Cultură și Civilizație la Dunărea de Jos

Transcriere

1

2 COMPLEXUL NEOLITIC DE LA RADOVANU DER NEOLITHISCHE FUNDROMPLEX VON RADOVANU Eugen Comta

3 Corespondenţa se va adresa: MUZEULUI DU NARII DE JOS 8500, Că/ăraşi, strada Progresului nr. 90, judeţul Că/ăraşi. Toute correspondance sera envoyee d /'adresse suivante: MUS E DU BAS DANUBE Rue Progresului CALARASI, 8500, te/. 91 1/13161 ROMA NIA INTREPRINDEREA POLIGRAFICĂ,.ARTA GRAFICĂ"

4 MUZEUL DUNĂRII DE JOS CULTURA ŞI CIVILIZAŢIE LA DUNĂREA DE JOS VIII Căl ărati 1990

5 COLECTIV DE REDACŢIE : Marian NEAGU Vasile OPREA Florin RĂDULESCU REDACTOR RESPONSABIL: Marian NEAGU SPONSOR: Prefectura Judeţului Călăraşi MACHETA GRAFICĂ ŞI TEHNOREDACTAREA: Gheorghe MATEI

6 CUPRINS 1. Introducere Istoricul cercetărilor şi metodele de cercetare III. Stratigrafia aşezării 13 lv. Mediul geografic 18 V. Locuitorii 21 VI. Ocupaţiile 22 A. Producerea şi procurarea hranei: 1. Cultivarea plantelor ll 2. Creşterea animalelor domestice Vînătoarea Pescultul Culesul 28 B. Alte ocupaţii: 6. Prelucrarea sllexului 7. Prelucrarea oaselor 8. Prelucrarea coarnelor 9. Prelucrarea pietrei; 10. Folosirea metalului 11. Tarsul 12. Ţesutul 13. lmpletitul; 14 Ceramlca VII. Tipul de aşezare VIII. Locuinţele 81 IX. lmbrăcămlntea şi podoabele 92 X. Relaţii de schimb 94 XI. Organizarea social-economică 98 XII. Manifestări maglco-rellgioase: 1. Figurlnele 2. Ritul funerar XIII. Concluzii 109 ANEXE: 1. Analiza pallnologică (Madelelne Alexandru) ::...:..' Prospecţlunea magnetometrlcă şi geofizlcă 3. Analiza sllexurllor (prof. unlv. dr. doc. Eugen Stolcovlcl) Analiza mlneraloglcă a unor fragmente ceramlce de tip Bolan (prof. dr. doc. Eugen Stolcovlci) Rezumat

7 INHALT 1. Einfiihrung Geschichte und Forschungsmethoden 8 III. Stratigraphie der Siedlung 13 IV. Geographische Medium 18 V. Bewohner 21 VI. Bechăftigungen: 22 A. Erzeugung und Beschaffung der Nahrungsmittel: 1. Ackerbau; 2. Viehzucht; 3. jagd; 4. Fischfang; 5. Sammeln 22 B. Andere Beschăftigung: 6. Bearbeitung von Silex; 7. Bearbeitung von Knochen; 8. Bearbeitung von Horn; 9. Bearbeitung von Stein; 10. Nutzung von Metal/en; Spinnen und Weben; 13. Flechen; 14. TOpferei. VII. Siedlungstyp 68 VIII. Wohnungen 81 IX. Kleidung und Schmuck X. Tauschbeziehungen 94 XI. Sozio-okonomische Organisation 98 XII. Magisch-religiose Bekundungen: 1. Figurinen; 2. Grabsitten 101 XIII. Schlussfolgerungen 109 Anlagen: 1. Dr. Madeleine Alexandru: Palinologische Analyse Magnetometrische und geophysische Prospektion Praf. univ. dr. doc. Eugen Stoicovici: Analyse der Silexwerkzeuge Praf. univ. dr. doc. Eugen Stoicovici: Mineralogische Analyse von Fragmenten der Boian Keramik 120 Zusammenfassung

8 Cap.l. INTRODUCERE Studierea amănunţită a tuturor elementelor de cultură materială şi spirituală a purtătorilor culturii Boian, oglindită prin monografia "Istoria comunităţilor culturii Bolan" reprezintă numai o latură a activităţii noastre, care ne-a permis să înţelegem trăsăturile generale ale ansamblului. Pentru a inţelege, cit mai amănunţit, evoluţia diferitelor faze ale culturii Boian, am socotit utilă studierea in intregime a unei sau mai multor aşezări dintr-o fază sau alta. Am reuşit să realizăm un astfel de studiu cu privire la complexul arheologic de la Radovanu, din faza de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa. Pînă in prezent, pe teritoriul ţării noastre au fost cercetate, in intregime, citeva aşezări neolitice, cum sint cele de la: Hăbăşeşti, Truşeşti, Tirpeşti, Teiu şi Căscioarele, dar toate sint reprezentate prin cite o singură aşezare, cu un singur nivel de locuire, sau cu mai multe aşezări suprapuse, dar din diferite faze, ceea ce a permis, este adevărat, să se cunoască amănunţit unele aspecte, dar oarecum izolat, ca momente desprinse din lunga evoluţie a unei sau altei culturi. Tn schimb, complexul de la Radovanu este pînă acum primul şi singurul din ţara noastră, in cadrul căruia sint reprezentate patru aşezări succesive, separate, suprapuse pe acelaşi loc, ale unor comunităţi din aceeaşi fază de evoluţie, ceea ce ne-a permis să studiem o serie de probleme importante, in succesiunea lor firească istorică, de a lungul unei perioade mai indelungate, de mai multe generaţii. Studierea comparativă a planurilor generale ale aşezărilor, ale locuinţelor şi a tuturor materialelor a făcut posibilă înţelegerea multor aspecte din viaţa oamenilor neolitici. Am pus accentul pe cercetarea complexului de la Radovanu, deoarece, in cursul fazei de tranziţie la cultura Gumelniţa, la inceput s-au menţinut in uz, predominante elementele specifice culturii Boian şi şi-au făcut apariţia, timid, elementele care vor fi caracteristice culturii Gumelniţa. La sfîrşitul fazei vor predomina elementele gumelniţene, in timp ce acelea de tradiţie Boian, treptat vor dispare sau se vor transforma. Toate aceste schimbări treptate, neesenţiale, oglindesc faptul că este vorba de o aceeaşi populaţie aflată in evoluţie normală, locală, fără nici o intervenţie din afară. Am pus.accentul pe cercetările de la Radovanu, deoarece in cursul fazei de tranziţie (care, după cum am amintit, in complexul studiat era documentată prin patru aşezări suprapuse, dintre care primele trei din prima etapă şi ultima de la inceputul celei de a doua etape a fazei) s-au produs transformări evidente şi treptate nu numai in domeniul culturii materiale, ci şi în acela al activităţilor economice. Săpăturile amănunţite de la Radovanu, ne-au permis să analizăm multilateral activitatea economică a grupului respectiv de comunităţi, pentru a inţelege mai bine procesul schimbărilor treptate care au dus curînd după aceea la modul de trai sedentar, cu implicaţii importante în toate domeniile vieţii oamenilor neolitici. Transformările din activitatea economică au avut drept urmare şi unele schimbări în ceea ce priveşte organizarea socială a comunlţăţilor reprezentate in complexul de la Radovanu, reflectate clar de modificările survenite în ceea ce priveşte planul general al celor două aşezări corespunzătoare nivelurilor 1 şi 2 săpate şi studiate in intregime, ca şi al celor din nivelurile 3 şi 4, cercetate i ele integral. 7

9 Cap. li. ISTORICUL CERCETĂRILOR ŞI METODELE DE CERCETARE Cu prilejul săpăturilor arheologice de la Radovanu au fost puse in aplicare, pentru prima oară in ţara noastră, diferite metode moderne de cercetare, cum sint fotografia aeriană, determlnări geomagnetice, determinări dactiloscopice. De asemenea, a fost făcută şi o analiză a unei probe de cărbune prin metoda C 14. Munca de 25 de ani depusă la cercetarea şi studierea aşezărilor de la Radovanu, ca şi metodele puse in aplicare, cu rezultatele care sint expuse in cele ce urmează, sperăm să constituie un indemn şi un punct de plecare şi pentru alţi specialişti mai tineri şi pasionaţi, care să ducă şi mai departe, spre noi realizări de prestigiu, in studierea culturilor neolltice de pe teritoriul Patriei noastre. Cu prilejul unor cercetări de suprafaţă, in anul 1959, Barbu Ionescu, fostul director al Muzeului de istori_e de la Olteniţa, a descoperit şi resturile unei aşezări neolitice pe locul "La Muscalu". fn acelaşi an el a efectuat sondaje modeste, pe platforma aşezării, sub forma unui şanţ in care a găsit o serie de fragmente ceramice specifice, mai multe unelte şi resturile de lipitură arsă ale unei locuinţe de suprafaţă, toate datînd din faza de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa. Resturile locuinţei au fost secţionate, continuindu-se săpătura pînă la circa 0,80 m adincime. Lucrul a fost oprit la "eceastă adincime, considerindu-se că s-a ajuns la pămîntul viu. La inceputul anului cunoscind preocupările noastre in legătură cu această fază - Barbu Ionescu a avut amabilitatea să-mi comunice datele despre descoperire şi drept urmare, in vara anului amintit, am efectuat un sondaj in aşezare. Aceasta se află la capătul de vest al Văii Coadelor, la aproximativ 1,5 km spre vest de com. Radovanu, jud. Călăraşi. Fiind vorba de o aşezare modestă, cu o suprafaţă redusă, m-am gindit să realizez mai întîi o secţiune transversală prin mijlocul staţiunli, pentru a se preciza: stratigrafia aşezării, grosimea exactă a stratului de cultură şi, mai ales, pentru a se cunoaşte caracteristicele tuturor categoriilor de materiale. La inceput m-am mulţumit să trasez o primă porţiune din secţiunea propusă, plasată in dreptul mijlocului platformei aşezării (perpendicular pe direcţia pantei de est a prelungirii de terasă), cu intenţia de a o prelungi in caz de nevoie. La inceput şanţul a avut numai 10 m lungime şi 1,5 m lărgime. M-am oprit la această lărgime ţinînd seama de informaţia primită că stratul de cultură se termină la circa 0,80 m. S-a constatat că stratul are de fapt o grosime dublă i s-au delimitat cele patru niveluri şi după ce s-a ajuns efectiv la pămîntul viu, s-a inceput o nouă porţiune in prelungire spre vest. La baza niveluri lor 1 şi 2 (numerotarea s-a făcut de sus in jos) s-au găsit resturi de locuinţe de suprafaţă, suprapuse. Dintre acestea resturile locuinţei de la baza nivelului 1, erau destul de bine păstrate (nederanjate) şi se aflau la numai 0,20 m adincime. Una din ele a fost dezvelită in intregime, încă in Ţinînd seama de întinderea modestă a aşezării, de starea bună de conservare a rămăşiţelor de locuinţe, precum şi de adincimea foarte mică la care se găseau ele, am hotărît să continui săpătura din cuprinsul acestui obiectiv, cu gindul să cercetez in între- 8

10 gime intinderea aşezării corespunzătoare primului nivel, pentru a cunoaşte planul general al stafiunii respective. n 1961, m-am gindit să găsesc şi să aplic o metodă mai simplă şi mal economică, pentru a obţine planul general (adică numărul locuinţelor şi mai ales răspindirea lor in teren). Porneam acţiunea ţinind seama de faptul că in anul precedent dezvellsem in intregime o astfel de locuinţă. Ştiind că resturile locuinţei respective erau de formă dreptunghiulară şi că suprafaţa de lipitură arsă a platformei avea circa 7x3,5 m şi că axul lung era orientat pe direcţia N-S şi pornind de la ideea că este foarte probabil că şi celelalte resturi de locuinţe au avut aproximativ aceleaşi dimensiuni, am socotit că pot afla din cite locuinţe era alcătuită staţiunea şi cum erau ele răspindite in spaţiu, printr-o serie de şanţuri şi anume: pe platforma terasei am trasat un grup de şanţuri de numai 0,60 m lărgime (căci teoretic ele urmau să fie săpate pină la numai 0,25-0,40 m adincime). Şanţuri le au fost trasate pe direcţia E-V (pentru a fi perpendiculare pe axul suprafeţelor de lipitură arsă ale locuinţelor ), şanţuri le erau paralele intre ele, la un interval de numai 3 m (deci la o distanţă ceva mai mică decit lăţimea maximă a suprafeţei de lipitură descoperită in 1960). Drept rezultat urmau să fie prinse in seria de şanţuri orice fel de resturi de locuinţe corespunzind dimensiunilor aflate in campania precedentă. Conform metodei amintite au fost săpate o serie de şanţuri lungi paralele, pe suprafaţa platformei terasei, de la o margine la cealaltă (prelungite inclusiv pe panta de E) şi o altă grupă de şanţuri mai scurte inşi rate paralel sau rad iar de-a lungul ma_rginli platformei terasel, corespunzătoare cu direcţia inclinării pantei. Presupunerea s-a dovedit justă, astfel s-au putut delimita toate suprafeţele de lipitură arsă rămase de la locuinţele din vechime. Tot in 1961, cunoscîndu-se numărul locuinţelor şi răspîndirea lor in spaţiu, s-a inceput dezvelirea acelor suprafeţe de lipitură arsă, dar spre deosebire de sistemul mai vechi, pus in aplicare de mulţi arheolog!, de a dezvelit resturile locuinţelor, de a le trece in plan şi apoi de a demonta rămăşiţele respective şi de a continua săpătura in adincime, am procedat altfel. Rind pe rind, au fost dezvelite cu grijă resturile păstrate, in bune condiţii, ale locuinţelor şi după trecerea lor pe plan ele au fost acoperite cu un strat subţire de pămînt, cu intenţia ca in campania următoare să se continue dezvelirea altor locuinţe. Tn 1962, am reuşit să fie dezvelite toate cele 12 suprafeţe de lipitură arsă şi atunci cind operaţia a fost Încheiată, am făcut un zbor cu un avion utilitar şi personal am făcut o serie de fotografii in alb negru, in culori şi un film cinematografic alb-negru. Astfel in 1962 s-a realizat planul general exact al intregii aşezări şi s-au făcut fotografiile cu rămăşiţele locuinţelor păstrate in situ. Prin urmare, aşezarea de la Radovanu a fost prima staţiune neolitică săpată in intregime din sudul României şi prima fotografiată din avion. Cu ocazia primelor cercetări din zona aşezării s-a observat că in porţiunea de legătură dintre aşezare şi restul terasei inalte se află o albiere de teren nu Rrea adîncă. Acolo era de presupus că se află urmele şanţului de apărare al aşezărilor. fn 1962 s-a trasat un şanţ perpendicular pe axul albi eri i menţionate pentru a se verifica justeţea lpotezei şi eventual pentru a se secţiona şanţul de apărare. Tn secţiunea săpată s-a delimitat intr-adevăr şanţul de apărare şi s-au făcut toate observaţiile necesare. Paralel cu cercetările din zona aşezării, in 1962, mi-am pus încă o problemă: aşezarea este dezvelită, dar unde se află necropola comunităţii Pentru a răspunde la intrebare am făcut mai intii următorul raţionament aşezarea este înconjurată din trei părţi de pante relativ abrupte, Iar oamenii din vechime, chiar dacă ar fi avut de gind, nu ar fi reuşit să transporte cu destulă pioşenie pe cel decedaţi, pe pantă in jos, pentru a-i inmorminta undeva in vale. Prin urmare, pe cale logică era de presupus că locul cel mai potrivit pentru necropolă trebuia să se afle undeva in preajmă, dar pe terasa invecinată spre 9

11 vest. Pentru a descoperi eventuala necropolă am socotit necesar să trasez un şir de şanţuri paralele, pe o fîşie de teren in lungul şanţului de apărare, la mică distanţă de el spre vest. Au fost săpate 11 şanţuri de cite 10 X 1 m, cu intervale intre ele de cite 11 m, pentru a se sonda o suprafaţă cit mai vastă. ln cazul in care nu s-ar fi găsit nimic, prin această serie de şanţuri, intenţionam să trasez alte şanţuri intermediare, la o distanţă de cite 5 m faţă de celelalte, in vederea cercetării, cit mai amănunţite, a zonei amintite. Nu a mai fost nevoie să fie săpate şanţurile intermediare, deoarece in partea de N a fişiei cercetate, au fost descoperite primele morminte neolitice, aparţinînd complexului. Săpătura in zona necropolei a fost continuată in anii următori. Cu prilejul sondajelor pentru găsirea necropolei s-a mai făcut o descoperire interesantă. in partea de sud a suprafeţei sondate s-au dezvelit resturile unei construcţii modeste de suprafaţă. Sub dărîmăturile ei, de lipitură arsă, s-au găsit cioburi dintr-un vas mare, spart pe loc, avind in interior şi împrăştiate in jur 36 de greutăţi de lut ars, de diferite forme şi dimensiuni de la un război de ţesut, vertical. După părerea noastră, descoperirea constituie un indiciu că acea construcţie reprezintă un fel de mic "atelier" de ţesut şi nu este exclus ca in preajmă spre vest să existe şi alte resturi de construcţii similare. După realizarea fotografiei din avion a aşezării s-au făcut planurile şi descrierile amănunţite ale locuinţelor din nivelul 1 şi s-a inceput demontarea resturilor lor, cu atenţie deosebită, pentru a se cunoaşte cit mai multe date despre sistemul lor de construcţie şi pentru a se preciza toate elementele specifice din interiorul fiecărei locuinţe, in vederea ajungerii la concluzii valabile pentru intreg ansamblul. După demontarea suprafeţelor de lipitură s-au făcut răzuiri pentru a se vedea dacă există sau nu urmele găurilor de pari, care să fi servit la ridicarea construcţiei. Curind după demontarea primelor suprafeţe de lipitură arsă de la baza nivelului 1, m-am gindit să incerc să aflu planul general al aşezări i corespunzătoare nivelului 2. Amintesc că încă din cursul primului sondaj din 1960, la baza acestui nivel (la circa 1 m adincime) fuseseră descoperite resturile masive de lipitură arsă ale unei locuinţe de suprafaţă. Dată fiind adincimea destul de mare, era neapărată nevoie să se găsească o metodă economică spre a se obţine maximum de rezultate. M-am gindit să pun in practică o altă metodă. Am trasat o serie de şanţuri paralele, inguste, la cite 3 m distanţă, ca şi in 1961, dar, spre deosebire de acelea pornind de la ideea că şi locuinţele din nivelul 2 au dimensiuni similare celor din niv. 1 -am săpat din fiecare şanţ trasat, numai porţiuni de cite 1 m lungime, la intervale de cite 3 m. Precizez că porţiunile săpate dintr-un şanţ erau plasate in dreptul mijlocului distanţei din alt şanţ. Se realiza un fel de "tablă de şah ". Prin metoda amintită au fost surprinse majoritatea resturilor de locuinţe din suprafaţa cercetată astfel. Din 1963, cunoaşteam cu aproximaţie mică numărul locuinţelor din aşezarea corespunzătoare nivelului 2. Pînă in 1964, s-a continuat şi s-a incheiat demontarea resturilor de locuinţe din niv. 1 şi s-a inceput treptat, dezvelirea celor din niv. 2, atinse prin sondajele amintite. ln 1964, pentru a fi sigur că in altă parte a aşezării nu sint mai multe straturi arheologice, am făcut şi un mic sondaj in porţiunea de sud a staţiunii. Observaţiile făcute in 1960, cu privire la stratigrafie, au fost confirmate cu unele mici precizări. Cu un an mai tirziu, Maria Comşa continuind cercetările din cadrul complexului feudal timpuriu de pe pantele Văii Coadelor, a făcut şi unele sondaje pe panta de E a prelungirii terasei pe care se află aşezarea cercetată de noi. Spre surprinderea noastră pe acea pantă, la piciorul ei, a fost secţionat un şanţ, care avea in umpl utură numai cioburi neolitice. Pînă atunci nu se găsise nicăieri un al doilea şanţ, pe partea opusă primului, in vecinătatea complexelor neolitice din sudul ţării. 10

12 De asemenea, cu prilejul săpăturilor din cuprinsul complexului feudal timpuriu, pe panta lină de N a văii s-au descoperit la baza depunerilor arheologice resturi din citeva locuinţe similare celor de pe prelungirea terasei studiate, dovedind prin aceasta că membrii comunităţii au locuit şi pe acea pantă. În 1968, in timpul muncilor agricole, de după seceriş, a fost arată toată suprafaţa terenului din dreptul albierii corespunzătoare şanţului de apărare secţionat in Pe arătura proaspătă se vedea o diră de pămint de culoare inchisă indicind traseul şanţului de apărare al aşezării. După datele cunoscute pină atunci in legătură cu diferitele aşezări fortificate cu şanţ de apărare, era de presupus că şanţul avea extremităţile deschise spre valea din spre S şi spre cea de N. Spre mirarea mea, dira de pămint negru (proaspăt arat), in loc să aibă un traseu drept, in partea de nord se arcui a. Am trasat atunci un şanţ de sondare, pentru a şti dacă intr-adevăr traseul şanţului se arcuieşte sau era numai o impresie. La terminarea săpării şanţului trasat s-a constatat că intr-adevăr, in acel loc, şanţul de apărare se arcuia şi drept urmare era de presupus că porţiunea de şanţ descoperită de Maria Comşa nu era izolată, ci făcea parte dintr-un şanţ unitar. 1n anul următor, pe panta de nord a prelungirii terasei, in funcţie de direcţia porţiunii de şanţ cercetate in 1968, am trasat încă un şanţ de control la circa 30 m distanţă de secţiunea precedentă pentru a şti dacă şanţul de apărare intr-adevăr înconjura aşezarea şi pe unde anume. Calculul a fost bine făcut şi s-a cercetat astfel o nouă porţiune a şanţului de apărare. Tn toţi acei ani s-a continuat şi demontarea treptată a resturilor de lipitură arsă ale locuinţelor din niv. 1 şi dezvelirea, in intregime, a celor din nlv. 2, pentru a se obţine planul general şi al celei de a doua aşezări. ln 1970, am reuşit să termin operaţiunea de dezvelire integrală a tuturor platformelor locuinţelor din aşezarea corespunzătoare nivelului 2 şi am efectuat un al doilea zbor cu avionul şi personal am făcut o nouă serie de fotografii din avion pentru cea de a doua aşezare de pe locul.. La Muscalu". Prin dezvelirea in intregime a celei de a doua aşezări de la Radovanu, realizam o nouă premieră pentru cercetarea neoliticului nostru. ln nici o aşezare din intreaga ţară, pînă atunci nu fuseseră săpate in intregime două aşezări, din aceeaşi fază, suprapuse, pentru a li se cunoaşte planul general şi pentru compararea lor. Tot in 1970 s-a făcut un sondaj pe panta de S pentru a se confirma existenţa şi pe acea pantă a şanţului de apărare. Secţiunea a fost trasată exact in zona pe unde trecea şanţul de apărare. Astfel se asigura traseul şanţului de apărare pe cele patru direcţii, dovedindu-se că avea traseu oval. Din 1972, s-a inceput demontarea resturilor de locuinţe de la baza nivelului 2, aceasta după ce suprafaţa fiecărei locuinţe a fost împărţită in careuri de cite 1 m.p. Fiecare careu astfel realizat, era fotografiat de la o anumită înălţime, pentru ca apoi prin mărirea la o scară comună, prin asamblarea fotografiilor tuturor careurilor, să se obţină fotografia amănunţită a intregii locuinţe. Concomitent cu demontarea resturilor locuinţelor din niv. 2 s-au inceput săpăturile fn adinc, pentru a se cunoaşte planul general al aşezării corespunzătoare nivelului 3. Operaţiunea era mult uşurată de faptul că stratul de pămînt al niv. 3 era subţire şi putea fi cercetat cu uşurinţă. Din 1972 s-a inceput punerea in practică a unei alte metode potrivite cu noile condiţii, anume paralel cu demontarea resturilor locuinţelor din niv. 2. s-au trasat suprafeţe de cite 1,5 m lărgime şi ca. 5 m lungime, despărţite intre ele prin maluri subţiri. Ele au fost săpate pînă in pămîntul viu, obţinindu-se astfel atit cercetarea resturilor din cele două niveluri (3 şi -4 ), precum şi obţinerea unor profile. Suprafeţele menţionate erau aşa fel trasate, incit formau grupuri de şanţuri paralele pe intreaga suprafaţă a săpăturii, ele fiind despărţite de maluri subţiri. Tn prelungirea lor, spre V erau trasate 11

13 alte grupuri de şanţuri asemănătoare, despărţite de primele prin cite un mal. Astfel speram să săpăm lntreaga intindere a aşezărilor corespunzătoare nivelurilor 3 şi -4. Prin această metodă se formează o reţea de maluri subţiri, respectiv de profile paralele, unele cu axul lung şi altele pe axul scurt al aşezărilor cercetate. Spre mirarea noastră, fn 1971 şi 19n, ln suprafeţele săpate, nu s-au găsit urme de lipitură arsă din locuinţe. Se punea lntrebarea la care se puteau da mai multe explicaţii: dece nu s-au găsit locuinţe ln zona amlntităl Explicaţia ce se putea da era: fie că acolo nu au existat astfel de locuinţe, la baza celor două niveluri sau oamenii din perioadele date, au folosit alt tip de locuinţe. Lucrul s-a continuat cu răbdare şi in 1973, spre bucuria noastră, in partea de nord a suprafeţei platformei aşezării, s-au găsit primele resturi de 1 i pitură arsă din citeva locuinţe alăturate, de la baza nivelului 3. Tn continuare, in anii ce au urmat, s-au fotografiat amănunţit resturile locuinţelor din nlv. 2 1 apoi s-au demontat. De asemenea, s-au făcut o serie de sondaje in zona necropole! pentru a se dezveli şi alte morminte. Tntr-adevăr s-au mai găsit alte citeva schelete neolitice. Muncind cu răbdare s-au făcut noi descoperiri intre locuinţele niv. 1 s-au dezvelit dteva schelete de copilaşi micuţi. Treptat s-a eliberat locul şi s-au dezvelit rămăşiţele construcţiilor din nivelul 3 şi s-au urmărit eventualele resturi de locuinţe de la baza nlv. 4. S-a cercetat terenul pîni la pămlntul viu pe cea mai mare parte din intinderea aşezării, dar la baza acelui nivel s-au găsit doar slabe urme de construcţie in colţul de N-E. In schimb, in pămîntul viu, la adincime mică, in cuprinsul aşezării s-au descoperit citeva morminte de copil. In ultimii ani s-a continuat cercetarea resturilor locuinţelor din nivelul 3. S-a lucrat cu deosebită grijă, deoarece una din ele a avut pereţii pictaţi spre interior şi în cuprinsul el s-au găsit sparte pe loc o serie de vase. Secţiunile făcute prin şanţul de apărare au dus la precizarea că acesta nu a avut un traseu oval, regulat, ci avea o abatere in partea de S-V şi că pe latura de S, pe o anumită porţiune, se observă urmele unui al doilea şanţ, de dimensiuni mal mici. 12

