Petra-Ioana Creţu. Dovleacul magic

Transcriere

1 Petra-Ioana Creţu Dovleacul magic 1

2 2

3 Petra-Ioana Creţu Dovleacul magic Ilustraţii de Fușteac Victor Nicușor 3

4 Tiparul executat la Eurostampa Timişoara, Bd. Revoluţiei din 1989, nr. 26 Tel./fax:

5 Era o zi de toamnă obișnuită. Doamna Mary citea o carte numită Grădinarim cu Jessica; tot citind ea, tot citind, și-a zis în gând: Hai să grădinaresc și eu, ce poate fi atâta de greu? Astfel, s-a dus la un magazin și a cumpărat semințe de mai mute feluri: ardei, roșii, vinete și dovleci. După ce a plantat toate legumele, doamna Mary s-a pus să mai citească. În fiecare zi doamna Mary uda legumele. Iată că veni și Halloweenul! Doamna Mary se duse în grădină și luă un dovleac și începu să-i deseneze fața apoi să-l găurească, iar, după aceea, să-i curețe miezul pe dinăuntru. Și cât așteptă doamna Mary niște copii să o impresioneze cu costumele lor grozave de Halloween, Spiritul Halloweenului intră pe fereastra deschisă și, cu magia sa, a adus dovlecelul la viață, și după aceea i-a zis: - Fugi de aici repede până nu o să îți pună o lumânare în tine, iar apoi o să te arunce la gunoi! Dovlecelul fugi cât de repede îl țineau piciorușele și, când a obosit extrem de tare, zise: - Pfiuuu!...Bine că am scăpat! Puteam să mor! Darrrr...ia stai puțin!... Eu acum ce fac? Sunt singur, singurel! Mmmm...cred că o să merg până o să dau de cineva care nu va vrea să mă ardă. 5

6 Tot mergând, tot mergând el, dădu de o fetiță în costum de pisicuță. Oare să am încredere, oare să nu am încredere...hai că o să încerc! Luându-și inma în dinți el își făcu curaj și i se arătă în față și zise: - Heei! - Aaa!!! zise fetița. - Aaa!!!zise dovleacul. - Stai...tu nu vrei să-mi faci rău? zise fetița. - Nu! În nici un caz...doar dacă tu nu vrei să-mi faci rău, spuse dovleacul. - În cazul acesta, vrei să fim prieteni? - DA!DA!DA!De o mie de ori DA! spuse dovlecelul foarte entuziasmat. - Dar știi tu aș cam avea nevoie de ajutorul tău cu ceva... - ORICE! - În cazul ăsta... să stau la tine? - Off! Fii serios! Normal că da! - MULȚUMESC, MULȚUMESC, MULȚUMESC!!! După ce au ajuns acasă s-au culcat. - Noapte bună! - Noapte bună! Dimineața, când se treziră, fetița fu speriată de gândul că a trecut Halloween-ul și că prietenul său dovleac o să moară! - TREZEȘTE- TE! TREZEȘTE-TE! - Mmm... ce e? - Scuze că te-am trezit așa, dar sunt foarte speriată că o să mori, din cauză că a trecut Halloween-ul! - Serios? - Da... - Stai, măi, stai!!! Haide că nu mor dacă a trecut Halloween-ul! - Ăuu... Dar totuși, cum te numești? - Eu mă numesc Dovlecel, dar tu? - Eu mă numesc Clara. - Hei! Am o idee! - Ce? - Hai să mergem la MALL! - ĂĂĂ...Ce e ăla MALL? - OFF! Îți explic pe drum. ACUM HAIDE! Când au ajuns, Clara l-a dus pe Dovlecel într-un magazin cu haine. 6

