untitled

Transcriere

1 7 IMAGISTICĂ STOMOATOLOGICĂ IMPORTANŢA EVALUĂRII IMAGISTICE ÎN IMPLANTOLOGIA ORALĂ Importance of imaging assessing in oral implantology Dr. Drd. Iulia Roateşi, Prof. Dr. Emilian Hutu Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea Titu Maiorescu, Bucureşti REZUMAT Implantologia dentară a cunoscut în ultimii ani o evoluţie majoră în corelaţie cu cerinţele actuale ale specialităţii, dar şi cu solicitările pacienţilor. Pentru rezultate clinico-funcţionale deosebite este imperios necesar să se cunoască particularităţile câmpului protetic edentat total sau parţial, ale proprietăţilor materialelor dentare folosite şi ale biocompatibilităţii acestora, cât şi ale metodelor de tratament cât mai moderne şi sigure. Scopul acestui studiu este de a prezenta modalităţile de diagnostic cu ajutorul imagisticii în implantologia dentară. Material şi metodă. Studiul descrie examenele complementare utile pentru obţinerea rezultatelor clinicofuncţionale în implantologie, precum mijloace clasice: radiografi e, ortopantomografi e şi metode moderne de imagistică tridimensională: computer tomograf şi computer tomograf cu fascicul conic. S-au analizat două cazuri clinice, în funcţie de situaţia iniţială, cât şi complexitatea situaţiei clinice, precedente inserării implanturilor, evidenţiind utilitatea examenelor paraclinice. Rezultate şi concluzii. Radiografi a este cea mai la îndemână metodă pentru evaluarea şi alegerea procedeului de tratament. Ortopantomograma reprezintă un ghid în selectarea tipului de radiografi i ulterioare, ajutătoare în stabilirea diagnosticului de specialitate. Tomografi ile CT şi CBCT permit o mai bună diagnosticare şi poziţionarea optimă implanturilor dentare. Mulţumită acestei tehnologii imagistice revoluţionare şi unei mai bune înţelegeri a proceselor biologice ale creşterii şi dezvoltării maxilo-faciale, putem crea şi interacţiona cu modele virtuale ale structurilor maxilarelor care ne permit să oferim tratamentul adecvat. Pentru rezultate clinico-funcţionale deosebite este necesară cunoaşterea particularităţilor câmpului protetic prin investigaţii complementare performante şi ale proprietăţilor materialelor dentare cu biocompatibilitate adecvată. Cuvinte cheie: implantologie, radiografi e, ortopantomografi e, imagistică tridimensională ABSTRACT In recent years dental implantology has seen a major evolution in correlation with the actual requirements of the specialty, and the patient s request. For special funcţional clinical outcomes it is necessary to understand the prosthetic field totally or partially edentulous patients, properties and biocompatibility of dental materials and methods of treatment as modern and safe. Goal of this study is to present possibilities for diagnostic imaging in dental implantology. Materials and methods. This study describes complementary examinations useful for obtaining clinical and funcţional outcomes in implantology: classical methods such as radiography and ortopantomography and modern methods 3D imaging: computed tomography and cone beam computed tomography. We analyzed two clinical cases, depending on the initial situation and the complexity of the clinical situation, previous implant insertion, highlighting the utility of dental complementary examinations. Results and conclusions. Radiography is available for evaluation and selection of the treatment process. Panoramic radiography used as a guide in selecting the type of subsequent radiographs, specialized aids in diagnosis. CT and CBCT scans allows a better diagnosis and optimal placement of dental implants. Thanks to this revolutionary imaging technology and a better understanding of the biological processes of growth and development of maxillofacial area, we may create and interact with virtual models of jaw structures that allow us to provide treatment. For clinical and funcţional outcomes required in prosthetic field it is required additional investigation and appropriate biocompatible dental material properties. Key words: implantology, X-rays, ortopantomography, tridimensional imaging Adresă de corespondenţă: Dr. Drd. Iulia Roateşi, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea Titu Maiorescu, str. Gheorghe Petraşcu nr. 67A, Bucureşti iulia.roatesi@gmail.com 200

