Microsoft Word - Cap7 Verif cu calculatorul.doc

Transcriere

1 Capitolul 7 CONTROLUL ŞI VERIFICAREA RECEPTOARELOR TV CU SEMNALE DE TEST GENERATE SOFTWARE În laboratoarele de televiziune, pentru efectuarea unor determinări de caracteristici şi parametrii de funcţionare a receptoarelor TV, pot fi utilizate şi metode bazate pe semnale de test generate prin software. Utilizarea unor algoritmi de simulare în SPICE, LabWiev sau de generare a unor semnale de imagine construite în Pascal, C ++ precum şi a unor familii de microcontrollere programabile constituie procedee accesibile şi moderne cu posibilităţi multiple de folosire în domeniul măsurărilor în televiziune [NIC03], [NIG04]. Mediile de programare SPICE sau LabWiev permit simularea de semnale test: trepte de luminanţă, bare alb negru, bare de culoare, semnale de stingere şi de sincronizare cu care se pot compune tipuri de semnal video complex pentru verificarea în regim de simularea unor circuite specifice televiziunii. În acest capitol sunt prezentate două aplicaţii, puse în practică de autor în laboratorul de televiziune, una din acestea utilizează calculatorul şi un mediu programare (C +, Pascal) pentru a genera semnale de control specifice televiziunii iar cealaltă utilizează un microcontroller din familia PIC sau ATMega folosit în construcţia unui generator de semnale TV programabil [WWMI]. Deoarece, pentru programare şi utilizare, producătorii pun la dispoziţie toate informaţiile necesare realizării echipamentelor atât sub aspect software cât şi hardware se prezintă aspectele generale metodologice de implementare şi de utilizare a aplicaţiilor experimentate folosite de autor. 7.1 Utilizarea calculatorului pentru generarea de semnale de control a receptoarelor de televiziune Posibilităţile software şi hardware ale calculatoarelor oferă posibilitatea de a fi generate imagini TV (ecrane diferite culori, ecrane tip miră cu benzi alb negru sau color şi diferite figuri geometrice anexa 7.1) pentru controlul şi efectuarea de măsurări în televiziune. Astfel, în primă etapă, utilizarea programelor software pe calculator permite realizarea de programe care să genereze semnale de test specifice televiziunii. Dotarea calculatorului cu placă

2 Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune video cu ieşire TV asigură, în cea de a doua etapă, semnal video complex de televiziune corespunzător imaginii de test, care poate modula un semnal de radiofrecvenţă RF corespunzător canalului de televiziune ce se doreşte a fi verificat. Metoda de control şi măsurare cu ajutorul calculatorului este prezentată în figura 7.1 şi presupune folosirea calculatorului pentru a înlocui generatoarele de semnale de test. Modulatorul TV poate fi realizat pe schema unui circuit integrat dedicat acestui proces (MC 1374, TDA 5560 sau alte circuite similare) şi utilizează ca semnal modulator semnalul de videofrecvenţă de la ieşirea plăcii video a calculatorului, placa fiind setată corespunzător sistemului de prelucrarea a informaţiei de culoare (PAL sau SECAM). Schema electrică de utilizare a circuitului integrat modulator MC1374 ca generator de semnale de radiofrecvenţă de televiziune modulate în amplitudine cu semnale de videofrecvenţă şi modulate în frecvenţă cu semnale de audiofrecvenţă este prezentată în figura 7.2. Schema de aplicare, detaliile de construcţie şi de punere în funcţiune sunt oferite de către producătorul circuitului modulator MC 1374, firma Motorola [WWMO]. Programarea software de ecrane imagine color (R, G, ) permite verificarea canalelor de culoar ale receptorului TV. Generarea software a unor mire de control de tip bare verticale, orizontale sau combinate precum şi a unor ecrane imagine formate din fascicule de linii şi figuri geometrice permite verificarea şi aprecierea unor parametrii de performanţă ai receptorului TV precum şi efectuarea de reglaje care se impun pentru îmbunătăţirea calităţii imaginii de televiziune (anexa 7.1) [NIC03], [NIC04]. Ieşiri pentru măsură Demodulator Catod video tub cinescop Modulator TV Receptor TV PC Programe software SVCC Placă video cu ieşire TV Semnal TV de RF Osciloscop cu două canale Y 1 Y 2 Fig.7.1 Schema de utilizare a calculatorului pentru generarea de semnale TV şi de efectuare a măsurărilor în receptoarele de televiziune 146

3 Controlul şi verificarea receptoarelor TV cu semnale de test generate software Folosind diferite medii de programare, cum ar fi Pascal şi orland C, se pot genera pe calculator ecrane monocrom de culori diferite (în principal în culorile fundamentale R, G, şi, combinaţii de benzi verticale sau orizontale variate ca număr şi culori potrivit celor dorite potrivit verificărilor ce se urmăreşte a se face. Aceste ecrane colorate pot fi generate prin scrierea de linii de cod şi folosirea librăriilor grafice specifice software-lui. Astfel se pot obţine, prin setarea culorilor corespunzătoare şi prin apelul funcţiilor specifice softwarelui, ecrane color reprezentând culorile primare (R, G, ), bare colorate orizontale şi verticale care au în componenţa lor semnalele primare de culoare. De asemenea pot fi generate ecrane alb negru pe orizontală şi verticală, diferite figuri geometrice (cercuri, puncte, linii, pătrate alb şi negru, bare în tonuri de gri sau colorate) plasate in centru sau în alte puncte de pe suprafaţa ecranului. Fig. 7.2 Schema electrică a modulatorului TV realizat cu circuitul integrat MC1374 Programul sursă (scris în orland C) care poate genera, prin utilizarea unui meniu, câteva tipuri de semnale test de imagine de televiziune este prezentat în anexa 7.2 şi asigură formarea următoarelor tipuri de ecrane test: Ecran roşu, Ecran verde Ecran albastru Ecran cu două bare alb şi negru pe orizontală 147