7 - UUUU! Ce frumos, o luăm asta! - Clara, nu vreau sa stric distracția, dar mi-e cam foame... - Nu-i bai, hai, să-ți arăt locul meu preferat de mâncat. - A...ok. Așa că ei s-au dus la un fastfood. - Bună ziua, cu ce v-aș putea servi? - Bună ziua aș dori niște nuggets și..., șoptește Dovlecel, tu ce vrei? - ĂĂ...Un burger? - Și un burger vă rog, spune fetița. - Ok, un burger și nuggets vin imediat. - Ok, zise ea. Dovlecel du-te la o masă până stau eu aici. - Ok. - Am venit. - Mamă! Pare delicios. - Asta pentru că și este! După ce au mâncat: - Și, ți-a plăcut? -Da, a fost super! Și așa au fost prieteni timp de mulți, mulți ani. Până când, într-o zi de Hallowen, ca de obicei, Clara și Dovlecel sărbatoreau ziua în care Dovlecel s-a născut și ziua în care toți oamenii se îmbrăcau in costume. Dar acest Hollowen era mai special un pic. Spiritul Hallowen-ului dori să mai aducă încă un obiect la viață la fel ca și pe Dovlecel. Dar ce? Se gândea el. - AHA, spuse el, o să aduc la viață o vrăjitoare! Așa că se plimbă el până găsi una. - A, PERFETTO! zise el. Așa că aduse vrăjitoarea la viață. Dar din păcate vrăjitoarea nu avea gânduri prea bune. Ea dorea să îl distrugă pe Dovlecel ca ea să rămană singurul obiect adus la viață. Așa că, vrăjitoarea puse la cale un plan, care prevedea ca Spiritul Halloween-ului să pice sub vraja ei. Astfel, din păcate, Spiritul Hallowen-ului nu apucase să spună prea multe că și picase sub vraja vrăjitoarei. Iar acesta era doar un pas pentru a-l ditruge pe Dovlecel. Între timp, Clara cu Dovlecel și niște alți prieteni se jucau de-a mima. - Clara e rândul tău, zise Maya. - Oh, ok. - U,u,u! Știu eu! spuse Emma. Un iepure! 7

8 - Corect! Acum hai aici. Vrăjitoarea își făcea planul pentru ziua cea mare. Distrugerea lui Dovlecel. Așa că, când era noapte vrajitoarea își începea planul. Dar, prima oară, a adus mai multe obiecte care să o ajute. - Deci planul nostru este să îl distrugem pe Dovleacul ăla, înțeles?! - Da! spuseseră cu toții. - Care e obiectivul nostru?! - Să-l distrugem pe Dovlecel! - Bun! Zgomote puternice de tropăit - Hm? Ce se aude? spuse Dovlecel. - Nu știu, hai să vedem, spuse Clara. Dar mai întâi hai să-i trezim pe toți. Emma, trezește-te! - Maya, trezește-te! - Ce e? zise Maya. - Mmm... ce e? - Nu știu exact ce este, dar se aude un tropăit foarte puternic! exclamă Dovlecel. - Da, chiar acum aud și eu! zise Maya. - Și eu! exclamă surprinsă Emma. Tropăitul devenea tot mai mare până deja începu chiar să cutremure. - Hai să mergem să vedem! spuse Clara. Dar mai întâi să ne îmbrăcăm în altceva. - Ok! spuse Maya. Când au ieșit afară au văzut o mulțime de obiecte aduse la viață: 200 de vampiri, 300 de vârcolaci, 500 de schelete și multe alte obiecte de Hallowen. - O... - Doamne... - Dumnezeule... spuseră Emma, Maya, și Dovlecel cu Clara deodată. - O! Bună, dragii mei! Ce surpriză plăcută! spuse Vrăjitoarea surâzând puțin. - Ce se întâmplă aici?! exlamă Clara. - Mă bucur că ai întrebat draga mea. Și eu am fost adusă la viață, dar pe mine nimeni nu m-ar fi făcut specială din cauza lui Dovlecel așa că m-am decis să îl distrug pe Dovlecel, dar mai întâi a trebuit să scap de obstacolul care mă oprea, Spiritul Hallowen-ului, așa că, prin umare, l-am vrăjit. 8

