ro_70_The Tree_the Wood_the Truth

Transcriere

1 7 septembrie 2014 de Ernie Knoll În visul meu, stau în albia secată a unui râu. Pot spune că odinioară a fost un râu mare cu apă adâncă. Acum, pot merge cu uşurinţă de la un mal la celălalt. Privesc la picioarele mele şi văd că ţărâna este atât de uscată încât este ca pulberea. Îngerul călăuzitor stă în picioare lângă mine. Zâmbeşte şi îmi spune că astăzi este o zi deosebită, pentru că se împlinesc trei ani şi jumătate de când mia fost dat un mesaj minunat în visul Încotro priveşti?. Ridică braţul drept şi privesc cum ţărâna uscată a râului se transformă în litere de apă vie care se ridică în aer. Ştiu că apa vie reprezintă pe Isus. Acestea sunt cuvintele pe care le văd: Simt deodată cum cineva mă ţine de mâna dreaptă, şi imediat sunt în coridor. Vestitorul fusese cu mine tot timpul. Mă cheamă pe numele meu ceresc şi spune: Tot ce ai aparţine Tatălui ceresc. Ceea ce ţi-a arătat este un mesaj pentru toată lumea. El aşteaptă ca fiecare să prindă mâna frumoasă şi sfântă a lui Isus. Mântuitorul aşteaptă cu mâna întinsă pe aceia care hotărăsc să o apuce. El întreabă pe fiecare: Încotro priveşti? Fiecare trebuie să-şi îndrepte privirea spre Isus şi să se uite îndelung la faţa Sa minunată. Dacă vor face aceasta, toate lucrurile acestei lumi vor scădea în importanţă, iar El îi va ilumina cu lumina gloriei şi harului Său. Chemându-mă pe numele meu ceresc, Vestitorul spune că fiecare ar trebui să se întrebe, Încotro priveşti? Îngerul călăuzitor îşi coboară braţul, şi cuvintele continuă să se ridice până când nu le mai văd. Râul este în continuare secat. Mi se spune că nu trebuie să ne concentrăm asupra acestui pământ vechi, pentru că va fi nimicit împreună cu cei care l-au urmat pe conducătorul minciunilor. Numai acelora care ţin strâns mâna Aceluia care este apa cea vie şi veşnică li se va potoli setea. {1} Apa adevărului va curge prin ei. Acum mă uit înapoia mea spre malul râului secat şi văd alţi câţiva îngeri stând acolo în picioare. Îngerul anunţător îşi întinde mâna să mă ajute să ies din albia secată a râului. Deodată, apare o mulţime de îngeri. Îngenunchează şi îşi înclină capul în semn de respect. Păsările se opresc din cântat; insectele se opresc din zumzăit. Vântul încetează să mai sufle şi totul în natură devine tăcut. Acum aud ceea ce răsună ca un tunet rostogolindu-se de-a lungul albiei secate a râului. Totuşi, vine dinspre munţi şi de pretutindeni. Aud glasul lui Dumnezeu Tatăl, glasul lui Isus şi glasul Duhului Sfânt vorbind ca Unul. Ei spun să privim spre nord căutând semnul migraţiei timpurii a păsărilor. După aceea aud aceste cuvinte: Acum vor izbucni lacrimile Mele, şi vor fi aşa de mari încât pământul nu le va absorbi, şi sunt mari pentru că inima Mea suferă. Mare va fi inundaţia Pagina 1 din 11

2 provocată de lacrimile Mele. {2} Pământul se va mişca din pricina lor. Lumea se va bucura, pentru că, în sfârşit, va veni ploaia. Câtuşi de puţin înţeleg ei că acestea sunt lacrimile Mele, care vor veni din pricina a ceea ce trebuie să fac acum. Pământul se va deschide din cauza mâniei Mele. {3} Însă sufăr cu lacrimi mari din cauza a ceea ce trebuie să fac. Am cerut fiecărei persoane să apuce mâna lui Isus. Salvatorul vostru a aşteptat cu mâna întinsă pe cei care ar putea decide să o apuce. Am întrebat pe fiecare: `Încotro priveşti?