Versiune anonimizată

Transcriere

1 Traducere C-537/18-1 Cauza C-537/18 Cerere de decizie preliminară Data depunerii: 17 august 2018 Instanța de trimitere: Sąd Najwyższy (Polonia) Data deciziei de trimitere: 1 august 2018 Reclamantă: YV Pârât: [omissis] ORDONANȚĂ 1 august 2018 Sąd Najwyższy [Curtea Supremă,Polonia] compusă din: [omissis] asupra acțiunii introduse de YV împotriva rezoluției Krajowa Rada Sądownictwa [Consiliul Național al Magistraturii] din 12 iulie 2018 intitulate, în cuprinsul documentului: Avizul Consiliului Național al Magistraturii din 12 iulie 2018 referitor la ocuparea în continuare a postului de judecător la Curtea Supremă de către YV, în ședința nepublică a Izba Pracy i Ubezpieczeń Społecznych [Camera pentru litigii de muncă și asigurări sociale] din 1 august 2018, PL 1

2 CERERE DE DECIZIE PRELIMINARĂ DIN CAUZA C-537/18 în urma cererii de suspendare a executării rezoluției I. în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, se adresează Curții de Justiție a Uniunii Europene următoarea întrebare preliminară: Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale coroborat cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO [omissis] [2000, L 303, p. 16, Ediţie specială, 05/vol. 6, p. 7] [omissis]) trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care instanța de ultim grad de jurisdicție a unui stat membru este sesizată cu o cale de atac întemeiată pe încălcarea principiului nediscriminării pe motive de vârstă față de un judecător din instanța respectivă, însoțită de o cerere de suspendare a executării actului atacat, această instanță pentru a asigura protecția drepturilor care decurg din dreptul Uniunii prin [Or. 2] dispunerea unei măsuri provizorii prevăzute de dreptul național este ținută să refuze aplicarea dispozițiilor de drept național care rezervă competența în cauza în care a fost formulată calea de atac unei camere a instanței respective, cameră care nu funcționează ca urmare a nedesemnării judecătorilor care trebuie să intre în compunerea acesteia? II. în temeiul articolului 388 alineatul 1 coroborat cu articolul 398(21) KPC și cu articolul 44 alineatul (3) din Legea din 12 mai 2011 privind Consiliul Național al Magistraturii (text consolidat Jurnalul Oficial din 2018, poz. 389) se suspendă executarea rezoluției din 12 iulie 2018 Avizul Consiliului Național al Magistraturii din 12 iulie 2018 referitor la ocuparea în continuare a postului de judecător la Curtea Supremă de către YV prin dispunerea abținerii de la comunicarea hotărârii către Președintele Republicii Polone până la momentul soluționării acțiunii. III. suspendă judecarea cauzei. MOTIVARE Cu privire la întrebare 1. Curtea Supremă are îndoieli în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor dreptului Uniunii prezentate în cuprinsul întrebării preliminare în legătură cu soluționarea acțiunii împotriva rezoluției Consiliului Național al Magistraturii din 12 iulie 2018 intitulate Avizul Consiliului Național al Magistraturii din 12 iulie 2018 referitor la ocuparea în continuare a postului de judecător la Curtea Supremă de către YV, acțiune care a fost introdusă direct la Curtea Supremă de către judecătorul de la Curtea Supremă YV (reclamanta) însoțită de o cerere de suspendare a executării (efectelor) a rezoluției Consiliului Național al Magistraturii. 2. Acțiunea a fost introdusă împotriva rezoluției Consiliului Național al Magistraturii adoptate în cursul procedurii referitoare la aprobarea de către Președintele Republicii Polone a ocupării în continuare a postului de judecător [Or. 3] de către un judecător al Curții Supreme care, la 3 aprilie 2018, împlinise vârsta de 65 de ani. În temeiul articolului 2

