Microsoft Word - Cap1.doc

Transcriere

1 UNIUNEA EUROPEANA Proiect finantat PHARE Ministerul Muncii, Familiei şi EgalităŃii de Şanse CAPITOLUL 1 Introducerea noului cadru al Uniunii Europene pentru serviciile sociale şi incluziune socială Asuncion Llena Berne 1.1.Elemente generale privind cadrul politicilor sociale ale UE AsistenŃa socială a apărut ca un sistem complex, mai mult sau mai puńin sistematizat, de principii, norme şi proceduri menite să sprijine indivizii, grupurile şi comunităńile, astfel ca aceştia să îşi poată satisface nevoile şi să îşi rezolve problemele. Nu vom parcurge întreaga istorie a asistenńei sociale, însă considerăm că este util să cunoaştem câteva din referinńele care, de la începutul secolului XX, constituie fundamentele dezvoltării incluziunii sociale în UE. În cadrul Uniunii Europene, una din cele mai relevante schimbări o reprezintă conştientizarea importanńei pe care o are ocuparea forńei de muncă şi politică socială, acestea fiind considerate trăsături care fac diferenńa între societăńile dezvoltate. O dovadă pentru aceasta este faptul că actualmente este recunoscut faptul că politicile sociale sunt una din cauzele puterii economice europene. Simpla dezvoltare economică nu este capabilă să evite aparińia unor inegalităńi sociale, nici să reducă nivelul celor deja existente. Din acest motiv, situańiile de sărăcie sau excludere socială continuă să fie o realitate constantă a mediului în care trăim. Consiliul European de la Lisabona din martie 2000 a susńinut promovarea integrării sociale ca fiind un aspect fundamental al strategiei globale a Uniunii Europene, pentru a realiza transformarea acesteia în cea mai competitivă şi dinamică economie a lumii, capabilă în acelaşi timp de a obńine o creştere economică sustenabilă cu mai multe şi mai bune locuri de muncă, precum şi o mai mare coeziune socială. În acest scop a fost adoptată Agenda de Politică Socială (COM(2000)379 final) care include: a. Câteva priorităńi de acńiune în mediul social pentru perioada care se încheie cu anul 2005, având unele obiective comune în lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale (2001/C 82/02). În mod concret este vorba despre: 1. Încurajarea obńinerii de locuri de muncă ş a accesului la resurse, drepturi, bunuri şi servicii de către tońi cetăńenii 2. Prevenirea riscului de excluziune 3. AcŃiuni în favoarea indivizilor cu grad sporit de vulnerabilitate 4. Aprobarea obiectivelor comune 5. Mobilizarea tuturor actorilor -1-

2 b. Măsuri de protecńie pentru stimularea şi definirea strategiei europene de luptă împotriva excluziunii. 1. Crearea Comitetului de ProtecŃie Socială, destinat încurajării cooperării în domeniul protecńiei sociale 2. O nouă redactare a articolului 137 din Tratatul Uniunii Europene, privind includerea luptei împotriva excluziunii sociale şi modernizarea sistemelor de protecńie socială 3. Organizarea în fiecare primăvară a unui consiliu Extraordinar al UE pentru analizarea stadiului de dezvoltare al Agendei de Politică Socială 4. Impulsionarea unui nou program comunitar de acńiune, pentru a încuraja colaborarea dintre statele membre în lupta acestora împotriva excluziunii sociale 5. Aplicarea metodei deschise de coordonare la strategia europeană de luptă împotriva excluziunii 6. Dezvoltarea, în fiecare din statele membre, a unui plan nańional de acńiune pentru lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale privind bazele obiectivelor adoptate de comun acord, pe o perioadă de doi ani Agenda socială a evoluat odată cu schimbările care se produc înlăuntrul UE, noua Agendă Socială s-a implementat pentru perioada , iar Comisia a lansat, în februarie 2005, noua sa Agendă Socială care vizează modernizarea modelului social european, conform înnoitei Strategii de la Lisabona privind creşterea şi nivelul de ocupare a forńei de muncă. Noua