` {4} Calendarul Meu arată că acum s-au terminat trei ani şi jumătate. Este timpul. {5} Acum urmăresc cum păşesc înapoi toţi îngerii în timp ce coboară Vestitorul. Îmi zâmbeşte şi mă cheamă pe numele meu ceresc. Îmi amintesc că atunci când Vestitorul vine însoţit de îngeri, are un mesaj foarte important de dat. Acum dezvăluie că i s-a cerut să aducă un mesaj care conţine un mare adevăr, care trebuie împărtăşit. Visul se schimbă şi văd acum o reprezentare de trei tronuri identice aşezate cu faţa unul către celălalt în formă de semicerc. Ştiu că Tatăl ceresc şade pe unul dintre ele, Isus şade pe altul şi Duhul Sfânt pe celălalt. Ceea ce văd este arătat într-un fel în care să pot pricepe. Ascult cum Cei Trei vorbesc despre cum vor salva cele două fiinţe create pe Pământ. Deşi au ştiut dinainte că Adam şi Eva vor păcătui, înţeleg că discuţia la care sunt martor are loc după căderea lor în păcat. {6} Îl aud pe Isus vorbind despre facerea lui Adam, despre cum i-a dat formă din ţărâna Pământului. Vorbeşte despre somnul pe care l-a adus asupra lui când a creat-o pe Eva dintruna din coastele lui, arătând prin aceasta că locul ei este întotdeauna lângă el, ca pereche a lui. Isus a pledat înaintea Tatălui şi a Duhului Sfânt pentru ducerea la îndeplinire a planului mântuirii lui Adam, a Evei şi a restului omenirii din înşelăciunea lui Lucifer. A vorbit despre dispoziţia Lui de a părăsi tronul Său din cer ca să-i salveze. Ascult cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt discută despre planul complet de mântuire. Discuţia pare să dureze o vreme, însă nu-mi dau seama cât. După aceea, Cei Trei au ajuns la o decizie comună, unanimă. Au fost făcute planuri de rezervă pentru aceia care ar putea alege să nu urmeze planul divin. Ascult cum Ei i-au ales, înainte de a se naşte, pe aceia care urmau să fie invitaţi să servească, unii dintre ei cu mare dificultate. Mulţi oameni de-a lungul istoriei pământului urmau să existe având ca singur scop încurajarea celorlalţi. Fiecare urma să stea ca mărturie înaintea universului cu privire la măreţia planului divin de mântuire. Din moment ce Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt au cunoscut începutul, Ei cunosc şi sfârşitul. Cunosc calea multora care au umblat pentru un singur scop. Ascult cum sunt menţionate nume din Biblie: Moise, cel care urma să primească Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu; Ştefan, care urma să fie ucis cu pietre; Avraam, care urma să dea naştere naţiunii israelite; Noe, care urma să construiască arca; Enoh, care urma să umble cu Dumnezeu, şi mulţi alţii care Pagina 2 din 11

3 urmau să dea mărturie ca profeţi având solii, precum Isaia şi Daniel. Erau şi dintre aceia care urmau să servească împreună cu Isus, de la Ioan până la Iuda chiar. Chiar şi Ellen White a fost aleasă ca împlinire a mărturiei lui Isus. Ştiu că următoarele cuvinte au fost înscrise înainte de a fi consemnate în istoria lumii: Şi am căzut la picioarele lui pentru a mă închina lui. Iar el mi-a spus: Vezi, nu face aceasta; eu sunt împreună-rob cu tine şi cu fraţii tăi care au mărturia lui Isus; închină-te lui Dumnezeu; fiindcă mărturia lui Isus este duhul profeţiei. Revelaţia 19:10. Acum văd pe Tatăl ceresc, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în ceea ce ştiu că este oraşul Ierusalim de pe acest pământ. Privesc cum Isus îngenunchează şi sapă o groapă cu mâinile goale. Îşi ridică privirea spre Tatăl şi spre Duhul Sfânt. În mâinile Lui, Tatăl ţine ceea ce ştiu că este o sămânţă a unui copac. Tatăl dă sămânţa Duhului Sfânt, iar Duhul Sfânt o dă lui Isus. Isus ia sămânţa şi o aşază în pământ. O acoperă cu pământ şi îngrămădeşte deasupra ei o movilă mică. Apoi Se ridică, şi Cei Trei alcătuiesc un semicerc în jurul movilei. Observ că movila începe să strălucească foarte tare, ca şi cum ar fi fost o lumină. Din pământ răsare un copac foarte mic, şi