Euro Dispecer Pt PDF.qxp

Transcriere

1

2 Cuprins C INTRODUCERE... GENERALITÃÞI UNIUNEA EUROPEANÃ ROMÂNIA... AGRICULTURÃ... PROGRAME DE FINANÞARE... LEGISLAÞIE ªI ACQUIS COMUNITAR... LIBERA CIRCULAÞIE A PERSOANELOR... SECTORUL IMM... ECONOMIE... EDUCAÞIE ªI CERCETARE... POLITICI SOCIALE ªI OCUPAREA FORÞEI DE MUNCÃ... EURO-MITURI... CHESTIONAR

3 2

4 Introducere Euro-Dispecer este un program realizat în parteneriat de Ministerul Integrãrii Europene ºi Societatea Românã de Televiziune, pentru a rãspunde nevoii de informare publicã privind integrarea europeanã. Întrebãrile adresate zilnic la numãrul de apel gratuit sunt înregistrate printr-un serviciu de mesagerie vocalã. În fiecare zi sunt selectate cel puþin trei, în funcþie de gradul de interes ºi de frecvenþa cu care apar. Acestea sunt trimise specialiºtilor din MIE ºi din instituþiile de resort, care transmit rãspunsurile. Posturile de televiziune TVR 1 ºi TVR 2 preiau aceste rãspunsuri ºi le difuzeazã zilnic, în cadrul emisiunii Euro-Dispecer. În funcþie de grila TVR, orele de difuzare pot fi modificate. Pe site-ul Ministerului Integrãrii Europene ( - secþiunea Informare pentru integrare/euro-dispecer) pot fi gãsite rãspunsurile la întrebãrile cele mai frecvente, structurate pe domenii. Programul a debutat la 20 aprilie 2004, pânã în prezent fiind înregistrate peste de apeluri. Echipa EURO-DISPECER: Ligia Cristina Oprea Consilier de integrare, Direcþia Mass-media ºi comunicare, MIE Mihaela Cãlinescu Redactor, Redacþia Programe de Integrare Europeanã ºi Reporteri Speciali, TVR Pentru orice informaþii despre UE, puteþi consulta ºi Glosarul de termeni referitori la integrarea europeanã, instituþiile ºi activitãþile UE, realizat de Comisia Europeanã (în limba englezã): 3

5 4 Strasburg sediul Parlamentului European

6 Topul domeniilor de interes în anul Agriculturã ºi finanþare (Sapard, Phare - date de contact, consultanþã, condiþii de eligibilitate, întocmirea documentaþiei etc.) - 50%, 2. Legislaþie (investiþii, subvenþii) ºi acquis comunitar - 15%, 3. Libera circulaþie (legislaþie, condiþii de ºedere ºi muncã în statele membre, conflicte de muncã în spaþiul UE etc.) - 15%, 4. Sectorul IMM (legislaþie, documentaþie, înfiinþarea ºi funcþionarea firmelor private dupã aderare etc.)- 15%, 5. Generalitãþi (instituþii ºi simboluri europene)- 3%: - Educaþie (îmbunãtãþirea sistemului educaþional din România, acordarea de rechizite, recunoaºterea ºi echivalarea diplomelor, condiþii de eligibilitate pentru burse, schimb de experienþã), - Economie (impozite, adoptarea monedei unice, diferenþe între statele membre UE etc.), - Politici sociale ºi ocuparea forþei de muncã (pensii, salarii, alocaþii, ajutoare financiare, legislaþie), 6. Mediu, justiþie ºi energie electricã (legislaþie, negocieri) - 1%, 7. Armatã ºi transporturi - 1%. 5

7 Cele mai frecvente întrebări adresate în În ce constã modernizarea fermelor ºi ce trebuie fãcut pentru revigorarea sectorului agricol, în perspectiva aderãrii ºi dupã aceasta? 2. Care sunt condiþiile de acordare a unui credit SAPARD, unde ne putem adresa pentru informaþii ºi consultanþã? 3. În ce constã alinierea României la standardele europene, cu privire la alimente ºi comercializarea de produse? 4. Dupã aderare, vom avea drept de muncã în orice þarã europeanã? 5. Care sunt etapele de parcurs ºi care este documentaþia necesarã pentru deschiderea unei firme, conform normelor în vigoare, ce trebuie sã facem pentru a corespunde cerinþelor europene în acest sens? 6. Care sunt avantajele ºi dezavantajele aderãrii României la UE? 7. În ce sens va influenþa aderarea României la UE sistemul românesc de învãþãmânt? 8. Dupã ce vom intra în UE, impozitele vor fi mai mari sau mai mici? 9. Dupã aderare, alocaþiile pentru elevi vor fi asemãnãtoare cu cele din vechile state membre ale UE? 10.Dupã aderare, se va mai face armata? 6

8 Cele mai frecvente întrebări adresate în influenþa procesului de aderare asupra creºterii sau diminuãrii alocaþiei de stat pentru copii, precum ºi asupra pensiilor ºi a salariilor (oamenii vor sã ºtie cum îi va afecta aderarea în mod direct), 2. obþinerea de fonduri comunitare (condiþii, întocmirea documentaþiei, date de contact ale instituþiilor - de ex. Agenþia Sapard etc.), 3. domeniul agriculturii (sprijin financiar pentru dezvoltarea sectorului agricol, sprijin pentru ferme, subvenþii, norme legate de sacrificarea animalelor etc.), 4. sectorul IMM (înfiinþarea de firme, noile norme de funcþionare a acestora pentru a putea corespunde standardelor comunitare), 5. îmbunãtãþirea sistemului de învãþãmânt, atât la oraº, cât ºi în mediul rural (modernizarea ºcolilor, burse, calculatoare etc.), 6. transporturi (norme, restricþii etc.) ºi energie electricã (modificarea preþului dupã aderare, comparaþii cu statele membre), 7. libera circulaþie a persoanelor (norme, documente etc.), 8. generalitãþi (beneficii aduse de aderare, simboluri europene, date de contact ale diverselor instituþii europene ºi din România), 9. persoanele cu handicap ºi vârstnicii (drepturi în plus, sprijin financiar pentru îngrijire etc.), 10. protecþia mediului (poluare) ºi serviciul militar (modificãri dupã aderare, dacã mai este obligatoriu stagiul militar). 7

9 Structura apelanþilor pe grupe de vârstã (în funcþie de vârsta menþionatã de unii apelanþi) Între 10 ºi 35 de ani: 50% Între 35 ºi 50 de ani: 20% Peste 50 de ani: 30% În urma apelurilor primite prin programul Euro-Dispecer, s-a constatat cã majoritatea celor care adreseazã întrebãri provin din mediul rural. În ceea ce priveºte numãrul femeilor ºi al bãrbaþilor care apeleazã Euro- Dispecer, acesta este aproximativ egal. 8

10 Generalităţi 1. Uniunea Europeană Ce este Uniunea Europeană? UE este o asociere voluntarã a statelor europene, în domeniul economic ºi politic, cu scopul de a asigura menþinerea pãcii în Europa ºi de a favoriza progresul economic ºi social. În prezent, UE are 25 de membri: - membrii fondatori Germania, Belgia, Franþa, Italia, Luxemburg ºi Olanda, - prima extindere Danemarca, Irlanda ºi Marea Britanie, - a doua extindere Grecia, - a treia extindere Spania ºi Portugalia, - a patra extindere Austria, Finlanda ºi Suedia, - a cincea extindere 2004 Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia ºi Ungaria. Conform calendarului de aderare, România ºi Bulgaria urmeazã sã adere la UE, la 1 ianuarie În prezent, acestea au statut de þãri în curs de aderare. În prezent, Turcia, Croaþia ºi Macedonia au statut de þãri candidate. Dintre acestea, Turcia ºi Croaþia au început deja negocierile de aderare. Nu toate þãrile europene sunt membre ale UE. Albania, Andorra, Belarus, Bosnia-Herzegovina, Islanda, Liechtenstein, Moldova, Monaco, Norvegia, Rusia, San Marino, Serbia, Muntenegru, Elveþia, Ucraina ºi Vatican nu fac parte din Uniunea Europeanã. UE a fost creatã prin Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 ºi intrat în vigoare la 1 noiembrie Instituirea UE este urmarea procesului început în 1951, odatã cu înfiinþarea Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO), prin Tratatul de la Paris. Uniunea se sprijinã pe trei componente, numite piloni : - pilonul comunitar, reprezentat de Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO), Comunitatea Economicã Europeanã (CEE) ºi Comunitatea Europeanã a Energiei Atomice (Euratom); - al doilea pilon priveºte Politica Externã ºi de Securitate Comunã PESC; - al treilea pilon este Cooperarea judiciarã ºi poliþieneascã în domeniul criminalitãþii (cunoscut sub denumirea Justiþie ºi Afaceri Interne JAI). Instituþiile comunitare funcþioneazã pe baza celor 3 piloni, dar 9

11 cu atribuþii diferite. UE este un organism unic, supranaþional, fãrã personalitate juridicã. Cu toate acestea, UE poate încheia acorduri cu alte state, prin instituþiile sale, cãrora statele membre le-au transferat o parte din competenþe. UE a apãrut ca urmare a nevoii unei Europe unite din punct de vedere politic, economic, social ºi cultural, care sã pãstreze, în acelaºi timp, valorile ºi identitatea naþionalã a statelor membre. În prezent, activitatea UE se concentreazã asupra câtorva obiective importante:! progresul economic ºi social prin Piaþa Unicã, instituitã în 1993, ºi prin moneda unicã, lansatã în 1999, care asigurã libertatea de miºcare a persoanelor, a capitalurilor, a mãrfurilor ºi a serviciilor, ca ºi prin politicile de coeziune economicã ºi socialã, protecþia mediului, cercetare º.a.;! afirmarea identitãþii UE pe scena internaþionalã - prin ajutor umanitar pentru þãrile ne-membre, o Politicã Externã ºi de Securitate Comunã, implicare în rezolvarea crizelor internaþionale, poziþii comune în cadrul organizaþiilor internaþionale;! instituirea cetãþeniei europene - care nu înlocuieºte cetãþenia naþionalã, ci o completeazã, conferind anumite drepturi civile ºi politice cetãþenilor europeni;! dezvoltarea unei zone de libertate, securitate ºi justiþie - legatã de funcþionarea Pieþei Interne ºi, în special, de libera circulaþie a persoanelor;! consolidarea sa, în baza dreptului comunitar (corpul legislaþiei comunitare, împreunã cu tratatele fondatoare). Mai multe informaþii: Tema_18.pdf index_en.htm Doina Dobre-Lereanu, Consilier Andreea Mihãlcioiu, Consilier de integrare Care sunt simbolurile UE? De-a lungul timpului, UE ºi-a construit propriile simboluri, care o fac recunoscutã astãzi, atât la nivelul Uniunii, cât ºi în afara ei. Acestea sunt:! Ziua Europei 9 mai,! drapelul european,! Imnul european,! United in diversity / Unitã în diversitate - deviza UE,! moneda unicã europeanã EURO. 1. Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas cãtre crearea a ceea ce este astãzi Uniunea Europeanã. În acea zi, la Paris, Ministrul de Externe al Franþei, Robert Schuman, a citit reprezentanþilor presei internaþionale o 10

12 declaraþie prin care chema Franþa, Germania ºi celelalte popoare ale Europei sã îºi uneascã producþiile de oþel ºi cãrbune, în prima fundaþie concretã a unei federaþii europene. Propunerea lui avea ca scop crearea unei comunitãþi ai cãrei membri sã punã sub un control comun producþia de oþel ºi cãrbune, ca bazã a puterii lor militare, pentru a evita izbucnirea unui eventual nou conflict militar. Þãrile cãrora li se adresa aceastã provocare erau, în primul rând, Franþa ºi Germania þãri aflate în rãzboi timp de aproape 100 de ani ºi puternic marcate de cel de-al doilea rãzboi mondial. În 1985, când proiectul construcþiei europene era deja clar conturat, cele zece state care formau la acea datã Comunitatea Europeanã au hotãrât ca ziua de 9 mai sã devinã Ziua Europei. 2.Drapelul european este de culoare albastrã, cu 12 stele galbene, aºezate în cerc. Drapelul a fost adoptat iniþial de cãtre Consiliul Europei, în 1955, ºi a devenit drapelul oficial al Comunitãþii Europene în mai Drapelul nu este numai simbolul UE, ci ºi al unitãþii europene ºi al identitãþii sale internaþionale. Stelele formeazã un cerc ºi sunt dispuse precum orele pe cadranul unui ceas, simbolizând plenitudinea ºi perfecþiunea, iar cercul reprezintã solidaritatea ºi armonia. Deoarece numãrul stelelor nu are legãturã cu numãrul statelor membre, acestea nu se vor schimba, indiferent de numãrul þãrilor UE. 3. Imnul european. Consiliul Europei a fost cel care a decis, în 1972, ca Oda bucuriei, preludiul celei de-a patra pãrþi a Simfoniei a IX-a a lui Ludwig van Beethoven sã devinã imnul sãu. În 1985, în urma Consiliului European de la Milano, statele membre l-au adoptat ca imn oficial al UE. 4. Unitã în diversitate ( United in diversity ) este deviza UE, menþionatã oficial pentru prima datã în anul 2000, în Tratatul privind instituirea unei Constituþii pentru Europa: Semnificaþia devizei este cã europenii îºi unesc eforturile pentru a menþine pacea ºi prosperitatea ºi cã numeroasele culturi, tradiþii ºi limbi diferite care coexistã în Europa sunt un atu pentru continentul nostru. 5.Moneda unicã europeanã. La originea conceptului de monedã unicã se aflã tratatele fondatoare ale UE. Tratatul de la Roma (1957) declara cã Piaþa Comunã este unul dintre obiectivele prioritare ale Comunitãþii Europene, ce va contribui la o uniune mai strânsã între popoarele Europei. Tratatul de la Maastricht pentru instituirea Uniunii Europene (1992) a relansat 11

13 Uniunea Economicã ºi Monetarã ºi a pus bazele trecerii la moneda unicã. În decembrie 1995, Consiliul European de la Madrid a decis ca moneda unicã sã poarte numele EURO. Euro a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999 ºi a început sã fie utilizat în bancnote ºi monede, începând cu luna ianuarie 2002, în 12 state membre: Austria, Belgia, Finlanda, Franþa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia ºi Spania. Sigla monedei este inspiratã din litera greceascã epsilon ºi de cuvântul Europa, iar cele douã linii paralele simbolizeazã stabilitatea. Mai multe despre simbolurile UE: Tema_18.pdf whatdoes/index_en.htm Elena Bungãrdean, ªef serviciu Cum a apărut Uniunea Europeană? Aspiraþia spre o Europã unitã este veche; îngropaþi în praful istoriei necunoscute ºi al uitãrii nedrepte, mult mai bãtrâni decât neam fi putut aºtepta, îi regãsim pe primii pãrinþi ai acestei idei. Conflictele care au atras instabilitate, moarte ºi schimbãri în balanþa puterii în Europa de-a lungul secolelor au fãcut ca mulþi sã propunã unificarea - sau mãcar evoluþia unui sistem comun de guvernare - ca mijloc de a atinge pacea. Primii care au îmbrãþiºat aceastã idee trãiau în Evul Mediu, epocã în care creºtinismul, feudalismul ºi autoritãþile ierarhice (Sfântul Imperiu Roman de Naþiune Germanã ºi Papa) erau pilonii principali ai sistemului. Aceºti precursori erau motivaþi, pe de o parte, de ideea cã o Europã Creºtinã Unitã era esenþialã pentru renaºterea statului naþional german, iar pe de altã parte, de nesiguranþa care exista în acele timpuri în Europa, din cauza ameninþãrii turce. Peste secole, Napoleon I mãrturisea, ca argument al campaniilor sale:,,unul dintre marile mele gânduri a fost concentrarea popoarelor, aceleaºi din punct de vedere geografic, fãrâmiþate de politicã ºi de revoluþii. Am vrut sã fac din ele un corp de naþiuni. Ar fi fost începutul, iar sfârºitul ar fi fost reuniunea acestor corpuri naþionale într-un corp universal, Asociaþiunea Europeanã... În aceastã situaþie s-ar fi gãsit cele mai multe ºanse de a introduce peste tot o unitate de coduri, de principii, de opinii, de sentimente, de vederi, de interese. Un cod european, o curte de casaþie europeanã, o monedã unicã, aceleaºi legi, toate râurile 12

14 navigabile pentru toþi, sfârºitul rãzboaielor, pacea lumii. Fiecare sã se simtã pretutindeni ca la el acasã. Atunci, poate, ar fi fost permis sã visãm la marea familie europeanã. În 1849, scriitorul francez Victor Hugo, la Congresul Internaþional pentru Pace de la Paris, vorbea despre momentul în care toate naþiunile continentului se vor uni întro societate supremã ºi vor forma o frãþie a Europei: Va veni o zi în care voi, francezi, ruºi, italieni, englezi, germani, voi, toate naþiunile continentului, fãrã sã vã pierdeþi calitãþile distincte ºi glorioasa voastrã individualitate, veþi fonda împreunã o unitate superioarã ºi veþi constitui fraternitatea europeanã. Dupã primul rãzboi mondial, ideile ºi preocupãrile pentru unificarea Europei au fost frecvent evocate. Adunarea Societãþii Naþiunilor a adoptat, de exemplu, în 1930, o rezoluþie care hotãra crearea Comisiei de Studiu pentru Uniunea Europeanã. Iniþiativa a aparþinut Ministrului de Externe al Franþei, Aristide Briand, care a fost desemnat ºi Preºedinte al Comisiei. Deºi ideea creãrii UE a intrat în impas, din cauza crizei internaþionale ºi a evoluþiei evenimentelor pe continent, în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, în octombrie 1942, Winston Churchill a rostit celebrele cuvinte: Oricât de departe poate pãrea azi acest obiectiv, eu am speranþa fermã cã familia europeanã va acþiona într-o uniune strânsã în cadrul Consiliului Europei. Aºtept ºi doresc crearea Statelor Unite ale Europei, unde va fi posibilã orice cãlãtorie fãrã obstacole. Sper sã vãd economia Europei studiatã într-un tot unitar. Sper sã vãd un Consiliu care sã grupeze, poate, 10 naþiuni, printre care fostele Mari Puteri. Sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial a lãsat în urma lui o Europã distrusã din punct de vedere material, frãmântatã de puternice crize politice ºi divizatã, prin Cortina de fier, în douã mari blocuri: Est ºi Vest. În acest context, a apãrut un puternic curent orientat spre o politicã internaþionalã care: 1.sã opreascã o eventualã a treia conflagraþie mondialã, 2.sã consolideze Europa din punct de vedere economic (faþã de SUA ºi URSS). Astfel, dupã rãzboi, au fost create o serie de organizaþii la nivel internaþional ºi regionaleuropean, având caracter politic, militar sau economic. Neînþelegerile dintre Europa de Est ºi cea de Vest s-au adâncit prin crearea celor douã blocuri militare: NATO (1949) ºi þãrile semnatare ale Tratatului de la Varºovia (1955). A urmat o perioadã care a intrat în istorie sub denumirea de rãzboi rece, încheiatã abia la 13

15 începutul deceniului 90. Cele douã pãrþi ale Europei divizate - Vestul ºi Estul - au urmat ºi în domeniul economic cursuri diferite. În anul 1949, 6 þãri din estul Europei (URSS, Bulgaria, Ungaria, Polonia, România, Cehoslovacia ºi fosta RDG) au semnat acorduri de ajutor reciproc (CAER). Cu timpul, aceste acorduri s-au extins ºi în afara graniþelor Europei, ajungând pânã la Cuba. Pe de altã parte, la 9 mai 1950, Ministrul francez de Externe, Robert Schuman, a prezentat un plan, conceput împreunã cu Jean Monnet, prin care Franþa ºi Germania hotãrau sã punã în comun rezervele de cãrbune ºi oþel ºi invitau celelalte þãri ale Europei sã li se alãture. Planul Schuman a devenit realitate la 18 aprilie 1951, prin semnarea la Paris, de cãtre 6 þãri (Belgia, Olanda, Luxemburg, RFG, Franþa ºi Italia) a Tratatului instituind Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului - CECO. La 25 martie 1957, prin Tratatele de la Roma, aceleaºi ºase state membre au decis înfiinþarea Comunitãþii Economice Europene CEE, o piaþã unicã a produselor ºi serviciilor, ºi a Comunitãþii Europene pentru Energie Atomicã - EURATOM. Progresul economic evident al Comunitãþii Economice Europene a determinat Marea Britanie sã solicite, în mai 1967, aderarea sa la Comunitate. Marea Britanie a fost urmatã de Danemarca, Irlanda ºi Norvegia. Aceastã procedurã de aderare, începutã în anul 1970, s-a finalizat prin semnarea Tratatului de aderare la Comunitãþile Europene de cãtre 3 dintre cele 4 state care au depus cerere: Marea Britanie, Danemarca ºi Irlanda. Norvegia a refuzat, prin referendum, sã devinã stat membru al Comunitãþilor. Tratatul a fost semnat la Bruxelles, la 22 ianuarie 1972 ºi a intrat în vigoare la 1 ianuarie Grecia, stat asociat încã din 1961 la CEE, a solicitat, la rândul sãu, sã devinã stat membru. În ciuda diferenþelor de nivel economic, Tratatul de aderare a Greciei la UE a fost semnat la Atena la 28 mai 1979 ºi a intrat în vigoare pe 1 ianuarie Aceastã extindere a fost urmatã de aderarea Spaniei ºi a Portugaliei, în Între timp, CEE a început sã joace un rol tot mai important pe plan internaþional. Dupã cãderea zidului Berlinului, în noiembrie 1989, situaþia politicã în Europa s-a schimbat din temelii, ducând la reunificarea Germaniei în 1990 ºi la instalarea regimurilor democratice în þãrile din centrul ºi estul Europei. În acelaºi timp, la nivelul Comunitãþilor Europene au avut loc schimbãri, astfel încât a fost necesarã adoptarea unui nou 14

16 document, Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 ºi intrat în vigoare la 1 noiembrie Denumirea de Uniunea Europeanã a devenit oficialã ºi au fost stabilite noi obiective pentru statele membre: - crearea Uniunii Economice ºi Monetare - UEM, între 1 ianuarie 1997 ºi 1 ianuarie 1999, - cetãþenia europeanã, - stabilirea de noi politici comune, cum ar fi Politica Externã ºi de Securitate Comunã (PESC). În ianuarie 2002, bancnotele ºi monedele Euro au intrat în circulaþie în 12 state membre, acestea formând aºa numita Zonã Euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franþa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia ºi Spania. La 13 decembrie 2002, la Copenhaga, Consiliul European a fãcut unul dintre cei mai importanþi paºi spre unificarea europeanã, aprobând aderarea la Uniunea Europeanã a 10 state, pentru data de 1 mai 2004: Cipru, Cehia, Estonia, Lituania, Letonia, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia ºi Ungaria. Mai mult de jumãtate de secol de integrare europeanã a avut un impact enorm asupra istoriei Europei ºi a mentalitãþii europenilor. Astãzi, UE este rezultatul unei munci de peste 50 de ani, timp în care a fost creatã o Piaþã Unicã, dinamicã, în care oamenii, bunurile, serviciile ºi capitalurile au libertate de miºcare ºi se bucurã de beneficiile pãcii ºi stabilitãþii, libertãþii, securitãþii ºi justiþiei, solidaritãþii economice ºi sociale. Iulia Munteanu, Consilier de integrare Cât de mult se poate extinde UE? În prezent, UE are 25 de state membre ºi o populaþie de peste 450 de milioane de cetãþeni. Viitorul pas în vederea extinderii are ca datã oficialã 1 ianuarie 2007, când urmeazã sã adere România ºi Bulgaria. În luna decembrie 2003, în cadrul Consiliului European de la Bruxelles, ºefii de state ºi de guverne din statele membre ale UE au confirmat admiterea României ºi Bulgariei la 1 ianuarie 2007, ca membri ai UE, dacã aceste þãri vor fi pregãtite. Procesul de extindere nu se considerã închis; orice þarã europeanã, care doreºte sã adere la UE, îºi poate exprima interesul în acest sens. Iulia Munteanu, Consilier de integrare Ce este Consiliul European? Consiliul European nu trebuie confundat cu Consiliul Europei, 15