Agendă se concentrează pe nivelul de angajare şi egalitatea de şanse pentru tońi cetăńenii şi de asemenea încearcă să asigure faptul că de beneficiile creşterii şi nivelului de ocupare a forńei de muncă în cadrul UE profită tońi membrii societăńii, astfel încât se subînńelege un interes crescut pentru redistribuirea bogăńiei şi a egalităńii de şanse. Se intenńionează, de asemenea, ca modernizarea pieńei forńei de muncă şi a sistemelor de protecńie socială să ajute indivizii să profite de oportunităńile care derivă din competenńa internańională, dezvoltarea tehnologică şi modificările de structură din cadrul populańiei, fără ca acest lucru să însemne o diminuare a protecńiei pentru persoanele cu risc sporit de vulnerabilitate din cadrul societăńii. Noua Agendă Socială include două priorităńi cheie, ocuparea forńei de muncă şi lupta împotriva sărăciei, respectiv promovarea egalităńii de şanse. Aceste priorităńi cheie susńin două dintre obiectivele strategice ale Comisiei Europene pentru următorii cinci ani: prosperitate şi solidaritate. În cadrul Agendei se acordă o importanńă deosebită activităńii în reńea, participării diferińilor actori implicańi prin intermediul creării de asociańii între autorităńile publice de la nivel local, regional şi nańional, angajatori şi reprezentanńii muncitorilor şi a ONG-urilor. În cadrul priorităńii de luptă împotriva sărăciei şi a promovării egalităńii şanselor, Agenda Socială are câteva direcńii centrale: - Analizarea impactului îmbătrânirii populańiei şi viitorul relańiilor dintre diferitele generańii, împreună cu prezentarea unei CărŃi Verzi a Demografiei. - Sprijinirea statelor membre în reforma pensiilor şi a asistenńei sanitare, precum şi în procesul de eliminare a sărăciei. - Lupta împotriva discriminării şi inegalităńilor; Comisia va examina sistemele de rente minime din cadru statelor membre şi va elabora o abordare politică vizând -2-

3 eliminarea discriminării, în special cea exercitată împotriva minorităńilor etnice (cum este cazul populańiei Roma). - Încurajarea egalităńii şanselor între bărbańi şi femei, printre altele prin crearea unui Institut al Genului - Clarificarea conńinutului şi a caracteristicilor serviciilor sociale de interes general Procesul european de protecńie socială şi incluziune socială Consiliul Europei de la Lisabona din martie 2000 a solicitat statelor membre şi Comisiei Europene să conlucreze pentru eradicarea sărăciei până în anul ConstrucŃia unei Uniuni Europene cu o mai mare includere pentru populańie este un element esenńial pentru atingerea obiectivului strategic al acestei perioade de 10 ani de către UE: o creştere economică sustenabilă, mai multe şi mai bune locuri de muncă şi o mai mare coeziune socială. Pentru a putea pune în practică Agenda socială, Uniunea Europeană dispune de câteva instrumente: legislańia, dialogul social, instrumentele financiare (în mod special Fondul Social European SEF- şi Programul Progress), metoda deschisă de coordonare, care susńine eforturile statelor membre pentru modernizarea sistemelor de ocupare a forńei de muncă şi de protecńie socială, precum şi principiul integrării ( mainstreaming ). În cele ce urmează vom comenta trei dintre cele mai relevante aspecte în ceea ce priveşte incluziunea socială, prin aceasta ne referim la Fondurile structurale, Programul Progress şi Metoda deschisă de coordonare aceasta din urmă având un rol deosebit de important în schińarea şi implementarea de politici sociale. Fondurile structurale Ne referim pe scurt la acestea, întrucât în capitolele precedente se regăsesc informańii detaliate despre acest subiect. Aşa cum am mai precizat, coeziunea economică şi socială este unul din obiectivele prioritare ale UE în ultimii ani, întrucât încurajarea coeziunii în cadrul UE favorizează o dezvoltare armonioasă, echilibrată şi durabilă a