CÂNTECELE PATRIOTICE DIN PERIOADA ŞI CONTRIBUŢIA LOR LA ÎNFĂPTUIREA IDEALURILOR DE LIBERTATE ŞI UNITATE NAŢIONALĂ

Mărimea: px
Porniți afișarea la pagina:

Download "CÂNTECELE PATRIOTICE DIN PERIOADA ŞI CONTRIBUŢIA LOR LA ÎNFĂPTUIREA IDEALURILOR DE LIBERTATE ŞI UNITATE NAŢIONALĂ"

Transcriere

1 CÂNTECELE PATRIOTICE DIN PERIOADA ŞI CONTRIBUŢIA LOR LA ÎNFĂPTUIREA IDEALURILOR DE LIBERTATE ŞI UNITATE NAŢIONALĂ Fiinţa noastră naţională ne dovedeşte că tot ceea ce are duraj>ilitate în timp s-a înălţat şi a crescut la flacăra sentimentul patriotic. Aşa s-au născilt şi cântecele "Marşul lui Iancu", "Deşteaptă-te române", "Hora unirii", "Pui de lei", "Tricolorul" şi altele. Create cu precădere în timpul marilor momente ale istoriei , 1877, cântecele atestă capacitatea muzicii de a-şi modela expresia potrivit ecoului marilor frământări istorice, de a reproduce chiar dinamica specifică a evenimentelor devenind parte integrantă a conştiinţei naţionale. Cântecele au, pc de o parte o semnificaţie istorico-documentară, contribuind la cunoaşterea stării de spirit a momentului istoric, iar pc de alta, se cântă cu multă plăcere şi azi, trei dintre ele având valoare de imn, adaptându-li-se doar textele. "Marşul lui Iancu" a fost inspirat de personalitatea lui Avram Iancu, care la 24 ani s-a identificat pe deplin cu interesele maselor populare. Nimbul de erou îi îmbogăţeşte figura încă de la începutul revoluţiei, fiind deosebit de atrăgătoare, aşa cum apare în tabloul revoluţionarului Barbu lscovescu, realizat în tabăra moţilor. Până şi generalul ţarist Liidcrs a fost nevoit să recunoască în timpul revoluţiei: "toate privirile se îndreptau srre dânsul, iar naţiunea română vedea în persoana lui pe eroul şi ocrotitorul său". Formulările lui Avrămuţ sunt fără echivoc, ca cca din 26 martie 1848 de la Târgu-Mureş, în care cerea "desfiinţarea robotelor fără despăgubire sau moartc" 2, ori cea din 15 septemabrie care suna răspicat: "pretenţiile noastre sunt sfinte precum e sfântă dreptatca" 3 lncă la 30 aprilie 1848 apariţia lui la prima adunare de la Blaj devine o sărbătoare, "oamenii îşi aruncă sumanele strigând şi cântând de bucurie la vederea lui lancu" 4 Dar cca mai grăitoare dovadă este marşul insf irat din dragostea şi preţuirea poporului pentru ci, marş cântat la această adunare. Nicolae Bengescu, trăind un moment de entuziasm şi inspiraţie, a adoptat o arie din opera "Tancred" de Rossini, într-un marş devenit foarte popular. "Astăzi cu bucurie/românilor veniţi/pc Iancu în câmpie/cu toţi să-l însoţiţi" 6 1 I. Ranca, V. Ni\u, Avram Iancu, documente şi bibliografie, Bucureşti. I ':174, p.9. 2 K6vari Laszlo, Erdily tortinete ban, Pest, 1861, p Al. Papiu-llarian, Istoria românilor, voi.iii, p I. Ranca, V. Ni!u, op.cit., p S-a emis părerea că versurile au fost scrise ini!ial pentru marşul lui Dragoş de către C. Negru7.zi. 6 Textul lntreg Io lucrarea lui Florentin I. Pop,A,.-am Iancu regele Carpa/ilor, Bucureşti, 1891, p.133.

