Revistã editatã de Scoala cu clasele I-VIII Mireni. Nr. 5, APRILIE 2006

Transcriere

1 Revistã editatã de Scoala cu clasele I-VIII Mireni, LUMEA ELEVULUI Nr. 5, APRILIE 2006

2 Cineştie.Răspunde! 1. ªtiþi unde trãiesc ºi ce înãlþime au ce trei mai înalþi oameni din lume? 2. Toate pãsãrile cântã în aceeaºi vreme? 3. Cunoaºteþi un animal care se aseamãnã perfect cu un colier de perle? 4. Existã peºti capabili sã producã electricitate? 5. De când dateazã primele pluguri ºi de cine erau mânuite? 6. Care este poetul român care ºi-a intitulat un volum de versuri Între mine omul ºi noi cartofii? 7. Despre cine se spunea cã îºi purta cronica în desagã? 8. Cine este Morfeu (din mitologie)? 9. Cui aparþine expresia: mai bine cinci cuvinte româneºti, decât 10 mii de cuvinte în altã limbã? 10. Care este cea mai micã pasãre din lume? 11. Care este considerat primul poem în limba românã ºi cine e autorul? 12. Care animal a fost domesticit mai întâi? 13. Cum se numeºte floarea, unicã în lume, care creºte pe crestele prãpãstioase ale Pietrei Craiului? 14. Cum s-a numit continentul care s-a scufundat în vechime? 15. Care domnitor al Moldovei a fost membru al Academiei din Berlin? 16. Care poetã din þara noastrã a fost numitã doamnã a literelor româneºti? 17. Cãrui medicament i se spune Bãtrânadoamnã? 18. Cum se numesc cele patru feluri de nori? 19. Care pasãre se sinucide în anumite împrejurãri? 20. Ce legãturã de rudenie era între faraoni ºi soþiile lor? 21. Cine zboarã mai repede, vulturul sau rândunica? 22. De unde a fost adus trifoiul? 23. Unde se gãseºte cel mai bãtrân copac din lume? 24. Unde se gãseºte cel mai vechi ou din lume? 25. Cine a scris piesa Visul unei nopþi de varã? Sunt român Locuim în România, þarã ce face parte din continentul Europa. O þarã în care probabil mulþi vor sã trãiascã. Pitoresc ºi bogat, plaiul românesc a fost ºi este ºi va rãmâne un cadru natural favorabil vieþii ºi activitãþii oamenilor. Cuvântul Patrie se rosteºte cu capul descoperit, cu fruntea sufletului plecatã. Acest cuvânt se urcã des spre buzele noastre, este un cuvânt care nu se poate îngãima, nici rãcni, ci îl spui ca pe o mângâiere, dintr-o singurã suflare pornitã din noian de veacuri ºi dus pânã la marginea timpului. Trãim în Patrie ºi Ea trãieºte în noi. Ea este cel dintâi cuvânt al omului, într-însa se cuprind toate tristeþile ºi bucuriile. Este casa pãrinteascã, dragostea mamei. Când rostim cuvântul Patrie, simþim cum cresc în noi codri mulþi milenari ai strãbunilor redaþi lumii ºi roiesc în noi generaþii dupã generaþii. Faptele unora ºi ale celorlalþi, iubirile lor, de mult îngropate, ori ce va sã vinã, nãdejdile lor, visele înaintaºilor ce încã circulã prin artere subpãmântene, sã izvorascã sub soare, cândva din nou, ca vise ale viitorului, toate acestea constituie numai frântura unei frânturi din cuprinsul ºi ocrotirea cuvântului Patrie. Patria o citim în fiecare ungher al priveliºtii, în toatã aburirea memoriei, în orice, unul în celãlalt, în fiecare clipã, pânã la închiderea cea de pe urmã a ochilor. Iar când noi nu vom mai fi, o citesc alþii. Atunci când cuvântul Patrie nu are strai de sunete articulate, se identificã cu cel dintâi scâncet al bucuriei ºi surâsului de rãmas bun, fâlfâind pe chip înainte

3 de Marea Plecare. poporului român, prin evocarea trecutului au Bunii noºtri morþi! Ei au fost slugi înfãþiºat virtuþile patriotice, curajul în luptã, roditoare ºi stãpâni plini de rãspundere ai dispreþul faþã de moarte ºi sacrificiul propriei Patriei, dar nu au luat cu ei nici un fir de colb; vieþi. ne-au lãsat mãsura întreagã, sã avem ºi noi un Însufleþiþi de un vibrant patriotism, rost - cui sluji, ce stãpâni. conºtienþi de rolul care le revine în educarea Mica noastrã istorie personalã ºi noilor generaþii, poeþii au contribuit prin opera nemãrginita istorie a neamului sunt cuprinse în lor la cultivarea sentimentelor alese ale omului cuvântul Patrie. Patria este slova pecetluitã în tainã de fiecare dintre noi. Bietul român a purtat în urma tristelor împrejurãri ale timpului, destule juguri, jugul feudalismului, fanarioþilor, jugul limbii slavice etc. Nu vom putea uita vreodatã suferinþele strãmoºilor noºtri, nu vom uita a ne închina în faþa vitejiei ºi curajului acestora. Cum sã-l uitãm pe ªtefan, care a purtat 36 de lupte, pe Mihai Viteazu, care a fost întâiul unificator al românilor, fie ºi pe puþin timp, domni ce n-au bãgat seamã de moarte, domni ce au pus dragostea de þarã mai presus de propria-i viaþã? Cum sã uitãm pe Al.I. Cuza, care în ciuda greutãþilor ce le întâmpina, domnia acestuia a fost rodnicã, România a devenit bogatã, modernã ºi respectatã? El a dat multor familii de þãrani pãmânt, a organizat armatã, învãþãmântul primar a de tip nou. devenit obligatoriu ºi gratuit, banii þãrii au fost Suntem mândri cã suntem români ºi trãim mai bine gospodãriþi ºi multe altele. în aceastã þarã, cãci þara suntem noi toþi ºi Cum sã uitãm de Basarab I, Brâncoveanu, fiecare în parte. Tudor Vladimirescu ºi mulþi alþi eroi care s-au Respectând Patria, respectãm pe fiecare sacrificat vãrsându-ºi sângele pentru binele dintre noi. þãrii? Câmpiile strãlucitoare, pâraiele rãcoroase, Aceºti eroi meritã toatã cinstea ºi preþuirea pãmântul roditor, pãdurile ºi dumbrãvile noastrã, a tuturor. spânzurate de coastele dealurilor, munþii înalþi Mereu îi vom venera, îi vom pãstra în ºi trufaºi, nopþile cu lunã ºi zilele cu soare ce inimile noastre ºi în cea mai sfântã carte a lumineazã pânã ºi inimile omeneºti te fac sã te omenirii ºi a istoriei acesteia cartea Istoria simþi cã trãieºti în rai, acest rai nu este altul neamului românesc. decât frumoasa noastrã þarã, România. De asemeni nu vom uita pe marii noºtri Cu dragoste-i vom cânta mereu, roade poeþi: V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, bogate sã-i dea ogorul, sã fie unitã-n pace ºi-n Bolintineanu, Eminescu etc., care prin poeziile avânt, sã prospere mereu. lor au reuºit sã ne trezeascã ºi o mai mare Ne mândrim cã suntem români, vom avea admiraþie pentru eroii care au sãvârºit fapte grijã de þarã precum ºoimul de cuibul sãu ºi nu mãreþe pentru apãrarea libertãþii ºi vom trãi precum cucul care în loc sã-ºi independenþei patriei. Ei sunt cei care au pãzeascã cuibul ºi sã-ºi cloceascã ouãle, le dã evocat momente ºi fapte din trecutul glorios al altor pãsãri sã-i scoatã puii. 1