îndată văd că are trei frunze. Una este albastră, una albă şi cealaltă roşie. Albastrul reprezintă dragostea lui Dumnezeu şi legea Sa; albul reprezintă dreptatea Sa, iar roşul reprezintă sângele care urma să fie vărsat de Isus. Ştiu că pomul a crescut cu ajutorul nutrienţilor din cele trei frunze colorate, şi după scurt timp, acele frunze s-au scuturat şi au început să crească frunze verzi. Aud pe Tatăl chemând mulţi îngeri să vină la locul unde creşte copacul. Le spune că acest loc este sfânt. Îmi amintesc imediat cum a fost instruit Moise să-şi scoată încălţămintea din picioare la locul rugului arzând, deoarece prezenţa lui Dumnezeu a făcut ca locul să fie sfânt. Tatăl îi instruieşte pe toţi îngerii cereşti să protejeze copacul de toţi oamenii, de elementele naturii şi de Satan şi îngerii lui. Nimeni nu trebuie să-l deranjeze. Îndată, îngeri cereşti au format un cerc protector în jurul lui. Privesc cum într-o ocazie, au venit nişte copii să se joace lângă copac, dar şi-au pierdut interesul şi au plecat. Cu o altă ocazie, au venit la copac oameni cu unelte de tăiere, dar au hotărât să meargă mai departe fără să-l doboare. În momentul acesta, văd pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt privind unul la celălalt şi apoi la Isus. Tatăl îşi întinde mâinile şi le aşază pe umerii lui Isus. Isus Îşi înclină capul. Îl aud vorbind, dar nu pot înţelege ce spune. Înţeleg întrucâtva că este timpul pentru o mare despărţire. Este un timp foarte trist, dar necesar. Totuşi, e un timp şi de mare bucurie. Imediat, văd timpul în care Isus devine ca o sămânţă mică. Tatăl a luat-o şi a aşezat-o în mâinile Duhului Sfânt. Urmăresc pe Duhul Sfânt apropiindu-se de o Pagina 3 din 11

4 femeie, pe care o ştiu a fi Maria, când s-a logodit cu Iosif. Duhul Sfânt aşază sămânţa în pântecele ei. Acum aud glasul Tatălui proclamând: Acesta este Fiul Meu, care a făcut pământul din nimic, care a făcut pe Adam din ţărâna pământului, care a luat o coastă de la el şi a creat o femeie. O femeie va da naştere acum unui Fiu care îi va salva pe toţi cei care cheamă Numele Său, Emanuel. În mintea mea, cuvintele următoare din Matei 1:23 par să curgă ca şi cum ar fi apă vie: Iată, o fecioară va fi însărcinată şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emanuel, care tradus este: Dumnezeu cu noi. Mă gândesc din nou la visul Încotro priveşti?, care mi-a fost arătat acum trei ani şi jumătate. Mă gândesc la omul care a pierdut totul şi la aceia care au cântat cântarea Îndreaptă-ţi privirea asupra lui Isus. Îmi amintesc de numele Manny, care a fost folosit în vis, care de fapt înseamnă Emanuel. Vestitorului i se spusese să zică: Fiecare trebuie să-şi îndrepte privirea asupra lui Isus şi să privească din plin faţa Lui minunată. Dacă vor face aceasta, toate lucrurile lumii acesteia vor scădea în importanţă, şi El îi va lumina cu lumina gloriei şi harului Său. Chemându-mă pe numele meu ceresc, Vestitorul spune că fiecare ar trebui să se întrebe, Încotro priveşti?. Stând eu acolo, mintea mea se întoarce repede în istorie la momentul în care Isus a fost aşezat în pântecele unei fecioare. Mă gândesc la naşterea Sa, la cum a crescut şi a învăţat, la felul în care a învăţat şi a educat pe alţii. Mă gândesc la mâna Sa care stă întinsă pentru toţi. Toţi cei care prind mâna Sa vor primi viaţă fără păcat pentru toată eternitatea. Începând din copilărie, Isus a trăit viaţa perfectă a unuia care serveşte, totdeauna slujind şi purtând de grijă. Urmăresc sosirea timpului când Acela care este Dumnezeu este bătut şi aşezat pe cruce. Urmăresc dându-se ordine unui tăietor de lemne pentru a pregăti