4 Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune Ecran cu două bare alb şi negru pe verticală Ecran cu 8 bare alternante alb şi negru pe orizontală Ecran RG vertical Ecran tablă de şah Ecran cu cercuri în colţuri Ecran cu bare verticale în trepte de gri de la alb la negru Diversitate de programe software generatoare de semnale ecran test depinde de experienţa utilizatorului în scrierea de programe adecvate şi în a le folosi eficient pentru determinarea unor parametri de calitatea ai receptoarelor de televiziune. 7.2 Sisteme integrate pentru generarea de semnale - test de televiziune Apariţia şi dezvoltarea tehnologică în fabricarea şi realizarea de aplicaţii cu familiile de microcontrollere a deschis electronicii industriale posibilităţi de dezvoltare în toate domeniile de aplicaţie. Microcontrollerul este un sistem electronic, realizat pe un singur circuit integrat, utilizat pentru gestionarea diverselor procese [OR00], [GER02]. În prezent sunt numeroşi producători de familii de microcontrollere care oferă întreaga gamă de documentaţie necesară punerii în practică a oricărei aplicaţii [WWMI], [WWMO], [WWSI]. Pentru domeniul televiziunii, performanţele atinse de microcontrollere permit implementarea acestora în circuite electronice complexe, circuite care desemnează domeniul sistemelor integrate embedded systems, - pentru generarea de semnale de test în scopul efectuării de măsurări de laborator şi de exploatare a sistemelor de televiziune. În figura 7.3 este prezentat modul de dispunere şi de utilizare a microcontrollerului într-o schemă practică de control şi de măsurare a parametrilor de funcţionare ai receptoarelor de televiziune. Folosind microcontrollerul (de exemplu din familia PIC sau ATMel), documentaţia pentru construcţia hardware şi pentru întocmirii programului software oferite de firma producătoare, se poate realizat generatorul integrat de semnale test pentru televiziune. Un astfel de generator este prezentat în anexa 7.3 a cărui documentaţie este pusă la dispoziţie de producătorul microcontrollerului PIC16F84 [WWMI], [MIC97]. Microcontrollerul ca element principal al generatorului conţine în memoria inscriptibilă instrucţiunile necesare generării semnalelor de sincronizare (orizontală şi verticală) şi a semnalelor de test. Programul pentru semnalul de test este realizat în limbaj de asamblare ASM şi transformat în format hexa (asamblat) cu ajutorul programului specific asamblor. Unele programe generatoare de semnale TV sunt puse la dispoziţie de către producător dar pot fi concepute de către utilizator potrivit scopurilor propuse. Înscrierea programului în memoria microcontrollerului se poate face cu programul oferit de producătorul de microcontroller (programul PonyProg în 148

5 Controlul şi verificarea receptoarelor TV cu semnale de test generate software cazul utilizării microcontrollerului PIC16F84, produs al firmei Microchip) folosind un programator adecvat care se conectează la calculator, în funcţie de varianta constructivă, prin intermediul portului serial sau a portului paralel. Faptul că memoria de programe a microcrotrollerului (EEPROM ul) poate fi ştearsă şi reânscrisă de un număr foarte mare de ori facilitează activitatea practică pentru înscrierea oricărui program de test specific categoriei de măsurări ce se efectuează. Generator de semnale TV cu microcontroller Modulator TV Semnal TV de RF Receptor TV Memorie programe SVCC Codor PAL Microcontroller Osciloscop cu două canale Y 1 Y 2 Fig.7.3 Schema de utilizare a generatorului cu microcontroller pentru efectuarea de măsurări în receptoarele de televiziune Microcontrolerul, în baza programului încărcat în memoria acestuia, furnizează semnal de sincronizare cu frecvenţa liniilor TV ( Hz), semnale primare de culoare R;G, şi o de tensiune de referinţă pentru nivelul de negru (anexa 7.3). Semnalul video complex este furnizat de codorul PAL realizat cu un circuit specializat care permite potrivit schemei alese reglarea nivelului de alb şi a amplitudinii semnalului complex de videofrecvenţă. Modulatorul TV este un modulator de amplitudine realizat cu circuit integrat specializat (spre exemplu circuitul MC 1374 produs al firmei Motorola) pentru semnale de televiziune care conţine un modulator de amplitudine pentru semnalele de videofrecvenţă şi un modulator în frecvenţă pentru semnale audio în banda de televiziune. Semnalul de radiofrecvenţă cu frecvenţa determintă de oscilatorul modulatorului TV este furnizat prin 149

6 Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune conexiuni corespunzătoare şi se aplică la intrarea de antenă a receptorului de televiziune (fig. 7.3). Metodologia de măsurare folosind semnale test generate software şi aplicate cu ajutorul calculatorului sau a generatorului cu microcontroller este cea corespunzătoare parametrului care se doreşte a fi aflat şi potrivită cu tipul de semnal ce se generează, aşa cum au fost prezentate în capitolul 4 şi capitolul 5. Gama de măsurări ce poate fi dezvoltată prin aplicarea metodelor descrise în paragraful 5.4 depinde de numărul şi tipul semnalelor care pot fi programate prin utilizarea mediului software cu ajutorul calculatorului. Se ştie că sistemul de televiziune PAL transmite informaţia de culoare conţinută în semnalele diferenţă de culoare E R E Y şi E E Y modulând în amplitudine o subpurtătoare cu frecvenţa de 4,433 MHz. Componenta E E Y modulează subpurtătoarea cu fază iniţială zero iar componenta E R E Y modulează subpurtătoarea cu fază iniţială defazată cu de 90 0 [NIC06]. Din nevoia de compatibilitate a sistemelor TV Color cu celelalte sisteme alb-negru sau color incompatibile au fost stabilite reglementări pentru transmiterea informaţiei de culoare din imaginea de televiziune. În sistemul de televiziune PAL cele trei culori (roşu, verde şi albastru) sunt dozate astfel încât un televizor alb negru să poată reproduce imaginea în tonuri de gri. Cantităţile de culoare sunt: roşu 30%, verde 59%, albastru 11%. Dozare este asigurată de un circuit specializat denumit matrice rezistivă. În funcţie de procentajul însumat din cele trei culori rezultă diferite tonuri de gri pentru televizoarele alb-negru după cum se arată în figura 7.4. Aceasta înseamnă că strălucirea unui obiect (luminozitatea sau luminanţa Y) care este suma componentelor luminii reflectate de către obiect poate fi reprezentată: Y = 30%R + 59%G + 11% (7.1) Alb Galben Cyan Verde Mov Roşu Albastru Negru Fig. 7.4 Tonuri de gri corespunzătoare culorilor primare şi complementare din mira de bare color de televiziune 150