14 Cap. III. STRATIGRAFIA AŞEZARII Din informaţiile primite, in 1959, de la Barbu Ionescu, descoperitorul complexului, rezulta că in aşezarea de pe locul "La Muscalu,", stratul de cultură nu depăşeşte grosimea de 0,80 m, după care in adinc ar urma pămîntul viu. Preluind in 1960 cercetarea obiectivului, prima problemă pe care ne-am pus-o a fost acea a precizării stratigrafiei staţiunli. ln vederea realizării acestui scop ne-am propus să secţionăm platforma prelungirii de terasă pe care se aflau vestigiile arheologice, printr-un şanţ transversal, trasat aproximativ pe mijlocul suprafeţei aşezării. La inceput am trasat o porţiune de şanţ de 10 m lungime şl 1,5 m lărgime, pe direcţia aproximativă de E-V, conform inclinăril pantei, către marginea aşezării, cu intenţia ca, in limita posibilului, să-i extind, treptat, pină la marginea opusă. Dimensiunile şanţulul au fost fixate ţinindu-se seama de informaţiile pe care le aveam la data respectivă. ln cursul săpăturii, am dat (la ca 1 m adincime) de resturile masive de lipitură arsă ale unei locuinţe de suprafaţă. S-a pus problema, fie să urmez metodele de pînă atunci şi să secţlonez acele resturi şi să continui săpătura şi in acel loc, pînă la pămîntul viu, fie să le las pe loc, pentru a incepe cercetarea obiectivului după alte metode. Am adoptat cea de a doua posibilitate şi de aceea săpătura in cuprinsul şanţului s-a făcut pină la adinci mi diferite, in partea de est ajungind pină la 1,80 m, pe cind in partea de vest din cauza resturilor amintite, s-a oprit la ca. 1 m adincime. La terminarea secţiunii s-a constatat că, in realitate, stratul de pămînt conţinînd resturi arheologice nu are numai O, 80 m, după cum am fost informat, ci ajunge pînă la 1,60 m grosime şi că stratigrafia nu este atit de simplă cum s-a crezut. Succesiunea stratigrafică pe profilul realizat şi in cuprinsul suprafeţei săpate se prezintă astfel (de jos in sus). a) Tn porţiunea şanţulul descris, de la 1,60 m adincime urma stratul de pămînt viu, de culoare cafenie deschisă spre galben, deci un strat de lut. Se cuvine remarcat că la parteasuperloară a stratului amintit se vedea o fîşie de pămînt de culoare mai închisă, indicind solul vegetal vechi, pe care au călcat şi s-au stabilit primii oameni care au ales drept loc de aşezare terenul cercetat. b) Nivelul inferior (al patrulea) era gros de ca. 15 cm şi alcătuit din pămînt de culoare galbenă, deoarece conţinea mult lut in amestec. Pe alocuri face chiar impresia că ar fi pămînt viu. In partea de V a profilului descris, avea la bază (la 1,60 m adincime de la suprafaţa actuală a solului) resturile unei vetre (bine făţultă şi arsă la roşu), prinsă in plan şi apoi secţionată. Tn anumite porţiuni stratul de pămînt corespunzător nivelului era pigmentat cu bucăţele de lipitură arsă la roşu. c) Nivelul 3 era gros de numai ca. 20 cm şi era alcătuit din pămînt lutos de culoare albăstrle (de parcă ar conţine humă). ln partea de V a profilului, la baza nivelului se observa o dungă de cenuşă şi bucăţele mărunte de cărbune, iar la mijloc resturile unei dungi de arsură de culoare roşie. Acest nivel era mai gros spre capătul de E al şanţulul şi prezenta o înclinare spre pantă. d) Nivelul 2 avea grosimea de ca. 90 cm (cel mai gros din complexul studiat). El era alcătuit din pămînt de culoare cenuşie inchisă şi conţinea in amestec foarte multă cenuşă (dovadă evidentă a arderii in perioada dată, pe acel loc, a unei cantităţi foarte 13

15 : """... b """..,..n r [ - o 1 2.., =-..::-:r--== ---_..... f (...-;f/;>?... ;\ 'I,XO\. 3. ;-;;if:c t:i:' - : " â - z l!...:l :-.:z.2; 4 Fig. 1 Profilul secţiunii E-V din 1960; 1-4 nivelurile complexului ; a = resturi de locuinţe; b = lipitură arsă; c =vatră; d =lipitură albicioasă; e = cenujă Jl cirbunl. Abb. 1 Profil des 0-W-Schnittes aus dem jahre 1960; 1-4 Stufen des Fundkomplexes ; a= Wohnungsreste b = gebrannter Lehmbewurf; c = Herd; d = weibiicher Bewurf; e = Asche und Kohie.

16 mari de lemn sau de trestie), din care cauză avea o structură prăfoasă. La baza nivelului s-au dezvelit, aşa după cum am menţionat, resturile masive de lipitură arsă ale unei locuinţe de suprafaţă. Datorită unei arderi intense, la o temperatură foarte ridicată, unele bucăţi mari de lipitură arsă s-au vitrifiat, altele au dobindit aspectul de zgură. Tn cuprinsul nivelului s-a găsit o cantitate de materiale diferite. Ţinem să precizăm că in partea de E a profilului, la care ne referim, la o anumită adincime, la partea superioară a stratului de pămînt descris, se observă un şir de bucăţele subţiri de lipitură ( l) arsă, de culoare albicioasă, dispuse aproximativ pe orizontală. lncă din prima campanie de săpături, prezenţa (notată şi pe profilul publicat) acestor resturi modeste ne-a pus problema dacă este vorba de încă un nivel propriu zis din cuprinsul aşezării, mai sărac in zona cercetată in 1960 şi eventual mult mai bine reprezentat in alte sectoare. Problema a fost urmărită, in continuare, atit stratigrafic, cit şi in suprafaţă in campaniile de săpături, care au urmat demontării depline a resturilor de locuinţe de la baza nivelului 1. Resturi asemănătoare, tot atit de modeste, pe o suprafaţă redusă, s-au mai intilni in două miel porţiuni din cuprinsul suprafeţelor săpate. Ele indică probabil, un nu nivel propriu zis, ca şi celelalte documentate in aşezarea studiată, ci fie urmele unei staţionării de foarte scurtă durată a membrilor unui grup puţin numeros de oameni, aparţinînd din punct de vedere cultural aceleeaşi faze ca şi celelalte, fie corespunde stabilirii iniţiale, modeste, a comunităţii care şi-a construit apoi aşezarea nlv. 1. Tn porţiunea superioară a nivelului descris nu s-au descoperit materiale in cantitate mare, care să difere prin forme şi decor de acelea găsite in restul nivelului. e) Nivelul superior (1 ) avea cm grosime şi era format din sol de culoare neagră, grăunţos. Acest strat era peste tot pigmentat cu pete mici roşii, datorită uncr bucăţele mici de lipitură arsă. La baza nivelului, in porţiunea cercetată pentru stabilirea stratigrafiei, erau resturile din două locuinţe de suprafaţă. Una era reprezentată printr-un strat de circa 6 cm grosime, masiv de lipitură arsă, feţuită. Cantitatea de materiale arheologice descoperite in stratul amintit este apreciabilă. f) La suprafaţă, pe ca. 10 cm grosime era solul arabil de culoare neagră, foarte puţin răscolit, datorită faptului că a fost folosit ca islaz comunal. Materialele scoase la iveală in sondajul stratigrafic din 1960 au fost, in foarte scurt timp, studiate şi publicate 1 Din analiza lor rezulta că stratul de cultură, gros de 1,60 m, din şanţul descris, in funcţie de resturile de locuinţe şi de vetre se imparte in patru niveluri de locuire clare, deosebite, fiecare din ele fiind corespunzător cite unei aşezări. Prin urmare, din punct de vedere stratigrafic, stratul de cultură descris, s-a format nu ca o consecinţă a unei locuiri continui, de durată, a aceleeaşi comunităţi, ai cărei membri şi-au construit, rind pe rind, pe locuri deosebite, la diferite intervale, fără nici o intrerupere locuinţele, ci ne aflăm in faţa unui complex format din patru aşezări suprapuse, construite (fiecare separat, după un plan anume), succesiv, pe acelaşi teren, de către membrii a patru comunităţi (înrudite) deosebite, la intervale mai mici sau mai mari de timp, una de alta. Variabilitatea de grosime a stratului de pămînt de la un nivel la altul (circa cm grosime) este credem un indiciu important, demn de luat in seamă, anume el oglindeşte lipsa unei "legităţi" de vieţuire, de intensitate, respectiv de densitate a populaţiei. Tn sensul că nu există un "canon", ca după un anumit număr (oarecum precis ) de ani comunităţile să se mute in alt loc, cu terenuri de cultivare mai fertile şi astfel să se poată forma straturi de cultură oarecum similare ca grosime. Studierea tuturor categoriilor de materiale, in special, a ceramicii descoperite ne-a dus la concluzia că toate cele patru niveluri conţin urme de locuire din diferite perioade din cursul evoluţiei comunităţilor fazei de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa. Făcînd o comparaţie cu materialele similare descoperite in diferite aşezări (din timpul aceleeaşi faze) aflătoare la distanţă nu prea mare de obiectivul cercetat de noi 15

17 se poate susţine că materialele din primele trei niveluri pot fi atribuite etapei Spanţov, iar nivelul superior, ultimul, etapei Fintinele, din cursul fazei amintite. Cu prilejul studierii materialelor ceramice descoperite in 1960 am constatat existenţa, in cadrul stratului, la baza lui, a două cioburi mici, cu decor excizat format din benzi inguste scobite, alternind cu altele cruţate, asemănătoare ca lăţime. Astfel de ornamente fiind specifice ceramicii din faza Vidra a culturii Boian, scriam in lucrarea publicată că ele reprezintă, fie prezenţa unor materiale de tip Vidra propriu zise, fie că oglindesc o tradiţie din acea fază păstrată de oamenii fazei de tranziţie 1 Lucrările din 1964, din zona periferică de S a staţiunii ne-au permis efectuarea unui al doilea sondaj (de dimensiuni modeste), pentru a controla stratigrafia din acea parte a aşezării. Acolo şi atunci, ca şi in cercetările din 1960, s-au delimitat foarte clar cele patru niveluri din faza de tranziţie. Tn plus, la baza depunerilor arheologice s-a delimitat un al doilea strat de cultură mai vechi, de circa 30 cm grosime, din cuprinsul căruia s-au scos la iveală destul de multe cioburi cu decor excizat, compus din caneluri sau pictat cu culoare roşie.,crudă", toate caracteristice fazei Vidra a culturii Boian. Săpăturile făcute in ultimii ani, pînă in plin pămînt viu, pe aproape intreaga intindere a aşezării ne permit să facem precizarea că nu s-au găsit alte materiale de tip Vidra şi nici stratul corespunzător. Astfel putem trage concluzia că urmele slabe de locuire din Vidra, se aflau concentrate pe o suprafaţă mică, in zona de sud a complexului. El au aparţinut poate numai unei locuinţe izolate şi nu unei aşezări propriu zise. Se cuvine subliniată observaţia, rezultată din cercetările din cursul ultimului deceniu, cind au fost studiate depunerile niv. 3 şi cele ale niv. 4. După săparea, pînă in plin pămînt viu, a trei sferturi din intinderea complexului se poate susţine că niv. 4 este documentat, in special, in jumătatea de est a complexului, pe cind in cea de vest el este foarte subţire sau lipseşte cu totul. Constatarea ne-a făcut să presupunem că nivelul 4, stabilit stratigrafic in 1960, reprezintă vestigiile unei locuiri restrinse, indicată, pînă acum, printr-o singură locuinţă (din colţul de NE al aşezării), care poate corespunde in parte in timp cu urmele de locuire din aşezarea deschisă de pe panta apropiată a Văii Coadelor şi de-abia după aceea pe locul.. La Muscalu" s-au clădit cele patru construcţii ale nivelului 3 şi s-a intensificat locuirea amenajindu-se poate tot atunci şi primul şanţ de apărare. in privinţa stratigrafiei, mai sint de amintit, şi cele două trei ciobuleţe din pastă şi cu decor caracteristice epocii feudale timpurii găsite amestecate cu solul vegetal. Ele reprezintă materiale cu totul izolate, care sint de pus in legătură cu aşezarea feudală timpurie de pe panta lină de la gura Văii Neguleasa, din apropiere. De asemenea, aproximativ in mijlocul suprafeţei platformei aşezării, au fost delimitate urmele unui fel de bordel din epoca feudală tirzie, avind o parte din podea pavată cu cărămizl4 Un alt bordel feudal tirziu a fost descoperit şi cercetat in porţiunea de est a şanţului săpat in 1962, pentru secţionarea şanţului de apărare a aşezării neolitice. Din datele expuse rezultă credem, cu toată claritatea, că dacă separăm loturlle foarte sărace, foarte uşor de deosebit, din faza Vidra şi pe cele din epoca feudală, cele patru aşezări suprapuse constituie un complex inchis specific şi definitoriu, fn special, pentru etapa Spanţov şi, in parte, pentru etapa Fintînele, ale fazei de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa. Prin studierea amănunţită a locuinţelor, a tuturor categoriilor de materiale din fiecare aşezare in parte, apoi prin compararea rezultatelor se va ajunge la definirea elementelor specifice pentru fiecare etapă şi evident pentru faza întreagă. Menţionăm că ţinînd seama de durata relativ îndelungată a acestei faze, după cum o dovedesc cele patru aşezări de la Radovanu, pe lîngă care vor trebui luate in considerare in viitor şi complexe de la inceputul fazei (mai vechi decit cea din nivelul inferior de la Radovanu), 16

18 prezentind elemente de tradiţie din faza Vidra şi altele mal tirzii decit cele de la Rado vanu - va trebui subimpărţită in mal multe etape'. In zona de dincolo de şanţul de apărare, pe terasa inaltă s-au descoperit unele urme de locuire. Este vorba de resturile unei construcţii modeste, de suprafaţă, corespunzind probabil unuia din ultimele niveluri ale aşezării alăturate. Pe aceleaşi loc nu se aflau alte resturi arheologice mai vechi sau mal noi. Pe panta lină a Văii Coadelor, in sectorul Negu1easa, in cursul săpăturllor efectuate de Maria Comşa s-au descoperit resturile unor locuinţe de suprafaţă, distruse prin foc şi două morminte. NOTE 1. Eugen Comşa; K voprosu o perehodnoi faze ot kulturi 8oian k kulturl Gumelniţa. fn: Dacia, NS, V, 1961, Bucureşti, 1962, p ldem, Istoria comunită!ilor culturii 8oian, Bucureşti, Cioburi similare reproduse pe p l. Complex arheologic m curs de cercetare. 4. Se leagă din punct de vedere cronologic de aşezarea feudali din secolele XVII-XVIII r pe panta lină apropiată. 17

19 Cap. IV. MEDIUL GEOGRAFIC Activitatea economică a membrilor unei comunităţi neolitice poate fi înţeleasă 11_1 ult i bine numai atunci cind cunoaştem in amănunt mediul geografic. De aceea socotim utila prezentarea unor date mai importante cu privire la obiectivul arheologic studiat in această lucrare. Complexul neolitic de la Radovanu se află la circa 50 km spre SSE de Bucureşti la marginea de răsărit a Cîmpiei Burnazului la capătul unei văi secundare, la aproximativ 1,5 km spre vest de cartierul Coadele, corn. Radovanu, jud. Călăraşi. Locul ales de oamenii din vechime este o prelungire a terasei, înaltă de circa 20 m, la capătul Văii Coadelor, in zona in care aceasta se întîlneşte cu Valea Lacu Porcului şi cu o vale mică, fără nume. Pentru cunoaşterea mediului natural din vechime al aşezării, la rugămintea noastră dr. Marin Cârciumaru, de la Institutul de Arheologie Bucureşti, s-a deplasat pe şantier, in timpul lucrărilor, pentru a lua o serie de probe de sol necesare analizelor sporopolinice. Probele au fost scoase de jos in sus, incepind din stratul de lut steril din punct de vedere arheologic, de sub stratul conţinînd resturi de vieţuire omenească. Probele au fost analizate cu toată grija de către Marin Cârciumaru 1, care ne-a comunicat rezultatele preliminare. 1n cazul de faţă ne interesează numai datele de ordin mai general, care să ne permită să ajungem la unele concluzii istorice cu privire la mediul natural in care au vieţuit şi au muncit membrii celor patru comunităţi din aşezările neolitice suprapuse de pe locul.,la Muscalu", de la Radovanu. Prezentarea datelor primite de la Marin Cârclumaru o facem in ordine cronologică incepind cu cele referitoare la stratul steril de la bază. Analiza polenului descoperit in stratul steril din punct de vedere arheologic dovedeşte că nu cu mult inainte de locuirea primilor oameni in cuprinsul aşezării, zona respectivă din Cîmpia Dunării era acoperită de o vegetaţie specifică de silvo stepă, destul de deschisă. Din ansamblul vegetal arborii reprezentau circa 13%. Tntre ei era predominant ulmul (cu aproximativ 4%) urmat de stejar (cu peste 2%) şi de tei (in jur de 1%). Intre ierburi majoritatea o constituiau compozitele (circa 28%) şi gramineele (circa 15%). Printre acestea din urmă însă nu s-a intilnit nici un grăuncior de polen de tip cerea/ia, ceea ce înseamnă că in perioada respectivă, in imediata apropiere, nu vieţuia nici o comunitate omenească. Se cuvine remarcată prezenţa (prin grăuncioarele de polen) a unui procent foarte mare de plante de apă (de exemplu: Alismataceae (14%). cyperaceae (1 0,6%). potamogetonaceae (3,1 %) şi altele). Ele oglindesc faptul că in vremurile străvechi, văile vecine aşezării erau mlăştinoase, cu o bogată vegetaţie acvatică. Tn perioada imediat următoare, in partea superioară a stratului steril se observă o schimbare bruscă, frapantă, in domeniul vegetaţiei. Polenul de arbori scade foarte mult (ajungind pînă la circa 6%). deşi tipurile lor rămîn aceleaşi. Tn schimb, se remarcă 18

20 o creştere accentuată a ierboaselor (la peste 93%). Între acestea continuînd să predamine compozitele. Asociaţia vegetală rezultată are aspect de stepă, cu toate că nu poate fi vorba de o schimbare de ordin climatic. Considerăm că modificarea se datoreşte, in principal, activităţii omului, care, după toate probabilităţile, avind nevoie de terenuri de cultivat, a defrişat anumite porţiuni destul de mari din pădurea aflată în apropiere, contribuind astfel la reducerea substanţială a cantităţii polenului de arbori, de pe terenul aşezării. Tot atunci, a scăzut mult, in chip evident, polenul plantelor de baltă. Este suficient să amintim că alismataceae-le s-au redus la jumătate. De asemenea, aproape au dispărut grăuncioarele de polen de potamogetonaceae, iar scăderea cyperaceaelor s-ar putea datora folosirii destul de intense de către om a trestiei. Compararea rezultatelor analizelor pentru probele luate de la partea inferioară şi de la cea superioară a stratului de pămînt corespunzător nivelului 4 (inferior) al aşezării din faza de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa duce la următoarele observaţii: - Asociaţia vegetală de la baza niv. 4 prezintă elemente specifice stepei, adică polenul de ierburi reprezintă 92,8%. iar cel de copaci este de 6,3%. Treptat s-au produs anumite modificări (o tendinţă de trecere spre silvo stepă ), aşa că la partea superioară a stratului de pămînt amintit: ierburile ajung să fie reprezentate prin 86,8% din polen, iar copaci i prin 11,7%. Trecerea spre peisajul de silvo stepă s-a făcut prin înaintarea ulmului (la bază reprezentat numai prin 1,5%, iar la partea superioară prin 4% ) şi mai puţin a stejarului (la bază 0,5% şi la partea superioară a stratului 1,2% ). Remarcăm că polenul de graminee de tip cerealia şi-a făcut apariţia încă de la baza stratului amintit (prin 1%) şi prezintă o continuă tendinţă de creştere ajungînd la partea superioară a stratului pînă la 2,3%. Tn cad rul seriei ierburi lor au rămas predominante compozitele. Se observă însă o intensificare a polenului plantelor de mlaştină, la partea superioară a nivelului 4. La trecerea de la niv. 4 la niv. 3 se constată o sensibilă scădere a polenului de arbori de la 11,7% (la partea superioară a nivelului 4) se ajunge la 7,8% (în nivelul 3). - Nivelul 3 este caracterizat prin asociaţie vegetală specifică stepei, la partea superioară a nlv. 3 se remarcă o slabă tendinţă de trecere la silvostepă, prin intensificarea stejarului (3,1%). faţă de ulm (1,1%) şi tei (1,1%). ln cad rul asociaţiei vegetale din nivelul 3 sînt dominante compozitele. În ceea ce priveşte plantele de mlaştină se constată cea mai importantă creştere din întregul profil analizat. Astfel alismataceaele ajung pînă la 23,3%, iar potamogetonaceaele pînă la 4,2%. Remarcabilă este creşterea procentuală a gramineelor de tip cereai ia, care în acest nivel prezintă cel mai mare procent din întreg profilul analizat şi anume la partea inferioară 4,2% şi 6,1 % la partea sa superioară. - În cursul perioadei de fo rmare a nivelului 2 vegetaţia a revenit la peisajul de silvostepă. Arborii intruneau 12%, între ei a redevenit ominant ulmul cu 3,3%, urmat de tei cu 2,5% (ta baza nivelului) şi de stejar cu 0,8%. Intre ierburi erau predominante tot compozitele. In directă legătură cu modul de fo rmare a stratului de pămînt al nivelului 2 este şi procentul de polen de cerealia. Stratul de pămînt al nivelului 2, avind o grosime de 0,80 m, prezintă două părţi clare. La partea lui inferioară sint resturile locuinţelor aşezării respective, iar partea superioară a stratului s-a fo rmat într-o perioadă cind zona nu era locuită. Tn consecinţă, la baza stratului respectiv, polenul de cerea/ia este de 2,5% (în directă legătură ciupercile de tip uredinale înregistrează o creştere bruscă, tot la baza niv. 2), pe cînd la partea superioară a aceluiaşi nivel (d in care porţiune lipsesc urmele de activitate omenească ), polenul de cerea/ia dispare complet. Plantele acvatice se menţin la aceleaşi proporţii. 19

21 Pînă in prezent, nu dispunem de datele referitoare la analizele de polen din niv. 1. Sintetizind datele prezentate rezultă că in cursul perioadei de formare a stratului de pămînt din cadrul celor patru niveluri, cu aşezările corespunzătoare, suprapuse pe acelaşi loc, clima din regiune şi respectiv vegetaţia au suferit o continuă oscilaţie de la peisaj specific stepei, la partea inferioară a niv. 4 se constată o slabă tendinţă de trecere la o asociaţie vegetală de si lvo-stepă, apoi in niv. 3 vegetaţia este specifică stepei, iar la sfîrşitul perioadei de formare a stratului corespunzător niv. 3 se observă iarăşi tendinţa de trecere spre silvo-stepă. ln niv. 2 peisajul vegetal a fost caracteristic silvo-stepei. Prin urmare, prin poziţia geografică a complexului, la limita schimbătoare dintre silvo-stepă şi stepă, locuitorii aşezărilor neolitice suprapuse de la Radovanu, au beneficiat de posibilitatea de a obţine şi de a avea mai uşor terenuri pentru cultivare. De asemenea ei au avut avantajul de a putea vina atit animale de stepă, cit şi pe acelea specifice pădurii. Lemnul necesar construirii locuinţelor se obţinea destul de uşor din pădurile vecine. Prezenţa polenului de plante acvatice dovedeşte că Valea Coadelor şi Valea Lacu Porcului erau in vechime mlăştinoase şi acoperite in mare măsură, cu plante acvatice. Din aceste văi locuitorii aşezări lor îşi aduceau apa necesară şi tot de acolo stringeau diferite plante folosite in gospodărie, ca trestia pentru invelitul locuinţelor, apoi papura şi ţipirigul pentru diferite împletituri (de ex. rogojina ). Legătura cu comunităţile care vieţuiau de-a lungul văii Argeşului se realiza pe cărările din lungul Văii Coadelor, iar cu acelea din preajma Dunării (mai cu seamă cu aşezările din zona Căscioarelor) pe cărările din lungul Văii Lacu Porcului NOTE 1. Aducem Ji pe această cale mulţumirile noastre dr. Marin Clrciumaru, pentru analizelefll:cute ti pentru datele comunicate. 20