17 care este o organizaþie interguvernamentalã ce activeazã, în principal, în domeniul drepturilor omului, ºi nici cu Consiliul de Miniºtri, denumit ºi Consiliul UE - instituþie a UE, care reuneºte reprezentanþii celor 25 de state membre, la nivel ministerial. Consiliul European reprezintã reuniunea ºefilor de stat sau de guvern ai statelor membre. Aceºtia sunt însoþiþi de Miniºtrii Afacerilor Externe ai statelor membre ºi de 1 membru al Comisiei. În anii 70, pentru a corecta tendinþa Consiliului de Miniºtri de a fi un forum în care se discutau exclusiv problemele legate de interesele naþionale, s-a impus instaurarea unei autoritãþi politice superioare. S-a reuºit, astfel, schimbarea situaþiei în care miniºtrii acþionau în Consiliu pe baza instrucþiunilor naþionale, cu cea în care ei primesc instrucþiuni de la o sursã comunã: Consiliul European. În prezent, Consiliul European este un adevãrat arhitect al evoluþiei instituþionale, care dã Uniunii impulsurile necesare ºi oferã orientãrile politice generale. Astfel, deºi nu emite acte legislative, Consiliul este principalul centru de decizie politicã al UE, care traseazã liniile directoare ale politicilor UE. A fost aleasã denumirea de Consiliu European, iar prima întrunire s-a realizat în anul Actul Unic European, semnat la 17 februarie 1986 ºi intrat în vigoare la 1 iulie 1987, a consfinþit instituþionalizarea, din punct de vedere formal, a Consiliului European. Mai multe informaþii: index_en.htm Iulia Munteanu, Consilier de integrare Ce este Consiliul de Miniştri? Consiliul UE, denumit ºi Consiliul de Miniºtri, este o instituþie comunitarã cu atribuþii legislative. A apãrut în 1965, prin Tratatul de la Bruxelles, (cunoscut în doctrinã sub denumirea de Tratatul de fuziune), prin unificarea dintre Consiliul Special al Miniºtrilor (Tratatul constituind CECO) ºi Consiliul (Tratatele de la Roma, constituind CEE ºi EURATOM). Este format din câte 1 ministru din fiecare stat membru. Miniºtrii se întâlnesc în diferite contexte; de exemplu, când se iau decizii în domeniul agricol, se întâlnesc miniºtrii agriculturii ai statelor membre, când se discutã probleme legate de justiþie, se reunesc miniºtrii justiþiei º.a.m.d. Preºedinþia Consiliului este asiguratã, prin rotaþie, de fiecare stat membru, pentru o perioadã de 6 luni. Decizia se concretizeazã în mai 16

18 multe tipuri de acte: regulament, directivã, decizie, recomandare, aviz. Consiliul de Miniºtri are rolul de a coordona politicile economice generale ale Uniunii, de a încheia, în numele acesteia, acorduri internaþionale, ºi de a aproba, împreunã cu Parlamentul, bugetul comunitar. De asemenea, ia deciziile necesare pentru definirea ºi punerea în aplicare a PESC (Politica Externã ºi de Securitate Comunã) ºi pentru coordonarea acþiunilor statelor membre, în domeniile care þin de ordinea publicã ºi de cooperarea judiciarã. Consiliul UE are sediul la Bruxelles. Mai multe informaþii: Iulia Munteanu, Consilier de integrare Ce rol are Parlamentul European (PE)? Parlamentul European reprezintã popoarele statelor membre, reunite în cadrul UE, fiind singura instituþie ai cãrei membri sunt aleºi direct de cãtre cetãþeni. În textul original al Tratatelor constitutive, aceastã instituþie democraticã era denumitã Adunare ; denumirea de Parlament a primit-o abia în PE este forumul democratic al UE, participã la procesul legislativ ºi controleazã activitatea Uniunii. Membrii sãi sunt aleºi prin vot direct, universal, din 5 în 5 ani; ultimele alegeri au avut loc în 2004, urmãtoarele urmând sã se desfã- ºoare în Parlamentul European are sediul la Strasbourg (în timpul sesiunilor ordinare), la Luxemburg (Secretariatul General) ºi la Bruxelles (comisiile parlamentare, grupurile politice, sesiunile extraordinare). Printr-o decizie a Consiliului din 1976, a fost stabilitã alegerea reprezentanþilor PE, prin sufragiu universal direct ºi au fost prevãzute câteva reguli minimale:! principiul votului unic,! alegerile se desfãºoarã în aceeaºi perioadã în toate statele membre,! vârsta minimã pentru vot este 18 ani. Primele alegeri prin vot direct au avut loc în iunie Conform drepturilor instituite prin cetãþenia europeanã, orice cetãþean al UE are dreptul de a vota sau de a candida la alegerile europene în þara în care locuieºte, indiferent de naþionalitatea pe care o are. În urma Tratatului de la Nisa, numãrul membrilor PE a fost mãrit la 732; dupã aderarea României ºi a Bulgariei, el urmeazã sã creascã la 786. Funcþiile PE sunt: - funcþia legislativã, prin care propune ºi adoptã, prin diverse proceduri decizionale, reglementãri la nivelul Uniunii, 17

19 - funcþia bugetarã, prin care propune sau modificã repartizarea sumelor alocate diverselor secþiuni ale bugetului, - funcþia de control politic asupra anumitor instituþii europene: PE aprobã numirea membrilor Comisiei Europene ºi a preºedintelui acesteia ºi poate demite Comisia Europeanã. Actualul preºedinte al Parlamentului European este Joseph Borrell Fontelles. Mai multe informaþii: bucuresti/ Iulia Munteanu, Consilier de integrare Ce este Comisia Europeană? Comisia Europeanã este organismul executiv al UE ºi reprezintã exclusiv interesele comunitare. Totodatã, vegheazã la respectarea tratatelor, fiind gardianul acestora. Este alcãtuitã din comisari numiþi de guvernele naþionale. În prezent, Comisia cuprinde 24 de comisari, plus Preºedintele Comisiei, José Manuel Barroso. Totodatã, s-a stabilit ca numãrul de comisari sã fie plafonat la 27, indiferent de numãrul statelor membre. Membrii Comisiei nu pot, pe durata mandatului lor, sã exercite nici o altã activitate profesionalã, remuneratã sau nu. Comisia Europeanã este singura care are iniþiative legislative în domeniul politicilor comunitare. De asemenea, ea adreseazã Consiliului recomandãri de politicã economicã, supravegheazã situaþia bugetarã ºi datoriile publice ale statelor membre ºi poate sesiza Consiliul referitor la aspecte legate de Politica Externã ºi de Securitate Comunã (PESC). Mai multe informaþii: Iulia Munteanu, Consilier de integrare Care sunt atribuţiile Curţii de Justiţie? Curtea de Justiþie a Comunitãþilor Europene are competenþã consultativã iar jurisdicþia sa acoperã numai probleme specifice legate de aplicarea Tratatelor, pe baza principiului cã dreptul comunitar prevaleazã asupra legislaþiei naþionale. Este formatã din 25 de judecãtori (unul din fiecare stat membru), asistaþi de 8 avocaþi generali. Aceºtia sunt numiþi de comun acord, pentru o perioadã de 6 ani, de cãtre guvernele statelor membre. Începând cu 1989, Curtea de Justiþie este asistatã în activitatea sa 18

20 de cãtre Tribunalul de Primã Instanþã, la rândul sãu compus din alþi 25 de judecãtori ºi având rolul de a soluþiona disputele dintre Comisia Europeanã ºi persoanele fizice sau juridice, precum ºi pe cele dintre instituþiile comunitare sau dintre acestea ºi funcþionarii lor. Mai multe informaþii: Iulia Munteanu, Consilier de integrare Ce rol are Curtea de Conturi? Înfiinþatã în 1977, Curtea Europeanã de Conturi, conºtiinþa financiarã a Uniunii, a dobândit statutul de instituþie a UE abia în Rolul sãu este de a controla aspectele financiare ale UE, mai exact cheltuirea corectã a bugetului comunitar. Curtea controleazã anual modul de gestionare a banilor ºi elaboreazã un raport pe care îl înainteazã Parlamentului European. Curtea de Conturi numãrã, în prezent, 25 de membri, câte unul din fiecare þarã UE. Aceºtia trebuie aleºi dintre personalitãþile care aparþin sau au aparþinut, în þãrile lor, instituþiilor de control extern sau care posedã o calificare specialã pentru aceastã funcþie. Ei sunt numiþi pe o perioadã de 6 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului ºi trebuie sã prezinte toate garanþiile de independenþã. Mai multe informaþii: Iulia Munteanu, Consilier de integrare Ce este Comitetul Economic şi Social? CES reprezintã o platformã instituþionalã, non-politicã, prin care reprezentanþii mediilor economice ºi sociale europene pot sã îºi exprime punctele de vedere asupra politicilor europene. Tratatul de la Nisa a sporit rolul ºi influenþa acestui Comitet, care reprezintã interesele partenerilor economici ºi sociali. CES face recomandãri pe teme economice ºi sociale de interes european, pe care le transmite Comisiei, Consiliului ºi Parlamentului European. CES este consultat, obligatoriu sau facultativ, dupã caz, de cãtre Parlamentul European, Consiliu sau Comisia Europeanã. Membrii sãi (numiþi consilieri) sunt propuºi de guvernele naþionale ºi provin din trei categorii: patronate, salariaþi ºi diferite ramuri de activitate. În acest moment, CES are 317 membri proveniþi din cele 25 de state membre. (Dupã aderare, România va avea 15 reprezentanþi). Mai multe informaþii: Iulia Munteanu, Consilier de integrare Ce este Comitetul Regiunilor? Comitetul Regiunilor a fost creat prin Tratatul de la Maastricht. El 19

21 are misiunea de a apropia UE de cetãþenii sãi, în douã moduri: ca purtãtor de cuvânt al UE, transmiþând informaþiile de la instituþiile europene cãtre autoritãþile locale ale statelor membre, cât ºi ca mediator între instituþiile europene ºi autoritãþile locale, pentru ca acestea din urmã sã îºi exprime opinia la nivel comunitar. În prezent, Comitetul Regiunilor are 317 membri iar dupã aderarea României ºi a Bulgariei va avea 344 (România va avea 15 reprezentanþi). Mai multe informaþii: Iulia Munteanu, Consilier de integrare Ce este Mediatorul European? Instituþia Mediatorului European a fost înfiinþatã prin Tratatul de la Maastricht, primul Mediator fiind desemnat în 1995, dupã alegerile parlamentare din Mediatorul European este numit de Parlamentul European. Orice persoanã fizicã sau juridicã, rezidentã sau având sediul statutar în UE, poate înainta, direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, o plângere cãtre Mediatorul European, pentru a sesiza un caz de proastã administrare din partea instituþiilor sau a organismelor comunitare, cu excepþia Curþii de Justiþie ºi a Tribunalului de Primã Instanþã. În urma primirii sesizãrii, Mediatorul cerceteazã situaþia ºi emite recomandãri cãtre instituþia care constituie obiectul plângerii. În fiecare an, Mediatorul prezintã Parlamentului un raport, cu privire la rezultatul tuturor anchetelor desfã- ºurate. Mandatul Mediatorului este tot de 5 ani, ca ºi mandatul parlamentarilor; existã posibilitatea ca Mediatorul sã fie reales pentru un nou mandat. De la 1 aprilie 2003, Mediatorul European este reprezentat de Nikiforos Diamandouros. Mai multe informaþii: Iulia Munteanu, Consilier de integrare Ce finanţează Banca Europeană de Investiţii? BEI a fost creatã în urma Tratatului de la Roma. BEI acordã finanþãri pe termen lung, pentru investiþii viabile în diferite regiuni ale Uniunii, în special în cele mai puþin dezvoltate, investiþii conforme cu obiectivele UE. Mai multe informaþii: Iulia Munteanu, Consilier de integrare Ce rol are Banca Centrală Europeană? BCE formeazã, împreunã cu 20

22 bãncile naþionale ale statelor membre, Sistemul European al Bãncilor Centrale Eurosystem. Principalul obiectiv al BCE este sã menþinã stabilitatea preþurilor. BCE defineºte ºi implementeazã politica monetarã în Zona Euro ºi controleazã sistemul de plãþi ºi rezervele în valutã ale statelor membre. Mai multe informaþii: index.en.html Iulia Munteanu, Consilier de integrare Ce este Consiliul de Asociere UE-România? Prin Acordul European, care a instituit o asociere între România, Comunitãþile Europene ºi statele membre, a fost înfiinþat Consiliul de Asociere, ca organ care se întruneºte la nivel ministerial, o datã pe an sau ori de câte ori este nevoie. Acesta supravegheazã realizarea prevederilor Acordului European. Principala sa atribuþie constã în examinarea oricãrei probleme importante, apãrutã în cadrul Acordului, precum ºi a altor probleme bilaterale sau internaþionale de interes reciproc. Consiliul de Asociere este format din membri desemnaþi de Guvernul României ºi membri ai Consiliului UE ºi ai Comisiei Comunitãþilor Europene. Consiliul de Asociere este prezidat, pe rând, de câte un membru al Guvernului României ºi un membru al Consiliului UE. Dupã caz, la lucrãrile Consiliului de Asociere pot participa, ca observatori, ºi reprezentanþi ai Bãncii Europene de Investiþii (BEI). Pentru atingerea obiectivelor Acordului European, Consiliul de Asociere are dreptul sã ia decizii cu privire la domeniile prevãzute în Acord. Deciziile luate sunt obligatorii pentru ambele pãrþi, care iau mãsurile necesare pentru îndeplinirea deciziilor luate. Consiliul de Asociere poate, de asemenea, sã facã recomandãri. Deciziile ºi recomandãrile Consiliului sunt adoptate cu acordul ambelor pãrþi. Oricare dintre pãrþi poate supune Consiliului de Asociere orice diferend legat de aplicarea sau interpretarea Acordului European. Consiliul de Asociere poate soluþiona diferendul printr-o decizie. Fiecare parte este obligatã sã ia mãsurile necesare pentru îndeplinirea acestei decizii. În cazul în care nu e posibilã rezolvarea diferendului, fiecare parte poate notifica celeilalte pãrþi numirea unui arbitru; în termen de douã luni, partea notificatã trebuie sã numeascã ºi ea un al doilea arbitru. În aplicarea acestei proceduri, UE ºi statele membre vor fi considerate ca 21

23 reprezentând o singurã parte în diferend. Consiliul de Asociere va numi un al treilea arbitru. Deciziile arbitrilor vor fi luate cu majoritate de voturi. Fiecare parte implicatã în diferend trebuie sã ia mãsurile necesare pentru ducerea la îndeplinire a deciziilor arbitrilor. Laila Ciogolea, Consilier Ioana Iliescu, Consilier negociator Ce prevede Actul Unic European? Prin Actul Unic European (AUE), semnat la 17 februarie 1986 de 9 state din cele 12 membre, iar la 28 februarie 1986 de Italia, Danemarca, Grecia ºi intrat în vigoare la 1 iulie 1987, au fost completate ºi modificate Tratatele de la Roma. Actul Unic European introduce urmãtoarele inovaþii:! consfinþeºte, din punct de vedere formal, instituþionalizarea Consiliului European ca principal organism responsabil,! relanseazã construcþia europeanã, atât economic - prin întãrirea Pieþei Interne a UE ºi a Sistemului Monetar European, cât ºi instituþional - prin extinderea votului cu majoritate calificatã, lãrgirea rolului Parlamentului European ºi dezvoltarea unui spaþiu social comun. Actul Unic European, în al cãrui centru s-a aflat programul pentru o Piaþã Internã, a fost prima mare reformã adusã Tratatelor UE. Pamela Rãdoi, Consilier de integrare Care sunt politicile comune ale UE? Procesul de coordonare a politicilor statelor membre ale UE a început odatã cu înfiinþarea primelor Comunitãþi Europene: cea a cãrbunelui ºi oþelului (CECO), cea economicã (CEE) ºi cea a energiei atomice (EURATOM) ºi a fost determinat de dorinþa statelor membre de a-ºi reface economiile afectate de cel de-al doilea rãzboi mondial ºi de a stimula creºterea economicã în sectoarele mai puþin dezvoltate. Primul pas a fost angajamentul luat prin Tratatul de instituire a Comunitãþii Economice Europene (1957) pentru crearea unei Pieþe Comune, fondate pe libera circulaþie a produselor, serviciilor, capitalurilor ºi persoanelor, precum ºi pe libera concurenþã. A urmat dezvoltarea unor politici comune în domeniul concurenþei, al comerþului, al agriculturii, al pescuitului, politica de coeziune cu o dublã dimensiune: socialã ºi de dezvoltare regionalã, politica socialã ºi de protecþie a mediului, introducerea mecanismelor de stimulare a dezvoltãrii noilor state membre ºi crearea 22

24 instrumentelor financiare ºi instituþionale pentru realizarea acestor obiective (fondurile structurale, instituite treptat, începând cu anii 60), crearea Uniunii Economice ºi Monetare (Actul Unic European ºi Tratatul de la Maastricht 1992) ºi stabilirea unei politici monetare comune, în vederea trecerii la Euro. Începând cu anii 80, s-a accentuat preocuparea pentru coordonarea politicilor în domeniul transportului, telecomunicaþiilor, energiei ºi audiovizualului, ca ºi al politicii industriale, prin definirea unor principii generale comune de acþiune. În anii 90, educaþia, formarea profesionalã ºi cercetarea au fost incluse între politicile comunitare, alãturi de politica în domeniul sãnãtãþii, al protecþiei consumatorilor ºi al relaþiilor externe. Mai multe informaþii: Ion Jinga ºi Andrei Popescu, Dicþionar de termeni comunitari, Informatii/Romana/dictionar/Pagina_P.htm Luciana-Alexandra Ghica (coord.), Enci-clopedia Uniunii Europene, Ed. Meronia,Bucureºti, 2005 Doina Dobre-Lereanu, Consilier În ce constă Politica agricolă comună (PAC)? Obiectivele PAC sunt: creºterea productivitãþii agricole, asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru agricultori, stabilizarea pieþelor, garantarea securitãþii aprovizionãrii ºi asigurarea unor preþuri rezonabile pentru consumatori. Elementele esenþiale ale PAC sunt: organizarea comunã a pieþelor (printr-o politicã comunã de piaþã ºi de preþuri), o politicã unitarã a structurilor agricole, armonizarea legislaþiilor naþionale ºi finanþarea comunitarã (prin intermediul FEOGA secþiunea Garanþie). Deoarece preþurile produselor agricole pe piaþa mondialã sunt mai mici decât cele de pe piaþa comunitarã, pentru protejarea producãtorilor interni, produselor importate li se aplicã taxe vamale sporite, astfel încât sã nu poatã fi vândute pe teritoriul UE sub preþul autohton. În acelaºi timp, agricultorilor din UE care exportã, li se restituie diferenþa dintre preþul de vânzare intern ºi cel de la export. În ultimii ani, au fost create o serie de programe privind structurile agricole, al cãror obiectiv îl constituie limitarea investiþiilor pentru dezvoltarea exploatãrilor agricole ºi coordonarea FEOGA cu FEDER ºi FSE, în vederea dezvoltãrii zonelor rurale ºi adaptarea structurilor agricole de producþie. Începând cu 1992, a fost operatã o reducere progresivã a subvenþiilor agricole (dacã în 1996 bugetul PAC reprezenta 48% din bugetul comunitar total, în 1999 fusese redus la 45%). 23

25 Ion Jinga ºi Andrei Popescu, Dicþionar de termeni comunitari, Informatii/Romana/dictionar/Pagina_P.htm Mai multe informaþii: Micromonografia Politica agricolã comunã, Institutul European din România, 2003, Secþiunea Publicaþii, sau europa.eu/pol/agr/index_en.htm Ce prevede Politica UE în domeniul comercial? Încã de la apariþia CEE, politica în domeniul comercial a fost inclusã în categoria «politicilor comune», alãturi de Politica agricolã comunã ºi Politica de transporturi comunã. Tratatul CEE din 1958 stipula dreptul Consiliului de a decide, cu majoritate calificatã, autorizarea Comisiei de a reprezenta Comunitatea în negocierile comerciale ºi de a-ºi stabili singurã mandatul de negociere în acest domeniu. Tratatul de la Amsterdam pãstreazã nealteratã aceastã competenþã comunitarã, reglementând-o în art TCE (versiunea consolidatã). Conform acestora, PCC priveºte modificarea tarifelor, încheierea acordurilor tarifare ºi comerciale, uniformizarea mãsurilor de liberalizare a comerþului, politica exporturilor ºi mãsurile de protecþie comercialã (în situaþii de dumping ºi subvenþii). Pentru asigurarea execuþiei mãsurilor de Politicã comercialã comunã, Comisia Europeanã recomandã statelor membre metodele optime de cooperare, astfel încât sã se evite apariþia unor dificultãþi economice pentru unele state ºi autorizeazã, dacã este cazul, adoptarea unor mãsuri de protecþie naþionalã, stabilind condiþiile ºi modalitãþile concrete de aplicare. Tratatul menþioneazã cã, în caz de urgenþã, statele membre pot cere Comisiei autorizaþia de a lua mãsurile pe care le considerã necesare pentru remedierea disparitãþilor create de aplicarea PCC, cu condiþia ca aceste mãsuri sã nu perturbe semnificativ funcþionarea Pieþei Interne. Ion Jinga ºi Andrei Popescu, Dicþionar de termeni comunitari, Informatii/Romana/dictionar/Pagina_P.htm Ce cuprinde Politica de transporturi comună? PTC are ca obiectiv crearea ºi dezvoltarea în cadrul UE a unei Pieþe Unice a transporturilor, care sã garanteze libertatea de a presta servicii în acest domeniu, în condiþii de egalitate între transportatorii europeni. Realizarea Pieþei Interne în acest sector a fost deja încheiatã, accentul cãzând pe adoptarea unor mãsuri care sã asigure optimizarea consumului de energie ºi de timp, a parcursurilor ºi a condiþiilor de transport. PTC se axeazã pe trei domenii principale: îmbunãtaþirea calitãþii 24

26 (prin introducerea tehnologiilor nepoluante, cu grad ridicat de securitate), ameliorarea funcþionãrii Pieþei Interne (prin favorizarea concurenþei în paralel cu protecþia socialã) ºi dezvoltarea relaþiilor cu alte state (favorizarea accesului companiilor europene de transport pe pieþele externe). PTC reglementeazã transporturile terestre, aeriene ºi maritime în privinþa accesului pe piaþã, al concurenþei, tarifelor, regulilor de trafic ºi de securitate. Ion Jinga ºi Andrei Popescu, Dicþionar de termeni comunitari, Informatii/Romana/dictionar/Pagina_P.htm Mai multe informaþii: secþiunea Publicaþii. Ce urmăreşte Politica de pescuit comună? Obiectivul acestei politici îl constituie asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru cei care lucreazã în sectorul piscicol, stabilizarea preþurilor la peºte, garantarea securitãþii aprovizionãrii consumatorilor, asigurarea conservãrii ºi protecþiei resurselor piscicole. PPC constã în organizarea în comun a pieþei peºtelui, susþinerea organizaþiilor producãtorilor, fixarea unui plafon maxim de pescuit în apele comunitare ºi repartizarea acestuia între statele membre, stabilirea caracteristicilor tehnice ale dispozitivelor de pescuit, controlul respectãrii acestor reglementãri, încheierea unor acorduri de pescuit cu þãrile terþe ºi ameliorarea structurilor din acest domeniu. Începând cu anul 1970, legislaþia comunitarã prevede accesul liber ºi egal la fondul piscicol al þãrilor membre pentru toþi pescarii din statele UE, cu unele excepþii în favoarea regiunilor de coastã, unde principala activitate o constituie pescuitul. Ion Jinga ºi Andrei Popescu, Dicþionar de termeni comunitari, Informatii/Romana/dictionar/Pagina_P.htm Mai multe informaþii: europa.eu.int/pol/fish/ index_en.htm. În ce constă Politica economică şi monetară? Obiectivele PEM au în vedere asigurarea unei creºteri economice regulate ºi echilibrate în spaþiul comunitar, promovarea convergenþei ºi coeziunii economice ºi sociale, un nivel ridicat de ocupare a forþei de muncã, stabilitatea preþurilor, soliditatea finanþelor publice ºi asigurarea echilibrului balanþei de plãþi. Prevederile Tratatului de la Maastricht în privinþa Uniunii Economice ºi Monetare au avut o importanþã considerabilã pentru politica economicã ºi mone-tarã a UE. Procesul de creare a UEM a fost conceput în 3 etape: faza 1: abolirea tuturor res- 25

27 tricþiilor în domeniul circulaþiei capitalurilor ºi creºterea cooperãrii între bãncile centrale din statele membre ale Sistemului Monetar European, SME; faza a 2-a: crearea Bãncii Centrale Europene ; faza a 3-a: fixarea ratelor de schimb între monedele participante, lansarea ºi adoptarea monedei unice Euro etapã care nu a fost finalizatã de toate statele membre. În prezent, deciziile de politicã monetarã se iau în general de cãtre Consiliul Uniunii sau de cãtre acesta, împreunã cu Parlamentul European. Marea Britanie, Danemarca ºi Suedia nu au aderat la Uniunea Economicã ºi Monetarã, dar trebuie, totuºi, sã îºi coordoneze politicile macroeconomice cu cele ale celorlalte state membre. Ion Jinga ºi Andrei Popescu, Dicþionar de termeni comunitari, Informatii/Romana/dictionar/Pagina_P.htm Mai multe informaþii: europa.eu.int/pol/emu/index_en.htm Ce urmăreşte Politica UE în domeniul cercetării ştiinţifice? Obiectivul acestei politici îl constituie ameliorarea competitivitãþii tehnologice a industriei europene, în special în sectorul tehnologiilor viitorului, creºterea eficacitãþii ºi reducerea costurilor cercetãrii, crearea de programe de cercetare pentru probleme transfrontaliere (de ex., protecþia mediului înconjurãtor), ceea ce presupune acordul statelor membre cu privire la direcþiile de cercetare ºi dezvoltare în domeniile respective. Instrumentele de transpunere în practicã a acestei politici sunt Programele-cadru plurianuale, Centrul Comun de Cercetare, programele specifice de cercetare în diverse domenii. Începând cu anul 1993, Comisia Europeanã acordã prioritate absolutã cercetãrii ºi dezvoltãrii sþiinþifice, pentru eliminarea deficienþelor tehnologice. Astfel, Programul-cadru VI ( ) finanþeazã cercetarea în domeniul genomului uman ºi al biotehnologiilor, al tehnologiilor informaþionale, al nanotehnologiilor ºi materialelor multifuncþionale, creºterea cooperãrii între instituþiile de cercetare ºi autoritãþile regionale, naþionale ºi europene, consolidarea infrastructurii de cercetare ºi difuzarea unei culturi generale ºtiinþifice în statele membre. Ion Jinga ºi Andrei Popescu, Dicþionar de termeni comunitari, Informatii/Romana/dictionar/Pagina_P.htm Mai multe informaþii: În ce constă Politica UE în domeniul culturii? Acþiunea UE în domeniul cultural vizeazã încurajarea cooperãrii între statele membre ºi, dacã este 26