9 - Spiritul Hallowen-ului..?! începu Dovlecel să zică plângând puțin. - Iar acum, că am scăpat în sfârșit de el, nimic nu o să mă mai oprească! - Mai gândește-te Vrăjitoareo!? Trebuie să treci și de noi! exclamă nervoasă Clara. - Da! Mai gândește-te! ecxlamă și Emma. - Mai întâi trebuie să treci de noi! spuse Maya. - Deci așa vreți să jucați bine atunci: monștrilor atacațiii!!! - Aaaaa! țipăseră fetele. - Repede să ne ascundem aici! exclamă Dovlecel. - Ce să ne facem?! exclamă Clara speriată. - Nu sunt sigur încă, dar mai bine ne-am duce într-un loc mai bun de ascuns până găsim un plan! spuse Dovlecel. - Ok, mă duc eu prima și după aia vă dau un semn să veniți, bine? întrebă Maya. - Bine, avem încredere în tine, zise Clara. Maya atunci aruncă o piatră ca să atragă Vrăjitoarea și a monștrilor. - Aha! Te-am găsit! spuse Vrăjitoarea. - Hai, să mergem cât timp nu ne vede! - Ok, dar unde? întrebă Clara. - Lasă pe mine, știu eu unde. - Ok. Așa că au fugit până la o casă din copac mai veche. - Ce?! exclamă Vrăjitoarea. Las că vă găsesc eu, vă vin eu de hac! - Ai avut o super idee să venim aici! exclamă Clara. - Mersi. - Dar acum, ce e? întrebă Clara. - Prima oară trebuie într-un mod sau altul să îl eliberăm pe Spritul Hallowen-ului de vrajă, pentru că el mi-a zis cândva că el are o carte cu vrăji și așa am putea să învingem vrăjitoarea, spuse Dovlecel. - Super! exclamă Clara. - Da, e adevărat, dar cum am putea noi să facem asta? se întrebă Dovlecel. - Mă tot gândesc dacă cartea aceea e la Vrăjitoare? Adică nu cred că e posibil ca ea să știe toate aceste vrăji, spuse gânditor Emma. - Da, acum că mă gândesc, cred că ai dreptate. Adică e aproape imposibil să știi pe de rost atâtea vrăji, zise Dovlecel aprobând. Dar întrebarea tot rămâne: cum facem să facem rost de carte? 9

10 - Încă nu sunt foarte sigură, dar prima oară trebuie să vedem unde are cartea ca să aflăm care e planul, spuse cu precizie Emma. Așa că au așteptat până Vrăjitoarea a venit acolo. - Uite-o că vine! exclamă încet Clara. - Super! Dar are cineva un binoclu? întrebă Emma. - Nu, zise Clara. - Nici eu nu am, dar poate găsim noi unul pe aici, spuse Maya. - Bună idee! zise Emma. - Eu voi sta și mă voi uita în caz că Vrăjitoarea vrea să vină aici, spuse Clara. - Ok. Noi vom căuta, zise Dovlecel. - Și, ați găsit ceva până acum? - Nu, spuse Dovlecel. - Nimic, zise și Emma. - Tu, Maya? întrebă Clara. - Da! Acum am găsit un binoclu, nu e foarte frumos, dar tot e bun să vezi cu el. - Super! zise Emma. Hai aici, nu mai are mult și vine Vrăjitoarea. - Ok. Hai că venim, spuse Emma. Când au ajuns Maya a întrebat: - Emma, ce crezi de binoclu? - E super! Acum să facem liniște ca să nu ne găsească Vrăjitoarea. Așa că toți au făcut liniște până când Emma încet a exclamat: - O văd! Văd cartea Vrăjitoarei! - Și unde e? A întrebat Clara. - E în... mâna ei, îi răspunse Emma. - Asta nu e de bine, spuse Dovlecel. Va fi greu să luăm cartea din mâna ei. Are cineva niște idei? - Da. Am eu una, zise Emma. - Care e? întrebă Dovlecel. - Maya, ești rapidă, da? - Da, de ce? - Tu trebuie să alergi ca să faci o diversiunie în timp ce noi mergem în casa Clarei ca să găsim făină și măști care ne vor ajuta când vom împrăștia făina, ok? - Sigur! răspunse Maya. 10

