Studiul 3 pentru 18 octombrie 2014
«Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-l iubesc.» (Iacov 1:12) 1. Iacov 1:13-14. Originea ispitei 2. Iacov 1:15. Pofta și păcatul. 3. Iacov 1:16-18. Ispita și nașterea din nou. 4. Iacov 1:19-20. Ispita, vorbele și mânia. 5. Iacov 1:21. Cum să rezistăm ispitei?
«Nimeni, când este ispitit, să nu zică: Sunt ispitit de Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.» (Iacov 1:13-14) În primul rând, Iacov ne arată că Dumnezeu NU ESTE originea ispitei. Iacov Îl absolvă definitiv pe Dumnezeu din acuzația că ar fi originea oricărei insinuări care să facă pe om să păcătuiască. În continuare ne arată adevărata origine a ispitei: păcatul care zămislește în noi, propriile noastre dorințe rele (pofte) Cum putem face față acestei tentații? Așa cum a făcut Isus: «Stă scris» [luând «sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu» (Efes.6:17)]
«Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.» (Iacov 1:15) Ispita ne învinge pentru că ne dorim să păcăcătuim. Păcatul se naște în viața noastră și se consumă în acțiunile păcătoase. Suntem ispitiți Dorința noastră zămislește păcatul Păcatul este consumat Suntem condamnați la moarte
«Și totuși, avem și noi ceva de făcut pentru a ne împotrivi ispitei. Aceia care nu doresc să cadă pradă atacurilor lui Satana trebuie săși apere bine porțile sufletului; trebuie să se ferească de a citi, a privi sau a asculta ceea ce trezește gânduri murdare. Să nu-și lase mintea și gândurile să alerge la întâmplare după oricare subiect ce iese în cale, după cum li-l aduce Satana înainte. De aceea încingeți-vă coapsele minții voastre, spune apostolul Petru, fiți treji... nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință; ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră (1 Petru 1, 13-15). Pavel zice: Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească (Filipeni 4,8). Aceasta cere rugăciune stăruitoare și o continuă veghere. Trebuie să fim sprijiniți de puterea dăinuitoare a Duhului Sfânt care îndrumă gândurile către cer și le deprinde să stăruiască la cele curate și sfinte. Pe lângă aceasta, trebuie să cercetăm cu râvnă Cuvântul lui Dumnezeu. Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, zice psalmistul, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. Psalmi 119:9,11» E.G.W. (Patriarhi și profeți, pag. 460)
«Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi:orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui.» (Iac.1:16-18) În fața perspectivei de a-l vedea pe Dumnezeu drept ispititor sau a ideii de a ceda înaintea păcatului, Iacov ne conduce la speranță. Tatăl luminilor este pe deplin de încredere deoarece El nu se schimbă. El are puterea să ne facă ființe noi prin Cuvântul Său, transformându-ne gândurile și dorințele. Dumnezeu ne iubește atât de mult încât, chiar dacă nu merităm, primim de la El «orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit»; incluzând cel mai mare Dar, pe Isus și nașterea din nou.
«Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.» (Iacov 1:19-20) Natura umană Înceată în ascultare Grabnică la vorbire Grabnică la mânie Noua natură Grabnică la ascultare Înceată la vorbire Înceată la mânie Evităm să cădem în ispită când dedicăm timp să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, avem grijă la vorbele noastre și evităm mânia. (Luca. 8:8; Prov. 10:19; Iov 5:2) «Lucrați dezinteresat, iubitor, răbdător, pentru toți cei cu care veniți în contact. Nu dovediți nici o nerăbdare. Nu rostiți nici un cuvânt lipsit de bunătate. Lăsați ca iubirea lui Hristos să fie în inima voastră și legea bunătății, pe buzele voastre.» E.G.W. (Sfaturi pentur slujire cre ștină, pag. 230)
«De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.» (Iacov 1:21) 1. Lepădați orice necurăție să ne lăsăm dezbrăcați de hainele noastre murdare și să ne îmbrăcăm cu Hristos (Zah. 3:3-4) 2. Lepădați orice răutate. Orice formă a răului este în plus în viața creștinului (1Petru 2:1) 3. Primiți cu blândețe cuvântul sădit în voi. Așa cum semința moare atunci când este plantată și germinează, trebuie să ne predăm complet lui Isus alegând să murim în căile noatre păcătoase, și să-l lăsăm să ne creeze după imaginea Sa.
«Dumnezeu îi cheamă pe aceia care cunosc voia Lui să fie împlinitori ai Cuvântului Său. Slăbiciunea, a face ceva cu jumătate de inimă și nehotărârea cheamă atacurile lui Satana; și aceia care îngăduie acestor trăsături de caracter să se dezvolte vor fi doborâți, fără a putea fi ajutați, de valurile agitate ale ispitelor. Fiecăruia dintre cei care mărturisesc Numele lui Hristos i se cere să crească până la statura plinătății lui Hristos, Capul cel viu al creștinului.» E.G.W. (Mărturii, vol.5, pag. 263)