activităńilor economice, creează locuri de muncă şi contribuie la protejarea mediului, precum şi la eliminarea inegalităńilor şi promovarea egalităńii între bărbańi şi femei. În scopul de a contribui la efortul de coeziune economică şi socială, Comisia a creat o serie de instrumente financiare: fondurile structurale şi fondul de coeziune, destinate cofinanńării intervenńiilor regionale sau orizontale în cadrul statelor membre. În cadrul fondurilor structurale am vrea să subliniem Fondul Social European, dedicat sprijinirii politicilor statelor membre care pun în aplicare directivele şi recomandările adoptate în cadrul strategiei europene de ocupare a forńei de muncă, la fel ca şi obiectivele în materie de incluziune socială aprobate de UE. Programul PROGRESS Este un program comunitar pentru ocuparea forńei de muncă şi solidaritate socială, destinat sprijinirii financiare a aplicării obiectivelor Uniunii Europene în ceea ce priveşte ocuparea forńei de muncă şi afacerile sociale, în conformitate cu ceea ce s-a stabilit în cadrul Comunicării Comisiei privind Agenda Socială şi, în acest mod, să contribuie la atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona în respectivele medii. Dispune de un fond de 743 milioane de euro pentru finanńarea de activităńi de analiză şi procesul de învăńare mutuală, de sensibilizare şi difuziune, precum şi de ajutor pentru principalii actori implicańi, în perioada pentru atingerea obiectivelor comune. Programul -3-

4 va fi împărńit în cinci secńiuni care corespund la cinci medii de acńiune principală: ocuparea forńei de muncă, protecńie şi integrare socială, condińii de muncă, lipsa discriminării şi diversitate şi egalitate de şanse. Mai multe informańii pe această temă: Obiectivele acestui program sunt următoarele: ÎmbunătăŃirea gradului de cunoaştere şi înńelegere a situańiei în statele membre (precum şi în alte state participante) prin intermediul analizei, a evaluărilor şi a unei strânse respectări a politicilor; Sprijinirea dezvoltării metodelor şi instrumentelor statistice şi a indicatorilor comuni. Sprijinirea şi controlul aplicării legislańiei şi a obiectivelor politice; Încurajarea creării de reńele, a învăńării mutuale, determinarea şi difuzarea de bune practici şi de abordări inovatoare la scară europeană; Sensibilizarea părńilor interesate şi a publicului în general în ceea ce priveşte politicile şi obiectivele ComunităŃii în materie de ocupare a forńei de muncă, protecńie şi integrare socială, condińii de lucru, lupta împotriva discriminării şi diversitatea şi egalitatea de şanse între bărbańi şi femei; ÎmbunătăŃirea capacităńii principalelor reńele europene de încurajare şi susńinere a politicilor ComunităŃii. Metoda deschisă de coordonare (MDC) Această metodă oferă un cadru nou de cooperare între statele membre, obiectivul fiind atingerea convergenńei între politicile nańionale, pentru realizarea anumitor obiective comune. În acest mod, statele membre îşi coordonează politicile pentru a lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale pe baza unui proces de schimburi politice (interese, necesităńi) şi învăńare comună. Metoda deschisă de coordonare se aplică mediilor care intră în competenńa statelor membre, cum ar fi ocuparea forńei de muncă, protecńia socială, incluziunea socială, educańia, populańia tânără şi formarea. Mai multe informańii: Începând cu anul 2006, cadrul acestui proces este format de trei arii politice: 1. Eradicarea sărăciei şi a excluziunii sociale 2. Un nivel adecvat şi sustenabil al pensiilor 3. AsistenŃă medicală şi de lungă durată accesibile, de înaltă calitate şi sustenabile. Cele cinci elemente principale ale acestei metode sunt: 1. Stabilirea de comun acord a obiectivelor comune ale Uniunii Europene. În mod concret, din anul 2006 trei obiective globale pentru toate domeniile şi obiective specifice pentru fiecare din cele trei arii politice ale incluziunii sociale, pensiile, respectiv sănătatea şi îngrijirea de lunga durată. Obiectivele fundamentale ale acestei Metode pentru protecńia socială şi incluziunea socială încurajează: a) Coeziunea socială, egalitatea între bărbańi şi femei şi egalitatea de şanse între tońi cetăńenii prin intermediul sistemelor de protecńie socială şi a politicilor de incluziune socială adecvate, accesibile, viabile financiar, adaptabile şi eficiente. -4-