22 Cap. V. LOCUITORII Despre caracteristicele antropologice ale locuitorilor aşezări lor neolitice, de pe locul "La Muscalu", in stadiul actual al cercetărilor, se pot face puţine precizări, deoarece deşi au fost cîteva aşezări suprapuse, in chip firesc fiecare avind cîte o necropolă - au fost descoperite: un grup de morminte, in cadrul unei necropole, apoi citeva morminte de copii in cuprinsul aşezării şi numai două morminte, pe panta lină de nord a Văii Coadelor. Oasele tuturor celor 26 de schelete descoperite, pînă in prezent, au fost strînse cu toată grija şi o serie din ele au fost predate Centrului de Antropologie Bucureşti, in vederea studieri i lor din punct de vedere antropologie. Ele au fost analizate, dar pînă acum am primit numai citeva date sumare. Din această cauză sintem nevoiţi să menţionăm, în special, unele date izolate, bazate pe observaţiile noastre făcute pe teren in cursul dezvelirii scheletelor. Numărul relativ redus de schelete nu permite concluzii deosebite, prea bogate, care să fie valabile pentru întregul ansamblu, de aceea vom semnala numai unele indicii furnizate de descoperirile de la Radovanu. Tn cadrul acestui complex pînă in prezent (după 25 campanii de săpături) s-au studiat 26 morminte de adulţi şi copii. Din punct de vedere antropologie, ţinînd seama de datele despre celelalte loturi de schelete aparţinînd culturilor Boian şi Gumelniţa, se poate presupune că şi lotul nostru de schelete aparţine unei populaţii, in principal, de tip mediteranoid. Din calculele făcute rezultă că din cele 26 de morminte 13 schelete (= 50% ) au aparţinut unor persoane adulte, iar restul de 13 (=tot 50% ) unor copii, majoritatea micuţi, îngropaţi în cuprinsul aşezării, in intervalele dintre locuinţe, desigur lîngă acpea a mamei. Din datele sumare prezentate rezultă o concluzie istorică importantă anume aceea că in perioada dată mortalitatea infantilă era foarte ridicată. Se cuvine menţionat şi faptul că din primul lot de 5 schelete au fost două de copii mici (infans 1) şi trei de femei, indiciu probabil că şi mortalitatea femeilor era la un nivel ridicat. Ca şi la alte serii de schelete neolitice, la cele 2 femei (descoperite in 1962, păstrate mai bine) s-a constatat că dinţii erau tociţi, desigur din cauza unor alimente nespălate şi nefierte bine. Semnalăm şi observaţia că scheletul din mormintul 5/1962 a aparţinut unei femei in vîrstă, deoarece ii căzuseră majoritatea dinţilor de pe mandibulă şi alveolele dentare se obturaseră, ea fiind încă in viaţă. La acelaşi schelet s-a observat pe o vertebră că are mici excrescenţe de a lungul marginii superioare, dovedind că femeia a suferit de o boală a coloanei vertebrale 1 NOTE 1. Aducem fi pe această CJie mulţumi rile noastre dr. Dardu Nicolăescu-Piopşor, pentru datele comunicate despre primul grup de schelete descoperite la 1\adovanu. 21

23 Cap. VL OCUPAŢIILE A. PRODUCEREA ŞI PROCURAREA HRANEI Comunităţile care au vieţuit, succesiv, in cele patru aşezări de pe locul "La Muscalu" de la Radovanu, au avut diferite ocupaţii, dintre care unele erau prînei paie, altele erau secundare. Pentru studierea ocupaţiilor, complexul studiat prezintă un mare avantaj prin aceea că in cuprinsul lui, deci in cadrul celor patru aşezări au trăit in aceleaşi condiţii de mediu geografic şi condiţii istorice, membrii unor comunităţi aparţinînd din punct de vedere "etnic", aceleeaşi populaţii, cu aceeaşi cultură materială şi spirituală din faza de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa. Faptul face posibilă analizarea comparativă a unor aspecte din activitatea economică, care, in cele din urmă, oglindesc modul de trai al acelor oameni. Tn ansamblu se poate spune că membrii acelor comunităţi practicau o activitate economică mixtă reprezentată, in principal, de cultivarea plantelor şi de creşterea vitelor, celelalte indeletniciri ocupind locuri secundare, cu intensităţi, respectiv in proporţii variabile de la aşezare la aşezare. Subliniem că in anumite perioade au predominat unele din preocupările secundare, apoi locul lor a fost preluat de altele. De altfel, chiar in domeniul ocupaţiilor principale se constată unele variabilităţi, care, după părerea noastră, oglindesc trecerea tot mai accentuată la viaţă sedentară. Ocupaţi ile documentate in complexul studiat pot fi împărţite in două categorii prînei paie: A. Categoria ocupaţiilor legate de asigurarea hranei, din care fac parte: cultivarea plantelor, creşterea animalelor, vînătoarea, pescuitul şi culesul. B. Alte ocupaţii: realizarea uneltelor de silex, piatră, os, corn, metal, apoi torsul, ţesutul şi impletitul. Esenţiale sint ocupaţiile din categoria A, care determină caracterul activităţi i economice şi modul de trai. in schimb, practicarea ocupaţiilor din categoria B a constituit, neincetat, un factor important, prin progresele re'llizate, de exemplu, in domeniul perfecţionării uneltelor şi al intensificării treptate a utilizării aramei, la practicarea mal intensă a unor ocupaţii din categoria A şi mai ales au contribuit la o productivitate mai mare în domeniul culturii plantelor. 1. Cultivarea plantelor Tn funcţie de documentarea existentă se poate spune - după părerea noastrăcă această îndeletnicire ocupa primul loc în activitatea economică a oamenilor din complex. 22

24 Citeva observaţii sint valabile pentru toate cele patru nivel uri: Cu prilejul construirii tuturor locuinţelor descoperite in aşezări le amintite s-a utilizat o cantitate foarte mare de paie de cereale, cu care era amestecat lutul lntrebuinţat in principal la lutuirea podelelor platformă şi, pe scară mai redusă, la feţuirea pereţilor locuinţelor. Pe bulgării de lipitură arsă se văd numeroase urme de paie şi de pleavă, uneori chiar urme de boabe şi de spice. in cursul săpături lor de la Radovanu au fost găsite şi citeva săpăligi perforate, intregi sau fragmentare, lucrate din corn de cerb. De la inceputul activităţii pe şantier s-a acordat o atenţie deosebită descoperirii şi stringeri i tuturor boabelor carbonizate de plante găsite in săpătură, bucăţi lor de li pltură arsă sau fragmentelor ceramice avind pe ele imprimate urmele de boabe de cereale. O grămăjoară de astfel de boabe carbonizate de griu a fost descoperită in 1962, la 3,75 m adincime in pămîntul de umplutură al şanţului de apărare. Ele corespund in timp celui de al treilea nivel. Alte boabe izolate sau in grupuri mici s-au scos la iveală, mai ales, din pămîntul de umplutură al unor gropi delimitate şi golite in campaniile de săpături din ultimii ani. Se remarcă faptul că astfel de boabe s-au păstrat, mai ales, în nivelurile 3 şi 4. O mare parte din boabele sau urmele de boabe de pe bulgări de lipitură, adunate la Radovanu, au fost studiate de către specialista ing. Eva Hajnalova, de la Institutul de arheologie de la Nitra 1 Din datele care ni s-au comunicat rezultă că au putut fi determinate, din nivelul 3, o serie de boabe şi anume: un bob fragmentar, neclar, de Triticum: două boabe de Triticum dicoccum Schrank sau de Triticum monococcum 2 Din grupul de boabe amintit mai sus, provenit din acelaşi nivel, s-au analizat 18 boabe de grîu, toate sigur de tipul Triticum monococcum L. Se poate preciza că acele boabe au lungimea medie de 5,38 mm, lăţimea de 2,23 mm şi grosimea de 2,53 mm. Menţionăm ace.ste date, deoarece ele pot servi pentru comparaţii utile cu alte descoperiri similare din aceeaşi perioadă sau epocă. Din nivelul superior (1 ) de la Radovanu, provine un bob carbonizat, determinat de aceeaşi specialistă, de grîu de tipul Triticum dicoccum Schrank. Prezenţa celor două tipuri de grîu în cadrul complexului, chiar dacă ele sint documentate cert în două niveluri deosebite arată, după toate probabilităţile, că membrii acelor comunităţi încă nu începuseră să diferenţieze şi să prefere un anumit tip de griu mai potrivit (cu o productivitate mai mare) pentru zona dată. Se pune problema cu ce fel de cultivare a solului avem de-a face în perioada respectivă. Prezenţa săpăligilor de corn întregi sau fragmentare, arată că, probabil, se continua, in oarecare măsură, cultivarea primitivă a plantelor, cu săpăliga. Determinările făcute de prof. V. Gheţie în colaborare cu Corneliu N. Mateescu, asupra unor oase de bovine, ridică o problemă importantă. Cei doi specialişti au observat pe unele oase lungi de bou, anumite caractere datorite unor eforturi relativ mari la care au fost supuse animalele respective, ceea ce dovedeşte folosirea lor la tracţiune 3 Considerăm că acea muncă grea nu poate fi alta decît tracţiunea la un fel de plug primitiv de lemn (aratru ), prin întrebuinţarea căruia oamenii aşezărilor studiate ajunseseră in măsură să cultive mal uşor terenuri mai mari decît înainte şi cu rezultate mai bune. Asigurînd u-se rezervele de hrană necesare comunităţi i de la o recoltă la alta. Coexistenţa celor două categorii de date: unele indicînd practicarea cultivării primitive a plantelor cu săpăliga şi altele indicînd începutul agriculturii, considerăm că pot fi explicate prin aceea că ele reflectă o perioadă de trecere de la cultivarea primitivă a plantelor la începuturi le agriculturii şi respectiv o trecere treptată de la viaţa semi-stabilă la viaţa sedentară. 23

25 Recolta era strînsă printr-un anumit mod de secerare cu un fel de seceri primitive, formate dintr-o ramă de lemn sau de os, in care erau infipte in şir, in poziţie oblică, o serie de segmente de lame de silex. Prin săpăturile de la Radovanu au fost scoase la iveală foarte multe segmente de acest fel. Ele sint caracterizate prin anumite dimensiuni: lungimea medie de circa 6 cm şi lăţimea aproximativ de 2 cm. Ele au pe ambele feţe cite o porţiune de formă triunghiulară puternic lustruită. La microscop pe aceste suprafeţe se observă numeroase zgirieturi paralele, regulate, indicind direcţia folosirii secerilor. Cercetarea segmentelor de lame face posibilă precizarea că ele erau infipte in ramă, cu partea mai groasă dinspre bulbul de percuţie, rămînînd vizibilă numai acea porţiunea triunghiulară cu suprafaţa lustruită. Ţinînd seama de lăţimea porţiunii cuprinse intre baza triunghiurilor amintite şi virful inferior al segmentelor de lamă, rezultă că ramele secerilor aveau in medie, 5 cm lăţime. Numărul foarte redus al gropilor corespunzătoare fiecărei aşezări, forma lor diferită, faptul că sint cu malurile nearse şi nefeţuite, constituie pentru noi o indicaţie că acele gropi au fost mai curind întrebuinţate pentru scoaterea pămîntului necesar treburilor gospodăreşti şi nu ca gropi de bucate. După părerea noastră, rezervele de grine ale comunităţii nu erau păstrate la un loc, intr-o singură construcţie sau încăpere, deoarece aceea ar fi fost amenajată anume şi in zona ei ar fi fost firesc să găsim unele urme. Considerăm, că, in realitate, cantitatea de grine obţinute de intreaga comunitate era impărţită, in chip echitabil, intre toate familiile din care era alcătuită comunitatea şi fiecare familie îşi păstra rezervele de griu in cuprinsul locuinţei in care trăia. După toate probabilităţile, rezervele erau păstrate in vase mari de provizi i, in fo rmă de borcane sau vase piriforme, ale căror fragmente, adesea de cîţiva cm grosime le găsim răspîndite pe intreaga intindere a aşezări lor, la nivelul corespunzător locuinţelor. Nu am descoperit pînă acum nici un vas de acest fel spart pe loc. Ţinem să remarcăm că in săpăturile noastre nu am găsit nici o aglomerare mai mare de boabe de griu, care să indicedistrugerea locuinţelor intr-o perioadă cind rezervele de hrană se mai aflau in locuinţă. Cu alt prilej am arătat că in cursul epocii la care ne referim a existat totdeauna o corelaţie intre modul de prelucrare a solului, respectiv de cantitatea de grine obţinute şi dimensiunile rişniţelor primitive întrebuinţate de oamenii neolitici. Faptul este confirmat şi de seria rişniţelor descoperite la Radovanu. Rişniţele erau formate dintr-o lespede şi un frecător. Pentru realizarea pietrei de bază erau alese lespezi, avind dimensiunile de: cm lungime şi o lăţime de cm, ad unate din albia unor riuri, probabil de la sud de Dunăre. Rişniţele, in cazul complexului de la Radovanu, erau fixate, in fiecare locuinţă in apropierea colţului de nord-est, intre marginea banchetei de lut şi soclul masiv al cuptorului. Porţiunea in care se afla rişniţa era delimitată spre interior printr-o gardină de lut (in secţiune transversală avea forma de U intors şi înălţimea de cm ), care avea drept scop să oprească împrăştierea boabelor in timpul rişnitului. Porţiunile respective aveau forma aproximativ patrată, cu latura de aproximativ 60 cm. fn săpăturile noastre am găsit astfel de locuri amenajate in citeva locuinţe. Prin urmare, subliniem că rişniţele nu erau de ob.icei, mişcate dintr-un loc în altul, ci erau fixate in platforma locuinţei intr-un loc anume şi folosite acolo. In ultimii ani la rugămintea noastră, s-au făcut o serie de analize sporo polinice asupra unor probe luate din diferite niveluri de la Radovanu. Rezultatele ne-au fost comunicate de M. Alexandru de la Laboratorul de analize sporo polinice al Institutului de Geografie Bucureşti 3, cit şi de către Marin Cârciumaru de la Laboratorul similar al. Institutului de Arheologie Bucureşti. Tn discuţia avută in privinţa grînelor M. Cârciumaru mi-a comunicat observaţia sa că.n probele analizate din zona aşezărilor de la Radovanu a constatat că polenul de cerealia 24

26 este într-o cantitate prea m1ca m comparaţie cu importanţa avută de cultivarea plantelor la comunităţile studiate. Pornind de la această observaţie importantă a lui M. Cârciumaru, m-am gindit ca în cursul săpături lor de la Radovanu, din 1974, să fac o mică experienţă. Aveam în vedere următoarele fapte. Logic ar fi ca oamenii neolitici să fi avut şi cultivat cu griu, micile lor ogoare undeva în imediata apropiere a aşezărilor, spre a ajunge mai uşor la ele şi pentru a le păzi mai lesne. Rezultatele analizelor nu permiteau o astfel de concluzie şi dovedeau că, din anumite motive (sau poate era o regulă in vechime) oamenii neolitici au pregătit terenuri de cultivare la o anumită distanţă (evident nu prea mare) de aşezare. in funcţie de cele arătate ne-am propus să căutăm zona unde s-au aflat ogoarele neolitice. Ţinînd seama de configuraţia terenului din spatele aşezării, am trasat, avînd ca punct de plecare capătul (d inspre şanţul de apărare ) al uliţei principale, trei linii imaginare, în evantai, pe trei direcţii deosebite, aşa fel ca să acoperim un spaţiu cît mai larg. Pe fiecare din cele trei linii, pornind de la marginea aşezării, s-a măsurat o distanţă de 200 m şi s-a făcut un sondaj, luîndu-se din fiecare loc cite o probă de sol (cîte o,.coloană") pe o adîncime de ca. 90 cm, de la pămîntul viu pînă la solul vegetal, precizindu-se adîncimile. După aceea pe aceeaşi direcţie, s-a mai măsurat încă o distanţă de 200 m şi iarăşi s-au scos probe pînă la solul viu. Astfel, in prezent, avem 6,.coloane" cu pămînt de la 200 şi respectiv de 400 m distanţă de aşezare, în zona in care considerăm că se aflau ogoarele neolitice. Sperăm că prin analizele polinice se vor putea preciza, cu mică aproximaţie, poziţia şi distanţa ogoarelor faţă de aşezare. 2. Creşterea animalelor domestice Prin săpăturile de la Radovanu încercăm să contribuim nu numai la lămurirea problemelor complexului, ci şi a acelora privind creşterea animalelor domestice, in perioada corespunzătoare, in ansamblu, fazei de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa. Tn acest scop, din prima campanie de săpături şi pînă în prezent, au fost strînse, cu multă grijă, toate oasele de animale (pînă la cele mai mici fragmente). Materialele au fost ad unate pe niveluri, pentru a avea o privire de ansamblu, cit şi pentru a se observa eventuale deosebiri (preferinţe pentru anumite animale) intre niveluri. O mare parte a materialelor adunate au fost expediate la laşi, prof. Olga Necrasov de la Laboratorul de morfologie animală al Universităţii,.Al. 1. Cuza", pentru a fi analizate şi studiate din punct de vedere paleofaunistic. Tn cele ce urmează vom prezenta şi interpreta o serie de date publicate de prof. Olga Necrasov şi M. Bulai, cu privire la primele loturi de oase de animale strînse din complexul neolitic de la Radovanu ' După cum am amintit mai sus, între timp, au fost cercetate, în intregime, trei din cele patru aşezări suprapuse de la Radovanu şi s-au ad unat toate oasele. De asemenea, a fost studiat în mare parte din suprafaţă şi stratul de pămînt corespunzător niv. 4, din care s-au strins toate oasele găsite. Au fost analizate pînă acum, de către specialişti, 2529 oase de animale din complexul de la Radovanu. Atrage atenţia încă de la inceput raportul dintre cele două categorii, anume între oasele de animale domestice şi acelea de animale sălbatice. Din niv. 4 (cel mai vechi) s-au analizat numai 80 de oase din care 71 de animale domestice (= 88,75% ), faţă de numai 9 oase de animale sălbatice ( = 11,25%). Din nivelul 3, erau numai 47 oase, din care din prima categorie 31 ( = 71,93% ) şi din a doua 16 ( = 28,07% ). Indiciu al unei creşteri privind ponderea practicării vînătorii, care se va menţine şi în cazul niv. 2, deoarece din acesta provin 220 oase din care 172 din prima categorie (= 78,1 9%) şi 48 din cea de a doua (= 21,71%). Tn sfîrşit, din niv. 1 provin 1875 oase, din care 1663 din prima categorie (= 88,70% ) şi 21 2 din a doua (= 11,30%). Precum se vede procentajul animalelor domestice prezintă o variabilitate faţă de întreg de la 71,93% 25

27 la 88,75%. Remarcăm că acest procentaj maxim se referă la nivelul cel mai vechi (este drept cu un număr redus de piese). Din datele prezentate rezultă că in toată perioada reprezentată de complexul studiat, creşterea animalelor domestice a fost o ocupaţie mult mai importantă decit vînătoarea. Constatarea oglindeşte, in acelaşi timp şi trecerea tot mai accentuată la viaţa sedentară. Animalele domestice sint reprezentate prin oase de bovine (Bos taurus L. ), porc (Sus scrofa domesticus L. ), ovicaprine (Ovis ar ies L. şi Capra hircus.) şi ciine (Canis familia ris L. ). Proporţional, intre acestea predomină, in toate nivelurile, oasele de bovine (de la 42,11% pînă la 59,20% ). Amintim că in niv. 1 s-au găsit 1110 oase de bovine. Tn cursul existenţei complexului procer.tajul oaselor de ovicaprine prezintă o variabilitate apreciabilă. ln niv. 4 oasele de ovicaprine (1 6 piese = 20,00% ) erau cantitativ de două ori mai multe decit cele de porc (7 piese = 8,75% ), in nivelurile următoare numeric şi procentual a crescut ponderea oaselor de porc animal specific populaţiilor sedentare. Se constată şi creşterea numerică a oaselor de ciine. Trebuie subliniată observaţia făcută asupra materialului osos de la Radovanu, că o mare parte a oaselor de animale domestice au aparţinut unor animale tinere, ceea ce indică faptul că animalele erau crescute, in special, pentru carne şi pentru lapte. Bovinele crescute de oamenii neolitici din complexul studiat erau de talie relativ mare şi mijlocie. Se observă o creştere numerică, de la un nivel la altul, in directă legătură cu aceea a numărului de locuitori din aşezări. Oasele de porc sint destul de multe, dar lipsa unor fragmente mai mari din cranii, nu a permis precizarea tipului. Se poate totuşi spune că unele oase provin de la porci cu ritul lung. Din lotul de oase de ovicaj>rine au lipsit coarnele aparţinînd genului ovis, ceea de nu a permis precizarea tipului. În schimb, studierea fragmentelor de coarne de capră a făcut posibilă precizarea că sint de Capra aegagrus şi altele de Capra hircus L. Oasele de ciine sint destul de bine reprezentate in aşezările studiate. Majoritatea oaselor provin de la indivizi de talie mică Canis fa miliaris palustris Rut. Precizăm că din niv. 1 s-a scos la iveală şi o mandibulă, care ar putea fi atribuită varietăţii Canis fa miliaris intermedius Woldrich. Analiza comparativă a oaselor de animale domestice din ultimul nivel de la Radovanu, datat in etapa Fintinele a fazei de tranziţie, cu acelea contemporane şi puţin mai tirzi i, datate tot in etapa Fintinele a fazei de tranziţie, descoperite la Izvoarele (jud. Gi urgiu) şi studiate de prof. Olga Necrasov şi de G. Gheorghiu, este deosebit de utilă pentru cercetarea noastră. Afirmaţia se sprijină pe faptul că aşezările la care ne referim se află la numai circa 10 km una de alta, pe văi secundare (la o anumită distanţă de valea principală, a Argeşului), in aceleaşi condiţii de mediu natural. Săpături le arheologice efectuate în ambele obiective au fost făcute de noi, după aceleaşi metode de lucru, acordîndu-se aceeaşi importanţă oaselor de animale. La Izvoarele, ca şi la Radovanu, stratul de cultură din faza de tranziţie are tot circa 1,60 m grosime. La Izvoarele, însă prin săpăturile făcute pe o suprafaţă relativ restrînsă a fost ad unată o cantitate mult mai mare de oase de animale domestice şi sălbatlce: in total 2693 piese, din care au putut fi determinate numai 1333 piese restul reprezentat de fragmente mici, aparţine, după toate probabilităţile aproape in intregime bovinelor. La Izvoarele, ca şi la Radovanu, dintre animalele domestice sint documentate oase de: bovine (Bas taurus L. ), capra (Capra hircus L. ), oaia (Ovis aries L. ) porcul (Sus scrofa domesticus L. ) şi cîinele (Canis familia ris L. ) 5 Comparaţia procentajului oaselor de animale domestice, din ambele complexe, duce la concluzia că atît la Radovanu (în ultimul nivel ), cît şi la Izvoarele, predomină ca număr de piese, ca şi de indivizi, cele de bovine. ln schimb, dacă la Radovanu oasele de porc sint pe locul doi, la Izvoarele ele 26

28 sint pe locul trei. De fapt porcinele ocupă locul doi in ambele loturi, deoarece la capitolul ovicaprine sint incluse caprele împreună cu oile. Comparaţia făcută duce la o concluzie importantă pentru toată zona sud-centrală a Munteniei. Tn perioada corespunzătoare fazei de tranziţie la cultura Gumelniţa, oamenii creşteau in primul rind bovine, apoi porci şi in ordine ovicaprine şi ciine. Cap. 3. Vînătoarea Datorită intensificării cultivării plantelor şi creşterii animalelor domestice, vînătoarea - care vreme îndelungată jucase un rol important in viaţa oamenilor din vechime a inceput să constituie o preocupare secundară, in cursul epoci i neolitice. Faptul este confirmat şi de descoperirile de la Radovanu, unde după cum am arătat, s-au ad unat toate oasele (inclusiv aşchii le) de animale. Determinările făcute de prof. Olga Necrasov şi M. Bulai asupra unui lot apreciabil din acele oase (2529 piese) 6 duc la citeva concluzii demne de reţinut. Prima este aceea că vînătoarea avea o pondere redusă in activităţile celor patru comunităţi. Din totalul de oase determinate, cele de animale sălbatice reprezintă: in nlv. 4 = 11,25% in niv. 3 = 28,07% in niv. 2 = 21,71 % şi in niv. 1 = 11,30%. Cifrele Indică o oarecare intensificare a vînătorii in timpul nivelurilor 2 şi 3. O altă concluzie utilă este aceea că in perioada dată, in zona complexului s-au vinat nu mai puţin de 12 specii de animale sălbatice şi anume: iepure, castor, vulpe, dihor, jder, vidră, pisică sălbatică, mistreţ, cerb, căprioară, bour şi cal. Majoritatea acestor specii sint reprezentate in niv. 1. Faptul se explică prin aceea că din lotul analizat, mal mult de două treimi din numărul total de oase studiate, proveneau din niv. 1, pe cind din celelalte niveluri cantitatea de oase era mult mai mică. Analiza datelor desprinse din datele obţinute, permite unele observaţii. Cu excepţia iepurelui, reprezentat in toate nivelurile prin oase de la cîţiva indivizi, evident vinaţi (pentru carne şi blană) şi a cerbului, vinat şi el in mod sigur (in cursul săpături lor s-au găsit nu numai coarne, ci şi oase lungi, vertebre, falange şi dinţi ), toate celelalte animale sălbatice sint reprezentate numai prin oasele de la 1-2 indivizi, de obicei, izolaţi in cite unul sau două niveluri. Se cuvine menţionat şi faptul că din seria animalelor sălbatice citate numai carnea de: iepure, mistreţ, cerb, căprioară şi de castor era folosită ca hrană de oamenii neolitici, celelalte animale: vulpe, pisică sălbatică, dihor, jder erau vinate numai pentru blana lor. Interpretarea tuturor datelor menţionate arată clar că vînătoarea, in cazul comunităţilor neolitice de la Radovanu, era o ocupaţie cu totul secundară. ln perioada studiată, vînătoarea se făcea cu arcul, suliţa şi folosindu-se capcane. Speciile de animale sălbatice reprezentate in complexul de la Radovanu ridică şi o altă problemă anume aceea a mediului geografic al complexului. Prezenţa cerbului in număr destul de mare, presupune existenţa in zonă a unor păd uri întinse. O dovadă in plus o constituie prezenţa oaselor de castor. Comparind datele despre animalele sălbatice vinate din cadrul complexului de la Radovanu, cu acelea apropiate in timp şi spaţiu de la Izvoarele Uud. Giurgiu), constatăm, pe de o parte, că procentajul de indivizi pe specii este in mare asemănător, iar pe de alta că la speci ile de animale sălbatice documentate in zonă se pot adăuga: ursul şi lupul 7 4. Pescuitul Pescuitul era o ocupaţie secundară a membrilor comunităţi i. ln timpul săpăturilor de la Radovanu s-au descoperit numeroase oase de peşte mai mari sau mai mici, prove- 27