28 necesar, sprijinirea ºi completarea acþiunii acestora în urmãtoarele domenii : ameliorarea cunoaºterii ºi difuzãrii culturii ºi istoriei popoarelor europene, conservarea patrimoniului cultural european, promovarea schimburilor culturale realizate în scopuri necomerciale, încurajarea creaþiilor artistice ºi literare, inclusiv în sectorul audiovizual. Principalele programe culturale comunitare sunt programul-cadru Cultura 2000 ºi acþiunile din cadrul ciclului Capitalele europene ale culturii. Activitãþi culturale pot fi finanþate ºi prin fondurile structurale, prin programul Interreg III (cooperare transfrontalierã, transnaþionalã ºi interregionalã), programul Urban (regenerarea aºezãrilor urbane), programul Leader+ (dezvoltare ruralã localã) ºi prin programul Equal (cooperare transnaþionalã împotriva discriminãrii ºi inegalitãþii pe piaþa muncii). Cultura 2000 este programul comunitar cadru al UE ( ) care înlocuieºte programele anterioare: Ariane, Kaleidoscope, Raphael ºi Media+. Cultura 2000 sprijinã cooperarea între artiºti, operatori culturali, promotori publici sau privaþi, reþele culturale ºi alþi parteneri, precum ºi instituþiile culturale ale statelor membre, statele Spaþiului Economic European (SEE), noile state membre ºi þãrile candidate. Programul Capitale europene ale culturii se deruleazã din Din 2007, programul va cupla câte un oraº din þãrile Europei occidentale cu altul din þãrile central ºi esteuropene. Astfel, în 2007, oraºul Sibiu va fi, timp de un an, Capitalã europeanã a culturii, împreunã cu Luxemburg. România devine astfel, prima þarã care participã la o înfrãþire culturalã europeanã. Bulgaria, partenerul nostru de aderare, este programatã pentru anul Din constatãrile de pânã acum, impactul organizãrii unei capitale culturale europene este, pentru promovarea oraºului, superior celui obþinut prin gãzduirea unui campionat european sau a unei expoziþii mondiale. Bugetul unui astfel de program este între 50 ºi 90 de milioane Euro pentru lucrãri de infrastructurã culturalã ºi edilitarã, dotãri ºi activitãþi conexe, provenind în majoritate, din surse publice (guvernele contribuind în medie cu 56%, regiunile cu 11%, oraºul cu 20% iar UE cu 1,5%; existã, desigur, ºi surse private de finanþare). Organizarea capitalei culturale aduce un numãr important de vizitatori oraºului: între 1 milion (Luxemburg) ºi 7 milioane de vizitatori (Copenhaga), gradul de vizitare rãmânând crescut ºi în anii urmãtori. Mai multe informaþii: 27

29 Ion Jinga ºi Andrei Popescu, Dicþionar de termeni comunitari, Informatii/Romana/dictionar/Pagina_P.htm Doina Dobre-Lereanu, Consilier Ce cuprinde Politica de cooperare pentru dezvoltare a UE? Politica de cooperare pentru dezvoltare promoveazã trei obiective majore : dezvoltarea economicã ºi socialã a þãrilor în curs de dezvoltare - sprijinirea dezvoltãrii durabile, inserþia acestora în economia mondialã - lupta împotriva sãraciei ºi întãrirea democraþiei în aceste state. Politica UE în domeniul cooperãrii pentru dezvoltare este complementarã politicilor naþionale. Este considerat asistenþã pentru dezvoltare, ajutorul alocat statelor în curs de dezvoltare sub formã de granturi, credite, asistenþã tehnicã sau alte forme de cooperare. Statele eligibile pentru asistenþã sunt cele caracterizate prin insuficienþa resurselor alimentare, sãnãtate precarã, oportunitãþi de educaþie, venit/locuitor ºi standard de viaþã scãzut, ratã mare a ºomajului. Orientarea fondurilor se face dupã douã criterii: cel geografic, care ia în considerare trei zone prioritare (bazinul mediteranean, Asia ºi America Latinã, Africa Subsaharianã) ºi criteriul tematic sau sectorial. Elementul-cheie al acestei politici îl constituie Convenþiile Lomé (dupã numele capitalei statului Togo, unde au fost semnate). Prima Convenþie Lomé a fost încheiatã în 1975 de cãtre statele membre ale Comunitãþii Europene (9 la numãr în acel moment) ºi 46 de state din Africa, Caraibe ºi Pacific (Grupul Lomé - numite ºi þãri ACP -, cu care Uniunea Europeanã are relaþii tradiþionale, prin intermediul statelor sale membre, încã din perioada colonialã). Convenþia Lomé IV, încheiatã pentru perioada , oferea acces liber pe piaþa comunitarã pentru 99% din produsele exportate de statele ACP. Convenþia a expirat la 29 februarie 2000 iar pe 23 iunie 2000, la Cotonou, în Benin, a fost semnat un nou acord de parteneriat care a intrat în vigoare la 1 aprilie În 2006, din Grupul ACP fac parte 79 de þãri, dintre care 78 (fãrã Cuba, care a aderat în 2000) sunt incluse în acest acord. În afara bugetului UE, cooperarea pentru dezvoltare este finanþatã ºi prin douã instrumente financiare specifice: Fondul European de Dezvoltare ºi Banca Europeanã de Investiþii. Creat în 1957, prin Tratatul CEE, Fondul European de Dezvoltare este alimentat din contribuþii ale 28

30 statelor membre UE ºi are ca destinaþie finanþarea unor mãsuri de dezvoltare economicã ºi socialã a þãrilor din Grupul ACP. Prin intermediul FED, UE finanþeazã proiecte de investiþii economice ºi sociale, mãsuri de cooperare tehnicã, acþiuni de facilitare a comercializãrii produselor exportate de þãrile ACP, iar în cazuri excepþionale, mãsuri de asistenþã. O parte din resursele FED este destinatã sistemelor STABEX (Sistemul de stabilizare a încasãrilor la export pentru produsele agricole) ºi SYSMIN (Sistem de stabilizare a încasãrilor la export pentru produsele miniere), al cãror rol este de a sprijini exportul acestor produse de cãtre statele ACP. FED este calculat pe o perioadã de câte cinci ani ºi dispune de un capital cincinal de aproximativ 11 miliarde Euro. Ion Jinga ºi Andrei Popescu, Dicþionar de termeni comunitari, Informatii/Romana/dictionar/Pagina_P.htm Mai multe informaþii: index_en.htm În ce constă Politica UE în domeniul educaţiei şi formării profesionale? UE contribuie la dezvoltarea unei educaþii performante, încurajând statele membre sã coopereze între ele. Când este necesar, UE sprijinã ºi completeazã acþiunile acestora, respectând conþinutul ºi organizarea sistemului educativ, precum ºi diversitatea culturalã ºi lingvisticã a fiecãrui stat membru. PEF urmãreºte dezvoltarea dimensiunii europene în educaþie, favorizarea mobilitãþii studenþilor ºi profesorilor între universitãþi din þãri diferite, promovarea cooperãrii între instituþiile de învãþãmânt, schimbul de informaþii între sistemele educaþionale ºi încurajarea învãþãmântului la distanþã. Acþiunea comunitarã are în vedere realizarea unei politici de formare profesionalã, care sã permitã adaptarea forþei de muncã la mutaþiile industriale, prin formare ºi reconversie profesionalã, stimularea cooperãrii între centrele de formare profesionalã ºi întreprinderi, facilitarea mobilitãþii formatorilor ºi a celor aflaþi în procesul de formare. Principalele programe comunitare de educaþie ºi formare sunt Socrates (educaþie), Leonardo da Vinci (formare) ºi Youth (mobilitate ºi educaþie non-formalã pentru tineri). Ion Jinga ºi Andrei Popescu, Dicþionar de termeni comunitari, Informatii/Romana/dictionar/Pagina_P.htm Mai multe informaþii: În ce constă Politica energetică a UE? Obiectivele politicii energetice comune sunt: garantarea aprovizi- 29

31 onãrii statelor membre cu energie ieftinã, sigurã ºi nepoluantã, crearea unor noi sisteme energetice ºi realizarea unei Pieþe Interne unice a energiei. Pentru diminuarea impactului negativ al utilizãrii energiei asupra mediului înconjurãtor, UE promoveazã folosirea energiilor alternative nepoluante ºi eficientizarea consumului, prin economisire directã ºi cercetare pentru dezvoltarea unor noi tehnologii. Principalele programe pentru susþinerea acestor strategii sunt ALTENER (pentru energiile reînnoibile), SAVE (pentru utilizarea eficientã a energiei) ºi STEER (pentru problemele energetice din domeniul transporturilor), finanþate din fonduri proprii sau prin Banca Europeanã de Investiþii. Un pas important pentru stabilirea unor obiective comune ºi a unui cod de conduitã în domeniul energetic între statele de pe continentul european l-a constituit semnarea la Lisabona, în decembrie 1994, de cãtre 45 de state, a Tratatului Cartei Europene a Energiei, document juridic de punere în aplicare a principiilor formulate în Carta Europeanã a Energiei (1991). În 1997, Uniunea a semnat Protocolul de la Kyoto privind schimbãrile climaterice, prin care ºi-a luat angajamentul de a reduce emisiile de gaze producãtoare de efect de serã. Pentru cooperarea cu þãri terþe statele din Balcani, statele membre OCDE, China, statele producãtoare de petrol, alte state membre ale Spaþiului Economic European, UE dispune de programul SYNERGY. De asemenea, Uniunea este membrã a Agenþiei Internaþionale a Energiei. Ion Jinga ºi Andrei Popescu, Dicþionar de termeni comunitari, Informatii/Romana/dictionar/Pagina_P.htm Mai multe informaþii: Ce prevede Politica industrială a UE? Aceastã politicã vizeazã ameliorarea competitivitãþii industriei europene, prin mãsuri globale de dezvoltare ºi stabilizare a Pieþei Interne ºi de realizare a Uniunii Economice ºi Monetare (UEM), mãsuri de politicã comercialã externã (antidumping, acorduri comerciale bi- ºi multilaterale în diferite sectoare industriale), mãsuri de politicã socialã ºi regionalã, mãsuri în domeniul concurenþei ºi de consolidare a cooperãrii între întreprinderile europene mai ales dezvoltarea întreprinderilor mici ºi mijlocii. Abordarea problemelor se face la nivel comunitar, printr-o serie de programe de cercetare ºi dezvoltare în domeniul tehnologiei informaþiei ºi telecomunicaþii ºi prin EUREKA 30

32 (reþea pan-europeanã pentru sprijinirea cercetãrii ºi inovãrii). Ion Jinga ºi Andrei Popescu, Dicþionar de termeni comunitari, Informatii/Romana/dictionar/Pagina_P.htm Mai multe informaþii: În ce constă Politica UE de protecţie a mediului? Obiectivul acestei politici îl constituie protecþia mediului ºi sãnãtãþii publice, utilizarea raþionalã a resurselor naturale ºi promovarea la nivel internaþional a unor mãsuri vizând soluþionarea problemelor de mediu la nivel regional sau mondial. Instrumentele sale sunt o serie de dispoziþii legislative comunitare, cu precãdere directive, prin care se stabilesc norme privind calitatea mediului (niveluri de poluare), norme aplicabile proceselor industriale (norme de emisie, concepþie ºi exploatare), norme aplicabile produselor (limite de concentraþie sau de emisie). La acestea, se adaugã programele de acþiune în favoarea protecþiei mediului ºi cele de ajutor financiar. Deºi Tratatele originare ale Comunitãþilor Europene nu prevedeau competenþe comunitare în acest domeniu, dezvoltarea politicii comune de protecþie a mediului s-a impus, deoarece poluarea este un fenomen transfrontalier, împotriva cãruia nu se poate lupta eficient doar la nivel naþional. În 1992, a fost creat un instrument financiar unic pentru protecþia mediului programul LIFE, care integreazã toate fondurile comunitare ce acþioneazã în acest domeniu. Ion Jinga ºi Andrei Popescu, Dicþionar de termeni comunitari, Informatii/Romana/dictionar/Pagina_P.htm Mai multe informaþii: Ce se înţelege prin politica de dezvoltare regională, care sunt obiectivele acesteia şi în ce sectoare se aplică? Ideea europeanã de politica de dezvoltare regionalã a apãrut concretizatã pentru prima datã în 1986, când Actul Unic European a introdus un articol care stipula necesitatea de a reduce disparitãþile dintre diferitele regiuni ºi înapoierea regiunilor defavorizate (articolul 130a TCE). Politica de dezvoltare regionalã urmãreºte în primul rând reducerea disparitãþilor regionale ºi promovarea convergenþei între statele membre. Pentru perioada , domeniile de aplicabilitate ale politicii de dezvoltare regionalã cuprind urmãtoarele mari categorii: activitãþi productive (asistenþã pentru întreprinderi, dezvoltare 31

33 ruralã, turism), infrastructurã (transport, telecomunicaþii, energie), mediu (infrastructurã), cercetare dezvoltare inovare, formare profesionalã, creare de locuri de muncã, combaterea excluziunii sociale, etc. Orientãrile politicii de coeziune pentru perioada de programare urmãresc concentrarea resurselor pe trei mari prioritãþi: - Creºterea atractivitãþii Statelor Membre, a regiunilor ºi a oraºelor prin îmbunãtãþirea accesibilitãþii, asigurând un nivel de adecvat pentru oferta de servicii ºi de o calitate corespunzãtoare, asigurând în acelaºi timp protecþia mediului (dezvoltarea infrastructurii de transport, sprijinirea dezvoltãrii durabile, utilizarea eficientã a anergiei) - Încurajarea inovãrii, antreprenoriatului ºi extinderea economiei cunoaºterii (sprijinirea investiþiilor în cercetaredezvoltare, sprijinirea inovãrii ºi promovarea antreprenoriatului, promovarea societãþii informaþionale, îmbunãtãþirea accesului la finanþare) - Crearea mai multor de locuri de muncã, îmbunãtãþind adaptabilitatea lucrãtorilor ºi a întreprinderilor ºi creºterea investiþiilor în capitalul uman (extinderea perioadei pe piaþa muncii ºi modernizarea sistemului de protecþie socialã, îmbunãtãþirea adaptabilitãþii muncitorilor ºi întreprinderilor pe piaþa muncii, creºterea investiþiilor în capitalul uman, creºterea capacitãþii administrative, menþinerea unei forþe de muncã sãnãtoase) Diana Hangiu Ce prevede Politica socială a UE? Preocuparea comunitãþii europene pentru aspectele de politicã socialã a dus, în timp, la crearea unui model social european. Astfel, politica socialã urmãreºte îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã ºi de lucru, promovarea egalitãþii de ºanse ºi asigurarea protecþiei sociale a cetãþenilor europeni. Dimensiunea socialã a Pieþei Interne comunitare a impus instaurarea unui dialog social între partenerii sociali (instituþii guvernamentale, sindicate ºi organizaþii patronale) reuniþi la nivelul UE. Conceptul a fost introdus în 1986, prin Actul Unic European, ºi semnificã faptul cã partenerii sociali trebuie sã participe la realizarea Pieþei Interne ºi la concretizarea dimensiunii sale sociale. În acest scop, Consiliul European a adoptat, în decembrie 1989, Carta comunitarã a drepturilor sociale fundamentale ale lucrãtorilor. Carta Socialã reflectã preocu- 32

34 parea pentru dimensiunea socialã ºi a fost elaboratã în urma unui proces de consultare a pãrþilor interesate (reprezentanþi ai angajatorilor, lucrãtorilor, liber-profesioniºtilor, fermierilor etc.). Documentul accentueazã rolul ºi responsabilitãþile statelor membre pentru aplicarea ºi respectarea drepturilor sociale fundamentale: libera circulaþie a muncitorilor, angajarea ºi salarizarea, îmbunãtãþirea condiþiilor de muncã ºi de viaþã, protecþia socialã, libertatea de asociere ºi negocierea colectivã, formarea profesionalã, tratamentul egal al bãrbaþilor ºi femeilor, protecþia sãnãtãþii ºi siguranþa la locul de muncã, protecþia copiilor, adolescenþilor, persoanelor în vârstã ºi a persoanelor cu handicap, precum ºi informarea, participarea ºi consultarea lucrãtorilor în probleme ce îi afecteazã direct. Odatã cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, Carta socialã a fost acceptatã de toate þãrile membre ale UE, devenind astfel, parte din acquis-ul comunitar în domeniul social. Instrumentele pentru realizarea politicii sociale sunt Fondul Social European (FSE), o serie de programe comunitare ºi normele juridice care completeazã legislaþiile naþionale. Ion Jinga ºi Andrei Popescu, Dicþionar de termeni comunitari, Informatii/Romana/dictionar/Pagina_P.htm Mai multe informaþii: Ce cuprinde Politica UE în domeniul audiovizualului? Audiovizualul include radioul, televiziunea ºi cinematografia, fiind principalul instrument de difuzare a culturii. Politica în domeniul culturii rãmâne în competenþa statelor membre, însã audiovizualul se supune dispoziþiilor comunitare ce reglementeazã Piaþa Internã, fiind considerat producãtor de bunuri ºi servicii. Obiectivele politicii comune în domeniul audiovizualului sunt: crearea unei pieþe europene pentru media, promovarea unei industrii de programe competitive ºi introducerea normelor pentru televiziunea de înaltã definiþie. Eforturile Comunitãþii Europene de a crea o piaþã europeanã pentru audiovizual pleacã de la necesitatea de a veghea ca difuzarea programelor peste frontierele þãrii de producþie sã respecte regulile în vigoare în statul receptor. În acest scop, Consiliul UE a adoptat, în octombrie 1989, Directiva televiziune fãrã frontiere, care permite difuzarea liberã a programelor audiovizuale, în mãsura în care acestea respectã un set de dispoziþii minimale ºi þin cont de obiectivele politicii culturale din celelalte state membre ale UE. Directiva stabilea 33

35 un sistem de cote pentru anumite programe ale televiziunilor naþionale, reguli privind publicitatea ºi dreptul la replicã ºi o cotã majoritarã de programe de producþie euopeanã pe canalele naþionale. În decembrie 1990, Consiliul European a adoptat programul MEDIA ( ), care s-a adresat aspectelor de piaþã: distribuþie, publicitate, promovare, investiþii. Au urmat programele MEDIA II ºi MEDIA +, care s-au concentrat pe sprijinirea realizãrii producþiei europene de film ºi televiziune, realizarea de festivaluri ºi mãsuri de profesionalizare. Ion Jinga ºi Andrei Popescu, Dicþionar de termeni comunitari, Informatii/Romana/dictionar/Pagina_P.htm Pentru mai multe informaþii:

36 35

37 2. România De ce trebuie să ne integrăm în UE? Integrarea în Uniunea Europeanã nu constituie o obligaþie, ci o opþiune proprie: România doreºte sã fie membrã a Uniunii. Izolarea adusã de neapartenenþa la aceastã structurã ar reprezinta, în mod evident, un dezavantaj într-o lume din ce în ce mai inter-dependentã. Avantajul major îl reprezintã modernizarea societãþii româneºti, atât din punct de vedere social, cât ºi economic. Astfel, România va beneficia de avantajele statutului de stat membru: participarea la procesul decizional la nivelul Uniunii ºi influenþarea acestuia, uniformizarea nivelului de dezvoltare a diverselor regiuni ale României, prin accesul la sume importante din fondurile comunitare, creºterea competitivitãþii economice, stabilitate macroeconomicã ºi monetarã. În acelaºi timp însã, vor exista ºi obligaþii, precum nevoia de a respecta regulile existente în cadrul UE ºi care, deºi nu sunt întotdeauna populare, au ca scop protejarea intereselor cetãþeanului european. Mihaela Dranga, Consilier negociator Care sunt avantajele economice ale României, din perspectiva aderării la UE? Beneficii: aderarea României la Uniunea Europeanã va avea un impact pozitiv asupra economiei româneºti, deschizând noi perspective de afaceri. Pentru companiile româneºti, aderarea la Uniunea Europeanã va însemna, în primul rând, accesul pe Piaþa Unicã, o piaþã care, dupã extinderea de la 1 mai 2004, a ajuns la peste 450 milioane consumatori. Odatã cu extinderea, se aºteaptã ca UE sã devinã cel mai mare exportator din lume, cu o cotã de aproximativ 20% din exportul mondial. Comerþul intra-comunitar ºi comunitar va creºte cu cel puþin 9%, datoritã înlãturãrii barierelor tarifare ºi nontarifare. În acest sens, este vitalã creºterea competitivitãþii produselor româneºti. O piaþã mai mare va determina creºterea nivelului de producþie ºi va conduce la crearea economiilor de scarã. Implementarea legislaþiei comunitare, investiþiile de capital ºi creºterea cheltuielilor în sectorul cercetare-dezvoltare vor contribui semnificativ la creºterea productivitãþii. Aderarea la Uniunea Europeanã va aduce o îmbunãtãþire a mediului de afaceri românesc, îmbunãtãþire care a început sã se facã deja simþitã, prin cadrul legislativ mai stabil ºi practici de afaceri mai transparente. Au fost deja eliminate 36

38 sau sunt în curs de eliminare barierele în calea liberei circulaþii a serviciilor ºi a mãrfurilor. Cadrul legislativ comun furnizat de Piaþa Unicã va creºte eficienþa generalã a economiei româneºti, prin îmbunãtãþirea alocãrii resurselor, creºterea gradului de specializare ºi încurajarea concurenþei. În condiþiile îmbunãtãþirii mediului de afaceri, România a început deja sã devinã o þintã atractivã pentru investiþiile strãine. La aceasta va contribui, în continuare, ºi statutul de economie de piaþã funcþionalã, obþinut de România. Atragerea unui volum mai mare de investiþii strãine va asigura rapid ºi direct accesul la un management eficient, la tehnologii moderne ºi la noi segmente de piaþã. Pe fundalul îmbunãtãþirii climatului investiþional, companiile trebuie sã îºi reorienteze producþia ºi exportul, pentru creºterea competitivitãþii. Industria româneascã trebuie sã treacã de la producþia de masã, bazatã, în principal, pe criteriile cantitative, de cost ºi fiabilitate, spre producþia cu grad ridicat de personalizare, bazatã pe calitate. Companiile din industria textilã, a lemnului ºi produselor din lemn, a mobilei, care s-au bucurat pânã acum de avantajul competitiv oferit de forþa de muncã ieftinã, trebuie sã îºi regândeascã strategia, astfel încât sã fie competitivi pe Piaþa Unicã. Turismul ºi transportul sunt sectoare care vor beneficia de pe urma integrãrii europene, reprezentând oportunitãþi de investiþii. În contextul Pieþei Unice, investiþiile se vor reorienta cãtre industriile cu un grad înalt de tehnologizare. În ciuda efectului general benefic al extinderii asupra economiei româneºti, impactul poate fi inegal, astfel cã unele grupuri de companii vor beneficia mai mult de oportunitãþi decât altele. Deschiderea noilor pieþe aduce presiune asupra întreprinderilor care activeazã în sectoare industriale tradiþionale. Întreprinderile mici ºi mijlocii (IMM) sunt mai expuse la numeroasele schimbãri în mediul de afaceri, provocate de restructurarea economicã ºi pregãtirile pentru aderare. Adoptarea standardelor comunitare ºi asigurarea resurselor financiare pentru acoperirea costurilor de mediu reprezintã pentru companiile româneºti o provocare, pentru care acestea trebuie sã se pregãteascã deja. Costuri: costurile aderãrii României la UE trebuie definite permanent, în corelaþie cu beneficiile pe termen lung. Toate extinderile precedente au demonstrat faptul cã, pe termen lung, aderarea este profitabilã pentru noile state membre. Irlanda, Spania sau Portugalia reprezintã adevãrate poveºti de succes, în ceea ce priveºte creºterea economicã ºi 37