4 Sunt român Sunt mândru Sunt un om ce-ºi iubeºte þara, Un strop de ploaie purtat de vânt, Sunt mândru cã sunt român, Deºi sãrac, pe-acest pãmânt Asta mereu la toþi o spun. Deloc eu n-am sã plâng Cã una este þara mea Cãci sunt: român! Cu munþi, dealuri, ape, câmpii, Foarte multe alte bogãþii De vreodatã voi rãtãci Cum alta-n lume mai cã nu-i. Ca un biet nebun pe alte tãrâmuri, N-am sã uit de unde vin, Sunt mândru cã sunt român, În faþa unei alte þãri, n-am sã mã-nchin, Când aceste vorbe le rostesc, Cãci sunt: român! Stau mereu cu capul descoperit ºi fruntea sufletului plecatã, Am sã iau cu mine-n gând Cã altã þarã mai cã nu-i, ªi satul meu frumos din vale, Ca þara mea bogatã. Obiceiuri, tradiþii ºi poveºti din þara mea, Le voi împãrtãºi cu dragoste ºi altora Sunt mândru cã sunt român Cãci sunt: român! Trãiesc în Patrie ºi ea trãieºte-n mine, Când zic român, sângele-mi iute porneºte-n vine. Tara mea Cu drag ºi cu respect mã-nchin þie. Þarã, numitã pe veci Românie. Tu þarã dãruitã din moºi strãmoºi, Ce ai luptat mulþi ani de-a rândul Dându-þi sufletul ºi trupul lor, Meriþi þie sã ne-nchinãm Sã te preamãrim ºi respecta Cã, Tu, ºi doar Tu eºti veºnic. Tara mea!, Tu eºti casa, Tu eºti pãmântul Unde mereu îmi va sta gândul, Unde ni-ar trãi la rându-i copiii ºi nepoþii Iar Tu, drãgãstos îi vei ocroti Cã visul ce mi-l doresc mereu E, sã prosperi ºi sã fii precum cerul plin cu stele Doar asta doresc, iubitei Þãri a mele! Sunt român Sunt român ºi mã mândresc, Cu limba ce-o vorbesc, Semenii din þarã-i îndrãgesc Cât în aceastã lume, eu trãiesc. Mã-nfior numai cât gândesc, Ce-ar fi fost fãrã acest plai românesc, ªi ochii mi-s umezi mereu, Când ºtiu cât a suferit poporul meu. Pe cei ce mult au luptat Îi port mereu în suflet ca pe-o icoanã. Iubirea ce le-o port e ca o scumpã comoarã, Cu dragoste le cânt imnuri sfinte Ca tot românul de ei sã-ºi aducã aminte. Nu uita! Tuturor am sã le spun: Nu uita cã eºti român! În România te-ai nãscut În România ai copilãrit. Mama la sân te-a hrãnit, Tu acum mare-ai crescut. Cum nu vei uita nicicând pe mama ta, Aºa sã nu uiþi nici baºtina, Þara ta dintotdeauna, Cã pentru mine, dar ºi pentru tine Mereu va fi doar una. 2

5 Copilãria Copilãria reprezintã o temã foarte valoroasã, atât prin caracterul accesibil, atractiv ºi interesant, copilãria din trecut ºi cea de azi are o valoare educativã, cã aratã copiilor de azi, care au o viaþã fericitã ºi plinã de bucurii, aspecte ale vieþii chinuite ºi triste pe care o duceau numeroºi copii în orânduirea bazatã pe clase antagoniste. Comparând viaþa din trecut a copiilor celor ce munceau, cu viaþa de azi, copiii vor aprecia ºi mai mult grija ºi ocrotirea de care se bucurã. Copiii de astãzi trebuie sã ºtie cã cei din trecut erau mai sãrmani, nevoiþi sã câºtige singuri pâinea, cu trudã ºi umilinþã. De la vârsta de 7 ani, lumea are pentru ei multiple ºi minunate feþe. Fiecare aspect le produce uimire ºi încântare: parcul cu nisip fierbinte, casa, râul, tunelul, din nimic fac o închipuire ºi din nimic o minune, din oriºice grãmadã de nisip îºi construiesc un ºantier, fac o barcã de hârtie etc. Odatã intraþi la ºcoalã copiii paralel cu noþiunile de numãrat ºi socotit, citit ºi scris, capãtã ºi alte cunoºtinþe despre caracteristicile vieþii; clima caldã, aºezarea þãrii în vecinãtatea mãrii, înfãþiºarea copiilor ºi a oamenilor mari etc. De aceea anii copilãriei sunt anii iniþierii, sunt cei mai scumpi, care nu trebuiesc uitaþi nicicând, cã niciodatã nu putem retrãi clipele copilãriei, deºi fiecare dintre noi în sine-ºi doreºte asta mereu, dar nimeni nu ne poate lua aceºti ani, frânturi ale copilãriei mereu ne-nveselesc în momente de restriºte din viaþã. O amintire de neuitat Copilãria Trãieºte anii aceºtia minunaþi, De multe lucruri ei sunt încãrcaþi, De o magie ce te leagã, ªi viaþa o sã-þi fie dragã! Îþi vei aduce aminte întotdeauna, Nu pierde nicio clipã acuma, Vei încerca sã te întorci la ea, Dar timpul înapoi nu se va da. Din ce în ce anii vor trece, Din ce în ce ºi voi veþi creºte, Dar niciodatã nu uitaþi, Sã preþuiþi copilãria! E un mister ce tãinuie copile dragã, La el se-ntoarce lumea-ntreagã, Dar nu mai poate, tu sã nu uiþi Glasul copilãriei sã-l asculþi! Nu plânge când despãrþirea doare, Cãci amintirea n-o ºterge lacrima, Adevãrata amintire nu moare, Cã inima ta veºnic o va pãstra. Pãºind cu încredere în viaþã Urmând mereu a doamnei voastrã povaþã, Veþi încerca sã reuºiþi Pe toþi cei dragi sã-i mulþumiþi. Într-o viaþã în care s-au amestecat ºi bucurii ºi supãrãri, aºa cum se amestecã norii cu soarele ºi lumina cu umbra, George Enescu n-a uitat casa unde s-a nãscut la 19 august De câte ori lungile-i cãlãtorii muzicale prin lume se strângea în gândurile sale, ca într-o chilie tãinuitã, regãsea imaginea ei cum o ºtia din copilãrie. Casa aceasta se afla la Liveni, în judeþul Dorohoi, astãzi Botoºani, pe-o coastã nãpãditã de verdeaþã. Gospodãria era modestã, dar bine întreþinutã. Tatãl lui Enescu fãcea deseori muzicã, la ceasul înserãrii, acompaniat la chitarã de soþia sa. Familia lui Jorjac, aºa cum era alintat George, era o familie cu dragoste de muzicã. De copil se simþea luat de sunete ca de un puhoi, era uimit cum muzicanþii stãpâneau sunetele vesele ºi 5