11 - Să o facem atunci! spuse Emma. Așa că Maya a ieșit afară din căsuța din copac fără ca vrăjitoarea să o vadă și, după aceea, ieșind din tufișul în care se ascunsese așteptând momentul perfect, a sărit strigând: - Hei, Vrăjitoareo, vino și prinde-mă! - Vino aici! strigă Vrăjitoarea nervoasă. - Nu prea cred! zise Maya în timp ce fugea și făcea un semn, ca prieteni ei să poată ieși în sigurață din căsuță. - Haideți, să mergem acum! zise Clara. Așa că s-au dus până la casa Clarei. - Emma tu te duci la bucătărie să cauți făină până eu și Dovlecel căutăm măștile alea, ok? - Ok, răspunse Emma. - Bun. Atuci să mergem pentru că nu se știe cât mai rezistă Maya. - Am găsit făina! Ați găsit măștile? strigă Emma. - Da! Le-am găsit! Acum hai să mergem! spuse Clara. - Vino aici! exclamă între timp nervoasă Vrăjitoarea. - Maya, aici! spuse Clara. - Acum! răspunse Maya în grabă. - Hai repede! Pune-ți masca! zise Clara. - Veniți aici! exclamă Vrăjitoarea înfuriată de-a binelea. - Cu mare plăcere! zise Clara. - Ce?! Nu văd nimic! Toți monștrii și vrăjitoarea tușeau. - Repede Maya, du-te și ia cartea! Maya se duse repede și cu grijă să nu atingă vreun monstru și înșfăcă cartea. - Ce?! Dă-mi cartea înapoi, orcine o fi acolo! Maya se duse repede înapoi la echipă. - Am luat-o! - Bun! Acum să mergem repede înapoi în căsuță înainte să se ducă efectul făinii, zise Clara. - Unde s-au dus obrazinicii ăștia?! întrebă furiosă vrăjitoarea. Între timp, în căsuța din copac, Dovlecel căută o vrajă să poată să-l elibereze pe Spiritul Halloween-ului și deodată strigă încet: - Aha! Am găsit! 11

12 Cum să eliberezi pe cineva prins sub o vrajă Dacă cineva e prins sub o vrajă nedorită doar spune următoarele cuvinte: Vrăjă,vrajă tu dispari și pe [rostești numele celui vrăjit] îl/o repari! - Super, hai să începem! exclamă Clara încet. Și toți au început să zică: - Vrăjă, vrajă tu dispari și pe Spiritul Hallowen-ului îl repari! -?! Ce se întâmplă aici?! întrebă Spritul Hallowen-ului. - Cum adică ce se întâplă aici, întrebarea e ce se întâplă cu tine?! răspunse șocată vrăjitoarea. - Ia stai tu puțin, tu îmi pari cunoscută... Tu ești vrăjitoarea pe care am adus-o la viață! Și de ce voi, copii, aveți cartea de vrăji?! Dovlecel i-a povestit totul, iar când Spritul Hallowen-ului a auzit asta s-a înfuriat foarte tare și a exclamat: - Monștrilor, duceți-o pe această vrăjitoare netrebnică acum de aici! - Ce?! Nu-mi puteți face asta, mă auziți?! Nu îmi puteți face astaaaa!!!! Monștrii au dus-o pe vrăjitoare într-o închisoare specială ca să își învețe lecția. - Tu, Dovlecel, și prietenii tăi m-ați salvat și pentru asta vă voi îndeplini o dorință. Fetele s-au sfătuit și au răspuns imediat: - Vrem o statuie pentru Dovlecel pentru că mereu ne-a fost alături, spuseră ele. - Serios?! exclamă Dovlecel șocat. - Serios, răspunseră fetele. - Cum doriți, spuse Spiritul Hallowen-ului. Și Dovlecel cu prietenii lui au fost renumiți până în ziua de azi. Sfârșit. 12