39 prosperitatea socialã. Aderarea la UE implicã, în esenþã, un cost de oportunitate. Opþiunea pentru neaderare sau un scenariu izolaþionist ar costa România mult mai mult decât aderarea propriu-zisã. Acest scenariu este însã puþin plauzibil, având în vedere faptul cã trãim într-o economie globalã, iar UE reprezintã rãspunsul statelor naþionale la provocãrile globalizãrii. Costurile aderãrii reprezintã, în esenþã, eforturi pe care România ar trebui sã le facã oricum, în procesul complex de modernizare a societãþii. Prin aderarea la UE, efortul acestui proces de modernizare va fi susþinut ºi de Uniune, nu numai prin fondurile de preaderare ºi, ulterior, prin cele structurale ºi de coeziune, dar ºi prin experienþa unor modele economice ºi sociale de succes ale statelor membre. Comparând contribuþia României la bugetul Uniunii cu sumele pe care le va primi, este evident faptul cã România va fi un beneficiar net. Pentru aceasta, este important, însã, ca România sã asigure o ratã de absorbþie a fondurilor comunitare, cât mai aproape de 100%. Eforturile financiare pentru susþinerea aderãrii la UE sunt graduale în timp, în funcþie de perioadele de tranziþie obþinute. Aceste eforturi au început deja în perioada de preaderare ºi vor continua ºi dupã data aderãrii. Anul 2007 trebuie privit ca o etapã în procesul de integrare europeanã. Costurile aderãrii vor fi suportate atât din bugetul statului, cât ºi de populaþie ºi de agenþii economici. Cetãþenii României se vor bucura, însã, de la data aderãrii, de beneficiile Pieþei Unice, în special de cele patru libertãþi (a mãrfurilor, a persoanelor, a capitalurilor ºi a serviciilor). Pe termen mediu ºi lung, beneficiile aderãrii se vor reflecta ºi în nivelul de trai al populaþiei. Bogdan Badea, Director Suntem o ţară săracă, cum de ne primeşte UE? Este adevãrat cã indicatorii economici nu situeazã România în rândul statelor dezvoltate economic. Tocmai pentru a reduce acest handicap ºi pentru ca aderarea propriu-zisã sã nu producã ºocuri economice ºi sociale, UE a stabilit unele criterii, pe care orice stat care doreºte sã facã parte din acest grup, trebuie sã le îndeplineascã înainte de aderare. În sprijinul îndeplinirii acestor criterii, UE a alocat o sumã considerabilã statelor candidate, pentru demararea reformelor necesare ºi atingerea unui nivel de dezvoltare acceptabil pentru aderarea propriu-zisã. Nu trebuie sã uitãm cã, în anii 80, la momentul aderãrii Greciei, Spaniei ºi Portugaliei, aceste criterii 38

40 nu existau, iar cele trei state au devenit membre ale UE, având un nivel de dezvoltare similar sau inferior celui actual al României. Mihaela Dranga, Consilier negociator Care ar fi implicaţiile amânării aderării României cu unul sau mai mulţi ani? Amânarea aderãrii României la Uniunea Europeanã ar însemna o întârziere a integrãrii în structurile europene, care au reprezentat, pentru România, motorul evoluþiei din ultimii ani. Implicaþiile ar fi multiple: economice, financiare ºi, nu în ultimul rând, sociale. Din punct de vedere economic, ar însemna o întârziere a aderãrii la structurile de piaþã moderne ale UE, în primul rând la beneficiile Pieþei Unice (libera circulaþie a mãrfurilor, a persoanelor, a capitalurilor ºi a serviciilor). Financiar, România ar fi lipsitã de sprijinul comunitar de postaderare, superior celui de preaderare (de aproape 3 ori). În lipsa acestui sprijin (aproximativ 30 miliarde Euro în perioada , pentru diminuarea disparitãþilor regionale ºi dezvoltarea mediului rural), ar trebui amânate investiþiile majore necesare pentru modernizarea infrastructurii, educaþiei, mediului economic, spaþiului rural etc., pentru modernizarea întregii societãþi româneºti. Din punct de vedere social, cetãþeanul român, euro-optimist în proporþie de 70% (potrivit unor sondaje), ºi-ar vedea dezamãgite aºteptãrile privind creºterea nivelului de trai. Maria Magdalena Voinea, Expert Unde poate fi găsit Tratatul de Aderare? Informaþii despre Tratatul de aderare a Bulgariei ºi României la UE (în lb. românã) se gãsesc pe pagina de internet a Ministerului Integrãrii Europene, la adresa 117, secþiunea România ºi UE, - Negocierile de aderare. Totodatã, pe site-ul Delegaþiei Comisiei Europene în România, puteþi gãsi acest document la adresa: page.jsp?lid=1&cid=192&id = În iulie 2005, la solicitarea Ministerului Integrãrii Europene, Tratatul a fost tipãrit de cãtre Monitorul Oficial. Astfel, el poate fi consultat ºi în volum, la Punctul de Informare al Ministerului Integrãrii Europene din str. Apolodor nr.17, tel , info@mie.ro, sau poate fi procurat direct de la Regia Autonomã Monitorul Oficial, Str. Parcului nr. 65, sector 1, Bucureºti, Tel. (021) , ramo@ramo.ro. 39

41 Tratatul de aderare a fost semnat la 25 aprilie 2005, de cãtre reprezentanþii statelor membre ºi cei ai României ºi Bulgariei, în timpul unei ceremonii solemne care a avut loc la Luxemburg, la Neumunster Abbey. Doina Dobre-Lereanu, Consilier Care va fi statutul României în UE, după aderare? România va deveni stat membru al Uniunii Europene, dar va rãmâne un stat independent, care acceptã sã adopte, în comun cu celelalte state membre UE, o serie de politici, în special economice, pentru realizarea unui nivel de dezvoltare economicã, socialã ºi culturalã, care este dintre cele mai ridicate din lume. Conform Tratatului de la Nisa, România va fi reprezentatã în toate instituþiile Uniunii - în Parlamentul European, în Consiliul Uniunii Europene, în Comisia Europeanã, la Curtea de Justiþie ºi în alte instituþii ale UE -, proporþional cu populaþia sa ºi la egalitate cu celelalte state membre. De asemenea, limba românã va deveni una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene. Ioana Iliescu, Consilier negociator Angelica Lazãr, Consilier de integrare Câţi euro-observatori are România în Parlamentul European (PE)? Dupã semnarea Tratatului de aderare, la 25 aprilie 2005, România a dobândit statutul de observator activ în forurile europene. Astfel, 35 de parlamentari români au fost desemnaþi ca observatori în Parlamentul European, forumul democratic al UE. Activitatea lor în PE a început din 26 septembrie Euro-observatorii asistã la dezbaterile ºi ºedinþele Parlamentului European, iau parte la lucrãrile grupurilor politice, dar pânã la momentul aderãrii, când România va deveni membru cu drepturi depline al UE, nu vor avea drept de vot ºi nu vor putea lua cuvântul în ºedinþele plenare ale Parlamentului. Observatorii români au fost numiþi de cãtre Parlamentul naþional, ei menþinându-ºi atribuþiile de parlamentari români pe durata mandatului de euro-observatori. Ligia Cristina Oprea, Consilier de integrare Ioana Iliescu, Consilier negociator Câţi euro-parlamentari va avea România, după aderare? Începând cu 2009, când vor avea loc alegeri la nivel european, numãrul euro-parlamentarilor români va fi de 33 sau de 35, în funcþie de aplicarea Tratatului de la Nisa sau a Constituþiei Europene. 40

42 Numãrul euro-parlamentarilor este stabilit, pentru fiecare stat membru UE, proporþional cu populaþia statului respectiv, avându-se în vedere ca fiecare stat sã dispunã de un numãr minim de 6 locuri, numãrul maxim de locuri admise pe þarã fiind de 96. Numãrul total de membri pe care îi poate avea PE, la un moment dat, nu poate depãºi 750. Aleºii României pentru PE, forul democratic al UE, vor reprezenta interesele cetãþenilor români în cadrul Uniunii. Atribuþiile euro-parlamentarilor vor fi aceleaºi cu ale reprezentanþilor celorlalte state membre, anume de a elabora, împreunã cu Consiliul, legislaþia UE. De asemenea, parlamentarii europeni aleg preºedintele Comisiei Europene. Activitatea PE este organizatã pe comisii parlamentare specializate pe tipuri de politici (externã, de buget-finanþe, de muncã ºi politicã socialã etc) ºi în delegaþii parlamentare de dialog cu statele terþe ºi statele candidate. Doina Dobre-Lereanu, Consilier Ioana Iliescu, Consilier negociator Ce se înţelege prin criteriile de la Copenhaga? Pentru aderarea la UE, Consiliul European de la Copenhaga, din 1993, a stabilit un set de criterii unitare pentru toate statele candidate, valabile ºi pentru România, cunoscute drept criteriile de la Copenhaga. Este vorba de o serie de criterii politice ºi economice, pe care fiecare þarã candidatã trebuie sã le îndeplineascã, pentru a putea deveni membrã UE, ºi anume: - existenþa unor instituþii stabile, care sã garanteze democraþia, statul de drept, drepturile omului, respectul ºi protecþia minoritãþilor; - existenþa unei economii de piaþã funcþionale, capabile sã facã faþã forþelor concurenþiale ºi presiunii din Piaþa Internã a Uniunii Europene; - capacitatea de a-ºi asuma obligaþiile de stat membru, adicã de a adopta ºi de a aplica legislaþia Uniunii Europene, numitã ºi acquis comunitar. Ulterior, Consiliul European de la Madrid (1995) a introdus un criteriu suplimentar, acela al existenþei unei administraþii naþionale performante, capabile sã gestioneze calitatea de membru al UE. În prezent, România are statut de þarã în curs de aderare la UE, la fel ca ºi Bulgaria. Angelica Lazãr, Consilier de integrare Cum acţionează România în lupta antifraudă? La 14 iulie 2005, a fost înfiinþat, în cadrul Guvernului, Departamentul pentru Lupta Antifraudã (DLAF), care a preluat atribuþiile 41

43 Departamentului de Inspecþie al Primului-Ministru ºi de Urmãrire a Utilizãrii Transparente a Fondurilor Comunitare. DLAF coordoneazã lupta antifraudã ºi protejarea intereselor financiare ale UE în Romania, controleazã utilizarea fondurilor europene, asigurã cooperarea între instituþiile implicate în protecþia intereselor financiare ale UE în România, Oficiul European de Luptã Antri-Fraudã (OLAF) ºi statele membre, iniþiazã ºi avizeazã proiecte de acte normative pentru armonizarea legislativã în acest domeniu, culege date privind neregulile ºi fraudele ºi realizeazã studii ºi analize, elaboreazã ºi coordoneazã programele de instruire în domeniul luptei antifraudã. Investigatorii DLAF pot efectua controale la faþa locului, pot lua declaraþii, pot solicita documente ºi informaþii despre proiectele finanþate din fonduri UE. Instituþiile ºi autoritãþile publice implicate ºi agenþii economici sunt obligati sã le permitã accesul necondiþionat în sedii, pe terenuri, în mijloace de transport sau alte spaþii. La cererea DLAF, organele de control financiarfiscal, poliþia, jandarmeria sau alþi agenþi ai forþei publice sunt obligaþi sã acorde sprijin echipei de control. Tot în 2005, au fost desemnaþi experþi în managementul programelor cu finanþare europeanã din toate instituþiile care gestioneazã fonduri europene. Aceºtia au urmat un curs, pentru a disemina informaþiile primite de la DLAF. Experþii realizeazã periodic un raport privind lupta anti-fraudã, care este transmis DLAF. Doina Dobre-Lereanu, Consilier România s-a alăturat americanilor în războiul din Irak. Ce implică aderarea la UE, în această privinţă? România a ales sã intervinã în sprijinul Alianþei SUA-Marea Britanie, întrucât a considerat cã acest fapt corespunde intereselor sale naþionale ºi principiului susþinerii democraþiei ºi libertãþii în lume. Politica Externã ºi de Securitate Comunã a UE (PESC) este o politicã de competenþa fiecãrui stat naþional. Practic, statele membre îºi pãstreazã dreptul de a-ºi urma propriile politici externe. Uniunea Europeanã poate adopta decizii comune de politicã externã sau poate autoriza acþiuni comune, dar numai prin consensul tuturor statelor membre. Angelica Lazãr, Consilier de integrare Ioana Iliescu, Consilier negociator 42

44 AGRICULTURĂ Ce beneficii vor avea ţăranii şi cei care locuiesc în mediul rural după 2007? Dupã data aderãrii, fermierii vor beneficia de sprijin, acordat prin Programul Naþional de Dezvoltare Ruralã, care va continua sã finanþeze atât mãsurile din Programul SAPARD, cât ºi alte mãsuri adresate agriculturii ºi dezvoltãrii rurale. Acest program se va derula în perioada ºi va viza mãsuri ce vor sprijini:! acþiunile de informare ºi pregãtire profesionalã a persoanelor implicate în sectoarele agricol ºi forestier;! instalarea tinerilor fermieri în mediul rural;! pensionarea anticipatã a fermierilor ºi a lucrãtorilor agricoli;! utilizarea serviciilor de consultanþã de cãtre fermieri ºi proprietarii de pãduri;! modernizarea exploataþiilor agricole;! creºterea valorii economice a pãdurilor;! creºterea valorii adãugate pentru principala producþie agricolã ºi forestierã;! îmbunãtãþirea ºi dezvoltarea infrastructurii pentru dezvoltarea ºi adaptarea agriculturii ºi silviculturii;! sprijin pentru agricultori, în vederea adaptãrii la standardele comunitare;! sprijin pentru fermele de semisubzistenþã, care se aflã în proces de restructurare;! sprijin pentru înfiinþarea grupelor de producãtori;! compensaþii acordate fermierilor din zonele montane cu handicapuri naturale;! înfiinþarea plantaþiilor pe terenuri agricole;! înfiinþarea sistemelor agroforestiere pe terenuri agricole;! înfiinþarea plantaþiilor pe terenuri neagricole;! promovarea activitãþilor neagricole;! sprijin pentru crearea ºi dezvoltarea micro-întreprinderilor;! încurajarea turismului;! protejarea ºi creºterea potenþialului natural, care sã contribuie la dezvoltarea economicã durabilã. Principiul de bazã pentru accesarea acestor fonduri prin Programul Naþional de Dezvoltare Ruralã va fi similar cu Programul SAPARD, adicã pe baza depunerii de proiecte. Andreea Agrigoroaei, Ioana Darãu Consilieri de integrare europeanã, MAPDR 43

45 Cum va fi finanţată agricultura după aderarea României la UE? Pe lângã fondurile destinate agriculturii de la bugetul naþional, România va avea dreptul, în calitate de stat membru, la sprijin financiar de la bugetul comunitar, din douã surse, ºi anume: - Fondul European Agricol de Garantare (FEOGA) ºi - Fondul European Agricol de Dezvoltare Ruralã (FEDER). FEOGA va finanþa, în principal: - restituþiile fixate la exportul produselor agricole cãtre þãrile terþe; - intervenþiile destinate regularizãrii pieþelor agricole; - plãþile directe cãtre fermieri, prevãzute în cadrul Politicii agricole Comune (PAC); - programele de informare ºi promovare a produselor agricole atât pe Piaþa Internã, cât ºi în statele terþe (state care nu fac parte din UE). FEDER va finanþa programele de dezvoltare ruralã. Sprijinul acordat de acest instrument financiar comunitar se va concentra pe urmãtoarele axe: - îmbunãtãþirea competitivitãþii sectorului agricol; - protecþia mediului ºi a spaþiului rural; - îmbunãtãþirea calitãþii vieþii ºi diversificarea activitãþilor economice în mediul rural; - abordarea LEADER (proiecte de dezvoltare ruralã, promovate de grupurile de acþiune localã). Maleta Marinescu, Consilier negociator Cum vor fi distribuite subvenţiile pentru agricultură după aderare? În cazul subvenþiilor de la bugetul de stat, Ministerul Agriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii Rurale va defini modul de atribuire a sprijinului financiar acordat sectorului agricol dupã aderare. În ceea ce priveºte subvenþiile acordate agriculturii româneºti de la bugetul comunitar, acestea vor fi distribuite prin intermediul Agenþiei de Plãþi ºi Intervenþie pentru Agriculturã (APIA). APIA va asigura acordarea subvenþiilor, sub forma intervenþiilor pe piaþã, restituþiilor la export ºi a plãþilor directe. Intervenþiile pe piaþã se traduc prin achiziþionarea de cãtre stat, a unor cantitãþi din anumite produse agricole, considerate importante pentru România, în cazul în care preþul acestora scade sub o anumitã limitã prestabilitã. Restituþiile la export se vor 44

46 acorda la exportul anumitor produse agricole considerate sensibile ºi reprezintã diferenþa dintre preþul de export ºi preþul comunitar. (Restituþiile la export reprezintã instrumentul prin care se acordã operatorilor, pentru anumite produse sau grupe de produse, pentru o cantitate maximã eligibilã, diferenþa dintre preþul mondial ºi preþul de referinþã, la nivel comunitar.) Plãþile directe se vor acorda, întro formã simplificatã pânã în 2009, în cadrul regimului de platã unicã pe suprafaþã, suprafaþa eligibilã fiind de minimum 1 ha/fermã, respectiv minimum 0,3 ha/parcelã. Maleta Marinescu, Consilier negociator Agricultorii individuali vor mai avea voie să crească şi să sacrifice porcii şi mieii, după aderare? Animalele pot fi crescute în gospodãria proprie, recomandându-se sã se efectueze controale veterinare la achiziþionare ºi periodic, pentru verificarea stãrii lor de sãnãtate, precum ºi a condiþiilor în care sunt crescute. În ceea ce priveºte sacrificarea animalelor, aceasta se poate face în gospodãria proprie, atâta timp cât carnea rezultatã nu se comercializeazã, ea rãmânând numai pentru consum propriu. Pentru asigurarea sãnãtãþii producãtorului ºi a familiei sale, se recomandã solicitarea asistenþei veterinare, care sã verifice dacã animalul sacrificat era sãnãtos. Dacã proprietarul doreºte valorificarea cãrnii, sacrificarea trebuie sã se realizeze în locuri autorizate, cu asistenþã veterinarã. Graþiela Gheorghe, Biroul de Presã MAPDR Există vreo prevedere europeană care îi obligă pe viticultorii din România să îşi înlocuiască soiurile de viţă de vie, şi, dacă da, care este aceasta? Nu existã nici o reglementare în legislaþia UE, care sã prevadã faptul cã fermierii trebuie sã defriºeze suprafeþele cultivate cu vie hibridã, însã trebuie þinut cont de faptul cã vinul produs din aceºti struguri nu poate fi comercializat, ci pãstrat doar pentru consumul în familie, iar suprafeþele cultivate cu hibrizi interziºi nu primesc sprijin financiar comunitar. Graþiela Gheorghe, Biroul de Presã MAPDR 45

47 Care sunt soiurile de viţă de vie interzise în UE şi ce se va întâmpla cu acestea după aderare? Soiurile de viþã de vie interzise pentru comercializare în Uniunea Europeanã sunt urmãtoarele: Noah, Othello, Isabelle, Jacques, Clinton, Herbemont. Strugurii din aceste soiuri pot fi utilizaþi doar pentru auto-consum. Dacã se doreºte înlocuirea acestora cu soiuri acceptate pentru comercializare, suprafeþele trebuie defriºate ºi replantate cu ajutorul programelor de finanþare extracomunitare. Graþiela Gheorghe, Biroul de Presã MAPDR În ce constă modernizarea fermelor şi ce trebuie făcut pentru revigorarea sectorului agricol, în perspectiva aderării şi după aceasta? Revigorarea agriculturii româneºti, respectiv racordarea acesteia la exigenþele comunitare în domeniu, reprezintã un proces de duratã, ce necesitã aplicarea integratã a unui pachet de mãsuri, care sã se înscrie în orientãrile generale ale Politicii Agricole Comune. În acest sens, este necesarã îmbunãtãþirea infrastructurii rurale (drumuri, utilitãþi publice), precum ºi crearea unui mediu investiþional atractiv, organizarea grupurilor de producãtori agricoli etc. Modernizarea fermelor are în vedere atât achiziþionarea unor echipamente moderne, care sã permitã reducerea costurilor de producþie, cât ºi atragerea tinerilor fermieri, care sã preia ferme agricole cu potenþial real, pentru a face faþã presiunii concurenþiale, dupã aderare. Aceste mãsuri sunt promovate prin programe finanþate atât la nivel naþional, cât ºi la nivel comunitar (ex.: programul guvernamental Fermierul, programul comunitar SAPARD). În plus, pentru asigurarea unor venituri care sã favorizeze modernizarea fermelor, agricultorii români vor beneficia, de la data aderãrii, din bugetul Uniunii Europene, de: - plãþi directe, acordate pe suprafaþa de teren agricol; - restituþiile la exportul produselor agricole cãtre þãrile terþe (instrumentul prin care se acordã operatorilor, pentru anumite produse sau grupe de produse, pentru o cantitate maximã eligibilã, diferenþa dintre preþul mondial ºi preþul de referinþã, la nivel comunitar); - intervenþiile destinate regularizãrii pieþelor agricole; - fonduri pentru mãsuri de dezvoltare ruralã. Maleta Marinescu, Consilier negociator 46

48 Ce este programul Fermierul şi cine are acces la aceste fonduri? Pentru stimularea investiþiilor efectuate în agriculturã ºi în sectoarele de procesare, depozitare, conservare ºi valorificare a produselor, precum ºi în alte sectoare legate de specificul activitãþilor agricole, s-a constituit Fondul pentru creditarea investiþiilor în agriculturã. Fondul se constituie din alocaþiile aprobate prin bugetul de stat cu aceastã destinaþie, la dispoziþia MAPDR, ºi din sumele rambursate ºi din dobânzile plãtite de cãtre instituþiile de credit. Pot beneficia de credite pentru investiþii în agriculturã urmãtoarele categorii de solicitanþi: a) producãtori agricoli individuali înregistraþi în Registrul exploataþiilor agricole; b) asociaþii agricole familiale, asociaþii de producãtori agricoli, grupuri de producãtori ºi cooperative agricole; c) societãþi agricole private, respectiv asociaþii agricole cu personalitate juridicã; d) societãþi comerciale cu capital privat. Creditele acordate nu pot depãºi plafonul stabilit anual de MAPDR ºi pot fi utilizate pentru: a) investiþii în producþia agricolã vegetalã ºi animalã, inclusiv lucrãri de construcþie ºi amplasare a centrelor gospodãreºti ale fermelor, depozite, alte obiective legate de specificul producþiei agricole; b) investiþii în utilaje ºi instalaþii pentru prelucrarea, prin diverse procedee, a produselor agricole vegetale ºi animaliere; c) investiþii în servicii legate de producþia agricolã vegetalã ºi animalã - aprovizionarea, valorificarea produselor agricole ºi animaliere primare ºi/sau prelucrate, servicii fitosanitare ºi sanitarveterinare, asistenþã tehnicã ºi consultanþã acordatã fermierilor; d) alte obiective de investiþii legate de specificul activitãþilor agricole. Beneficiarii de credite pentru investiþii în agriculturã trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiþii: a) sã înfiinþeze sau sã dezvolte activitãþi de exploatare agricolã, precum ºi de procesare, conservare, depozitare ºi valorificare a produselor; b) sã propunã un plan de afaceri realizabil, prin care sã demonstreze cã investiþiile sunt necesare, oportune ºi eficiente, plan care sã fie întocmit cu sprijinul instituþiei care acordã creditul ºi sã fie acceptat de aceasta. Costul pentru întocmirea documentaþiilor 47

49 de acordare a creditelor se suportã din fond ºi nu va putea depãºi 3% din volumul creditelor acordate. Mai multe informaþii in legãturã cu acest fond se pot obþine consultând Legea nr. 231 din 13 iulie 2005, privind stimularea investiþiilor în agriculturã. Andreea Agrigoroaei, Ioana Darãu Consilieri de integrare, MAPDR Sunt fermier de 25 de ani. După aderare, cum voi putea obţine renta agricolă? Dupã aderare, obþinerea rentei viagere nu va mai fi posibilã, deoarece nu este cuprinsã în setul de mãsuri finanþate prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Ruralã, dar se poate obþine un sprijin pentru cei care arendeazã sau înstrãineazã terenul cu specific agricol, prin Mãsura Pensionare timpurie (conform Ordinului MAPDR 243/2006, Anexa 1). Detaliile privind obþinerea pensionãrii timpurii încã nu sunt stabilite, deoarece se lucreazã în momentul de faþã la Programul Naþional de Dezvoltare Ruralã care va cuprinde Fiºa tehnicã a acestei mãsuri. Cãtãlina Luca, Consilier negociator Ce prevede legislaţia în privinţa exportului de pasăre, ce modificări aduce aderarea? Exportul de pãsãri vii/produse din carne de pasãre este permis numai din exploataþii/unitãþi de origine aprobate sanitar-veterinar pentru export, de cãtre autoritatea veterinarã centralã. Exportatorii trebuie sã solicite informaþiile necesare asupra condiþiilor sanitar-veterinare stabilite de legislaþia þãrii importatoare, înainte de începerea derulãrii operaþiunii de export ºi, de asemenea, trebuie sã solicite Direcþiei Sanitar-Veterinare ºi pentru Siguranþa Alimentelor judeþene, respectiv a municipiului Bucureºti (DSVSA), informaþiile ºi cerinþele sanitar-veterinare actualizate. Societatea care urmeazã sã efectueze export de pãsãri vii, trebuie sã notifice DSVA, într-un interval de 48 de ore înainte de data exportului, prin notã telefonicã, fax sau , intenþia de a efectua exportul respectiv, menþionând obligatoriu urmãtoarele: a)data efectuãrii exportului; b)exploataþia/centrul de colectare aprobat/autorizat sanitar-veterinar din care urmeazã sã se efectueze exportul; c)specia ºi categoria de animale vii; d)numãrul de animale vii; e)destinaþia; f)postul de inspecþie 48