6 neastâmpãrate, de parcã-ar fi stãpânit un cârd de iepuri. De emoþie, inima îi zvâcnea, gata sã-i curme respiraþia. Dupã ce muzica amuþi, copilul sãri în picioare ºi se repezi în zãvoiul apropiat, rupse la iuþealã câteva nuiele, a întins o sfoarã pe nuiaua cea groasã, apoi cu una subþiricã, care-i slujea drept arcuº, s-a apucat sã cânte tot ce reþinuse din cele auzite. Însã cum sfoara nu scoase nici un sunet, copilul a fredonat el însuºi melodiile întipãrite în auzul sãu, cãci avea de pe atunci o memorie muzicalã fenomenalã. Aceastã întâmplare a atras atenþia pãrintelui asupra dragostei copilului sãu faþã de cântec. Încã de pe atunci micuþul Jorjac simþea muzicã ºi în vântul ce suna împrejurul casei, crivãþul care bãtea peste Moldova, ghicea prin ferestre ºi prin pereþi, pe sub uºi ºi prin hornuri glasurile nopþii ca pe-o chemare. Dupã jocurile naive de-a muzica cu nuiele ºi strujeni de pãpuºoi, cãrora le rupea frunzele ca sã cânte din ei ca ºi cum unul ar fi fost vioara, iar altul arcuºul, Jorjac a primit de la tatãl sãu o vioarã adevãratã. Stãpân pe instrument, deºi numai de trei sferturi, Jorjac s-a aºternut pe învãþãturã. κi antrena cu sârg degetele pe strune, cânta sã deprindã locul unde trebuie potrivit fiecare, sã se obiºnuiascã cu apãsarea lor mai asprã sau mai moale, dupã calitatea tonului dorit, cântând tot ce auzise sau nãscocind singur melodii noi. Tatãl i-a rãsplãtit sârguinþa aducându-i un lãutar pe nume Nicolae Chioru, cel dintâi maistru de muzicã a lui George Enescu. George Enescu încã din copilãrie a manifestat o fire deosebit de sensibilã, miloasã, dragoste pentru cei sãrmani. Dându-ºi seama de tragerea de inimã a bãiatului sãu nu numai pentru vioarã, ci ºi pentru nãscocirea de cântece noi ºi originale, Costache Enescu a adus în casa din Cracalia un pian. Deºi era un instrument vechi, bãiatul s-a apucat sã compunã fãrã a sta mult pe gânduri. De pe atunci a prins rãdãcini într-însul hotãrârea nestrãmutatã de a fi compozitor. Aºa s-a nãscut, poate într-o dupã-amiazã de toamnã cu ºopotul vântului rãtãcit prin hornul casei compoziþia intitulatã Þara româneascã. Precocele autor a însemnat sub titlu lãmurirea care i s-a pãrut necesarã: Operã pentru vioarã ºi pian de Gheorghe Enescu, compozitor român, în vârstã de cinci ani, toate acestea erau scrise chiar de mâna lui, cãci înainte de a cunoaºte notele muzicale învãþase sã scrie literele ºi cifrele. În seara când Jorjac i-a cântat tatãlui sãu valsul Valurile Dunãrii de Ivanovici, Costache Enescu a fost atât de miºcat, încât a confirmat cu vocea lui blajinã ceea ce bãnuia de mult: - Ai sã fii muzician! L a r e c o m a n d a r e a c o n s e r v a t o r u l u i E d u a r d Caudella, Enescu a învãþat sã scrie notele, pauzele ºi alte semne. Dupã doi ani acesta constatã cã bãiatul de 7 ani a progresat enorm ºi l-a sfãtuit pe tatãl acestuia sã-l ducã la Viena. George Enescu s-a împãcat firesc cu tot ce era muzicã bunã la Viena. A fost copleºit de mãreþia muzicii lui Wagner. La sfârºitul primului an petrecut la Viena, Enescu scria unei rude acasã despre rezultatele obþinute: Profesorul meu este foarte mulþumit de mine. Eu sunt harnic ºi pânã oi sã merg la Slãnic, cred cã am sã fac puþin progres. La 24 iulie 1888 Enescu a cântat la Slãnic în folosul sãracilor din localitate. Succesul pare sã fi întrecut aºteptãrile, odatã ce într-o ºtire din ziar s-a arãtat cã tânãrul mânuise vioara cu o dibãcie admirabilã. Principalele compoziþii ale lui George Enescu: Poema românã, Sonata I-a pentru pian ºi vioarã, Rapsodia românã în La major pentru orchestrã, Rapsodia românã în Re major pentru orchestrã, Simfonia a III-a pentru orchestrã, pian, orgã ºi cor, Simfonia I-a în Mi bemol major etc. Prin lucrãrile lui întruchipeazã o serie de tablouri sugestive ale vieþii rustice. Ca violonist, arta sa interpretativã s-a caracterizat prin naturaleþe, sensibilitate, bogãþia coloritului ºi îmbinarea atenþiei acordate substanþei muzicale cu virtuozitatea. Repertoriul sãu a cuprins întreaga literaturã a instrumentului. Enescu va rãmâne una din veritabilele minuni ale lumii. Caracterul sãu ºi figura sa sunt gravate în sufletul meu ca un arbore sau un munte din Sinaia. Rãdãcinile puternice ºi nobleþea sufletului sãu sunt provenite din propria lui þarã, o þarã de inegalatã frumuseþe (Yehudi Menuhin). 6

7 rebus Dragi copii, Rebusurile ºi combinaþiile de jocuri cu omonime, sinonime, antonime, vã ajutã sã vã îmbogãþiþi vocabularul, sã vã antrenaþi cunoºtinþele dobândite de la diferite materii, sã descoperiþi informaþii noi. Completând, veþi vrea sã citiþi ºi sã cãutaþi mai multe date despre lucrurile care vã intereseazã ºi pe care nu le-aþi întâlnit pânã acum. I. Gãsiþi sinonimele corespunzãtoare. Pe coloana A-B veþi obþine un eveniment ce are loc pe 1 Iunie. A 1. sustragere, dispariþie 1 2. clar 3. avansat 3 4. a nu izbuti 4 5. a ornamenta distincþie 6 7. combatant 7 8. a calomnia 8 9. rugã deºert a se alãtura noian impertinent 13 B II. Gãsiþi sinonimele corespunzãtoare. Pe coloana A-B veþi obþine un eveniment ce va avea loc pe 16 iunie. A 1 1. a apela 2 2. a rãspândi 3 3. triere 4. a avaria 4 5. numãr 5 6. mãgurã 6 7. a reteza 7 8. canistrã 8 9. cronologie (personalã) povârniº, coastã etic 12. a tremura rãzbunare B

8 III. Omonime Apa curge lin ªi totu-i minunat De simþi nevoia de odihnã E locul indicat. Am prins un lin în mare În cârlig l-am agãþat Pentru familia mea Numai bun de mâncat. În vacanþã la mãtuºa Am petrecut foarte frumos Din pãcate am rupt poarta ªi m-am ales cu un mustrat. Pe cap Elena poartã O coroanã din flori de câmp. A fost premiatã ªi apare pe scenã defilând. Eu am un car cu boi ªi car saci cu usturoi. IV. Antonime Eºti ca o zânã mamã, plinã de bunãtate Noi îþi spunem pe bunã dreptate Cã n-o sã te rãsplãtim cu rãutate ªi o sã te urmãm în cea mai mare parte. Seara, când noaptea se lasã, Parcã intrã frigu-n casã, Iar la prânz e cald ºi bine Soarele în prag surâde. Chiar dacã eu sunt sãrac Nu mã plâng ºi nu mã vait. Pe când unul bogat Are mult ºi e posac. Chipul tãu cel amãrât E frumos, nu e urât! Gicã azi s-a supãrat L-am pârât cã a plecat Tatãl furios s-a dus Jos ºi apoi sus. V. Sinonime Eu sunt mare ºi voinic Nu mi-e teamã de nimic Vrei sã-mi vezi puterea mea? Hai, încearcã nu mai sta! Cineva spunea dacã este gârbovit Nu mai eºti bun de nimic Dar un sfat dat de-un bãtrân Întotdeauna e bine venit. Astãzi în gura mare voi striga La medic când voi pleca, Aoleu, mãseaua mea. Doctore, nu mã lãsa! 8

9 Alãturi de varã Când rândunelele se joacã-n soare ridicându-se pe la streaºina casei, parcã mã ridic ºi eu... Când valea-i înfloritã ºi norul ca o pânzã auritã se duce spre apus, simt cum plutesc deasupra lor... Când câmpul cu mac e plin ºi roºu-i ca focul, roºesc ºi eu... Când apele leneºe de-atâta cãldurã curg iar pacea naturii te furã, mã las furatã ºi eu... Când pãsãrile cântã singure-n colinã pe vremea înnoptãrii mã opresc ºi cânt ºi eu... Când pãdurea, pârâul ºi vântul uºor de varã îºi freamãtã cântul, cânt ca ºi ele ºi eu... Când umbra întunecã pe rând livezi, vii, grâne coapte ºi pace-i în cer ºi pe pãmânt ºi numai vântul venit peste munþi se zbate-ncet doinind pãdurea, atunci doinesc ºi eu... E varã! Anotimp ce cu un altul nu se comparã. E varã! E cald, e bine, Doinim prin grâne, prin frunziºul pãdurii bãtrâne, În palme ne-ascundem obrãjorii Ferindu-i de cãldura mare, uneori. E varã! Culorile mai vii ca niciodatã, Roºul aprins, galbenul precum aurul, albastrul cerului ca ºi cristalul, Sufletul oamenilor plin de bucurie, La strângerea recoltelor pe câmpie. E varã! E varã! Anotimpul drag nouã Vara Ceru-i încã limpede ca lacrima, Luceafãru-i gata sã apunã, doarme ºi apa ºi vântul, perdeaua neagrã se grãbeºte sã acopere frumuseþile naturii, frumuseþi ce nu se lasã cuprinse-n totalitate. Fãpturile purtãtoare de ploaie se urcã greoaie spre culmi, pe alocuri altele nu-ºi gãsesc cuibul. Pãdurea freamãtã uºor în ceaþa nopþii închegate, aºteptând cu nerãbdare a se aprinde flacãra pe bolta cereascã ºi sã aparã din nou lumina. Dupã o aºteptare ce pãrea a nu se mai termina, lumina se-ntinde grãbitã pe dealuri, pe coaste, ºesuri, lãsând sã se vadã o dungã de soare. Murmurul a început a apãrea prin vãi, pãduri, pãmântu-i plin de miºcare, cântã acum ºi codrul ºi vântul auzindu-se parcã o mie de guri. Pe alocuri vezi oameni cu coasa pe umãr, fete cu secera-n brâu. Turmele de oi rãsar pe coastele încã umede. Fânul, paiele din câmp sunt prinse parcã într-un vârtej, florile de tei îºi fac loc sã treacã prin crengile înalte. Rândunelele-ºi hrãnesc puii, alte pãsãri ciripesc în zãri senine, peste tot e veselie, mierlele ºuierã îndelung, veveriþa când-i într-un vârf de fag, când pe un alt ram, iepurii peste cap se-aruncã, sturzii hohotesc pe luncã, toate-ºi încing jocul pânã pe-nserat, peste tot e cântec, iar soarele-i mai zâmbitor ca niciodatã. Aºa e vara, de aceea o iubim mereu. Colectivul cl. a IV-a 9