29 nind, fie din coloana vertebrală, fie de la cap. Unele sint de dimensiuni foarte mari. Majoritatea acestor oase s-au păstrat mai bine in pămîntul de umplutură al gropllor. Determinările făcute de prof. Olga Necrasov de la Laboratorul de morfologie anlmali al Universităţii de la laşi, au permis precizarea că sint reprezentate oase de: crap (Cyprinus corpi o L. ), unii avind virsta de 9 ani. Oasele de dimensiuni mari sint de somn (Sylurus glanis ), de la indivizi cu vîrstă cuprinsă intre 7 şi H ani 8 S-au găsit şi o serie de oase fragmentare sau nesemnificative, care nu au putut fi determinate cu precizie, multe dintre ele par a fi tot de crap. Peştii erau prinşi cu un fel de năvoade, mai bine zis plase de la care ni s-au păstrat unele greutăţi de lut ars, Ele constituie un indiciu că uneltele de pescuit respective erau folosite după sistemul năvoadelor actuale, avind desigur plutitori, care ţineau o margine a plasei la suprafaţă, iar de cealaltă erau atirnate greutăţile care erau tirite pe fundul apei. Oasele de la Radovanu reprezintă peşti prinşi, fie din apele Argeşului, fie din acelea ale lacului Cătălui aflat la circa 6 km distanţă, in zona altei aşezări. 5. Culesul Aşezarea de la Radovaou se află acum lîngă o vale uscată. ln vechime, după toate probabilităţile, văile vecine au fost mocirloase, faptul ne este sugerat de numirea văii care se termină lîngă aşezare, numită Valea Lacu Porcului. Acelaşi fapt ne este dovedit şi de cantitatea destul de mare de valve de scoici găsite in cuprinsul celor patru aşez3rl. Este vorba de valve de scoici de tipul Unio sp. Evident moluştele erau culese din bălţile mici vecine. S-au adunat in timpul săpăturilor şi numeroase cochilii de melcl de tipul: Helix sp. şi Cepaea vindobonensis Pfeiffer. Carnea unora era consumat3 şi de oamenii din vechime. Seria de analize polinice efectuate asupra probelor de sol de la Radovanu, face posibilă menţionarea existenţei in vecinătatea complexului, a unor pomi, ale căror fructe erau desigur culese şi consumate de locuitorii aşezări lor., Astfel cu prilejul analizei unor probe din preajma locuinţei A din nlv. 2 s-a g3slt. in cinci din şase probe, polen de alun şi in două din ele polen de nuc. Analizele polenului din citeva probe din niv. 3 au dus la rezultate similare. ln ele se afla, pe ling3 altele. polen de alun şi de nuc. La acestea se pot adăuga o serie de grăunţe de polen (din nivelurile 3 şi 4) de măceş, corn şi alun. Prin verificarea atent3 a bulgări lor de lipitură arsă am căutat şi eventuale urme de boabe, frunze de copaci sau chiar simburi de fructe. Pe un bulgăre de lipitură arsă am observat urma unui simbure de prun sau de corcod uş. NOTE 1. Aducem şi pe această cale mulţumirile noastre ing. Eva Hajnalova, pentru analizele făcute şi pentru datele comunicate. 2. Vasi le Gheţie şi Cornelius Mateesco, L'emploi des bovins pour la traction pendant la Phase Vădastra 11 (Neolithique Moyen) in: Zephirus, XXI-XXII, , 1971, p Vezi mai jos p Olga Necrasov şi M. Bulai, L'edevage, la chasse et la pi!che durant le neolithique roumain. In: VIle Congres International de:; S:iences Anthropologiques et Ethnologiques, V, Moscova, p Olga Necrasov şi G. Gheorghiu, Studiul resturilor de faună din aşezarea neo/itică de la Izvoarele. In Materiale, IX, 1970, p Olga Necrasov şi M.Bulai, op. cit., p Olga Necrasov şi G. Gheorghiu, op. cit., p Olga Necrasov, Studiul resturilor de (alină din aşezarea neo/itică de la Radovanu, jud. 1/(or. In: Materiale, X, 1973, p. 39-.ofO. 9. Ibidem, p

30 B. AL TE OCUPA ŢII 1. Prelucrarea silexului Aşezarea neolitică de la Radovanu este bogată in diferite piese de silex (unelte :şi aşchii). Studierea lor permite să ajungem la unele concluzii istorice valabile pentru aşezările din intreaga zonă situată in lungul Dunării muntene. in complexul studiat, in chip firesc, numărul pieselor de silex variază de la nivel la nivel, respectiv de la aşezare la aşezare, in fu ncţie de situaţia reală, adică de intensitatea folosiri silexului de oamenii din fiecare aşezare şi in funcţie de intinderea suprafeţei săpate in cuprinsul fiecărei din cele patru aşezări suprapuse. Ţinînd seama de observaţi ile făcute in cursul săpăturilor din cele patru niveluri, sintem in măsură să arătăm că in cele patru aşezări suprapuse din faza de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa, de la Radovanu, intensitatea utilizări i silexului pentru realizarea uneltelor a fost variabilă. ln nivelurile mai vechi (4 şi 3) numărul pieselor a fost proporţional mai mic. Este clar că faptul.se explică prin vieţuirea mult mai redusă in raport cu celelalte două niveluri mai tirzi i. Tn aşezarea nivelului 2 piesele de silex sint mai numeroase decit n niveluri le precedente, iar in ultimul nivel numărul lor a fost foarte mare, ajungind a peste de piese. Prima concluzie de ordin istoric care se degajă din datele expuse este aceea că in timpul fazei de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa, in sudul Munteniei, se constată o intensificare treptată a întrebuinţări i uneltelor de silex. După părerea noastră, faptul se explică şi prin evenimente legate de extinderea arealului de răspîndire a comunităţilor fazei, ceea ce a permis ocuparea, de exemplu, a zăcămintelor de silex din Dobrogea. Intensificarea utilizării pieselor de silex se va menţine şi in cursul unei mari părţi din perioada de evoluţie a comunităţilor culturii Gumelniţa propriu zise. Membrii celor patru comunităţi neolitice din aşezările studiate au folosit mai multe feluri de silex (ca materie primă). Marea majoritate a pieselor au fost lucrate din silex de tip "balcanic" de culoare galben verzuie, cu multe pete mici alburii, răspîndire in masa rocii 1. Astfel de materie primă se obţinea in diferite moduri. Zăcămintele aflindu-se in platforma prebalcanică este evident că silexul balcanic, in cea mai mare parte era obţinut pe cale de schimburi intercomunitare de la sud de Dunăre. Se cuvine însă menţionat că in perioade geologice, in timpul umplerii lacului care acoperea Cîmpia Română, unele riuri de la sud de cursul actual al Dunării se vărsau in lac mai la nord cărind in acele zone pe lîngă pietrişul obişnuit şi bolovani de silex de diverse dimensiuni. Cu prilejul unor cercetări de suprafaţă efectuate in lungul malulul de nord al fostului lac Greaca, in rupturile de mal, am descoperit, in straturile de pietrişuri de la baza lossului, numeroase bucăţi de silex balcanic. Prin urmare, şi oamenii neolitici se puteau aproviziona cu bulgări mai mici de silex balcanic, din malurile lacului Greaca, aflate la circa 10 km distanţă la sud-vest de complexul studiat. Un alt tip de silex întrebuinţat pe o scară mult mai redusă de neoliticii din cele patru aşezări, este translucid, de culoare neagră, pentru care am propus denumirea de silex "oltenesc" 2 Zăcămintele cu astfel de silex nu ştim exact unde se află, dar un fapt este sigur că astfel de silex a fost întrebuinţat pe scară largă, mai cu seamă, in cursul neoliticului timpuriu in Oltenia, din care cauză a primit numele amintit. Trebuie să precizăm că silex "oltenesc" am găsit sub formă de bulgări mici in pietrişuri provenite din carierele aflate chiar pe Valea Coadelor, la circa 1 km spre est de complexul neolitic. Din astfel de bulgări oamenii din aşezările cercetate erau in măsură să realizeze diferite unelte mai mici. 29

31 Al treilea tip de silex, utilizat destul de rar, era opac de culoare roşie, căruia Tncă nu i s-a dat un nume, pentru a-1 defini. Ţinînd seama de rezultatele unor analize microscopice efectuate asupra unei serii de astfel de piese, rezultă că silexul roşu se obţinea tot din ţinuturile de la sud de Dunăre situate în nord-estul Bulgariei actuale. Membrii comunităţilor studiate au încercat să utilizeze şi alte roci alese anume din pietrişurile locale, dar intrucit acele- roci nu clivează ca silexul, adică prin spargere nu se obţin margini tăioase, oamenii din vechime au fost nevoiţi să renunţe la folosirea lor. Materia primă, de orice tip, primită (de comunităţile din faza de tranziţie, din aşezările studiate) prin intermediul altor comunităţi aflate in zona zăcămintelor de silex, era transmisă sub diferite forme. De multe ori silexul era căpătat sub formă de bolovani mai mari, în greutate de cîteva kilograme. Bulgării astfel obţinuţi erau prelucrc;ţi in cuprinsul fiecărei aşezări. Pe locurile respective, din timpul realizării uneltelor, rămîneau rare unelte intregi (probabil pierdute) şi, mai ales, unelte fragmentare sparte în cursul prelucrării, precum şi numeroase aşchii de silex mai mari sau mai mici, rămase nefolosite, aruncate. Alte ori se constată că materia primă extrasă din zăcăminte era prelucrată direct în zona carierelor de silex sau în aşezări le apropiate şi transformată (prin cioplire primară) în nuclee de diferite mărimi, care apoi erau transmise altor comunităţi mai depărtat e. Nucleele erau transformate acolo în unelte propriu zise. Un alt mod de a răspîndi materia primă era sub forma unor "produse" semifi nite. Ne gîndim la transmiterea prin intermediari a unor loturi de piese parţial prelucrate. ln acest sens menţionăm că în cuprinsul celei de a doua aşezări de la Radovanu, pe ulicioara, care despărţea platforma de lipitură arsă a locuinţei B de aceea a locuinţei C, s-a descoperit un mic depozit alcătuit din peste zece lame de silex, de dimensiuni mijlocii unele ajungind pînă la 12 cm lungime. Un alt depozit din vremea aşezării corespunzătoare nivelului 2 a fost descoperit în 1975, într-o groapă mică, săpată în apropiere de marginea de sud a terenului aşezării, în dreptul locuinţei 1. Depozitul este format din peste 50 de lame desprinse din acelaşi nucleu mare. Toate lamele sint arcuite aproape la fel. Ele au circa 20 cm lungime şi ţinînd seama de aspectul lor este evident că nu au fost prelucrate după cioplire. Piesele componente ale depozitului reprezintă un fel de materie primă semi finită, care urma să fie apoi transformată în uneltele necesare. Se pune întrebarea, unde anume erau realizate uneltele de silex din complexul neolitic de la Radovanu. ln decursul săpăturilor efectuate timp de 25 ani, in cuprinsul celor patru aşezări încă nu s-au descoperit urmele nici unui "atelier" de prelucrare a silexului. Uneltele şi aşchiile adunate erau răspîndite pe întreaga suprafaţă a aşezărilor, fără să se constate vreo aglomerare deosebită. Din cele expuse ajungem la concluzia că în zona studiată nu au existat locuri anume pentru prelucrarea silexului şi că, prin urmare, este posibil ca fiecare familie să-şi fi primit materia primă necesară şi membrii ei făceau uneltele de care aveau nevoie. Considerăm că, în stadiul actual al cercetărilor, o astfel de concluzie nu poate fi considerată ca fiind definitivă, deoarece este posibil ca, în realitate, comunităţi le studiate să fi avut undeva în preajmă, în imediata apropiere a aşezării fie in porţiunea de teren de dincolo de şanţul de apărare, fie în zona locuinţelor din aşezarea "deschisă" de pe panta lină din vecinătate, un loc amenajat anume, pentru un fel de "atelier", unde se pregăteau de către persoane "specializate" uneltele necesare întregii comunităţi. Ca un indiciu important, indirect în acest sens, sîntem în măsură să ;:;mintim datele statistice la care am ajuns în urma studierii pieselor de silex descoperite în prima campanie de săpături din 1960, cînd s-a realizat primul sondaj stratigrafic, săpindu-se un şanţ prin care s-au cercetat suprafeţe de aceeaşi intindere în toate cele patru niveluri. ln privinţa intensităţii folosiri i silexului reamintim că atunci din 104 piese de silex în nivelul 4 (inferior) s-au ad unat 19 piese, în nivelul 3 numai 8 piese în nivelul 2.alte 30

32 17 piese, iar in nivelul 1 (superior) 60 piese. Se cuvine să subliniem că dintre cele 19 piese de silex din nivelul 4 (inferior) 15 erau unelte şi numai patru erau aşchii de prelucrare, in nivelul 2 s-au găsit numai 17 unelte şi nici o aşchie, iar in nivelul 1 (superior) erau 53 de unelte şi numai 7 aşchii. Tn cazul in care uneltele ar fi fost lucrate in cuprinsul aşezărilor ar fi fost normal ca numărul aşchiilor să fie cu mult mai mare in comparaţie cu acela al uneltelor. Lipsa aşchiilor (in număr mare) constituie acel indiciu, indirect, in sprijinul părerii că prelucrarea uneltelor de silex se făcea undeva in afara aşezărilor studiate. Tn cuprinsul aşezărilor neolitice de la Radovanu au fost ad unate următoarele categorii de unelte: lame, răzuitoare, segmente de lamă cu margini lustruite, dăltiţe, virfuri de suliţă şi topoare de silex. Subliniem lipsa totală a vîrfurilor de săgeată şi a microlitelor de silex. Evident ca o oglindire a unor schimbări, în domeniul activităţi i economice, încă din prima campanie de săpături, s-a făcut observaţia că numărul lamelor, in raport cu acela al răzuitoarelor, variază de la nivel la nivel. lată care era situaţia constatată atunci : in nivelul 4 (cel mai vechi) s-au găsit 10 lame şi numai 4 răzuitoare, in nivelul următor (3 ) s-au ad unat 2 lame şi 2 răzuitoare, din nivelul 2 s-au scos la iveală 7 lame şi 5 răzuitoare, iar din nivelul 1 (ultimul in timp) s-au strîns 13 lame şi 18 răzuitoare. Se observă deci o creştere treptată constantă, a folosiri i răzuitoarelor in comparaţie cu lamele. Acestea din urmă predominau numeric in nivelul 4 (inferior), raportul inversindu-se in nivelul 1 (superior). Datele prezentate par să reflecte o intensificare in perioada dată a creşterii animalelor, respectiv o folosi re mai intensă a răzuitoarelor, strins legate, mai ales, de prelucrarea pieilor de animale. Lame/e au jucat un rol de seamă in intreaga perioadă analizată. Se observă că in acest răstimp a crescut lungimea medie a lamelor realizate şi folosite, in fiecare aşezarẹ. Astfel, în toate niveluri le cele mai mici lame au avut între 3 şi 3,3 cm lungime. In schimb, lungimea maximă medie a crescut de la 4,7 cm in nivelul 4 la 8,4 cm lungime in nivelul 1. Ţinînd seama de ultimele cercetări de la Radovanu, în special, de piesele din depozitul descoperit in 1975, se poate spune că încă din nivelul 2 s-a ajuns ca unele lame să aibă pînă la circa 20 cm lungime. Fără îndoială faptul creşterii lungimii medii a lamelor (ca şi alte elemente asupra cărora vom reveni) nu este întîmplător, ci oglindeşte - după părerea noastră - două aspecte remarcabile deosebite: pe de o parte posibilitatea de aprovizionare cu materie primă de calitate şi in al doilea rînd mai ales faptul că pentru a se realiza lame de circa 20 cm lungime era necesară o practică îndelungată şi cunoaşterea amănunţită a tehnicii de prelucrare a silexului şi a caracterelor specifice rocilor utilizate, ceea ce credem că presupune existenţa în perioada dată şi în aşezările cercetate, a unor indivizi cu specializare mai îndelungată in prelucrarea silexului. Prin cunoştinţele şi prin efortul lor ei realizau, mult mai uşor şi mai repede, uneltele necesare pentru intreaga comunitate, scutind deci, de multe eforturi şi de pierdere de timp, pe mulţi alţi membri nespecializaţi (într-o astfel de muncă ) ai colectivităţii. Tn privinţa lăţimii minime şi maxime a lamelor se poate spune că în perioada. avută în vedere se ajunsese, în funcţie de necesităţi utilitare la dimensiuni medii asemănătoare. Astfel, în cele patru niveluri lăţimea minimă a lamelor varia între 1,1 şi 1,3 cm, iar cea max!mă între 2,2 şi 3,2 cm. Se cuvine remarcat că lăţimea maximă, avînd cea mai mică valoare de 2,2 cm este specifică lamelor din nivelul superior. Faptul credem că oglindeşte, de asemenea, o perfecţionare în ceea ce priveşte realizarea uneltelor ca urmare specializării despre care am vorbit mai sus. Lamele scoase la iveală la Radovanu au în secţiune transversală numai două forme pe:ifice: unele sint triunghi ulare, iar altele sint trapezoidale. 31

33 24f/Î(!!l!l!l!&. 1 4lli/lb o s 1 1 -(R- 11 <1f1J1JJ> 12..rti!JI/!!Jb> l!f!!lurt"",. Fig. 2 Unelte de silex din nivelul 1. Abb. 2 SilexWerkzeuge aus Stufe 1. 32

34 ...i. - "' :::J \;:;;. > ::. c..;; J rlr}J j N4 r -D -:- 33

35 Remarcăm că spre deosebire de lamele din faza Vidra, pe care adesea se făcea cite o scobitură (encoche) arcuită, laterală sau chiar cite două scobituri, pe lamele din faza de tranziţie, descoperite la Radovanu, nu sint astfel de scobituri. Multe dintre lamele din aşezările studiate, au cite o margine retuşată mărunt (pe o singură faţă) cu deosebită grijă, pe aproape toată lungimea laturii sau numai pe o porţiune. A doua categorie importantă de unelte de silex este reprezentată prin răzuitoare. După cum s-a arătat mai sus, in cursul existenţei celor patru aşezări de la Radovanu se constată o creştere treptată a procentului de răzuitoare, in raport cu lamele. Astfel, dacă in nivelul inferior s-au găsit numai patru răzuitoare, in nivelul 3 alte două, in nivelul 2 cinci piese, iar in ultimul nivel un număr de 18 răzuitoare. Datele se referă la aceeaşi suprafaţă săpată in cele patru niveluri. Pentru a inţelege mai uşor variabilitatea dimen- ( j,. '\ r \ l p ce. _,. 5 o 7 Fig. 4 Unelte de silex din nivelul 3. Abb. 4 Silexwerkzeuge aus Stufe 3. 34

36 siunilor răzuitoarelor din aşezările de la R.adovanu vom cita unele date statistice. ln primul rind se cuvine remarcat că, pe ansamblu, lungimea maximă medie a răzuitoarelor s-a menţinut aproximativ aceeaşi. Diferenţa de la nivel la nivel este de circa 1 cm tn plus sau in minus. Astfel, dacă in nivelul 4 lungimea maximă a fost de 9 cm in nivelul 2 creşte la 10,3 cm, iar in nivelul 1 scade la 8,2 cm. R.ăzuitoarele de la R.adovanu sint de două feluri: - Multe dintre ele au fost lucrate pe aşchii cioplite anume pentru acest scop, din nuclee scurte. Aşchiile care urmau să fie transformate in răzuitoare erau masive şi scurte. De obicei, ele au in secţiune forma trapezoidală. Raportul dintre lungimea pieselor şi lăţimea lor se apropie de 1/1. De regulă, lungimea este puţin mai mare decit lăţimea aşchii lor. - Alte răzuitoare au fost lucrate pe cite un capăt de lamă, realizindu-se astfel unelte cu folosinţă dublă: ca răzuitor şi ca lamă. Unele piese rare au pe o margine şi scobituri laterale. ln săpături se găsesc adesea, inclusiv la R.adovanu, lame scurte, de fapt, porţiuni de lame mal mari sparte intenţionat. Ele au o lungime de circa 4-5 cm. Astfel de segmente de lame au cite unul, mai rar, cite două colţuri (opuse) lustruite pe ambele feţe. Porţiunea lustruită are aproape totdeauna forma unui triunghi (foarte rar formă dreptunghiulară), de obicei, cu baza alungită. Lustruirea se datoreşte folosirii pieselor descrise in unelte compuse, de regulă in seceri, alcătuite dintr-o parte făcută (in formă de seceră) din lemn, din corn sau dintr-o mandibulă de bovideu (d in care s-au extras dinţii). ln suportul astfel realizat erau infipte şi fixate, in poziţie oblică, segmente de lame. ln chip firesc era înfiptă partea mai groasă a lamei prevăzută cu bulbul de percuţie. Cu oarecare aproximaţie se poate calcula - in cazul secerilor folosite in aşezările neolitice de la R.adovanu - lăţimea maximă a "suportului" in care se fixau segmentele. Ţinînd seama de lăţimea segmentelor, măsurată in poziţie oblică a lamei, perpendicular de la linia orizontală a marginii suprafeţei lustruite şi pînă in dreptul colţului inferior al lamel respective, am constatat că lăţimea astfel măsurată era de 3 cm şi prin urmare rama uneltei compuse (a secerii} a fost de circa 5 cm lăţime. Din timpul epocii neolitice se cunosc mai multe tipuri de seceri primitive. ln stadiul actual al cercetărilor se poate presupune că secerile oamenilor neolitici de la R.adovanu erau similare celor descoperite in aşezări neolitice timpurii (ca de exemplu la noi la Valea R.ăii, iar in Bulgaria la Karanovo ), deci aveau forma aproximativ de paranteză alungltă cu un capăt mai subţire şi altul îngroşat. Din materialele adunate nu rezultă că am avea reprezentate in complexul nostru şi alte tipuri de seceri primitive. Dălt/ţele sint rare in aşezările studiate. Unele dintre ele sint dăltiţe mediane, fiind lucrate pe extremităţi de lame. Altele, mai rare, sint dăltiţele de unghi, făcute pe lame sau chiar pe lame combinate cu răzuitor, devenind deci unelte cu utilizare triplă. La R.adovanu, in aşezarea ultimului nivel, a fost descoperit un virf se suliţă, lucrat din silex de tip "balcanic". Piesa a fost pregătită cu deosebită grijă. Virful are forma triunghiulară prelungă, cu laturile lungi puţin arcuite simetric şi baza puţin concavă. Piesa (de 7,8 cm lungime şi 2 cm lăţime la bază) a fost retuşată pe ambele feţe prin retuşe largi superficiale. Virful descris este singura piesă de acest fel scoasă la iveală in complexul studiat. Se cuvine subliniat că obiectul a fost găsit in ultimul nivel, ad ică tocmai in perioada cind se desfăşura procesul treptat de perfecţionare a prelucrării silexului. Tot in cuprinsul ultimului nivel s-a găsit o piesă de fo rmă aproximativ triunghiulară, retuşată neglijent pe o singură faţă. Această piesă probabil era in curs de prelucrare, urmind să fie transformată intr-un topor. 35

37 1 i \\ - :,)!,( 2 <lfi:::). '\ 1 4 d11ftultiltlrar. Fig. 5 Une lte de silex din nivelul 4. Abg. 5 SileX..Verkzeuge au 5 Stufe 4. 36

38 Tn toate nivelurile de la Radovanu s-au găsit şi bulgări de silex, de formă sferică avind intre 5 şi 8 cm diametru, care au fost folosiţi ca percutoare şi poate ca pietre de bolas. Pentru studierea uneltelor de silex din epoca neolitică din sud estul ţării noastre, lotul de piese descoperite in complexul de la Radovanu are o semnificaţie deosebită. Cu trei decenii in urmă, atunci cind am pregătit pentru tipar studiul despre evoluţia comunităţilor culturii Boian, am constatat cu surprindere că pentru a ilustra seria de unelte silex din faza de tranziţie la cultura Gumelniţa, pînă la acea dată (1 954) nu fusese publicată nici o unealtă de silex din faza amintită, de aceea am fost nevoit să reproduc citeva unelte descoperite intr-o aşezare din aceeaşi perioadă de pe teritoriul Bulgariei. Odată cu efetuarea săpăturilor de la Radovanu, începute in 1960, situaţia s-a schimbat radical, deoarece in prezent dispunem de peste 2000 de piese de silex din faza de tranziţie. După cum am arătat, in aşezările de la Radovanu sint reprezentate aproape toate categoriile de unelte de silex din epoca neolitică. S-a subliniat mai sus faptul semnificativ din punct de vedere istoric că in aşezarea corespunzătoare nivelului celui mai vechi predomină lamele şi apoi, cu timpul, locul principal I-au preluat răzuitoarele. Celelalte piese fi ind foarte rare, ceea ce nu ne permite alte precizări. Pentru definirea pieselor specifice aşezărilor studiate se cuvine să facem o scurtă comparaţie cu uneltele de silex descoperite in număr foarte mare in aşezarea din faza Vidra cunoscută sub denumirea de Boian A 3 Lamele de silex din faza Vidra prezintă unele caractere specifice definitorii. Astfel, după cum am mai arătat, in aşezarea Boian A sint multe lame cu scobituri laterale, cu cite una sau două pe ace>aşi lamă. Pe lamele de la Radovan u nu se intilnesc astfel de scobituri. Tn schimb, ele se observă pe citeva răzuitoare din aşezările studiate. Tot la Boian A se găsesc o serie de lame prevăzute la o extremitate cu cite un peduncul ingust, prelung, realizat prin retuşare din două părţi. Este un tip de unealtă specifică fazei Vidra, la Radovanu nu s-a scos la iveală nici o piesă cu peduncul. Ca noutate apare incercarea timidă de a realiza şi folosi la Radovanu un virf de suliţă triunghiular de silex. Este tocmai - după părerea noastră - un indiciu al transformărilor care se manifestă in pregătirea uneltelor de silex, ca urmare restringerii nunumărului celor care confecţionau uneltele ajungindu-se, încă din acea vreme, la un inceput de specializare. Drept consecinţă in perioada următoare, in cursul evoluţiei comunităţilor culturii Gumelniţa s-a ajuns la o perfecţionare accentuată a confecţionări i uneltelor de silex şi la prelucrarea rocii in anumite " ateliere". Acestea din urmă se aflau in cuprinsul aşezărilor sau in afara lor şi in ele se realizau anumite categorii de unelte (de exemplu: la Căscioarele se făceau topoare de silex, iar la Orlea pe unul din grind uri se făceau virfuri de suliţă). ln acel stadiu de pregătire a uneltelor pe lîngă sistemele trad iţionale de transmitere a materiei prime şi a produselor semi finite se introduce şi se pune in practică o nouă metodă specifică perioadei, anume transmiterea pe distanţe apreciabile de-a lungul vechilor căi, a produselor gata făcute, cum au fost virfurile de suliţă şi topoarele de silex. ln perioada corespunzătoare fazei de tranziţie la cultura Gumelniţa se mai constată o variabilitate in ceea ce priveşte intensitatea folosirii silexului. Dacă analizăm situaţia in două aşezări din aceeaşi vreme, aflate la aproximativ aceeaşi distanţă de zăcămintele de silex, din motive pe care nu le cunoaştem încă in una din ele se găseşte un număr mare de unelte de silex, iar in cealaltă sint mult mai puţine piese din acelaşi fel de rocă. judecind situaţia, în ansamblu, atit in privinţa tipurilor, cit şi a dimensiunilor, uneltele de silex din faza de tranziţie de la Radovanu reprezintă o verigă de legătură 37