7 Controlul şi verificarea receptoarelor TV cu semnale de test generate software Informaţia de luminozitate reprezintă strălucirea fiecărei combinaţii de culori pe display şi este singura informaţie folosită pentru transmisiile albnegru. În tabelul 7.1 este prezentată dependenţa culorii şi a luminozităţii în funcţie de prezenţa (notată cu 1) sau absenţa (notată cu 0) a uneia din cele trei culori primare de culoare (roşu R, verde G, sau albastru -) într-un punct din imagine. Tabelul 7.1 Compoziţia diferitelor culori din culorile fundamentale R, G şi Culoare R G Y% Alb Galben Cyan Verde Magenta Roşu Albastru Negru Din combinaţia cantitativă a culorilor primare de culoare potrivit tabelului 7.1 se obţin pe ecranul de televiziune culorile Mirei de bare colorate pentru control şi verificare (figura 7.5). Alb Galben Turcuaz Verde Mov Roşu Albastru Negru R G Fig. 7.5 Rezultatul amestecului de culori primare R, G, pentru obţinerea unei culori din spectrul culorilor redate în televiziune 151

8 Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune Luminozitatea (Y) este una din componentele de bază ale semnalului video şi este obţinută ca sumă a componentelor fundamentale R G. Este de ajuns să se transmită doar două din aceste trei componente, R şi, împreună cu semnalul Y pentru ca la recepţie să se poată obţine ceea de a treia componentă de culoare, culoarea primară G care este aceeaşi pentru toate sistemele de televiziune color aflate în exploatare în lume. Semnalele informaţie de culoare utilizate în televiziunea color sunt Y semnalul de luminanţă şi semnalele diferenţă de culoare R-Y şi -Y. Semnalele diferenţă de culoare se obţin potrivit combinaţiilor prezentate în tabelul 7.2 şi tabelul 7.3. Cele două semnale diferenţă de culoare realizează modularea în amplitudine a subpurtătoarei de culoare. Semnalul -Y va modula subpurtătoarea cu un defazaj de 0 0, în timp ce semnalul R-Y face acelaşi lucru dar cu un defazaj de Dacă construim graficul X-Y al acestor două semnale, obţinem diagrama de fază a culorilor, fig. 7.6.a. Tabelul 7.2 Obţinerea semnalului diferenţă de culoare R-Y şi -Y Culoare R G R-Y -Y Alb Galben Cyan Verde Magenta Roşu Albastru Negru Caracteristic pentru sistemul de televiziune PAL este că în acelaşi timp, subpurtătoarea de culoare defazată cu 90 0 şi modulată în amplitudine de către componenta diferenţă de culoare R-Y va primi suplimentar o defazare de ±180 0 de la o linie la alta. Aceasta însemnând că semnalul R-Y modulează subpurtătoarea defazată cu 90 0 pe durata unei linii, iar pe durata liniei următoare va modula subpurtătoarea defazată cu (fig. 7.6.b). Se observă din figura 7.6.b că spectrul semnalului de crominanţă, rezultat al însumării semnalului R-Y şi -Y, este decalat spre stânga (punctele cu nuanţă de gri deschis) Această caracteristică de modulare alternantă de la o linie la alta a determinat denumirea sistemului de televiziune PAL - Phase Alternation by Line. 152

9 Controlul şi verificarea receptoarelor TV cu semnale de test generate software a) pentru linia n ; b) pentru linia n-1. Fig. 7.6 Diagrama de fază a culorilor R-Y şi -Y pe două linii succesive n şi n-1 Din însumarea semnalelor rezultat al modulării în amplitudine a subpurtătoarei de crominanţă de către componentele diferenţă de culoare R-Y şi -Y se obţine semnalul de crominanţă C. Semnalul de luminanţă Y, semnalul de crominanţă C şi semnalele de sincronizare formează semnalul video complex de televiziune, semnal obţinut la ieşirea codorului video din construcţia generatorului de miră şi care este aplicat în final unui modulator de radiofrecvenţă în vederea obţinerii unui semnal de RF de televiziune corespunzător, din punct de vedre a frecvenţei purtătoare, unui anume canal TV. Un astfel de modulator este prezentat în figura Aprecierea şi controlul performanţelor receptoarelor de televiziune folosind MIRA TV În activitatea curentă de exploatare a sistemelor de televiziune controlul funcţionării acestora, aprecierea şi determinarea unor indici de calitate precum şi efectuarea unor reglaje se face cu ajutorul unei imagini statice de televiziune denumite Miră TV. Mira TV sau mira de televiziune reprezintă o imagine de televiziune produsă pe ecranul televizorului compusă din reţele de linii, figuri geometrice şi bare de la alb la negru şi bare color. Se preferă folosirea imaginilor statice de televiziune şi nu a imaginilor dinamice, din timpul transmisiei, deoarece acestea nu permit aprecierea corectă şi nici efectuarea unor determinări de parametrii funcţionali ca urmare a elementelor de imagine aflate în continuă schimbare, deplasări pe suprafaţa ecranului însoţite de modificări ale valorilor parametrilor specifici (luminozitate, contrast, culoare, fineţe, conturanţă, etc.). După modul cum este obţinută Mira TV, aceasta poate fi: 1. Mira de control TV, este o miră obţinută prin captarea de către camera de luat vederi, în studioul de televiziune, a unei reprezentări (fotografii, 153