50 la frontierã prin care se va efectua exportul; În cazul exportului în Uniunea Europeanã, la data eliberãrii certificatului sanitar-veterinar de cãtre medicul veterinar oficial, exportatorul trebuie sã notifice operaþiunea la postul de inspecþie la frontierã aprobat pentru intrare în Uniunea Europeanã, prin transmiterea documentului veterinar comun de intrare. DSVSA este obligatã sã punã la dispoziþia firmelor toate informaþiile necesare cu referire la cadrul legal în care se poate desfã- ºura exportul. Referitor la modificãrile cu privire la comerþul cu pãsãri vii, carne ºi produse pe baza de carne, pe care le va aduce aderarea României la Uniunea Europeanã, vã informãm cã exportul acestora din România în Uniunea Europeanã va avea regimul comerþului intracomunitar. Urmarea Deciziei nr , emisã de Directorul General al Direcþiei Generale Sanitare Veterinare din cadrul Autoritãþii Naþionale Sanitar-Veterinare ºi pentru Siguranþa Alimentelor, datoritã apariþiei multiplelor focare de gripã aviarã pe teritoriul României ºi la solicitarea Comisiei Europene, începând cu data de , pânã la analizarea unei noi regionalizãri, s- a interzis exportul din România în statele membre ale Uniunii Europene pentru: pãsãri vii domestice ºi sãlbatice; ouã de incubaþie ºi ouã pentru consumul uman provenite de la pãsãrile domestice ºi sãlbatice; carne proaspãtã de la pãsãrile domestice ºi sãlbatice; carne tocatã, carne preparatã ºi produse din carne provenite de la pãsãri domestice ºi sãlbatice, care nu au fost supuse cel puþin unuia dintre tratamentele specifice conform Deciziei Comisiei 2005/432/EC; hrana crudã pentru animalele de companie ºi materialele neprocesate pentru furajare, care conþin pãrþi ale acestor specii; pene ºi fragmente de pene provenite de la pãsãri domestice ºi sãlbatice netratate printr-un procedeu care sã asigure distrugerea virusului Influenþei Aviare; gunoiul neprocesat provenit de la pãsãri domestice ºi sãlbatice. Odatã cu aderarea la UE, modificarea apare numai pentru exporturile extracomunitare care beneficiazã de restituþii la export, acestea fiind condiþionate de eliberarea unui certificat de export ºi constituirea unei garanþii aferente acestuia, sub forma unei sume în Euro/100 kg. Dr. Corneliu Vintilã ANSV 49

51 Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească crescătorii de oi cu mai puţin de 100 de animale, după aderare? În Uniunea Europeanã, începând cu anul 2005, s-a trecut la aplicarea Noii Politici Agricole Comune. În prezent, existã douã scheme de susþinere în sectorul agricol, ºi anume: Schema de Platã Unicã pe Suprafaþã (SAPS) ºi Schema Unicã de Platã (SPS). Dintre cele douã scheme, România a decis sã aplice începând cu anul 2007, Schema de Platã Unicã pe Suprafaþã. Aceasta înseamnã cã, din fondurile provenite de la bugetul Uniunii Europene, se va acorda o platã directã doar pe unitatea de suprafaþã (dimensiunea suprafeþei minime fiind de 1 ha, iar a parcelei de 0,3 ha). România a luat decizia sã susþinã în continuare, de la bugetul intern, sectorul zootehnic (inclusiv cel al ovinelor ºi caprinelor), prin intermediul Plãþilor Naþionale Directe Complementare. Plata directã pe cap de animal poate fi obþinutã numai cu condiþia ca fermierul sã aibã în proprietate o suprafaþã de teren de cel puþin 0,3 ha în cazul exploataþiilor ºi de 1 ha în cazul fermelor. Mohamed El-Fatih Abu-Samra MAPDR Am auzit că noi, crescătorii de animale, trebuie să declarăm cota de lapte. Aşa se întâmplă şi în UE? Ce este cota de lapte? COTA DE LAPTE este cantitatea fizicã de lapte de vacã, cu procentul de grãsime aferent, atribuitã fiecãrui stat membru al UE, ca mijloc de gestionare a producþiei de lapte ºi produse lactate, în interiorul Pieþei Unice europene. Fiecare stat membru deþine o cotã naþionalã de lapte cu douã componente: livrare (cu un procent de grãsime de referinþã naþional) ºi vânzare directã. Cota naþionalã se repartizeazã la solicitarea fiecãrui producãtor de lapte, situat în zona geograficã naþionalã = cota individualã. Cota de lapte individualã pentru LIVRARE este cantitatea de lapte, cu procentul de grãsime reprezentativ, obþinutã de un producãtor, pe parcursul unui an de piaþã, prin mulgerea uneia sau mai multor vaci cotã pe care o vinde unui compãrãtor (care colecteazã laptele pentru rãcire, ambalare, stocare) ºi fabricilor de procesare a laptelui. Cota de lapte individualã pentru VÂNZARE DIRECTÃ este cantitatea de lapte sau produse lactate vândutã direct consumatorilor. 50

52 Cota cuprinde tot laptele realizat de producãtor pe parcursul unui an, pentru a fi valorificat sub formã de lapte sau produse lactate, prin vânzare sau cedare cu titlu gratuit, în afara exploataþiei. Laptele folosit în exploataþie, pentru hrana animalelor ºi pentru consumul personal, nu este inclus în cotã. Oricare producãtor care obþine, prin mulgerea vacilor pe care le deþine, o producþie de lapte pe care doreºte sã o livreze fabricilor de procesare a laptelui ºi/sau direct consumatorilor (pe piaþã, la poarta fermei sau la vecini) ºi care dovedeºte cã a realizat acest lucru în perioada de referinþã, poate solicita cota de lapte. În acest scop, este necesar ca fiecare producãtor sã îºi evidenþieze, în fiecare zi, într-o formã care sã permitã arhivarea, urmãtoarele date: - cantitatea de lapte obþinutã; - cantitatea de produse lactate realizatã; - forma de valorificare (livrare de lapte, vânzare directã de lapte ºi/sau produse lactate sau cedare gratuitã); - beneficiarul ºi cantitatea cumpãratã de: fabrica de procesare, centrul de colectare, piaþã libera, alþii; - conþinutul de grãsime (pentru laptele pe care îl livreazã la fabricile de procesare a laptelui), conform buletinelor de analizã efectuate de laboratoarele de control al calitãþii laptelui; - numãrul de animale, numerele matricole ale acestora, intrãrile ºi ieºirile din efectiv, precum ºi date privind activitatea de reproducþie. Ca sã declaraþi cota de lapte (care este numai pentru laptele de vacã) trebuie sã fi obþinut în prealabil aceastã cotã pe baza producþiei comercializate în perioada 1 aprilie aprilie Toþi producãtorii care vor deþine cota ºi vor fi incluºi în sistemul cotei de lapte începând cu 1 aprilie 2007 (primul an de cotã) trebuie sã declare la finele fiecãrui an de cotã producþia comercializatã. Dacã depãºeºte cota, producãtorul plãteºte o penalizare (ºi în cazul în care cota naþionalã este depãºitã). Orice producãtor de lapte din UE care deþine cota de lapte are aceleaºi responsabilitãþi. Oana MOROIANU, Consilier de integrare MAPDR 51

53 52

54 PROGRAME DE FINANŢARE Ce sunt Phare, Ispa şi SAPARD? În prezent (2006), existã trei programe de finanþare pentru pregãtirea aderãrii þãrilor candidate din Europa Centralã ºi de Est (programe de preaderare), de care beneficiazã ºi România. Acestea sunt PHARE, ISPA ºi SAPARD. Toate trei sunt instrumente de pre-aderare, prin care UE sprijinã þãrile candidate în pregãtirile de aderare. Diferenþele între aceste trei programe constau în faptul cã ele se adreseazã unor grupuri de beneficiari diferite iar domeniile de referinþã sunt, de asemenea, diferite. PHARE oferã sprijin pentru crearea cadrului legislativ ºi a structurilor administrative, pentru proiecte în domeniul democratizãrii ºi dezvoltãrii societãþii civile, pentru investiþii în infrastructurã, inclusiv proiecte de cooperare transfrontalierã. Programele PHARE au ca principal beneficiar instituþiile administraþiei publice, în vederea consolidãrii acestora pentru adoptarea ºi implementarea acquisului comunitar. Totodatã, existã ºi programe PHARE care se adreseazã întreprinderilor mici ºi mijlocii sau organizaþiilor neguvernamentale. ISPA (Instrument pentru Politici Structurale de Preaderare) oferã sprijin financiar pentru alinierea standardelor de mediu ale României la cele ale UE, extinderea ºi conectarea reþelelor de transport ale României la cele transeuropene ºi familiarizarea þãrilor beneficiare cu politicile ºi procedurile aplicate în cadrul fondurilor structurale ºi de coeziune ale Uniunii Europene. Programele ISPA finanþeazã, cu precãdere, proiecte în domeniul protecþiei mediului ºi în domeniul transporturilor. În ambele domenii, programele urmãresc dezvoltarea infrastructurii, fie în reþelele de transporturi, fie pentru evacuarea apei sau depozitarea deºeurilor din mediul urban. SAPARD (Programul Special de Preaderare pentru Agriculturã ºi Dezvoltare Ruralã) sprijinã procesul de pregãtire pentru participarea la Politica Agricolã Comunã (PAC) ºi la Piaþa Internã, pentru rezolvarea problemelor specifice legate de agriculturã ºi dezvoltarea ruralã durabilã. Acest program permite decontarea a 50% din costurile unei investiþii în agriculturã, care trebuie sã corespundã standardelor UE privind eligibilitatea pentru acest program. Elena Bungãrdean, ªef Serviciu 53

55 Care sunt condiţiile de acordare a unui credit SAPARD, unde ne putem adresa pentru informaţii şi consultanţă? Pentru obþinerea unui fond SAPARD sunt necesari urmãtorii paºi: IDENTIFICAREA INVESTIÞIEI Pentru a afla detalii despre investiþiile acceptate spre finanþare de programul SAPARD, contactaþi cel mai apropiat Info Centru sau BRIPS - Biroul Regional de Implementare a Programului SAPARD, aferente regiunii în care vreþi sã realizaþi investiþia. Puteþi, de asemenea, sã vã adresaþi Direcþiilor pentru Agriculturã ºi Dezvoltare Ruralã ºi Oficiilor Judeþene de Consultanþã Agricolã sau direct Agenþiei SAPARD. Aceste informaþii pot fi obþinute ºi printr-o solicitare scrisã sau prin e- mail la adresa promovare@sapard.ro, ori direct de pe site-ul Agenþiei GHIDUL SOLICITANTULUI Dacã solicitantul îndeplineºte criteriile generale ºi specifice de eligibilitate pentru investiþia aleasã, el devine un potenþial beneficiar al Programului SAPARD ºi va putea cere Ghidul Solicitantului pentru Mãsura în care se încadreazã investiþia respectivã. În Ghidul Solicitantului sunt prezentate toate cheltuielile eligibile, documentele necesare pentru obþinerea finanþãrii, precum ºi criteriile tehnice specifice investiþiei. Ghidul Solicitantului poate fi procurat ºi de pe site-ul Agenþiei. CEREREA DE FINANÞARE Potenþialul beneficiar va obþine gratuit Cererea de finanþare de la BRIPS - Biroul Regional de Implementare a Programului SAPARD, aferent regiunii în care va fi amplasatã investiþia, sau direct de pe siteul Agenþiei. Astfel, puteþi demara întocmirea proiectului necesar solicitãrii de fonduri nerambursabile. CO-FINANÞAREA PRIVATÃ Programul SAPARD acordã finanþare nerambursabilã, în funcþie de tipul investiþiei. Astfel, pentru a putea beneficia de fondurile nerambursabile, trebuie sã faceþi de la început dovada cã deþineþi suma necesarã co-finanþãrii private. ÎNTOCMIREA PROIECTULUI Întocmirea proiectului este obligatorie pentru obþinerea fondurilor SAPARD. Proiectul include cererea de finanþare ºi conþine toate anexele necesare studiul de fezabilitate, avizele de mediu, sanitarveterinare, certificat de urbanism, plan de afaceri, curriculum vitae, ultimul bilanþ contabil, º.a. Potenþialul beneficiar va depune proiectul spre verificare ºi aprobare la BRIPS - Biroul Regional de Implementare a Programului SAPARD de care aparþine ºi trebu- 54

56 ie sã se asigure cã rãmâne în posesia unui exemplar complet al dosarului, în afara celor 3 exemplare (un original ºi 2 copii) pe care le depune. DECLARAREA ELIGIBILITÃÞII Dacã proiectul respectã toate cerinþele Programului SAPARD, este declarat eligibil pentru finanþare. CONDIÞII GENERALE DE ACCESARE Proiectul va fi amplasat în spaþiul rural; numai în cazul modernizãrii capacitãþilor existente poate fi amplasat în mediul urban. Toate achiziþiile în cadrul proiectului se vor face din þãrile UE sau din þãrile în curs de aderare ºi candidate. Solicitantul trebuie sã fie proprietarul terenului sau sã aibã con-tract de concesionare sau arendare pentru teren pe o perioadã de minim 10 ani, sau de minim 5 ani, dacã investiþia nu prevede construcþii. CUM SE OBÞINE CO-FINAN- ÞAREA PRIVATÃ? Din surse proprii trebuie doveditã prin extras de cont bancar sau certificat de depozit. Prin credit bancar trebuie doveditã prin scrisoare de confort/ extras de linie de credit. Prin leasing imobiliar - trebuie doveditã prin scrisoare de confort/ extras de linie de credit (CreditCoop - 021/ ; CUM SE POATE ÎNTOCMI PROIECTUL? Prin cunoºtinþe proprii pe baza informaþiilor din Ghidul Solicitantului ºi de la BRIPS. Prin Agenþia Naþionalã de Consultanþã Agricolã (ANCA) care oferã consultanþã completã ºi gratuitã pentru întocmirea proiectului ºi pentru realizarea investiþiei, în conformitate cu cerinþele Programului (021/ ; 021/ ; , agentiaanca@rdslink.ro, Prin societãþile specializate de consultanþã oferã consultanþã completã contra cost (maxim 12% din valoarea totalã eligibilã a proiectului), pentru întocmirea proiectului ºi pentru realizarea proiectului, în conformitate cu cerinþele Programului. În România existã 8 Birouri Regionale de Implementare a Programului SAPARD, amplasate în: Iaºi (BRIPS 1 Nord-Est pentru judeþele Bacãu, Botoºani, Iaºi, Neamþ, Suceava, Vaslui), în Constanþa (BRIPS 2 Sud-Est pentru judeþele Brãila, Buzãu, Constanþa, Galaþi, Tulcea, Vrancea), în Târgoviºte (BRIPS 3 Sud-Muntenia pentru judeþele Argeº, Cãlãraºi, Dâmboviþa, Giurgiu, Ialomiþa, Prahova, Teleorman), în Craiova (BRIPS 4 Sud-Vest pentru judeþele Dolj, 55

57 Gorj, Mehedinþi, Olt, Vâlcea), în Timiºoara (BRIPS 5 Vest pentru judeþele Arad, Caraº-Severin, Hunedoara, Timiº), în Satu Mare (BRIPS 6 Nord-Vest pentru judeþele Bihor, Bistriþa-Nãsãud, Cluj, Maramureº, Sãlaj, Satu- Mare), în Alba Iulia (BRIPS 7 Centru pentru judeþele Alba, Braºov, Covasna, Harghita, Mureº, Sibiu) ºi în Bucureºti (BRIPS 8 pentru Bucureºti ºi judeþul Ilfov). Laurenþiu Muºat, ªef serviciu Agenþia SAPARD Care sunt condiţiile pentru dezvoltarea turismului prin programul SAPARD? De ce sumă putem beneficia? Beneficiarii acestei mãsuri sunt: producãtorii agricoli individuali persoane fizice autorizate, proprietarii individuali de pãdure - persoane fizice autorizate, asociaþiile familiale, societãþile agricole, societãþile comerciale agricole cu capital privat cel puþin egal sau mai mare de 75%, asociaþii fãrã scop patrimonial (non-profit) - numai pentru înfiinþarea ºi dotarea cercurilor de maºini agricole. În cadrul acestei mãsuri sunt finanþate proiecte a cãror valoare totalã eligibilã este cuprinsã între Euro, ajungând pânã la Euro pentru investiþiile din acvaculturã, din care 50% reprezintã contribuþie privatã (a solicitantului) ºi 50% reprezintã contribuþie publicã (75% contribuþie UE ºi 25% de la bugetul naþional). Proiectul va fi amplasat în spaþiul rural, definit conform legislaþiei naþionale în vigoare. De asemenea, proiectul trebuie sã demonstreze viabilitatea economico-financiarã. Prin viabilitate economicã se inþelege obþinerea de performanþe financiare eficiente ºi abilitatea de a opera, fãrã a recurge la sprijin public în activitatea sa operaþionalã. Beneficiarul trebuie sã demonstreze cã îºi poate plãti obligaþiile ºi datoriile în mod regulat, fãrã sã supunã la nici un risc desfãºurarea normalã a activitãþii agentului economic ºi, totodatã, trebuie sã arate cã genereazã un venit net semnificativ (nu mai puþin de 5%). Investiþiile referitoare la procesare trebuie sã fie în conformitate cu standardele UE iar existenþa cofinanþãrii trebuie certificatã. Nu va fi eligibil solicitantul care are pierderi financiare ºi datorii fiscale, obligaþii restante faþã de bugetul asigurãrilor sociale, faþã de bugetul de stat ºi bãnci (altele decât cele pentru care este respectat graficul de rambursare), conform ultimelor declaraþii fiscale sau altor declaraþii emise de cãtre autoritãþile fiscale. 56

58 Beneficiarii (persoane fizice ºi/sau responsabilii tehnici) trebuie sã dovedeascã pregãtire profesionalã, în raport cu proiectul pe care doresc sã îl iniþieze, printr-un document eliberat de autoritãþile competente, care sã certifice cã beneficiarul are cunoºtinþe profesionale în domeniu: diplomã sau certificat de formare, sau declaraþie pe propria rãspundere, cã responsabilul tehnic al proiectului va urma un curs de pregãtire profesionalã, pânã la finalizarea proiectului, înaintea ultimei plãþi a ajutorului. Pentru proiectele de turism rural ºi alte tipuri de turism din spaþiul rural, meºteºuguri tradiþionale ºi cercuri de meserii, proiectul trebuie sã aibã acces la infrastructura de bazã (drumuri rurale, alimentare cu apã, electricitate). Puteþi afla mai multe amãnunte cu privire la aceastã întrebare, accesând site-ul Agenþiei SAPARD, Laurenþiu Muºat, ªef serviciu Agenþia SAPARD Cum pot obţine sprijin financiar pentru înfiinţarea unei ferme de melci şi cu cine pot lua legătura în Iaşi? Puteþi beneficia de co-finanþare comunitarã prin Programul SAPARD, Mãsura 3.4 Dezvoltarea ºi diversificarea activitãþilor economice, care sã genereze activitãþi multiple ºi venituri alternative. Înainte de a accesa fondurile SAPARD, trebuie sã aveþi în vedere faptul cã acest program este un program de co-finanþare, ceea ce presupune o finanþare nerambursabilã în proporþie de 50% din fonduri comunitare ºi de la bugetul statului, precum ºi o contribuþie privatã a beneficiarului de 50% (dupã caz, 45% pentru tinerii din mediul rural). În ceea ce priveºte consultanþa ºi finanþarea, vã sugeram sã vã adresaþi Biroului Regional Implementare Program SAPARD, situat în Iaºi, str. ªtefan cel Mare ºi Sfânt, nr (tel 0232/262697), precum ºi Direcþiei Agricole ºi Dezvoltare Ruralã - Iaºi. Pentru informaþii detaliate, mai puteþi accesa site-ul Agenþiei Sapard, Laurenþiu Muºat, ªef serviciu Agenþia SAPARD După aderarea la UE, va mai exista programul Sapard? Programul SAPARD a fost creat pentru a sprijini eforturile de aderare la Uniunea Europeanã a þãrilor candidate din Europa Centralã ºi de Est ºi pentru a pregãti participarea acestora la Politica Agricolã Comunã. Pânã în anul 2007, prin Agenþia 57

59 SAPARD, se vor investi peste 2 miliarde de Euro în mediul rural. Din aceastã sumã, Uniunea Europeanã contribuie cu aproximativ 1 miliard de Euro iar Guvernul României cu 400 de milioane de Euro. Dupã ce România va adera la Uniunea Europeanã, Programul SAPARD va înceta sã mai existe. Practic, nu se vor mai accepta cereri de finanþare, dar se vor efectua plãþi încã doi ani pentru proiectele contractate pânã în momentul aderãrii. Laurenþiu Muºat, ªef serviciu Agenþia SAPARD Ce sunt Fondurile Structurale? Fondurile Structurale ale Uniunii Europene sunt fonduri acordate de Comisia Europeanã statelor membre pentru sprijinirea, cu precãdere, a regiunilor rãmase în urmã ca dezvoltare (PIB/Produs Intern Brut regional per capita sub 75% din media comunitarã). În urma reformei politicii de coeziune, fondurile structurale sunt: Fondul European de Dezvoltare Regionalã (FEDER) ºi Fondul Social European (FSE). La acestea, se adaugã Fondul de Coeziune, creat în 1993, pentru sprijinirea statelor membre cu deficienþe în infrastructura de transport ºi mediu (PNB/Produs Naþional Brut per capita sub 90% din media comunitarã). În perioada , politica de coeziune are alocatã peste o treime din VNB-ul (Venitul Naþional Brut) comunitar. Coeziunea se referã la reducerea diferenþelor sociale ºi economice din cadrul Uniunii Europene, prin stimularea dezvoltãrii regionale. În România, Fondurile Structurale ºi de Coeziune vor însuma aproape 6 miliarde euro în primii 3 ani dupã aderare ºi vor fi orientaþi pentru sprijinirea, cu precãdere, a urmãtoarelor sectoare: infrastructura de transport, infrastructura de mediu, resursele umane, competitivitatea economicã, dezvoltarea regionalã echilibratã, capacitatea administrativã. Maria Magdalena Voinea, Expert Ligia Cristina Oprea, Consilier de integrare 58

60 LEGISLAŢIE şi ACQUIS COMUNITAR După aderarea României, legislaţia UE se va aplica automat sau treptat? Pentru a lãmuri problema aplicabilitãþii legislaþiei europene în statele membre, trebuie sã facem diferenþa între izvoarele primare ºi cele derivate ale dreptului comunitar. Astfel, actele juridice fundamentale care constituie izvoare primare ale dreptului comunitar (de ex. Tratatele constitutive, Actul Unic European, Tratatele de la Maastricht, Amsterdam, Nisa etc.) sunt obligatorii în integralitatea lor pentru statele membre ºi au aplicabilitate directã. În privinþa izvoarelor derivate ale dreptului comunitar (regulamente, directive, decizii), care sunt adoptate de instituþiile europene, în scopul aplicãrii prevederilor tratatelor, acestea au caracter juridic obligatoriu, însã în ceea ce le priveºte, trebuie fãcute urmãtoarele precizãri: Regulamentele comunitare sunt norme juridice direct aplicabile (cu alte cuvinte, nu este necesarã încorporarea lor în acte normative interne) în toate statele membre ºi prezintã caracter obligatoriu în integralitatea dispoziþiilor pe care le conþin. Regulamentele prevaleazã asupra legislaþiei naþionale a statelor membre. Directivele comunitare sunt obligatorii în ceea ce priveºte obiectivele care trebuie atinse, dar lasã statelor membre posibilitatea alegerii mijloacelor pentru îndeplinirea obiectivelor respective. Statele membre trebuie sã adopte acte normative, în vederea armonizãrii cu directivele comunitare. Deciziile sunt mãsuri cu caracter administrativ adoptate de instituþiile comunitare, adresate unor destinatari determinaþi, prin care aceste instituþii pot ordona ca un caz individual sã fie soluþionat într-un anumit mod. În concluzie, dintre actele adoptate de instituþiile comunitare, directivele nu se aplicã, în principiu, în mod direct, ci sunt necesare mãsuri de transpunere; în schimb, regulamentele se aplicã direct în ordinea juridicã internã a statelor membre, astfel încât nu este necesarã nici o intervenþie din partea acestora. Alice Arºinel, Director Emilia Gane, Consilier de integrare 59

