, pcatul este pcat i Dumnezeu tie cel mai bine ce este pcatul. Îns aici nu este vorba de ceea ce este pcatul în ochii lui Dumnezeu, ci cum poate fi curit un credincios de consecinele pcatului su, cum poate fi refcut prtia cu Domnul i cu Tatl. i Dumnezeu ine seama de posibilitile aceluia care a pctuit. Când cineva care cunoate Cuvântul lui Dumnezeu face ceva care este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, în ochii lui Dumnezeu este mult mai ru i în ochii si trebuie s fie mult mai ru, decât în cazul când cineva care cunoate puin Cuvântul lui Dumnezeu, care nu a avut timp s citeasc i s cerceteze sau din alte motive are puin înelegere a gândurilor lui Dumnezeu. În toate cazurile amintite aici în capitolul 4 trebuia adus o jertf pentru pcat. La începutul capitolului 5 jertfa este numit atât jertf pentru pcat, cât i jertf pentru vin; înseamn c ea poart un caracter comun. Începând cu capitolul 5.14 gsim adevrata jertf pentru vin. 10/12

11 Aa cum vedem, în capitolul 4 nu sunt numite pcate precise, ci totul este cuprins în cuvântul pcat împotriva vreuneia din poruncile Domnului, fcând lucruri care nu trebuie fcute. Mrimea jertfei pentru pcat, care trebuia adus, depindea de faptul cât de apropiat de Dumnezeu era cel care a pctuit. Aceasta confirm gândul c este vorba de pcate pe care nu le simte contiina natural; numai dac ai ajuns în legtur cu Dumnezeu, eti contient de responsabilitatea pe care o are creatura fa de Creator. Înseamn c este vorba de pcatele care ies din natura pctoas a omului. Eu tiu întradevr c diferena dintre pcate (fapte pctoase) i pcatul (natura pctoas a omului) nu rezult clar pe baza caracterului legii. Legea vorbete despre faptele oamenilor i aceasta este în deplin potrivire cu cile lui Dumnezeu fa de omul natural, care a fost pus la prob pân la cruce. Abia venirea Domnului pe pmânt i lepdarea Sa chiar de ctre oamenii religioi, care posedau Cuvântul lui Dumnezeu, a dovedit rutatea desvârit a naturii omeneti. Îns cu toate c în Vechiul Testament este amintit numai uneori totala stricciune a naturii umane i din aceast cauz acest adevr nu putea fi prezentat clar în prevederile jertfelor, noi putem totui, cei care posedm lumina total a Noului Testament, s-o legm de acestea. Putem astfel vedea, pe de o parte, în jertfa pentru pcat, c Domnul Isus a purtat pcatele noastre (1 Petru 2.24) i, pe de alt parte, c El a fost fcut pcat pentru noi (Romani 8.3; 2 Corinteni 5.21). Jertfa pentru pcat ne arat desprirea sfânt a lui Dumnezeu fa de ru. Pcatul jignete natura sfânt a lui Dumnezeu i de aceea trebuia s-l ating cea mai aspr judecat. Dumnezeu poate ine seama de înelegerea pe care o are o creatur, îns, cu toat diversitatea jertfelor, toate trebuiau tiate i sângele lor trebuia stropit. Nu avea nici o importan dac pcatul era svârit contient sau incontient, fr vrsare de sânge nu era iertare. Jertfa pentru vin este mai mult în legtur cu cârmuirea lui Dumnezeu. De aceea despgubirea victimei avea un rol important, aa cum vom vedea. Dac citim Psalmul 51, vedem cât de important este înelegerea caracterului jertfei pentru pcat. În mrturisirea sa, David nu rmâne la faptele sale, ci merge înapoi pân la izvorul de unde au ieit faptele pctoase. Când el a exprimat adevratul caracter al pcatului prin cuvintele: împotriva Ta, numai împotriva Ta, el continu: Iat, sunt nscut în nelegiuire i în pcat m-a conceput mama mea. El judec nu numai faptele sale, ci i pe sine însui, natura sa pctoas, din care au ieit faptele pctoase. Acesta este un principiu important. Când eu am pctuit, exist o restabilire deplin numai atunci când exist o întoarcere real la deplina prtie cu Tatl, încât toate consecinele pcatului meu sunt înlturate, când eu nu rmân la fapta în sine, ci merg pân la izvor i m judec pe mine însumi. Cum am ajuns aici, c înfptuiesc aceste pcate? Când am furat, de exemplu, am avut eu prtie cu Domnul? În 1 Timotei 1.19 se vorbete despre persoane care au naufragiat în ce privete credina, cu privire la adevrul lui Dumnezeu. Îns acolo ni se spune mai întâi, cum au ajuns ei aici. Când merg pe drumul meu în prtie cu Domnul i întreb mereu: Doamne ce vrei Tu s fac? voi cdea eu într-o învtur greit? Imposibil. În prtie cu Domnul nu voi înva niciodat o învtur greit i Domnul m va pzi de ru. Îns acolo spune i c ei au lepdat credina i o contiin bun, curat. Deci în viaa lor s-a întâmplat ceva, prin care contiina lor a fost rnit i ei nu au judecat rul. N-au mai avut o contiin curat. i ei s-au îndeprtat de la credin - fr articol -. 11/12

12 Credin fr articol înseamn prtia noastr cu Domnul. Credina, cu articol, în Cuvântul lui Dumnezeu este învtura. Deci, cum cad eu într-o învtur greit? Numai dac mai întâi s-a rupt legtura mea personal cu Domnul i am pierdut curia contiinei. Dac eu pctuiesc în mod deschis, atunci nu este suficient ca s mrturisesc acest pcat i s m pociesc de el. Ca i David, trebuie s merg înapoi la surs. Cum am ajuns aici? Cum se face c Domnul nu m-a pzit de ru? Cum se face c am putut svâri ceva atât de îngrozitor? Pentru c am prsit contiina curat, prin aceea c nu m-am curit prin judecata de sine, pentru c nu am mai avut nici o prtie cu Domnul i Domnul nu m mai putea pzi, iar eu n- am mai avut putere. Acesta este singurul drum pe care se gsete adevrata curie, în judecata de sine, când m întorc înapoi la izvor - nu judec numai faptele, ci i starea din care au ieit ele. Abia când eu judec starea mea, voi fi cu adevrat restabilit. 12/12