Cum sa-ti hranesti demonii -

Transcriere

1 TSULTRIM ALLIONE CUM SĂ-ȚI HRĂNEȘTI DEMONII ÎNȚELEPCIUNE STRĂVECHE PENTRU SOLUȚIONAREA CONFLICTULUI INTERIOR Traducere din limba engleză de Dana Dobre 2018

2 CUPRINS Cuvânt-înainte 7 Introducere 9 PARTEA ÎNTÂI: PRACTICA STRĂVECHE 1. Întâlnirea cu demonul Descoperirea practicii Ce sunt demonii? 45 PARTEA A DOUA: HRĂNIREA DEMONILOR 4. Cum să-ți hrănești demonii Cei cinci pași în acțiune Hidra: complexul de demoni Cum să lucrezi cu demonii prin intermediul artei și al hărților 103 PARTEA A TREIA: TIPURI DE DEMONI 8. Cei patru demoni, zei și zei-demon ai lui Machig Demonii bolii Demonii fricii Demonii iubirii Demonii dependenței Demonii abuzului 183

3 14. Demonii familiali Demonii minții Demonii orgoliului Demonul egocentrismului 235 PARTEA A PATRA: APROFUNDAREA LUCRULUI CU DEMONII 18. Eliberarea directă Demonii în lumea largă 253 Postfață: Din ultimele învățăminte ale lui Machig 265 Anexă: Varianta prescurtată a celor cinci pași de hrănire a demonilor 269 Lectură suplimentară 275 Resurse 277 Mulțumiri 279 Despre autoare 283

4 PARTEA ÎNTÂI PRACTICA STRĂVECHE

5 1 ÎNTÂLNIREA CU DEMONUL Demonii vicleni feminini și masculini Care creează o mulțime de necazuri și obstacole Par reali, înainte de a ajunge la iluminare. Dar atunci când adevărata lor natură este înțeleasă, Ei devin Protectori Și prin ajutorul și sprijinul lor, Se obțin numeroase realizări. marele yoghin al Tibetului, Milarepa ( ) MAHATMA GANDHI, unul dintre cei mai mari activiș ti pentru pace ai secolului XX, a schimbat cursul istoriei Indiei, hrănindu-ș i duș manul la propriu. Povestea spune că lui Gandhi i s-a comunicat că va fi vizitat de un oficial britanic, care î l va ameninț a cu î nchisoarea, dacă nu renunț ă la activitatea lui subversivă, aș a cum era considerată de britanici, ș i anume aceea de a mărș ălui î n semn de protest î mpotriva taxei britanice pe sare. Consilierii lui Gandhi au sugerat să pună cuie pe drum, pentru a î nț epa cauciucurile maș inii oficialului. Nu veț i face aș a ceva, a spus Gandhi. Î l vom invita la ceai. Dezamăgiț i, adepț ii săi i-au dat ascultare. Atunci când a sosit oficialul, a intrat plin de fast ș i hotărâre.

6 Practica străveche Uite, d-le Gandhi, acest aș a-zis marș al sării trebuie să î nceteze imediat. Altfel voi fi obligat să vă arestez. Ei bine, a zis Gandhi, haideț i mai î ntâi să bem un ceai. Englezul a acceptat cu reticenț ă. Apoi, după ce ș i-a golit ceaș ca, a spus aspru: Trebuie să trecem la treabă acum. Î n legătură cu marș urile acestea... Gandhi a zâmbit. Nu î ncă. Mai luaț i ceai ș i fursecuri; avem lucruri mai importante de discutat. Ș i tot aș a. Englezul a devenit din ce î n ce mai interesat de ce avea de spus Gandhi, a băut mai multe ceș ti de ceai ș i a mâncat mai multe fursecuri, până când atenț ia i-a fost abătută cu totul de la î nsărcinarea lui oficială ș i a plecat î n cele din urmă convins de cauza lui Gandhi. Acesta a folosit ceaiul, un ritual englezesc care presupune politeț e ș i respect reciproc, ș i ș i-a hrănit la propriu duș manul până când acesta i-a devenit aliat. Tactica de a-l hrăni î n loc de a lupta cu el a contribuit la una dintre cele mai extraordinare revoluț ii lipsite de violenț ă din istorie. Aceeaș i tactică fusese folosită cu aproape un mileniu mai devreme, atunci când marea yoghină tibetană din secolul al XI-lea, Machig Labdrön, primea iniț ierea de la maestrul său, Sonam Lama, î mpreună cu câteva dintre surorile ei spirituale. Î ntr-un moment crucial din timpul iniț ierii ei, Machig s-a ridicat ca prin minune din locul î n care stătea, ajungând să stea suspendată î n aer cam la 30 de centimetri de sol, distanț ă de la care a dansat ș i a vorbit î n sanscrită. Î ntr-o stare de meditaț ie profundă, ea a trecut nestingherită prin zidurile de lut ale templului ș i a zburat î ntr-un copac de lângă un iaz mic, aflat î n afara mânăstirii. 20