10 Paradisul verii Când ziua se îngânã cu noaptea Iar vãzduhul le scaldã-n plete, Roua-ºi aratã culoarea Pe-ndelete. Mereu Soarele rãsare întotdeauna, Fluturii zboarã mii ºi mii, Se ridicã ºi coboarã În suflet aduc doar varã. De la rãsãrit apare Soarele mult îndrãgit Întinzând cu veselie Suliþi, de culoare aurie. Zãrile strãlucesc în luminiº, Pe dealuri dorm spicele de grâu, Pe iarbã, pe prundiº, Fluturii stau ca niºte stele. Elena Ichim, cl. a IV-a Vara Florile te-ademenesc Câmpul miroase a fân cosit Pãsãrile se-ntrec în a cânta, Grâul aºteaptã sã fie treierat Câte-un nor drumeþ pe cale, Aduce-n suflet doar varã! Loredana Rusu, cl. a IV-a Bine îmi pare! Uite, vara a sosit, Cireºii din faþa case-i mi i-a împodobit Gene de luminã Cu cireºe galbene, roºii, viºinii Se ivesc la rãsãrit, Cu gust dulce ºi amãrui. Puternice tarafuri de ciocârlii Prevestesc doar bucurii. S-au copt fragii ºi cãpºunile, În grãdini au înflorit florile, Florile plecându-ºi cãpºorul gingaº Bujorii, trandafirii, garoafele ºi stânjeneii Cântã ºi danseazã Pe care le culeg fetiþele ºi bãieþeii. Alãturi de bondar ºi greieraº În minunata zi de varã. Pãsãrile îºi hrãnesc cu drag puii, Pretutindeni zboarã fluturii Grâul pe ogoare Animalele adunã hranã-n magazia lor, κi rãsfirã pãrul galben ºi bogat Sã le dea la iarnã de mâncare puilor. Aºteptând sã fie secerat. Cireºii zâmbesc spre soare Copiii aºteaptã vacanþa mare, ªi sunt mai mândri ca niciodatã Sã meargã la bunici la þarã, De roada lor bogatã. Sã le dea o mânã de ajutor, Elena Ichim, cl. a IV-a Pentru a avea la muncã spor. Vara Varã, varã, bine-ai venit! Pe noi copiii ai înveselit. Ai adus soare ºi luminã În sufletele noastre, De aceea noi îþi mulþumim Cã în sfârºit, tu ai venit. Odatã cu venirea ta Este ºi ziua mea, Ziua mea ºi-a tuturor Ziua dragã copiilor. Oana Damian, cl. a IV-a Bine- ai venit! Laura Barbu, cl. a IV-a Bine-ai venit tu varã, Cu al tãu Soare strãlucitor, Ce creºte pe ºesuri lucirea, Aducând nouã bucuria. Prin pãduri se simte rãcoarea, Rândunelele pe sus cântând Jucându-se cu soarele. Valea-i toatã înfloritã Pe alocuri se vãd privighetori ce cântã. Diana Galan, cl. a IV-a 10

11 Vara Pãsãrile vara Primãvara ne-a pãrãsit, Mereu îmi doresc sã ascult Vara, dragã nouã, a sosit. Cum împletiþi din razele de soare Greierele cântã ºi mereu petrece Cântãri ce pãreau a fi uitate, Iar harnica furnicã mâncare de pe alocuri culege. Voi, cântãreþii ce de demult Sunteþi paznicii vechilor morminte. Albinele roiesc ºi ele Ce cu glasul vostru fierbinte Culegând nectar de la floricele Daþi nãdejdi tuturor. Fluturii mii ºi mii Se-ntorc iute pe câmpii. Le cântaþi fãrã-ncetare Loredana Barbu, cl. a II-a Chiar ºi la supãrare Cu a voastrã cântare ce parcã-i strigare Ploaia Daþi tuturor puþinã alinare. Glasul vostru-i leac al durerii Norii negri se abat ªi-un mare imn al reînvierii. Peste dealuri, peste sat, Tunã, fulgerã, trãsnesc Pãdurea-i mereu încinsã Totul în cale nimicesc. De cântecul vostru triumfãtor ªi frunzele din desiº danseazã Toþi fugim din calea ei ªi arinii de pe maluri. ªi privim cu groazã-n urmã Lãsându-se toate furate Cum câteodatã-i nemiloasã De cântãrile voastre dulci îngânate. Lãsând oamenii fãrã casã. Vara Nu mereu e dãunãtoare, Când ea vine liniºtitã Udã cerealele pentru a se face din ele pitã E varã! Atunci este folositoare. Ziua se-ngânã cu noaptea, Mãdãlina Geanã, cl. a IV-a Stelele încep a sclipi pe cer, De departe se aud ecouri argintii ºi line O zi de varã Pãsãri mii ºi mii de culori galbene, cenuºii, trandafirii Bine-ai venit, zi frumoasã de varã! Adunate-n stol sau singuratice Ce aduci fiori de moleºalã, Încã mai plutesc agale prin noapte. Soare mândru strãlucitor Ce alintã florile din grãdini Spre adâncuri se zãresc ªi câmpul plin de iarbã. Alte soiuri de fãpturi Ce se bucurã ne-ncetat Ecouri line ºi argintii De miresmele ce vin de prin grãdini Doruri multe cãlãtoare Iar departe prin zãvoi, Ce le cuprinzi la sân ºi le alinþi Se zãresc turme de oi, De patimi multe ºi de nãzuinþi. Ce coboarã-n jos în vale, Cu zgomote de tãlãngi uºoare. Noaptea-þi aprinzi luminile din cer ªi pari plinã de mister. Doar tinerii îndrãgostiþi, cuprinºi de vraja ta, Cautã cu mult dichis misterul a-l dezlega. Când cred c-aproape reuºesc Tu cu ecourile tale line Îndemni pe toþi laolaltã Sã se-ndrepte spre somnul dulce de altã datã. 11

12 E varã Stau culcat în iarbã Miresmele de flori mã-mbatã. Încet îmi lunecã pe frunte O mânã albã ºi fierbinte, Inima-mi palpitã-n tot ce mã-nconjoarã Mama cu glasu-i dulce mã roagã s-o însoþesc la moarã. De nu vreau sã merg cu ea, Îmi ºopteºte sã merg cu tata Sã ajut la secerat Cã grânele au prea aºteptat. Cucul Cucule, drag vestitor, Când ne cânþi, ne cânþi de dor. Sã nu fii singur pe lume Mai cã þi-aº da un alt nume. De-þi doreºti sã ai pe cineva cu tine, Munceºti, aºa cum se cuvine, Ouãle tu sã þi le cloceºti ªi pui mereu sã-þi creºti! Iar de vei sta tãcut ªi pustiul crâng e mut. De aceea ne poþi cânta Chiar ºi în singurãtatea ta. Oana Damian, cl. a IV-a 1 Iunie Dragi pãrinþi, din toatã þara, Astãzi toþi sãrbãtoriþi Ziua celor ce le-aþi dat viaþã ªi pe care cu drag i-aþi crescut. Bucurii voi sã le faceþi, Cã ºi ei la fel vã fac, Chiar dacã vã mai ºi supãrã Astãzi iertaþi-i ºi faceþi-le pe plac! Sunt copii ºi mai greºesc Dar din suflet ei vã iubesc. Dãruiþi-le un zâmbet, Cã aºa-i creºtinesc! Mãdãlina Geanã, cl. a IV-a 12