2 286 NOTE ŞI DISCUŢII Marşul a devenit o uriaşă forţă în desfăşurarea revoluţiei, participanţii la adunarea din 15 mai fiind adânc imprcsionaji de cei zece mii de moji ce se deplasau într-o ordine impunătoare în acordurile cântccului7. Imboldul mojilor se revarsă în cântec,. melodia ritmică, energică şi maqială constituind o adevărată chemare la acjiune. De-a lungul luptelor purtate pentru apărarea cetăjii de piatră a Apusenilor, fiecare intonare a cântecului echivala cu un ordin la luptă. Gheorghe BariJiu recunoştea că "a devenit foarte repede un fel de Marseilleză românească cc a străbătut nu numai munjii Apuseni, ci peste tot pe unde se afla suflet de român" 8 Când în tabăra lui Iancu a ajuns marele patriot Nicolae Bălcescu, acesta a fost atât de impresionat de foqa patriotică a cântecelor încât, pujin mai târziu, a mărturisit: "fusei fericit a găsi acolo o viaţă românească înfocată şi puternică... juni bărbaji şi bătrâni se puneau de tăceau să răsune văile munţilor de vitejie şi naţionalitate" 9 Marşul lui Iancu a răsunat din piepturile mojilor în cei doi ani ai revolujiei, dar şi după aceea, mai ales în vremurile de restrişte, păstrându-şi întreaga foqă în ciuda scurgerii timpului. Autorităţile au căutat să dislrugă popularitatea eroului, în septembrie 1848 când l-au arestat Ia Hăimagiu şi în septembrie 1852 când l-au închis şi l-au brutalizat la Alba Iulia. După accast~ dată Avram Iancu apune ca om politic, dar marşul este folosit de el şi ai lui. In 1865, la întoarcerea de pe vârful Detunata unde a acceptat să-i înso1ească pe Densuşianu şi pe alji membri ai socictăjii culturale, despăqindu-se de grup, eroul a dus fluierul la gură şi a intonat: "Astăzi cu bucurie/ Românilor veniţi/ Pc Iancu în câmpie/ Cu toţi să:j însoţiţi". Tribunii din Câmpeni, recunoscând fluierul Iancului, s-au descoperit cu smerenie şi au ascultat cu duioşie acordurile marşului 10 Erau luptătorii care la Adunarea Naţională de la Blaj, alături de alte zeci de mii, au scandat "vrem să ne unim cu ţara", oferind lui Vasile Alecsandri, prezent pe Câmpia LibertăJii, subiectul unor poezii devenite şi ele cântece naţionale. "Hora Unirii", deviza vieţii şi aspiraţiilor tuturor românilor de la 1848, a sunat puternic la Blaj şi Braşov, la Bucureşti şi laşi, pe întreg cuprinsul Jării. Cu toate că are stihuri în cadenjă populară, autorul versurilor este Vasile Alecsandri, care, puternic impresionat de adunarea de la Blaj, a publicat la 24 mai 1848 în "Foaie pentru minte, inimă şi literatură" poezia "Către Români", chemându-i: "Haideţi fraţi de-acelaşi sânge, hai cu toţi într-o unire/ Libertatea României să cătăm să dezrobim" 11 La 14 iunie publică în aceeaşi revistă poezia: "Hora Ardealului", iscălită "Un român" 12, prima variantă din Hora Unirii, subliniind ridicarea la Blaj a unui popor într~ la conştiinţa naţională: 7 I. Ranca, V. Ni\u, op.cit., p.9. 8 Gh. Bari\iu, Scrieri social-politice, Bucureşti, 1962, p N. Bălcescu, Opere, voi.i, Bucureşti, 1953, p.49. JO S. Dragomir, Avram Iancu, Bucureşti, I 968, p.333. :! 1/J;mistoria Transilvaniei, voi.ii, Bucureşti I 962, p.55.