7 Întâlnirea cu demonul Iazul era sălaș ul unui puternic naga sau spirit al apei. Despre aceste ființ e mitice capricioase se crede că provoacă probleme ș i boli atunci când sunt tulburate, putând totodată să joace rolul de deț inători sau protectori ai unor comori, atunci când sunt î mblânzite. Acest naga era î nsă atât de î nspăimântător, î ncât oamenii locului nici nu î ndrăzneau să se uite la iaz, nici vorbă să se apropie de el. Dar Machig a aterizat î n copacul de lângă iaz ș i a rămas acolo î ntr-o stare de meditaț ie. Spiritul apei a considerat sosirea tinerei Machig drept o confruntare directă. S-a apropiat ameninț ător de ea, dar ea a rămas să mediteze, netemătoare. Acest lucru l-a î nfuriat, aș a că, î n î ncercarea de a o nimici, a adunat o armată uriaș ă de naga din zonă. Când a văzut sosind această mulț ime de apariț ii magice, Machig ș i-a transformat pe loc trupul î ntr-o ofrandă de hrană ș i, după cum afirmă biografia ei (aflată î n cartea mea Women of Wisdom Femei înțelepte): Nu au putut s-o devoreze, deoarece era lipsită de sine. Nu numai că agresivitatea acelor naga s-a risipit, dar s-au ș i dedicat lui Machig, promiț ând să nu facă rău, ei sau altor ființ e, jurând să o protejeze ș i făgăduind să o slujească pe ea ș i pe oricine urma î nvăț ăturile ei. Î n loc să se lupte cu ei, Machig i-a transformat pe demoni î n aliaț i, î nfruntându-i ș i oferindu-le trupul său drept hrană, cu o compasiune de neclintit. Î n timp ce studiam î nvăț ăturile lui Machig, am î nceput să mă gândesc la concepț ia occidentală despre demoni. Când am căutat cuvântul î ntr-un dicț ionar englez, am descoperit că demon nu a avut dintotdeauna o reputaț ie atât de proastă. Derivat din grecescul daemon sau daimon, termenul se referea la î nceput la spiritul călăuzitor al unei persoane. Daemon-ul grecesc era o creatură divină, un spirit călăuzitor î n care să ai 21