5 b) InteracŃiunea efectivă şi mutuală dintre obiectivele de la Lisabona privind o mai mare creştere economică, mai multe şi mai bune locuri de muncă şi o mai mare coeziune socială, precum şi cu strategia de dezvoltare sustenabilă a UE. c) O bună guvernare, transparenńă şi implicare a celor interesańi în dezvoltarea, executarea şi supervizarea politicilor. Obiective specifice în domeniul incluziunii sociale: ContribuŃia decisivă la eradicarea sărăciei şi a excluziunii sociale, prin garantarea: a) Accesului tuturor cetăńenilor la resursele, drepturile şi serviciile necesare pentru participarea la viańa societăńii, prevenirea şi abordarea problemei excluziunii prin combaterea oricăror forme de discriminare care generează excluziune socială. b) Incluziune socială activă a tuturor cetăńenilor prin încurajarea participării la piańa forńei de muncă şi luptând împotriva sărăciei şi a excluziunii. c) O bună coordonare a politicilor de incluziune socială şi a implicării tuturor nivelurilor guvernamentale şi a agenńilor responsabili, incluzând cetăńenii săraci, astfel încât acestea să fie eficiente şi efective, să se integreze în toate politicile publice relevante, cum ar fi politica economică şi bugetară, politica de educańie şi formare şi programele fondurilor structurale (în mod particular, Fondul Social European). 2. Stabilirea unor indicatori comuni pentru a putea compara cele mai bune practici şi a cuantifica progresele În iunie 2006, Comitetul pentru ProtecŃie Socială al UE a aprobat o serie de indicatori comuni pentru procesul de protecńie socială şi incluziune socială, care cuprind pe de o parte un set de indicatori globali comuni (atât la nivel european cât şi nańional) pentru a acoperi cele trei arii politice şi, pe de altă parte, trei seturi de indicatori primari şi secundari comuni (la nivel european şi nańional), câte una pentru fiecare din cele trei arii de incluziune socială, pensii şi sănătate. 3. Traducerea obiectivelor UE în politici nańionale/regionale pe baza Rapoartelor NaŃionale de Strategie privind ProtecŃia Socială şi Incluziunea Socială. În septembrie 2006, în acord cu noile obiective comune, statele membre au prezentat Comisiei Raporturile NaŃionale de Strategie pentru ProtecŃia socială şi Incluziunea socială pentru perioada Bazându-se pe cele 25 de rapoarte nańionale (la care se vor adăuga acum cele ale României şi Bulgariei), Comisia Europeană a elaborat un Raport Comun privind protecńia socială şi incluziunea socială în UE în 2007, care a fost aprobat de Consiliul Europei de primăvară din martie Realizarea de rapoarte de analiză şi evaluare a Rapoartelor NaŃionale. 5. Stabilirea unui Program de AcŃiune Comunitară pentru promovarea cooperării politice şi a schimbului transnańional de învăńare şi bune practici. 1.3 Servicii sociale locale accesibile, care să ofere un răspuns integral şi global la dificultăńile cetăńenilor În Europa nu există un singur model de servicii sociale, ci, datorită traiectoriei specifice fiecărei Ńări în modul de rezolvare a problemelor, au apărut diferite modele. Acestea au -5-