3 NOTE ŞI DISCUŢII 2137 "Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română/ Să-nvârtim hora frătiei/ Pe pământul României". Strofele a treia şi a patra sunt adresate în mod special ardelenilor: "Ardelean copil de munte/ la-n ridică acum cea frunte/ Şi te-nsuflă cu mândrie/ Că eşti fiu de Românie. Ardeleni! lumea de vede/ România-n noi se-ncrede/ Căci de-acum românu-n lume/ Va fi vrednic de-al său nume". Entuziasmul încălzit de flacăra revolutiei ii dă putere să perfeqionezc această poezie pe care o publică din nou în 1856 în "Steaua Dunării" 1, pe structura unui cântec popular. Melodia i-a fost atribuită lui Alexandru Flechtenmacher, dar există şi alte păreri 14 Cântecul "Hora Unirii" şi-a avut rolul în perioada adunărilor ad-hoc, în realizarea unirii din 1859, precum şi în 1918, în procesul luptei pentru încheierea formării statului naţional unitar. Nicu Gane, descriinf manifestaiia din Fălticeni, din 1857, împotriva caimacamului Vogoride, arată că unioniştii au aruncat cu pietre în portretul acestuia, după care s-au prins în horă. "Atunci tarafurile de lăutari...intonară în aplauzele frenetice ale publicului întreg, hora unirii, vestita horă a lui Alexandri, care era cântecul inăltător, hrana noastră sufletească de toate zilele" 15 Graţie conţi-nulului ei precum şi melodiei deosebit de reuşite, crca1ia şi-a găsit cca mai puternică arie de afirma1ie în timpul alegerilor din ianuarie Un patriot care nu şi-a dezvăluit numele, în "Steaua Dunării" nr. 26 din 1859, descrie sentimentele cu care a fost primită alegerea lui Cuza, astfel: "Poporul, în delirul său puternic, cu muzica, cu militia, cu facle aprinse, s-a purtat pc toate uliţele jucând hora unirei.. Fapta este atât de marc, bucuria atât de mare, încât pana tremură în mâna mea şi o lasă" 16 Momentul dublei alegeri a fost prezentat contemporanilor şi posteritătii de N.T. Orăşeanu în "O pagină a vielii melc sau 23, 24 ianuarie 1859", în care descrie uralele celor din sală, repetate şi amplificate de mii de ori de cei de afară, care s-au încins intr-o impresionantă horă a unirii. În acelaşi an Hora Unirii circula în toată Transilvania, fiind cunoscută în Ţara Bârsei sub titlul "Versul naţional în privin1a Principatelor" şi avea adăugate încă patru strofe, rezultat al crea1iei popularc 17 De altfel, însuşi Alecsandri, publicând din nou poezia în volumul "Poezii populare ale românilor", specifica la note: "Am crezut de cuviinlă a pune Hora Unirei intre cântecele populare fiindcă e cântată în toate unghiurile pământului românesc a ajuns să fie chiar Marseilleza românilor" 18 Un alt cântec care a hrănit spiritele angajate în lupta pentru afirmarea naiională a fost "Deşteaptă-te române", adevărat imn na1ional, publicat la 21 iunie 1848 la Braşov, în "Foaie pentru minte şi literatură", sub titlul "Un răsunet", având ca semnătură initialcle a.m.n. 19 Înăltătoarclc versuri sunt într-adevăr un răsunet 13 Textul lntreg ln Carmen stjecultue vtjidchicum, Bucureşti, 1979, p Desăvârşire" unificării sttjtului ndjiondi român, Bucureşti, I 968, p.36s ll Citat reprodus după CânttJTetJ României, Antologie, Bucureşti, 1967, p Idem, p T. T. Burada, lstoritj tetjtrului În MoldovtJ, Bucureşti, 1937, p V. Alecsandri, Poezii popultue "le românilor. voi.li, Bucureşti, 1977, p Din istorid TrDnSilvaniei, voi.li, p.56.