8 Practica străveche î ncredere ș i pe care să te bazezi. Această credinț ă timpurie î n daemon s-a schimbat treptat, odată cu apariț ia atacului creș tin la adresa credinț elor păgâne, astfel î ncât, până î n Evul Mediu, demonii erau î nvinuiț i pentru orice dezastru posibil, dispreț uiț i ș i temuț i ca fiind răi. Vom vedea că prin procedeul î ntâlnirii ș i hrănirii unui demon cu iubire ș i compasiune, el poate fi transformat î ntr-un daemon. Î n acest fel, demonii tăi î ț i devin aliaț i, la fel cum fioroș ii naga s-au transformat î n protectori, atunci când Machig le-a oferit trupul ei ca hrană. Poveș tile din mitologia occidentală se deosebesc cu totul de poveș tile lui Machig ș i Gandhi. Mitul celor douăsprezece munci ale lui Hercule reprezintă o piesă clasică a literaturii occidentale, un exemplu remarcabil al aventurii eroului cuceritor, unul dintre miturile personale ș i politice cele mai importante care au călăuzit cultura occidentală. Pentru a fi iertat de uciderea copiilor săi, lui Hercule i se dau douăsprezece sarcini, dintre care a doua î l duce la lacul Lerna î n sudul Italiei, unde un ș arpe cu nouă capete ș i numeroase picioare, numit Hidra, ataca trecătorii nevinovaț i. Hercule ajunge la lac î nsoț it de nepotul ș i discipolul său Iolau. Î nainte de a găsi bârlogul Hidrei, cei doi bărbaț i trag cu săgeț i aprinse pentru a atrage bestia. Î nsă, atunci când Hidra iese la suprafaț ă ș i Hercule intră î n apă, Hidra furioasă î ș i î ncolăceș te un picior î n jurul gleznei lui Hercule, prinzându-l î n capcană, iar ajutorul ei, un crab gigantic, î l trage la marginea unui lac fără fund. Spre disperarea lui Hercule, de câte ori tăia unul dintre capetele Hidrei, alte două creș teau la loc. Prins î n capcana monstrului, Hercule strigă la Iolau după ajutor. Grăbindu-se să î l ajute pe unchiul său, tânărul foloseș te o creangă aprinsă pentru a cauteriza ciotul fiecărui cap pe care î l taie Hercule, î mpiedicând astfel ca Hidrei să-i mai 22

9 Întâlnirea cu demonul crească ș i altele. Acest lucru î i dă un avantaj lui Hercule ș i, î n final, Hidrei î i mai rămâne un singur cap. Acest cap este nemuritor, dar Hercule î ș i dă seama că poate tăia gâtul muritor care î l ț ine. Taie capul, dar acesta rămâne î n continuare î n faț a lui, sâsâind ș i privindu-l. Aș a că î ngroapă capul nemuritor sub un bolovan, considerând monstrul î nvins ș i cea de-a doua sarcină î ndeplinită. Dar ce fel de victorie a obț inut Hercule? A eliminat cu adevărat duș manul sau doar l-a tăinuit? Capul nemuritor al Hidrei, forț a conducătoare a energiei sale î nmănuncheate, se agită î ncă sub bolovan ș i ar putea să iasă din nou la suprafaț ă, dacă î mprejurările i-o permit. Ce spune acest lucru despre realizările lui Hercule ș i, î n general, despre mentalitatea eroică de ucidere a monș trilor care fascinează atât de tare, străbătând literatura ș i societatea occidentală? Variante diferite ale mitului eroului ucigaș de dragoni au dominat psihicul occidental de-a lungul ultimilor patru mii cinci sute de ani. Deș i aspectul pozitiv al mitului poate duce la bătălii eroice î mpotriva unor demoni periculoș i ca Hitler, ca ș i î mpotriva bolilor, a sărăciei ș i a foametei, el prezintă totuș i niș te pericole grozave. Printre acestea se numără ș i î ngâmfarea celor care se identifică cu rolul de erou ucigaș de dragoni, indiferent de virtuț ile lor. Un altul este proiectarea răului asupra adversarilor, demonizându-i ș i justificând uciderea lor, î n timp ce pretindem că noi ne identificăm î n î ntregime cu binele. Tendinț a de a ucide î n loc să avem un contact cu dragonul ne î mpiedică să ne cunoaș tem demonii ș i să î i transformăm î n aliaț i. Dovezile că noi continuăm să trăim î n conformitate cu acest mit pot fi văzute peste tot, de la filmele de succes, la evenimentele globale actuale. Î n luptele din ziua de azi, fiecare parte se identifică cu binele divin, î n timp ce luptă î mpotriva 23