61 România s-a aliniat legislaţiei europene privind egalitatea de şanse şi hărţuirea sexuală la locul de muncă? Cum trebuie să procedeze o persoană hărţuită sexual sau discriminată pe criteriul de sex? La nivelul UE, principiul egalitãþii de tratament pentru bãrbaþi ºi femei în ceea ce priveºte accesul la ocupare, pregãtirea profesionalã, promovarea ºi condiþiile de muncã, se regãseºte în Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 76/207/EEC, cu modificãrile ºi completãrile aduse prin Directiva Parlamentului European ºi a Consiliului nr. 2002/73/CE. Dispoziþiile acestor reglementãri, inclusiv cele referitoare la hãrþuirea sexualã, au fost transpuse în legislaþia românã prin Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de ºanse între femei ºi bãrbaþi, republicatã. Potrivit actului normativ menþionat, persoanele care se considerã discriminate dupã criteriul sexului pot adresa sesizãri ori reclamaþii Agenþiei Naþionale pentru Egalitatea de ªanse între Femei ºi Bãrbaþi sau pot introduce cereri direct la instanþele judecãtoreºti competente, cererile fiind scutite de taxa de timbru. Angajaþii aflaþi în aceastã situaþie au dreptul sã formuleze sesizãri ori reclamaþii cãtre angajator sau împotriva lui, dacã acesta este direct implicat, precum ºi sã solicite sprijinul organizaþiei sindicale sau al reprezentanþilor salariaþilor din unitate, pentru rezolvarea situaþiei la locul de muncã. În cazul în care aceastã sesizare ori reclamaþie nu a fost rezolvatã la nivelul angajatorului, prin mediere, persoana angajatã care prezintã dovezi privind existenþa unei discriminãri directe sau indirecte dupã criteriul de sex în domeniul muncii, are dreptul atât sã transmitã sesizarea/reclamaþia Agenþiei, cât ºi sã introducã cererea cãtre instanþa judecãtoreascã competentã. Prin instanþa judecãtoreascã competentã înþelegem secþiile specializate pentru conflicte ºi litigii de muncã ori de asigurãri sociale, în a cãror razã teritorialã îºi desfãºoarã activitatea angajatorul sau fãptuitorul ori, dupã caz, instanþa de contencios administrativ. Prin aceastã cerere, persoana angajatã care se considerã discriminatã dupã criteriul sexului, are dreptul sã solicite despãgubiri materiale ºi/sau morale, precum ºi/sau înlãturarea consecinþelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a sãvârºit. Legea prevede însã ºi un termen pentru introducerea cererii în justiþie, care este de 1 an de la data sãvârºirii faptei. De asemenea, în alte domenii decât cel al muncii, persoana care 60

62 prezintã dovezi privind existenþa unei discriminãri directe sau indirecte dupã criteriul de sex, are dreptul sã introducã cererea cãtre instanþa judecãtoreascã competentã, potrivit dreptului comun, solicitând despãgubiri materiale ºi/sau morale, precum ºi/sau înlãturarea consecinþelor atitudinii discriminatorii a persoanei care le-a sãvârºit. Un element particular þine de rãsturnarea sarcinii probei în cazurile de discriminare pe criteriul sexului. Astfel, legea românã stipuleazã, în conformitate cu Directiva 97/80/CE, cã persoana împotriva cãreia s-a formulat sesizarea/reclamaþia sau, dupã caz, cererea de chemare în judecatã pentru fapte de discriminare, trebuie sã dovedeascã faptul cã principiul egalitãþii de tratament nu a fost încãlcat. Pe de altã parte, pentru o mai bunã apãrare a drepturilor persoanelor, este acordatã Agenþiei Naþionale pentru Egalitatea de ªanse între Femei ºi Bãrbaþi, sindicatelor, organizaþiilor neguvernamentale care urmãresc protecþia drepturilor omului, precum ºi altor persoane juridice, care au un interes legitim în respectarea principiului egalitãþii de ºanse ºi de tratament între femei ºi bãrbaþi, la cererea persoanelor discriminate, aºa-numita calitate procesualã activã în justiþie ºi posibilitatea de a asista aceste persoane în cadrul procedurilor administrative. Mai multe informaþii în acest sens puteþi afla accesând pagina de internet a Ministerului Justiþiei, din Bucuresti, str. Apolodor nr.17, sector 5, telefon centralã: (021) , site-ul Consiliul Uniunii Europene, site-ul Parlamentului European, europa.eu sau pe cel al Ministerului Muncii, Solidaritãþii Sociale ºi Familiei, Str. Dem. I. Dobrescu, nr.2-4, sc.1, Bucureºti, telefon: 021/ sau 021/ Loredana Baþagoi, Consilier de integrare 61

63 LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR După aderare vom avea drept de muncă în orice ţară europeană? Dupã aderare, cetãþenii români vor putea sã circule liber în toate statele membre ale UE, nu doar ca turiºti, ci ºi ca sã lucreze, sã studieze sau sã locuiascã în aceste þãri - chiar dacã sunt pensionari. Pot exista patru situaþii în care persoanele îºi exercitã dreptul la libera circulaþie - turiºtii, persoanele care intenþioneazã sã studieze ºi cele care doresc sã lucreze în alt stat membru, dar ºi pensionarii care doresc sã se stabileascã în alt stat membru. Timp de 2 pânã la 7 ani dupã aderare, lucrãtorii români nu vor avea acces direct la angajare în statele membre UE exceptând statele cu care România a încheiat acorduri bilaterale în domeniul circulaþiei forþei de muncã. Unele state ale UE au anunþat deja cã nu vor introduce restricþii pe piaþa muncii, cu privire la circulaþia lucrãtorilor din noile state membre. Dreptul unui stat de a introduce restricþii pe piaþa muncii este acordat cu avizul Comisiei Europene, dupã 2 ani de la aderare, ºi numai în cazul în care statul solicitant demonstreazã cã piaþa muncii îi este afectatã. În cazuri excepþionale (perturbãri grave pe piaþa muncii), aceastã perioadã poate fi prelungitã pânã la 7 ani. Astfel, un stat membru va putea menþine permisele de muncã (care acum sunt obligatorii pentru statele din afara Uniunii) în cazul unor perturbãri serioase pe piaþa muncii. Restricþiile vor putea fi impuse numai dacã afluxul de lucrãtori din România va constitui o piedicã pentru piaþa localã, în ansamblu sau pentru anumite sectoare de activitate. În acest caz, statul respectiv poate refuza sã acorde permise de muncã pentru lucrãtorii români. Autoritãþile române pot impune, la rândul lor, mãsuri similare, fãrã o autorizare prealabilã a UE. Acest mecanism de salvgardare va da dreptul României sã ia mãsuri din timp, pentru a nu crea situaþii dezavantajoase pentru cetãþenii sãi. Dupã ce România va deveni stat membru, vom beneficia necondiþionat de un drept de ºedere de pânã la 3 luni pe teritoriul altui stat membru. Pentru aceasta, românii vor trebui sã deþinã o carte de identitate sau un paºaport valabil. În concluzie, toþi cetãþenii UE vor 62

64 avea drept de ºedere mai mare de 3 luni pe teritoriul altui stat membru dacã: - au calitatea de angajat sau persoanã care desfãºoarã activitãþi independente în statul membru gazdã ; - deþin suficiente resurse pentru ca ei ºi familia lor sã nu devinã poveri pentru sistemul de asigurãri sociale ale statului gazdã, în perioada de ºedere ºi deþin o asigurare medicalã în statul membru; - sunt înscriºi într-o instituþie privatã sau publicã, acreditatã sau finanþatã de cãtre statul membru gazdã, pe baza propriei legislaþii sau practici administrative, având ca principal scop studiul, inclusiv pregãtirea profesionalã; - dispun de asigurare medicalã în statul membru gazdã ºi asigurã autoritatea naþionalã relevantã, printr-o declaraþie sau echivalentul unei declaraþii, la alegerea proprie, cã deþin suficiente resurse pentru ca ei ºi familia lor sã nu devinã o povarã pentru sistemul de asigurãri sociale ale statului membru, pe perioada ºederii; - sunt membri de familie care însoþesc sau se alãturã cetãþeanului dintr-un stat membru, care satisface una dintre condiþiile menþionate mai sus. Dreptul de ºedere menþionat se extinde asupra membrilor de familie care nu deþin cetãþenia unui stat membru, care însoþesc sau se alãturã cetãþeanului respectiv în statul membru gazdã, cu condiþia ca aceºtia sã îndeplineascã condiþiile stipulate anterior. Pentru alte detalii, puteþi accesa site-ul Ministerului Integrãrii Europene, Secþiunea Negocieri, Tratatul de aderare, Cap. Libera Circulaþie, pe cel al Ministerului Muncii, Solidaritãþii Sociale ºi Familiei, sau pe cel al Oficiului pentru Migraþia Forþei de Muncã, Gabriela Dorobanþu, Expert negociator Cine îmi plăteşte pensia, dacă lucrez în alt stat membru decât România? Ca regulã generalã, conform legislaþiei comunitare, pensia se plãteºte indiferent unde locuiþi sau unde aveþi rezidenþa în UE sau în Spaþiul Economic European, fãrã nici o reducere, modificare sau suspendare. Aceastã reglementare se aplicã nu numai foºtilor muncitori migranþi, ci ºi tuturor pensionarilor care au rezidenþã în alt stat. Dupã aderarea la UE se va aplica ºi în România aceastã reglementare. Acest principiu nu se aplicã deocamdatã anumitor indemnizaþii speciale, în general plãtite persoanelor cu un venit din 63

65 pensii inferior nivelului minim, indemnizaþii care sunt plãtite numai pe durata în care locuiþi în statul în cauzã. Pentru aceste excepþii, puteþi consulta Ghidul practic de asigurãri sociale pentru lucrãtorii migranþi, realizat de Oficiul pentru Migraþia Forþei de Muncã, la adresa detail.php?cat=3&scat=51&art=206. Pentru a remedia pierderea beneficiilor legate de pensie ºi a creºte libertatea de miºcare a cetãþenilor europeni, Comisia Europeanã a propus, la 20 octombrie 2005, Directiva privind portabilitatea pensiilor, beneficiile urmând sã se pãstreze intacte pentru lucrãtorul care alege sã-ºi schimbe reºedinþa în altã þarã. În cazul în care aþi fost asigurat în mai multe þãri, veþi obþine o pensie de la fiecare stat în care aþi fost asigurat timp de cel puþin 1 an. Aceste pensii vor corespunde perioadelor de asigurare încheiate în fiecare din statele în cauzã. De exemplu, dacã aþi fost asigurat: - timp de 10 ani în statul membru A, - timp de 25 de ani în statul membru B, - timp de 5 ani în statul membru C - în total, timp de 40 de ani. În acest caz, statul membru A va calcula suma pensiei la care aþi avea dreptul dupã 40 de ani de asigurare în statul respectiv. Prin urmare, vã va plãti suma corespunzãtoare perioadelor reale de asigurare, adicã 10/40 (sau 1/4) din suma la care aþi fi avut dreptul dupã 40 de ani de asigurare. La fel, statul membru B vã va plãti 25/40 (sau 5/8) iar statul membru C, 5/40 (sau 1/8) din aceastã sumã. Doina Dobre-Lereanu, Consilier Sunt cetăţean român, dar lucrez într-o ţară membră. La întoarcerea în România am să mai pot beneficia de pensie, ajutor de şomaj şi asigurări de sănătate? Conform normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 156/2000, cetãþenii români cu domiciliul în România, care lucreazã în strãinãtate, beneficiazã de protecþie socialã, dacã pe baza veniturilor declarate, realizate în strãinatate, contribuie la bugetul asigurãrilor sociale de stat, la bugetul Fondului pentru plata ajutorului de ºomaj ºi la Fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate. Pentru aceasta trebuie sã faceþi, înainte de plecare, urmãtoarele demersuri: a) pentru asigurãri sociale ºi de pensie în România - depuneþi, la casa teritorialã de pensii sau la Oficiul pentru Migraþia Forþei de Muncã, dacã medierea s-a fãcut de 64

66 cãtre aceastã instituþie, Declaraþia de asigurare în sistemul asigurãrilor sociale de stat ºi încheiaþi un contract de asigurãri, în baza cãrora veþi plãti o contribuþie lunarã, în funcþie de veniturile declarate; b) pentru indemnizaþie de ºomaj - depuneþi o declaraþie ºi încheiaþi un contract de asigurãri pentru ºomaj, la agentia judeþeanã pentru ocuparea forþei de muncã, respectiv a municipiului Bucureºti. În acest caz, dacã nu vã angajaþi imediat la întoarcerea în þarã, veþi putea obþine indemnizaþie de ºomaj, participa la cursuri de calificare, obþine un credit etc. Puteþi plãti aceastã cotizaþie benevolã în fiecare lunã sau, pentru a evita întârzierile ºi plata comisioanelor de transfer, puteþi plãti sumele respective în avans, pentru întreaga duratã a contractului de muncã. Dacã pe parcursul contractului de muncã apar modificãri, sumele plãtite pentru asigurãrile de ºomaj se vor regulariza când veþi reveni în þarã. c) pentru asigurãri sociale de sãnãtate - vã puteþi asigura la casa de asigurãri de sãnãtate, în raza cãreia aveþi domiciliul. Cetãþenii români care se angajeazã în þãri cu care România a încheiat acorduri internaþionale de securitate socialã beneficiazã de drepturile de protecþie socialã prevãzute de aceste reglementãri. Astfel de acorduri ºi convenþii bilaterale sunt încheiate cu Republica Bulgaria, Albania, Republica Francezã, Republica Algerianã Democraticã ºi Popularã, Republica Peru, Jamahiria Arabã Libianã Popularã Socialistã, Republica Popularã Democratã Coreeanã, Republica Elenã, Turcia, Regatul Þãrilor de Jos, Republica Cehã, Republica Portughezã, Marele Ducat de Luxemburg, Consiliul Federal Elveþian, Republica Ungarã, Republica Federalã Germania, Regatul Spaniei. Pentru alte informaþii: Oficiul pentru Migraþia Forþei de Muncã, secþiunea Legislaþie: php?cat=6&scat=54 Acorduri bilaterale: acorduri_ss.htm php?cat=6&scat=57 Ghid practic - asigurãri sociale pentru lucrãtorii migranþi: Doina Dobre-Lereanu, Consilier 65

67 SECTORUL IMM Cum ar trebui să arate un atelier de tâmplărie după aderare, pentru a corespunde standardelor impuse de UE? Pentru cã atelierele de tâmplãrie sunt societãþi comerciale sau asociaþii familiale care desfãºoarã activitãþi de prestãri servicii, pregãtirea pentru aderare trebuie sã aibã în vedere creºterea capacitãþii de a face faþã presiunilor concurenþei Pieþei Unice. Deºi nu existã reglementãri comunitare unitare specifice sectorului de mobilã, existã, totuºi, câteva directive cu implicaþii ºi în acest sector. Astfel, principalele directive adoptate în cadrul politicii de protecþie a mediului, care afecteazã direct industria mobilei, se referã la emisiile industriale politica produsului integrat, compuºii organici volatili ºi deºeurile (ambalaje ºi deºeurile de ambalaje). Deºeurile rezultate din producþia de mobilã au fost eliminate de pe lista deºeurilor periculoase, însã unele produse utilizate de producãtorii de mobilã rãmân pe listã (de ex. lacurile). De asemenea, trebuie avute în vedere reglementãrile comunitare în domeniul siguranþei produselor, respectiv Directiva 2001/95/CE privind siguranþa generalã a produselor, transpusã în legislaþia românã prin Legea nr. 245/2004 (Monitorul Oficial nr. 565/ ) privind securitatea generalã a produselor, intratã în vigoare la 1 ianuarie În ceea ce priveºte strategia UE în domeniul mobilei, aceasta cuprinde trei direcþii principale bazate pe avantajele competitive: - reducerea costurilor; - design, calitate, inovaþie, instruire, noi tehnologii; - eficienþa vânzãrilor, relaþii privilegiate cu detailiºtii. Alte informaþii în acest sens puteþi afla accesând site-ul Ministerului Mediului ºi Gospodãririi Apelor, sau site-ul Regiei Autonome Monitorul Oficial, Anelize Wellman, Consilier de integrare Suntem o firmă de producţie publicitară (producţie de panouri publicitare). În ce condiţii vom putea lucra după aderare? La nivelul UE, nu existã o reglementare unitarã a domeniului producþiei de panouri publicitare. Totuºi, fiind vorba de desfãºurarea unei activitãþi de prestãri servicii, efectele aderãrii privesc, în primul rând, necesitatea respectãrii principiilor Pieþei Interne, libera circulaþie a persoanelor, serviciilor 66

68 ºi dreptul de stabilire. În cadrul strategiei europene de creare a unei veritabile Pieþe Unice a serviciilor pânã în anul 2010, Comisia Europeanã a propus adoptarea unei directive pentru eliminarea obstacolelor legale care împiedicã societãþile comerciale dintr-un stat membru sã îºi furnizeze serviciile în alt stat membru al UE sau dreptul de a se stabili în alt stat decât cel în care are sediul principal. Se preconizeazã ca noua reglementare sã sporeascã activitatea economicã cu caracter transfrontalier ºi sã stimuleze, astfel, concurenþa, prin creºterea posibilitãþilor de opþiune între mai mulþi furnizori de pe aceeaºi piaþã, creºterea calitãþii serviciilor ºi scãderea preþurilor, încurajarea inovaþiei ºi a competitivitãþii produselor oferite, precum ºi prin crearea de locuri de muncã în domenii specifice. De aceea, urmãrind obiectivele strategiei europene, firmele româneºti prestatoare de servicii trebuie sã se pregãteascã cât mai bine, pentru a face faþã concurenþei Pieþei Unice, în primul rând, prin oferirea unor servicii de calitate, la preþuri competitive. Alte detalii puteþi afla accesând site-ul Ministerului Economiei ºi Comerþului, Anelize Wellman, Consilier de integrare 67

69 ECONOMIE Când va adopta România moneda unică europeană, dacă aderăm în 2007? De la data aderãrii la UE, România va participa la Uniunea Economicã ºi Monetarã, dar nu va adopta automat moneda unicã Euro. Aceastã situaþie este valabilã ºi pentru cele 10 noi state membre, care au aderat la 1 mai 2004, deoarece încã nu îndeplinesc criteriile de convergenþã de la Maastricht, referitoare la deficitul bugetar, rata inflaþiei, rata dobânzii etc. Toate aceste criterii vizeazã asigurarea stabilitãþii macroeconomice a statului candidat, astfel încât sã nu destabilizeze zona Euro. Pentru a putea participa la zona Euro (ºi a adopta moneda unicã), moneda naþionalã a unui stat trebuie sã se încadreze cel puþin 2 ani în Mecanismul Ratelor de Schimb 2. În cazul României, aceasta ar presupune ca leul sã nu fluctueze decât cu cel mult +/- 1,5% faþã de Euro, ceea ce ne indicã o posibilã adoptare a monedei unice abia dupã Din momentul adoptãrii Euro, leul va mai putea fi folosit un timp pentru tranzacþii, în paralel cu moneda unicã, iar Banca Naþionalã va asigura, o lungã perioadã de timp, convertirea leului în Euro. Ioana Iliescu, Consilier negociator Ce efecte ar avea adoptarea monedei unice Euro în România? Adoptarea monedei unice ar avea drept primã consecinþã vizibilã dispariþia riscurilor curente de schimb valutar ale leului în relaþia cu Euro. Introducerea Euro face mai uºoarã comparaþia între preþurile bunurilor, serviciilor ºi muncii la nivel continental, antrenând apropierea acestora. Transparenþa ºi siguranþa tranzacþiilor (lipsite de comisioane de risc valutar) vor duce la creºterea concurenþei între agenþii economici, cu efecte benefice pentru consumatori. Cetãþenii români îºi vor putea folosi economiile lichide sau aflate în conturi din þarã sau strãinãtate, pentru a investi pe orice piaþã europeanã, fãrã riscuri valutare. Pe de altã parte, moneda unicã europeanã, reprezentând un simbol al stabilitãþii ºi siguranþei economice, va impulsiona investiþiile strãine directe. Efectul general, de lungã duratã, al introducerii monedei unice, este creºterea interdependenþei între statele membre UE, a bunãstãrii ºi eficienþei economice. Ioana Iliescu, Consilier negociator 68

70 Care sunt avantajele Pieţei Unice europene şi ale introducerii monedei unice? Intrarea României pe Piaþa Unicã a UE va aduce, între altele, urmãtoarele avantaje: 1. accesul la o piaþã care, dupã extinderea de la 1 mai 2004, a ajuns la peste 450 milioane de consumatori, iar prin aderarea României ºi Bulgariei, va atinge 480 milioane de consumatori; o Piaþã Unicã extinsã ºi competitivã va fi atât în avantajul companiilor, cât ºi în beneficiul consumatorilor; 2. o productivitate mai mare ºi economii de scarã; 3. deplasarea forþei de muncã din sectoare cu muncã intensivã, în sectoare cu calificare intensivã, care va duce la creºterea productivitãþii; 4. creºterea nivelului investiþiilor; 5. îmbunãtãþirea alocãrii resurselor ºi orientarea unei pãrþi importante a acestora cãtre sectorul de cercetare ºi dezvoltare; 6. îmbunãtãþirea mediului de afaceri românesc, un cadru legislativ mai stabil ºi practici de afaceri mai transparente; 7. creºterea gradului de specializare ºi încurajarea concurenþei. Principalele avantaje pentru statele care au adoptat deja moneda unicã Euro sunt: reducerea costurilor privind schimburile valutare, diminuarea riscului valutar, preîntâmpinarea atacurilor speculative ºi o politicã monetarã coordonatã, intensificarea schimburilor comerciale în interiorul zonei, sporirea volumului tranzacþiilor de vânzare/cumpãrare a acþiunilor ºi obligaþiunilor din statele membre. Integrarea pieþei monetare ºi financiare va determina creºterea economicã pe termen mediu ºi lung a statelor din zona Euro. Pentru companii ºi populaþie în general, introducerea Euro înseamnã economie de timp ºi bani pentru realizarea tranzacþiilor valutare curente. Ioana Iliescu, Consilier negociator Care vor fi măsurile concrete prin care integrarea europeană va duce la scăderea inflaţiei, în vederea adoptării Euro? Integrarea europeanã contribuie la scãderea ratei inflaþiei în România, prin mãsurile impuse de îndeplinirea criteriilor de la Maastricht, în raport cu care se apreciazã capacitatea unei economii de a adopta moneda unicã Euro. În acest sens, România a obþinut progrese semnificative în reducerea treptatã a ratei inflaþiei de la niveluri relativ ridicate: de la 40%, în decembrie 2000 la 14%, în august 2003 ºi la un nivel cu o 69

71 singurã cifrã în Þinta de inflaþie (decembrie/decembrie) avutã în vedere de Banca Naþionalã a României pentru 2005 a fost de 7,5%, iar pentru 2006 este de 5%. În acest scop, principalele mãsuri vizeazã: 1.menþinerea unei politici salariale prudente în sectorul public; 2. îmbunãtãþirea ratei de colectare a veniturilor la bugetul de stat, în special a TVA; 3. reducerea cheltuielilor de la buget, în special a cheltuielilor cu dobândã; 4. întãrirea disciplinei fiscale ºi reducerea arieratelor; 5. reducerea preþurilor administrate; 6. menþinerea ratei de schimb la un nivel conform cu obiectivul fixat în materie de inflaþie; 7. reducerea nivelului creditelor, în special al celor în valutã, acordate sectoarelor neguvernamentale; 8. reducerea ratelor dobânzii. Ioana Iliescu, Consilier negociator Când şi unde a apărut ideea introducerii monedei unice? Prima încercare de cooperare monetarã internaþionalã a fost Uniunea Monetarã Latinã din 1865, formatã iniþial din monedele Franþei, Elveþiei, Belgiei, Italiei ºi Greciei. Dupã un timp, ºi alte state au început sã emitã monedã, respectând standardele Uniunii Monetare Latine, însã fãrã a adera formal la aceasta: Spania, România, Austria, Bulgaria, Venezuela, Serbia, Muntenegru, San Marino ºi Statul Papal (Vatican). Tratatul de la Roma, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958 ºi care punea bazele Comunitãþii Economice Europene, a abordat problema modalitãþii de decontare a livrãrilor de mãrfuri ºi a prestãrilor de servicii între membrii comunitãþii. Ca urmare, la lansarea, din 1 ianuarie 1979, de cãtre Fondul Monetar Internaþional, a Drepturilor Speciale de Tragere (DST), a fost creatã European Currency Unit (ECU), ca monedã de cont în cadrul Sistemului Monetar European. Tratatul de la Maastricht stabilea etapele Uniunii Economice ºi Monetare, ultima etapã fiind introducerea monedei unice. Ioana Iliescu, Consilier negociator După aderare ar putea creşte inflaţia? Care sunt estimările specialiştilor? În vederea aderãrii la UE, România trebuie sã aibã o economie de piaþã funcþionalã, ceea ce presupune, în primul rând, asigurarea macrostabilitãþii economice, iar unul dintre principalii indicatori ai acestei stabilitãþi îl constituie rata inflaþiei. Acquis-ul Uniunii Economice ºi Monetare prevede asumarea stabi- 70

