Europa Sudică Europa și regiunile ei: de la criză la scenarii de rezolvare Teritoriul contează. Începând cu anul 2000, ESPON (European Observation Net

Transcriere

1 Europa Sudică Europa și regiunile ei: de la criză la scenarii de rezolvare Teritoriul contează. Începând cu anul 2000, ESPON (European Observation Network for Territorial Development and Cohesion) a dezvoltat proiecte de cercetare cu scopul de a contribui la o mai bună înțelegere a dinamicilor teritoriale, prin efectuarea de analize pan-europene și furnizarea de rezultate cu privire la structurile teritoriale, tendințele, perspectivele și impactul politicilor europene. Toate acestea pot fi de folos regiunilor, orașelor și teritoriilor în general, în vederea luării de decizii bazate pe dovezi atunci când vine vorba de abordarea provocărilor sau oportunitățile viitoare de dezvoltare. ESPON promovează formularea de politici de dezvoltare în acord cu politica de coeziune a UE, prin definirea explicită a țintelor fondurilor structurale și de coeziune și prin întărirea dimensiunii teritoriale a celorlalte politici. Coeziunea teritorială este, în general, asociată cu abordarea integrată a dezvoltării. Aceasta presupune o mai bună coordonare a politicilor publice, care iau în considerare într-o manieră sistematică probleme precum impactul teritorial, promovarea cooperării europene, a parteneriatelor și a guvernanței multi-nivel. Se favorizează, de asemenea, implementarea abordărilor bazate pe specificități teritoriale la nivel local sau regional și întărirea coordonării planurilor spațiale strategice la nivelul UE. Tendințe europene Coeziunea teritorială (CT) presupune faptul că toate regiunile beneficiază de oportunitatea de a-și atinge întregul potențial utilizându-și capitalul teritorial specific (eficiență teritorială); ea implică, de asemenea, faptul că toți cetățenii se pot bucura de aceeași calitate a vieții (echitate). Evaluarea variațiilor PIB-ului demonstrează că există o diminuare a disparităților dintre regiuni, dar majoritatea regiunilor rămân în aceeași situație (staționară). Prin urmare, CT trebuie îmbunătățită. arată că ocuparea forței de muncă a fost mai rezilientă (harta 2). Harta 1 Reziliența forței de muncă Conform proiectului ECR2, reziliența economică regională este definită ca fiind abilitatea unei regiuni de a evita căderea activităților economice sau abilitatea ei de a-și recâștiga nivelul de vârf al ocupării forței de muncă sau al PIB-ului, înregistrat înainte de criză. Harta 1 relevă două categorii de teritorii reziliente: prima (în albastru) cu regiuni care nu suferă de diminuarea activităților economice; cea de a doua (în verde) cu regiuni care suferă de pe urma crizei, dar care par să revină la situația anterioară șocului. Interesant, alte teritorii nu sunt reziliente în fața crizei: unele (în galben) au intrat într-un proces de revenire, dar nivelul ocupării forței de muncă (sau al PIB-ului) nu a atins încă nivelul pre-criză; altele (în roșu) sunt încă în declin. Aproximativ jumătate din regiuni manifestă niveluri similare ale rezilienței PIB-ului și ocupării forței de muncă. Dar, una din trei dintre acestea O atenție specială trebuie acordată ultimei categorii din cauza posibilelor implicații ale calității muncii (din punctul de vedere al salariilor și securității)