4 288 NOTE ŞI DISCUJlI al grandioasei adunări de la Blaj, măiestrite de pana lui Andrei Mureşanu, cel caracterizat de Eminescu "preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet" 20 Primele două versuri seamănă cu dangătul clopotelor care cheamă poporul: "Deşteaptă-te române din somnul cel de moarte/ În care te-adânciră barbarii de tirani" 21 Chemarea este continuată de îndemnul la luptă pentru a se forma o altă viaţă, făcându-se apel la gloria străbună şi la acele "măreţe umbre: Mihai, Ştefan, Cc-rvine, Româna seminţie". Pentru a da şi mai mult curaj celor angajaţi în luptă, le cere să se uite împrejur, să vadă că forţele "stau ca brazii-o munte, voinici, sute şi mii", parafrazând, poate, pe Avram Iancu care la adunarea de la Blaj spunea: "uitatvă pe câmp, românilor, suntem mulţi ca cucuruzii brazilor, suntem mulţi şi tari". Poetul cheamă la luptă cu un ţel nobil, "pătrunşi la suflet de sfânta libertate, jurăm că vom da mâna să fim pururea fraţi", iar împotriva celor ce ar trăda cauza vine cu blesteme: "De fulgere să piară, de trăznet, de pucioasă./ Ori-care ar vrea să fugă din gloriosul foc". Consideră că a sosit momentul în care patria cere să se înlăture "iataganul barbariei semilune:, :despotismul cu-ntreaga lui robie". Deviza lancului "desfiintarea robotelor fără răscumpărare sau moarte: 23 îşi găseşte concretizarea în strofa a unsprezecea care este şi finalul poeziei: "Deviza-i libertatea şi scopul ei prea sfânt/ Murim mai bine-n luptă, cu laudă deplină/ Decât să fim robi iarăşi, pe-al nostru vechi pământ". Calităţile poeziei au transformat-o repede într-un cântec naţional, melodia fiind selecţionată din cântecele vremii şi recomandată de către braşoveanu Gheorghe Ucenescu, după părerea unora 24 Tot mai mulţi adepţi câştigă şi părerea că a fost creată de Anton Pan 25 În scrisoarea adresată lui Gheorghe Bariţiu la data de 12 iunie 1848, Aaron Florian descris "ziua de unsprezece iunie 1848 (la Bucureşti n.n.) este o zi de la care începe o nouă epocă în analele Ţării Româneşti... muzica militară cânta Marseille;,.a română" 26 Cu acest cântec s-a aprins patosul revoluţionarilor vâlceni în 29 august 1848, când, la impresionanta adunare, de pe o tribună ~u ramuri verzi şi cu arc de triumf împletit cu flori s-a citit proiectul constituţiei. "Intr-acest pompos contituţiu aflându-se şi domnul Anton Panu - profesor de muzică - împreună cu câţiva cântăreţi de aceeaşi profesie au alcătuit o muzică corală vocală cu nişte versuri prea frumoase puse pe un ton naţional plin de armonie şi triumfal cu care a ajuns entuziasmul de patrie în inimile tuturor cetăţenilor" 27 Despre acelaşi cântec Nicolae Bălcescu, ajuns în tabăra de la Abrud, constata că a devenit "o puternică şi frumoasă Marseilleză a domnului Andrei Mureşan ;~ M. Eminescu, Poezii.Bucureşti, 1958, p.27. Textul lntreg ln Carmen saeculare...,p citat după S. Dragomir, op.cit., p S. Dragomir, op.cit., p.88. ;; Marik evenimente istorice ale anilor 1848 /Î 1918 in muzica românească, Bucureşti, 1974, p.94. Carmar saeculare...,p.250. ~ Marik evenimarte...,p.94. Idem, p.95.