13 13

14 Postfață Povestea a fost inspirată de imaginea:...obiecte aduse la viață: 200 de vampiri, 300 de vârcolaci, 500 de schelete și multe altele... Ideea venită din: desenul Haideți, tineri titani! Dovleacul magic Doamna Mary citise o carte despre grădinărit și într-o zi s-a decis că dorește să înceapă și ea să grădinărească... Când veni Hallowen-ul, iar Doamna Mary termină de sculptat pe Dovlecel, ea așteptă să vină copiii costumați. Între timp, Spiritul Hallowen-ului s-a decis să aducă un obiect la viață. Pe Dovlecel. El îl avertizeză pe Dovlecel să fugă repede de acolo. Dovlecel fugi imediat cât de repede putu el. Pe drum el se întâlnește cu o fetiță pe nume Clara. Ei se împrietenesc imediat... Citiți mai departe ca să aflați aventurile celor doi prieteni... Ca de obicei, cei doi amici, de Hallowen sărbătoresc prietenia lor și sărbătoarea în sine. Dar Anul acesta este mai special. Spiritul Hallowenului se decise să mai aducă încă un obiect la viață. O vrăjitoare. Deși el nu știa ce gânduri rele putea ea să aibă. Fără prea multe spuse din partea lui, Vrăjitoarea pe loc îl vrăji. Planul ei malefic de a-l distruge pe Dovlecel era în mișcare. Dacă vreți să vedeți dacă planul ei a dat roade, vă invit să citiți mai departe... 14

15 Ana și Tudor descoperă pentru prima dată zăpada Ana și Tudor, doi frați de patru ani din Brașov, se jucau de-a regina și regele. Ana era regina păpușelelelor, iar Tudor era regele cavalerilor. Deodată, mama intră pe ușă și le spuse: - Copiii, am o surpriză pentru voi! 15

16 Copiii stăteau și se uitau curioși și entuziasmați: - Ce e? Ce e? - Duceți-vă și îmbrăcați-vă, o să vedeți voi! Ana și Tudor s-au dus repede și s-au îmbrăcat. Ei se întrebau unul pe celălalt ce credeau că va fi surpriza. Tudor a întrebat-o pe Ana: - Ana, tu care crezi că va fi surpriza? - Eu cred că ne va duce la un magazin și ne va cumpăra jucării, dar tu? - Eu cred că ne va cumpăra multă ciocolată. Între timp venise și mama lor gata îmbrăcată. - Gata copii? - Gata! răspunseră ei. - Atunci, hai să mergem! Apoi ei porniră la drum. Când au ajuns la parc, copiii erau uimiți de plăpumioara albă de pe alei. Mama le-a spus atunci: - Copii, aceasta este surpriza voastră! Ana și Tudor se uitau nedumerți. - Aceasta se numește zăpadă copii, dar nu este bine să o mâncați pentru că atunci ați răci dar puteți să vă jucați cu ea! De exemplu: luați puțină zăpadă în mână și strângeți-o! Aceștia se numesc bulgări de zăpadă! Sau dacă vreți puteți să vă întindeți pe jos și să începeți să vă mișcați brațele și picioarele, aceștia se numesc îngeri de zăpadă! Ei au înțeles că practic din zăpadă pot face orice! După puțin timp a început să ningă din nou. Copiii erau uluiți. Pentru ei, era cea mai frumoasă zi pe care o trăiseră vreodată. 16