13 Afost odatã ca niciodatã, cã de n-ar fi fost, nu s-ar mai povesti. În vremuri vechi ºi-ndepãrtate se pare cã a fost un împãrat foarte bogat, un împãrat ce nu locuia pe Pãmânt, ci locuia în adâncurile mãrii. ªi cum toþi împãraþii deþin palate, avea ºi acesta un palat de nu-l cuprindeai dintr-o privire. Palatul acestuia avea turnurile din gheaþã, dar strãluceau atât de tare încât la soare te puteai uita, dar la acestea ba. Acest palat era bãtut de jur împrejur cu pietre nestemate, aurul ºi argintul era pretutindeni precum la noi nisipul, bijuterii în cantitãþi imense, pe unde erau puse formau grinduri. Steluþe din platinã erau puse pe tot acoperiºul palatului încât credeai cã s-a mutat cerul. Slujitorii împãratului erau ºi ei îmbrãcaþi cu haine cusute cu fire de aur, nu mai vorbim de împãrat care era de o strãlucire totalã, apropierea de acesta te fãcea sã te treacã fiorii, cu cât îndrãzneai sã te apropii parcã-þi pierea vederea. Toate aceste bogãþii l-a fãcut pe împãrat sã aibã foarte mulþi duºmani. Unul dintre cei mai mari duºmani ai acestuia era Dragonul celor ºase mãri. Acesta pentru a nu-i declara rãzboi împãratului, îi cere mâna fetei care era atât de frumoasã, încât întrecea toatã lucirea bogãþiilor împãratului. Împãratul, rãmas pe gânduri, cã nu se gândise nicicând a-i da fata acestuia de nevastã, nu-l prinde somnul, ci nopþi întregi stãtea în stare de veghe timp de o lunã, cãci atâta timp îi dãdu Dragonului la dispoziþie. Înainte cu o sãptãmânã de la expirarea timpului, împãratul dã de veste la toate împãrãþiile ºi-ntreaga lume cã cine-i va salva fata de acest Dragon, stãpân al ºase mãri, va primi jumãtate din împãrãþia sa cât ºi fata de nevastã. Fata aflã în cele din urmã ºi ea ce urma a i se întâmpla ºi timp de o sãptãmânã plânse într-una ºi se ruga la Dumnezeu sã-i trimitã pe cineva sã o salveze. Dumnezeu cum ascultã rugile tuturor ºi-n mare parte le ºi îndeplineºte, iacã-tã cã ºi apar doi voinici care luptã cu Dragonul. Dupã mai multe ore de luptã, în loc sã fie învins Dragonul, au fost nimiciþi cei doi voinici. Dragonul pãrea cã avea puteri nemãsurate, Palatul adâncurilor 13 dar acest lucru nu a fost o piedicã pentru tinerii ce urmau a-ºi face zilnic apariþia, pânã la o sutã. Din toþi aceºtia nici unul nu reuºeºte sã-l învingã. Când totul pãrea pierdut, iar D r a g o n u l s a v u r a victoria, apare un tânãr îmbrãcat sãrãcãcios, nici prea înalt, dar nici prea scund, cu un pãr galben ca aurul ºi buclat, cu un chip asemenea unui înger, cere cu umilinþã îngãduinþa împãratului de a-l lãsa sã se lupte cu Dragonul. Împãratul ºtiind cã ceilalþi erau foarte voinici ºi au fost înfrânþi, a acceptat cu greu de a-l lãsa sã se lupte cu puternicul ºi neînvinsul lui duºman. P r i m i n d î n g ã d u i n þ a împãratului, tânãrul îºi pregãteºte toate cele necesare de luptã ºi pleacã în cãutarea aprigului duºman. Cu greu, tânãrul gãsi locuinþa acestuia încet, încet s-a strecurat în ea, cãci era asemenea unui heleºteu. Când duºmanul îl simþi, îl întâmpinã cu foc, tânãrul se preface a se lãsa învins ºi se fãcu nevãzut pentru câteva clipe. Dragonul bucuros cã reuºise sã-l sperie începu a-ºi savura victoria, dar nu apucã bine a se bucura cã tânãrul îl ºi înºfãcã pe Dragon îndreptându-l spre gura unui vulcan, care arunca lavã de jur împrejur. Tânãrul prinse cel mai bun moment, îl izbeºte în gura vulcanului, acesta cuprins de lavã nici rãcnitul nu i se distingea. ªi aºa a fost înghiþit, nemaivãzându-se urmã de Dragon. Tânãrul se îmbrãcã frumos, merge la Palatul Împãratului, ceru mâna fetei. Fata, când îl vãzu se îndrãgostise imediat de frumuseþea acestuia, s-au logodit, au fãcut nuntã care a durat trei zile ºi trei nopþi, timp în care au þinut-o numai în veselie. La nuntã au participat toþi împãraþii, bãtrânii, bogaþii ºi sãracii laolaltã. Dupã terminarea nunþii tinerii cãsãtoriþi s-au mutat în partea lor a Palatului, au trãit fericiþi pânã la adânci bãtrâneþi. Elena Ichim, cl. a IV-a

14 Glume ºi întâmplãri cu haz Aventurile prietenelor urmã ajunge la Ionel ºi-i spune acestuia cã a gãsit un Adunarea ºi scãderea plecau grãbite spre casa purice. bunicilor sãi, aceºtia locuiau în inima pãdurii. Ionel nu se ruºineazã, spunând cã este mort. Pe drum se întâlni cu prietenele: Logica ºi Cãutând în continuare, asistenta dã de mai mulþi întrebarea. Mergând, întrebarea spune: ºi spune: - Mai este pânã ajungem la destinaþie? - Cu aceºtia ce sunt? - Logic! îi rãspunde prietena sa. Nu am mers - Aceºtia au venit la înmormântare. decât 15 minute. Adunarea adaugã: Ce vrei sã ajungi? - Dacã drumul este de 115 m ºi noi am strãbãtut Doamna învãþãtoare întreabã pe unul din elevi: doar 50, atunci mai avem Ce vrei sã te faci Gicã, când vei fi mare? Deodatã în faþa lor apãru un lup înfricoºãtor. - Eu visez sã ajung director. Speriatã, întrebarea spune: - Atunci, viseazã în continuare! - Ce ne facem acum? - Ce trebuie. Fugiþi! adaugã Logica. Pacientul Ajunse la cãsuþã întrebarea zice: Într-o zi un pacient merse la doctor pentru cã nu - Ce spuneþi dacã am pregãti o surprizã bunicilor se simþea prea bine. Acesta-i face analize ºi când îl tãi? întâlneºte îi spune: - Excelentã idee, spune Logica. - Am o veste bunã ºi una rea, pe care o vreþi - Dar câte ouã aveþi? întreabã Întrebarea. prima? Scãderea adaugã: - Pe cea bunã. - Pãi am avut 25 ºi am consumat Mai aveþi de trãit 24 de ore! Adunarea adaugã: - Cuuum? ªi vestea rea care mai e? - Mai aduc 10 din cuibar. - Vã caut de ieri sã vã spun asta. Câte ouã sunt în total? Ajunºi acasã, bunicii au rãmas profund Întrebare impresionaþi de surpriza pregãtitã de musafirii Învãþãtoarea întreabã pe Andrei: acestora. - Cât este jumãtatea lui 8? Bunicii taie prãjitura în 36 bucãþi ºi întreabã pe - Pe orizontalã 0 ºi pe verticalã 3. musafiri câte câte vã vine fiecãruia? Ei ºi-au oprit înainte de a o împãrþi în bucãþele. Bulã la ºcoalã La ºcoalã învãþãtoarea Moºtenirea - Ia zi-mi Bulã, ce faci când pleacã vaporul? Iþic spune lui Bulã: - Nu ºtiu. - Auzi Bulã, am primit o moºtenire un cal. - Dar când se îneacã un copil? - Bravo! ªi care-i problema? - Nu ºtiu. - Da, dar nu ºtiu ce sã fac, când ºchiopãteazã, - Dar când e coadã la pâine? când nu ºchiopãteazã. - Nu ºtiu. - Bine, prinde ºi tu momentul când nu - Dacã mâine nu vei ºti sã rãspunzi, vei primi ºchiopãteazã ºi vinde-l! Insuficient. Ajuns acasã, Bulã îl întreabã pe taicã-sãu, iar el îi Bãtaia rãspunde: Ionel merge liniºtit la ºcoalã. Ajuns la destinaþie, - Când pleacã vaporul, scoþi batista ºi faci la ei se aºazã-n bancã ºi aºteaptã începerea orelor de revedere, când se îneacã un copil, sari dupã el ºi-l curs. În timp ce acesta stã liniºtit, un coleg al acestuia scoþi la mal, când se bat doi copii îi desparþi, iar când e îi dã câteva palme de-l zãpãceºte. coadã la pâine îþi aºtepþi ºi tu rândul. Supãrat, Ionel dã fuga la fratele mai mare, îi A doua zi: relateazã cele întâmplate, acesta furios merge spre - Ia zi Bulã, ce faci când pleacã vaporul? ºcoalã ºi intrã-n clasã. - Sar dupã el ºi-l scot la mal. - Cine l-a bãtut pe fratele meu? - Dar când e coadã la pâine? Din bancã se ridicã o matahalã ºi spune: - Îl despart. - Eu sunt cel care l-am bãtut. - Dar când se îneacã un copil? - Bine-ai fãcut! Bine-ai fãcut! - Scot batista ºi fac la revedere. - ªi când se bat doi copii? Înmormântare - Mi-aºtept ºi eu rândul. În prima zi de ºcoalã toþi copiii trebuiau controlaþi în cap. Asistenta îi controleazã ºi în cele din 14