5 NOTE ŞI DISCUŢII 289 Deşteaptă-te române din somnul cel de moarte" 28. Succesul imens al cântecului este asigurat de vigoarea patriotică şi revoluţionară a textului, care devine un marş popular. Prin septembrie 1882 C. Porumbescu, participând la o reuniune corală din Chizătău-Banat, constata: "Când la urmă, toate corurile, trei sute de cântăreţi au intonat Deşteaptă-te române, n-a rămas om neînlăcrimat. Publicul, peste două mii de oameni, stătea cu pălăria în mână şi orice om trebuia să-şi spună că un asemenea popor plin de viaţă şi de dci\teptăciune nu poate să dispară niciodată, ba mai mult, lui i se deschide viitorul". Acest cântec a sporit încrederea poporului în îndeplinirea celuilalt deziderat, independenţa najională. În 1877, la scurt timp după război, se cântau: "Drum bun", "Căpitane Valtere", "Lupta crâncenă de-apoi", "Mândrul căpitan". Creaţia "Griviţa marş" a devenit foarte populară, cu o melodie allegretto se cânta: "Regimentul Putna/Fost-a la război/şi-a luptat cu turcii/ Unul contra doi.... La 30 de august/ GriviJa căzu/ Şi maiorul Şonţu/ Nu se mai vazu. A căzut în şanjuri/de turci împuşcat/căci el pentru Jară/Mult s-a mai luptat" 30 Revista "Familia publica la Oradea în 12 iunie 1877 poezia lui Grigore Bengescu "Marşul anului 1877" 31 dedicată armatei române, îndemnând poporul să lase plugul şi sapa, să ia puşca şi să-şi reamintească: "Fala străbună iarăşi învie/ În fiecare piept de român/ Căci dânsul suflet şi-a scris să fie/ Liber şi-n ţară-i singur stăpân". De aceea poetul plin de convingere îndeamnă: "Calcă române, plin de mândrie/ridică-ţi fruntea sus, nesfiit!/ Căci sub picioare oarba trufie/ A pângărimii tu ai zdrobit". Eroilor râzboiului de independenţă li s-au închinat şi cântecele "Hora de la Plevna", "Arme, arme, arme", de G. Musicescu cu versuri de Dim. Gusti, al cărui titlu s-a schimbat în "Griviţa-marş", "Sfântă zi de libertate" de E. Carada, muzica de Al. Flechtenmacher. Un tânăr participant la război cu gradul de sublocotenent, poetul Ioan Neniţescu, rănit în încle_ştarea de la Griviţa, ne-a lăsat un buchet de poezii încărcate de patriotism. ln poezia "După 27 august", dedicată regimentului 13 dorobanţi, îşi exprimă admirajia pentru bravura poporului trecut prin foc: "Copii tăi/sunt pui de lei/în faţa noastră stau bărbaţi/în voia lor nestrămutată". La zece ani după epopeea de la GriviJ! I. Neniţescu a scris la Predeal "VoinJa neamului" 32, în care spune categoric: "ln Jara noastră românească vrem înşine stăpâni să fim", de aceea "Nu vrem noi românii fruntea la nimeni s-o plecăm". Ideile cuprinse în această reuşită realizare poetică, transpuse în cântec patriotic, oglindesc perfect jurământul celor 40 de mii participanţi la adunarea de la Blaj, din 1848, care suna astfel: "Nu voi încerca să asupresc pe nimeni, dar nici nu voi suferi să ne asuprească nimeni" 33 Poetul NeniJescu spune: 28 N. Bălcescu. op.cit., p P. Leu, Ciprian Porumbescu, Bucureşti, 1978, p.22 ~ Marik ew:nimente..., p.129. Carmen saeculme..., p I~_. p _ 33 Din istona Trans,lvan1e1, p. 46.