10 Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune desen, etc.) având un conţinut definit şi adoptat prin standarde naţionale sau prin decizii locale; 2. Mira electronică TV, este o miră de televiziune obţinută prin mixarea mai multor semnale - generate electronic; 3. Mira soft TV, este o miră de televiziune obţinută pe calculator cu ajutorul programelor software. Toate categoriile de mire TV pot fi produse în studioul de televiziune şi transmise pe întreg canalul de comunicaţie de televiziune, de la emisie la recepţie. Mira electronică fiind obţinută pe cale electronică se poate genera şi folosi şi local în laboratoare TV sau la posturile de recepţie. În raport de complexitatea echipamentului de generare mira electronică poate produce imagini de televiziune cu grad diferit de complexitate. Caracteristicile mirei electronice diferă de la ţară la ţară şi chiar de la un post de televiziune la altul. Pentru efectuarea de măsurări pe timpul exploatării şi în laboratoarele specializate de televiziune au fost standardizaţi anumiţi parametri ai mirei electronice. Astfel, pentru teste şi măsurători în receptoarele de televiziune color PAL este adoptată Mira de bare color PAL [WWTE]. În România, postul TVR 1 a adoptat Mira TV cu bare color PAL, celelalte posturi au adoptat mire TV puse la dispoziţie de furnizorul de echipamente de televiziune sau realizate în propriile studiouri TV. Conţinutul imaginilor de televiziune determinat de semnalele de miră TV nu este identic dar aproape toate conţin: bare color, bare de gri, caroiaje, figuri geometrice (cerc, pătrat, triunghi, etc.), fascicule de bare având grosimi diferite, caroiaj tablă de şah, etc. Mira TV este folosită pentru controlul şi reglarea unor parametri ai receptoarelor de televiziune, parametrii care definesc imaginea de televiziune. Principalii parametri TV care pot fi evaluaţi cu ajutorul Mirei TV sunt: dimensiunile şi liniaritatea imaginii ; focalizarea spotului electronic şi centrarea rastrului (numai la anumite tipuri de receptoare TV); contrastul şi strălucirea imaginii ; geometria imaginii şi distorsiunile geometrice de formă ale rastrului; caracteristicile de frecvenţă ale imaginii (definiţia, reproducerea frecvenţelor video joase şi înalte); sincronizarea imaginii şi stabilitatea explorării întreţesute; apariţia interferenţelor sau a perturbaţiilor pe imagine. Pentru obţinerea unor rezultate cât mai corecte, activitatea de verificare, determinare şi reglare a parametrilor TV folosind mira se efectuează după îndeplinirea unor condiţii tehnice cum sunt: variaţiile maxime ale tensiunii de reţea faţă de valoarea tensiunii nominale să nu depăşească +10% la -15% ; existenţa unor instalaţii de antenă corespunzătoare din punct de vedere al câştigului şi al orientării; 154

11 Controlul şi verificarea receptoarelor TV cu semnale de test generate software canalul staţiei de transmisie a mirei TV să realizează un câmp electromagnetic de intensitate normală în zona de recepţie; efectuare verificărilor şi a eventualelor reglaje în ordinea impusă de aspectul imaginii de control pe ecranul tubului cinescop. În practică, procesul de verificare şi reglare se începe cu strălucirea şi contrastul imaginii şi se termină cu reglajul geometriei acesteia. În majoritatea cazurilor este necesar ca reglajul să se execute în mai multe etape, reveninduse alternativ asupra reglajelor efectuate, până la obţinerea unei imagini corecte pe ecranul tubului cinescop. Imposibilitatea efectuării unor reglaje ale receptorului după mira TV cu ajutorul elementelor de acţionare externe disponibile dovedeşte existenţa unei defecţiuni în subsistemele funcţionale. În afara scopului de control şi reglare a receptorului de televiziune, mira TV serveşte şi ca semnal de recunoaştere a staţiei de emisie, iar uneori ca semnal transmis în pauza dintre programe. Fiecare ţară a adoptat o miră TV proprie care conţine pe lângă elementele tehnice necesare verificărilor şi elemente artistice specifice. 7.4 Metode de verificare şi evaluare a indicilor de calitate ai receptoarelor de televiziune folosind Mira TV Operativitatea activităţilor în televiziune a impus generalizarea metodei de verificare, evaluare şi reglaj a echipamentelor video folosind Mira TV. Principalii indici de calitate ai sistemelor de televiziune şi îndeosebi ai receptoarelor TV care pot fi evaluaţi cu ajutorul diferitelor tipuri de mire se referă la: - contrastul şi strălucirea imaginii; - fineţea şi conturanţa iamginii Contrastul şi strălucirea imaginii Contrastul şi strălucirea imagini reproduse pe ecranul receptorului TV sunt doi parametrii interdependenţi pe baza cărora se pot face aprecieri asupra calităţii imaginii de televiziune. a) Contrastul imaginii Contrastul este unul din parametrii de care depinde perceperea vizuală a imaginii de televiziune. Cu ajutorul sistemului vizual uman (ochiul) omul percepe forma şi contururile obiectelor din mediul înconjurător prin diferenţa care există între strălucirea globală a imaginii (fondului) cu strălucirile obiectelor din jur şi strălucirea de pe suprafaţa obiectului supus analizei vizuale [NIC03]. Pentru caracterizarea acestor diferenţe de străluciri se foloseşte noţiunea de contrast absolut. Contrastul absolut, sau intervalul 155

12 Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune maxim de strălucire al unei imagini de televiziune, care are o strălucire maximă max şi o strălucire minimă min se exprimă prin raportul K max K = (7.2) min Valorile mărimilor strălucirea maximă max şi strălucire minimă min sunt corespunzătoare curentului de fascicul de electroni în cazul ecranelor tip CRT (cu tub cinescop) sau corespunzătoare tensiunilor de alimentare a elementului de imagine în cazul ecranelor tip LCD şi a ecranelor cu plasmă Pentru caracterizarea diferenţelor de strălucire se folosesc adesea şi noţiunile de contrast relativ (K r ) şi/sau profunzimea de modulaţie a strălucirii (K m ), mărimi care se determină cu relaţiile [MIT96]: K r max min = (7.3) max K m + max min = (7.4) max min Între factorii K, K r, K m, ce definesc noţiunile de contrast relativ (K r ) şi/sau profunzimea de modulaţie a strălucirii (K m ) există relaţiile: 1 K r = 1 (7.5) K K m K K r = (7.6) 2 r În natură contrastul poate varia în limite largi între valori de ordinul câtorva unităţi până la câtorva zeci de mii. Contrastul maxim perceput în condiţii normale de ochiul omenesc poate ajunge la valoarea de În televiziune valoarea contrastului este mai mică. În primul rând la captarea imaginilor se evită vizarea directă a surselor de lumină, astfel încât contrastul maxim, care este dat de raportul dintre cel mai mare şi cel mai mic coeficient de reflexie al obiectelor din cadrul scenei televizate, nu depăşeşte valoarea de 100 la 200. În al doilea rând, pe ecranele TV realizate cu tuburi cinescop obişnuite contrastul maxim ce poate fi realizat nu este mai mare de 50 la 100. Aceste valori ale contrastului nu micşorează esenţial calitatea imaginii. Mărimea contrastului determină direct numărul treptelor care pot fi eşalonate între o valoare minimă min şi o valoare maximă max. Creşterea numărului treptelor sau gradaţiilor de strălucire compensează, în bună 156

