Studiul 8 pentru 22 noiembrie 2014
Iacov 3:13-4:10 CUM SĂ FII ÎNȚELEPT Iacov 3:13-14 DOUĂ TIPURI DE ÎNȚELEPCIUNE Iacov 3:15-18 ÎNȚELEPCIUNEA «PASIONALĂ» Iacov 4:1-4 CONFLICTELE ÎNȚELEPCIUNII: PASIONALĂ => ÎNȚELEPCIUNEA CARE VINE DE SUS => UMILINȚA Iacov 4:5-6 ÎNȚELEPCIUNEA CARE VINE DE SUS Iacov 4:7-10
Acela care este înțelept și priceput va avea un comportament coerent, lipsit de gelozie și rivalitate. După Deuteronom 4:6, când poporul lui Dumnezeu este înverșunat de credincioșii «înțelepți și pricepuți», este o putere inegalabilă pentru toate națiunile. Ce înseamnă expresia «blândețea înțelepciunii»? Posesia unei cunoștințe vaste, prin sine însuși, nu face înțelept pe nimeni. Blândețea din comportament e cea care distinge care este omul cu adevărat înțelept.
«Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.» (Iacov 3:15-16) «Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.» (Iacov 3:17-18) Dacă persoana care spune că este înțeleaptă provoacă dispute și este invidioasă pe ceilalți, înțelepciunea lui nu vine de sus. Este condusă de demoni (diabiolică). Rodul pe care acest tip de «înțelepți» îl vor culege în biserică este: «gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfe, îngâmfări, tulburări.» (2Cor.12:20) Rodul înțelepciunii care vine de la Dumnezeu («de sus») este complet diferit de cel al înţelepciunii lumești. To ți ne dorim o biserică așa: curată, pașnică, amabilă, bună, miloasă, plină de roade bune. Fără incertitudine sau ipocrizie. Și toți o putem avea... Începe prin a-i cere lui Dumnezeu înțelepciune de sus și trăind în concordanță cu ea.
«De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre. (Iacov 4:1-3) Viața creștinului implică o bătălie lungă împotriva «cărnii» (Galateni 5:17) care, dacă nu este condusă de «înțelepciunea care vine de sus», afectează înseși biserica și produce probleme între credincioși. Iacov lasă clară inutilitatea faptului de a ne lăsa conduși de pasiune. Poftiți, dar nu aveți ce poftiți. Ucideți și invidiați, dar nu puteți stăvili gelozia. Luptați, dar nu obțineți ce doriți. Cereți pentru a vă satisface poftele, dar nu primiți.
«Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.» (Iacov 4:4) E.G.W. (A fin de conocerle, n.t. Ca să-l cunoaștem 29 octombrie) «Scripturile ne pun la dispozitie dovezi din abundenta ale faptului ca este mai sigur sa ne unim cu Domnul si sa pierdem favorurile si prietenia lumii, decât sa apelam la lume în cautarea favorurilor si a sprijinului uitând de dependenta noastra de Dumnezeu.» Ce fel de adulter comit acești «înțelepți»? «Fiul omului, arată Ierusalimului urâciunile lui! ţiai făcut nişte chipuri de bărbaţi, cu care ai curvit. Ai curvit cu egiptenii Apoi ai curvit cu asirienii Ţi-ai înmulţit curviile cu ţara Canaanului şi până în Haldeea, Ai fost femeia preacurvă, care primeşte pe străini în locul bărbatului ei!» (Ezechiel 16:2-32)
«Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.» (Iacov 4:5-6) «Prietenia credincioşilor cu lumea Îl întristează pe Duhul gelos al lui Dumnezeu, care vrea ca iubirea noastră să fie neîmpărţită. Gelozia omului este egoistă, gelozia lui Dumnezeu reflectă marea Sa grijă pentru binele copiilor Săi.» (CBA, despre Iacov 4:5) Dumnezeu ne oferă harul Său ca să rezistăm înaintea egoismului și să creștem în umilință.
«Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare: smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.» (Iacov 4:7-10) Înțelepciunea care vine de sus ne dă putere să rezistăm diavolului. Dar mai întâi trebuie să îndeplinim o cerință: să ne supunem voința lui Dumnezeu. Odată ce am rezistat ispita, ne mai rămâne ceva de făcut: 1. Să ne curățăm mâinile (de păcat). 2. Să ne purificăm inimile. 3. Să ne pocăim, să plângem și să regretăm păcatul. 4. Să ne umilim înaintea lui Dumnezeu. Recompensa noastră va fi îndreptățirea lui Dumnezeu.
«Nu e de ajuns să avem cunoștințe. Trebuie să avem capacitatea de a folosi corect acele cunoștințe. Dumnezeu ne pretinde un comportament bun, fără grosolănii și vanitate. Nu rostiți cuvinte răutăcioase deoarece acestea stârnesc certuri. În schimb, rostiți cuvinte care răspândesc lumină, cunoștință, învățătură; cuvinte care întăresc și clădesc. Un om demonstrează că posedă adevărata înțelepciune când folosește darul limbii pentru a crea muzică în sufletele celor care încearcă să împlinească lucrarea care li s-a încredințat, și au nevoie de încurajare» E.G.W. (Medita ții matinale 1952, 17 aprilie)