10 Practica străveche răului. Polarizarea î n bine ș i rău justifică violenț a, ca un sacrificiu necesar ce trebuie î ndurat pentru a obț ine victoria. Astăzi, poate mai mult decât î nainte, suntem prinș i î n capcana identificării exagerate cu mitul uciderii dragonului. Starea noastră de polarizare nu se găseș te numai î n lumea exterioară; ne luptăm î nlăuntrul nostru cu demonii dependenț ei, ai stresului, traumei, furiei ș i urii de sine, pentru a numi doar câț iva dintre ei. Î ncercăm să dominăm totul, î năuntrul nostru ș i î n afară, inclusiv pe î nsăș i Mama Natură. Dar, î n loc să obț inem vreodată victoria finală, suntem î nghiț iț i de lupta care ne ț ine captivi. Căutând să ucidem dragonul, ne găsim î n pericolul de a ne distruge unii pe alț ii ș i lumea naturală, făcând viaț a pe această planetă incapabilă de a se mai susț ine. La fiecare colț se pot vedea semnele ineficacităț ii acestui mit. De exemplu: Americanii cheltuie zeci de miliarde de dolari î n fiecare an pe produse ș i programe pentru a î ncerca să slăbească, ș i totuș i bătălia cu kilogramele rămâne o cauză pierdută. Cei care ț in mereu dietă adaugă frecvent 2-4 kilograme la fiecare î ncercare, iar tulburările de alimentaț ie declanș ate de ciclurile dietelor î n care se î nfometează ș i apoi mănâncă prea mult ucid mii dintre ei î n fiecare an. Urmărirea unor lucruri precum averea ș i succesul este atât de definită de luptă, î ncât, chiar dacă atingem î n cele din urmă aceste ț eluri, tiparul î nrădăcinat al strădaniei nu ne va da voie să ne bucurăm de fructele muncii noastre. Ș i, odată ce reuș im, ne confruntăm cu bătălia pentru apărarea a ceea ce am obț inut, bătălie care ne secătuieș te ș i nu se mai termină niciodată. 24

11 Întâlnirea cu demonul Experț ii care studiază dependenț a ne spun că folosirea puterii voinț ei pentru a lupta cu ea nu duce la moderaț ie ș i că trebuie să î ncetăm să ne mai gândim c-o putem depăș i luptând î mpotriva ei. Nu î ncercăm să ne î nț elegem bolile. Î n schimb, de câte ori ne î mbolnăvim, imediat î ncepem să elaborăm strategii pentru a ne lupta cu boala. Î n necrologuri scrie adesea: Cutare a murit după o luptă î ndelungată cu cancerul. Fundamentalismul religios se dezvoltă astăzi î n multe ț ări din lume, accentuând prăpastia dintre bine ș i rău. Fiecare grup crede cu fermitate că î l are pe Dumnezeu de partea sa. Identificându-ne propria religie cu binele ș i pe celelalte cu răul, suntem blocaț i î ntr-o luptă fără sfârș it ș i nu mai ajungem să facem faț ă răului din noi î nș ine ș i din cadrul sistemelor noastre politice. Am violat lumea naturală, zăgăzuind râurile ș i epuizând imprudent resursele, poluând atmosfera ș i ducând o bătălie î mpotriva celei care ne hrăneș te, Planeta-Mamă. Acum natura ripostează printr-o furie a dezastrelor naturale: uragane, tsunami-uri, tornade, secetă, inundaț ii ș i î ncălzire globală. Ca răspuns, luptăm î mpotriva schimbărilor climatice căutând să le oprim, fără să ne ocupăm î n primul rând de atitudinea de bază, care a creat problema. Î ncercăm să ne eliminăm duș manii prin război ș i violenț ă, dar violenț a dă naș tere la ș i mai multă violenț ă. De exemplu, un studiu al serviciilor de informaț ii americane a arătat că, î n loc să oprească dezvoltarea terorismului, războiul din Irak a revigorat radicalismul ș i a î nrăutăț it ameninț area teroristă la nivel global. 25