13 Controlul şi verificarea receptoarelor TV cu semnale de test generate software măsură, fineţea insuficientă a imaginii şi îmbunătăţeşte inteligibilitatea detaliilor. Este cazul ecranelor cu elemente LCD sau cu plasmă (descărcare în gaze) la care valorile uzuale sunt cuprinse între 500:1 şi 1000:1. O cauză principală care poate provocă micşorarea contrastului este iluminarea parazită a ecranului datorată surselor exterioare de lumină. În aceste situaţii, curente de altfel, considerând că strălucirea ecranului datorată surselor exterioare de lumină este s, expresia contrastul imaginii va fi: în care: min K ' max s max = = K (7.7) min s s 1+ max K = este contrastul imaginii în lipsa iluminării parazite exterioare. Deoarece max >> min rezultă că: s << max s min s min şi K' < K, deci contrastul imaginii redate pe ecranele TV scade sub influenţa iluminării exterioare. Pentru îmbunătăţirea contrastului imaginilor redate în televiziune se procedează la micşorarea strălucirii ecranului datorată surselor exterioare de lumină s prin utilizarea unor filtre neutre. Filtrele neutre atenuează în aceeaşi măsură toate radiaţiile monocromatice din spectrul vizibil. Filtrele neutre prezintă proprietatea că transparenţă acestora (τ s ) este mai mică decât transparenţa sticlei obişnuite a cărei valoare este subunitară (τ s < 1). Strălucirea parazită a ecranului se micşorează prin aşezare unui asemenea filtru neutru în faţa ecranului, deoarece razele de lumină ale surselor 2 exterioare trec de 2 ori prin sticla filtrului, fiind atenuate de τ s ori. Strălucirea proprie a ecranului se micşorează numai de τ s ori, deoarece razele de lumină emise de luminofori sau de elementele LCD trec numai o singură dată prin filtrul neutru. În condiţiile folosirii filtrelor neutre de lumină expresia contrastului imaginii TV devine: K " 1+ τ s 2 s τ smax + τ s s max = = K 2 (7.7) τ s min + τ s s s 1+ τ s min b) Strălucirea imaginii Strălucirea imaginii de televiziune reprezintă strălucirea medie a imaginii reproduse pe ecranul receptorului TV. 157

14 Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune Strălucirea optimă a ecranului depinde de un număr mare de factori dintre care pot fi amintiţi: condiţiile de vizualizare a imaginii, proprietăţile de vedere ale sistemului vizual uman, conţinutul imaginii. Strălucirea trebuie astfel aleasă, încât acuitatea vizuală a ochiului să rămână constantă într-un interval de timp cât mai mare. Stabilitatea în timp a vederii clare înregistrează valoarea maximă la străluciri ale câmpurilor albe de aproximativ 64nit. Strălucirea exercită o influenţă puternică asupra vitezei de percepere a modificărilor formei şi poziţiilor diferitelor detalii ale imaginii. Domeniul de iluminare de (5 10)lx corespunde celei mai întunecate tente de contrast a imaginii, contrast pentru care timpul t p devine mai mare decât timpul de transmitere a unui semicadru. Strălucirea maximă a ecranului, adică strălucirea în punctele cele mai luminate ale imaginii este limitată de fenomenul de pâlpâire, fenomen prezent în cazul rastrului întreţesut utilizat în televiziunea standard. În practică, strălucirea imaginii în punctele cele mai luminate ale acesteia variază după legi exponenţiale atât în procesul de amorsare cât şi în procesul de postluminanţă. Dacă cele două procese (de amorsare şi de postluminanţă) au constante de timp egale, strălucirea aparentă a ecranului este independentă de inerţia proprie. Această condiţie este îndeplinită cu aproximaţie în cazul ecranelor bombardate de fascicule electronice cu energii mici. În situaţia în care în locul unui câmp gri se reproduce un câmp alb, constanta de timp a procesului de postluminanţă poate să crească de două ori, fără ca strălucirea aparentă a ecranului să se modifice sensibil. Prin variaţia inerţiei ecranului se pot realiza condiţiile necesare ca pâlpâirea să nu fie supărătoare la frecvenţe normale ale câmpurilor, dar inerţia ecranului nu poate fi mărită prea mult, deoarece duce la înrăutăţirea reproducerii detaliilor în mişcare. În practică, strălucirea permanentă r măsurată la sfârşitul timpului de transmitere a unui cadru, trebuie să se reducă la câteva procente din valoarea maximă a strălucirii ecranului. În activitatea de alegere a strălucirii ecranului TV sunt luate în considerare următoarele fenomene: pâlpâirea este mai puternică în cazul unor câmpuri vizuale mai mari sau a unor imagini cu câmpuri albe uniforme, de dimensiuni mari; pâlpâirea este mai puţin supărătoare în cazul imaginilor mobile. De asemenea, o imagine fixă are o pâlpâire mai redusă decât un rastru de televiziune nemodulat; pâlpâirea este mai vizibilă în condiţiile unei iluminări exterioare; pâlpâirea este mai puţin supărătoare în cazul imaginilor zgomotoase. rumul de strălucire br este o perturbaţie electromagnetică de frecvenţă joasă datorată reţelei de alimentare cu energie electrică şi care se traduce prin benzi orizontale luminoase şi întunecoase pe imaginea de 158