72 litãþii preþurilor ca obiectiv fundamental al Bãncilor centrale din statele membre ale Uniunii Europene. Statutul Bãncii Naþionale a României (Legea nr. 312/28 iunie 2004) stipuleazã cã obiectivul fundamental al BNR este asigurarea ºi menþinerea stabilitãþii preþurilor. Începând cu august 2005, Banca Naþionalã a României a adoptat o nouã strategie de politicã monetarã - þintirea directã a inflaþiei. În ultimii ani, rata inflaþiei a avut o evoluþie descendentã, ajungând de la niveluri cu douã cifre la unul cu o singurã cifrã, în Þintele de inflaþie (decembrie/decembrie) avute în vedere de BNR au fost, pentru 2005, de 7,5%, iar pentru 2006, de 5%. De la data aderãrii, România va participa la Uniunea Economicã ºi Monetarã, fiind consideratã, ca ºi celelalte noi state membre, cu derogare de la adoptarea monedei Euro. Pentru adoptarea monedei unice, noile state membre trebuie sã îndeplineascã anumite criterii de convergenþã (criteriile de la Maastricht). Unul dintre aceste criterii se referã explicit la existenþa unei stabilitãþi de duratã a preþurilor ºi a unei rate medii a inflaþiei, timp de un an înainte de examinare, care sã nu depãºeascã cu peste 1,5% procentajul realizat de primele trei state membre cu cele mai bune rezultate în stabilitatea preþurilor. În concluzie, rata inflaþiei nu va creºte dupã aderare. Pentru mai multe informaþii, accesaþi site-ul Bãncii Naþionale a României, Ioana Iliescu, Consilier negociator 71

73 EDUCAŢIE ŞI CERCETARE Ce şanse vor avea tinerii după aderarea României la UE? Pentru tineri, efectele aderãrii României la UE se vor face simþite, atât înainte de aderare, cât ºi dupã ce România va deveni stat membru. Putem menþiona, în primul rând, facilitarea studiilor în strãinãtate, prin echivalarea diplomei, în funcþie de programa de pregãtire. Excepþie face programul ERASMUS, în cadrul cãruia perioada de studii urmate de studenþi în UE este automat recunoscutã de cãtre universitatea din þara de origine, prin intermediul sistemului european de transfer de credite. În al doilea rând, tinerii vor beneficia, la fel ca întreaga populaþie, de posibilitatea exercitãrii unei profesii în unul dintre statele membre. Conform acquisului comunitar, o persoanã care este calificatã sã practice o profesie în þara sa, va putea sã practice acea profesie ºi în alt stat membru al UE, în aceleaºi condiþii cu cetãþenii statului respectiv. Pentru aceasta, va urma o procedurã de recunoaºtere a calificãrii. Dacã ceea ce studiazã nu este identic cu ceea ce prevede acquis-ul pentru anumite profesii, persoana respectivã va susþine teste de aptitudini sau va da examene de diferenþã. În UE, se tinde spre armonizarea programelor universitare ºi postuniversitare de învãþãmânt. Tinerii, ca de altfel, toþi cetãþenii români, vor avea, în mod automat, drept de rezidenþã în alt stat membru al UE. Ei vor beneficia de acelaºi tratament ca ºi cetãþenii statului în care se stabilesc, în ceea ce priveºte sistemul de asigurãri sociale ºi de sãnãtate. Accesul pe piaþa europeanã va reprezenta, pentru tineri, accesul la o piaþã a muncii mult mai vastã, unde ºansele de a gãsi un loc de muncã vor creºte, ca ºi numãrul de profesii în general, pentru cã vor apãrea noi tipuri de meserii. În cãutarea unui loc de muncã, un ajutor substanþial va fi oferit de reþeaua de cooperare europeanã EURES, care oferã informaþii despre oportunitãþile de angajare ºi despre condiþiile de muncã din UE. Gabriela Dorobanþu, Expert negociator Ce este ERASMUS? ERASMUS este parte a programului comunitar în educaþie SOCRATES ºi cuprinde acþiuni destinate cooperãrii europene în domeniul învãþãmântului superior. Prin ERASMUS, este sprijinitã dezvoltarea dimensiunii europene a 72

74 studiilor universitare ºi postuniversitare, programul acoperind toate disciplinele ºi domeniile de studiu. ERASMUS a fost lansat în anul 1987, sub forma unui program destinat sprijinirii studenþilor, în scopul efectuãrii unor perioade de studiu într-o altã þarã europeanã, cu recunoaºterea formalã a perioadei petrecute la instituþia partenerã. Începând cu anul 1995, ERASMUS a devenit o subcomponentã a programului SOCRATES al UE. Concepþia generalã ºi obiectivele noului program au evoluat, astfel încât mobilitatea reprezintã, în prezent, doar unul dintre aspectele vizate la nivelul studenþilor ºi al personalului didactic. Acþiunea ERASMUS urmãreºte extinderea formelor de cooperare la nivelul învãþãmântului superior, oferind unui numãr cât mai mare de instituþii partenere posibilitatea de a participa în proiecte transnaþionale ºi de a valorifica în interes comun tehnologia informaþionalã. În prezent, ERASMUS furnizeazã burse de mobilitate pentru mii de studenþi, punându-se accent pe asigurarea recunoaºterii academice a studiilor efectuate. Acþiunea ERASMUS funcþioneazã în România din anul Începând cu anul 2000, ne aflãm în cea de-a doua fazã a sa, prevãzutã a se desfãºura între 1 ianuarie 2000 ºi 31 decembrie Roxana Frãþilã, Consilier de integrare Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii Ce este programul Leonardo da Vinci? Programul Leonardo da Vinci a fost iniþiat ºi lansat de UE în anul 1994, ca un program comunitar de cooperare transnaþionalã în domeniul formãrii profesionale a forþei de muncã. Comisia Europeanã coordoneazã ºi cofinanþeazã acest program, care este operaþional începând cu anul Ca urmare a rezultatelor favorabile obþinute ºi pentru a asigura continuitatea în articularea ºi completarea iniþiativelor þãrilor europene în formarea profesionalã, Consiliul UE a hotãrât, prin Decizia din 26 aprilie 1999, implementarea celei de-a 2-a faze a Programului Leonardo da Vinci. Aceasta se va desfãºura între 1 ianuarie 2000 ºi 31 decembrie România participã la Programul Leonardo da Vinci ca partener cu drepturi depline, începând cu 1 septembrie Obiectivele programului: a. dezvoltarea aptitudinilor ºi competenþelor persoanelor, mai ales ale tinerilor aflaþi în formare profesionalã iniþialã. b. ameliorarea calitãþii formãrii profesionale ºi încurajarea accesului la formarea profesionalã conti- 73

75 nuã ºi la dobândirea de aptitudini ºi competenþe pe tot parcursul vieþii; c. promovarea ºi întãrirea contribuþiei formãrii profesionale (FP) la pro-cesul de inovare, pentru a ameliora competitivitatea ºi spiritul antrepre-norial, în scopul creãrii de noi locuri de muncã. Stimularea cooperãrii între instituþiile care se ocupã cu FP, inclusiv întreprinderile, în special întreprinderile mici ºi mijlocii (IMM). O atenþie specialã se va acorda persoanelor defavorizate pe piaþa muncii, inclusiv persoanelor handicapate, practicilor favorabile accesului acestor persoane la FP, precum ºi promovãrii egalitãþii ºanselor între femei ºi bãrbaþi ºi luptei contra discriminãrii. Obiectivele programului se realizeazã prin: mobilitãþi transnaþionale, proiecte pilot, promovarea competenþelor lingvistice, dezvoltarea reþelelor de cooperare transnaþionalã, elaborarea sau actualizarea unor materiale de referinþã comunitare. Mai multe informaþii: Gabriel Blaj, Consilier de integrare Ministerul Educaþiei si Cercetãrii Care este vârsta până la care se poate aplica la programul Socrates? Acþiunile SOCRATES se adreseazã unor beneficiari cu vârste foarte diferite. De exemplu: Acþiunea ARION vizeazã schimbul de informaþii ºi experienþã pentru factorii de decizie din domeniul educaþiei. Acþiunea constã în vizite de studiu cu durata de 5 zile, adresate factorilor de decizie din domeniul învãþãmântului preuniversitar. Poate participa personalul de conducere de la nivel local, regional sau naþional, din structura ministerului sau a departamentelor guvernamentale legate de educaþie, inspectori, directori, conducãtori de instituþii ºi departamente, formatori, responsabili ºi coordonatori de programe naþionale în domeniul educaþional. Profesorii nu fac parte din grupul þintã al acþiunii Arion, pentru aceºtia existând alte componente ale programului Socrates. Acþiunea ARION se va încheia în decembrie Acþiunea COMENIUS se adreseazã tot învãþãmântului preuniversitar. COMENIUS urmãreºte îmbunãtãþirea calitãþii ºi consolidarea dimensiunii europene în educaþie, încurajarea învãþãrii limbilor strãine ºi a cooperãrii transnaþionale între ºcoli, promovarea cunoaºterii diferitelor culturi ºi a inovaþiei, în ceea ce priveºte metodele pedagogice ºi tehnicile informaþionale. Acþiunea se adreseazã, cu 74

76 precãdere, învãþãmântului preuniversitar, de la grãdiniþe pânã la ºcoli post-liceale, întregii comunitãþi educaþionale: elevilor, tuturor categoriilor de personal didactic, precum ºi comunitãþii locale, asociaþiilor non-guvernamentale sau de pãrinþi. Acþiunea sprijinã iniþierea de parteneriate ºcolare (Comenius 1), formarea personalului didactic (Comenius 2) reþele de cooperare (Comenius 3). Acþiunea ERASMUS se adreseazã învãþãmântului universitar ºi urmãreºte dezvoltarea dimensiunii europene a studiilor universitare ºi postuniversitare prin: - lãrgirea accesului la resursele educative ºi promovarea egalitãþii de ºanse, - creºterea nivelului de cunoaºtere a limbilor europene, - promovarea cooperãrii ºi a mobilitãþii studenþilor ºi a cadrelor didactice, - armonizarea ºi dezvoltarea programelor de învãþãmânt, programe intensive ºi reþele tematice paneuropene. Acþiunea GRUNDTVIG - urmãreºte educaþia adulþilor prin educaþia de-a lungul întregii vieþi. Grupul-þintã cuprinde orice persoanã de peste 16 ani, care nu se mai aflã în sistemul formal de educaþie. Proiectele GRUNDTVIG se pot adresa ºi celor care se aflã în sistemul formal de educaþie, dar numai dacã acestea oferã programe ºi activitãþi de educaþie informalã sau non-formalã. Acþiunile GRUNDTVIG finanþeazã:!grundtvig 1 - proiecte de cooperare trans-naþionalã,!grundtvig 2 - parteneriatele pentru învãþare,!grundtvig 3 - burse pentru formarea personalului implicat în educaþia adulþilor,!vizite pregãtitoare ºi seminarii de contact Acþiunea LINGUA - urmãreºte promovarea predãrii ºi a învãþãrii limbilor strãine. Instituþii eligibile: 1. ºcoli ºi instituþii ºcolare, instituþii de educaþie a adulþilor, centre de educaþie deschisã ºi la distanþã; 2. universitãþi, instituþii specializate în formarea iniþialã ºi continuã a profesorilor de limbi, centre de resurse lingvistice, centre de cercetare din domeniul predãrii ºi învãþãrii limbilor strãine; 3. instituþii care elaboreazã programe de studiu, care elaboreazã instrumente ºi metode de testare ºi de evaluare a cunoºtinþelor; 4. autoritãþi locale ºi regionale; 5. asociaþii locale, regionale, naþionale sau europene active în domeniul predãrii ºi învãþãrii limbilor strãine; 6. asociaþii implicate în promovarea limbilor ºi a culturii, inclusiv asociaþii naþio- 75

77 nale; 7. ºcoli de limbi strãine; 8. asociaþii internaþionale ale instituþiilor specializate în predarea limbilor; 9. societãþi de radio, de televiziune sau companii media; 10. edituri, companii de software. Acþiunea MINERVA - urmãreºte dezvoltarea învãþãmântului deschis ºi la distanþã (IDD). Instituþii eligibile: 1. centre de resurse sau alte organizaþii active în domeniul educaþiei la distanþã, educaþiei deschise sau multimedia, instituþii de învãþãmânt la distanþã (inclusiv universitãþi deschise ), toate tipurile de instituþii de învãþãmânt, în oricare sector al educaþiei, instituþii de perfecþionare a cadrelor didactice, asociaþii ale profesorilor/ studenþilor/elevilor; 2. echipe de cercetare în domeniul IDD ºi/sau vizând aplicarea TIC în educaþie; 3. asociaþii sau consorþii academice/ educaþionale la nivel naþional sau european; 4. organizaþii/instituþii implicate în inovarea educaþionalã; 5. mijloace massmedia publice sau private ºi alte instituþii din domeniul TIC ºi multimedia. Doina Dobre-Lereanu, Consilier Ce este diploma europeană? Diploma europeanã este un termen generic care nu reprezintã o calificare acordatã de o instituþie de învãþãmânt din UE. Noþiunea este folositã pentru a desemna dorinþa de a armoniza calificãrile academice în Spaþiul European al Învãþãmântului Superior. Declaraþia comunã de la Sorbona, din 1998, asupra armonizãrii arhitecturii spaþiului european al învãþãmântului superior a pus accent ºi pe întãrirea experienþelor de tipul diplome comune (joint degrees). Între cele ºase obiective enunþate în Declaraþia de la Bologna, din 1999, s-a aflat ºi promovarea dimensiunii europene în învãþãmântul superior. Totodatã, comunicatul final al Miniºtrilor Educaþiei de la Praga, din 2001, a exprimat dorinþa comunã ca învãþãmântul superior sã extindã dezvoltarea modulelor, cursurilor ºi programelor de învãþãmânt la toate nivelurile, a dimensiunii europene în conþinut, orientare ºi organizare. Se au în vedere modulele, cursurile ºi programele de învãþãmânt oferite de instituþii din diferite þãri, în parteneriat, cu scopul recunoaºterii unor diplome comune. Gabriel Blaj, Consilier de integrare Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii 76

78 Dacă am absolvit de câţiva ani facultatea, mai pot beneficia de un program al UE? Dacã eºti absolvent, poþi participa la programul Leonardo da Vinci. Acest program cuprinde componenta Mobilitãþi, care oferã tinerilor posibilitatea pregãtirii profesionale în altã þarã participantã la programul Leonardo da Vinci. Persoanele fizice pot participa la acest program, dar nu pot solicita finanþare. Pentru a beneficia de finanþare prin programul Leonardo da Vinci, trebuie sã participi numai prin intermediul organizaþiei/instituþiei la care lucrezi. Pentru tinerii cu vârsta sub 25 de ani existã ºi programul european Youth, pentru promovarea cooperãrii în domeniul tineretului. Pot participa grupuri de tineri care doresc sã participe la schimburi de tineret sau sã porneascã o iniþiativã în cadrul comunitãþii lor locale, tineri care ar dori sã se implice în serviciul de voluntariat, foºti voluntari care vor sã îºi îmbogãþeascã experienþa, organizaþii de/pentru tineret, lideri de organizaþii, persoane care lucreazã în domeniul tineretului. Programul este conceput sub forma unor schimburi intra-comunitare ºi cu terþe þãri, având scopul de a încuraja dezvoltarea activitãþii de tineret la nivel local. Camelia Sturza, Consilier de integrare Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii Cum vor fi recunoscute calificările şi diplomele academice după aderare? Persoana care doreºte sã se angajeze într-un alt stat membru UE trebuie sã solicite, înainte de a începe sã lucreze (dacã aceastã atestare profesionalã este cerutã de angajator), recunoaºterea calificãrilor sale de cãtre o autoritate din þara gazdã. Aceastã exigenþã este obligatorie atunci când profesia este reglementatã în þara gazdã. Uneori, când recunoaºterea totalã nu este posibilã, se impun mãsurii compensatorii, cum ar fi efectuarea unui stagiu sau susþinerea unui test de aptitudini. Recunoaºterea calificãrii asigurã accesul la piaþa muncii, dar nu ºi locul de muncã. Recunoaºterea academicã În UE se face o distincþie între recunoaºterea academicã ºi cea profesionalã. Recunoaºterea academicã înseamnã recunoaºterea examenelor ºi a altor documente, care atestã calificãrile academice. Fiecare instituþie academicã poate hotãrî dacã recunoaºte sau nu calificãrile obþinute în alt stat membru. Recunoaºterea profesionalã se referã la recunoaºterea dreptului de a profesa în baza calificãrilor obþinute. Recunoaºterea academicã se face de cãtre centrele naþionale de recunoaºtere a diplomelor, pe baza Convenþiei de la Lisabona, pe care România a semnat-o în 1997 ºi a 77

79 ratificat-o în Conform principiului director al Convenþiei de la Lisabona, diplomele se recunosc dacã nu existã diferenþe substanþiale în format. Recunoaºterea academicã se va face cu ajutorul suplimentului la diplomã, pe care România l-a introdus din anul 2005, al Sistemului European de Credite Transferabile (ECTS), care funcþioneazã deja, cu cele 60 de credite corespunzãtoare unui an de studiu, ºi al arhitecturii sistemului de învãþãmânt (3 ani de studiu pentru obþinerea licenþei, 2 pentru obþinerea masterului). În cazul programelor UE pentru studenþi, perioada de studiu în afara þãrii este recunoscutã de cãtre universitatea din þara respectivã, prin sistemul european de credite transferabile (ECTS). Directoratul General Educaþie al UE, prin NARIC (Reþeaua centrelor de informare pentru recunoaºtere academicã), a instituit o reþea de centre de informare, privind recunoaºterea academicã naþionalã, existentã în toate statele membre UE. În România, recunoaºterea perioadelor de studii în strãinãtate se face de cãtre fiecare universitate, iar a diplomelor obþinute în strãinãtate de cãtre Centrul Naþional de Recunoaºtere ºi Echivalare a Diplomelor din Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii. Recunoaºterea profesionalã Recunoaºterea profesionalã se aplicã numai calificãrilor care presupun accesul la o profesie reglementatã, fie de cãtre UE, fie separat de cãtre statele membre. O persoanã care este calificatã sã practice o profesie în þara sa, este, de asemenea, calificatã sã practice profesia respectivã în alt stat membru ºi, deci, calificarea trebuie sã fie recunoscutã. Pentru a asigura recunoaºterea, existã, în prezent, douã tipuri de mãsuri: - directivele sectoriale, care se aplicã pentru o listã limitatã de profesii ºi prevãd recunoaºterea automatã, dacã în statul de origine a avut loc o coordonare minimalã a formãrii ºi - directivele generale, care se aplicã celorlalte profesii, reglementate diferit de la o þarã la alta. Ambele garanteazã recunoaºterea calificãrilor în anumite condiþii. Profesiile reglementate de directivele sectoriale Directivele sectoriale se aplicã arhitecþilor, moaºelor, farmaciºtilor, medicilor, asistentelor medicale, dentiºtilor ºi medicilor veterinari. Statele membre recunosc automat ºi reciproc aceste calificãri, pe baza unor criterii care trebuie îndeplinite în prealabil. Pentru avocaþi, existã o directivã sectorialã, din perspectiva exerciþiului profesiei ºi nu a formãrii de bazã. Calificãrile nu pot fi recunoscute în alt stat membru UE, decât dacã programa din statul în care s-au fãcut 78

80 studiile corespunde normelor prevãzute de directivele europene (tipuri de materii, numãr de ore de specialitate, de practicã etc.). În caz contrar, cei care cautã un loc de muncã în aceste domenii nu vor beneficia de recunoaºterea automatã a calificãrii. De aceea, în toate instituþiile de învãþãmânt superior cu profil medical, cele de arhitecturã sau medicinã veterinarã, au fost elaborate programe de învãþãmânt noi, armonizate cu cele din UE. Directivele prevãd însã, ºi mãsuri de protecþie a celor care au absolvit înainte de aderare, prin luarea în calcul a unui numãr de ani de expe-rienþã profesionalã. La plecarea în UE, cetãþenii români care au absolvit înainte de armonizare trebuie sã se adreseze, în funcþie de profesie, fie Ministerului Sãnãtãþii, Serviciul de Recunoaºtere a Calificãrilor Profesionale, fie Colegiului Arhitecþilor, fie Colegiului Medicilor Veterinari, pentru a obþine un certificat de conformitate. Profesiile reglementate de directivele generale Celelalte profesii, care sunt reglementate diferit de statele membre, beneficiazã de recunoaºtere, prin mecanismele oferite de sistemul general de recunoaºtere a calificãrilor. Fiecare stat membru decide dacã reglementeazã sau nu o anumitã profesie sau activitate. Dacã o profesie este reglementatã într-un stat membru, se aplicã regulile instituite prin directivele sistemului general al UE, cu privire la recunoaºtere. Se face distincþia între calificãrile care necesitã 3 sau mai mulþi ani de studiu sau altã formã de pregãtire ºi cele care necesitã mai puþini ani. Dacã o anumitã profesie sau activitate nu este reglementatã în nici unul dintre statele respective, persoana interesatã poate lucra fãrã un document specific de recunoaºtere a calificãrii, dacã a practicat profesia sau activitatea respectivã în þara de origine. În acest moment, recunoaºterea academicã ºi cea profesionalã se fac conform Legii nr. 200 din 25 mai 2004 privind recunoaºterea diplomelor ºi calificãrilor profesionale pentru profesiile reglementate din România. Gabriela Dorobanþu, Expert negociator Ministrul Integrãrii Europene Care va fi soarta cercetării ştiinţifice, după aderare? Cum vor fi finanţate institutele de cercetare şi personalul ştiinţific? Politicile de cercetare-dezvoltare ºi inovare au ca prioritate, în vederea integrãrii în spaþiul de cercetare european, apropierea de politicile, sistemul ºi procedurile CDTI din cadrul UE. Cerinþele integrãrii în aria europeanã a cercetãrii ºtiinþifice, trecerea la o economie bazatã pe cunoaºtere ºi pe inovare impun mãsuri coerente ºi consistente pentru 79

81 reorganizarea cercetãrii ºtiinþifice în universitãþi. Obiectivul iniþiativei Aria Europeanã a Cercetãrii (European Research Area ERA) constã în dezvoltarea unei politici europene de cercetare, care nu se referã numai la fondul activitãþilor de cercetare, dar care þine seama ºi de alte aspecte ale politicilor de nivel naþional sau continental. Tratatul UE conferã baza legalã pentru dezvoltarea cooperãrii europene în domeniul cercetãrii ºi dezvoltãrii tehnologice. Cu toate acestea, principalul cadru de referinþã pentru cercetare la nivel european rãmâne cel naþional. Principalul instrument al UE este aºa-numitul Program-cadru pentru cercetare. Deºi este un instrument eficient de promovare a cooperãrii internaþionale, el trebuie însoþit de un efort la nivel naþional. România, în negocierea capitolului 17 de acquis - ªtiinþã ºi Cercetare, ºi-a propus menþinerea finanþãrii pentru programele lansate ºi restrângerea numãrului de obiective, în funcþie de relevanþa lor faþã de prioritãþile naþionale, ca ºi implementarea unui sistem de finanþare descentralizat, bazat pe 3 mecanisme complementare de finanþare: pentru cercetãri cu rezultate ºi efecte economice previzibile ºi realizabile pe termen scurt, cercetãri fundamentale sau pre-competitive, cercetãri prioritare de interes general, relevante la nivel naþional, cu rezultate previzibile pe termen mediu sau lung. Camelia Sturza, Consilier de integrare Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii Ján Figel, comisarul european pentru Educaþie, formare, culturã ºi multilingvism 80

82 POLITICI SOCIALE ŞI OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ După aderarea României la UE, salariile vor ajunge la un nivel apropiat de cele din UE? Dar pensiile? În sectorul bugetar, creºterea salariului va avea în vedere, pe lângã indicele de creºtere al preþurilor de consum, ºi creºterea economicã. În sectorul privat se va urmãri o creºtere salarialã corelatã cu performanþele financiare ale agenþilor economici. Sistemele de pensii ale statelor membre UE se caracterizeazã printr-un grad ridicat de diversitate. În UE nu se tinde spre armonizarea sistemelor de pensii ºi nici spre impunerea unui model ideal, considerându-se cã stabilirea parametrilor sistemului de pensii este o prerogativã de politicã internã a fiecãrui stat. Este însã necesarã coordonarea politicilor de pensii ale þãrilor din UE. Acest lucru se realizeazã prin: stabilirea de obiective comune, schimbul reciproc de informaþii între statele membre, difuzarea celor mai bune practici, dezvoltarea de indicatori comuni ºi de baze de date armonizate. O trãsãturã definitorie a oricãrui sistem de pensii este caracterul sau evolutiv, adaptat la schimbãrile din societate ºi economie. Lucian Teodorescu, Consilier de integrare MMSSF Cât timp va trebui să treacă după aderare pentru a se putea lucra legal pe teritoriul UE? Libera circulaþie a forþei de muncã înseamnã eliminarea discriminãrilor dintre cetãþenii unui stat membru ºi cetãþenii celorlalte state membre, care locuiesc sau muncesc pe teritoriul acelui stat. Aceste discriminãri se pot referi la condiþiile de acces, studiu, deplasare, muncã, angajare sau remuneraþie. În cursul negocierilor de aderare, pentru toate cele 10 þãri admise în Uniunea Europeanã la 1 mai 2004, cu excepþia Maltei ºi a Ciprului, ca ºi pentru þãrile în curs de aderare, precum România, UE a cerut perioade de tranziþie pentru aplicarea acquis-ului în domeniul liberei circulaþii a forþei de muncã, de 2 pânã la 7 ani, dupã momentul aderãrii. Aranjamentul tranzitoriu prevede: 81