3 37 paragraful 1 din legea din 8 decembrie 2017 privind Curtea Supremă, în vigoare de la 3 aprilie 2018 ((ustawa z dnia 8 grudnia 2017 r. o Sądzie Najwyższym, Dz.U. 2018, poz. 5, denumită în continuare legea privind Curtea Supremă ) judecătorii se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani, în afara cazului în care Președintele Republicii Polone aprobă ocuparea în continuare a postului de judecător. În temeiul articolului 111 paragraful 1 din legea privind Curtea Supremă, reclamantei i se aplică procedura reglementată de articolul 37 paragraful 1 din această lege. 3. Înainte de a lua o decizie privind aprobarea ocupării în continuare a postului de judecător, Președintele Republicii Polone solicită avizul Consiliului Național al Magistraturii (articolul 37 paragraful 1a din legea privind Curtea Supremă). Acest aviz este unul consultativ pentru Președintele Republicii Polone. Avizul Consiliului Național al Magistraturii referitor la reclamantă a fost negativ. 4. Potrivit articolului 44 alineatul 1 din legea din 12 mai 2011 privind Consiliul Național al Magistraturii (text consolidat: Jurnalul Oficial din 2018, poz. 389), rezoluțiile Consiliului Național al Magistraturii în cazuri individuale pot fi atacate la Curtea Supremă. Reclamanta a introdus o acțiune în fața Curții Supreme prin intermediul Consiliului Național al Magistraturii. Apoi a introdus acțiunea direct în fața Curții Supreme, pentru că, din informațiile apărute în presă, rezulta că Președintele Consiliului Național al Magistraturii a informat Consiliul că nu va da curs acțiunii și nu o va transmite Curții Supreme. 5. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Supreme, Consiliul Național al Magistraturii nu are competența de a decide în mod independent să nu dea curs unei căi de atac împotriva unei rezoluții pe care a emis-o (hotărârea Curții Supreme din 12 august 2014), [omissis]). 6. Reclamanta a introdus o acțiune în care, printre altele, [omissis] a invocat încălcarea principiului nediscriminării pe motive de vârstă prevăzut de articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă [omissis] (denumită în continuare Directiva 2000/78). Acțiunea a fost introdusă în fața Curții Supreme Camera pentru litigii de muncă și asigurări sociale. Până la intrarea în vigoare a legii privind Curtea [Or. 4] Supremă, acțiunile împotriva rezoluțiilor Consiliului Național al Magistraturii erau instrumentate de actuala Cameră pentru litigii de muncă și asigurări sociale (anterior și pentru Cauze Publice). Însă potrivit articolului 26 din legea privind Curtea Supremă, Camera de Control Extraordinar și Cauze Publice este competentă pentru alte cauze din domeniul dreptului public. Pe de altă parte, potrivit articolului 27 paragraful 1 punctele 2 și 3 din legea privind Curtea Supremă, Camera Disciplinară este competentă pentru chestiuni din domeniul legislației muncii și asigurărilor sociale referitoare la judecătorii Curții Supreme și la pensionarea acestora. Din aceste dispoziții, coroborate, rezultă, pentru Curtea Supremă în actuala compunere, că instanța competentă pentru instrumentarea acțiunii și a cererii de suspendare a executării rezoluției nu este Curtea Supremă Camera pentru litigii de muncă și asigurări sociale. În contextul compatibilității acestor dispoziții ale legii privind Curtea Supremă cu principiul protecției jurisdicționale efective în cauzele privind discriminarea pe motive de vârstă, Curtea Supremă în actuala compunere a avut îndoieli 3

4 CERERE DE DECIZIE PRELIMINARĂ DIN CAUZA C-537/18 în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor dreptului Uniunii. De vreme ce nu au fost numiți judecătorii Camerei de Control Extraordinar și Cauze Publice, nici cei ai Camerei Disciplinare (acestea fiind camere noi ale Curții Supreme), judecătorul Curții Supreme la care se referă rezoluția Consiliului Național al Magistraturii prin care se emite un aviz privind ocuparea în continuare a postului de judecător la Curtea Supremă este lipsit de posibilitatea introducerii unei căi de atac efective. Indiferent de îndoielile privind competența uneia dintre noile camere ale Curții Supreme în ceea ce privește căile de atac împotriva rezoluțiilor Consiliul Național al Magistraturii, judecătorul trebuie să introducă calea de atac în fața unei instanțe care, de facto, nu există. 