39 intre uneltele specifice culturii Boi an (mai ales ale fazei Vidra) şi acelea ale culturi! Gumelniţa. 7. Prelucrarea oaselor Tntr-o săpătură cu caracter de sondaj, executată in oricare dintre aşezările neolitice, se poate descoperi un anumit număr de unelte de os, care permite o înţelegere cu totul parţială a problemelor referitoare la această categorie de unelte neolitice. Cu totul alta este situaţia atunci cind o aşezare este cercetată in intregime, cum este cazul celei de la Radovanu, unde sint dezvelite resturile tuturor locuinţelor şi sint strînse cu grijă toate uneltele de la cele mai mărunte pînă la cele mai mari, inclusiv cele de os. Trebuie însă făcută precizarea că aşezarea de la Radovanu, a a cum am arătat mai sus, a fost părăsită de locuitorii săi (după ce au strins i luat cu ei, cea mai mare parte din bunurile lor) şi după aceea a fost distrusă prin foc. ln situaţia dată, anumite categorii de unelte, avind o căutare mai mare, se găsesc in cantitate relativ redusă. Aşa este i cazul uneltelor de os. Aici se cuvine să amintim unele date care pînă acum au cam fost neglijate in cercetarea noastră. Mă refer, in principal, la problema interpretării funcţionale (a fiecărei categorii de unelte şi a fiecărei piese in parte) in funcţie de forma şi de urmele de utilizare păstrate pe fiecare obiect. Pînă acum, la noi, in domeniul uneltelor de os au fost definite numai două categorii de unelte şi anume sulele şi dăltiţele, acestea însă in limita posibilului trebuie analizate diferenţiat, de la caz la caz, şi puse in legătură cu o anumită ocupaţie, căci din punct de vedere teoretic uneltele de os puteau fi întrebuinţate la prelucrarea pieilor, la ornamentarea vaselor, la ţesut, la cusut, la impletit şi la ornamentarea unor obiecte de lemn. Din punct de vedere tipologie se pot deosebi, in mare, două categorii de unelte de os 1. Su/e lucrate: a) din oase mici alese anume pentru acest scop. Ele erau subţiri şi scurte, lucrate cu multă grijă, prin şlefuire pe cea mai mare parte din suprafaţa lor. Alte ori se alegea un os de animal mic. Era făcut doar virful ascuţit prin prelucrarea unui capăt al osului. Atunci cind era necesară o unealtă cit mai rezistentă se foloseau (după cum a precizat Corneliu Mateescu ) oase de ciine, care după prelucrare erau puţin inegrite in foc. b) Mai uşor se executau sulele făcute din aşchii de oase mari de bovine. Adesea ele sint prelucrate foarte puţin, avind doar virful ascuţit realizat prin şlefuire, restul suprafeţei obiectului rămînînd neregulat şi colţuros. Tn stadiul actual al cercetărilor, pot fi diferenţiate funcţional două categori i de suie (d imensiuni le lor variază intre 0,075-0,096 m lungime) unele mai mici, subţiri şi bine ascuţite servind la găuri rea piei lor pentru a fi cusute. Alte piese de dimensiuni mai mari au fost utilizate fără îndoială la pregătirea încălţămintei. Piese asemănătoare intru totul (ca formă şi dimensiuni) au fost folosite pînă de curind (in nordul Moldovei şi desigur şi in alte zone) pentru ingurzirea opincilor. Tn acea parte a ţării numirea lor populară era de suvace. Datorită utilizării lor indelungate, prin frecarea lor cu pielea, ele au dobindit o lustruire specifică. 2. Dăltiţele au fost lucrate, de obicei, din aşchii de oase mari, mai rar, din peronee de vită, şlefuite la partea activă. Tn funcţie de scopul pentru care au fost făcute, dăltiţele au tăiş mai ingust sau mai lat, drept sau arcuit. Majoritatea pieselor au tăiş ingust pe o extremitate, restul suprafeţei obiectului păstrînd forma iniţială. Tn alte cazuri (pentru anumite utilizări ) se alegea cite o aşchie lungă şi lată de os, care era şlefuită, cu multă grijă, pe ambele feţe. Unele din aceste piese au cite două tăişuri, cite unul la fiecare extremitate. 38

40 2 ' 1 1' 1 F 1 ' o Fig 6 Unelte de os : 1, 2 =nivelul 1; 3-6 =nivelul 2. Abb. 6 Werkzeuge aus Knochen : 1, 2 = Stufe 1; 3-6 = Stufe 2 Dimensiunile dăltiţelor de la Radovanu sint diferite de la 0,055 x0,01 4 m pînă la 0,060 x 0,024 m. Uneltele de os descrise erau lucrate, de regulă, prin şlefuire pe lespezi de gresie. Pietrele utilizate in acest scop prezintă unul sau mai multe jgheaburi inguste prelungi După cum am arătat lustruirea specifică unor unelte de os se datoreşte utilizări lor la prelucrarea pieilor. Tot la Radovanu s-au scos la iveală şi alte unelte şi obiecte de os. 39

41 3 " " }./ 4 o {f/f/j) 5 6 o 5 7 Fig. 7 Unelte de os din nivelul 3. Abb. 7 Werkzeuge aus Knochen aus Stufe 3. Se pare, la ascuţirea unor unelte s-au folosit două oase mari de vită. Ambele au fost întrebuinţate pe patru laturi pe care s-au format faţete prelungi. O piesă este întreagă cealaltă este spartă pe din două. O unealtă de os făcută dintr-o aşchie mare a unui os de vită are o margine netezită şi lustruită prin frecare. A fost probabil o unealtă intr buinţată la prelucrarea piei lor. Se cuvine să amintim şi un obiect de formă dreptunghiulară făcut dintr-o plăcuţă de os şi servind la diferite scopuri greu de precizat. 40

42 3 _n_ 4 /} o 5 - (/f]j 1 V Fig. 8 Unelte de os din nivelul 4. Abb. 8 Werkzeuge aus Knochen aus Stufe 4. 41

43 Tot din os au fost lucrate şi alte citeva obiecte descoperite fa Radovanu. Astfel menţionăm : o unealtă făcută dintr-o plăcuţă de dinte de mistreţ, o porţiune dintr-o verigă de os, lată, neornamentată, lucrată dintr-un os tubular, subţire, o piesă de os tubular, perforată in lung şi avind o porţiune delimitată prin crestare, de jur imprejur. Obiectul a servit probabil ca miner. De o atenţie deosebită merită să se bucure o descoperire făcută in zona de jos a complexului de la Radovanu. Aproximativ pe mijlocul pantel a fost descoperit un vas, prin formă şi decor specific fazei de tranziţie de la cultura Bolan la cultura Gumelnlţa. ln Interiorul vasului se aflau : mai multe arşice, un toporaş plat de piatră, o bilă de silex 2 o 5 \ \ 8 Fig. 9 Unelte de corn : 1 = nivelul 1; 2 = nivelul 2; 3-9 = nivelul ]. Abg. 9 Werkzeuge aus Horn : 1 = Stufe 1; 2 = Stufe 2; 3-9 = Stufe 3. 42

44 şi o sulă de os fragmentară. Arşicele erau întregi sau tăiate în două. Toate au fost prelucrate. Ele sînt lustruite pe ambele feţe şi subţiate mult. Unele stnt perforate (tronconle) la cîte un capăt. Fără îndoială arşicele au fost folosite la un joc. 8. Prelucrarea coarnelor ln cursul săpăturilor de la Radovanu au fost descoperite pînă acum 20 de obiecte de corn de cerb (majoritatea sînt unelte), repartizate astfel : 2 s-au găsit in nlv. 4 (cel mal vechi); 2 in nlv. 3; 16 in nivelul 2. Nu avem semnalată nici o piesă din nlv. 1. Cele două piese din nlv. 4 reprezintă două categorii deosebite de unelte: prima este fragmentară păstrînd numai o porţiune din dreptul orificiului şi din faţa care se arcueşte spre tăiş. Ar putea preveni dintr-o teslă, căci are tăişul perpendicular pe direcţia orificiului. A doua piesă are tăişul arcult, paralel cu direcţia orificiului. Unealta a servit ca un fel de toporaş. Orificiul de fixare este cilindric, mic (are numai 1,5 cm) dar In comparaţie cu grosimea este prea mare şi de aceea unealta s-a spart in dreptul lui. Semnalăm faptul că după ruperea uneltel s-a inceput un alt orificiu prin sistem sfredel, reallztndu-se doar o adîncitură conlcă. Din cuprinsul nivelului 3 s-au strins numai 3 unelte una este un fragment dintr-un fel de spatulă lucrată cu grijă. Capătul păstrat este mal subţire cu secţiunea rotundă, servea la apucat. De la el piesa se lăţea şi începea o faţetă la inceput arcultă apoi netedă. O altă piesă este un fragment de corn pregătit pentru a fi transformat in manşon i a treia un harpon cu un singur rînd de colţl. O diferenţiere funcţională accentuată o prezintă cele 16 unelte descoperite in nivelul 2. Citeva dintre aceste piese sint ramuri scurte, arculte, cu capătul gros retezat şi netezit cu grijă, Iar celălalt este bont. Astfel de piese au servit la prelucrarea sllexulul. Dimensiuni şi formă similare le are şi o dăltlţă de corn cu partea activă (tăişul) realizat prin şlefulre, din două părţi. Atrage atenţia un virf de corn de cerb. Ltngă marginea capătulul gros sint trei caneluri orizontale. In acelaşi capăt s-a făcut o adîncitură pentru a se fixa ceva in piesă. Obiectul a servit ca miner pentru o unealtă de piatră, silex sau os sau poate chiar drept extremitate de arc. In ambele cazuri canelurlle erau făcute pentru a ajuta la fixarea prin legare a piesei infipte in miner sau pentru legarea corzll arcului. O piesă similară are virful ca o dăltlţă. In schimb, lîngă capătul gros este un orificiu mic, Iar in acelaşi capăt este o adîncitură rotundă. Aş inclina să cred că, In acest caz, este vorba de o extremitate de arc. Adincitura servea la fixarea capătului unei tlje de arc, Iar orificiul mic dintr-o parte servea la fixarea corzli arcului. Topoarele de corn sint rare. Din seria lor fac parte şi unelte mal mari, perforate, care au servit ca topor şi ciocan. Un astfel de exemplar are suprafaţa netezită şi şlefultă. Orificiul era cu diametru! relativ mare, ceea ce a provocat ruperea uneltel la prima lovitură mai puternică. Muchia este ovală, puţin bombată şi oblică faţă de axul lung al piesei. Amintim şi o săpăligă netermlnată. A fost aleasă cu grijă o porţiune potrivită dintr-un corn de cerb. Partea îngroşată a fost pregătită pentru a fi perforată, Iar cea din spre partea activă a fost subţlată pe ambele feţe. O piesă care urma să fie întrebuinţată tot ca săpăligă este dintr-o porţiune masivă, blfurcată a unul corn de cerb bătrîn. Pe mijlocul porţiunii groase se vede un inceput de perforare. Sintetizind datele prezentate rezultă că din corn se făceau, in principal următoarele unelte: piese pentru prelucrarea sllexulul, dăltlţe, topoare, topoare ciocan, manşoane şi 43

45 -;:- \ = \ - ' - ' ::: ' 1 3 CJ!illil!!ilii(l) { ' ' ' o 5 Fig. 10 Unelte de corn din nivelul 4. Abb. 10 Werkzeuge aus Horn aus Stufe 4.

46 săpăllgl. Proporţia lor numerică din fiecare nivel nu poate fi calculată datorită numărului redus al pieselor din unele niveluri. Ţinem să remarcăm că această materie primă nu a fost folosită - fiind nepotrlvită - pentru facerea sulelor. Foarte rar cornul a fost întrebuinţat pentru realizarea unor podoabe simple (poate amulete). Menţionăm o piesă (de corn de cerb) scurtă şi subţire, avind un orificiu mic la un capăt. Nu ştim la ce putea fi utilizată o piesă mai mică din placă de os, in formă de U. Cercetarea de-a lungu 1 anilor a pieselor de corn de cerb, aflate in diferite stadii de prelucrare: de la cornele simple aşa cu m au fost ad use din păd ure (datele de care dispunem permit să arătăm că marea majoritate a coarnelor de cerb folosite de oameni din aşezare provin de la coarne de cerb desprinse de craniu anual, in mod natural. Astfel de coarne au totdeauna suprafaţa " flori i " netedă. ln schimb, in cazuri rare, găsim în săpături coarne de cerb păstrînd şi o porţiune de craniu, ceea ce dovedeşte că ele provin de la cerbi vînaţi). Coarnele de cerb erau folosite în chip raţional, fiecare parte a cornulu 1 fiind utilizată intr-un anumit scop. ln cazu 1 în care cornu 1 provenea de la un cerb tînăr atunci se folosea uneori cornul întreg ca săpăligă, realizindu-se un orificiu in porţiunea mai groasă a cornului. Cînd coarnele provin de la indivizi mal bătrîn i şi au avut mai multe ramuri, atunci ele erau tăiate in bucăţ i mal miel. Partea de la bază era reţlnută pentru realizarea cite une 1 săpălig i sau a unul fe 1 de ciocan, Iar ramurile erau folosite separat pentru facerea unor unelte mai miel, de exemplu, pentru prelucrarea silexului, fie pentru alte scopuri (de exemplu dăltiţele). După unele urme, păstrate pe diferite porţiuni de corn de cerb, aflate in diferite stad ii de prelucrare, se pot preciza metodele de lucru ale oamenilor din vechime. Se ştie că, de fapt, cornul de cerb nu putea fi prelucrat in starea sa obişnuită, ci mai intii trebuia pregătit pentru prelucrare. Din informaţii primite de la vînători rezultă că pentru a se " inmuia" oarecum tăria cornului de cerb, acesta trebuie ţinut un anumit timp in apă clocotită şi de abia după aceea poate fi prelucrat. Din observaţi ile făcute pînă acum rezultă că după "inmuiere " mai intii era crestată de jur imprejur (porţiunea de tăiat) destul de adînc, după sistemul de tăiere cu cuţitul a unul băţ mal gros. Astfel se tăia numai partea mai compactă (" coaja,; cornului) iar după aceea cornul era rupt, prin apăsare sau prin lovire. Urmele păstrate permit reconstituirea operaţiunilor privind pregătirea unui manşon. Era mal intii aleasă o porţiune potrivită dintr-un corn de cerb bătrîn. După aceea bucata era detaşată in mod neglijent. Imediat după aceea " coaja" cornului fiind încă " moale ", se " strunjea " pe o mică porţiune din suprafaţa zgrunţuroasă pregătindu-se astfel locul pentru viitorul orificiu. Urmau ultimele două operaţiuni realizarea orificiului şi, in sfîrşit, a adîncituril in care se fixa unealta propriu zisă. Unele unelte de corn erau perfo rate. in general erau puse în aplicare trei procedee de perforare: a) Cel mal vechi era acela de perforare circulară simplă cu ajutorul unul fel de " sfredel ", care acţiona asupra intregului volum de materie din zona orificiului ce urma realizat. De obicei astfel de orlficll au formă tronconică (atunci cind s-a lucrat dintr-o singură parte) sau bitronconlcă (atunci cind orificiul a fost realizat din două direcţii). b) O mare parte din obiecte erau perforate prin procedeul "tubular " rotund acţlonindu-se numai asupra marginilor orificiului de formă cilindrică. c) Mult mal rar se reallzau orlficii dreptunghiulare, neregulate făcute prin găurire treptată, prin Intermediul unei dăltiţe. 45

47 9. Prelucrarea pietrei O serie de unelte de bază in activităţile membrilor comunităţii studiate, au fost lucrate din diferite roci dure, majoritatea obţinute pe calea schimburilor cu comunităţi înrudite, care locuiau in zona de dealuri sau la sud de Dunăre. in cele ce urmează ne vom referi la cele citeva categorii de unelte de piatră descoperite in cursul săpăturilor de la Radovanu. Obiectele de piatră in formă de lespezi, pînă de curind, se numeau rişnlţe, fără să fie diferenţiate din punct de vedere funcţional. De fapt este vorba de unelte utilizate in diferite activităţi casnice. A. Mal importante intre ele sint rişniţele propriu zise, întrebuinţate la sfărimarea 1 transformarea boabelor de griu intr-un fel de făină grosolană. in anumite cazuri se observă cum pentru a fi folosite ca rişniţe, au fost alese pietre cu o faţă mai netedă şi alta bombată, pentru a putea fi fixată mai uşor in podeaua platformă a locuinţei. in cursul săpăturilor se găsesc relativ destul de multe pietre din roci diferite. Dintre ele, drept rişniţe au putut fi folosite numai acelea din roci vulcanice dure (care se macină greu) sau sint conglomerate. Nu poate fi nici o îndoială că oamenii neolitici, încă de timpuriu, prin experienţă, şi-au dat seama că pietrele de gresie (de regulă fărămicioase) nu pot fi utilizate drept rişniţe. Cercetarea a numeroase rişniţe intregi şi fragmentare de la Radovanu a permis observaţia că in destul de multe cazuri rişniţele au fost întrebuinţate pe ambele feţe. Faptul se explică prin aceea că in zona complexului de la Radovanu nu se găsesc pietre şi lespezi de piatră potrivite. Din această cauză membrii acelor comunităţi erau obligaţi să folosească, timp cit mai îndelungat, pietrele de rîşniţă pe care le aveau sau să facă eforturi deosebite ca să obţină astfel de pietre de la comunităţile înrudite lor, care vieţuiau la sud de Dunăre. Rîşnlţele de la Radovanu, sînt în ansamblu, de dimensiuni mici şi mijlocii (în niv. 2 lăţimea rîşniţelor este egală cu 2/3 din lungime dovadă a unui nivel relativ scăzut la cultivare a plantelorşi respectiv a folosirii unei cantităţi reduse de grine pentru consumul membrilor comunităţii. Rîşniţele păstrate întregi au forma ovală prelungă sau neregulată cu o albiere specifică pe una sau pe două din feţe. Albierea este de regulă prelungă cu extremităţile arcuite in sus, indiciu că rî nirea s-a făcut pe o singură direcţie. in cazuri rare, pe pietre mai mari albierea este adîncită pe mijloc Şi are marginile mai ridicate, în astfel de cazuri rîşnlrea se făcea circular. La rişnit, în afară de piatra stătătoare se folosea o a doua frecătorul. La Radovanu erau folosite două feluri de pietre frecătoare: unele mai rare, aveau forma aproximativ cllindrică (cu extremităţile rotunjite), deci erau utilizate la sfărîmarea boabelor prin rotire şi altele erau pietre similare rîşniţelor mult mai mici şi groase, pe o faţă ele aveau suprafaţa activă puţin boltită. O serie de lespezi din diferite roci serveau la sfărimarea culorilor utilizate la ornamentarea vaselor (mai rar) la vopsirea corpului sau a ţesăturilor. Uneori pe ele se păstrează chiar urme de culoare roşie. O mare parte dintre pietrele considerate rîşniţe au fost utilizate la realizarea uneltelor de os şi de piatră şlefuită. Majoritatea acestor pietre sînt lespezi de gresie mal compactă sau mai sfărîmicioasă, pe care prin frecare, probabil cu aj utorul apel, se lefulau uneltele amintite. in anumite cazuri astfel de lespezi au pe ele un fel de jgheaburi lungi şi inguste tot pe de urma ascuţirii pe ele a uneltelor. Suprafaţa pe care se lucra in loc să fie netedă şi regulată ca la rîşniţe, era şi avea adesea mai multe planuri. 46

48 Amintim că în decursul primilor 15 ani de săpături la Radovanu au fost descoperite 35 unelte de piatră şlefuită. Ele sînt reprezentate prin două categorii de unelte: neperforate şi perforate. Pe ansamblu, predomină uneltele neperforate, în total 20 piese, restul de 15 aparţin celeilalte categorii. Dacă însă vrem să obţinem din punct de vedere Istoric date cit mai apropiate de realitatea de atunci este mai firesc să ne referim la uneltele din fiecare nivel in parte. Din analiza noastră însă trebuie să excludem uneltele din nivelurile 3 şi 4 (reprezentate prin cite o singură piesă şi să ne concentrăm atenţia asupra ultimelor două niveluri cercetate in intregime. in ordine cronologică amintim că in niv. 2 s-au găsit 24 unelte de piatră din care 13 ( = 52%) sint neperforate şi 11 ( = 48%) sint perforate, iar in ultimul nivel (niv. 1) s-au descoperit 9 unelte de piatră şlefuită din care 5 ( = 55%) sint ne perforate şi 4 ( = 45%) sint perforate. Datele menţionate dovedesc că aşezările corespunzătoare datează dintr-o perioadă in care predominau încă uneltele neperforate. Se cuvine însă subliniat faptul că diferenţa dintre cele două categorii nu este Dl 4 3 D5' _( 7 o 8 : '. Fig. 11 Unelte de piatră şlefuită, plate: 1 =nivelul 1; 2-5 =nivelul 2; 6 =nivelul 3; 7-8 = nivelul 4. Abb. 11 Flache Werkzeuge aus geschliffenem Stein : 1 = Stufe 1; 2-5 = Stufc 2; 26 = Stufe 3; 7-8 = Stufe 4. 47

49 1 ' ' ',, ' ' ' ' ' ' ' ' '. '!\ ' ' ' ' ' : ' '. \ 1 ' 1 1,' ' ' ' ' \ \ ' :( _) (. _!, -. /"""\ '( 1 ' ' ' s - Fig. 12 Unelte de piatră şlefuită, perforate, din nivelul 2. Abb. 12 Durchlochte Werkzeuge aus gesch/i((enem Stein, aus Stu(e 2. prea mare. Dintre uneltele neperforate pe ansamblu s-au descoperit 5 toporaşe plate. 9 dăltiţe, 1 teslă şi 5 unelte cu funcţia greu de precizat (lipsindu-le porţiunea de tăiş). Atrag atenţia datele analizabile despre uneltele din cele două niveluri. Dintre topoarele neperforate patru s-au găsit în niv. 2 şi numai unul în niv. 1, ceea ce indică tendinţa tot mai accentuată de a folosi un număr cît mai redus de topoare neperforate, în aşe zarea mai recentă în raport cu cea dinainte. ln schimb, sînt numai 4 dăltiţe găsite in nlv. 2 şi 5 in niv. 1, deci in acest caz se constată o creştere in timp a preferinţe! pentru dăltiţe. Subliniem însă că teslele (unealtă specifică neoliticului timpuriu) sint reprezentate printr-o singură piesă descoperită in niv. 2. Merită toată atenţia topoarele perforate. La Radovanu s-au descoperit 15 piese subliniem, toate in nivelurile 2 (1 1 piese = 73%) şi 1 (4 piese = 27%). Din punct de vedere tipologie se constată o variabilitate destul de mică a formelor de topoare perforate. Amintim că unele topoare perforate fragmentare din nivelul 2, a căror formă a putut fi reconstituită. Privite de sus ele au laturi le!ungi biconvexe (mal mult sau mai puţin arcuite) şi muchia dreaptă cu colţurile arcuite. In secţiune transversală ele au de obicei forma ovală (mai mult sau mai puţin alungită), cu axul lung pe orizontală şi mai rar forma patrată cu colţurile puţin rotunjite. Topoarele perforate au avut, de obicei, cm lungime şi 3-7 cm lăţime maximă. Orificiul are diametru! proporţional cu lăţimea maximă. Cu cit era mai mare unealta, cu atit orificiul (respectiv coada toporului) era mai mare. Perforarea s-a făcut după mai multe metode: prin aceea a: sfredelului» (cînd se acţiona asupra întregului volum al piesei, in dreptul orificiului ce urma să fie făcut) şi prin metoda tubulară cînd se acţiona numai asupra limitelor viitorului orificiu. -48

50 Din punct de vedere funcţional topoarele perforate puteau servi la mal multe scopuri. ln primul rind erau utilizate ca topoare propriu zise. Altele însă, după cum au atras atenţia specialiştii unguri, au fost întrebuinţate la jupuirea plellor de pe animalele mari. Majoritatea topoarelor urmind a suporta lovituri puternice au fost lucrate din roci dure vulcanice (unele sint de culoare verde altele vinătă), originare din Carpaţi sau din Munţii Măcinului. Mai rar s-a folosit tuful vulcanic gălbui (originar din zona de dealuri de la nord de Mizil) la realizarea topoarelor perforate, deoarece este o rocă mal puţin rezistentă. 10. Folosirea metalului ln cursul celor 25 de ani săpături la Radovanu s-a acordat o atenţie deosebită problemei folosirii metalului. De fiecare dată li s-a atras atenţia muncitorilor asupra Importanţei obiectelor de aramă. De-abia după 11 ani de săpături, in 1910, in pămîntul de umplutură al unei gropi săpată din nlv. 3, s-a găsit o verigă rotundă, mică ( de 1,5 cm diametru), lucrată dintr-o sîrmă subţire de aramă, cu capetele alăturate. Funcţia obiectului nu sintem ln măsură să o precizăm. Poate a servit ca podoabă sau ca Inel de buclă. Un al doilea obiect de metal (probabil tot de aramă) s-a găsit in 1973, in zona locuinţei C, in marginea platformei. Este o porţiune mică dintr-o placă de metal. Obiectul se afla printre bulgării de lipitură arsă al locuinţei şi ar fi de atribuit aşezării corespunzătoare niv. 2. Este însă necesară analizarea obiectului pentru a fi siguri că datează din epoca neolitică. Considerăm că descoperirea verigi i de aramă este importantă, deoarece permite să tragem concluzia că membri i celor patru tomunităţl de la Radovanu, cunoşteau folosirea aramei, dar o intrebuinţau in foarte mică măsură. Această concluzie credem că poate fi extinsă, la zona invecinată şi poate <hlar la perioada dată. Din analiza tuturor descoperirilor din neoliticul timpuriu şi mijlociu a rezultat că in acea perioadă îndepărtată, metalul respectiv arama, a fost foarte puţin utilizată, in principal, sub forma unor mici podoabe, cum este şi cazul obiectului de la Radovanu. Această verigă, ca şi celelalte piese găsite in sudul ţării, este de presupus că a ajuns in regiunile noastre dinspre sudul tracic, pe calea unor schimburi intre comunităţi înrudite. Semnalăm că şi in alte citeva aşezări din faza de tranziţie la cultura Gumelnlţa cercetate, pînă acum, prin săpături nu s-au descoperit obiecte de aramă, desigur datorită rarltăţll lor. 11. Torsul Datorită faptului că in timpul săpăturllor de la Radovanu s-au descoperit puţine materiale referitoare la tors, sintem nevoiţi să le prezentăm nu pe niveluri, ci pe ansamblu. De altfel, semnalăm că nu s-au observat elemente deosebite de la un nivel la altul in acest domeniu de activitate. In preajma diferitelor locuinţe s-au găsit cloburl, cărora prin frecarea marginilor pe o piatră, Il s-a dat forma rotundă sau aproape rotundă, cu diametru! de 5-7 cm. Ele au fost apoi găurite şi folosite ca fusaiole. Alte piese, mal rare, au fost modelate anume din lut dîndu-li-se forma rotundă de fusalolă. Existenţa celc r două feluri de fusalole este o dovadă că fusul era folosit de femeile din vechime la te rs. ln cazul aşezări lor studiate de la Radovanu este vorba, după toate probabilităţile, r. umai de torsul linii obţinute prin creşterea oilor. Inul şi cinepa încă nu sînt documentate în sudul ţării, în cursul epocii neolitice. Prin urmare, in stadiul actual al cercetărilor nu pot fi avute in vedere. Se cuvine să amintim că la Radovanu au fost descoperite şi citeva obiecte de lut ars, puţin mai mari (cu diametru! de circa 10 cm), realizate tot din lut. După modelarea 49