15 Sfârşitdeanşcolar Rămasbun,claseprimare! Orele parcã par mai scurte, clinchetul clopoþelului parcã anunþã zi de sãrbãtoare, copiii pun în vazã câte-o floare, alþii triºti privesc pe ferestre, bucuroºi alþii îºi amintesc cum au petrecut vacanþa mare în anul precedent, alþii gândesc dacã vor trece clasa, dar eu... gândesc cum sã-mi împart timpul în vacanþã. O parte din timp am sã citesc, o parte am sã socotesc, când ºi când ajut pe mama, alteori am sã sar coarda. Dar cel mai mult timp de vacanþã am sã-l petrec alãturi de bunicii mei, care mã iubesc ºi îmi fac pe plac totdeauna. Mi-amintesc cu drag cum anul trecut am plecat spre bunici cu trenul. În drum spre bunici am vãzut munþii semeþi care-ºi înãlþau vârfurile spre bolta cerului azuriu. Mingea de foc trimitea sãgeþi sã încãlzeascã întreg pãmântul, pãdurea nu contenea a ºopti cu glasul ei cald, mângâietor. Albinuþele culegeau polenul florilor multicolore, iar pe câmpurile înverzite copiii culegeau floricelele care-i îmbãtau cu miresmele lor. Ajunsã la bunici am fost primitã cu mare cãldurã, ca de obicei. Dupã puþinã odihnã, spre amurg, bunicul m-a luat cu el într-un loc pe care l-am numit eu Eden. Aici am vãzut covoare de iarbã fragedã, copacii cum îºi chemau pãsãrile la culcare, câte un mic animãluþ alerga spre culcuº ºi multe alte frumuseþi. Prinsã-n vraja frumuseþii neasemuite, abia cã ºi zãresc cum soarele parcã se joacã de-a v-aþi ascunselea cu norii ºi încet, încet se ascunde de tot. Încerc a-l cãuta cu privirea dar el, nicãieri. Atunci începu sã mã treacã fiorii, îl strâng pe bunicul de mânã ºi neliniºtitã îi ºoptesc sã mergem spre casã. Întorºi acasã, ºoptesc bunicii cã îmi este foarte somn, aceasta mã priveºte zâmbind, mã invitã sã iau cina ºi abia dupã îmi va da voie la culcare. Aºezatã pe patul liniºtit, mi-am lãsat pleoapele sã-mi ascundã ochii ºi cu gândul cã a doua zi o sã vãd ºi alte frumuseþi m-am lãsat în voia somnului. Sper cã ºi în aceastã vacanþã ce va urma voi trãi asemenea clipe fericite, care pentru mine au fost cãlãuzã în momente de tristeþe. Laura Barbu, cl. a IV-a Aºa cum cerul nu se desparte de pãmânt, cum soarele nu încetineºte sã ardã în plinã varã, tot aºa ºi noi nu vom uita cei patru ani de ºcoalã. Imaginile vechi ne chinuie memoria. Ploaia ne picurã lacrimi în suflete. Este clipa în care tragem linia ºi adunãm cei patru ani de ºcoalã primarã. Parcã ar fi fost ieri prima zi când am pãºit plini de emoþii sub un pod de flori multicolore alãturi de d-na învãþãtoare. Colegii mai mari strigau veseli ºi povesteau amintiri din vacanþã, dar noi, boboceii, stãteam stingheri strângând mâna mamei, care ne însoþea. Ne uitam la ºcoalã ºi ni se pãrea atât de mare încât gândeam cã o sã ne înghitã, ca un balaur din poveºti. Când credeam cã suntem abandonaþi, o voce blândã ne fãcea sã înþelegem cã abia acuma începem a urca pe treptele scãrii ºi cã noi suntem undeva la început. Cu privirea caldã ºi veselã, cu glas blând, doamna ne-a chemat lângã dânsa, aºa cum o cloºcã îºi strânge puii la vreme de furtunã. Noi i-am înmânat florile, apoi am pãºit în ºcoalã. Clãdirea ce parcã ne speriase, acum alãturi de doamna pãrea precum un palat. ªi uite aºa a început aventura cunoaºterii. Am descifrat, încet-încet, misterul literelor ºi al cifrelor, tainele istoriei ºi a geografiei ºi multe alte taine în care am pãtruns cu mare curiozitate. Lucrurile, încet, încet, au început sã capete formã ºi interesul era din ce în ce mai mare pentru tot ce era nou. Doamna învãþãtoare a muncit cu fiecare dintre noi, vrând ca toþi sã înveþe. Când ne dojenea era plinã de tristeþe, se vedeau cum îi luceau lacrimi printre gene. Pentru doamna nu a existat copii fãrã capacitate, doar cã unii se lãsau puþin cuprinºi de lene. Dar cu tactica dumneaei fãcea ca fiecãruia sã ne fie ruºine ºi atunci ne luam avânt la învãþat. Ne înfioarã gândul cã nu o vom mai întâlni zilnic, cã nu-i vom mai auzi glasul vesel sau dojenitor, cã nu-i vom vedea ochii ce te oglindeºti în ei. Imaginea doamnei învãþãtoare ne va rãmâne veºnic în memorie, ea va fi cea care mereu în mintea noastrã ne va cãlãuzi paºii în viaþã. În toþi aceºti ani mintea ni s-a ascuþit, astfel am ajuns sã pãtrundem în tainele cãrþilor, acum suntem în stare de a vedea ce-i bine, ce-i frumos, ce-i demn. Cu glasuri tremurãtoare ºi cu lacrimile-ntre gene vã spunem: Rãmas bun, Doamna Învãþãtoare! Colectivul cl. a IV-a 15

16 Doamna mea Dascãle Mamã, învãþãtoarea ne-a fost, Pentru mine tu eºti raza soarelui ce strãluce tare. Noi toþi copiii ei Tu cu cãldura ta O preþuim ºi o iubim M-ai fãcut sã-nþeleg de ce trebuia a învãþa, ªi strigãm în gura mare Îþi mulþumesc ºi mã-nchin în faþa ta, Cã e o bunã Doamnã învãþãtoare! Dascãle, Mãria-Ta. Ne-a învãþat numai de bine, Sã fim harnici ºi ascultãtori, Sã ajungem oameni de nãdejde, Sã fim sprijin pentru þarã Aºa ne-a învãþat a noastrã mamã. Timpul repede a trecut, A venit vremea sã ne luãm rãmas bun, Cu lacrimi în ochi noi plecãm Spre clasa a cincea ne-ndreptãm. Deºi plecaþi de la noi, Noi vã dãruim doar sãnãtate, Sã aveþi parte de bucurii ªi de-ndepliniri în toate! Nu voi uita în viaþã vreodatã Cã tu eºti cel ce ne-ai arãtat calea cea dreaptã, De la tine-am învãþat multe, Scris, citit, socotit, povestit ºi a rezolva probleme ªi de nimeni ºi nimic în viaþã a nu ne teme. Când în viaþã obstacole vom întâmpina, Sã nu ne poticnim ci s-avem puterea a ne ridica Sã fim demni ºi muncitori ªi frumoasa þarã veºnic s-o iubim. Bianca Creþu, Andreea Rusu, cl. a IV-a Sfârºit de an ºcolar Mãdãlina Geanã, cl. a IV-a 16 iunie a sosit Clasa a IV-a s-a sfârºit, Spre a cincea voi pleca Dar fãrã a-mi lua rãmas bun De la Doamna mea. Vreau din suflet sã-i mulþumesc Cã mi-a fost o a doua mamã, M-a învãþat ºi m-a îndrumat, Sã învãþ ºi sã fiu pe plac Tuturor ce de la mine aºteaptã Sã urc încet, dar sigur, câte-o treaptã. Doresc din suflet, doamnei mele, Sã nu aibã-n viaþã probleme grele, Sã fie mereu sãnãtoasã, Sã aibã succes în activitate, Sã-nveþe ºi pe alþii ca mine carte. Ancuþa Boghiu, cl. a IV-a 16