2 201 INTRODUCERE Implantologia a cunoscut în ultimii ani o evoluţie majoră în corelaţie cu cerinţele actuale ale specialităţii, dar şi cu solicitările pacienţilor. Pentru rezultate clinico-funcţionale deosebite este imperios necesar să se cunoască particularităţile câmpului protetic edentat total sau parţial, ale proprietăţilor materialelor dentare folosite şi ale biocompatibilităţii acestora, cât şi ale metodelor de tratament cât mai moderne şi sigure. Scopul acestui studiu este de a prezenta modalităţile de diagnostic cu ajutorul imagisticii în implantologia dentară. MATERIAL ŞI METODĂ Examene complementare: studiul descrie tipuri de radiografii, ortopantomografii, CT şi CBCT. Radiografia este un element important în evaluarea şi alegerea procedeului de tratament, oferind informaţii preţioase medicului dentist în legătură cu dinţii, maxilarele şi ţesuturile dure învecinate. Radiografia dentară este o imagine a ţesuturilor dure ce rezultă prin expunere la radiaţii electro magnetice. Razele X au proprietatea de a pătrunde prin ţesuturile umane şi sunt înglobate în diferite grade, în funcţie de densitatea ţesutului. Astfel, ţesuturile cu o densitate mare sunt reprezentate cu alb, ţesuturile moi cu nuanţe de gri, iar cavităţile cu negru, radiografiile putând fi considerate ca negative ale fotografiilor. Radiografiile dentare reprezintă o metodă eficace de evaluare a sănătaţii cavităţii orale, îndeosebi pentru pacienţii care se încadrează în grupe de risc, şi anume pacienţii cu o carioactivitate crescută, cei care prezintă multiple obturaţii sau lucrări protetice complexe, pacienţii care suferă de boli parodontale, fumătorii sau cei care sunt depistaţi cu xerostomie sau hiposalivaţie. Radiografiile dentare sunt deosebit de eficiente şi la copii, mai ales pentru a se depista din timp eventuale neconcordanţe în spaţiul cavităţii bucale între structurile dentare şi cele osoase. Astfel, se poate anticipa dacă este spaţiu suficient pentru erupţia tuturor dinţilor unei arcade sau pentru a se putea lua măsuri în cazul lipsei de spaţiu şi al unor erupţii în malpoziţii în consecinţă, sau al dinţilor care ar putea rămâne incluşi. Examene complementare: studiul descrie tipuri de radiografii, ortopantomografii, CT şi CBCT. Radiografia este un element important în evaluarea şi alegerea procedeului de tratament. Ortopanto mograma reprezintă o variantă de investigare imagistică indispensabilă în conduita de tratament stomatologic, cât şi în diagnosticarea afecţiunilor orale. Aceasta poate fi şi un ghid în selectarea tipului de radiografie ulterioară, ajutătoare în stabilirea diagnosticului de specialitate. Tomografiile computerizate permit chirurgului şi medicului specializat în stomatologia reparatorie să creeze şi să poziţioneze implanturile dentare în mod optim. Utilizările şi beneficiile aduse de aceste tomografii sunt prezente pe durata întregului proces, de la diagnoză la tratament şi apoi la examinările post-operatorii. Prin intermediul inserării ghidate a implantului în baza scanărilor CT 3D, toate beneficiile sunt sporite atât de mult încât chirurgul poate aborda fiecare caz cu o încredere ce vine din siguranţa că au fost folosite cele mai bune tehnologii şi informaţii vizuale existente pentru garantarea succesului. Tomografia computerizată ce foloseşte fasciculul conic permite o mai bună diagnosticare, planificare a tratamentului şi monitorizare, precum şi o analiză mai bună a rezultatelor decât era posibil în cazul imaginilor convenţionale bidimensionale. Mulţumită acestei noi tehnologii imagistice revoluţionare, împreună cu înţelegerea mai bună a proceselor biologice ale creşterii şi dezvoltării maxilo-faciale, putem crea şi interacţiona cu modele virtuale ale dintelui şi ale structurilor maxilarului pacienţilor, care ne permit să oferim un nivel mult mai bun al tratamentului decât până acum. CT cu fascicul conic (CBCT) reprezintă o examinare imagistică foarte utilă pentru implantologie. Toate aparatele CBCT furnizează o imagine de înaltă calitate care trebuie să asigure chirurgului informaţiile dorite. Prezentările tipice de imagine ale acestor aparate sunt vizualizări în planurile axial, coronar şi sagital, cu alte vizualizări posibile prin reproducerea secundară a datelor. Computerul tomograf convenţional foloseşte un echipament pe care pacientul este poziţionat în decubit dorsal. În această poziţie, ţesuturile moi au tendinţa să se deformeze. Astfel, aceste date sunt utile pentru medicul dentist, care ar putea anticipa deformările ţesuturilor moi ce pot apărea din deplasarea ţesuturilor osoase şi a dinţilor. Computerul Tomograf cu Fascicul Conic (CBCT) realizează investigaţiile cu pacientul în poziţia ortostatică, oferind astfel informaţii de o mare precizie, deosebit de utile pentru medicul dentist. Computerul tomograf convenţional, folosit pentru investigaţiile în sfera maxilo-facială, poziţionează manual capul pacientului înclinat pentru a surprinde secţiunile solicitate, deosebit de utile pen tru medicul stomatolog. Dacă intervine însă