17 Visul lui Bogdan devine realitate De când Bogdan se născuse, el avusese o problemă cu piciorul stâng. Chiar și cu această problemă, Bogdan mereu visase să danseze cu o fată pe gheață. Într-o zi, mama lui văzu un afiș în cartierul lor, cum că urma să aibă loc un concurs de patinaj numit Feerie pe gheață. Ea era încantată de gândul îndeplinirii visului lui Bogdan dar, în același timp, și terifiată gândindu-se că fiul ei s-ar putea răni grav. Dar, știind că el aștepta de mult timp să facă asa ceva, fară alte rețineri, i-a spus lui Bogdan. La început, lui Bogdan nu îi venea să creadă, așa că, fericit, el a întrebat: - Poate să fie Mihaela partenera mea de patinaj? - Desigur, doar dacă accepta și ea și mama ei, îi raspunse ea. Mihaela și mama ei acceptară de îndată. Când au ajuns acolo, Bogdan cu Mihaela si înca doi copii au dorit să exerseze înainte de inceperea concursului. Bogdan încercă singur, dar căzu. Atunci Mihaela a venit să-l ajute și i-a zis: -Haide, te iau eu de mână, până la urmă suntem o echipă, nu? întrebă ea dându-i de înțeles să nu renunțe. Bogdan luă mâna fetei. Timpul pentru exersare se termină, ei doi cu încă două echipe intrară în zona de concurs. Când Bogdan a început să patineze întâi îi era frica că va pica din nou, deși acest lucru nu mai se întamplă de data asta. Apoi, el prinse curaj și atunci cei doi copii au patinat cu o viteză uluitoare. Când concursul s-a terminat, Bogdan si Mihaela au ieșit pe locul I. Pentru Bogdan visul său de o viață devenise în sfarștit realitate. 17

18 18

19 19

20 Vacanța la munte La prânz, când familia Lupu a ajuns la Sinaia, Ana, sora mai mică a Larei, a strigat: - Ce frumos este, parcă toată zăpada asta ar fi o plapumă strălucitoare! De abia aștept să mă dau cu schiurile! Atunci mama fetelor i-a răspuns Anei: - Ne vom da cu schiurile imediat ce ne cazăm și mâncăm ceva. - De acord, îmi este foarte foame, zise și tatăl. După ce s-au cazat, au despachetat și au mâncat, s-au îmbrăcat gros și au plecat spre pârtie. Când au ajuns acolo, ei au văzut mulți copii făcând diferite lucruri: unii se băteau cu bulgări, alții făceau oameni de zăpadă, alții făceau igluri, alții seîmpărțeau în două echipe, își făceau un zid și aruncau cu bulgări peste acesta. Lara se apropie de doi copii să-i ajute să pună capul unui om de zăpadă, iar Ana văzu un grup de copii de vârsta ei gata să se întreacă pentru a afla cine e cel mai rapid cu schiurile. Ea a strigat: - Stați, așteptați-mă și pe mine! Ana ajunse exact la fix. Atunci ei stabileau regulile. După aceea, Sebi, unul dintre copii, a strigat: - Sunteți gata?! În STARRRTT! Părinții și Lara observau cursa atenți și nu după mult timp ea se și termină. Ana ieși pe locul al II-lea, după cum îmi poovesti când s-au întors acasă. 20

21 Un univers diferit Universul căpșunilor Agentul căpșună Agent! strigă șeful căpșună. - M-ați strigat? întrebă Agentul căpșună Da. Având în vedere ce agent priceput ești, aș dori să ne ajuți în găsirea căutatului criminal The blender în schimbul promovării ca șef. Deci, ce zici? - Desigur! Sunt în fiecare zi gata de provocări noi! - Sunt bucuros că accepți misiunea! Și așa Agentul căpșună 2.0 în fiecare zi făcea tot posibilul să adune indicii pentru a-i găsi baza criminalului. - Agent, sunt foarte mândru de tine, de ce ai făcut până acum, deși va trebui să ai un partener ca să îi găsești baza mai repede! - Desigur. În acest mod treaba va fi mult mai ușoară! Vestea a ajuns și la Academia de Poliție. - Bună diminineața, cadeți! spuse căpitanul prin speaker. După cum ați auzit și voi renumitul Agent căpșună 2.0 are nevoie de un partener! Din păcate, cei care acum au intrat în Academie nu vor putea să participe! Pe de altă parte, cei care sunteți în ultimul an aici, aveți o șansă de a fi partenerul Agentului căpșună 2.0! Cei mai iscusiți dintre voi veți fi chemați pentru a fi selectat cel care va fi partenerul Agentului căpșună 2.0! Vă urez mult succes și o zi bună să aveți! - Sper să ajung să fiu partenerul lui! zise Mark. - Da! Ai fi un partener groazv! îi răspunse Alexa. - Mersi! După o lună căpitanul anunță: - După cum v-am spus acum o lună, cei mai iscusiți dintre voi veți fi chemați pentru a fi selectat cine va fi partenerul Agentului căpșună 2.0! Cei mai buni dintre voi sunt: Mateescu Alexandra, Pantemir Mark, Răducanu 21