6 290 NOTE ŞI DISCUpI "Nu vrem să închinăm popoare sub mândrul sceptru românesc/ci să trăim cu viaţa noastră şi dreptul nostru strămoşesc/nici la răpiri ne zboară dorul, dar vai acelui ce-a-ndrăzni/ştirbiri moşiei a ne face. El cu viaţa va plăti!" Finalul poeziei repetă voinţa întregului neam românesc: "Căci pe moşia cea străbună vrem înşine stăpâni să fim/şi stăpânirea ei cu nimeni nu cugetăm s-o împărţim". Această creaţie, transpusă într-un marş, pentru patru voci mixte de I. Danielescu va răsuna triumfal în cetatea istorică Alba Iulia la 1 Decembrie În 1890 I. Neniţescu reia tema, realizând capodopera sa "Pui de lei" 34, în care galeria eroilor neamului începe cu cei doi bărbati cu brate tari, "Decebal cel harnic" şi "Traian cel drept", demonstrând că:. "Şi din aşa părinţi de seamă / în veci s-or naşte luptători / Ce pentru patria lor mamă / Vor sta ca vrednici următori". ' Plin de convingerea că românii sânt rupti dintr-o stâncă de neclintit, au apărat şi vor apăra glia strămoşească, încheie: "Au fost eroi şi-or să mai fie / Ce-or frân e duşmanii cei răi. / Din coapsa Daciei şi-a Romei / ln veci s-or naşte pui de lei" 5 La sărbătorirea a 25 ani de la proclamarea independenţei Ionel G. Brătianu a realizat compoziţia muzicală a textului, devenind astfel unul din cele mai îndrăgite marşuri până în zilele noastre. Între cântecele patriotice la loc de frunte se situează creatia lui Ciprian Porumbescu. Acest mare geniu naţional şi-a manifestat dragostea faţă de popor prin toată activitatea sa politică şi muzicală, în scurta-i şi tragica-i existenţă. Ne-o spune el singur cu mâna pe inimă, arzând de entuziasm sau de durere pentru fiecare birunţă sau înfrângere din istoria naţională. Încă în 1879 îşi cristalizează în minte un imn închinat stindardelor ţării, iar în anul viitor acesta vede lumina tiparului sub titlul "Cântecul tricolorului". Tricolorul are un text prin care se preamăresc culorile patriei dintotdeauna. Fiecare vers este plin de simboluri, C. Porumbescu în calitate de poet şi compozitor a făcut cântecul uşor de interpretat. Roşul semnifică libertatea socială şi naţională a poporului şi dragostea pentru colectivitate. Galbenul exprimă dorinţa lui Porumbescu de a vedea România strălucind puternică şi bogată intre popoarele lumii, asemeni bobului de grâu copt scăldat în soare. Albastrul simbolizează credinţa într-un viitor măreţ al românilor, strâns uniţi în jurul drapelului patriei. Cât timp vor dăinui aceste culori unite, vom avea un "falnic nume" şi "un falnic viitor". Presimţindu-şi parcă sfârşitul apropiat, determinat de boala de plămâni contractată în temniţa habsburgică, spune testamentar, pentru el, dar şi pentru altii care se jertfesc ca şi el: "Iar când fraţilor m-oi duce / De la voi şi-oi fi să mor / Pe mormânt atunci să-mi puneţi / Mândrul nostru tricolor" 36. Compoziţia a avut şi are o profundă rezonanţă în conştiinţa şi viaţa poporului nostru. Cântecul tricolorului a fost nelipsit din repertoriul formaţiilor 34 Cmmen sa~cuuue..., p Ibidem. 36 P. Leu, op.cil, p.87.

7 NOTE ŞI DISCU]ll 291 culturale din 1880 încoace. La începutul secolului nostru, D. G. Chiriac şi Gh. Dima au armonizat melodia pentru coruri mixte. Secretul prospeţimii creaţiei porumbesciene, care a depăşit o sută de ani, constă în expresivitatea liniei melodice, dublată de intensitatea sentimentelor patriotice ale textului. Ciprian Porumbescu, activând la Viena în societatea "România Jună", s-a gândit să creeze un imn al societăţii. La concursul organizat de comitetul de conducere s-a prezentat doar textul lui Andrei Bârseanu, alcătuit tot la indemnul lui Porumbescu de a folosi ritmica din "Cântecul gintei latine" de Alecsandri. Astfel apare "Imnul unirei" 