83 - timp de 2 ani dupã aderare, în spaþiul UE nu se va aplica noului stat membru, principiul liberei circulaþii a lucrãtorilor. În continuare, vor rãmâne în vigoare mãsurile aplicate la nivel naþional de fiecare stat membru. În funcþie de cât de liberale sunt aceste mãsuri, poate rezulta o libertate mai mare sau mai micã de circulaþie; - în funcþie de modul în care Comisia Europeanã ºi statele membre vor evalua funcþionarea liberei circulaþii a lucrãtorilor în actualele state membre, perioada de 2 ani poate fi prelungitã cu încã 3 ani. Dupã aceastã perioadã de 3 ani, în cazul unor serioase perturbãri pe piaþa muncii sau a unor ameninþãri de acest gen, un stat membru poate sã prelungeascã aceastã perioadã pentru încã maximum 2 ani, invocând o clauzã de siguranþã ºi dupã o notificare corespunzãtoare cãtre Comisia Europeanã. Adriana Dobre, Consilier de Integrare Ileana Armeanu, Consilier de Integrare MMSSF Există programe de finanţare europeană pentru accesul la educaţie al grupurilor dezavantajate, în special comunitatea rromă? Programul Phare este instrumentul principal prin care se acordã asistenþã rromilor din þãrile candidate. Existã însã comunitãþi de rromi ºi în statele membre, iar UE a elaborat diverse programe pentru îmbunãtãþirea situaþiei lor în mod deosebit, în domeniul educaþiei ºi în ceea ce priveºte combaterea rasismului ºi a discriminãrii. La unele dintre aceste programe au acces ºi rromii din Europa Centralã ºi de Est. În decembrie 2001, a fost aprobat Programul Accesul la educaþie al grupurilor dezavantajate, cu focalizare pe rromi, elaborat de Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, cu un buget de 8,33 milioane de Euro, din care 7 milioane Euro provin de la UE ºi 1,33 milioane Euro de la Guvernul României. Programul a asistat 10 judeþe. În cadrul Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii, responsabilã pentru gestionarea acestui program este Direcþia Generalã pentru Învãþãmânt Pre-universitar. Roxana Frãþilã, Consilier de integrare Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii Aş dori să ştiu dacă, după aderare, alocaţiile pentru copii vor fi eliminate. Aderarea României va afecta negativ locurile de muncă? Alocaþiile (prevãzute în legislaþia comunitarã) nu vor fi eliminate, ci vor fi acordate ºi dupã aderare. Sumele aferente alocaþiilor vor fi reflectate de creºterea economicã 82

84 din acel moment a României, fãrã a avea legãturã cu anumite reguli impuse de UE. Aderarea nu va afecta locurile de muncã pentru cetãþenii români. Pe parcursul perioadei de tranziþie impusã de UE cu privire la libera circulaþie a lucrãtorilor, românii se vor putea angaja în UE în aceleaºi condiþii cu cele de dinainte de aderare. Perioada tranzitorie de 2 pânã la 7 ani, în care românii nu se vor putea angaja liber pe teritoriul UE, va fi stabilitã de fiecare stat membru în parte, cu consultarea Comisiei Europene. Pe de altã parte, în urma dobândirii statutului de membru cu drepturi ºi obligaþii depline în cadrul UE ºi, în acest context, a creºterii credibilitãþii sale pe plan internaþional, România va beneficia atât de Fondurile Structurale ale Uniunii, acordate tuturor statelor membre, cât ºi de noi ºi importante investiþii, care sã genereze locuri de muncã. Gabriela Dorobanþu, Expert negociator Ileana Armeanu, Consilier de integrare MMSSF De ce nu cresc pensiile şi salariile, odată cu preţurile? Care este explicaţia economică? Explicaþia economicã a raportului dintre preþuri ºi salarii nu þine în mod direct de integrarea României în Uniunea Europeanã. Dimpotrivã, unele dintre efectele pozitive ale integrãrii vor fi creºterea economicã, crearea unor noi structuri de producþie ºi stimularea concurenþei toate acestea având ca rezultat îmbunãtãþirea standardului de viaþã a populaþiei. Într-un stat cu economie de piaþã funcþionalã, cum este România, piaþa este cea care regleazã natural cererea ºi oferta de produse ºi servicii. În acest cadru, existã 2 factori care influenþeazã direct raportul dintre salarii ºi preþuri: inflaþia ºi productivitatea. Din punct de vedere strict economic, inflaþia este un proces de creºtere a preþurilor dublat de scãderea puterii de cumpãrare. Inflaþia în sine este o creºtere a preþurilor necorelatã cu creºterea salariilor. Cum la noi inflaþia a fost un factor dificil de controlat în perioada anilor 90 (au fost perioade în care am avut ºi inflaþie galopantã), puterea de cumpãrare a populaþiei a scãzut corespunzãtor de la an la an. Al doilea factor important care defineºte raportul dintre salarii ºi preþuri este productivitatea. Cele mai multe dintre companiile româneºti au productivitate mai scãzutã faþã de cele din Uniunea Europeanã. Un nivel scãzut al productivitãþii duce la un cost de producþie ridicat ºi atunci, pentru a-l menþine scãzut ºi a fi, astfel, competitiv pe piaþã, se încearcã reducerea 83

85 costului de producþie. Cum unele componente ale acestuia nu se pot reduce (cum ar fi costul materiilor prime sau preþul utilitãþilor), se preferã menþinerea salariilor la un nivel cât mai mic. Pe scurt, pentru o productivitate mãritã, se încearcã menþinerea costurilor de producþie la o limitã cât mai scãzutã, rezultând astfel un ritm mai scãzut de creºtere a salariilor. Pensiile intrã tot în categoria veniturilor ºi sunt supuse aceleiaºi logici prezentate anterior. Catãlin Gherman, Manager public După 2007 vom mai primi ajutor social? În România, în conformitate cu prevederile Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, familiile ºi persoanele singure cu venituri mici, beneficiazã de un ajutor lunar cuprins între 92 lei ºi 341 lei, în funcþie de numãrul de persoane din familia respectivã. Persoanele apte de muncã din familiile pentru care se asigurã venitul minim garantat vor efectua lunar, la solicitarea primarului, acþiuni sau lucrãri de interes local, proporþional cu cuantumul ajutorului social. Aceste prevederi se vor pãstra ºi dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã. Nivelul venitului minim garantat se indexeazã anual prin hotãrâre a Guvernului. La stabilirea venitului net lunar al familiei ºi, dupã caz, al persoanei singure, se iau în considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le realizeazã, inclusiv cele care provin din indemnizaþia de ºomaj, creanþe legale, convenþii civile de întreþinere aflate în executare, indemnizaþii cu caracter permanent, alocaþii de stat pentru copii, alocaþii suplimentare pentru familiile cu copii, alocaþii de întreþinere pentru copiii încredinþaþi sau daþi în plasament, burse pentru elevi ºi studenþi acordate în condiþiile legii, precum ºi ajutorul care se acordã soþiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu. Persoanele beneficiare de venit minim garantat au urmãtoarele obligaþii: - sã comunice primarului, în scris, orice modificare intervenitã cu privire la veniturile ºi la numãrul membrilor familiei, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea; - persoanele apte de muncã, pentru care se acordã ajutorul social, au obligaþia sã dovedeascã cu acte, îndeplinirea condiþiilor de acordare a ajutorului social, din 3 în 3 luni. Gheorghe Grigore Griguþã, Expert debutant MMSSF 84

86 Este prevăzut vreun program de finanţare pentru îngrijirea şi întreţinerea vârstnicilor fără familie sau susţinători legali, cu pensie foarte mică şi care nu au unde să locuiască? Pentru asigurarea unui sistem de servicii sociale de calitate, destinate prevenirii sau limitãrii situaþiei de dependenþã, precum ºi pentru creºterea calitãþii vieþii populaþiei de vârsta a treia ºi în conformitate cu prevederile Strategiei naþionale de dezvoltare a sistemului de asistenþã socialã pentru persoanele vârstnice, Ministerul Muncii, Solidaritãþii Sociale ºi Familiei a demarat procesul de negociere în vederea finanþãrii unui program destinat realizãrii unei reþele de centre rezidenþiale adresate persoanelor vârstnice. Programul urmeazã sã asigure, în principal, finanþarea reabilitãrii cãminelor pentru persoane vârstnice sau construcþia unor noi centre rezidenþiale, precum ºi dotarea acestora cu mobilier ºi echipamente, astfel încât sã corespundã standardelor specifice de calitate în domeniu. Finanþarea urmeazã sã fie susþinutã de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei ºi va fi acordatã în baza proiectelor elaborate de autoritãþile locale. Gheorghe Grigore Griguþã, Expert debutant MMSSF Vreau să ştiu care este pensia medie a unui cetăţean european Stabilirea pensiei medii a unui cetãþean european este, practic, imposibilã. Aceasta, pentru cã cetãþeanul european este, de fapt, cetãþean al unui stat membru al UE, stat care a dezvoltat sisteme ºi mecanisme de pensionare diverse ºi cu caracter specific. Uniunea Europeanã nu a adoptat acte normative care sã impunã unui stat membru un anumit sistem de pensii, o pensie minimã, medie sau maximã, acordatã cetãþenilor sãi. Dreptul de a stabili tipurile de pensii, precum ºi principiile, metodele ºi mecanismele de acordare a acestora revin fiecãrui stat membru în parte, ca drept suveran. Pe plan european, diversificarea sistemelor de pensii a condus, în prezent, la existenþa a 3 piloni ai sistemelor: pensiile publice, pensiile ocupaþionale ºi pensiile administrate privat. Dezvoltaþi de-a lungul timpului, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, cei trei piloni ai sistemului de pensii se regãsesc, sub o formã sau alta, în aproape toate statele membre ale Uniunii Europene. De aceea, cetãþeanul unui stat membru poate beneficia de pensie provenitã din mai multe surse. Cuantumul pensiilor variazã, nu numai în funcþie de sistemul de pensionare la care o persoanã a 85

87 participat în timpul perioadei sale active sau de modul de administrare al acestuia ºi anume, de cãtre stat, de cãtre întreprinderi sau de cãtre administratori privaþi, dar ºi de condiþiile ºi criteriile de pensionare în vigoare într-un stat sau altul, de modul de calcul al pensiei, de nivelul profiturilor obþinute de fondurile de pensii ºi de distribuþia acestora, de numãrul contribuabililor la sistemele de pensii ºi, nu în ultimul rând, de nivelul general al productivitãþii muncii dintr-o þarã sau alta. Gheorghe Grigore Griguþã, Expert debutant MMSSF După 2007, vor exista programe europene pentru persoanele cu 8 clase din România? Programul Operaþional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane are în vedere dezvoltarea unei forþe de muncã înalt calificatã, cu un nivel de educaþie ridicat, având capacitatea de a se adapta noilor tehnologii ºi nevoilor în schimbare ale economiei. Proiectele finanþate prin acest program se vor adresa ºi persoanelor cu un nivel redus de educaþie ºi pregãtire. Persoanele care au absolvit 8 clase sau care, din diferite motive, au pãrãsit timpuriu sistemul de educaþie, vor fi încurajate sã îºi continue studiile, sã dobândeascã o calificare ºi sã o îmbunãtãþeascã. Aceste persoane vor putea participa în proiecte tip a doua ºansã, care le vor permite sã-ºi completeze studiile în domeniul pentru care vor sã se pregãteascã. Vor fi aplicate forme flexibile care sã permitã combinarea programului de lucru cu frecventarea cursurilor. De asemenea, va fi încurajat parteneriatul ºcoalã-întreprindere, iar angajatorii vor fi stimulaþi sã promoveze participarea tuturor angajaþilor, indiferent de nivelul de pregãtire, la programe de formare profesionalã continuã. Programele cursurilor vor fi adaptate mai bine cerinþelor locului de muncã, pentru a crea oportunitãþi mai bune de integrare a absolvenþilor. De asemenea, vor fi furnizate cursuri de consiliere în carierã. Totodatã, se va pune mai mare accent pe proiectele pentru promovarea ºi susþinerea tinerilor la angajare, prin acordarea de facilitãþi firmelor. Gheorghe Grigore Griguþã, Expert debutant MMSSF 86

88 EURO-MITURI " Mit o idee falsã, înrãdãcinatã în conºtiinþa colectivã. " Euro-mituri idei false despre Uniunea Europeanã ºi aderarea Romaniei la UE, care nu corespund realitãþii, dar sunt vehiculate frecvent. Libera circulaţie a mărfurilor " Euromit: Dupã aderarea la UE nu vom putea circula cu autoturismele care nu corespund normelor de poluare ale UE. " Realitate: Standardul de emisii Euro 4 pentru autovehiculele de pasageri ºi cele comerciale uºoare cu masa sub 3.5 tone a intrat în vigoare în statele membre în anul În România standardul de emisii Euro 4 se va aplica pentru omologarea de tip de la 1 ianuarie 2007 ºi pentru prima înmatriculare a unui autovehicul nou de la 1 ianuarie Autovehiculele deja înmatriculate în România, indiferent de categoria de emisii din care fac parte, vor putea circula atât în România, cât ºi în UE atâta timp cât corespund din punct de vedere tehnic. Aceste autovehicule, indiferent de anul de fabricaþie,vor putea fi vândute ºi reînmatriculate. Libera circulaţie a persoanelor " Euromit: Românii nu vor putea munci în Uniunea Europeanã dupã aderare. " Realitate: România a acceptat perioada de tranziþie de ani, cu condiþia reciprocitãþii; în statele membre UE care vor recurge la aceastã perioadã, românii vor putea munci, pe baza unor acorduri bilaterale. În celelalte state, accesul va fi liber. Libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi capitalului " Euromit: Concurenþa sporitã va scoate de pe piaþã firmele româneºti. " Realitate: De la încheierea Acordului de Asociere, barierele în calea libertãþilor sunt eliminate treptat; competitivitatea firmelor româneºti ºi poziþia lor pe Piaþa Internã se consolideazã; piaþa extinsã, de peste 450 milioane de consumatori, va crea noi oportunitãþi ºi o calitate crescutã a mãrfurilor ºi serviciilor pentru consumatori. Libera circulaţie a capitalului " Euromit: Strãinii cu bani ne vor cumpãra þara. " Realitate: Persoanele juridice române înfiinþate de strãini (persoane fizice sau juridice) pot cumpãra terenuri în România, chiar 87

89 ºi în prezent. Pentru liberalizarea regimului dobândirii de cãtre persoanele fizice strãine, a terenurilor din România cu destinaþie agricolã ºi forestierã, a celor aflate permanent sub luciu de apã, precum ºi a altor terenuri aflate în extravilan de catre cetãþenii UE ºi SEE (Spatiul Economic European) am obþinut o perioadã de tranziþie de 7 ani. Acest lucru înseamnã cã pânã în anul 2014 se pot menþine restricþii la cumpãrare pentru persoanele fizice, cetãþenii UE ºi SEE. În cazul aceloraºi persoane se pot menþine restricþiile privind dreptul de achiziþionare a terenului pentru reºedinþa secundarã pânã în anul 2012 (terenuri situate în intravilan). Excepþie vor face liber-profesioniºtii ºi fermierii din UE ºi SEE, dacã folosesc terenul pentru investiþii precum ºi persoanele care îl vor folosi în scopul construirii primei reºedinþe. Concurenţa " Euromit: UE interzice ajutoarele de stat, ceea ce va conduce la falimentul economiei româneºti. " Realitate: Ajutoarele de stat vor putea fi acordate ºi dupã 2007, urmãrindu-se respectarea strictã a criteriilor ºi intensitãþilor de acordare a ajutoarelor de stat (pentru dezvoltare regionalã, protecþia mediului, salvare ºi restructurare, instruirea angajaþilor ºi ocuparea forþei de muncã, cercetare ºi dezvoltare etc.) Agricultura " Euromit: Negocierile la cap. Agriculturã au fost încheiate în dezavantajul României. " Realitate: Sprijinul european destinat agriculturii României în primii ºapte ani dupã aderarea la Uniunea Europeanã, perioada , se ridicã la 13,8 miliarde euro, din care suma de 7,1 miliarde euro va fi orientatã pentru dezvoltarea mediului rural românesc. Strategia de negociere s- a concentrat pe dezvoltarea ruralã, suprafaþa cultivabilã pentru cereale, zootehnie - creºterea animalelor, sectorul viti-vinicol, agro-industrie (prelucrarea zahãrului ºi a laptelui). " Euromit: Fermele de subzistenþã vor dispãrea dupã aderarea României la UE. " Realitate: Politica Agricolã Comunã nu este destinatã gospodãriilor de subzistenþã (care produc pentru consumul propriu), ci fermelor care produc pentru piaþã. PAC acordã subvenþii pentru ca fermele de semi-subzistenþã (care produc pentru consumul propriu, dar ºi pentru vânzare) sã devinã viabile. Dupã aderare, în perioada , România va primi 88

90 aproape 7,1 miliarde de Euro pentru dezvoltare ruralã, bani care vor stimula ºi dezvoltarea fermelor de semi-subzistenþã. " Euromit: Aderarea la UE va transforma milioane de agricultori în ºomeri. " Realitate: Politica Agricolã Comunã a UE nu limiteazã numãrul de persoane care pot munci în domeniul agricol. Scãderea continuã a numãrului de persoane angajate în agriculturã, în Europa, s- a datorat nevoii de rentabilizare a sectorului; în plus, aceastã reducere depinde strict de strategiile ºi obiectivele fiecãrui stat membru. " Euromit: Aderarea la Uniunea Europeanã va face sã disparã zaibãrul ºi cãpºunica. " Realitate: În negocieri, s-a obþinut recunoaºterea întregii suprafeþe cultivate cu viþã-de-vie. Uniunea Europeanã interzice doar anumite tipuri de vii hibride. România a obþinut în negocieri ca numai ha sã fie înlocuiþi. Înlocuirea se va face pânã la sfârºitul lui 2014 (o perioadã de tranziþie de 8 ani). Viile hibride plantate pe suprafeþe mai mici de 0,1 ha nu trebuie înlocuite, dacã producþia e destinatã consumului familial, ºi nu comercializãrii. Este în interesul nostru sã producem pentru comercializare vin de calitate, obþinut din soiuri nobile. " Euromit: Animalele o vor duce mai bine ca oamenii, datoritã cerinþelor UE. " Realitate: Uniunea Europeanã acordã atenþie îngrijirii animalelor pentru a obtine producþii de calitate. Tãierea animalelor pentru larg consum va trebui fãcutã prin asumarea acestora ºi cu respectarea condiþiilor de igienã (tãiere în abatoare); pânã la data aderãrii la UE, animalele pentru consum propriu se pot tãia prin metode tradiþionale. Tãierea porcului de Crãciun ºi a mielului de Paºte nu vor dispãrea, dar proprietarii vor trebui sã þinã cont de normele de îngrijire a animalelor. " Euromit: UE ne va spune când ºi cum ne putem tãia copacii din curte. " Realitate: În Uniunea Europeanã fiecare proprietar poate decide cu privire la tãierea copacilor din curtea proprie, cu condiþia sã obþinã în prealabil aprobarea autoritãþilor competente. Nu pot fi tãiaþi copaci declaraþi monumente ale naturii ºi protejaþi prin lege (de ex. Teiul lui Eminescu din Parcul Copou). 89

91 " Euromit: În UE, animalele au cercei ºi paºapoarte, la fel ca oamenii. " Realitate: Crotalierea (aºanumiþii cercei ) este o metodã de identificare ºi de urmãrire a stãrii de sãnãtate ºi a traseului animalului, necesarã pentru siguranþa alimentarã a consumatorilor. Dacã nu respectã aceste prevederi, agricultorii români nu vor putea primi subvenþii de la Uniunea Europeanã. Paºapoartele sunt necesare ºi pentru export. " Euromit: Nu ne vom mai putea vinde produsele tradiþionale româneºti pe piaþa UE. " Realitate: În negocieri, România a obþinut recunoaºterea ºi protecþia denumirilor de origine ºi geografice pentru mai multe tipuri de bãuturi (palincã, þuicã, horincã, turþ) ºi produse alimentare: iaurt, caº, brânzã, caºcaval, magiun, cârnaþi, plãcintã, covrigi etc. S-a obþinut derogare de la normele sanitar-veterinare ale UE, pentru producerea prin mijloace tradiþionale, pentru aproape 60 de tipuri de brânzã ºi produse lactate de vacã, oaie, caprã ºi bivoliþã. De asemenea, alte mãrci româneºti mai pot fi înregistrate pânã la data aderãrii. " Euromit: Toate abatoarele si fabricile de lapte vor fi închise. " Realitate: În Uniunea Europeanã se acordã o atenþie deosebitã siguranþei alimentare ºi protecþiei consumatorilor. Pentru abatoare ºi fabricile de lapte, România a obþinut perioade de tranziþie de 3 ani pentru mai multe unitãþi de tãiere ºi procesare a cãrnii roºii, a cãrnii de pasãre, a centrelor de colectare ºi a celor de procesare a laptelui. Aceste perioade de tranziþie au fost obþinute pe baza argumentelor ºi a planurilor de afaceri oferite de producãtori ºi procesatori. Unitãþile care nu beneficiazã de aceastã perioadã de tranziþie vor trebui sã respecte, însã, de la data aderãrii, condiþiile de igienã cerute de UE, tocmai pentru a proteja consumatorii. Impozitarea " Euromit: Nu vom mai putea face faþã accizelor foarte mari la alcoolul produs pentru consumul propriu. " Realitate: În Uniunea Europeanã, pentru a descuraja consumul de alcool, se percepe acelaºi nivel al accizelor pentru alcool, indiferent dacã este produs pentru consumul propriu sau pentru comercializare. România a obþinut în negocieri o derogare, dupã data aderãrii: astfel, pentru mai puþin de 50 l de alcool din fructe, destinat autoconsumului, fiecare gospodãrie va beneficia de pânã la 50% din 90

92 accizã pe an. " Euromit: Dupã aderarea la UE, românii nu vor mai putea bea þuica preparatã de ei. " Realitate: Românii îºi vor putea prepara þuica, însã trebuie sã se înregistreze legal ºi sã îndeplineascã standardele de igienã ºi protecþie a consumatorului. Acestea sunt mãsuri pe care UE le ia, pentru a împiedica producerea alcoolului pe piaþa neagrã. " Euromit: Prin mãrirea TVA, dupã aderarea la Uniunea Europeanã vor creºte preþurile? " Realitate: UE nu ne cere ca dupã aderare sã creºtem TVA-ul. Singura cerinþã a UE este ca nivelul standard al TVA-ului sã nu fie mai mic de 15%. Uniunea Economică şi Monetară " Euromit: Dupã aderare, moneda naþionalã din România va fi Euro. " Realitate: Aderarea la UE nu presupune trecerea automatã la Euro. Aceastã monedã va fi adoptatã dupã câþiva ani de la aderare, numai dupã îndeplinirea criteriilor de convergenþã de la Maastricht (scãderea inflaþiei, a deficitului bugetar, a ratei dobânzii etc.). În aceastã perioadã, România, ca ºi noile state membre, va fi monitorizatã strict privind îndeplinirea acestor criterii. Politici regionale şi utilizarea fondurilor structurale " Euromit: Implementarea politicii de dezvoltare regionalã va crea pericolul de scindare a României. " Realitate: Politica regionalã a UE se bazeazã pe criterii strict economice ºi nu are nici o legãturã cu aspecte etnice, naþionaliste etc. Politica regionalã se bazeazã pe solidaritatea financiarã între statele membre, astfel încât regiunile ºi grupurile sociale mai puþin prospere sã primeascã fonduri comunitare care, adãugate resurselor proprii, sã le permitã dezvoltarea unor proiecte care sã contribuie la creºterea economicã ºi recuperarea decalajelor dintre regiuni. Prevederi financiare si bugetare " Euromit: România va plãti la bugetul UE mai mult decât va primi. " Realitate: România este în postura de beneficiar net al fondurilor comunitare. România va primi, între , fonduri de la bugetul Uniunii Europene, pentru agriculturã, pentru acþiuni structurale ºi pentru programe comunitare, în valoare de aproximativ 11 miliarde Euro în 91

93 angajamente, din care plãþi efective, aproximativ 6 miliarde Euro (plãþile se fac pe mãsura derulãrii proiectelor), într-un ritm de aproximativ 2 miliarde anual. România va contribui la bugetul UE cu aproximativ 800 de milioane Euro în 2007, sumele pentru 2008 ºi 2009 urmând a fi negociate ulterior (conform simulãrilor, câte aproximativ 900 de milioane Euro anual). Criteriul economic " Euromit: Dupã aderare, România va deveni piaþã de desfacere pentru UE. " Realitate: Conform Acordului de Asociere din 1995, barierele de tip tarifar aplicate fluxurilor comerciale din UE, vor fi reduse treptat, pânã la eliminare, pânã în În ultima perioadã, competitivitatea produselor româneºti pe Piaþa Internã a UE a crescut constant: UE-25 este principalul partener de schimb al României, cu 72% din schimburile comerciale, iar volumul exporturilor a crescut constant. Aderarea la UE " Euromit: De la 1 ianuarie 2007, odatã cu aderarea la UE, viaþa românilor se va schimba radical. " Realitate: Aderarea la UE este un pas într-un proces foarte complex, iar modificãrile în viaþa oamenilor vor þine cont de acest proces. Schimbãrile au început odatã cu pregãtirile pentru aderare ºi vor continua pe parcursul integrãrii României în Uniunea Europeanã. Direcþia Negocieri Politici Comunitare, Comunicare cu statele membre ºi candidate 92