12 Practica străveche Trăind după mitul potrivit căruia căutăm, ne luptăm ș i distrugem î n cele din urmă duș manul din interior ș i din exterior, î i î nvăț ăm ș i pe copiii noș tri acest mit. Ne î ntâlnim cu această temă î n basme, poveș ti religioase ș i î n retorica politică, î n care eroi ca Sfântul Gheorghe omoară balaurul sau î nving monstrul ascuns, adesea apărând ș i o fecioară neputincioasă care este salvată de erou. Vedem acest lucru la nesfârș it î n filme ș i î n programe de televiziune. Căutarea ș i distrugerea duș manului poate părea cea mai bună soluț ie, dar î n realitate creează o lume din ce î n ce mai periculoasă. E clar că trebuie să cercetăm alternativa, intrând mai degrabă î n contact cu duș manul ș i comunicând cu el, î n loc să î l distrugem. Î n această carte ne concentrăm î n principal pe demonii personali, î ntorcându-ne la demonii colectivi ș i politici abia la sfârș it. Aceasta din cauză că demonii personali stau la baza celor globali ș i, lucrând cu propriii demoni, aducem o schimbare care face valuri î n exterior, î n lume. Atitudinea de a hrăni demonii, î n loc să luptăm cu ei, ne furnizează o cale prin care să fim atenți la demonii din interior, evitând pericolele de a reprima î nlăuntrul nostru lucrurile de care ne temem. Confruntarea ș i hrănirea demonilor noș tri evită î ntruparea unui monstru furios care provoacă distrugere atât î n noi, cât ș i î n lume. Propun să urmăm exemplul lui Machig: dragonul nu este ucis ș i nici măcar nu are loc o luptă î mpotriva lui, ci este atras afară ș i alimentat fără teamă. Î n acest fel construim un pod peste prăpastia dintre bine ș i rău, iar potenț ialul duș man este transformat î n aliat. Asta î nseamnă că energia care a fost î ncătuș ată î n luptă devine o forț ă pozitivă ș i potenț ial protectoare, mai degrabă un daemon decât un demon. Fiecare bătălie pe care o ducem î n interiorul nostru î ncătuș ează resurse ce ar putea fi folosite mult mai bine. 26

13 Întâlnirea cu demonul Î n mitologie, dragonul apără adesea o comoară secretă. Hrănindu-ne demonii ș i transformându-i î n aliaț i, ne descoperim propriile comori ce au fost ascunse de preocuparea noastră pentru bătălie. După cum se dovedeș te, atunci când este eliberată, energia demonului care fusese blocată î n luptă este comoara. Hrănirea demonilor ne face să fim o ameninț are mai mică î n lume. Atunci când suntem conș tienț i de demonii noș tri ș i le oferim un elixir făcut din acceptare conș tientă ș i compasiune, avem mai puț ine ș anse să î i proiectăm asupra altora. Carl G. Jung, celebrul psiholog elveț ian, a descris partea noastră î ntunecată ca fiind umbra, care ar putea ieș i la suprafaț ă î n vise sau ar putea fi proiectată asupra altora. Umbra pe care a descris-o el este compusă din acele laturi ale noastre pe care mintea conș tientă le consideră inacceptabile. Umbra reprezintă sinele reprimat, aspectele nedorite ale personalităț ii, pe care refuzăm să le recunoaș tem. Ar putea fi ruș inea, furia sau prejudecăț ile noastre. Este ceea ce nu dorim ca alț ii să ș tie despre noi ș i apare adesea î n vise, făcând lucruri la care sinele nostru conș tient nici nu s-ar gândi. Atunci când o persoană căsătorită visează că are o aventură, aceasta este umbra. Adesea nu suntem conș tienț i de laturile î ntunecate ale personalităț ii noastre, deoarece ele nu sunt percepute de mintea conș tientă. Umbra ne î ndeamnă să mâncăm toată farfuria cu fursecuri, atunci când nu avem de gând să mâncăm nici măcar unul. Umbra trânteș te o insultă la adresa cuiva pe care î ncercăm să î l impresionăm. Procedeul prin care ne hrănim demonii reprezintă o metodă de a ne aduce umbra la nivelul conș tient ș i de a accesa comorile pe care ea le deț ine, î n loc să o reprimăm. Dacă nu ne integrăm umbra ș i nu devenim conș tienț i de ea, atunci aceasta operează sub acoperire, devenind sabotorul intenț iilor 27