37, cunoscut mai târziu şi sub numele "Pe-al nostru steag e scris unire", la care Porumbescu a mai adăugat strofa a patra, la cererea juriului societăţii: "Şi-un sacru jurământ răsună/ Chiar pân-la moarte-uni\i să fim / Şi scumpa Românie jună / De orice duşman s-o ferim / Atunci şi mica noastră gintă / Va fi măreală pe pământ / 'Nainte fraţi! deci înainte/ Cu noi e însuşi domnul sfânt" 38 In colecţia de cântece tipărită la Viena în 1880 de către Porumbescu, în versul "Dar mândra noastră Românie", din cauza cenzurii a trebuit să fie înlocuit cuvântul Românie cu Împărăţie, însă toţi românii ştiau şi cântau Românie, chemând la unire, pentru a păzi pământul scump al patriei şi nu pentru alte considerente: "Învingători cu verde lauri / Noi fruntea nu ne-o-mpodobim / Nici scumpele grămezi de aur / Drept răsplătire nu dorim" Acest cântec s-a răspândit şi peste graniţe. Poetul albanez Alexandru Stavris Drenova, entuziasmat de mesajul creaţiei, a recomandat după 1900 să se folosească la adunările refugiaţilor albanezi Imnul Unirii. Acesta a devenit imnul asociaţiei Baskhimi (Unirea). La 28 noiembrie 1912, după înfrângerea turcilor în războiul balcanic, imnul asociaţiei a devenit Imnul de Stat al Albaniei. Melodia a fost preluată în întregim~, la fel şi textul, cu excepţia primului vers care se potrivea mai bine în albaneză "Uniţi să fim în jurul drapelului". Când în 1928 a fost proclamat Ahmed Zogu ca rege şi introdus imnul regal, Imnul Unirii a coexistat cu acesta. Lui Porumbescu ii datorăm şi compoziţia muzicală "Cântec de primăvară", creaţie tipărită în 1880 la Oraviţa, unde autorul făcuse o vizită. Revista "Familia" din 4 iulie 1880 relata: "Dl. G. C. Porumbescu, junele compozitor român din Bucovina, a scris iarăşi un cvartet nou. Acesta e intitulat Cântec de primăvară (op.6) cuvinte de V. Bumbac" 39 La sfârşitul secolului al XIX-iea, un alt mare moment al istoriei care a constituit izvor pentru cântecele patriotice a fost mişcarea memorandistă, aceasta a potenţat solidaritatea întregului popor în jurul idealurilor sale. Unul din fruntaşi, Vasile Lucaciu, scria în martie 1894 lui Gheorghe Pop, în preajma procesului: "a fost zadarnic să te încrezi în graţia împărătească... când te plângi la împărat este ca şi cum te-ai plânge directorului puşcăriei contra brutalităţii temnicerului. Cauza noastră nu se poate câştiga decât prin luptă şi solidaritatea noastră dârză şi neinfricată... vom putea fi condamnaţi, dar nu şi invinşi" 40 La 5 mai 1894 douăzeci 37 Textul lntreg Io Carmen saecu/are..., p P. Leu, op.cil., p P. Leu, op.cil., p V. Netea, C. Gh. Marinescu, ConlribuJia asociajiilor cu/jural-patriolice româneşti la realiuuea uniliijii najionak, ln Anak de istorie, 1968, p.106.

8 292 NOTE ŞI DISCUJ1I şi cinci membri ai comitetului naţional au fost condamnaţi la ani grei de închisoare. Unuia din ei poetul Gheorghe Bocu i-a alcătuit "Doina lui Lucaciu" 4 1, creaţie care a găsit o largă circulaţie în toată Transilvania. Lucaciu este rob: "Pentru sfânta direptate / De care noi n-avem parte". Prin regina cântecului din pădurile noastre, vestita mierlă, poetul ii cântă durerea, dar o şi îndeamnă: "Nu fi mierlă supărată / Nu-i robie ne-ncetată / Vine-o dalbă primăvară / Fi-va Lucaciu liber iară". De aceea o trimite la Sătmar, la închisoare să-i transmită "închinăciunea de la-ntreaga naţiune". Şi-i mai transmite: "Spune-i multă voie bună / Şi că-i împletim cunună /0 cunună-o trei culori/ Din mai multe dalbe flori". Dar nu numai V. Lucaciu, cond~mnat de patru ori, ci şi multe alte personalităţi româneşti au avut de suferit. In actele de acuz.are figurau formulări ca: "agitaţii cu spirit antistatal", "purtarea tricolorului", "cântarea de cântece