6 fost etichetate de teoreticieni în funcńie de diferite criterii, pe de o parte geografice (modelul scandinav, anglo-saxon, mediteranean, continental), pe de altă parte ideologice (social-democrat, conservator, liberal, catolic). În fiecare caz s-a Ńinut însă cont de chestiuni de fond de tip simbolic, economic şi politic. Cu toate acestea, UE continuă eforturile de apropiere a acestor modele diferite spre un model comun, chiar se vorbeşte despre construirea unui model european de servicii sociale. Statele membre sunt libere să îşi definească semnificańia pe care o acordă serviciilor sociale. Acestea reprezintă de regulă una sau mai multe din următoarele caracteristici de organizare: FuncŃionare bazată pe principiul solidarităńii Caracter polivalent şi personalizat care să se ocupe de diferitele aspecte necesare pentru a garanta drepturile umane fundamentale şi a proteja persoanele cele mai vulnerabile AbsenŃa dorinńei de a obńine profit din această activitate Participarea voluntarilor O profundă înrădăcinare într-o tradińie culturală locală; acest lucru se reflectă întrun mod special în apropierea existentă între prestatorul de servicii sociale şi beneficiar; ExistenŃa unei relańii între prestatorul de servicii sociale şi beneficiarul acestora; această relańie, fiind una asimetrică, nu se poate compara cu relańia existentă în mod normal între prestatori şi consumatori. Serviciile sociale se situează într-un mediu din ce în ce mai competitiv şi se află într-o continuă expansiune, în cadrul unui proces de modernizare care poate adopta diferite forme: Introducerea metodei de evaluare comparativă (benchmarking) şi de control al calităńii, precum şi de participare a utilizatorilor în procesul de gestiune; Descentralizarea organizării serviciilor sociale cu dezvoltarea de servicii la nivel local Externalizarea de sarcini ale sectorului public către sectorul privat, în condińiile de competenńă reglementate de autorităńile publice; Dezvoltarea de cadre de colaborare între sectorul public şi cel privat şi recurgerea la forme complementare de finanńare a sectorului public. La acestea trebuie adăugat faptul că serviciile sociale, alături de educańie, sănătate, ocuparea forńei de muncă şi probleme legate de locuinńă, reprezintă stâlpi ai incluziunii sociale şi, ca atare, este necesară o activitate coordonată, în unele cazuri, şi de o acńiune comună, în altele. Cu toate că încă nu există un model european al serviciilor sociale, putem spune totuşi că această metodă acńionează în scopul de a atinge măcar o convergenńă şi o mai mare coordonare, precum şi o garanńie pentru cetăńenii UE în ceea ce priveşte accesul şi dreptul de a beneficia de servicii sociale de calitate, menite să îndeplinească obiectivele comune. Înăuntrul acestui cadru general, una din problemele supuse dezbaterii este accesibilitatea serviciilor sociale de bază pentru populańie. Este un subiect de o importanńă deosebită, întrucât gradul de accesibilitate determină, practic, includerea şi participarea în viańa comunităńii. Aceste servicii nu reprezintă numai oportunităńile oferite de politicile publice, ci sunt un fundament al calităńii vieńii, pe care oraşul sau comunitatea o oferă tuturor locuitorilor săi. -6-

7 Serviciile sociale de bază, ca parte integrantă din politicile locale, fie ele municipale sau regionale, reprezintă în consecinńă un prim nivel de asistenńă socială. Municipalitatea obńine această responsabilitate nu numai în calitatea sa de autoritate care prestează un serviciu, ci de asemenea ca entitate ce susńine şi construieşte spiritul cetăńenesc, responsabilitatea şi solidaritatea dintre indivizi prin intermediul acestui serviciu. Gradul de acoperire a necesităńilor de bază nu face parte, aşadar, dintr-o abordare tehnică, ci reprezintă mai degrabă o viziune globală asupra situańiei de nevoilor indivizilor şi ale comunităńii cu coordonarea şi colaborarea dintre toate serviciile de interes public. Politicile publice locale au o influenńă directă asupra diferitelor componente ale procesului de integrare a întregii populańii, independent de caracteristicile sociale ale