3 202 încordarea musculaturii, care afectează confortul pacientului, acesta se poate mişca, modificând astfel rezultatul investigaţiei. Radiografiile dentare retroalveolare şi ortopantomogramele sunt radiografii bidimensionale ale structurilor dure dentare şi osoase, aceste două dimensiuni fiind reprezentate de lăţime şi înălţime. Aceste tipuri de radiografii nu furnizează informaţii privind adâncimea ţesuturilor dure, structurile fiind de cele mai multe ori distorsionate şi cu suprapuneri, din cauza desfăşurării acestora pe o imagine plană. Pentru efectuarea Computerului Tomograf cu Fascicul Conic (CBCT) se realizează scanarea struc turilor, rezultand secţiunile care sunt apoi recompuse rapid prin evaluare imagistică într-o singură structură. Computerul Tomograf cu Fascicul Conic nu realizează distorsiuni, redând forma şi dimensiunile la scara de 1:1 a elementelor anatomice şi realizând măsurători precise ale celor trei dimensiuni: înălţime, lăţime şi grosime, utile pentru stabilirea poziţiei ulterioare a implanturilor dentare. CBCT oferă informaţii şi măsurători precise şi pentru densitatea osoasă, putând stabili un diagnostic diferenţial pentru patologia oaselor maxilare. Stabilirea densităţii osului preoperator ajută medicul să opteze pentru tehnica chirurgicală cea mai efi cientă şi tipul de implant potrivit. AVANTAJE ŞI RISCURI ALE TOMOGRAFIEI Avantaje generale CT-ul dentar, spre deosebire de radiografiile clasice, oferă informaţii deosebite între diferite structuri antomice: ţesuturi dure osoase şi dentare, cât şi informaţii referitoare la ţesuturile moi. Explorările efectuate cu CT-ul dentar realizează explorări imagistice neinvazive, care pot exclude uneori metodele chirurgicale exploratorii ca puncţiile şi exciziile biopsice. Aceste explorări se realizează prin scanări efectuate într-un timp foarte scurt, aproximativ 8,3 secunde, puţin mai mare însă decât în cazul radiografiilor panoramice digitale, dar mai mic decât la cele pe film, pacientul fiind astfel supus unor radiaţii foarte scăzute, dar oferind totodată informaţii tridimensionale foarte utile medicului dentist. CBCT-ul oferă, de asemenea, informaţii privind patologia afecţiunilor oro-maxilo-faciale, precum infecţii sau tumori, dar şi efecte ale acestora. CBCT-ul este astfel o explorare de mare interes şi pentru chirurgi, prin reprezentarea imagistică tridimen sională de mare precizie a tuturor zonelor anatomice dentare şi maxilo-faciale şi a posibilelor patologii aferente. Avantaje locale ale CBCT în implantologie 1. Efectuează măsurători la scara de 1:1 şi oferă posibilitatea de a opta pentru varianta de tratament potrivită, dar şi de a alege dimensiunea şi lungimea implantului. 2. Evaluează complet şi 3D structurile anatomice, pentru optimizarea planului de tratament. 3. Localizează zonele anatomice cu probleme şi oferă date precise cu privire la eventualele augmentări osoase şi sinusale. 4. Realizează imagini 3D cu o claritate deosebită şi în cazurile de molari incluşi şi ale raporturilor acestora cu zonele învecinate, dar şi în situaţiile dinţilor supranumerari. 5. Realizează imagini 3D pentru analizarea structurilor şi mişcărilor articulaţiilor temoporomandibulare. 6. Analizează căile respiratorii şi cavităţile anatomice învecinate cavităţii bucale, pentru a stabili tratamentul adecvat. 7. Măsoară cu mare precizie dimensiunile ţesuturilor dure pentru stabilirea diagnosticului. 8. Realizează o imagine 3D la scară reală a canalului nervului mandibular. 9. Obţine măsurători la scară reală a canalului nervului mandibular. 10. Vizualizeză vecinătatea cu structurile vitale. 11. Furnizând date precise, manoperele chirurgicale sunt mai de scurtă durată şi au caracter minim invaziv. 12. Localizează şi diagnostichează structurile anatomice critice. 13. Evaluează structurile osoase şi depistează patologia acestora: chisturi, tumori. 14. Localizează şi investighează sinusurile paranazale. 15. Evaluează implantele preoperator şi postoperator. Riscuri ale CBCT CBCT utilizează radiaţiile ionizante şi constituie, astfel, un eventual risc pentru pacienţi. Are însă avantajul incontestabil de a oferi informaţii deosebit de preţioase medicului dentist pentru determinarea diagnosticului şi stabilirea planului de tratament. Radiografia dentară şi riscurile pentru corpul uman Radiografiile dentare expun pacienţii la o cantitate foarte redusă de raze X, astfel că nu prezintă un pericol pentru sănătatea organismului uman.