51 lor in forma rotundă, pe margini in patru locuri opuse se făceau adincituri, iar pe mij loc un orificiu, mai mare (de aproape 2 cm diametru). Credem că astfel de obiecte serveau la prelucrarea firelor obţinute prin tors. Facem această afirmaţie pe baza unor observaţii etnografice, anume că pînă pe la inceputul secolului nostru, in vestul Olteniei, se mai foloseau in acelaşi scop, obiecte lucrate tot din lut ars avind o fo rmă similară celor neolitlce. Ele erau aplicate pe o unealtă care se asemăna cu un fel de fus mai mare şi servea la răsucirea intr-un fir gros a mai multor fire subţiri toarse mai inainte. Acel obiect se numea strugală. 12. Ţesutul Prin săpături se găsesc adesea greutăţi de lut ars de diferite forme, izolate sau grupate. Greutăţile de la Radovanu sint de dimensiuni relativ reduse. Din punct de vedere tipologie ele se impart in trei categorii: a) Unele sint de formă ovală obişnuită, turtite şi prevăzute cu un orificiu spre o extremitate. b) O serie de greutăţi lucrate din lut amestecat ca paie tocată, au fo rma rotundă, turtltă, cu diametru! de circa 10 cm, şi un orificiu de circa 1,5 cm. c) O ultimă categorie este reprezentată de greutăţile mici, in formă de pară, avînd circa 6 c m înălţime. Partea de sus este străbătută de un orificiu pentru atîrnat. Considerăm că este interesant de semnalat, că, de exemplu, în cad rul aşezării corespunzătoare nivelului 2 (pemultima) în marginea locuinţei C, lîngă peretele de sud, între colţ şi locul intrării, s-au găsit între dărîmături aproximativ 20 greutăţi de lut ars (grupate) in formă de pară. Ele provin probabil de la un mic război de ţesut vertical. Ţinem să subliniem că astfel de greutăţi s-au scos la Iveală numai in locuinţa C. O altă descoperire similară s-a făcut în In timpul acţiuni i de căutare a necropolei, pe terasa din spatele aşezării, dincolo de şanţu 1 de apărare, dar nu departe de el, s-a dat la circa 25 cm adincime, peste resturile de lipitură arsă ale unei construcţii modeste de suprafaţă ce a fost distrusă de foc. Sub dărîmăturile pereţi lor s-au observat fragmentele unui vas mare de lut ars, cu corp cllindric, cu picior, cu decor excizat, spart pe loc. După înlăturarea primei seri i de cioburi s-a constatat că acestea acopereau un grup de greutăţi pentru războiul de ţesut. La demontarea complexului s-a ajuns la observaţia că în construcţia distrusă prin foc, în vechime a rămas pe loc un vas în care fuseseră depuse 36 greutăţi de lut ars, aparţinînd celor trei categorii. ln cursul incendiului vasul a fost răsturnat şi o parte din greutăţi s-au împrăştiat, căzînd alături de el, iar celelalte au rămas in interior, fiind acoperite de cioburile vasului şi avind dedesubt alte cioburi din acelaşi vas. Credem că nu greşim considerind că greutăţile au fost folosite la un loc probabil in acelaşi război de ţesut. Construcţia amintită, în funcţie de materialele găsite, a aparţinut probabi 1 ultimei aşezări corespunzătoare ultimului nivel. Ţinînd seama de dimensiunile reduse ale construcţiei considerăm că servea ca un fel de "atelier", iar nu drept locuinţă. Faptul pare să indice că într-o anumită perioadă tîrzie a locuirii de pe locul " La Muscalu" comunitatea a făcut miel construc.ţl i, în afara aşezării, servind la diferite îndeletniciri necesare comunităţii. Descoperirea numai intr-o singură locuinţă din nivelul 2 a grupului de greutăţi de lut de la un război de ţesut, apoi găsirea grupului de greutăţi în construcţia din afara aşezărilor corespunzătoare nivelului 1, ne face să presupunem că ţesutul nu era practicat, Tn fiecare aşezare, de toate femeile, ci era o preocupare mai restrînsă, practicată de un anumit grup de femei, se pare, în cuprinsul unei singure locuinţe, care desigur asigura necesarul de ţesături pentru toţi membrii comunităţii. O observaţie similară s-a făcut cu prilejul unor săpături ample de la Viniţa, din R. P. Bulgaria. 50

52 Despre războiul de ţesut se poate spune că era vertical. Alte observaţii făcute asupra unor figurine feminine de lut ars, (d intre care unele fragmentare găsite şi la Radovanu). avind pe ele redate unele piese de îmbrăcăminte, permit să arătăm că pe astfel de războaie de ţesut in perioada dată, inclusiv la Radovanu se făceau două feluri de ţesături: - o ţesătură (probabil din fire mai groase) avind o lăţime de circa 45 cm şi o lungime de aproximativ 1 m. Astfel de bucăţi de ţesătură avind dimensiunile similare, erau ornamentate cu benzi in formă de spirale îmbucate şi cercuri miel. Nu ştim încă dacă decorul era realizat prin ţesere, cu fire colorate, in chip diferit, sau prin vopsire cu diferite culori, după ce ţesătura a fost gata realizată (intr-o singură culoare). - al doilea tip de ţesătură, ca un fel de pînză, era realizat probabil din fire mal subţiri, avea aceeaşi lăţime şi nu era ornamentat. Ambele tipuri de ţesătură erau utilizate la realizarea unor piese deosebite din rmbrăcămintea femeilor. Prin analogie cu descoperirea unei figurine de bărbat (datind tot din faza de tranziţie) in aşezarea de la lpoteşti se pot face unele mici completări. Acea figurină are redat pe ea un brîu lat de cm. Astfel de brîie erau realizate prin ţesere la un dispozitiv orizontal, şi erau folosite vara probabil şi de unii bărbaţi din aşezările de la Radovanu. 13. Tmpletitul Prin cercetările de la Radovanu, ca şi în multe alte aşezări neolitice de la no1 ŞI din regiunile vecine, s-au descoperit funduri de vase avind imprimate urmele unor împletituri de genul rogojinilor. Faptul se explică prin aceea că după modelarea vaselor, unele dintre ele, erau aşezate - pasta fiind încă umedă - pe astfel de rogojini. ln funcţie de urmele imprimate se poate face precizarea că impletiturile, un fel de rogojini subţiri, erau făcute in două fire din frunzele lungi, cilind rice, de aceeaşi grosime ale unei plante de baltă numită ţipirig (Scirpus), larg răspîndită în regiunile noastre. Rogojinile lucrate din ţipirig erau folosite, atit in interiorul locuinţelor, cit şi in afara lor, dar fiind subţiri presupunem că serveau la scopuri mai mărunte. Pentru aşternut pe Jos probabil că erau întrebuinţate rogojini mai groase de papură, dar urmele lor nu ni s-au păstrat. Urme de rogojini de ţipirig se găsesc in diferite aşezări din ţara noastră din faza de tranziţie, din lunea Dunării pînă în regiunile de dealuri. Ele au fost, de asemenea, utilizate şi de oamenii culturilor din neoliticul tirziu, de ex. in comunităţile culturilor Gumelniţa şi Sălcuţa. 14. Ceramica După cum se ştie, ceramica neolitică reprezintă elementul definitoriu, din punct de vedere cultural şi etnic. Prin săpăturile desfăşurate de-a lungul unui sfert de veac, din cuprinsul complexului de la Radovan u, s-a strins o mare cantitate de ceramică, dar datorită faptului că aşezările studiate, suprapuse, au aparţinut aceleeaşi populaţii, din etape apropiate in timp ale fazei de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa, este evident că deosebirile intre ceramica dintr-un nivel şi altul sint mici. Ceramica din cadrul complexului Radovanu a fost lucrată din pastă amestecată, de regulă, cu cioburi pisate, care serveau ca degresant. La modelarea vaselor s-a folosit metoda de a le face din fişii de lut (de 5-7 cm lăţime) pregătite puţin mai inainte şi 51

53 - -r---)--; , i. ) / ' 1 _/ ( ' 11 14[--) 1 " ) L. V 1 /7 / 6 i -...;,,c-',( - - -\ 1,; _ ) 22 1B /.,...._ o Fig. 1 3 Forme de vase de uz com u n : 1-7 Abb. 1 3 Gewohnliche Gefii Be : = = 15 nivel u l 1 ; 8-25 Stufe 1 ; 8-25 = = 25\ nivel u l 2. Stufe 2. apoi l i pite pe orizontală sau an umite părţi ale vasului erau modelate separat (de ex. gitul, piciorul ) şi apoi asamblate. l n destule cazuri, cind l i pi rea nu s-a făcut cu destulă grijă, vasele s-au spart de-a l ungul,.l i n i i lor" de contact d intre fişi i. Toate vasele scoase la iveală au avut fundul d rept. Ceramica d i n com plexul studi at se împarte, in mare, in u rmătoarele categori i. A. Categoria vaselor de u z comun: Vasele d i n această categorie au fost l ucrate, atit d i n pastă amestecată cu cloburl, p isate, dar se intilnesc ş i vase avînd in compoziţia pastei concreţi uni calcaroase pisate m ărunt sau uneori n i s i p. Sint n umai citeva forme specifice, care s-au menţinut în uz, aproape neschi mbate, vreme îndelungată, pînă la sfîrşitul fazei. 52

54 t.n ""' 1 o 15 ' t:/ 2 ( 4 _, a c:/ 7 " ( \ j 3, Fig. 14 Forme de vase de uz comun: 1-5 = nivelul 3; 6-12 = nivelul 4. Abb. 14 Gewiihn/iche Gefi:iBe: 1-5 = Stufe 3; 6-12 = Stufe 4.

55 1 1 \ ( r- J L:.;j r!.{] t) r i ; fig. 15 Ornamentele vaselor de uz comun din nivelul 1. Abb. 15 Verzierungen der gewăhnlichen GefăBe aus Stufe 1. a) Forma principală era aceea de borcan, bine proporţionat, cu pereţii arcuiţi, cu diametru! maxim in dreptul mijlocului vasului. Forma s-a menţinut in uz in toate cele patru aşezări suprapuse. b) O altă formă era aceea de vas piriform, cu corpul bombat, cu git cilindric sau tronconic, relativ scund, documentată, de asemenea, in toate cele patru niveluri. c) ln nivelurile 4-2 se intilnesc un fel de pahare tronconice. d) Mai rare sint vasele cu corpul cilindric cu prag in jurul gitului şi acelea cu picior cilindric (nu prea inalt) sau scund prevăzut cu orificii (4 ) rotunde sau fără, din cuprinsul nivelului 2. e) Castroane (in niv. 2) cu corpul cilindric ingust şi partea inferioară tronconică. f) Castronaşe tronconice, rotunde, scunde (in niv. 1 ). g) ln toate nivelurile se găsesc capace in formă de calotă sferică, unele lucrate cu grijă, altele masive. Toate prevăzute cu cite o toartă. h) Sint şi o serie de vase cu fundul perforat, servind ca strecurători şi strecurătarile propriu zise, de formă tronconică (in niv. 4 ). Vasele de uz comun au fost ornamentate in mai multe fel uri. Decorul principal se compunea din briuri alveolare, in relief, scurte sau lungi, adesea asociate cu proeminenţe prelungi sau rotunde cu adîncitură pe mijloc. Alte vase erau ornamentate cu 54

56 linii incizate verticale, oblice sau in reţea. Adesea s-a folosit barbotina organizată sau neorganizată. Un ornament deosebit il constituie şirurile de adincituri duble făcute cu unghia pe corpul borcanelor, intilnit pe vase rare (in niv. 1 ). Pentru red ucerea porozităţi i pereţilor, suprafaţa vaselor in interior şi o fîşie de a lungul buzei la exterior, erau lustruite cu grijă. x. Categoria mijlocie: Vasele au fost lucrate din pastă mai îngrijită şi prezintă o variabilitate mai mare de forme. Din cauza cioburilor pisate din pastă, pentru a putea fi ornamentate, suprafaţa vaselor era acoperită cu un strat subţire de lut fin. a) Forma principală este aceea de vas cu corpul ci lindric, cu prag in jurul buzel (pentru sprijinirea capacului) şi cu picior cilindric, de diferite înălţimi, gol înăuntru (cu deschiderea in jos ). Picioarele erau mode late separat şi apoi lipite de corpul vaselor. Pe buză şi pe marginea pragului s-au făcut, de regulă, crestături mici, ca şi pe vasele similare din faza Vidra. Astfel de vase se intilnesc in toate cele patru niveluri. b) Vasele piriforme (cu corp bitronconic şi git cilindric) s-au găsit in nivelurile 2 şi 1. Fig. 16 Ornamentele vaselor de uz comun din nivelul 2. Abb. 16 Verzierungen der gewiihnlichen GefăiJe,. aus Stufe 2. 55

57 1 5 Fig. 17 Ornamentele vaselor de uz comun din nivelul 3. Abb. 17 Verzierungen der gewchnlichen Gefii Be aus Stufe 3. 6 c) Castroane de diferite forme. Cele mai vechi (niv. 4) au partea de sus tronconică, scundă, cu buza îngroşată. Tn niv. 3 sint castroane similare, dar şi altele cu corpul ca o calotă sferică (cu fund drept). Aceleaşi două tipuri de castroane s-au menţinut şi in niv. 2, dar cele din prima categorie au porţiunea diametrului maxim, îngroşată. Tn niv. 1 sint castroane cu partea de sus tronconică, înclinată in afară şi altele cu corpul bombat. d) Sint şi o serie de pahare bitronconice (in niv. 4) tronconice, puţin arcuite (in niv. 3) şi cu partea superioară in formă aproape de S (în niv. 2 ). e) Capacele sint, de obicei, de dimensiuni destul de mari, cu partea inferioară cilindrică şi cea superioară in formă de calotă sferică, cu o apucătoare masivă, cilindrică. f) Tn toate nivelurile se găsesc suporturi de formă paralelipi pedică (cu cite două. orificii) deasupra şi suporturi cilindrice. 56

58 7 Fig. 18 Ornamentele vaselor de uz comun din nivelul 4. Abb. 18 Verzierungen der gewiihn/ichen Gefii/Je aus Stufe 4. Prin ornamentele sale această categorie ceramică este reprezentativă şi serveşte la definirea cronologică a complexului. Decorul principal (de caracter "negativ" ) il constituie excizia şi incrustarea. ln cadrul aşezărilor de la Radovanu excizia se prezintă la sfîrşitul evoluţiei sale. 1n nivelurile 4-2, pe corpul de formă cilindrică al vaselor, se desfăşura ca o bandă lată (cit înălţimea corpului) decorul excizat cu marginea de sus dinţată (ca un ferestrău ). El se realiza prin delimitarea, cu o lamă ascuţită de silex, a unor benzi (lustruite ) înguste sau late, paralele, arcui te, cu marginea crestată (uneori ), cu patrate mari, în trepte, romburi, mărginite de suprafeţe mari scobite (pe o adîncime de ca. 2 mm ), in pasta încă moale a vasului (în stratul de lut fin), apoi toată suprafaţa scobită era incrustată cu materie albă. Subliniem că suprafeţele mari excizate sînt specifice numai fazei de tranziţie. Pe picioarele vaselor se făcea, de asemenea, un decor excizat alcătuit, in principal, din triunghiuri mari "cruţate", alăturate, alternind cu altele scobite 57

59 / J ( l :7?6 -,, 1 33 ' ',_ J /./'-' Ji,, ', 2 7' 34'- / J - L ' 20 ( -$ 11 r- L 1 L_ 16 ) 1 (? / 35 6 r (: 7 () 0 ' \.. 15 Fig. 19 Forme de vase cu decor excizat: 1-16 = nivelu1 1; = nivelul 2. Abb. 19 GefăBe mit Kerbverzierung 1-16 = Stufe 1; = Stufe l. şi incrustate cu alb. In nivelul 2 se constată o modificare importantă a modului de a realiza decorul amintit. Benzile inguste nu se mai delinitau prin scobire, ci se aplicau fişii de lut, iar suprafaţa din jur (care inainte era scobită şi incrustată cu materie albă) era crestată, nu prea adinc şi vopsită cu culoare albă. Motivele decorative s-au menţinut aceleaşi, dar realizarea lor era mult mai simplă. Uneori pe partea superioară a vaselor decorul excizat era asociat cu grupuri de caneluri orizontale. Pe aceleaşi vase, buza scundă de deasupra pragului era pictată adesea, mai ales, in ultimele niveluri, cu grafit. Motivele erau alcătuite din grupuri de linii subţiri, oblice, paralele, alături de cercuri sau triunghiuri. in sfîrşit, in ultimul nivel (1 ), decorul (compus din motive similare ) era numai delimitat prin linii incizate, iar suprafeţele excizate inainte, cel mult se crestau puţin şi se vopseau, tot cu culoare albă. Acest mod de ornamentare s-a menţinut, in continuare, şi la inceputul culturii Gumelniţa. Subliniem că in niv. 4 se intilnesc adesea vase cu decor pictat cu culori "crude". Fondul fiind făcut cu culoare roşie închisă, iar motivele decorative in formă de: spirale, cercuri, triunghi uri şi linii, fiind pictate cu culoare albă. Astfel de decor se făcea in interiorul vaselor. 58

60 1(--\\ )( l 1 J "' ' 1 1 c:: :J ("' 7 1 i( \i \ 1 \ / 3 r l" C: ;/ 5 u )\ a'- / -- '}. 1 1,'i; J,<r- \ \----.-! "--- / \ o =:; S 7 15 m2z2sss<ss,j 14 1:l 6 -,, 12 'flill!ill]//;1 C_ /) 1 j 'J Fig. 20 Forme de vase cu decor excizat : 1-14 = nivelul 3 ; = nivelul 4. Abb. 20 Gefă8e mit Kerbverzierung: 1-14 = Stufe 3; = Stufe 4.

61 Fig. 21 Fragmente ceramice din vase cu decor excizat, din nivelul 1. Abb. 21 Scherben von Gefii8en mit Kerbverzierung aus Stufe 1. C. Categoria vaselor din pastă ffnă: Au fost şi ele lucrate din pastă amestecată cu cioburi pisate, dar mărunte. Tn general. este vorba de vase de dimensiuni mici şi mijlocii, cu o serie relativ redusă de forme. a) Paharele sint documentate in toate nivelurile. ln cel mai vechi sint cu pereţii arcuiţi. Astfel de pahare au fost modelate, cu grijă, pe un fel de suporturi cu partea. de sus bombată, aşa că fundul paharelor are totdeauna o adîncitură, mare rotundă, la. exterior. Presupunem că suportul (o piatrăn putea fi rotit, cite puţin, in timpul modelării vaselor. Tn niv. 3, paharele îşi păstrează forma. Uneori ele au buza puţin răsfrintă. Apar şi pahare bitronconice. Tn niv. 2, sint pahare cu pereţii arcuiţi, dar şi altele cu partea. de sus cilindrică. Această ultimă formă s-a menţinut şi in niv. 1. Mal ales in nivelurile: vechi, paharele au buza teşită in interior şi vopsită cu roşu. 60

62 b) Castroanele prezintă citeva variante. Forma principală era aceea cu corpul relativ ingust, ci lindric, cu partea de su9 şi de jos tronconică. Astfel de castroane sint documentate in niv. 4, 2 şi 1. Alte castroane din niv. 3 şi 1 au partea de sus cilindrică (cu buza puţin răsfrintă) şi partea de jos tronconică. ln niv. 1, sint şi castroane bitronconice (cu partea de sus înaltă sau mai îngustă). c) Mult mai rare (numai in niv. 3 şi 1 ) sînt vasele cu corp bombat şi gît scund <:ilindric. Aproape toate vasele din această categorie au culoare neagră sau cenuşie şi suprafaţa lustruită cu multă grijă. Elementul ornamental principal il constituie grupuri le de caneluri fine, paralele, de obicei, orizontale, trasate in jurul buzei, Adesea pe astfel de vase, in special, pe pahare, decorul din caneluri este asociat cu vopsirea cu roşu crud a fişiei teşite din lungul buzei vasului din Interior. Multe vase din categoria castroanelor erau ornamentate prin pictură cu grafit, executată cu deosebită grijă. Un motiv intilnit adesea este el format din triunghiuri mari ("dinţi de lup" ), in rest sint linii paralele oblice. Se cuvin a fi amintite şi o serie de fragmente rare, de vase avind suprafaţa lustruită cu grijă şi după aceea acoperite cu o angobă albă, ca şi cum ar fi pregătite pentru a fi pictate. 7''---- Fig. 22 Fragmente ceramice din vase cu decor excizat, din nivelul 2. Abg. 22 Scherben von Gefii/3en mit Kerbverzierung aus Stufe 2. 61

63 Tn cuprinsul niv. 3 s-a descoperit o porţiune mare din gitul unui vas cu totul deosebit, nemaiintilnit in aşezarea de la Radovanu şi nici in alte aşezări din faza de tranziţie. Este gitul unui vas, păstrat in parte. Gitul inalt, de circa 20 cm este format din două ci lind re alăturate, comunicante in interior. Porţi unea păstrată nu ne permite să spunem dacă acel git era alcătuit din 4 sau 3 cilindre alăturate. Din corpul acelui vas nu avem nici o porţiune. Considerăm că vasul era fie de import, fie că era făcut după un model sudic. o Fig. 23 Fragmente ceramice din vase cu decor excizat, din nivelul 3. Abb. 23 Scherben von GefăBen mit Kerbverzierung aus Stufe 3. 62

64 o Fig. 24 Fragmente ceramice din vase cu decor excizat, din nivelul 4. Abb. 24 Scherben von Gefă/Jen mit Kerbverzierung aus Stufe 4. Din analiza formelor şi decorului fiecărei categorii rezultă o concluzie Istorică importantă, anume: vasele din categoria de uz comun au fost foarte puţin sensibi le la evoluţie. Formele principale şi decorul lor, au apărut încă din prima fază a culturii Boi an şi s-au menţinut pînă la sfîrşitul culturi i şi chiar mai tirzi u in ceramica purtătorilor culturii Gumelniţa, constituind un indiciu de continuitate culturală şi etnică intre cele două culturi. Despre cea de a doua categorie de vase se poate spune că a fost cea mai sensibilă la evoluţie. Unele din formele ei au apărut de timpuriu in aria culturii Boian, altele au apărut puţin mai tirziu şi au avut o evoluţie îndelungată (cu decorul în continuă modificare tehnică) pînă la sfîrşitul culturii Boian şi s-au continuat un timp la începutul culturii Gumelniţa. Aşa este, de exemplu şi cazul vaselor cu corp cilindric cu picior şi al capacelor mari corespunzătoare. Cea de a treia categorie prezintă şi ea o evoluţie îndelungată, unele fo rme menţinîndu-se şi la începutul culturii Gumelniţa. 63

65 Il ; -, 0, ] oo;l n '",. _. (X) 1 t 1- _" <n./"--, "'rl 1 n \._j \ /, - '--' - n w \ 1 Fig. 25 Forme de vase din pastă fină: 1-7 = nivelul 1; 8-18 = nivelul 2. Abb. 25 GefăBe aus feiner Paste: 1-7 = Stufe 1; 8-18 = Stufe 2. ( w / 1 r \,J \J.-/

66 11 12/_\ I l o \ p \-) 14 :, I}J 18 Fig. 26 Forme de vase din pastă fină: 1-11 = nivelul ]; = nivelul 4. Abb. 26 GefăBe aus feiner Paste: = Stufe 3; = Stufe 4. Descoperirea (in niv. 3) unei serii de vase grupate, sparte acoperind o mare parte din jumătatea de nord a podelelor platformă ale locuinţelor 2 şi 3 (d istruse prin foc ), ne face să presupunem că locuinţele din cadrul complexului au avut pod, sprijinit in interiorul incăperii pe doi pari. Prin arderea locuinţelor vasele din pod au căzut şi s-au spart de podeaua-platformă unde au fost găsite. Descoperirea prin săpăturlle de la Radovanu a unei cantităţi apreclablle de fragmente de vase de uz comun, avind decor format adesea din briuri in relief cu alveole făcute cu degetul, ne-a făcut să ne punem problema dacă nu cumva in alveole s-au păstrat amprentele persoanelor, care le-au modelat in vechime. Pentru rezolvarea problemei am verificat fiecare ciob cu astfel de decor. Tn cursul anilor am strins circa 100 de cioburi, care păreau să aibă urme de amprente. La verificarea lor la microscop, de către specialişti, a rezultat că dintre cioburile alese de la Radovanu, pe unul singur se vedeau clar cinci amprente egale. La rugămintea noastră ele au fost studiate de specialişti. Ei au precizat că acele amprente s-au realizat "prin rotirea vasului de la dreapta spre stinga şi prin imprimarea succesivă in argila moale a falangetei degetului arătător drept, orientat cu partea ulnară in direcţia inversă a sensului de rotire a vasului " ' Măsurători le făcute asupra crestelor papi Iare au permis să se arate că decorul respectiv a fost făcut de un bărbat tînăr. 65