17 1Mai,ZiuaInternaționalăaMunci În octombrie 1884, la Chicago, cea de-a presiuni ºi ameninþãri; se zvonea cã armata primise patra convenþie a sindicatelor din Statele Unite a ordinul sã înãbuºe manifestaþiile muncitoreºti. decis sã treacã la presiuni pentru limitarea zilei De 1 Mai au ieºit pe strãzi de manifestanþi de muncã la 8 ore. Pe 1 Mai 1886, pe tot care cântau Marseilleza, Deºteaptã-te române ºi cuprinsul Statelor Unite ale Americii au avut loc purtau drapele roºii pe care era inscripþionatã manifestaþii cu zeci de mii de participanþi, care revendicarea celor 8 ore de muncã. Anul urmãtor cereau: De azi nici un lucrãtor nu trebuie sã manifestaþiile muncitorilor de 1 Mai s-au desfãºurat munceascã mai mult de 8 ore!. cu o participare ºi mai mare, în ºi mai multe oraºe din În paralel, în Franþa, se desfãºura un protest þarã. Lozincile rãmâneau aceleaºi: Ajung opt ore de asemãnãtor, Federaþia Sindicatelor din Franþa lucru, Repaosul duminical. având aceleaºi revendicãri: limitarea zilei de Manifestaþii antiregale muncã la 8 ore ºi fixarea unui salariu În septembrie 1939, dictatura regalã minim. decretase desfiinþarea sindicatelor Opt ore de muncã profesionale muncitoreºti ºi Pe 20 iulie 1889, la Paris înfiinþarea breslelor. Pe 1 mai 1939 au avut loc lucrãrile primului autoritãþile au convocat primul Congres al Internaþionalei a Congres general al breslelor, la II-a. Aici s-a decis care urmau sã participe organizarea simultanã în reprezentanþii din întreaga toate þãrile a unor acþiuni þarã. Membrii partidului similare cu cele din SUA comunist au transformat ºi Franþa, în vederea întrunirile ºi demonstraþiile stabilirii zilei de muncã la din ziua de 1 Mai în 8 ore. Anul urmãtor, pe 1 manifestaþii de protest mai 1890, au avut loc împotriva regimului regal manifestaþii în toate dictatorial ºi a politicii acestuia. capitalele europene, pentru Scandãrile acestora erau Vrem 8 un singur scop - 8 ore de ore de muncã!, Cerem mãrirea muncã, 8 ore de odihnã ºi 8 ore de salariilor, Jos fascismul!, instruire. Trãiascã pacea!. În august 1891, cel de-al doilea Parade ºi iarbã verde Congres al Internaþionalei socialiste, întrunit la În prima perioadã a comunismului, zilei de 1 Bruxelles, a decis sã se declare ziua de 1 Mai ca Mai i se dãdea importanþa unei sãrbãtori naþionale, la zi internaþionalã a muncii. acelaºi nivel cu 23 august ºi 7 noiembrie. Dupã 1 Mai devenea o sãrbãtoare a proletariatului venirea la putere a lui Ceauºescu, importanþa zilei de pe care muncitorii o marcau în fiecare an. 1 Mai a scãzut continuu, pe mãsurã ce secretarul Sãrbãtoarea semnificã trezirea muncitorilor la general al partidului începea sã se bazeze din ce în ce luminã ºi cunoaºtere, unirea lor într-o alianþã mai puþin pe sindicate ºi din ce în ce mai mult pe frãþeascã în vederea luptei împotriva oricãrei structurile militarizate: Armata, Miliþia, Securitatea. asupriri. Începând cu anii '70, paradele de 1 Mai au încetat, Muncitorii români ºi-au însuºit hotãrârea fiind înlocuite de adunãri solemne la care participã Internaþionalei a II-a ºi s-au solidarizat cu activul de partid. Totuºi, ziua de 1 Mai a rãmas una muncitorii din întreaga lume, manifestând la liberã, la care se adaugã ºi 2 mai, Ziua Tineretului. rândul lor împotriva patronatelor. 1 Mai era sãrbãtorit de majoritatea românilor prin Cântau Marseilleza ieºiri la iarbã verde împreunã cu familia. Uneori de 1 Modalitatea sãrbãtoririi zilei de 1 Mai a fost Mai se organizau manifestãri sportive, Cupa 1 Mai, dezbãtutã ºi hotãrâtã definitiv în cadrul unde se desfãºurau concursuri de fotbal, tenis, ciclism Comitetului Executiv al Clubului muncitorilor sau ºah. din Bucureºti. În oraº s-au afiºat numeroase Comitetul Central al Partidului Comunist Român chemãri care invitau lucrãtorii sã ia parte la oferea o masã festivã în fiecare an, în parcul Snagov. serbarea zilei de 1 Mai. Guvernanþii români au Pe lângã principalii membri ai partidului, în frunte cu întâmpinat cu ostilitate pregãtirile ce se fãceau Nicolae Ceauºescu, luau parte membrii CC al PCR, ai pentru sãrbãtorirea zilei de 1 Mai. S-a recurs la Consiliului de Stat ºi ai guvernului. 3

18 9 Mai - Ziua Europei Devenitã deja tradiþie în România, marcarea, la 9 Mai, a Zilei Europei, va avea loc în acest an sub genericul Ziua Europei este ºi ziua ta ºi va cuprinde o largã paletã de manifestãri având ca scop apropierea cetãþeanului de valorile esenþiale ale Uniunii Europene, for la care þara noastrã va adera în Data de 9 mai a fost aleasã ca Zi a Europei de Consiliul European de la Milano, din 1985, apreciindu-se cã punctul de pornire al construcþiei Europei unite a fost declaraþia prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de Externe al Franþei, a propus Germaniei, vechi inamic al þãrii sale, dar ºi altor state, sã contribuie la realizarea unei solidaritãþi de facto ºi sã punã bazele concrete ale unei federaþii europene indispensabile pentru menþinerea pãcii. Lua, astfel, sfârºit o lungã istorie de confruntãri sângeroase ºi se inaugura o nouã etapã în evoluþia continentului nostru, bazatã nu pe forþã ºi violenþã, ci pe cooperare economicã ºi armonizare legislativã. Dând curs apelului lui Robert Schuman, ºase þãri - Belgia, Franþa, Germania, Italia, Luxemburg ºi Olanda - au semnat, la 18 aprilie 1951, Tratatul de la Paris privind prima dintre comunitãþile europene, Comunitatea Economicã a Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO). Ulterior, cele ºase state au decis sã edifice o comunitate economicã, bazatã pe libera circulaþie a bunurilor, persoanelor, serviciilor ºi capitalurilor ºi, în 1957, prin Tratatul de la Roma, au înfiinþat Comunitatea economicã Europeanã, precursoare a Uniunii Europene de astãzi. Mai mult decât în alte ocazii, ziua de 9 Mai are, în 2003, o încãrcãturã simbolicã aparte, în contextul în care Uniunea Europeanã se pregãteºte pentru cea de-a cincea ºi cea mai amplã extindere din istoria sa, Cei 15 din prezent urmând sã devinã Cei 25 la 1 mai 2004, ºi Cei 27 în 2007, dupã ce ºi România ºi Bulgaria vor adera la Uniunea Europeanã. Totodatã, în acest an, Convenþia privind viitorul Europei va definitiva proiectul unui nou Tratat constituþional, ce va crea cadrul necesar unei funcþionãri eficiente a Europei extinse. Printr-un efort asumat de Guvernul României, cu sprijinul Delegaþiei Comisiei Europene în România, Ziua Europei va fi în 2003 o sãrbãtoare a întregii þãri, manifestãri deosebit de variate ºi interesante fiind organizate în Bucureºti, în toate reºedinþele de judeþ, precum ºi în multe alte localitãþi. Ministerul Integrãrii Europene considerã cã acest eveniment denotã faptul cã Ziua Europei a dobândit deja o conotaþie specialã în România, în procesul de pregãtire pentru integrarea europeanã. Aderarea României la UE este un obiectiv fãrã echivoc. Stabilitate politicã ºi economicã, siguranþã, solidaritate - aceasta este Uniunea Europeanã, ai cãrei membri vor deveni, în 2007, ºi cetãþenii români. Trebuie avut în vedere faptul cã, în acest proces, este nevoie o mobilizare a întregii societãþi pentru împlinirea obiectivelor pe care ni le propunem. Sunt optimistã ºi consider cã, dacã vom susþine reformele ºi transformãrile care au fãcut ca România sã progreseze mult în ultimii ani rezultatele pozitive se vor vedea nu numai în raporturile noastre cu Uniunea, ci ºi în viaþa noastrã zilnicã - apreciazã ministrul Integrãrii Europene, doamna Hildegard Puwak. Sursa: Internet Ziua Mondialã a Culturii Pãtruns de importanþa vitalã a culturii în înnobilarea moralã a omului, în dezvoltarea democraþiei ºi progresul civilizaþiei, salut ºi în acest an ziua de 21 Mai, hotãrâtã de Organizaþia Naþiunilor Unite ºi de UNESCO, a fi Ziua Mondialã a Culturii, în care se celebreazã, în forme variate, valorile spirituale, organizându-se pretutindeni în lume simpozioane, sesiuni ºtiinþifice, manifestãri artistice, nenumãrate expoziþii. Participãm la aceastã sãrbãtoare având convingerea cã valorile culturii fixeazã în ele genul creator ºi aspiraþiile omenirii, portretul etnopsihologic al neamurilor, felul lor specific de a fi ºi de a gândi, viziunea lor asupra lumii, stabilind, astfel, trainice punþi de legãturã între ele. Cu cât o culturã naþionalã are o originalitate mai pronunþatã, exprimatã prin valori ºi opere competitive, cu atât ea se integreazã mai firesc în patrimoniul culturii universale cu mesajul propriu al poporului care a creat-o, consolidând ºi dând sensuri noi solidaritãþii ºi afirmãrii personalitãþii umane. Prin actul de culturã fiinþa umanã ºi popoarele îºi afirmã identitatea distinctã ºi disponibilitatea de a participa la progresul general, moral ºi material al umanitãþii. E motivul pentru care instituþiile specializate ale statului au datoria de a sprijini actul de creaþie, diversitatea acesteia, schimbul de valori culturale pentru înfãptuirea unei lumi guvernate de legile democraþiei, ale bunei înþelegeri ºi ale pãcii, ale binelui, frumosului, adevãrului ºi libertãþii. Progresul material, pur tehnic, fãrã valorile spirituale, duce la alienarea omului de propria sa esenþã. Ziua Mondialã a Culturii ne reaminteºte în fiecare an acest adevãr axiomatic ºi ne îndeamnã la eforturi tot mai mari pentru promovarea culturii în toate straturile sociale. Cultura e o hranã spiritualã de care au nevoie vitalã toþi oamenii, de pe toate continentele. De ea au nevoie, mai mult ca oricând, compatrioþii noºtri în aceastã epocã de tranziþie, în care se petrec mutaþii spectaculoase în conºtiinþa oamenilor, al cãror orizont de cunoaºtere trebuie sã se extindã ºi sã se adânceascã pe mãsura solicitãrilor istorice de la acest sfârºit de mileniu. La acest sfârºit de secol ºi de mileniu, creaþia culturalã ºi artisticã devine o componentã intrinsecã ºi dinamicã a progresului economic ºi social, definitorie pentru noua fazã a civilizaþiei în care pãºim - societatea postindustrialã, informaþionalã, culturalartisticã intensivã. Iatã de ce e nevoie de o politicã culturalã îndrãzneaþã, atotcuprinzãtoare, aºezatã pe principii democratice, moderne, în care sã se implice un numãr cât mai mare de intelectuali, oameni de ºtiinþã, creatori din toate domeniile artelor. Numai cu flacãra culturii vom putea lumina drumul anevoios al tranziþiei ºi calea cea mai scurtã ºi mai durabilã spre împlinirea nãzuinþelor acestui neam. România a dat lumii mari oameni de ºtiinþã ºi de culturã, de la Cantemir ºi Hasdeu la Eminescu ºi Brâncuºi, ca ºi atâþia alþii, care stau pe bunã dreptate alãturi de cei mai de seamã creatori ai umanitãþii, omagiaþi cu prilejul Zilei Mondiale a Culturii, zi care este deopotrivã a lor ºi a creatorilor anonimi care au colaborat în tainã cu geniile umanitãþii. Omagiul nostru tuturor creatorilor de culturã! 4