4 203 Corpul uman este expus zilnic la o cantitate mai mare sau mai mică de radiaţii din mediul înconjurător, astfel că acestea la un moment dat, prin acu mulare, pot produce liză celulară; aşadar, numărul de radiografii efectuate ar trebui limitat la indicaţia medicului dentist. Unitatea de măsură a dozei de radiaţii este Rem sau Sievert (1 Sievert = 100 Remi). Dar şi Remii reprezintă unităţi de măsură prea mari pentru a măsura doza de radiaţii ale radiografiilor dentare, pentru acestea folosindu-se mili Remi (mrem) şi mili Sieverti (msv). Astfel, în timpul radiografiilor dentare doza de radiaţii este de 1 sau 2 mrem, doza de radiaţii a unei CT complete este de mrem, iar doza maximă admisă pe an este de mrem. În prezent, cabinetele de radiologie dentară deţin aparatură performantă, ce filtrează radiaţiile X, iar radiografiile digitale reprezintă un sistem ce reduce radiaţiile cu până la 90%. Totodată timpul de expunere este cel mai mic posibil, iar corpul pacientului este protejat cu un şorţ din plumb, prevăzut şi cu o apărătoare pentru gât şi glanda tiroidă. Toate acestea reprezintă măsuri luate pentru a limita cât mai mult expunerea la radiaţii a pacienţilor. Precauţii suplimentare sunt recomandate pentru femeile gravide şi pentru cele care alăptează, chiar dacă radiografia dentară interesează doar zona superioară şi restul corpului fiind acoperit cu un şorţ de plumb. Aşadar, acestor categorii nu le este recomandată în general efectuarea de radiografii, mai ales în primul trimestru al sarcinii. REZULTATE ŞI DISCUŢII Explorările imagistice evidenţiază întreg câmpul de lucru implanto-protetic, furnizând date importante cu privire la prezenţa şi starea dinţilor restanţi, aspectul lucrărilor protetice existente putând specifica şi clasele de edentaţie din care fac parte cazurile clinice. Investigaţiile imagistice oferă informaţii precise privind aspectul crestelor edentate, lăţimea şi înălţimea osului şi structura sa de conformaţie osoasă. În acelaşi timp, ne arată relaţiile cu cavităţile maxilare şi cu poziţia canalului mandibular. Analizând radiografia zonei investigate, putem concluziona restaurarea implanto-protetică, putem localiza zonele accesibile implanturilor şi putem prefigura structura lucrărilor protetice. Pentru exemplificare voi prezenta două cazuri clinice cu radiografii înainte de începerea trata mentului, care m-au ajutat să precizez tipul de tratament implanto-protetic. Radiografiile efectuate au fost coroborate cu aspectele clinice pe care le voi menţiona mai jos. Cazul I Pacienta R.G, în vârstă de 43 de ani, se prezintă în clinica noastră cu multiple tulburări estetice, masticatorii, articulare şi cu dorinţa de a îmbunătăţi aceste funcţii. Ca investigaţii iniţiale se recomandă analize medicale generale şi ortopantomografie pentru conturarea planului de tratament. Pe ortopantomografie se observă multiple tulburări morfo-funcţionale: tulburări masticatorii determinate de breşele laterale edentate la mandibulă, cu o edentaţie de clasa a III-a Kennedy cu o modificare şi latero-laterală Costa; tulburări fizionomice determinate de resta u- rările protetice incorecte. Radiografia indică zonele unde se poate interveni la maxilar, respectiv la mandibulă şi poate configura paşii tratamentului: configurarea structurii osoase a crestei maxilare stângi evidenţiază procidenţa sinu sului maxilar; la nivelul cadranului I, lucrarea protetică incorect realizată şi patologia periapicală existentă la nivelul dinţilor stâlpi a determinat îndepărtarea lucrării; la nivelul cadranului II, afectarea parodontală a incisivului