67 @:)) -, )IJI,;.::: :;::::'.: 'll >,lllllu"n"''''" """''""""""""""' 'n)oi)juuiituiiiiiiiiij ')JJiiutllliJIIUtnhtnUJJr.) '))Uo11UIU)I11Unrli11,1Jilll l111n)mmi1jiiiii1iiiijiiji)jt)j \ " '"'""'"' ( lllllfllll nnnut 7 o heeee4 l - B Fig. 27 Fragmente ceramice din vase din pastă fină ornamentate: 1-5 =nivelul 1; 6-9 = nivelul 2. Abb. 27 Scherben von verzierten Ge(aBen aus feiner Paste: 1-5 = Stufe 1; 6-9 = Stufe 2. O altă problemă importantă este aceea cum au fost arse vasele neolitice descoperite la Radovanu. După părerea noastră, ţinînd seama de culoarea obişnuită a vaselor din fiecare categorie, putem presupune că erau arse in mod diferit. Marea majoritate a vaselor de uz comun au culoarea roşie la exterior, mai rar şi in interior iar "miezul" lor este de obicei negru. După toate probabilităţile vasele din această categorie au fost arse pe vetre deschise, realizindu-se o ardere oxidantă. La fel şi majoritatea vaselor cu decor excizat au fost arse şi ele oxidant. Tn schimb, cele din categoria treia din pastă fină, este sigur că au fost arse reducător. Pentru precizarea temperat urii la care au fost arse vasele neolitice de la Radovanu, am apelat la prof. Eugen Stoicovici, de la Universitatea Cluj-Napoca. Analizele făcute au permis să se arate că olăria provenită din complexul studiat a fost arsă la o temperatură de Prin săpăturile de la Radovanu s-a găsit şi cercetat cu grijă o groapă (săpată din niv. 4 sau 3, aflată in jumătatea de vest a aşezării), in formă de clopot, cu diametru! de 2 m şi adincimea de 1 mm, cu fundul neted. Malurile gropii erau arse la roşu. Tnclinăm să credem că acea groapă a servit drept cuptor de ars oale, in care atit vasele, cit şi lemnele se introduceau de sus. Nu dispunem de alte dovezi in privinţa folosirii gropii amintite drept cuptor de olar. 66

68 - 1 3 Fig. 28 Fragmente ceramice din vase din pastă fină ornamentate: 1-5 = nivelul 3: 6-8 = nivelul 4. Abb. 28 Scherben van verzierten GefăBen aus feiner Paste: 1-5 = Stufe 3; 6-8 = Stufe 4. NOTE 1. Eugen Comşa : Silexul de tip «balcanic». În: Peuce, IV, 1975, p ldem : Ober din Verbreitung und Herkunft ei niger van den Jungsteinzeit/iche Menschen auf dem Gebiete Rumăniens verwendeten Werkstaffe. In: Mora Ferenc Evkonyve, Szeged, 1968, 2, p Aşezarea Boian. A fost cercetată de noi, în decurs de 10 ani, fo losindu-se acele<.şi metode de lucru. -4. G. Basiliade şi Cantemir Rişcuţia; Studiu dactiloscopic şi traseologic pe o serie de fragmente de ceram ică neo/itică. In voi.: Istoria comunităţilor culturii Boian, Bucureşti, 1974, p Vezi mai jos. p

69 Cap. VII. TIPUL DE AŞEZARI: Aşezărlle de la Radovanu sint deosebit de importante pentru analiza şi lămurirea unei serii de probleme majore in ceea ce priveşte tipul de aşezare. La prima vedere, prin caracterlstlcele sale, anume prin poziţia sa pe o prelungire de terasă, cu suprafaţa redusă, la capătul unei văi, aşezarea de la Radovanu face parte din seria celor obişnu ite, cunoscute aproape de o sută de ani in Cîmpia Română din Muntenia. Ca urmare săpăturilor indelungate de pe locul " La Muscalu" la care, treptat, s-au adăugat o serie de observaţi i făcute pe panta lină din stinga Văi i Coadelor, de la gura Văii Neguleasa, punctul de vedere amintit s-a schimbat mult ajungindu-se la concluzii Istorice utile. Prin săpăturlle începute in vara 1960 se ştia că pe locul "La Muscalu" există urmele unei aşezări din faza de tranziţie. Prin acele cercetări s-a dovedit că, in realitate, acolo se află patru aşezări suprapuse, toate datind din aceeaşi fază. Alte completări le-au adus fig. 29 Schiţa complexului neolitic de la Radovanu : A =aşezarea înaltă, fortificată; B =atelier; C aşezarea joasă, deschisă; D = necropola. Abg. 29 Skizze des neolithischen Fundkomplexes von Radovanu: A = die hochgelegene befestigte Siedlung; 8 = Wukstatt: C = die un tere o((ene Siedlung; D = Nekropole. 68

70 d escoperi ri le făcute cu ocazia sondajelor efectuate in Printr-o secţiune adîncă s-a delimitat şanţu l de apărare, in partea d e vest a aşezări i. l n aceeaşi perioadă s-au făcut o serie de sondaje in incercarea de a căuta şi descoperi necropola aşezări i. Prin acele şanţuri de d imensi u n i mici s-au dezvelit resturi le unei construcţii modeste d istruse pri n foc, s u b dărîmăturile căreia, intr-un vas s part pe loc, se aflau peste 36 de g reutăţi d e lut ars mici, de l a u n război de ţesut. Prin u rmare, n e aflam i n faţa u n u i "atel ier" m ic, in care se ţesea la război u l de ţesut vertical. I n anii u rmători n u am avut mijloacele necesare pentru cercetarea in contin uare a zonei, unde pres u punem că mai există restu rile unor alte construcţi i s i m i lare gospodăreşti. Tot atunci a fost descoperită şi cercetată o mică parte d i n necropola u nei d i n cele patru aşezări. Prin săpătu rile executate sub cond ucerea Mariei Comşa, pe panta l ină de nord a Văi i Coadelor, la baza depuneri lor arheologice d i n epoca feudală tirzie şi feudală timpu rie, au fost dezvelite restu rile a două locuinţe d i n epoca neol itică, datind tot d i n faza de tran ziţie şi corespunzind in timp unei d i n cele patru aşezări de pe locul "La Muscal u", s ituat la citeva zeci de metri d istanţă. De asemenea, prin sondajele făcute la poalele prelungi ri i de terasă, tot de către Maria Comşa, a fost secţionat şanţu l de apărare al aşezări i neol itice (in partea de est). Drept u rmare, tutu ror acestor observaţ i i reunite rezultă că la Radovanu avem n u o s i m plă aşezare, ci un intreg complex arheologic alcăt u i t d i n : a ) Zona înaltă d e pe locu l " La Muscal u", pe prel ungirea terasei, avind deas u p ra o platformă cu o suprafaţă de ci rca 70 x 50 m, puţin încl i nată d i n spre sud-vest spre nord est (diferenţa de nivel intre cele două margini fiind de ci rca 1,20 m). Platforma este înconju rată de pante mai m u lt sau mai puţin abru pte. Pe platformă, cele mai vechi Fig. 30 Valea Coadelor văzută dinspre est (fotografie aeriană real izată de autor). Abb. 30 Valea Coadelor, von O aus gesehen (Luftaufnahme des Verfassers ). 69

71 restu ri de locu i re datează d i n faza Vidra a cultur i i Boian. Ele sint reprezentate printr-un strat subţ i re de cultură del i m i tat clar pe panta de sud-vest a platfo rmei şi p rin ciobu ri izolate găsite in zona de est a platformei. Mai tirziu pe aceasta din u rmă s-au format s uccesiv patru aşezări suprapuse, datind din faza de tranziţie la cultura Gumelniţa. Zona înaltă a fost înconju rată, in an umi te perioade, prin cite un şanţ de apărare. Fig. 3 1 Vederea complex u l u i d i nspre est (la d re 1pta d r u m u l u i o parte d i n aşezarea desch isă. Î n p l a n u l m a i depărtat aşezarea fortificată). Abb. 3 1 Ansicht des Komplexes von O (rechts von der Stralle ein Teil der offenen Siedlung. lm Hintergrund die be(estigte Siedlung ). b) Zona,.atelierelor". Alături de zona înaltă spre vest, pe terasa invecinată, d i ncolo de şanţ, a fost atinsă zona,.atel ierelor" Din cuprinsul ei a fost cercetată construcţia in care se afla război u l de ţesut, avind p robabi l alătu ri alte construcţii s i m i l are. Menţio năm că,.atel ierul" se află lîngă margi nea terasei, ad ică lateral spre sud in raport cu d ru m u l de acces spre aşezări. c) Tot la vest de aşezare, d i ncolo de şanţul de apărare, s pre nord de d ru m u l de acces au fost descoperite serii de mormi nte din cad rul unei necropole. d) Ultima parte a com plexul u i este reprezentată de zona joasă, pe panta l i nă, alcătu ită d i n citeva locuinţe de s u prafaţă cu podea - platformă obişnu ită. i n j u rul acestui grup de locui nţe n u s-au găsit u rme de şanţ de apărare sau de îngrăd i re. Se poate deci presupune că, in caz de pericol, locuitori i din zona joasă se puteau retrage in aşezarea înaltă fortificată. Prin urmare, com plexu l studi at se com pune d i n : zona înaltă, zona joasă, zona,.ateli lierelor" şi din zona funerară (necropola). După părerea noastră (bazată pe o serie de observaţi i făcute pe teren, in zona d iverselor aşezări d i n Cîm pia Română), concl uzia, de pînă acum, cum că fiecare aşezare, incepind d i n faza de tranziţie şi pînă la sfîrşitul cultu ri i G umelniţa, era alcătuită n umai d i n cite o aşezare tel l este incompletă şi deformează real itatea i storică. De fapt, in majori tatea cazuri lor, incepind probabi l încă d i n prima etapă a fazei Vid ra (de cind incep să se formeze aşezări le tel l : şi sigur incepind d i n faza de tranziţie, avem de-a face cu complexe arheologice alcătuite d i n mai m u lte părţi, ca şi complexu l de la Radovanu. 70

72 Revenind asupra acestuia din urmă, dacă vrem să-i plasăm tipologie, în mod simpl ist, se poate spune că este o aşezare comună, fără nimic deosebit, dacă însă îl studiem din punct de vedere arheologic, anume după dezvelirea în intregime a două aşezări suprapuse şi in mare parte a celorlalte două mai vechi, ajungem la unele concluzii istorice şi demografice interesante. Subliniem că la Radovanu pentru prima oară in ţara noastră au fost cercetate in intregime sau aproape in intregime patru aşezări din aceeaşi perioadă, aparţinînd unor momente deosebite ale evoluţiei aceleiaşi populaţii din punct de vedere etnic. Interpretarea istorică a descoperirilor a şi fost făcută şi adusă la cunoştinţa specialiştilor. ln ordine cronologică situaţia se prezintă astfel : Pînă acum, cercetările indelungate întreprinse pe platforma prelungirii de terasă au făcut posibilă săparea pînă la pămîntul viu a trei sferturi din intinderea suprafeţei aşezării corespunzătoare nivelului inferior 4. Stratul de cultură se dovedeşte a fi destul de subţire, avind din loc in loc urme de arsură, pînă în prezent au fost descoperite resturi le unei singure locuinţe. Din experienţa cîştigată in cursul lucrărilor de la Radovanu, sintem in măsură să presupunem, că resturile unui număr mic de locuinţe se află probabil în porţiunea încă necercetată a aşezării. Astfel de resturi trebuie să existe, deoarece în perioada respectivă aşezarea a avut şanţ de apărare. O astfel de fortificaţie se făcea în scopul protejării unui grup mai mare sau mai mic de locuinţe. Ţinînd seama de observaţi ile de pînă acum se poate presupune că in cadrul celei mai vechi aşezări din faza de tranziţie de la Radovanu au existat locuinţe de suprafaţă, de formă dreptunghi ulară, prevăzute cu podea-platformă. Suprafaţa celei de a treia aşezări este in curs de cercetare. Studierea a început in partea centrală sud a acesteia. După demontarea treptată pe rind a resturilor de Fig. 32 Planul general al a,ezării corespunzătoare nivelului 3. Abb. 32 Gesamtplan der Siedlung der Stufe 3. locuinţe de la baza nivelului 2 s-au săpat, pe măsura progresului lucrărilor, o serie de suprafeţe in reţea, care ajungeau în plin pămînt viu, străbătind stratul de pămînt corespunzător nivelurilor 3 şi 4. Timp de două campanii de lucru nu s-au găsit nici un fel 71

73 de resturi de locuinţe din aşezarea nivelului 3. Lipsa lor incercam să o explicăm numai in două feluri, fie că oamenii din acea perioadă obişnuiau să şi construiască locuinţele din alte materiale şi in alt chip, fie că locuinţele erau de acelaşi tip cu acelea descoperite in nivelurile 1 şi 2, dar resturile lor arse se aflau in altă parte a aşezării. Problema a putut fi rezolvată, in parte, de-abia in anul 1973 cind au fost dezvelite primele resturi de lipitură arsă din locuinţe. Ele nu au fost găsite pînă atunci, deoarece se găseau înşirate tn lungul marginii de nord a aşezării respective. Locuinţele au fost construite după acelaşi sistem ca şi acelea din niveluri le superioare, mal tirzii, erau de suprafaţă, de formă dreptunghiulară, cu podea-platformă. Axul lor lung era orientat nord-sud, in funcţie de vinturile dominante din zonă. Resturile locuinţelor din nivelul 3 încă nu au fost dezvellte in intregime, dar de pe acum se poate spune că aveau axul lung paralel. Ele erau construite la un interval mic una de alta şi erau grupate, formind un singur şir, simetric organizat. Ţinînd seama de dimensiunile obişnuite ale locuinţelor şi de suprafaţa ocupată de rămăşiţele lor este de presupus că şirul era alcătuit din 4 construcţii. in fiecare din cele două locuinţe vieţuia cite o singură familie fo rmată din 5 maximum 8 persoane. Prin urmare, comunitatea care a înălţat aşezarea şi a întărit-o cu şanţ de apărare era fo r mată din 10 pînă la maximum 15 indivizi, copii şi adulţi. După toate probabilităţile, locuinţele au fost construite in lungul marginii de nord pentru a servi drept paravan împotriva vîntului, pentru restul suprafeţei platformei de teren pe care desigur că erau adăpostite animalele crescute de comunitate. Aşezarea corespunzătoare nivelului 2 a fost săpată în întregime. Era alcătuită din 12 locuinţe construite pe două şiruri paralele a cite 6 locuinţe. Ca şi în cazul aşezării mal vechi descrise, locuinţele erau de formă dreptunghiulară, cu podea platformă au fost orientate cu axul lung pe direcţia nord sud şi erau construite paralel una cu alta, lăsindu-se intre ele cite un interval de circa 1 m lăţime. r- ----, i ' : 1 L...J { rjo. f :. _,_. ;.J ;/ ;CJr_:._ Fig. 33 Planul general al aşezării corespunzătoare nivelului 2. Abb. 33 Gesamtplan der Siedlung der Stufe 2. n

74 Fig. 34 Fotografia aeriană a săpătu r i l o r şi resturilor locu i nţelor din aşezarea nivelului 2 (Fotografie aeriană real izată de autor). Abb. 34 Luftansicht der Grabungen und der Wohnungsreste der Siedlung aus Stu(e 2 (vom Verfasser au, genom men J. Datorită u nei mici incl i nări d i nspre vest spre nord est a suprafeţei platformei aşezări i, locu i nţele din acest nivel au fost clăd i te pe trepte terasate, la o diferenţă de nivel de 0,1 5-0,20 m una faţă de alta. Toate locuinţele d i n cele două şiruri au fost constru ite conform unei regu l i impuse de colectivitate aşa fel ca să ai bă pereţi i scu rţi practic pe aceea i l i nie. i ntre cele două şiruri (orientate pe d i recţia est-vest ) paralele de locuinţe a fost lăsată o ul iţă largă, orientată şi ea est vest, cu u n capăt desch is s pre panta abru ptă de est a prelungi ri i de terasă şi cu altu l deschis spre partea de legătură cu restu l terasei inalte unde băn u i m c ă s e cont i n ua cu u n drum care d ucea spre ogoarele neolitice. Este de presu pus existenţa acolo a u n u i d rum deoarece d i ncolo de şanţul de apărare, spre sud de d i recţia presu pus u l u i d rum Jocul era ocu pat de u rmele u no r construcţ i i modeste, un fel de "ateliere", I ar spre nord de el se afla necropola. i n legătură cu ş i rurile de locu i nţe şi cu uliţa ne atrage atenţia faptul că locuin ţele au avut, de obicei, lungi mea de ci rca 7 m şi lăţi mea de 3,5 m, iar ul iţa are şi ea ci rca 7 m lăţi me. Similitud inea d i mensi u n i lor permite formu larea i potezei de l ucru cum că oameni i d i n vechime, la calcularea d imensi uni lor locui nţelor lor şi a u liţei princi pale, au ţinut seama de o anumită unitate de măsu ră, care ar putea fi pasul, egal cu ci rca 0,70 m. i n cad rul aşezări i din nivelu l 2, locu i nţele din primul ş i r, de nord, erau constru ite tot de-a l ungul margin i i platfo rmei de teren, i ntrarea in acele locu i nţe era pe latura îngustă de sud, lîngă colţul de sud vest, dind in uliţă. l n schi m b, i ntrarea în locuinţele d i n şirul sudic aveau i ntrarea tot lîngă colţul de sud vest şi deschiderea lor era nu în 73

75 Fig. 35 Aşezarea nivel u l u i 2 (incercare de reconst i t u i re real izată de autor). Abb. 35 Sied/ung der Stufe Z (vom Verfasser versuchte Rekonstruktion ). 1 i; \1 1 \ ' i! ti * / J Fig. 36 A ezarea. nivel u l u i 1 (incercare de reconst i t u i re realizată de autor). Abb. 36 Siedlung der Stufe 1 (vom Verfasser versuchte Rekonstruktion ). 74

76 spre u l iţa princi pală, ci în spre sud, spre porţiunea de teren l i ber, unde probabi l erau adăpostite animalele com u n ităţi i. Din datele expuse rezultă c ă in aşezarea nivel u l u i 2 a u rost de şase o r i mai m u lte locu i nţe decît în aşezarea nivel u l u i 3, ceea ce constituie un i ndici u al creşteri i n umăru l u i obişnu i t - des ig u r în funcţi a de cauze economice - mem bri lor co unităţl lor. l n cele 1 2 locu inţe a u vieţuit tot atitea fam i l i i, alcătu ite d i n cîte 5-8 mem bri. I n consecinţă, aşezarea a avut între 60 şi 1 00 de membri. Observaţi i le făcute cu pri lejul săpăturilor de pe pante au dus la constatarea că şi această a doua aşezare a avut şanţ de apărare. Cu pri lej u l sondajelor d i n au fost dezvel ite primele două pl ltforme de locu inţe d i n aşezarea corespunzătoare nivel u l u i 1, u ltimul n ivel al aşezări i. Resturile acelor locuin ţe aflind u-se la 0,20-0,25 m adincime erau în oarecare măsu ră deranjate de m u ncile Fig. 37 Vederea genera l ă di nspre vest a complexu l u i. Abb. 3 7 Gesamtansicht des Fundkompiexes von W. agricole. Î n decu rs de trei campan i i de săpătu ri au fost dezvelite la baza n ivelu l u i 1 plat formele de lut ars ale u n u i n umăr de 1 2 locu i nţe, de acelaşi tip cu acelea d i n nivelurile preced ente şi o construcţie m ică anexă. Se cuvine subl i niat că locu i nţele nu erau d ispuse în ş i ru ri, ci au fost construite în grupuri de cîte 2-4, răspîndite pe toată întinderea platformei de teren a aşezări i. Din această cauză locu inţele, tot de formă d reptungh i u la ră aveau axul l u ng o rientat pe d iferite d i recţii, fără a se mal respecta o an u mită regu lă, ca pînă atunci. S p re deoseb i re d e constructorl l aşezări i n ivelu l u i 2, care au amenajat panta prin terasare, cel din nivelul 1 n u au mal p rocedat in acelaşi mod. Pentru cîteva locu i nţe înălţate în preajma margini lor d e nord şi de est n u s-au mai amenajat terase speciale şi 75

77 Fig. 38 Planul general al aşezării nivelului 1. Abb. 38 Gesamtplan der Siedlung der Stufe 1. nici locul ales pentru construcţii nu a fost fixat spre partea mai netedă a platformei, ci a depăşit acea margine. Astfel, constatăm că resturile de lipitură arsă ale acelor locuinţe erau in poziţie neobişnuită, anume in loc să se fi păstrat aproximativ pe orizontală, noi le-am găsit in pantă, fără să fie lunecate, adică marginea locuinţei dinspre interiorul aşezării era de la 0,50-1,00 m mai înaltă faţă de partea opusă. Faptul nu este 76

78 fi resc. Si ngura expl icaţie, cea mal simplă ar fi aceea că spre deosebire de aşezarea d i n nlv. 2 i n care locuinţele construite p e două ş i ru ri a u putut fi înălţate aproxi mativ in acelaşi tim p de către toţi membri i comunităţi i, in cazul aşezări i nivelului 1, s-ar putea p resupune că o parte d i n locuinţe, mai ales cele periferice au fost construite mal tirziu ş i ne mai avind loc suficient in cuprinsul aşezări i constructori i lor au fost nevoiţi să le clăd ească spre margini, dar pentru a crea suprafaţa necesară şi plan ul orizontal este posibil ca porţi unea din spre pantă a podelelor platformă la acele locuinţe să fi fost făcută pe pari. F i g. 3 9 Fotografia aeriană a resturi lor locui nţelor d i n a ezarea n ivelu l u i 1 şi şanţuri l e d i n zona necropole i (Fotografie aeriană real izată d e autor). Abg. 39 Luftaufnahme der Wohnungsreste der Siedlung aus Stufe 1 und Grăben in der Zone der Nekrofloie (vom Verfasser aufgenommen ). Observaţi ile p rezentate cu privire la sch i m bări le număru l u i locuinţelor, ca şi a plan u l u i general de la o perioadă la alta au desigur o expl icaţie istorică. Ele sint cu atit mai utile cu cit in cazul complexul u i stud i at, ne aflăm in faţa unor aşezări aparţi nînd aceleeaşi populaţi i, d i n diferite etape de evol uţie. Din compararea n umăru l u i locui nţelor din cele trei aşezări cercetate in intregi m e sau parţial, rezultă c ă i n timpu 1 fazei d e tranziţie d e la cultu ra Bolan la cultu ra Gumel niţa, in activitatea economică a comunităţi lor s-au p rod us unele mod ificări avind d rept rezultat creşterea treptată a număru l u i membri lor fiecărei com unităţi. Astfel intr-un răstim p d estul de scurt s-a ajuns la situaţia ca unele comunităţi să fie in măsură aproape să-şi d u bleze numărul membri lor, cu urmare fi rească a creşteri i braţelor de m u ncă şi asigu rarea h ranei necesare. Afirmaţia noastră se referă numai la zona studiată. 77

79 Fig. 40 Vederea d i nspre ve ;t a rest u r i l o r locui nţelor d i n nivelul 1. Abg. 40 Ansicht van W, der Wohnungsreste aus Stu(e 1. Î n legătură c u problemele anal izate a1c1 socotim necesar s ă i nsistăm asupra unor observaţii referitoare la u n spaţiu mai vast din aria de răspînd i re a comunităţi lor fazei de tranziţie. M u lţi dintre arheologi in cercetarea lor pun accentul pe studierea aprofun d ată a ceramici i. Ţi nînd seama de unitatea ei pe spaţi i întinse se consideră că se poate vorbi in acele ţinuturi de unitate culturală şi etnică. După părerea noastră ar trebui anal izate concomitent mai m u lte elemente din ansam blul culturi i materiale şi spi rituale, d in dife ritele zone, şi în funcţie de asemănarea sau diferenţierea unora sau altora se va putea aj unge la concluzi i istorice valabile pentru întreaga arie. Ne gindim la u rmă toarele elemente d efinitori i : ocu paţi i, unelte, ceramică, tip de aşezare, tip de locuinţă, ritu ri funerare (cu elementele specifice), ti puri antropologice şi plastică. Toate acestea se cuvin a fi anal izate in acelaşi timp şi a r trebui cartografiate pentru delim itarea răspind i r i i cutăru i element, apoi prin suprapunerea hărţi lor real izate ş i i nterpretarea l o r s-ar putea face observaţi i i m portante. Deosebirile mai m ici sau mai mari care se vor constata pot fi explicate prin apartenenţa tribală diferită şi in parte prin infl uenţa med i u l u i geografic sau i nfluenţa culturală d i n afară. Dacă avem in vedere comunităţi le fazei încă d e la o s umară analiză remarcăm că in aşezarea de la Radovan u locu inţele sint cu podea platformă. Spre deosebire de ele cele descoperite şi studiate de D. Berciu la Petru Rareş 1, deşi sint apropiate in timp şi se află la n u mai citeva zeci de ki lometri distanţă, in condiţi i d e med i u geografic s i m i lare, sint de d i mens i u n i m a i m ici a u podea d e pămînt bătătorit ş i pereţi d i n pari şi împletitu ră d e n u i ele. A m citat n umai u n exemplu mărunt. Anal iza ansam b l u l u i elementelor menţionate va permite del i mitarea variantelo r locale şi cu noaş terea d i namici i populaţiei de la o etapă la alta. Deosebirile sint şi mai evidente faţă de alte aşezări si tuate la d istanţe mai mari la s ud de Dunăre. Revenind la problemele aşezări i de la Radovan u am constatat că două d i ntre aşezări au locuinţele alăturate d ispuse într-un şir, sau in două ş i ruri, iar cele d i n aşezarea u lt i m ă 78

80 .. "' Fig. 41 Profilul secţiunii (execut:j.tă în partea de vest a complexului) prin şanţul de apărare: 1 = nivelul de săpare a şanţulul ; = niveluri de umplere şi IV = corespunzător nivelului 1 din aşezare şi mai ales solului depus în mileniile următoare, inclusiv unele deranjamente feudale tîrzi i. Abb. 41 Profil des Schnittes (im westlichen Te il des Fundkomplexes ) durch den Verteidigungsgraben : 1 = Hiihe des Bodens, von wo aus der Graben ousgehoben wurde ; 1/-111 = Fii/lschicht ; IV = Hohe entsprechend Schicht 1 der Siedlung und des Boden der in den darauffolgenden jahrtausenden ablagerte, einschlie13lich Stiirungen in der spăten Feudalzeit.