o cruce pentru execuţia lui Isus. Urmăresc cum mulţi îngeri călăuzesc paşii tăietorului de lemne. Este condus exact la locul în care Isus a săpat o groapă în pământ şi a plantat sămânţa. Când tăietorul de lemne se apropie de locul cel special, îngerii se dau la o parte. Copacul, matur acum, va fi folosit pentru crucea Mântuitorului. Acum, toţi cei care îşi îndreaptă privirea asupra lui Isus pot fi salvaţi. Tăietorul de lemne face ceea ce a fost instruit să facă. Îl urmăresc în timp ce taie copacul. În timp ce acesta este întins pe pământ, el începe să-l cureţe de crengi şi de ramuri şi le aşază pe toate într-o grămadă. Înlătură scoarţa şi o pune pe grămada de lemne. Îmi este adus în minte că Isus a fost dezbrăcat de hainele Lui. Tăietorul de lemne taie apoi pomul în bucăţi mai mici, şi văd alcătuindu-se două grinzi de formă pătrată. Face o crestătură în fiecare grindă, aşa încât ele să se îmbine împreună. Pune câte o bucată mică de lemn la ambele capete ale uneia dintre grinzi, unde urmează să fie bătute în cuie mâinile lui Isus, şi braţele Sale legate cu frânghie. Pune o altă bucată mică de lemn la capătul de jos al celeilalte grinzi, unde urmează să fie bătute în cuie picioarele lui Isus. Când mâinile şi picioarele Sale au fost pironite, au fost răsucite într-un fel care a Pagina 4 din 11

5 produs durere. De asemenea, şi frânghiile produceau durere. Apoi, soldaţii au ridicat crucea şi au lăsat-o să cadă în locul pregătit pentru ea. Urmăresc cum tăietorul de lemne dă foc resturilor pomului pentru a le arde în întregime. Vestitorul explică faptul că acest lucru simbolizează o ultimă arderede-tot. A fost şi un exemplu pentru ceea ce trebuie făcut cu ceea ce rămâne de la serviciul sfânt al Cinei Domnului. {7} Trebuie făcut orice efort pentru a face cantitatea potrivită de pâine şi vin pentru cei care iau parte la Cină. Doar sucul de struguri nefermentat şi pâinea nedospită trebuie folosite în serviciul comuniunii. {8} Odată ce pâinea şi vinul au fost binecuvântate, după ce toţi s-au împărtăşit şi serviciul s-a terminat, oricine doreşte, se poate împărtăşi, cu respect, cu mai multă pâine şi mai mult vin. Dacă totuşi rămân simboluri care au fost binecuvântate, acestea trebuie aruncate întrun fel potrivit. Vinul trebuie turnat într-o groapă care a fost săpată în pământ, tot aşa cum sângele lui Isus s-a scurs în pământ. Pâinea trebuie pusă într-un recipient şi arsă cu atenţie, până rămâne numai cenuşă. Dacă rămâne pâine şi vin care nu au fost binecuvântate, acestea pot fi mâncate într-un fel obişnuit. Visul se schimbă şi înaintea ochilor mei apare o scenă sumbră. Văd crucea goală a lui Isus, un instrument de tortură şi moarte. {9} După moartea Lui, a fost coborât cu grijă de pe cruce, tăindu-se funiile şi scoţându-se bucăţile de lemne care fixau mâinile şi picioarele Sale. Când Isus Se odihneşte în mormânt, cerul se schimbă într-un apus de soare roşu. Îngerii care au păzit copacul cel special s-au adunat la piciorul crucii. Exact deasupra crucii, cerul este de un albastru întunecat. Deodată, cerul se umple de îngeri. Ştiu că cei de pe pământ nu pot vedea sau auzi ceea ce se petrece mult deasupra lor. Continuând să privesc în sus, văd că Vestitorul intonează o notă în timp ce cerul albastru închis se schimbă în alb strălucitor. După aceea, toţi îngerii încep să cânte imnul Crucea cea veche şi aspră (L-am văzut pe Isus, n.tr.). Este o cântare care a fost deja compusă, mai înainte ca Isus să planteze copacul. Cuvintele ei au fost deja înscrise în cartea de imnuri din cer, mai înainte ca George Bennard, autorul cântării, să se nască. Versurile şi muzica imnului