15 Controlul şi verificarea receptoarelor TV cu semnale de test generate software televiziune. Pentru măsurarea brumului de strălucire se procedează la fel ca în cazul determinării coeficientului de zgomot. În acest scop se aplică la intrarea receptorului acordat un semnal de frecvenţă egală cu frecvenţa purtătoarei de imagine, cu modulaţie normală. Elementele de reglaj ale amplificării se poziţionează pe poziţia de maxim. Cu osciloscopul se măsoară pe catodul tubului cinescop (la ieşirea etajelor AVF) amplitudinea semnalului video (fără impulsurile de sincronizare) U v. şi amplitudinea vârf la vârf a brumului în semnalul video, U br. Raportul acestor amplitudini, exprimat în d, reprezintă valoarea rumului de strălucire: br U U v = 20lg (7.8) br rumul de strălucire pe imagine poate proveni nu numai din etajul de alimentare de la reţea, ci şi din etajul de baleiaj vertical. Diferenţa este că brumul de reţea indiferent de frecvenţa lui (50 Hz sau 100 Hz) este mobil pe imagine, în timp ce brumul provenit din etajul de baleiaj vertical este fix. Cel mai supărător este brumul mobil, chiar daca are amplitudinea mai mică, decât brumul fix. Înlăturarea rumului pe imagine se realizează în cazul televizoarelor alimentate cu tensiune stabilizată prin urmărirea suprapunerii rumului peste tensiunea de alimentare. lumingul, prezent la ecranele cu CRT, este fenomenul cunoscut şi sub denumirea de înflorire" şi constă în aceea că, odată cu reglajul strălucirii imaginii către o valoare mai mare, imaginea îşi măreşte mult dimensiunile, se defocalizează şi apoi devine spălăcită şi dispare strălucirea ecranului. Apariţia fenomenului de bluming odată cu reglajul strălucirii imaginii indică un deranjament în redresorul de FIT (foarte înaltă tensiune) care nu poate să asigure o intensitate mărită a curentului de fascicul necesar funcţionării tubului cinescop la o strălucire mare. Metodă de control a contrastului şi strălucirii imaginii folosind Mira TV Se utilizează o miră TV care trepte de contrast (trepte de gri); Reglajul corect al contrastului şi strălucirii imaginii TV se face alternativ, prin acţionarea elementelor de control, astfel încât să permită distingerea clară a 6 la 8 trepte de nuanţe diferite în benzile mirei TV; Se apreciază uniformitatea strălucirii fondului imaginii tot cu ajutorul scărilor de gri de pe mira de control, în măsura în care, pe toate cele patru scări se vor distinge un număr egal de trepte de contrast; Se apreciază vizual denaturările în repartiţia strălucirii după uniformitatea strălucirii câmpului cenuşiu din cadrul mirei TV; Obţinerea unei imagini cu zgomot denotă o amplitudine scăzută a semnalului video disponibil, ca urmare a unui deranjament localizat în 159

16 Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune calea de imagine sau în instalaţia de antenă a receptorului. Aceeaşi manifestare poate să apară şi în cazul recepţionării unei staţii de televiziune îndepărtate; Se procedează la verificarea fenomenului de bluming (în cazul receptoarelor cu tub cinescop), mărind strălucirea imaginii şi urmărind tendinţa de creştere (umflare) a imaginii, însoţită deseori de scăderea luminozităţii imaginii în centrul ecranului. În concluzie: Pentru o imagine dată şi o iluminare ambiantă impusă de condiţiile de vizionare, reglajul contrastului şi strălucirii trebuie să asigure redarea pe ecran a unui număr cât mai mare de nuanţe de trecere de la părţile albe ale imaginii la cele negre. În practică cele două reglaje sunt interdependente. Astfel pentru o strălucire mare, într-o încăpere iluminată, este necesar ca şi contrastul să fie reglat la o valoare mare, pentru situaţia în care contrastul imaginii este slab. Strălucirea se reglează la o valoare redusă în cazul în care vizionarea se face într-o cameră întunecoasă (fără iluminare). Cele două reglaje, contrastul şi strălucirea imaginii TV, trebuie să fie astfel făcute încât să asigure vizionarea corectă a imaginii chiar la iluminarea normală de zi a camerei. Metodă de măsurare a dinamicii de reglare a contrastului Dinamica reglajului de contrast reprezintă variaţia (exprimată în d) a nivelului semnalului video măsurat la ieşirea etajelor de amplificare video finală AVF, prin modificarea de la maxim la minim a poziţiei elementului de comandă a contrastului [NIC03]. Pentru măsurare se poate folosi metodologia: Se aplicã la intrarea receptorului acordat, un semnal de televiziune cu un grad de modulaţie al imaginii de 100% şi cu modulaţie normală pentru sunet; Se determină cu ajutorul unui osciloscop amplitudinile (Umax şi Umin) ale semnalului video corespunzător poziţiilor de maxim şi de minim ale circuitelor de comandă ale contrastului; Dinamica reglajului de contrast D k se determină pe baza relaţie: U max D K = 20lg [ d] (7.9) U min Fineţea şi conturanţa imaginii Calitatea imaginii de televiziune depinde în mare măsură de calitatea reproducerii detaliilor fine şi a conturului elementelor din imagine. Pentru caracterizarea conţinutului de detalii fine ale imaginii se foloseşte noţiunea de fineţe (sau definiţie), iar pentru caracterizarea reproducerii contururilor noţiunea de conturanţă. 160

17 Controlul şi verificarea receptoarelor TV cu semnale de test generate software A) Fineţea imaginii Cantitatea maximă de detalii pe care le poate conţine imaginea este limitată de numărul total de elemente de descompunere a imaginii: n = p x Z 2, număr ce caracterizează fineţea maximă ce poate fi realizată de un sistem de televiziune cu parametrii p (raportul de aspect) şi Z (numărul de linii) cunoscuţi. În practică, pentru televiziunea radiodifuzată, fineţea maximă a imaginii se exprimă prin numărul liniilor de explorare Z deoarece raportul de aspect p are aceeaşi valoare în toate standardele de televiziune şi expresia acestuia este dată în funcţie de dimensiunile ecranului l şi h (fig. 7.7): l p= (7.10) h La baza definirii parametrului de fineţe a imaginii se află noţiunea de l putere de separare a ochiului: S 0 =, în care β reprezentând unghiul minim β sub care sunt percepute distinct două puncte ale imaginii (numit şi unghiul rezolutiv sau de rezoluţie). Distanţa de vizionare a imagini de televiziune este L = (4-5)h, distanţă la care unghiul dintre axele a două linii vecine este mai mic sau cel puţin egal cu unghiul rezolutiv al ochiului β (notat uneori si cu litera ψ ca in fig. 7.7). Unghiul rezolutiv al ochiului în condiţiile normale de vizionare a imaginii de televiziune are valoarea p = (1-1,5) minute (1 minut = 1/60 secunde). Cu aceste considerente se poate determina numărul de linii al unui cadru de imagine TV: α Z = în care β α h = arctg 2 2 L α 2 11 (7.11) Cu valorile se obţine: Z = ( ) linii 1 1,5 = (7.12) Fineţea imaginii de televiziune se poate determina şi din condiţia descifrabilităţii detaliilor, condiţie caracterizată prin aceea că numărul de linii de explorare se alege astfel încât să fie asigurată posibilitatea perceperii distincte a unor detalii cu dimensiuni date. În practică posibilitatea descifrabilităţii unui detaliu se caracterizează prin numărul minim de linii de explorare z încadrat în dimensiunile liniare ale acestui detaliu (în una din direcţii), număr care asigură perceperea distinctă (inteligibilă) a acestuia. Valorile numărului de linii de explorare z pentru câteva obiecte caracteristice ce pot fi întâlnite în practică sunt prezentate în tabelul