7. Din dreptul Uniunii rezultă însă obligația statelor membre de a asigura aplicarea și respectarea dreptului Uniunii pe teritoriul lor. De vreme ce Uniunea Europeană este o Uniune de drept, justițiabilii au dreptul de a contesta în fața instanțelor legalitatea oricărei decizii sau a oricărui act național referitoare la aplicarea, în privința lor, direct sau indirect, a unui act al Uniunii (a se vedea, cu titlu reprezentativ, C-64/16, Associaçâo Sindicai dos Juizes Portugueses împotriva Tribunal de Contas, ECLI:EU:C:2018:117, punctul 31 și jurisprudența citată). De aceea, statele membre trebuie să asigure o protecție jurisdicțională efectivă în sensul adoptat de Curtea de Justiție în [Or. 5] jurisprudența sa. Acest lucru este cu atât mai important în cazul interzicerii discriminării pe motive de vârstă, care, în dreptul Uniunii, are statut de drept fundamental, de sine stătător al persoanei, aplicat în mod direct, fără a fi necesară instituirea unor dispoziții detaliate în dreptul Uniunii sau în dreptul național (Hotărârea Curții din 17 aprilie 2018, C-414/16, Engeberger, ECLI:EU:C:2018:257, punctele 76 78). 8. În aprecierea Curții Supreme, acest lucru se referă și la acte precum rezoluția Consiliului Național al Magistraturii adoptată cu privire la ocuparea în continuare a postului de judecător la Curtea Supremă. Chestiunile de acest tip se încadrează în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, în special al Directivei 2000/78 [omissis]. Curtea a explicat deja în Hotărârea din 6 noiembrie 2012 în cauza C-286/12, Comisia/Ungaria (ECLI:EU:C:2012:687), că prin adoptarea unui regim național care impune încetarea activității profesionale a judecătorilor, a procurorilor și a notarilor care au împlinit vârsta de 62 de ani, ce determină o diferență de tratament pe motive de vârstă care nu are un caracter proporțional în raport cu obiectivele urmărite, Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 și al articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE. Această hotărâre oferă temeiuri pentru adoptarea raționamentului potrivit căruia reducerea vârstei de pensionare de la 70 la 65 de ani, aplicată în temeiul articolului 37 paragraful 1 și al articolului 111 paragraful 1 din legea privind Curtea Supremă și introducerea unei noi vârste, inferioare, de pensionare pentru judecătorii activi, reprezintă o discriminare pe motive de vârstă, interzisă în temeiul articolului 2 din Directiva 2000/ Dat fiind obiectul litigiului în cauza de față (cerere de suspendare a executării rezoluției Consiliului Național al Magistraturii), Curtea Supremă se limitează totuși la întrebarea privind modul de asigurare a unei protecții jurisdicționale efective. Potrivit jurisprudenței actuale a Curții, instanțele naționale au obligația de a asigura protecția jurisdicțională a drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii, inclusiv, în special, prin recurgerea la o cale de atac care să permită, chiar și în mod incidental, asigurarea protecției drepturilor [Or. 6] conferite justițiabililor de dreptul Uniunii (Hotărârile din 13 4

5 martie 2007, Unibet, C-432/05, EU:C:2007:163, punctul 41 și din 19 iunie 1990, Factortame și alții, C-213/89, EU:C:1990:257, punctul 19). În plus, în cazul aplicării în cauze care țin de dreptul Uniunii a unor reglementări procedurale naționale, instanțele naționale au obligația de a le interpreta astfel încât aplicarea acestor norme de procedură să permită îndeplinirea scopului constând într-o protecție jurisdicțională efectivă a drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii (Hotărârea din 13 martie 2007, Unibet, C-432/05, EU:C:2007:163, punctul 44). 