2 asuprea obiectivului creștere inclusivă, care reprezintă una dintre cele trei priorități ale Strategiei UE2020, alături de creșterea inteligentă și durabilă. O economie regională rezilientă poate fi de nedorit dacă este nesustenabilă, dacă crește inegalitățile sau problemele sociale sau dacă prezintă fluctuații economice excesive. Conform calculelor raportate în Harta proiectul 2 Comparație SIESTA, între reziliența când PIB-ului rata și a angajării forței de muncă este scăzută, rata în afara educației, angajării sau trening-urilor este ridicată. Asta înseamnă că ocuparea previne probleme severe care periclitează coeziunea socială. Există o relație pozitivă foarte strânsă între nivelurile ridicate de performanță în inovație și Tendințe macro-regionale Conform scenariului de referință ( ), dezvoltat în cadrul proiectului Scenarios: ET2050, diferențele dintre regiunile din țările sudice va crește, creând conflicte sociale și politice la nivel național și european. Totuși, anumite strategii teritoriale alternative pentru dezvoltarea viitoare a Europei spre orizontul 2050 sunt propuse : creșterea piețelor în favoarea marilor metropole (scenariul A), politici publice favorizând rețeaua orașelor de rang secundar (scenariul B) și politici publice cu o mai mare redistribuție socială și regională la nivel european (scenariul C) - vezi harta 3 -. reziliență. Aceasta este adevărat și pentru alți indicatori ai capacității științifice sau tehnologice, precum resursa umană ocupată în știință și tehnologie; pe de altă parte, nu este încă posibil a determina dacă inovația și reziliența sunt asociate cu o economie (verde) mai adaptivă. Există anumite dovezi care confirmă faptul că criza a accelerat inițial, în anumite regiuni, ambițiile și practicile către o economie verde, în special în regiunile unde acestea erau deja în implementare. Trei teme sunt în mod particular relevante pentru creșterea durabilă: transporturile, tratarea poluării și protejarea biodiversității. Totuși, la modul general, criza și condițiile fiscale mai stricte pe care aceasta le-a generat sugerează că, în contrast cu competitivitatea și inovarea, creșterea verde nu este văzută ca o prioritate. Non-emergența unei economii verzi împiedică dezvoltarea activităților alternative în producerea de energie regenerabilă. Investițiile în acest domeniu rămân dispersate și insuficient profitabile. Prezența unui centru urban (în particular a celor de rang secundar) este asociată pozitiv cu reziliența. Orașele europene de rang secundar rămân centre de atracție și motoare de creștere economică cu o rată mare a coeziunii sociale. Ele sunt platforme ale democrației, ale dialogului cultural și diversității, dar și locuri verzi, ecologice, ale regenerării mediului. La polul opus, regiunile izolate (cu granițe externe sau ponderi importante ale populației locuind în zone montane sau în lungul țărmului) tind a fi mai puțin reziliente în fața crizelor economice. Scenariul A urmărește Strategia UE Propune țintirea teritoriilor mai dinamice, flexibile și adaptabile schimbărilor tehnologice, sociale și economice. De asemenea, promovează competitivitatea globală a Europei prin dezvoltarea economică a marilor zone metropolitane (creștere prevăzută a PIB-ului de +2,20% anual). Spațiile trans-naționale mai integrate economic se vor ridica datorită dezvoltării rețelelor dintre orașele din zonele transfrontaliere. Transporturile și coridoarele energetice vor lega marile centre europene de producție și consum cu țările vecine și cu restul lumii. Scenariul B urmărește Schema de dezvoltare a spațiului european (ESDP) și cele două priorități ale

3 Agendei Teritoriale (AT2020, 2007, 2011) cu privire la un sistem urban policentric și echilibrat la scară macro-regională și națională. Harta 3: Zonele promovate în Scenariile A (albastru), B (roșu) și C (verde) Se va atinge cel mai bun echilibru regional fără diminuarea creșterii economice. Scenariul B este cel mai expansiv în termenii creșterii PIB-ului (+2,30% anual) datorită unei exploatări superioare și eficiente a componentelor capitalului teritorial și a particularităților locale, atât în marile orașe, cât și în cele de rang secundar. Marile orașe atrag populație și activități mai numeroase din moment ce sunt capabile să comunice inteligent cu orașele și regiunile de pe orice palier ierarhic. Aceasta nu implică neapărat un proces de declin rural, dar confirmă dependența în creștere a acestor medii față de marile orașe. Eventualul declin al zonelor agricole ar permite restructurarea acestora în vederea creării unei infrastructuri verzi în Europa, stimulându-se astfel serviciile ecologice și biodiversitatea și întărindu-se moștenirea naturală și culturală pentru o dezvoltare durabilă pe termen lung. Populația este ușor mai mare decât în scenariul de referință datorită unei imigrări mai ridicate. Ratele de creștere a ocupării forței de muncă par a fi comparabile între țările din sudul Europei și restul spațiului ESPON. Totodată, în sud, ocuparea în sectorul serviciilor este mai dinamică decât cea din industrie. Rețeaua rutieră va rămâne principalul mod de transport al pasagerilor, dar ponderea modală a căilor ferate va crește. Scenariul C implică o schimbare de paradigmă ca răspuns la raritatea energetică și la provocările schimbărilor climatice (urmărind AT2020). Promovează orașele mici și mijlocii ca centre ale regiunilor de sine-stătătoare și reziliente economic. Sunt favorizate politicile de coeziune, care țintesc în principal ruralul și zone mai puțin dezvoltate. Investițiile în transporturi se concentrează asupra rețelelor locale și regionale, cu un număr ridicat al porților de intrare la nivel global, care sunt totodată mai bine distribuite în spațiu. Se întărește astfel echilibrul social și economic la nivel regional, în conformitate cu o puternică abordare axată pe specificități locale. Se promovează dezvoltarea endogenă, bazată pe propriile resurse culturale și de mediu și pe stimulente publice. Sunt întărite instituțiile regionale și locale (printr-un proces de descentralizare), ajungându-se la o mai eficientă furnizare a serviciilor publice. Schimbările în comportamentul consumatorilor favorizează proximitățile și auto-suficiența. Europa este în mare parte creată din peisaje medii sau geografii hibride. Zonele urbane și rurale sunt mai bine înțelese ca extreme ale unui continuum extrem de diversificat, cu zone geografice neclare. Consecințe la nivel local și regional Dezvoltarea viitoare a regiunilor este asociată cu succesul integrării teritoriale europene. Europa nu își poate permite să aibă zone care rămân în urmă. Noile abordări ale guvernanței teritoriale pot contribui la crearea de spații mai ușoare pentru factorii decizionali. Această atitudine cooperantă cere o permeabilitate puternică între straturile politice, solicitând legarea proceselor top-down ale design-ului politic, programării și suportului financiar, cu procesele bottom-up ale design-ului de proiect și ale implementării operaționale. Scenariul Europa spre 2030 relevă o convergență clară a bunăstării teritoriale (în toate condițiile English