18 Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune l Fig. 7.7 Determinarea numărului de linii de exploatare Tabel 7.3 Numărul de linii de explorare necesar pentru perceperea unor detalii Element de imagine Număr de linii (z) Dimensiunea liniară la care se pentru o percepere: face raportarea lui Z A) la limită ) liberă Portret (faţa omului) Om în mişcare Om în repaos Automobil în mişcare Automobil în repaos Vapor Lăţimea feţei Înălţimea omului Înălţimea omului Lăţimea maşinii Lăţimea maşinii Lăţimea vaporului Numărul de linii de explorare, caracteristic altor categorii de obiecte, se poate stabili pentru fiecare caz în parte. Astfel, dacă trebuie transmisă imaginea unui obiect cu dimensiunile H x, cu condiţia ca detaliile cu dimensiunile h 0 x b 0 să poată fi percepute distinct. Pe bază de tabele sau din analiza structurii geometrice se determină valoarea z. De exemplu, unui centimetru din înălţimea obiectului îi va reveni un număr de elemente z percepute distinct egal cu d, iar în înălţimea imaginii transmise h se vor deosebi: z z= d h h 0 h 0 elemente sau linii. Noţiunea de fineţe este utilizată pentru aprecierea obiectivă a calităţii imaginilor reproduse. Fineţea depinde direct de capacitatea sistemului de a transmite şi reproduce detaliile fine, deci depinde de puterea de rezoluţie a ochiului. Din acest motiv se poate defini o fineţe longitudinală şi o fineţe transversală, deosebire datorată aspectului diferit al imaginii de televiziune în cele două direcţii: continuu în lungul liniilor şi discret în direcţie perpendiculară pe liniile de explorare. Fineţea transversală (maximă) este limitată de numărul maxim de linii de explorare Z. Fineţea longitudinală este limitată de posibilitatea sistemului de televiziune de a transmite variaţiile bruşte de strălucire, posibilitate care poate fi pusă în evidenţă cu ajutorul caracteristicii de frecvenţă sau al caracteristicii de răspuns tranzitoriu a sistemului. Distorsiunilor introduse de sistemul de 162

19 Controlul şi verificarea receptoarelor TV cu semnale de test generate software televiziune determină fenomenul ca fineţea reală a imaginii să fie mai mică decât fineţea maximă. ) Conturanţa imaginii Parametrul denumit conturanţa imaginii serveşte la aprecierea calităţii contururilor elementelor de imagine. Cantitativ, conturanţa se determină, fie prin panta maximă S a caracteristicii de răspuns tranzitoriu, fie prin mărimea inversă a duratei frontului acestei caracteristici În sistemele de televiziune cu ( ) linii de explorare, durata frontului caracteristicii de răspuns tranzitoriu este de ordinul a câtorva elemente de imagine, detaliile mici fiind reproduse cu contrast scăzut. Conturanţa cu valoare scăzută determină micşorarea fineţii imaginii, ca urmare a legăturii care există între caracteristica de frecvenţă a sistemului de televiziune (care determină fineţea) şi caracteristica de răspuns tranzitoriu (care determină conturanţa). Mărime benzii de frecvenţă a canalului de comunicaţie în televiziune influenţează atât fineţea cât şi conturanţa imaginii. În general, fineţea şi conturanţa se îmbunătăţesc prin folosirea circuitelor de corecţie a distorsiunilor de apertură, corecţii care se dovedesc eficace numai în cazul sistemelor de televiziune cu nivel de zgomot redus. Există şi metode neliniare de îmbunătăţire a conturanţei imaginii care nu necesită o lărgire a benzii de frecvenţă a canalului de comunicaţie, dar ele nu duc şi la creşterea corespunzătoare a fineţii imaginii. 1. t Metodă de măsurare a fineţii imaginii TV folosind Mira TV Se aplică receptorului acordat corespunzător un semnal de frecvenţă purtătoare imagine cu nivel normal având modulaţie standard cu semnal video al mirei de control; Se poate folosi şi mira TV transmisă de postul de televiziune dacă conţine elementele necesare de verificare a fineţii; Mira TV folosită trebuie să conţină fascicule de linii sau (mai des întâlnit) câmpuri cu linii verticale cu frecvenţă cunoscută; Se ajustează organele de comandă ale receptorului pentru a obţine semnal de ieşire video normal la ieşirea amplificatorului video final, corespunzător unei imagini optime; Se determină pe fasciculul de linii de definiţie ale mirei, definiţia în centrul şi în colţurile ecranului. Valorile obţinute depind de reglajul focalizării. Focalizarea va fi ajustată astfel încât să se obţină compromisul optim pentru ansamblul definiţiilor (în centrul ecranului şi în colţurile acestuia); Folosind mira TV care conţine câmpurile cu linii verticale cu frecvenţe cunoscute se determină definiţia cu relaţia [NIC03]: 163

20 Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune în care: D= 81 f (7.13) f = frecvenţa maximă a câmpului vizibil (MHz). Definiţia (sau rezoluţia) redusă poate avea doua cauze principale: a) dereglarea căii de semnal; b) dispozitiv de redare a imaginii uzat. În cazul dereglării sau a unor defecte pe calea de semnal, se impun următoarele verificări: a) Se verifică curba de transfer a etajului final de videofrecvenţă AVF. Se reglează circuitul de rejecţie a sunetului propriu pe frecvenţa de 5,5 MHz sau 6,5 MHz. Se verifică corecţiile care asigură lărgimea caracteristicii de transfer a etajului final video; b) Se verifică curba globală a etajelor AFI, incluzând şi circuitul acordat pe frecvenţă intermediară, circuit dispus la ieşirea mixerului din selectorul de canale verificând şi poziţiile corecte ale circuitelor de rejecţie; c) Se verifică reglajele selectorului, în special, alinierea oscilatorului pentru a corecta eventuala deplasare a frecvenţei oscilatorului local. 7.5 Deranjamente care pot fi depistate folosind Mira TV Utilizarea în mod curent a Mirei TV, pe timpul activităţilor de control operativ a modului de funcţionare a sistemului de televiziune, pe durata pauzelor de transmisie sau pe durata efectuării unor reglaje, scoate în evidenţă importanţa practică a metodei generale de diagnosticare şi reglare folosind imaginile de control transmise sau generate local. În acest paragraf sunt enumerate şi parcurse succint o serie de deranjamente ale sistemului de televiziune şi în mod deosebit ale receptorului TV care pot fi puse în evidenţă folosind Mira TV. Imagine negativă. Acest deranjament se datorează inversării fazei semnalului video, astfel încât elementelor albe ale imaginii TV le corespunde pe ecran zone întunecate, iar elementelor negre le corespunde zone strălucitoare (albe). Aspectul imaginii negative este dependent într-o anumită măsură de reglajul acordului fin al receptorului TV. Imaginea negativă evidenţiază fie existenţa unor oscilaţii parazite în calea de imagine, fie reglarea incorectă (mai mare) a nivelului tensiunii de reglare automată a amplificării. Imagine cu interferenţă. Interferenţa frecvenţei purtătoare de imagine a canalului TV recepţionat cu o componentă (oscilaţie) de înaltă frecvenţă 164