10. În dreptul național există temeiul legal pentru suspendarea executării rezoluției Consiliului Național al Magistraturii (articolul 388 paragraful 1 coroborat cu articolul KPC și cu articolul 44 alineatul (3) din legea din 12 mai 2011 privind Consiliul Național al Magistraturii). Curtea Supremă are așadar la dispoziție o măsură de conservare a dreptului judecătorilor la un tratament nediscriminatoriu pe motive de vârstă. Însă, pentru aplicarea acestei măsuri, Curtea Supremă trebuie să lase neaplicate pentru asigurarea unei protecții jurisdicționale efective dispozițiile articolului 27 paragraful 1 punctele 2 și 3 din legea privind Curtea Supremă, prin care a fost desemnată ca fiind competentă să instrumenteze acțiunile (căile de atac împotriva rezoluțiilor Consiliului Național al Magistraturii) Camera Disciplinară a Curții Supreme, iari nu Camera pentru litigii de muncă și asigurări sociale, la care a fost introdusă acțiunea, însoțită de o cerere de măsuri provizorii. 11. Dată fiind lipsa de judecători care să intre în compunerea Camerei Disciplinare a Curții Supreme, care, potrivit articolelor de presă, pot fi numiți abia în septembrie 2018, având în vedere necesitatea de a asigura o protecție efectivă a drepturilor reclamantei de a invoca principiul nediscriminării pe motive de vârstă, prevăzut de dreptul Uniunii, Curtea Supremă consideră că trebuie lăsate neaplicate potrivit regulii Simmenthal articolul 26 sau articolul 27 paragraful 1 punctele 2 și 3 din legea privind Curtea Supremă, în condițiile în care instanța care ar putea acorda protecție juridică reclamantei nu există. Pentru acest motiv și în aceste circumstanțe factuale, articolul 26 și articolul 27 paragraful 1 punctele 2 și 3 din legea privind Curtea Supremă, în măsura în care acestea exclud competența Camerei pentru litigii de muncă și asigurări sociale, trebuie considerate incompatibile cu articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale și cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2000/ De aceea, Curtea Supremă solicită un răspuns afirmativ la întrebarea preliminară adresată. [Or. 7] Referitor [la] suspendarea executării rezoluției Consiliului Național al Magistraturii din 12 iulie 2018 Avizul Consiliului Național al Magistraturii din 12 iulie 2018 referitor la ocuparea în continuare a postului de judecător la Curtea Supremă de către YV. 13. Potrivit articolului 388 paragraful 1 KPC, care este aplicat de Curtea Supremă în temeiul articolului 44 alineatul (3) din legea din 12 mai 2011 privind Consiliul Național al Magistraturii (text consolidat Jurnalul Oficial din 2018, poz. 389) coroborat cu articolul 398(21) KPC, Curtea Supremă poate suspenda executarea deciziei atacate până la finalizarea procedurii de instrumentare a acțiunii introduse împotriva rezoluției Consiliului Național al Magistraturii. 5

6 CERERE DE DECIZIE PRELIMINARĂ DIN CAUZA C-537/ De vreme ce rezoluția care conține avizul Consiliului Național al Magistraturii privind ocuparea în continuare a postului de judecător la Curtea Supremă constituie, în temeiul articolului 37 paragraful 1a din legea privind Curtea Supremă, un element obligatoriu în cadrul procedurii de aprobare de către Președintele Republicii Polone a ocupării în continuare a postului de judecător, suspendarea executării acesteia până la momentul soluționării acțiunii este necesară pentru asigurarea unei protecții jurisdicționale efective a reclamantei în baza dispozițiilor dreptului Uniunii. Dispozițiile din dreptul național Legea din 8 decembrie 2017 privind Curtea Supremă (Dz.U. 2018, poziția 5 cu modificările ulterioare) Articolul 25. Sunt de competența Camerei pentru litigii de muncă și asigurări sociale cauzele care privesc legislația muncii, asigurările sociale, remunerarea autorilor de invenții, modelelor de utilitate, desenelor industriale și topografiilor circuitelor integrate, înregistrarea în registrele oficiale, cu excepția cauzelor care privesc înregistrarea întreprinderilor și a garanțiilor reale. Articolul 26. Sunt de competența Camerei de Control Extraordinar și Cauze Publice examinarea căilor extraordinare de atac, a contestațiilor privind alegerile, validitatea referendumurilor naționale și constituționale și validarea alegerilor și a referendumurilor, alte cauze de drept public, inclusiv cauze care privesc protecția concurenței, reglementările din sectorul energiei, telecomunicațiilor și transportului feroviar și cauzele în care s-a introdus [Or. 8] o acțiune împotriva unei decizii a Președintelui Consiliului Național al Radiodifuziunii și Televiziunii, precum și plângerile privind durata excesivă a procedurilor în fața instanțelor ordinare, militare și a Curții Supreme. Articolul 27. Paragraf 1. Sunt de competența Camerei Disciplinare cauzele: [...] 