acesteia. Coeziunea socială şi teritorială se întăreşte prin intermediul politicilor coerente, care necesită definińii clare ale câmpului de activitate pe care îl reglementează, legitimitate instituńională şi un sistem de management local eficient. Pentru atingerea acestor obiective este nevoie de participarea indivizilor şi a grupurilor, în scopul integrării tuturor actorilor care fac parte din comunitate. Prin intermediul integrării tuturor actorilor locali, fie ei din sectorul privat sau dintr-un anumit grup al societăńii civile sau al comunităńii, se creează un sentiment de apartenenńă şi responsabilitate şi se pot aborda astfel problemele existente într-o manieră integrală (probleme de ordin educativ, social, de sănătate, de locuinńă sau de ocupare a forńei de muncă). Este important să accentuăm dimensiunea transversală în momentul abordării nevoilor sociale şi a oferirii de servicii sociale de bază. În acest cadru, actorii sociali trebuie să stabilească politici substanńiale şi globale, pentru a întări egalitatea dintre sexe, a îmbunătăńi prestarea de servicii pentru grupurile sociale care au nevoie de o îngrijire specială (cum ar fi copiii, tinerii, femeile, bătrânii, etc.), să dezvolte sustenabilitatea acestor servicii şi să lupte împotriva excluziunii sociale şi a discriminării. Nu trebuie să uităm serviciile specializate, în sensul că întotdeauna vor exista persoane aflate în situańii speciale, sau ale căror posibilităńi de dezvoltare a abilităńilor şi competenńelor necesare incluziunii sociale şi participării la viańa comunitară reclamă sprijinul unor servicii sociale specializate, care pot fi oferite (pentru a fi sustenabile) în cadrul unui parteneriat la nivel regional sau, în unele cazuri, interregional. În mod evident, administrańia centrală trebuie să ducă la îndeplinire planurile strategice care să permită ca această dezvoltare să fie posibilă. În acelaşi timp, administrańia centrală trebuie să ofere un nivel de cooperare tehnică şi financiară care să permită ducerea la îndeplinire a acestui proces. Serviciile sociale trebuie să permită, pe lângă o abordare integrală, şi participarea cetăńenilor la viańa comunităńii şi, de asemenea, să îi responsabilizeze fańă de propria lor viańă. În încheiere trebuie menńionat faptul că incluziunea socială în cadrul UE a atins un nivel de consens între membri în ceea ce priveşte provocările cărora trebuie să le ofere un răspuns, în mod particular: -7-

8 - eradicarea sărăciei infantile prin întreruperea cercului vicios al moştenirii dintre generańii; - crearea de pieńe ale forńei de muncă cu adevărat incluzive; - asigurarea unui trai decent pentru tońi; - depăşirea discriminării şi creşterea nivelului de integrare a persoanelor cu disabilitati, a minorităńilor etnice şi a imigranńilor; - abordarea excluderii sociale pe criterii financiare şi de îndatorare; 1.4 România şi politicile de incluziune socială, în cadrul Uniunii Europene La fel ca celelalte state membre, România trebuie să îndeplinească directivele propuse de UE. Din momentul în care a devenit parte integrantă a Uniunii Europene, ea trebuie să participe la Metoda deschisă de coordonare şi să îndeplinească obiectivele Agendei sociale, să participe la întrunirile prevăzute la nivel european şi să ofere UE informańii relevante, pertinente şi solide (bine argumentate şi justificate) cu privire la situańia şi evoluńia Ńării în diferitele domenii, printre care cel al protecńiei sociale şi al incluziunii sociale. România trebuie să elaboreze la fiecare doi ani un Memorandum privitor la Incluziunea Socială, care va servi ulterior la elaborarea unui Memorandum comun al UE; în acest scop este necesară monitorizarea indicatorilor primari (comuni tuturor Ńărilor membre) şi a altora specifici. Aceşti indicatori au la bază date şi informańii furnizate la nivel local şi regional, care