14 Practica străveche noastre cele mai bune, dar ș i provocând rău altora. Aducerea umbrei î n conș tient î i reduce puterea distructivă ș i eliberează energia vitală depozitată î n ea. Î mprietenindu-ne cu ceea ce ne sperie cel mai mult, ne găsim î nț elepciunea. Rezolvarea conflictului interior diminuează răul produs de inconș tient, rău ce contribuie la miș cările colective periculoase. Î n practica hrănirii demonilor noș tri, oferim lucrul cel mai preț ios (propriul corp) celui mai ameninț ător ș i mai î nspăimântător aspect (demonii noș tri) ș i, făcând acest lucru, biruim rădăcina tuturor suferinț elor, care, î n termeni budiș ti, este egocentrismul. Pentru a-ț i face o idee despre cum ar putea arăta hrănirea demonilor î n viaț a reală, dă-mi voie să î ț i spun o poveste despre ce s-a î ntâmplat î n urmă cu câț iva ani când călătoream î n Tibet. Prietena mea Sara ș i cu mine mergeam cu autobuzul î ntr-un pelerinaj. Până î n acel moment, eu ajunsesem deja la o î nț elegere personală a demonilor, predam practica Chöd ș i elaborasem metoda hrănirii demonilor pe care o descriu î n această carte. Î ntr-o zi, am tot mers până am ajuns la o altitudine semnificativ mai ridicată, după ce călătorisem toată noaptea. Mâncaserăm prea multe conserve de macrou î n sos tomat, iar autobuzul sălta neî ncetat pe drumul neasfaltat, agravându-ne durerile de cap cauzate de altitudine. Praful era atât de gros, î ncât nici dacă î mi î nfăș uram capul î ntr-o eș arfă nu scăpam de el. Sara stătea singură ș i plângea, pe un scaun din faț a mea. M-am dus ș i m-am aș ezat lângă ea. Mi-a spus despre depresia care o ataca, un demon cu care se luptase î ntreaga viaț ă, deoarece crescuse î ntr-o familie î n care nu era dorită. Era disperată, zguduindu-se de plâns. Î ncercarea de a o ajuta să-ș i hrănească acest demon părea cel mai bun lucru pe care i-l puteam oferi, chiar ș i î n aceste î mprejurări dificile î n care nu 28

15 Întâlnirea cu demonul puteam urma toț i paș ii, pe deplin, cum aș fi făcut-o î n mod normal. Aș a că am î nceput procedeul chiar acolo, clătinându-ne pe drumul prăfuit. Am spus: Bine, Sara, hai să î ncercăm un experiment! Hai să vedem cum ar arăta această durere dacă ar fi să-i dai o formă! A î nchis ochii ș i a î nceput să-ș i conș tientizeze corpul, găsind o senzaț ie de greaț ă ș i mâhnire pe care a descris-o ca fiind î ntunecată, de un violet roș cat, grea ș i densă. Apoi i-am sugerat să-i permită acesteia să prindă viaț ă î n faț a ei. A văzut un monstru uriaș ș i violet, cu o gură căscată acolo unde ar fi trebuit să aibă stomacul. Monstrul voia să o devoreze. I-am spus: Hai să vedem dacă putem găsi adevărata nevoie care se află î n spatele dorinț ei demonului! Sara l-a î ntrebat pe demon de ce are nevoie ș i el i-a spus că vrea ca ea să nu mai î ncerce să scape, că, dacă ar face acest lucru, atunci el ar simț i iubire ș i acceptare. Apoi i-am sugerat Sarei să vizualizeze că î ș i dizolvă corpul î ntr-un nectar făcut din iubire cu care î l hrăneș te pe demon până când e pe deplin satisfăcut. Î ncetul cu î ncetul, Sara s-a oprit din plâns ș i s-a liniș tit. După o vreme, a spus: L-am hrănit ș i s-a făcut din ce î n ce mai mic. Nu î nț eleg cum s-a î ntâmplat, dar a dispărut. După ce s-a bucurat de acest moment, a spus: Mintea mi s-a relaxat î ntr-un spaț iu liniș tit care nu credeam că e posibil pentru mine. Dar tot nu ș tiu cum s-a î ntâmplat. 29