C A I E T U L D E P O E Z I I 1

Transcriere

1 C A I E T U L D E P O E Z I I 1

2 2 R A L U C A I O N I Ț Ă

3 C A I E T U L D E P O E Z I I 3 R a l u c a I o n i ț ă C A I E T U L D E P O E Z I I B u c u r e ș t i,

4 4 R A L U C A I O N I Ț Ă Ilustrația copertei: Anamaria Bărbulescu Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României IONIȚĂ, RALUCA Caietul de poezii / Raluca Ioniță. - Bucureşti : Bifrost, 2021 ISBN Toate drepturile sunt rezervate. Nicio parte din această lucrare nu poate fi reprodusă fără acordul scris al editurii și al autoarei. Copyright 2021 Editura Bifrost Str. Liviu Rebreanu nr.46-58, sector 3, București office@bifrost.ro

5 C A I E T U L D E P O E Z I I 5 Poezia identităţii şi identitatea poeziei Se scrie foarte multă poezie azi. De fapt nu chiar poezie, fiindcă poezia adevărată este adesea confundată cu simulacrele de poezie, fiindcă marcarea diferenţelor dintre ele poate fi uneori dificilă. Statistic vorbind, au fost şi ani, după 1990, când au apărut între trei şi patru mii de volume de poezie anual, dacă informaţia cuiva care încearcă un inventar bibliografic al cărţilor apărute e corectă. Raluca Ioniță scrie poezie. Temele ei sunt relativ comune poeziei grave, serioase : iubirea, cu toate avatarurile ei, amintind când de-un romantism din care au rămas abia resturi, sau adusă la zi, în contemporaneitatea noastră cu gusturi aspre, ori dramatizând organic despărţirea (Despărţire Fractură). Ar urma apoi, tematic, frica/teama/ (de altfel unul dintre texte se cheamă chiar Gustul fricii iar altul Teama de viaţă, viaţă de teamă ), cu reprezentări care amintesc de un univers terorizant în care poliţia arestează, metonimic, nu infractorul, ci pericolul, abstracţiune ce are ceva metafizic în ea, fiindcă lipsesc determinările concrete: agresorul, tâlharul, violatorul, drogatul etc : Mai ţii minte când mâncarea/avea gust de frică?/...mâncam la masa mică/ Din casa mică/totul prea mic să cuprindă/ O frică atât de mare (...) Numele meu e Frica/ Îmi pare bine! (Gustul fricii).

6 6 R A L U C A I O N I Ț Ă Dar supratema acestui volum este descoperirea prin iubire a unei identităţi rănite, sau îngemănate, căutarea femeilor care se sinucid în mare. Căutarea identităţii naşte o poetică a cărnii, a organelor chiar, care generează imagini adesea suprinzătoare prin frumuseţe: Patru membre şi un trunchi/aparat de suferinţă (Aniom). Tuşele sunt uneori îngroşate în manieră expresionistă (vezi şi Urbană!), semn al unei conştiinţe moderne dramatice, omul nefiind altceva decât Un sac subţire de piele. Poeta e interesată de Circuitul durerii în natură, imaginarul acestei dureri presupunând o pisică care e Captivă în corpul tău firav, şi zgârâie, corp ale cărui vene sunt înconjurate cu sârmă ghimpată. Sunt create, în acest efort de fixare a identităţii şi a determinărilor, reprezentări populate cu miere otrăvită sau cu imagini în care sufletul e Un teren lunar în griul nopţii.... Plecând de aici, identitatea se relevă, aşadar, mai ales prin valorizarea motivului cuplului, ce, paradoxal, nu aduce neapărat o stare de fericire, ci adesea de suferinţă, de asprime a sentimentului. E vizibil acest lucru într-un text mai dinspre finalul volumului unde cuplul se descoperă ca ilustrând prin iubirea lor un alt Pat al lui Procust. Metafora conformismului în iubire excede însă mitica nivelare fizică şi devine o ilustrare a preferinţelor pentru scene tari ale bărbatului: Mă pui să mă întind pe pat/porii mei se reflectă în cioburile/ Pe care le-ai aşezat cu grijă/unul câte unul, la distanţă/de-o răsuflare între ele. Imaginea finală, a răsuflăriidistanţă, delicată, de-o reală frumuseţe, evidenţiază o calitate a liricii

7 C A I E T U L D E P O E Z I I 7 Ralucăi Ioniţă o imagistică adesea surprinzătoare, având darul de a provoca surprize cititorului. Am mai putea nota în acelaşi context sintagme precum: umerii striviţi-arcuş de fildeş, vioare de os, să ancoreze/bine în cer,/ margine de catifea, gânduri de dantelă etc, dar şi un text integral prin simplitatea alegorică a imaginilor: Capul meu e o gară, construit pe laitmotivul trenului care trece ritualic prin gară, acompaniind existenţa omului. Nu ştiu dacă Raluca Ioniţă va face carieră devenind... poetă. Ştiu însă că, deocamdată, ea scrie poezie. Şi o face cu aplecarea celui care înţelege că poezia este, cel puţin la început, o confruntare dramatică cu tine însăţi / însuţi! A d r i a n C o s t a c h e Membru al Uniunii Scriitorilor din România