central, cât şi fractura radiculară a acestuia, cauzată de incorecta adaptare a dispozitivului corono-radicular şi a coroanei, au condus la extracţia acestui dinte; la mandibulă se evidenţiază osul bine reprezentat în ambele hemiarcade; se impune restaurarea funcţională, pentru refacerea funcţiei masticatorii. Am recurs la realizarea extracţiilor dinţilor 1.5 şi 1.6 şi la inserarea a trei implanturi 1.4, 1.5 şi 1.6 şi tratament protetic consecutiv, cât şi la extracţia incisivului central maxilar 2.1 şi înlocuirea sa cu un implant dentar inserat postextracţional. FIGURA 1. Ortopantomograma pacientei cu situaţia iniţială: se evidenţiază multiple edentaţii, cauza disfuncţiilor masticatorii, cât şi lucrări protetice incorecte, cauza neajunsurilor estetice

5 204 Datorită faptului că sinusul este procident în regiunea terminală superioară stângă, s-a efectuat ridicare de sinus şi adiţie osoasă. După o perioadă de timp, s-a inserat şi implantul 2.7, datorită prezenţei unei structuri osoase favorabile. La mandibulă s-au efectuat tratamente odontale şi parodontale ale dinţilor restanţi şi s-au introdus FIGURA 2. Otropantomograma realizată după inserarea implanturilor şi a lucrărilor protetice din zonele mandibulară şi maxilară de parte dreaptă, a incisivului central 2.1, dar şi ridicarea sinusului maxilar în cadranul II două implanturi în cadranul III, 3.5 şi 3.6 şi în cadranul IV, încă două implanturi pentru 4.5 şi 4.6, urmând ca după perioada de integrare de 3 luni să se protezeze consecutiv cu coroane individuale şi punţi din zirconiu şi metalo-ceramice. FIGURA 3. D, E. Fotografii intraorale realizate după cimentarea coroanelor metalo-ceramice pe implanturi, în poziţiile 3.5, 3.6 şi 4.5, 4.6 Cazul 2 Pacienta S.R, în vârstă de 51 de ani, s-a prezentat în clinica noastră cu tulburări masticatorii, datorate unei masticaţii unilaterale, de parte dreaptă, obicei survenit din cauza nesiguranţei şi disconfortului provocate de mobilitatea punţii din cadranul 2, cu dinţi stâlpi 2.5 şi 2.8. FIGURA 4. Ortopantomograma iniţială ce evidenţiază raportul dinţilor cu structurile anatomice învecinate: sinusurile maxilare şi traiectul canalului mandibular. De asemenea, se evaluează bidimensional parametrii crestei osoase edentate, starea dinţilor restanţi, cât şi adaptarea lucrărilor protetice existente Figura 3.A., B., C. Fotografi i cu aspectul coroanelor individuale din zirconiu şi metalo-ceramică, cimentate pe implanturi şi pe dinţi naturali, la nivelul arcadei superioare, respectiv a celei inferioare S-au realizat, de asemenea, tomografii maxilare, pe secţiuni, pentru hemiarcada interesată, pentru a stabili parametrii osoşi favorabili pentru localizarea viitoarelor implanturi. După stabilirea coordonatelor crestelor osoase interesate, s-au inserat 4 implanturi în poziţiile 2.4, 2.5, 2.7 şi 2.8. După intervenţie, implanturile s-au protezat provizoriu din motive estetice şi func-

6 205 FIGURA 5. A.Tomografi e computerizată cu secţiuni pentru hemiarcada stângă maxilară, zona laterală molară; B. Imagine a întregii arcade maxilare, cu secţiuni step de 2 mm la nivelul zonei molare, unde se evidenţiază secvenţial parametrii osoşi, poziţionarea şi implantarea dinţilor şi vecinătatea acestora cu structurile anatomice; C. Imagine tomografi că pe care se observă situaţia lucrărilor protetice şi statusul dinţilor stâlpi; D. Imagini de computer tomograf pe secţiuni, pentru zona molară maxlară, evidenţiindu-se sinusul maxilar în raport cu dinţii restanţi şi cu osul maxilar şi realizându-se măsurători ale înălţimii şi lăţimii, pe toată lungimea acestuia.