4 sociale, de mediu, economice și identitare). Cea mai bună performanță este de așteptat în unele țări sudice precum Portugalia, Spania (în special partea centrală și sudică), Franța (în special în vest) și, într-o măsură mai mică, în centrul și sudul Italiei și Greciei. Similar, performanțe bune sunt de așteptat în noile state membre (NSM), în regiune estice ale Germaniei și în sudul Belgiei și, într-o măsură mai mică, în Finlanda și Danemarca. Îmbunătățiri mai mici în Olanda, vestul Germaniei, Austria și nordul Italiei, unde nivelul de start era deja mai ridicat decât media europeană. Statele din sudul Europei, în special Grecia, vor fi mai puțin atinse de schimbări pozitive în termeni economici. Aceasta este o situație intermediară între impactul puternic pozitiv din NSM, statele baltice, vestul și sudul Franței, și scorurile sociale negative, ce sunt de așteptat într-o centură europeană extinsă pe direcția nord-sud, din Olanda și Germania până în Italia, atingând Belgia și Austria. Aceasta dovedește lipsa de abilitate în a menține situația bună din prezent. integrate (ITI). Statele din CEE care au un număr mai mare de regiuni periferice vor beneficia de pe urma scenariului C. NSM cresc mai repede decât țările vestice. O viziune integrată a zonelor rurale și urbane ar putea fi cea mai favorabilă politică în vederea reducerii dezechilibrelor regionale și a aducerii mediul industrial al UE12 mai aproape de estul Europei (harta 4). Aceasta ar implica stimulente instituționale pentru diseminarea producției și reindustrializarea periferiilor prin intermediul ramurilor asociate noii economii rurale (turism, comerț și produse locale), iar producția și serviciile vor fi mai strâns legate de existența bioresurselor și a agriculturii organice. Harta 3 Scenariul C Impacturile negative asupra mediului nu vor fi foarte intense, fiind concentrate în cea mai mare parte în regiunile costiere ale Mediteranei, Mării Nordului și Mării Baltice și în proximitatea marilor orașe europene. Identitățile teritoriale se vor manifesta pozitiv pe întinsul continentului, cu cele mai mari intensități în cazul țărilor mediteraneene, într-un număr ridicat de țări estice și în anumite zone din Scandinavia. Conform Scenariului A din Orizont 2050, CEE oferă posibilități limitate pentru integrarea unor vaste spații post-socialiste. Fluxurile de capital vor și mai mult orientate înspre capitatele naționale, iar concentrarea resurselor în mega-centre poate determina subțierea resurselor umane și a capitalului local din periferii, în paralel cu posibile dezindustrializări și deteriorări accelerate ale mediului socio-economic. Disparitățile regionale vor crește. Statele din CEE ar beneficia de pe urma scenariului B, dar în regiunile estice lipsa sau slăbiciunea relativă a orașelor de rang secundar (polii regionali) pot reprezenta o limitare. Ele ar putea fi promovate prin investiții teritoriale Conform proiectului SPAN 3, macro-regiunea mediteraneeană occidentală prezintă o fragmentare surprinzătoare atât din perspectiva infrastructurii de transport, cât și a integrării economice. Această situație se abordează foarte diferit față de strategiile de integrare interregională și internațională urmărite și implementate în nordul UE (e.g. Londra - Paris - Bruxelles - Randstad Holland - Frankfurt) și în cadrul marelui ax central-european din lungul Rinului (așa-numita banană albastră ).

5 Proiectul ESPONonthe Road Proiectul ESPON on the Road reprezintă o activitate transnațională de networking a 19 puncte de contact ESPON, finanțat prin Programul ESPON 2013 și având drept scop apropierea decidenților de rezultatele cercetărilor aplicate asupra teritoriul european. Programul ESPON 2013 este cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională, din contribuțiile statelor membre ale UE și din contribuțiile partenerilor Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Suedia. Programul își propune să sprijine formularea politicilor care vizează coeziunea și dezvoltarea armonioasă a teritoriului european. Pentru mai multe informații vizitați pagina oficială a proiectului sau urmăriți-ne pe Facebook și Twiter.