8 8 R A L U C A I O N I Ț Ă

9 C A I E T U L D E P O E Z I I 9 Gustul fricii Mai ții minte când mâncarea Avea gust de frică? Mâncam la masa mică Din casa mică Și totul prea mic să cuprindă O frică atât de mare. Frica se lățea, se întindea Lacomă și nesătulă Frica Mușca din mine cu poftă Mușca cu sete Din carnea moale de căprioară. Niciodată sângele meu N-a fost suficient ei Și nici lacrimile și durerea, Respirația oprită Până când într-o zi Am auzit ușor în ureche: Numele meu e Frica, - Îmi pare bine!.

10 10 R A L U C A I O N I Ț Ă Un simulacru de iarnă Iarna asta e un simulacru, Simulez zăpada la fel cum falsez Zâmbind la glume amare Ascunzând note de subsol în corzile vocale Defrișez lăstarii de speranțe Deja învinși și ninși, încovoiați De greutatea albă A simulacrurilor... Mă apasă forma gândurilor mele -Tot un simulacru - Matematică simplă de copil filolog Simulacru + simulacru = deșert?

11 C A I E T U L D E P O E Z I I 11 Viață de călător Pașii mei au un limbaj al lor Pașii mei vorbesc Chiar și când eu nu îi ascult. Le plimb cuvintele pe pământuri noi și vechi Rostind la fel în Père Lachaise La fel la Marea Neagră și la fel Mereu În cosmosul din mine Pe străzi din Roma, Budapesta, În Grecia și Portugalia și în nord, Pașii de călător au aceleași cuvinte Peste tot în lume!... Tu îi auzi?...

12 12 R A L U C A I O N I Ț Ă Femeile care se sinucid în mare Femeile care se sinucid în mare Își lasă unghiile de sidef pe mal Cu perlele strălucind moale în ele. Femeile care se sinucid în mare Își lasă părul verde pe nisipul fin Cu smaralde verzi ascunse prin iască. Așa îmi spuneai în nopțile de vară Când ne mângâiam degetele de sidef Și ne împleteam părul verde cu algele uscate Pe plaja singurului sens al vieții.

13 C A I E T U L D E P O E Z I I 13 Sufocare Azi, Sunt eu cu mine. Nu știu dacă e noapte sau zi afară. În acest eu cu mine Nu mai știu dacă e septembrie Sau noiembrie, ianuarie, martie!... Trăiesc cu mine, dar înăuntru e gol Şi ziua e gri, săptămâna gri Luna gri, după altă lună gri - Înainte şi înapoi - Un șir de perle murdare de noroi Sunt eu cu mine chiar și atunci Când soarele își aruncă aurul pe geam Şi mă văd în oglindă Zgâriindu-mi Obrajii de spumă.

14 14 R A L U C A I O N I Ț Ă Noi nu Noi nu vorbim despre apusuri, Despre moarte și boală; Astea sunt pentru alții Nu vorbim despre urât, Nici despre viaţa noastră Totul e doar frumos. Vorbim despre frumos fără să știm Ce e! Fără să simțim ce subțire e pelicula Acestei mări. Pelicula de apă de Deasupra capului nostru. Ce frumoși sunt plămânii mei plini de apă Stomacul meu care arde neîncetat Ochii din sticlă spartă Nu-i așa, iubito, că e frumos când murim Câte o moarte mică în Fiecare seară?

15 C A I E T U L D E P O E Z I I 15 CUPRINS Poezia identităţii şi identitatea poeziei / 5 Gustul fricii / 9 Un simulacru de iarnă / 10 Viață de călător / 11 Femeile care se sinucid în mare / 12 Sufocare / 13 Noi nu /14 Cine ar fi zis? / 15 Globul de sticlă ocular /16 Toamna vie / 17 Teamă de viață, viață de teamă / 18 Urbană / 19 Margine de catifea / 20 Divină / 21 Atomic / 22 Mascată / 23 C8H11NO2 / 24 Te/Mă iubesc / 25 Agatha / 26 Maritimă / 27

16 16 R A L U C A I O N I Ț Ă Respiră! / 28 Nud / 29 Acasă / 30 Diagnostic: fractură / 31 Bună dimineața / 32 Îngemănată / 33 Liniște //34 Carbon / 35 Anatomia furiei / 36 Capul meu e o gară / 38 New York / 39 Iarnă-mă / 40 Dansăm? / 41 Gânduri de dantelă / 42 Ochii din buzunar / 43 Patul lui Procust / 44 Amigdala oarbă / 45 Ani-om / 46 Circuitul durerii în natură / 47 Ochi de apă / 48 Astrologie / 49 La doctor / 50

17 C A I E T U L D E P O E Z I I 17