trebuie să fie comparabile şi bine colectate. În acelaşi timp este necesară construirea de indicatori şi strângerea de date atât privitor la procesul de implementare a politicilor de incluziune socială, cât şi la impactul acestora. Dezvoltarea unor procese vizând incluziunea socială necesită construirea unui sistem coerent, coordonat şi accesibil cetăńenilor, astfel încât să poată oferi răspunsuri la probleme identificate. EvoluŃia sistemului de servicii sociale în România AsistenŃa socială reprezintă componenta care nu contribuie la sistemul de securitate socială, fiind constituită din structuri şi procese de prevenńie, limitare sau îndepărtare a efectelor temporare sau permanente ale situańiilor care contribuie la excluziunea socială. În prima perioadă a anilor 1990 sistemul de asistenńă socială urmărea asigurarea unei protecńii minimale (reńeaua de securitate socială). LegislaŃia adoptată în această perioadă a urmărit dezvoltarea unui sistem de beneficii pentru depăşirea perioadei de tranzińie către o economie de piańă. InstituŃiile de asistenńă socială funcńionau în subordinea administrańiei publice centrale. Acest sistem nu asigură însă o acńiune socială eficientă, bazată pe accesibilitate teritorială şi surse de finanńare locale. În perioada , Ministerul Muncii şi ProtecŃiei Sociale a inińiat primele măsuri de descentralizare, ca proces de transfer de responsabilitate administrativă şi financiară de la structurile centrale către cele locale. Începând cu 1997, sistemul de protecńie a copilului a fost descentralizat. De asemenea, a existat şi o descentralizare a instituńiilor şi serviciilor pentru persoanele cu handicap, prin stabilirea AutorităŃii NaŃionale pentru -8-

9 Persoane cu Handicap, după reorganizarea Secretariatului de Stat pentru Persoane cu Handicap. În 2003, s-au inińiat câteva acńiuni pentru coordonarea sistemului nańional de asistenńă socială: Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului şi Autoritatea NaŃională pentru Persoane cu Handicap au fost transferate sub autoritatea Ministerului Muncii, SolidarităŃii Sociale şi Familiei şi nu au mai funcńionat ca autorităńi separate sub directa coordonare a Guvernului. Stadiul reformelor sectoriale Sectorul de securitate socială este deconcentrat, ceea ce înseamnă că administrańia acestuia se bazează pe DirecŃiile Generale de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie, din cele 41 de judeńe şi din Bucureşti. Sectorul de asistenńă socială este descentralizat la nivel judeńean. DirecŃiile Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului au fost create în baza Legii nr. 272 /2004 privind protecńia şi promovarea drepturilor copilului (care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005), prin fuziunea serviciilor publice de asistenńă socială şi a serviciilor publice specializate pentru protecńia copilului la nivel judeńean şi la nivelul sectoarelor din Bucureşti, şi prin preluarea atribuńiilor şi funcńiilor acestor servicii. DirecŃiile Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului implementează măsurile de asistenńă socială în domeniul protecńiei copilului, familiei, vârstnicilor şi a persoanelor cu handicap, precum şi în domeniul protecńiei oamenilor cu o situańie materială precară, la nivel judeńean şi la nivelul sectoarelor din Bucureşti. De aceea, activitatea acestor direcńii este coordonată la nivel central de către Ministerul Muncii, Familiei şi EgalităŃii de Şanse, prin Departamentul de AsistenŃă Socială şi prin cele trei agenńii subordonate: Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului, Autoritatea NaŃională pentru Persoane cu Handicap şi AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Familiei. Pe lângă acestea, asistenńa socială este administrată la nivelul municipiilor şi oraşelor de către Serviciile Publice de AsistenŃă Socială (vezi anexa 