au fost încondeiate în timpul marelui plan de mântuire a tuturor. Ştiu că pământul în care a fost plantat copacul crucii a fost sfânt. Copacul a fost creat pentru a-l purta pe Creator, care a fost pus în pământul pe care l-a făcut. Acum, îngerii cântă despre importanţa acelui copac şi a crucii. Cântă despre copac, despre lemn şi despre adevăr. Cântă despre Emanuel. {10} Pe un deal, departe, era o cruce aspră şi veche, Simbol al suferinţei şi ruşinii; Şi iubesc acea cruce veche, unde Cel mai drag şi Cel mai bun A fost ucis pentru o lume de păcătoşi pierduţi. Pagina 5 din 11

6 Refren: Aşa că voi îndrăgi crucea cea veche şi aspră, Până la sfârşit, când voi depune trofeele; Voi atârna pe crucea cea veche şi aspră, Şi o voi schimba într-o zi cu o coroană. O, acea cruce veche şi aspră, atât de dispreţuită de lume, Are o atracţie minunată pentru mine; Pentru că Mielul iubit al lui Dumnezeu şi-a părăsit gloria de sus Ca s-o poarte pe Calvarul întunecat. Refren În acea cruce veche şi aspră, pătată cu sânge atât de sfânt Văd o frumuseţe minunată, Pentru că pe acea cruce veche Isus a suferit şi a murit Ca să mă ierte şi să mă sfinţească pe mine. Refren Crucii aceleia aspre şi vechi voi fi totdeauna credincios, Ruşinea şi ocara ei le voi purta cu bucurie; Apoi El mă va chema într-o zi acasă departe Unde voi vorbi pentru totdeauna despre gloria Sa. Refren * Privind la scenă, mă simt foarte nevrednic. Noi, care avem nevoie doar să prindem mâna lui Isus, suntem nevrednici. Lacrimi îmi curg pe obraji în timp ce ascult aceşti îngeri cântând. Ei nu desfășoară o interpretare, ci cântă fiecare cuvânt, ca şi cum ar fi un dar din gura Duhului Sfânt. Nici un om de pe pământ nu poate cânta vreodată acest imn în felul în care au făcut-o îngerii. Ei contemplează fiecare cuvânt şi cântă din inimă. Ştiu că slujesc ca sol al lui Dumnezeu şi împărtăşesc ceea ce îmi este arătat, dar sunt lipsit de merit. Simt acum o mână caldă pe umărul meu. Când mă întorc, îl văd pe Vestitor întinzându-mi o pânză albă pentru a-mi şterge obrajii. Zâmbeşte şi îmi spune că mesajul pe care trebuie să mi-l dea este că sunt preaiubit, aşa cum fiecare este preaiubit. Vestitorul îmi spune că este timpul să împărtășesc visul următor, pentru ca mulţi să înţeleagă mai mult despre acel cântec frumos, Crucea cea veche şi aspră. Crucea aceea veche şi aspră este mai importantă decât ne dăm seama. * The Old Rugged Cross, versuri de George Bennard Pagina 6 din 11

7 Vestitorul îmi spune că o să-mi arate ceva ce a fost făcut posibil de crucea cea veche şi aspră. Mă duce într-o cameră, unde o femeie îngenunchează lângă patul ei. Îşi împreunează mâinile, îşi pleacă fruntea, închide ochii şi începe să se roage în tăcere. Ştiu cine este femeia, dar nu ştiu despre ce se roagă. Îl întreb pe Vestitor dacă este bine să-i arăt şi ei această parte a visului. Spune că trebuie să i-l arăt, deoarece ea întreabă cum trebuie să se roage. Visul i-a fost povestit mai înainte de a fi postat pentru toată lumea. Vestitorul spune să privesc mai atent. Văd ceea ce seamănă cu un fum de culori diferite ieşind din această persoană şi înălţându-se la tronul Tatălui. {11} Isus ascultă cuvintele pe măsură ce Duhul Sfânt i le spune. Vestitorul declară că Tatăl aşteaptă cu nerăbdare să audă cuvintele rugăminţilor. Ele sunt de un miros plăcut pentru El. Cuvintele duioase ale femeii nu sunt scrise, nici recitate, ci spuse din inimă. Aceasta va face fiecare din poporul lui Dumnezeu dacă a apucat mâna lui Isus. Vestitorul îmi spune să privesc cu atenţie în timp ce întinde mâna şi apucă o particulă mică din fum. După aceea, ia o altă particulă