22 Toma, Mocanu Amber și Dafinescu Marin! Cei ai căror nume le-am strigat, vă rog, luați-o stânga și intrați pe ultima ușă, mulțumesc! - Îți vine să crezi?! spuse Mark în timp ce mergea. - Nu! Dar și așa, eu cred că tu ai fi cel mai potrivit! îi răspunse Alexandra. Studenții intră în clasă. - Mă bucur că ați ajuns aici studenți! zise noul lor comandant. După o lună și două săptămâni. - Bună dimineața, studenți! Având în vedere că mai sunt numai două săptămâni de școală, începând de azi Agentul nostru căpșună 2.0 va veni aici să pună întrebări de tactică și va vedea cum ați face-o! zise comandantul. Toți studenții începură să exclame deodată: - Yahooooo! - Bună dimineța! Am ratat ceva important? întrebă Agentul căpșună Ah! Ați venit! Nu, nu ați ratat nimic important, stați liniștit! Le spuneam că veniți astăzi! îi răspunse comandantul. Toții studenții șopteau lucruri ca: Îmi văd ochii bine?! sau: E chiar el?! etc. După două săptămâni, în timp ce Mark ajungea cu colegii lui în clasă: - Vai, ce multe emoții am, azi ne alege! spuse Toma. - Da, la fel și eu, zise Mark - Ehh... Eu nu prea aș vrea să fiu aleasă, adăugă Alexa. - La fel, răspunse Amber. - Mie mi-e bine indiferent, zise Marin. Studenții intrară în clasă. - Bună dimineța, studenți! spuse comandantul. - Bună dimineața! ziseră în cor studenții. - După cum știți, astăzi Agentul căpșună 2.0 își va alege partenerul! - Bună dimeața! Mă scuzați că am venit puțin mai târziu, dar m-am tot gândit pe cine să aleg să fie partenerul meu. Deasemenea o să vreau să știu dacă ați dori și voi să fiți partenerul meu. - Marin va fi primul! zise comandantul. - Ok! spuse Marin. - Bună ziua, Marin! - Bună ziua, Agent! 22

23 - Aș dori să-ți știu părerea! - Sigur. Eu sunt mulțumit indiferent de alegerea dumneavoastră! - Mulțumesc de informare, poți să te duci înapoi în bancă. - Desigur. - Următoarea este Alexandra! Zise comandantul. - Ok. - Bună ziua, Alexandra! - Bună ziua, domnule Agent! - Știi deja ce vreau. - Da, desigur! Eu am venit, ca să fiu sinceră, pentru prietenul meu Mark! - Ok, mulțumsec, poți pleca. - Următoarea va fi Amber! Spuse comandantul. - Bună ziua. - Bună ziua, eu o să vă spun părerea mea direct. - Te rog. - Eu vreau să fiu o polițistă normală. - Ok, mulțumesc de informație. - Oricând. - Penultimul: Toma! - Bună ziua! - Bună ziua! zise Toma. - Te rog, spune-mi părerea ta! - Da! Eu sincer chiar aș dori să fiu partenerul dumneavoastră! - Sunt bucuros să aud! Acum du-te înpoi în bancă! - Da! - Și ultimul este Mark! spuse comandantul. - Bună ziua! - Bună ziua, Agent! - Care este părerea ta? - Eu de când mă știu am dorit să fiu partenerul dumneavoastră și sunt dispus să fac orice ca să reușesc! - Mă bucur pentru tine și că ești dispus să faci orice! - Păi așa face un partener adevărat! - Corect! Acum, te rog, du-te înapoi în bancă. 23