21 Controlul şi verificarea receptoarelor TV cu semnale de test generate software produsă de o sursă perturbatoare se manifestă pe imaginea TV printr-o reţea de linii fine, înclinate, suprapuse peste imaginea principală de pe ecran. Imaginea cu interferenţă poate fi identificată cu precizie fie pe imaginea mirei de control fie pe o imagine în mişcare şi este influenţată într-o anumită măsură de acordul fin al receptorului. Dacă numărul liniilor ce compun reţeaua parazită este mai scăzut şi poate fi determinat practic pe ecran, atunci se poate estima valoarea componentei perturbatoare de înaltă frecvenţă din spectrul video prin multiplicarea frecvenţei liniilor cu numărul liniilor parazite apărute pe ecran. Semnalul perturbator de înaltă frecvenţă poate avea ca origine surse din exterior sau din interiorul receptorului de televiziune. Semnalul perturbator extern pot fi generat de o staţie de emisie TV pe canale adiacente (vecine) canalului recepţionat sau aparatură profesională care funcţionează în înaltă frecvenţă. Pătrunderea acestor semnale perturbatoare în receptor are loc fie prin instalaţia de antenă, fie prin reţeaua comună de alimentare, fie prin ambele căi, simultan. Semnalul perturbator generat de surse aflate în interiorul receptoarelor pot fi radiaţiile generatorului de baleiaj din linii, descărcări în circuitele de foarte înaltă tensiune prin efectul Corona, generatoare de temporizare, oscilaţii parazite ale unor circuite din selector, componente de intermodulaţie sau modulaţie încrucişată etc. Imagine cu moire (moar). Imaginea cu moir constă în suprapunerea unei reţele de puncte întunecate peste imaginea principală de pe ecran. Dimensiunile diametrului punctelor variază între 0,5 mm şi 2 mm, în funcţie de mărimea diagonalei ecranului. Manifestarea poate fi identificată fie pe mira de control, fie pe o imagine în mişcare şi este dependentă într-o anumită măsură de acordul fin al receptorului de televiziune. Imaginea cu moire reprezintă o situaţie particulară de imagine cu interferenţă. Semnalul perturbator este datorat fie componentei de 6,5 (5,5) MHz de valoare excesivă, fie de unei componente de (5,5 7) MHz ce apare ca urmare a oscilaţiilor parazite în etajele de videofrecvenţă ale receptorului. Valoarea excesivă a celei de a doua frecvenţe intermediare sunet de 6,5 (5,5) MHz apare în cazul atenuării insuficiente a purtătoarei de sunet faţă de purtătoarea de imagine a canalului TV recepţionat. Imagine perturbată de semnalul de sunet. Deranjamentul se manifestă prin suprapunerea peste imaginea principală de pe ecran a unor benzi orizontale întunecate, a căror intensitate şi poziţie variază în sens vertical (se deplasează) în ritm semnalul de sunetul. La un televizor în stare normală de funcţionare aceste perturbaţii pot fi înlăturate complet prin acţionarea acordului fin. În caz contrar această manifestare denotă existenţa unui deranjament în calea de imagine a receptorului TV. 165

22 Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune Imagine perturbată de brum de reţea. Pătrunderea tensiunii perturbatoare de reţea denumită şi brum în imagine se manifestă prin apariţia unei benzi întunecate care acoperă aproape jumătate din ecran. rumul în imagine poate fi însoţit de brum de sunet, cu frecvenţa de 50 Hz sau de 100 Hz. rumul se manifestă pe rastrul TV şi în difuzor chiar şi în absenţa programului TV, fără a fi dependent de reglajele exterioare ale receptorului. Aceasta înseamnă că atât ondulaţiile marginilor rastrului, cât şi benzile întunecate au o poziţie fixă pe ecran, fiind mai vizibile la o strălucire mică a imaginii. Pătrunderea rumului în imagine şi în sunet denotă un deranjament localizat în blocul de alimentare sau în calea de imagine a televizorului. Imaginea perturbată de paraziţi electrici. Cele mai importante surse de paraziţi industriali sunt constituite de regulă din aparate electrotehnice care produc scântei electrice în funcţionarea lor. Astfel de aparate sunt: motoarele electrice, sistemele de aprindere (bujiile) ale motoarelor cu ardere internă, pantografele de tramvaie şi troleibuze, instalaţiile de iluminat cu tuburi fluorescente, reclame luminoase prevăzute cu tuburi cu descărcări electrice în gaze, etc. Scânteile electrice determină apariţia pe ecran a unor sclipiri sub formă de liniuţe orizontale pe porţiunea cărora lipseşte imaginea. Manifestarea poate să apară şi în lipsa programului TV şi este însoţită de zgomote (gen pârâituri) caracteristice în difuzor. Pătrunderea perturbaţiilor în receptor are loc fie prin instalaţia de antenă, fie prin reţeaua de alimentare comună receptorului şi sursei de paraziţi. Stabilirea căii de pătrundere se poate face prin deconectarea antenei exterioare de la borna de antenă a televizorului. Paraziţi electrici se combat prin deparazitarea aparatelor generatoare de astfel de paraziţi, obligaţie legală a tuturor producătorilor şi deţinătorilor de aparataj industrial generator de perturbaţii electrice, şi prin utilizarea filtrelor de reţea în blocurile de alimentare ale radioreceptoarelor. Problematica verificărilor practice ale receptoarelor TV cu semnale tip MIRĂ sunt tratate pe larg în lucrarea Radiocomunicaţii. Caracteristici şi indici de calitate ai receptoarelor radio şi de televiziune. Metode de măsurare. [NIC03]. 166