şi îmi spune să mă uit cu băgare de seamă la ea. Văd ce pare a fi o podoabă frumoasă. Vestitorul întinde din nou mâna în fum şi scoate câteva particule şi le desparte una de alta. Le aşază înaintea mea ca să pot vedea multe podoabe frumoase, de culori diferite. Îmi spune să miros parfumul lor. Îndată, simt arome diferite şi minunate de flori variate, pomi şi fructe. Vestitorul spune că fiecare dintre noi poate veni înaintea Tatălui pentru a-i vorbi, datorită lui Isus. Vestitorul ia o pauză şi spune că îngerii care slujesc aşteaptă ca Tatăl să le vorbească. Dar, aceia dintre noi, de pe acest pământ, care prind mâna lui Emanuel, au privilegiul să vorbească Tatălui oricând. Suntem preaiubiţi, şi îngerii iubesc să servească acelora dintre noi pe care El îi iubeşte. Tatăl aşteaptă cu nerăbdare ca fiecare dintre noi să-i vorbească. Rugăciunile noastre adresate Lui sunt frumoase, iar El Se bucură foarte mult de parfumul lor. El tânjeşte să ne ajute şi să ne poarte de grijă. În momentul acesta, Vestitorul mă duce înapoi în albia secată a râului. Privesc vântul suflând şi ridicând praful. Vestitorul îmi spune să privesc spre nord, şi văd multe păsări zburând spre sud. Arată către un calendar, şi realizez că este prea devreme ca păsările să migreze spre sud pentru a ierna. Privesc multe păsări zburând; unele fac zgomot în timp ce zboară. Vestitorul mă apucă de mână şi ne ridicăm pe mal. Îşi întinde aripile pentru a face un adăpost pentru mine. Cerul se întunecă, nori încep să se formeze, şi, încet, încep să cadă stropi de ploaie. În câteva secunde, picăturile se înmulţesc. Ploaia cade pe pământul prăfuit şi uscat care s-a pietrificat, aşa că nu absoarbe apa, al cărui nivel creşte. Albia râului, odinioară secată, se umple cu apă şi Pagina 7 din 11

8 începe să curgă. În câteva minute, se formează un torent de apă curgătoare care se măreşte. Vestitorul mă duce într-un loc mai înalt, pentru siguranţă. Urmăresc cum inundaţiile şi distrugerea devin un eveniment global, adunând în ele durerea lui Dumnezeu. În unele zone, pământul se deschide formând prăpastii, care înghit părţi mari din inundaţie. Distrugerea este mare. Seceta s-a terminat, dar tristeţea lui Dumnezeu este vizibilă pe tot pământul. Vestitorul îmi reaminteşte că Dumnezeu a aşteptat trei ani şi jumătate ca fiecare să aleagă. Acum este timpul. Cu mare durere Tatăl ceresc este adus în situaţia de a vărsa lacrimi din cauza a ceea ce trebuie să facă acum. Când încep ploile, văd oameni cântând laude lui Dumnezeu pentru binecuvântarea pe care o primesc. Ei nu înţeleg marea Lui durere. Nu înţeleg că ploaia reprezintă lacrimile Sale, din pricina a ceea ce trebuie să facă. Lumea a suferit de secetă, şi acum începe să experimenteze durerea lui Dumnezeu. Din nefericire, mulţi nu vor înţelege. Doar aceia vor înţelege, care au apucat mâna lui Isus, a lui Emanuel, şi care au crezut înainte de a apărea dovezile. Încotro ai privit? Ai privit numai la dorinţa de a acuza mesajul sau mesagerul, sau ţi-ai îndreptat privirea asupra lui Isus? {12} Te uiţi la o cruce, pur şi simplu, sau te gândeşti la importanţa copacului, lemnului şi adevărului? Isus este Creatorul copacului. El a fost jertfit pe lemn. Isus este Calea. Nimeni nu vine la Tatăl decât numai apucând mâna lui Isus, Emanuel, care este Adevărul. 1. Mărturii pentru comunitate, Vol. 4, p. 558 Este siguranţă în a nu depinde de nici un sprijin pământesc şi în a apuca mâna Aceluia care s-a ridicat pentru a-i salva pe ucenicii pe cale să se scufunde în marea agitată. Ioan 4:14 Dar oricine bea din apa ce i-o voi da Eu, nicidecum nu va mai înseta niciodată; dar apa ce i-o voi da, va fi în el o fântână de apă, ţâşnind în viaţă veşnică. Ieremia 17:13 DOAMNE, speranţa lui Israel, toţi cei care Te părăsesc vor fi ruşinaţi, şi cei care se depărtează de Mine vor fi scrişi pe pământ, pentru că L-au părăsit pe DOMNUL, fântâna apelor vii Samuel 12:17... El va trimite tunete şi ploaie; ca să pricepeţi şi să vedeţi că stricăciunea voastră, pe care aţi făcut-o în ochii DOMNULUI Isaia 28:21 Pagina 8 din 11