19 TEST Eºti prieten bun? Rãspunde cu toatã 14. ªtii sã cedezi într-o sinceritatea numai prin discuþie cu un coleg chiar Da sau Nu la fiecare dacã eºti convins cã ai dintre întrebãrile care dreptate? urmeazã. Nu uita condiþia: 15. Accepþi sã împrumuþi Rãspunde sincer! prietenilor ºi colegilor unele dintre obiectele tale? 1. Îþi place sã te joci 16. Ai rãbdare sã asculþi singur? vorbind pe un prieten cam 2. Preferi sã citeºti sau sã te vorbãreþ fãrã sã-l întrerupi? duci singur la un spectacol, în 17. Îþi place sã þii supãrarea loc sã te distrezi cu colegii? mult timp sau accepþi sã te 3. Te superi dacã pierzi la împaci când te-ai liniºtit? unele jocuri? 18. Când izbucneºte o ceartã 4. Preferi sã faci cadouri în între colegi cauþi sã-i împaci? loc sã primeºti? 19. Þii apãrarea celui mai 5. Pãstrezi totdeauna slab în orice împrejurare, secretele pe care þi le chiar dacã nu eºti prieten cu încredinþeazã prietenii ºi el? colegii? 6. Îþi place sã pierzi uneori REZULTATE la un joc unde ai putea sã câºtigi uºor pentru a face o 1. Acordaþi-vã câte 1 punct bucurie cuiva mai slab sau pentru fiecare rãspuns DA mai mic decât tine? pe care l-aþi dat la întrebãrile: 7. Crezi cã ai cel puþin un 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 15, 16, prieten sincer? 17, E º t i m u l þ u m i t d e 2. Acordaþi-vã câte un punct succesele prietenilor tãi pentru fiecare rãspuns NU apropiaþi? dat la restul întrebãrilor. 9. Eºti capabil sã suporþi Dacã ai 19 puncte eºti un neplãcerile unei greºeli pe prieten excelent ºi te vei care n-ai comis-o pentru a nu bucura în viaþã de prieteni la pârî un prieten? fel de buni ca tine. 10. Când mãnânci anumite Dacã ai puncte poþi dulciuri simþi dorinþa sã oferi considera cã eºti de obicei un ºi celor din jur? prieten sincer. 11. E º t i m u l þ u m i t l a Dacã ai puncte, spiritul reînceperea ºcolii, dupã tãu de prietenie mai are unele vacanþã, pentru cã ai prilejul rezerve. sã te reîntâlneºti cu colegii ºi Dacã ai 10, 11, 12, 13 puncte, prietenii? poþi considera cã ai lipsuri 12. Te superi dacã þi se fac care te pot face sã nu ai parte unele glume între colegi? de prieteni sinceri. 13. Spui neadevãruri despre Sub 10 puncte, nu meriþi sã ai cineva pentru a-i face prieteni. Eºti egoist ºi neplãceri? îngâmfat. Nu uitaþi cã fãrã prieteni nu existã viaþã. (Cicero) Prietenia este un suflet în douã trupuri. Bibliografie 1001 întrebãri despre naturã, Elena Moldovan. Cinenuştie. Citeşte! 1. În Africa trãiesc reprezentanþii unui trib wotusii care au o înãlþime de pânã la 2,40 m. 2. Nu. Privighetoarea începe sã cânte la miezul nopþii; cintezoiul la jumãtate dupã miezul nopþii; mierla neagrã între orele 3 ºi 4 dimineaþa, iar piþigoiul vesteºte ora de sculare. 3. Un animal marin denumit Synapta maculata. 4. Existã peste 200 de specii de peºti electrici: peºtele torpilã, þiparul din fluviul Amazon etc. 5. Din mileniul al III-lea î.hr. ºi erau mânuite de femei. 6. Ion Sofia Manolescu; volumul a a p ã r u t î n E d i t u r a C a r t e a Româneascã, în Despre Gheorghe ªincai. 8. Zeul visurilor ºi al somnului. 9. Lui Dosoftei ( ). 10. Zâna bondarilor cu 1,6 g greutate ºi 6 cm. lungime. 11. Aprodul Purice, autor Costache Negruzzi. 12. Capra, apoi câinele, oaia etc. 13. Garofiþa Pietrii Craiului (Dianthus calizonus) garofiþa cu prea frumoase brâuri. 14. Atlantida. 15. Dimitrie Cantemir ( ). 16. Elena Farago ( ). 17. Aspirinei. 18. Cirus; Cumulus; Nimbus; Strotus. 19. Piþigoiul - nu suportã sã fie captiv, se ºtranguleazã fie între ochiurile coliviei, fie cu propriile gheare. 20. Erau frate ºi sorã, pentru purificarea rasei. 21. Rândunica 60 km/h, vulturul 30 km/h. 22. Din insula Malaca. 23. În Mexico - un cedru - are o grosime de 16 m. Are vechime de circa 5000 ani. 24. Într-un muzeu din New York, ou de dinozaur, care are ani. 25. Shakespeare.