româneşti" i.. etc. Eforturile lor, ajunse uneori până la sacrificiul suprem n-au fost zadarnice. In 1918 s-a realii.al visul lor. Atunci, peste o sută de mii de suflete au pornit spre capitala simbolică a României unite, Alba-Iulia. Fluturând steaguri tricolore veneau ţăranii de pe Mureş şi Târnave fredonând "Hora unirii", mărginenii Sibiului şi muntenii din Ţara Haţegului, cântând "Voinţa neamului", moţii care intonau "Astăzi cu bucurie românilor veniţi", maramureşenii şi someşenii cântând "Deşteaptă-te române." Rapoartele oficiale ale trimişilor ziarului "Unirea", descriind adunarea, relatează că după primirea rezoluţiei "a urmat o salvă de entuziasm ce nu se poate descrie cu condeiul, nici spune cu gura. S-a făcut unirea - strigau unii - Trăiască România noastră scumpă. Alţii intonau Pe-al nostru steag e scris unire. A fost sufletul românesc scos din cătuşe la vială, a fost manifestarea cea mai sublimă şi mai naturală a sentimentelor care de veacuri stăteau înăbuşite în sufletele tuturor... Acordurile puternice ale imnului naţional Deşteaptă-te române au îneqit ca într-o unduire puternică de valuri mari, curate, sfârşitul cuvântărilor...'' 42 In această zi măreaţă, cântecele patriotice au consemnat înfăptuirea idealului de unitate naţională. NICOLAE ŞTEIU LES CHANTS PATRIOTIQUES CREES ENTRE 1848 ET 1900 ET LEUR CONTRIBUTION A L'ACCOMPLISSEMENT DE L'IDEAL DE LIBERTE ET D'UNITE NATIONALE (Resume) Pcndant Ies grands moments de l'histoire: 1848, 1859, 1877, , on a cree des chants palrioliques. "La marche de Iancu", a ele inspiree par l'amour el l'admiralion du peuple pour Avram Iancu, la musique de la chanson etanl realisee par Nicolae Bengescu, par l'adaplalion d'une aire de!'opera "Tancrede" de Rossini. 41 Carmen saeculm-e..., p.31 I. 42 Sub tngrijirea V. Lascu, M. Ştirban, Consiliul Nafional Roman din Blaj ( ), vol.11,1980, p.224.

9 NOTE ŞI DISCUJll 293 Le poete Vasile Alecsandri, present dans l'assemblee Nationale de Blaj, a cree et a publie en Transilvanie, en juin 1848, la poesie "La ronde de la Reunion", dont la melodie a ete composte par Alexandru Flechtenmacher. Toujours sous la puissante impression de l'assemblee de Blaj, le poete Andrei Mureşanu a cree la poesie "Reveille-toi, roumain", dont la musique a ete realiste par Anton Pann. En peu de temps elle s'est repandue dans tout le pays, de sorte que Nicolae Bălcescu la consideree "une belle et puissante Marseillaise". On a dedie plusieurs chansons aux heros de la guerre d'independance "Bon voyage", "Le beau capitaine", "Griviţa 1877", "La marche de l'annee 1877", "La ronds de Plevna". Un jeune participant ă la guerre, le poete Ioan Neniţescu a cree Ies poesies: "Apres 23 aout", "La volante du peuple" et la plus reussie realisation "Comme Ies lions", qui a cte chante et qui on chante d'apres la composition de Ionel G. Brătianu. Une valoureuse contribution ă la ucation de chants patriotiques a eu Ciprian Porumbcscu, auteur et compositeur de la chanson "Les trois couleurs", chantee ă la l'occasion de tous Ies eveniments lies ă la lutte pour la liberte, l'unite, independance et dignitc. D'un grand renomme a joui et jouit encore la ereation musicale de Porumbescu "L'Hymne de la reunion", connue plus tard sous le nom "Sur natre drapeau on ecrit reunion", sur le texte d'andrei Bârseanu. Ciprian Porumbescu a cree en 1880 la composition musicale "Chant de printemps". On a dedie aussi au mouvement memorandiste plusieurs creations, parmi lesquelles la plus repandue est "La chanson de Lucaciu" sur Ies vers de Gheorghe Bacu. En 1918, ă Alba Iulia la foule a chante, parmi d'autres, Ies chants patriotiques "La ronde de la reunion", "Reveille-toi, Roumain", "Les trois couleurs", "La volante du peuple", etc.