9 Căci DOMNUL se va ridica precum în muntele Peraţim, se va înfuria ca în valea Gabaonului, ca să îşi facă lucrarea, lucrarea lui străină; şi să împlinească fapta lui, fapta lui neobişnuită. 4. Matei 16:24 Atunci Isus a spus discipolilor Săi: Dacă cineva voieşte să vină după Mine, să se dezică de el însuşi şi să îşi ridice crucea şi să Mă urmeze. 5. Iacov 5:17 Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi, şi s-a rugat cu seriozitate să nu plouă; şi n-a plouat pe pământ trei ani şi şase luni. (Trad.) Mărturii pentru comunitate, Vol. 3, pp Toţi aceştia trebuie să înveţe din exemplul lui Ilie. Cuvântul lui a închis comorile cerului, roua şi ploaia, ca să nu cadă pe pământ trei ani. Doar cuvântul lui era cheia deschiderii cerului şi aducerii ploii. 6. Cristos Lumina Lumii, p Încă de la început, Dumnezeu şi Cristos ştiau de apostazia lui Satan şi de căderea omului datorită puterii înşelătoare a apostatului. Dumnezeu nu a poruncit existenţa păcatului, ci a prevăzut-o, şi a pus deoparte resurse pentru a întâmpina teribila urgenţă. Acesta a fost un sacrificiu de bunăvoie. Isus ar fi putut rămâne alături de Tatăl. Şi-ar fi putut păstra gloria cerului şi omagiul îngerilor. Dar a ales să dea înapoi sceptrul în mâinile Tatălui şi să coboare de pe tronul universului pentru a aduce lumină celor aflaţi în întuneric (spiritual) şi viaţă celor ce pier. Manuscrise Publicate, Vol. 9, p. 230 După căderea lui Adam şi a Evei, neamul omenesc a fost cufundat într-o mizerie lipsită de speranţă, şi atunci a fost promovat acest mare plan al mântuirii. Atunci Fiul omului a consimţit să lase tronul Tatălui, să pună deoparte coroana, să se îmbrace cu umanitatea, să ia asupra Lui natura omului şi să devină un om printre oameni. El a devenit omul durerilor, obişnuit cu suferinţa, rănit pentru călcările noastre de lege, zdrobit pentru nedreptăţile noastre. Patriarhi şi Profeţi, p. 63 Fiul lui Dumnezeu, Comandantul glorios al cerului, a fost mişcat de milă pentru neamul omenesc căzut. Inima Sa a fost mişcată de compasiune infinită când vaiurile unei lumi pierdute s-au ridicat înaintea Lui. Dar dragostea divină a conceput un plan prin care omul să poată fi răscumpărat. Legea încălcată a lui Dumnezeu cerea viaţa păcătosului. În tot universul, doar Unul singur putea satisface pretenţiile ei în folosul omului. Din moment ce legea divină este tot atât de sfântă ca Dumnezeu, numai Unul Pagina 9 din 11

10 egal cu Dumnezeu putea face ispăşire pentru încălcarea ei. Nimeni afară de Cristos nu-l putea răscumpăra pe om din blestemul legii ca să-l aducă din nou în armonie cu cerul. Cristos urma să ia asupra Lui vina şi ruşinea păcatului, păcat aşa de ofensator pentru un Dumnezeu sfânt încât Tatăl a trebuit să se separe de Fiul Său. Cristos urma să coboare în adâncimile mizeriei pentru a salva neamul cel ruinat. 