2) care privesc legislația muncii și asigurările sociale, referitoare la judecătorii Curții Supreme; 3) care privesc pensionarea judecătorilor Curții Supreme. Articolul 37. Paragraf 1. Judecătorii Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) sunt pensionați în ziua în care împlinesc vârsta de 65 de ani, cu excepția cazului în care prezintă, cu cel mult douăsprezece luni și cu cel puțin șase luni înainte de împlinirea vârstei menționate anterior, o declarație prin care indică faptul că doresc să își exercite în continuare funcția și un certificat, întocmit potrivit condițiilor aplicabile candidaților la funcția de judecător, care să ateste că starea lor de sănătate le permite să își îndeplinească obligațiile care decurg din funcția lor, iar președintele Republicii Polone își dă consimțământul pentru menținerea lor în funcția de judecător al Sąd Najwyższy (Curtea Supremă). Paragraf 1a. Înainte de a-și da consimțământul pentru menținerea persoanelor interesate în funcția de judecător al Sąd Najwyższy, președintele Republicii Polone consultă Consiliul 6

7 Național al Magistraturii. Acest organ transmite avizul său președintelui Republicii Polone în termen de 30 de zile de la cererea sa de aviz. În cazul în care avizul nu este comunicat în termenul prevăzut la a doua teză, se consideră că Consiliul Național al Magistraturii a emis un aviz favorabil. Paragraf 1b. Consiliul Național al Magistraturii ia în considerare, în avizul menționat la alineatul 1a, interesul administrării justiției sau interesele sociale importante, în special repartizarea rațională a membrilor Sąd Najwyższy sau nevoile rezultate din volumul de muncă care incumbă diferitor camere ale acesteia. Paragraf 2. Declarația și certificatul prevăzute la alineatul 1 sunt adresate primului președinte al Sąd Najwyższy, care le transmite imediat, însoțite de avizul său, Președintelui Republicii Polone. Primul președinte [Or. 9] al Sąd Najwyższy comunică președintelui Republicii Polone declarația și certificatul respective, însoțite de avizul Colegiului Sąd Najwyższy. Paragraf 3. Președintele Republicii Polone își poate da consimțământul pentru menținerea în funcție a unui judecător al Sąd Najwyższy în termen de 3 luni de la primirea avizului Consiliului Național al Magistraturii, menționat la paragraful 1a sau de la expirarea termenului de transmitere a acestui aviz. Lipsa autorizării în termenul prevăzut la prima teză echivalează cu pensionarea judecătorului de la data împlinirii vârstei de 65 de ani. Atunci când un judecător împlinește vârsta menționată la alineatul 1 înainte de sfârșitul procedurii de prelungire a mandatului său, el rămâne în funcție până la încheierea procedurii respective. Articolul 39. Președintele Republicii Polone constată data la care judecătorul Sąd Najwyższy se pensionează sau este pensionat. Articolul 111. Paragraf 1. Judecătorii Curții Supreme care au împlinit vârsta de 65 de ani la data intrării în vigoare a prezentei legi sau care împlinesc această vârstă în termen de trei luni de la aceeași dată sunt pensionați începând din în ziua următoare expirării unui termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția cazului în care, în termen de o lună de la data intrării în vigoare a prezentei legi, aceștia prezintă declarația și certificatul prevăzute la articolul 37 alineatul 1, iar Președintele Republicii Polone își dă consimțământul pentru menținerea lor în funcția de judecător al Sąd Najwyższy. Dispozițiile articolului 37 alineatele 2-4 se aplică mutatis mutandis. 7