3, Analiza sectorială). În 2006, noua Lege cadru nr. 47 /2006 pentru sistemul nańional de asistenńă socială, promovează anumite acńiuni pentru a întări coeziunea socială prin promovarea solidarităńii în cadrul comunităńilor fańă de cele mai vulnerabile categorii de persoane. Prin această lege, politica socială este în conformitate cu obiectivele UE şi propune un sistem modern, mai aproape de cetăńeni, atât în ceea ce priveşte abordarea instituńională, cât şi gestionarea beneficiilor. Legea stipulează că Ministerul Muncii, SolidarităŃii Sociale şi Familiei (în prezent Ministerul Muncii, Familiei şi EgalităŃii de Şanse), autorităńile acestuia şi alte instituńii subordonate, ar trebui să elaboreze politicile de gestionare şi coordonare a sistemului nańional de asistenńă socială. De asemenea, aceste instituńii promovează drepturile familiei, copilului, persoanelor în vârstă, persoanelor cu handicap şi ale altor persoane care au nevoie de ajutor din punct de vedere financiar şi tehnic, deoarece programele de asistenńă socială vizează aceste categorii de persoane. Legea nr. 47/2006 a reglementat structura instituńională pentru un sistem coerent şi coordonat în domeniul asistenńei sociale. Prin prevederile acestei legi, în anul 2007 s-a demarat înfiinńarea câtorva noi instituńii: - InspecŃia Socială, având ca scop controlul implementării legislańiei în domeniu precum şi inspectarea activităńii instituńiilor implicate în asistenńă socială; - AgenŃia NaŃională pentru PrestaŃii Sociale, instituńie subordonată MMFES, pentru asigurarea unui sistem unitar de plată şi gestiune a tuturor prestańiilor sociale; - Observatorul Social cu scopul creşterii capacităńii MMFES de a defini politici sociale adecvate şi de a lua decizii care se adresează nevoilor familiilor şi grupurilor vulnerabile din România. -9-

10 Analiza problemelor sectoriale Principalele probleme legate de capacitatea administrativă identificate în acest sector sunt următoarele: rezistenńa structurilor administrative în ceea ce priveşte descentralizarea la toate nivelurile, inclusiv cel local, motivată de lipsa de experienńă în ceea ce priveşte managementul şi organizarea serviciilor sociale; comunicare deficitară între instituńiile responsabile în acest domeniu; lipsa sistemelor relevante de monitorizare şi evaluare a serviciilor oferite; personalul din structurile administrańiei publice locale nu este instruit adecvat pentru activităńile din acest domeniu; La sfârşitul anului 2005 a fost adoptată Strategia nańională de dezvoltare a serviciilor sociale HG 1826/2005, prin care se stabilesc liniile directoare, precum şi cadrul instituńional în scopul creării unui sistem unitar şi comprehensiv de servicii sociale, capabil să asigure incluziunea socială a tuturor categoriilor vulnerabile, precum şi să contribuie la creşterea calităńii vieńii persoanei. Accesul la serviciile sociale are la bază următoarele valori: informarea beneficiarilor cu privire la drepturile, legile şi modul de a beneficia de acestea; acces garantat tuturor beneficiarilor eligibili la servicii sociale; organismele furnizoare de servicii sociale trebuie să acńioneze în beneficiul persoanelor de drept; un parteneriat real între organismele furnizoare de servicii sociale pe de-o parte şi ceilalńi actori ai societăńii civile este esenńial pentru a îmbunătăńi accesul la servicii; necesitatea realizării de evaluări sistematice privind impactului social atunci când se introduc amendamente legislative sau noi beneficii. Implementarea strategiei privind serviciile sociale se realizează şi prin identificarea de programe de finanńare adecvate pentru susńinerea şi dezvoltarea sistemului la nivel local. În acest sens, a fost aprobat, prin Hotărârea de Guvern nr.197/2006, un pachet de Programe de interes nańional privind incluziunea socială a mai multor grupuri-ńintă. -10-