7 206 FIGURA 7. Ortopantomografie realizată după inserarea implanturilor în cadranul II, pe poziţiile 2.4, 2.5, 2.7, 2.8, cât şi integrarea acestora şi protezarea definitivă Figura 6. A.Tomografi e computerizată cu secţiuni ale crestei osoase maxilare pentru evaluarea zonei premolare; B. Imagine a întregii arcade maxilare, cu secţiuni step de 2 mm la nivelul zonei premolare, unde se evidenţiază secvenţial parametrii osoşi, poziţionarea şi implantarea dinţilor şi vecinătatea cu structurile anatomice, respectiv sinusul maxilar, membrana schneideriană; C. Se observă structura şi densitatea oaselor maxilare, dar şi a structurilor osoase învecinate şi a reperelor anatomice, utile în implantologia orală: sinusurile maxilare. Se poate, de asemenea, evalua implantarea şi structura dinţilor, cât şi gradul de afectare; D. Evidenţierea înălţimii şi densităţii osoase pe secţiuni şi raportul cu sinusul maxilar stângă secţiuni step 2 mm cu efectuarea măsurătorilor structurilor osoase interesate: înălţimea şi lăţimea crestei edentate. ţionale, până la momentul protezării definitive, reprezentată de o punte pe implanturi metalo-ceramice, total fizionomică. CONCLUZII Examinările paraclinice, reprezentate de explorări imagistice, au numeroase avantaje pentru pacient, dar şi pentru medicul dentist: dozele reduse de radiaţii şi furnizarea de informaţii precise legate de structurile anatomice interesate. Radiologia este un element important în eva lu a- rea şi alegerea procedurilor de tratament la pa ci enţii cu probleme maxilofaciale şi dentare. Academia Americană de Radiologie Orală şi Maxilo-facială a stabilit parametrii de evaluare care să servească la alegerea imaginii pentru diagnostic, tratament şi urmărirea pacientului cu afecţiuni în sfera oromaxilo-facială, inclusiv cele legate de articulaţia temporo-mandibulară, patologia mandibulei şi plani ficarea tratamentului cu implanturi dentare. Deşi combinarea tehnicilor de radiologie simplă şi panoramică pot fi destul de utile în varii situaţii clinice, utilizarea tomografiei computerizate poate facilita un plus de certitudine. BIBLIOGRAFIE 1. Rushton M.N., Rushton V.E., Worthington H. The value of a quality improvement programme for panoramic radiography: A cluster randomised controlled trial. J Dent Jan Edwards R., Altalibi M., Flores-Mir C. The frequency and nature of incidental fi ndings in cone-beam computed tomographic scans of the head and neck region: A systematic review. J Am Dent Assoc Feb; 144(2): Kabashima H., Mizobe K., Sakai T., Nakamuta H., Kurita K., Terada Y. The usefulness of three-dimensional imaging for prognostication in cases of intentional tooth replantation. J Oral Sci. 2012; 54(4): Kalyan Chakravarthy P.V., Telang L.A., Nerali J., Telang A. Cracked tooth: a report of two cases and role of cone beam computed tomography in diagnosis. Case Rep Dent. 2012; 2012: Hauge Matzen L., Christensen J., Hintze H., Schou S., Wenzel A. Diagnostic accuracy of panoramic radiography, stereo-scanography and cone beam CT for assessment of mandibular third molars before surgery. Acta Odontol Scand Jan Bhowmik U.K., Adhami R.R. A head motion measurement system suitable for 3D cone-beam tomography using markers. Conf Proc IEEE Eng Med Biol Soc Aug; 2012: Aranyarachkul, Prasit, et al. Bone density assessments of dental implant sites: 2. Quantitative cone-beam computerized tomography. The International Journal of Oral & Maxillofacial Implants 20.3 (2005): Gintaras Juodzbalys, Aune M. Raustia. Accuracy of clinical and radiological classifi cation of the jawbone anatomy for implantation a survey of 374 patients. Journal of Oral Implantology, Vol. XXX/No. One/ Juodzbalys, Gintaras, and Aune M. Raustia. Accuracy of clinical and radiological classifi cation of the jawbone anatomy for implantation-a survey of 374 patients. Journal of Oral Implantology 30.1 (2004): Schropp L. Radiographic and clinical procedures in single-tooth implant treatment. Phd Thesis. Royal Dental College, Faculty of Health Sciences, University of Aarhus, 2002.