24 - Desigur! - O să vă spun cine va fi partenerul meu imediat! După ceva timp de gândire. - Partenerul meu va fi... Mark! - Daaaaaa! exclamă Mark. Când au ajuns înpoi la servici. - Uuua! Ce fain este locul ăsta! - Da, așa este mereu. Hai să te conduc până la șeful meu. - Ok. Când au intrat în biroul șefului: - Ah, se pare că ți-ai ales partenerul, dacă văd bine, nu? - Da, răspunse agentul. - Și pe tine cum te cheamă, micuțule? - Pe mine mă cheamă Mark. - Frumos nume! Am și eu un văr pe nume Mark. - Mersi. - Acum ai dori să știi de ce ești aici? îl întrebă șeful. - Da, desigur! - Știi de criminalul The blender, nu? - Da. - Păi, agentul tău are nevoie de ajutor pentru a-l putea găsi mai repede. Și așa tot au mai căutat agentul nostru cu partenerul său indicii până într-o zi, când: - Agent, veniți repede! strigă Mark. - Acum! Ce este? întrebă Agentul căpșună Cred că i-am găsit baza, domnule! - Superb! Trebuie să mă duc să-l anunț pe șef repede. - Șefu, Șefu! - Ce este, agent?! - Mark a găsit baza criminalului! - Superb! - Da, știu! Deși, totuși cred că ar mai trebui să mai verific puțin ca să fiu sigur. - Da, desigur. 24

25 Și așa agentul nostru se asigura tot mai mult în fiecare zi. - E ziua. E ziua în care voi pune capăt acestui criminal! zise Agentul căpșună Sunt sigur că veți reuși domnule! spuse Mark încurajator. - Domnule, stați puțin! - Ce este, Mark? - În caz de ceva puteți să purtați acest cip, vă rog? - Cu siguranță, dar nu te mai îngrijora pentru mine, nu este prima mea oară când prind un criminal. - Mulțumesc. După puțin timp: - Hei, Mark mă auzi? șopti agentul. - Da? - Poți să-mi spui dacă mă apropii de baza lui, te rog? - Desigur. Ați mai avea de parcurs încă 200 de metri și ar trebui să îi vedeți baza. - Mulțumesc, Mark. - Cu plăcere. După 200 de metri: Aha! I-am găsit în sfârșit baza! se gândi Agentul căpșună Ooooo!!! Iată ce să vezi și să nu crezi! E chiar Agentul căpșună 2.0! Și ce te aduce aici, dragă? - Nu te juca cu mine, știi foarte bine ce vreau! - Păcat că nu se va termina așa, spuse criminalul în timp ce scotea un pistol. Bye bye!!! Sunet de împușcătură. După ceva timp: - Agent? Agent, sunteți bine?! Agent! Nu, nu, nu! Trebuie să duc de grabă la șef! ȘEFU! ȘEFU! - CE S-A ÎNTÂMPLAT, DE CE PLÂNGI?! zise nedumerit șeful. - Cred-cred că-că Agentul a fost împușcat! Și așa cei doi s-au dus până la lcoul faptei. - Nuuu! exclamă Mark în lacrimi. Până la urmă criminalul a fost prins, iar șeful îl promovă pe Mark să fie 25

26 următorul șef când acesta se pensionă. Mark reușise să-și facă o familie fericită cu o soție și o fetiță. În prezent. - Iubire, ce s-a întâmplat? Normal nu te trezești la ora asta. - Azi trebuie să merg puțin mai devreme la lucru. - Oh, ok, să ai grijă! Pa! - Ciau! Am ajuns la...cimitir... În memoria Agentului căpșună De ce...? De ce trebuia să te duci...? șoptise Mark plângând puțin. Adio, Agentul meu... Adio... 26

27 Postfață la Un univers difeirit Universul căpșunilor Agentul căpșună 2.0 În această poveste este vorba despre un agent pe urmele unui criminal. Agentul adună indicii, doar că nu suficiente. Câțiva studenți de la Academia de Poliție reușesc să ajungă într-o clasă specială pentru a putea deveni mâna dreaptă a agentului. Vă invit să vedeți cine va fi ales și ce se înâmplă mai departe. 27

28 28