7. Exodul 12:8-10 Şi să mănânce carnea în acea noapte, friptă cu foc şi azime; şi cu ierburi amare să îl mănânce. Nu îl mâncaţi crud, nici fiert de loc în apă, ci fript cu foc; capul lui cu picioarele lui şi cu măruntaiele lui. Şi să nu lăsaţi nimic să rămână din el până dimineaţa; şi ceea ce rămâne din el până dimineaţa să îl ardeţi cu foc. 8. Cristos Lumina Lumii, p. 653 Cristos este încă la masa pe care cina pascală a fost întinsă. Pâinile nedospite folosite la sărbătoarea Paştelui sunt înaintea Lui. Vinul pascal, neatins de fermentaţie, este pe masă. Aceste simboluri au fost rânduite de Cristos să reprezinte sacrificiul Său nepătat. Nimic stricat prin fermentaţie, care este un simbol al păcatului şi al morţii, nu poate reprezenta Mielul fără defect şi fără pată. 1 Petru 1: Filipeni 2:8 Şi, fiind găsit la înfăţişare ca un om, S-a umilit şi S-a făcut ascultător până la moarte, chiar moarte de cruce. 10. Galateni 6:14 Dar Dumnezeu mi-a interzis să mă laud, afară de crucea Domnului nostru Isus Cristos... (Trad.) 11. Revelaţia 8:4 Şi fumul tămâiei se ridica împreună cu rugăciunile sfinţilor, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu. 12. Tragedia Veacurilor, pp Din generaţie în generaţie, avertismentele pe care Dumnezeu le-a trimis lumii prin slujitorii Săi au fost primite cu necredinţă şi scepticism. Când nedreptatea oamenilor de dinainte de potop L-a determinat să aducă apele asupra pământului, mai întâi le-a făcut cunoscut scopul Său, pentru ca ei să aibă ocazia să se întoarcă de la faptele lor rele. Timp de o sută douăzeci de ani a răsunat în urechile lor avertismentul chemării la pocăinţă, altfel mânia lui Dumnezeu urma să se manifeste în nimicirea lor. Dar mesajul părea pentru ei o poveste fără sens şi nu l-au crezut. Încurajaţi în răutatea lor, au batjocorit pe mesagerul lui Dumnezeu, au tratat cu uşurinţă rugăminţile lui şi chiar l-au acuzat de îngâmfare. Cum îndrăzneşte un singur om să stea împotriva tuturor oamenilor mari ai pământului? Dacă mesajul lui Noe era Pagina 10 din 11

11 adevărat, de ce nu l-a priceput şi nu l-a crezut toată lumea? Afirmaţia unui singur om împotriva înţelepciunii a mii! Nu au luat în considerare avertizarea, nici n-au căutat adăpost în corabie. Batjocoritorii au arătat către lucrurile din natură, succesiunea constantă a anotimpurilor, cerul albastru din care n-a plouat niciodată, câmpiile verzi împrospătate de roua rece a nopţii, şi şi-au înălţat glasul, zicând, nu vorbeşte el în parabole? Cu dispreţ, au declarat despre predicatorul dreptăţii ca fiind un entuziast nebun; şi au plecat la treburile lor, şi mai nerăbdători în căutarea lor de plăceri, şi mai hotărâţi în căile lor rele decât înainte. Dar necredinţa lor n-a împiedicat evenimentul prezis. Dumnezeu a suportat îndelung răutatea lor, dându-le ocazii generoase pentru pocăinţă; dar la timpul stabilit, judecăţile Lui au fost aduse asupra celor care au respins harul Său. Cristos declară că la a doua Sa venire va exista o necredinţă similară. Aşa cum poporul din zilele lui Noe n-au ştiut nimic până a venit potopul şi i-a luat pe toţi, potrivit cuvintelor Mântuitorului nostru, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. (Matei 24:39). Când poporul declarat al lui Dumnezeu se uneşte cu lumea, trăind cum trăieşte lumea şi alăturându-se ei în plăceri interzise, când luxul lumii devine luxul bisericii, când clopotele căsătoriei răsună şi toţi privesc înainte spre mulţi ani de prosperitate, atunci, deodată, precum fulgerul se vede în cer, va veni sfârşitul viziunilor lor strălucitoare şi speranţelor lor iluzorii. Spiritul Profeţiei, Vol. 4, p. 208 Domnul, în marea Sa îndurare, nu aduce judecăţi asupra pământului fără să avertizeze pe locuitorii lui prin gura slujitorilor Săi... Când nedreptatea oamenilor de dinainte de potop L-a determinat să aducă apele asupra pământului, mai întâi le-a făcut cunoscut scopul Său, pentru ca ei să aibă ocazia să se întoarcă de la faptele lor rele. Pagina 11 din 11