81 sint in grupuri. Faptul oglindeşte schimbări in activitatea economică avind consecinţe importante in domeniul organizări i sociale. Tn decursul anilor lucraţi la Radovanu am făcut o serie de cercetări arheologice de suprafaţă, amănunţite, pentru a incerca descoperirea şi altor aşezări din faza de tranziţie, contemporane sau apropiate in timp cu cele studiate de noi, spre a inţelege intensitatea locuiri i din zonă din perioada dată, ceea ce permite să presupunem (in oarecare măsură), care era intinderea terenului pe care şi desfăşurau activitatea membrii diferitelor comunităţi. Din datele de care dispunem rezultă că aşezări le fazei se aflau la distanţe de 4-6 km una de alta. Prin urmare, activitatea membrilor fiecărei comunităţi din zonă se desfăşura pînă la o distanţă medie de 2,5 km de aşezarea respectivă. Aici trebuie făcută precizarea rezultată pe baza observaţiilor personale făcute pe teren că teritoriul fiecărei comunităţi nu avea o formă ideală rotundă, ci o formă neregulată, de regulă, aşezările aflindu-se spre una din margini, adică in preajma unui curs de apă, a unui lac sau a unei văi cu izvoare. Terenul comunităţii intinzindu-se in consecinţă de la vale spre interiorul cîmpiei, acoperite pe atunci in mare parte de păduri. Datele expuse ne dau posibilitatea să facem un calcul aproximativ al densităţii populaţiei in etapa corespunzătoare sfîrşitului fazei de tranziţie la cultura Gumelniţa. Astfel dacă in fiecare din cele două aşezări (niv. 2 şi niv. 1) de la Radovanu au vieţuit aproximativ 80 de locuitori, iar teritoriul lor era de circa 25 km2, ar insemna că in perioada dată, in zona de cîmpie din preajma Dunării, era o populaţie cu o densitate aproximativă de 3 locuitori pe km2 NOTE 1. D. Berciu: Săpăturile de la Petru Rareş (1 933 şi 1935). in: BMJV, 11, Bucureşti, 1937, p. <

82 Cap. VIII. LOCUINŢELE Cu prilejul dezvelirii in intregime a tuturor resturilor din locuinţele celor trei aşezări suprapuse studiate, s-a constatat că in toate trei s-au construit locuinţe de acelaşi tip. Toate au fost de suprafaţă, de formă dreptunghiulară (cu dimensiunile medii de 7 x 4 m ), de obicei, cu axul lung orientat pe direcţia nord-sud (in funcţie de vinturile dominante). Excepţie făcea locuinţa nr. 7 (niv. 1) orientată est-vest, datorită poziţiei sale pe marginea de est a platformei aşezări i. Rămăşiţele păstrate permit reconstituirea modului de construcţie a locuinţelor, ca şi a elementelor privind amenajările interioare. ln acelaşi sens ne ajută şi fragmentele păstrate din citeva machete de locuinţe, de lut ars, descoperite in timpul săpăturilor de la Radovanu. Pereţii locuinţelor erau clădiţi din pari şi împletitură de nuiele. Subliniem că de fiecare dată, după demontarea grămezilor de lipitură arsă, suprafaţa pe care se aflaseră resturile locuinţelor, a fost curăţată, răzuită şi cercetată cu grijă, in zona fiecărei locuinţe, pentru a se afla amănunte cu privire la modul de construire a pereţilor. ln nici unul din cazuri nu s-au păstrat urmele găurilor de pari, ceea ce ne face să presupunem că pari i erau fixaţi pe tălpi şi nu infipţi in pămint. Nuielele erau impleti te in mod obişnuit, dar in unele cazuri după cum s-a observat la una din locuinţe s-a folosit, la legarea nuielelor şi o frînghie, din fibre vegetale împletită din două.,sfori" groase. Urmele fringhiei s-au păstrat imprimate pe lipitură de lut. Ca de obicei suprafaţa pereţilor in interior şi exterior era feţuită cu un strat de lipitură de lut amestecat cu paie. fntr-un singur caz, pereţii locuinţei 2 (d in niv. 3) au fost pictaţi, spre interiorul încăperii. Pereţii mai intii au fost tencuiţi cu un strat subţire de lut fin, pe care s-a făcut o.,zugrăveală" cu culoare roşie inchisă, prăfoasă. Pe bucăţile de lipitură din acea locuinţă se observă că peste stratul subţire de culoare roşie, după un timp, s-a intins un nou strat de tencuială, de cîţiva mm grosime, după care s-a vopsit din nou tot peretele cu culoare roşie, pe care apoi s-au trasat ornamentele alcătuite din linii mal subţiri sau mai groase, pictate cu alb, in combinaţii geometrice sau in formă de spirale. S-au păstrat citeva bucăţi de lipitură cu decorul respectiv. Alte citeva bucăţi mari din pereţii locuinţei, avind ca. 60 cm lungime, aveau pe ele numai fondul roşu. Menţionăm că pe pereţii aceleeaşi locuinţe (poate numai lîngă intrare) s-au făcut şi ornamente in relief. Pe mai mulţi bulgări de lipitură se vedea aplicată cite o bandă dreaptă, in relief, lată de ca. 5 cm şi inaltă de aproximativ 1 cm. Pe o bucată de lipitură tot din peretele unei locuinţe din niv. 3 s-au observat linii vopsite cu roşu, direct pe lipitura obişnuită, netezită. fn cazul locuinţei cu pereţii plctaţi, descrisă mai sus, nu poate fi vorba de un sanctuar, deoarece in acea clăd ire, ca şi in celelalte, lîngă peretele de nord se aflau resturile laviţei iar lîngă peretele de est, s-a găsit soclul cuptorului. Ţinînd seama de proporţia dintre dimensiunile locuinţelor calculate pe teren (de suprafaţa podelelor-platforme) şi proporţia care rezultă din studierea miniaturilor de locuinţe, descoperite prin săpături, se poate spune că pereţii locuinţelor din aşezare au avut înălţimea de ca. 2 m. 81

83 o ţ, o " 3 o o Fig. 42 Planul resturilor locuinţei nr. 5 din aşezarea nivelului 1; A= resturile soclului cuptorului. Abb. 42 Plan der Reste von Wohnung Nr. 5 der Siedlung aus Stufe 1: A = Reste des Herdsockels. Printre resturile de lipitură arsă găsite se observă bucăţi mai m1c1 sau mai mari păstrînd urmele unor trunchiuri, iar uneori, pe porţiuni alăturate, urme de trunchiuri şi de nuiele sau de trestii. Tn cuprinsul citorva locuinţe, bucăţile de lipitură arsă, cu mai multe urme de trestii, s-au găsit grupate spre laturile inguste ale platformelor şi de 82

84 Fig. 43 Planul resturilor locuinţei E din aşezarea nivelului 2; A= resturile soclului cuptorului ; 8 = gardina rişniţei; C = resturile laviţei ; D = urmele unor stilpi. Abg. 43 Plan der Reste der Wohnung E der Siedlung aus Stufe 2; A= Reste des Herdsocke/s; D = Erhăhung um die Miihie; C = Reste der Bank; D = Reste von Pfăhlen. 83

85 Fig. 44 Bucăţi de l i pi tură arsă din pereţ i i unei l ocuinţe, cu urme de rringhie. Abb. 4-4 Gebrante Lehmbewurfklumpen von den Wiinden einer Wohnung, m it Strickspuren. 84

86 aceea considerăm că partea de sus a pereţilor scurţi, incepind din dreptul margmn celorlalţi doi pereţi şi pînă la clt1mea acoperişului era făcută in principal din trestii, acoperite cu un strat de lipitură. Este de presupus că şi locuinţele neolitice de la Radovanu au avut ferestre rotunde (cu diametru! de circa 50 cm ), aşa cum sint cele din pereţii miniaturilor de locuinţe descoperite in unele aşezări din aceeaşi vreme. Acoperişul locuinţelor era in două ape, fiecare avind o înclinare de circa 45, ceea ce indică un regim de precipitaţii moderat. Acoperişul se făcea din trestii sau din paie. Pe miniaturile amintite acoperişul este înfăţişat in mai multe moduri: - Pe unele miniaturi este redat neted, fiind pe el probabil intins un strat de lipitură de lut amestecat cu paie. - pe alte machete suprafaţa acoperişului este redată ca fiind brăzdată de numeroase liniuţe incizate pe verticală, care fără îndoială înfăţişează un acoperiş făcut din trestii sau din paie. Către aceeaşi explicaţie ne duce şi reprezentarea uneori pe acoperiş a unor dungi in relief. Ele ar reda trunchiuri fixate anume pe acoperiş pentru a ţine mai bine pe loc învelişul de trestie sau de paie. Un fragment dintr-o astfel de machetă de locuinţă s-a găsit şi la Radovanu. Pe unele machete se observă, in dreptul extremităţilor culmii acoperişului cite două prelungiri ale căpriorilor de margine. Atunci cind pereţii erau gata construiţi, in interiorul fiecărei locuinţe, alcătuită (in cazul tuturor celor din aşezarea de la Radovanu) dintr-o singură încăpere, se făcea podeaua. Mai intii se acoperea intreaga ei suprafaţă cu trunchiuri subţiri (de 0,10-0,12 m grosime) intregi sau despicate, de copaci, aşezate unul lîngă altul perpendicular pe axul lung al locuinţei. Uneori trunchiul era prea scurt şi nu ajungea de la un perete la altul, atunci se adăuga un capăt de lemn, pentru completarea spaţiului rămas liber. Cind toată suprafaţa era astfel podită, se trecea la altă operaţ1e. Deasupra trunchiurilor se intindea un strat de 0,06-0,07 m grosime de lut amestecat cu multă paie. Lipitura se aşternea in aşa fel şi se apăsa ca să astupe, cit mai mult şi cit mai adinc intervalele dintre trun- Fig. 45 Reconstituirea unei locuinţe neolitice de la Radovanu (Schiţa autorului). Abb. 45 Rekonstruktion ei ner neolithischen Wohnung von Radovanu (Skizze des Ver(assers ). o o 85

87 chiuri. Deasupra stratul de feţuială era netezit. De aceea, atunci cînd studiem astfel de resturi de aşa numite platforme, constatăm că faţa lor este netedă, iar partea din spre sol păstrează intipărite urmele trunchiurilor sau despicăturilor. Din aceeaşi cauză atunci cind dezvelim astfel de platforme, în bună stare de conservare, pe suprafaţa lor se observă bucăţi de lipitură arsă păstrate sub formă de dire perpendiculare pe axul lung al locuinţei. Cind sint cercetate se constată că ele reprezintă, de fapt, porţiunile de lipitură din acele locuri in care intervalele dintre trunchiuri au fost mai mari şi unde deci s-au intercalat cantităţi mai mari de lipitură. Peste primul strat de lipitură (de lut amestecat cu o mare cantitate de paie) se aşternea un altul mai subţire, de maximum 0,05 m grosime, compus din lut amestecat cu puţină paie. Subliniem, că marginea platformei se arcuieşte spre perete. Suprafaţa lui era netezită cu deosebită grijă, deoarece faţa a servit drept podea oamenilor neolitici care au vieţuit în aceste locuinţe. Pe platformele astfel realizate, care, de obicei, acopereau intreaga suprafaţă a podelei, se făceau toate amenajările necesare. Ne vom referi in primul rind la cuptor, principala amenajare din interiorul fiecărei locuinţe. Urme de cuptoare s-au descoperit in majoritatea locuinţelor din nivelul 1 (superior). Rămăşiţele unor cuptoare si mi Iare s-au dezvelit şi in majoritatea locuinţelor din nivelul 2 şi 3. ln toate cazurile resturile păstrate din cuptor se aflau în locuinţele de la Radovanu, lîngă peretele de est nu în mijlocul laturi i, ci puţin spre colţul de nord-est. Fiecare cuptor era format din două părţi : un soclu masiv şi cuptorul propriu zis. -Soclul avea forma dreptunghiulară, cu latura lungă in medie de 1,20 m şi latura scurtă în medie de 0,80 m şi înălţimea de 0,1 5 m -0,30 m, faţă de nivelul platformeipodea. Soclul era făcut din lipitură amestecată cu multă paie sau din pămînt bătătorit. Sub astfel de socluri nu s-a observat continuarea platformei, de aceea sîntem in măsură să considerăm că după construirea şi feţuirea pereţilor in cuprinsul locuinţei se făcea in primul rind cuptorul şi de-abla după aceea se amenaja platforma-podea. Soclul cuptorului avea suprafeţele feţuite cu lipitură de lut fin. De exemplu, soclul locuinţei nr. 1 din aşezarea niv. 1 a fost feţuit de trei ori. Suprafaţa de deasupra era netezită bine şi avea uneori culoarea neagră închisă datorită arderii intense. Extremităţile laturi lor inguste ale socului ajungeau la marginea platformei de lut ars, constituind o dovadă că pereţii locuinţei se aflau in afara suprafeţei platformei-podea şi nu pe marginea ei. - Pe soclu se construia apoi cuptorul propriu zis, din bolta căruia nu s-a păstrat in situ nici o porţiune in cuprinsul locuinţelor de la Radovanu. Cuptorul ocupa o suprafaţă mai mică decit aceea a soclului, lăsîndu-se anume, de jur împrejurul cuptorului, o margine liberă pe care se puteau aşeza vasele. De regulă cuptorul era dreptunghiular imitind forma unei locuinţe cu acoperişul in două ape. Axul lung al cuptorului (avind la 0 extremitate gura cuptorului) era paralel cu pereţii scurţi ai locuinţei. Este posibi 1 ca în peretele de sud al cuptoarelor să fi existat un orificiu rotund sau oval pe mijloc, aşa cum se observă pe o serie de cuptoare miniaturale reprezentate (in cursul evoluţiei culturii Gumelniţa) pe diferite capace. Marginea de jos a gurii cuptorului era chiar suprafaţa soclului, iar partea de sus este reprezentată de culmea acoperişului, respectiv de culmea bolţii cuptorului. O altă amenajare interioară a locuinţelor este reprezentată de cite un fel de prispă scundă făcută pe platforma podea, de-a lungul laturii de nord a locuinţelor. Prispele amintite aveau cite 0,40 m lăţime şi circa 0,15 m înălţime. Ele erau făcute fie din lut amestecat cu multă paie, întins şi feţuit pe platforma-podea, fie din calupuri de lut amestecat cu paie. Atrage atenţia situaţia observată în cuprinsul locuinţei nr. 1. La dezvelirea porţiunii respective, pe suprafaţa păstrată din prispă se vedeau citeva pete ovale de culoare vinătă, înconjurate de acelaş ifei de lipitură, dar de culoare roşie. Analiza acestor resturi 86

88 i e CID 1 1 Fig. 46 Amenajările din interiorul unei locu inţe (soclul cuptorului, locul rişniţei, lavlţa şi urmele a doi pari). Abb. 46 fnneneinrichtungen ei ner Wohnung (Herdsockei, Platz der Miihle, Bank und zwei P(ăhie ). 87

89 CD CD _, -----r' Fig. 47 Reconstituirea interiorului unei locuinţe neolltice de la Radovanu (Schiţa autorului). Abb. 47 Rekonstruktion ei ner neo/ithischen Wohnungsinnern von Radovanu (Skizze des Verfassers ).

90 a dus la concluzia că ne aflăm in faţa unei prispe alcătuită din trei straturi suprapuse de "cărămizi " de lut amestecat cu paie. Acestea aveau circa 60 cm lungime, 39 cm lăţime 5 cm grosime la margine şi 8 cm grosime la mijloc. Fiecare "cărămidă" a fost modelată cu grijă şi feţuită. Muncile agricole din vremurile recente au dus la distrugerea de către plug a stratului superficial al ultimului şir de "cărămizi", ajungindu-se aproximativ la mijlocul grosimii lor. După părerea noastră, petele vinete pot avea o singură explicaţie, anume aceea: "cărămizi le" erau arse inainte de a fi folosite la realizarea prispelor. Datorită arderii ele dobindeau culoarea roşie pe toată suprafaţa şi aproape pe toată grosimea lor. Numai in mijlocul grosimii (miezul), pe o porţiune de fo rmă ovală, subţire de circa 3 cm, miezul dobindea culoarea vinătă. ln secţiunea transversală această porţiune avea forma lenticulară prelungă. Dacă prispa s-ar fi făcut din " cărămizi " nearse, atunci cind locuinţa a fost distrusă prin foc, căldura ar fi dus la inroşirea tot parţială a "cărămizilor", dar ar fi fost firesc ca inroşirea să fi cuprins fie numai partea superioară a celor din şirul de deasupra şi latura din spre interior a " cărămizi lor". Acelea din şirurile de jos urmind să aibă doar in parte, diferenţiat, culoarea roşie şi mai ales, culoarea vînătă. Pe cind la cercetarea "cărămizi lor" din prispa descrisă s-a constatat că toate aveau miezul vinăt şi in rest culoarea roşie. ln afara celor din prispa locuinţei nr. 1, o "cărămidă" fragmentară s-a găsit in vecinătatea locuinţei nr. 2. Toate prispele de acest tip se făceau pe platforma-podea iar marginea lor corespundea cu marginea platformei, deci încă un indiciu că pereţii locuinţelor se făceau in afara platformei-podea. Prispa,din locuinţa nr. 1 a fost secţionată şi la baza ei s-au găsit foarte clar cele două straturi de lipitură ale platformei-podea, păstrînd urmele trunchiurilor de la bază. Suprafaţa prispelor era feţuită cu un strat subţire de lut amestecat cu puţine paie. Pe astfel de prispe (prea inguste pentru a putea servi la dormit) s-au găsit porţiuni din vase sparte pe loc. Ţinînd seama de această observaţie putem admite că pe prispele descrise se ţineau, de obicei, diferite vase de lut ars. Subliniem şi faptul că prispele ocupind intreaga lungime a pereţilor de nord, exclud posibilitatea existenţei intrării pe acea latură. Tot in cuprinsul locuinţei nr. 1 din nivelul 1 s-au dezvelit resturile, in cea mai mare parte distruse, ale unei alte "laviţe" U ), de formă rectangulară, aproximativ pe mijlocul platformei. Se vedeau clar urmele stratului de feţuială de pe două laturi, dispuse in unghi. in alte locuinţe nu s-au descoperit astfel de laviţe. ln niv. 3 se constată două situaţii deosebite. Aproximativ o treime (cea de nord ) din suprafaţa platformei locuinţei 2, inclusiv o mare parte din soclul cuptorului şi chiar din pereţi s-a găsit prăbuşită intr-o adîncitură adîncă a terenului. Pare să fie vorba de o porţiune a locuinţei construită pe piloni. Acea parte încă nu a fost analizată amănunţit. Tn loc. 3, din acelaşi nivel, în afară de resturile soclului cuptorului de lîngă peretele de est, in spre colţul de nord-vest al locuinţei, pe podeaua-platformă s-a dezvelit o vatră (de peste 1 m diametru), feţuită cu grijă, puţin boltită la mijloc. Astfel de vetre mari nu s-au găsit în nici o locuinţă cercetată pînă acum la Radovanu. Partea din locuinţa 3 in care se afla vatra era despărţită de restul încăperii printr-un perete subţire a cărui urmă de culoare negricioasă se vedea pe pcdea, ca o dungă paralelă cu peretele de nord, la o distanţă de ca. 1,20 m. Acel perete se oprea la oarecare distanţă de soclul cuptorului, lăsînd loc pentru intrare. Prin urmare, locuinţa era despărţită in două. Menţionăm şi o observaţie, care va trebui verificată. Pe cîţiva bulgări de lipitură arsă din loc. 2 din niv. 3 se văd adincituri, nu prea mari, alveolare, dar regulate, asemănătoare intre ele ca formă. Mi-au făcut impresia că sint urme de tălpi omeneşti lăsate -atunci cind s-a clădit acea locuinţă - de pe urma presării, cu picioarele, a stratulul respectiv de lut moale al podelei. Din păcate porţiunile păstrate sint numai dinspre 89

91 călcîi şi a părţii de mijloc a tălpii. Nu se văd imprimate urmele degetelor, ca să putem fi siguri că sint urme de tălpi. Analiza tipurilor de locuinţe din diversele aşezări din faza de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa, din Cîmpia Română, permite constatarea că nu in toate aşezările de acest fel sint păstrate urme de locuinţe cu podea-platformă. Spre deosebire de locuinţele din complexul descris, de la Radovanu, in aşezarea din aceeaşi vreme de lîngă satul Petru Rareş 1, au fost dezvelite resturi de locuinţe cu podea simplă de lut bătătorit, cu pereţii alcătuiţi dintr-un schelet de pari, împletitură de nuiele şi lipitură de lut amestecat cu paie. De la astfel de locuinţe s-au păstrat gropiţele de pari şi chiar porţiuni miel din partea inferioară a unora din pereţi. ln funcţie de datele de mai sus - fiind vorba de complexe contemporane intre ele sau foarte apropiate in timp - aj ungem la o primă concluzie istorică importantă anume că in perioada dată, chiar in cuprinsul unor arii de cultură nu prea întinse, sint documentate cite două sau chiar mai multe tipuri de locuinţe, ceea ce constituie un prim indiciu de diferenţiere locală sau regională, a cărei natură trebuie studiată cu grijă, căci ea ar putea corespunde cu arealul de răspfndlre al unor triburi sau ginţi. Tipul de locuinţă cu podea platformă atrage atenţia şi prin vasta-i răspîndire (in timp şi in spaţiu) in sud-estul Europei şi in zona invecinată spre nord est. Dată fiind importanţa tipului de locuinţă amintit este necesară precizarea momentului şi zonei unde este documentat mai intii pe teritoriul ţării noastre. Prin cercetările de teren, din ultimele două decenii, s-au strins o serie de date, din păcate nu totdeauna suficient de clare, datorită condiţiilor de zacere ale resturilor locuinţelor, din care rezultă că tipul de locuinţă cu podea-platformă in regi unile noastre este mai vechi decit aşezarea de la Radovanu. Cele mai vechi indicii, de pînă acum, se referă la resturile unei locuinţe din aşezarea de la Dudeştl, din faza mijlocie a culturii Dudeşti. Rămăşiţele ei acoperind o suprafaţă de lipitură arsă s-au păstrat sub formă de bulgări miel corodaţi. Pe unii dintre ei se mai observă slabe urme de trunchiuri imprimate 2 in cursul evoluţiei culturii Boian sint de semnalat resturile de locuinţă de suprafaţă provenite dintr-o podea platformă datate de la inceputul fazei Giuleşti (aşezarea Bogata 1, jud. Călăraşi) şi de la sfîrşitul aceleeaşi faze (aşezarea Giuleşti, din marginea oraşului Bucureşti) a. Subliniem că, in ambele cazuri, rămăşiţele lor s-au descoperit in pămîntul de umplutură al unor gropi mari. Este vorba de bulgări mari (pînă la 0,50 m lungime şi pînă la 0,30 m lăţime) de lipitură arsă la roşu cărămiziu. Lipitura era compactă şi formată din lut amestecat cu paie. Pe mulţi bulgări se păstrau intipărite urmele unor trunchiuri de copac groase, la fel ca şi pe bulgării proveniţi din locuinţele cu podea-platformă de la Radovanu. Pe unii bulgări de lipitură, din groapa de la Giuleşti, s-au observat şi urme de trunchiuri asociate cu împletitură de nuiele. În funcţie de datele prezentate înclinăm să admitem că la Bogata şi la Giuleşti au existat locuinţe de suprafaţă de tipul cu podea-platformă. Resturile lor, după distrugerea prin foc, au fost strînse - după părerea noastră, conform unui obicei specific oamenilor neolitici din regiunile noastre - şi aruncate intenţionat intr-o groapă mare. Că este vorba de un obicei menţionăm in afara celor două complexe de la Bogata şi Giuleşti o situaţie similară se cunoaşte şi in cadrul complexului de tip Hamangia de la Techirghiol 4 Resturile unei locuinţe cu podea-platformă au fost descoperite şi in aşezarea de la Vădastra, in cuprinsul stratului din faza Vădastra 11 5 Se cuvine remarcat că in cursul evoluţiei culturii Boi an in primele două faze, paralel cu locuinţele de suprafaţă s-au folosit şi bordeiele. in sudul Munteniei nu se cunosc date precise cu privire la existenţa unor locuinţe cu podea-platformă din cursul fazei Vidra. După părerea noastră, faptul se datoreşte 90

92 stadiului cercetărilor adică pînă acum au fost găsite şi studiate amănunţit foarte puţine locuinţe bine păstrate din acea fază. Una din ele - se pare de dimensiuni apreciabile - este cea dezvelită in aşezarea de la Vidra. Nu a fost descrisă amănunţit in nici o lucrare tipărită. După aspectul grămezii de lipitură arsă de pe singura fotografie publicată, pare să fie vorba de o locuinţă cu podea platformă, care astfel ar putea face legătura din punct de vedere tipologie dintre cele documentate in primele două faze cu acelea avind podele-platforme (sigure) din faza de tranziţie din aşezarea de la Radovanu. ln continuare, in unele din aşezările culturii Gumelniţa s-a menţinut folosirea, atit a locuinţelor cu podea-platformă, cit şi a celor cu podea de pămînt bătătorit. Remarcăm însă că in perioada de evoluţie a comunităţilor culturi i Gumelniţa nu se cunoaşte nici o groapă de bordel. ln sudul ţării noastre construirea locuinţelor cu podea platformă a incetat odată cu ultimele aşezări gumelnlţene. ln consecinţă, in funcţie de datele disponibile se poate arăta că primele indicii de folosire foarte probabilă a locuinţelor cu podea-platformă sint cele din faza Fundeni aculturii Dudeşti. Ele au fost urmate de acelea din fazele Giuleşti şi, se pare, din faza Vidra a culturii Boian. Sigură este existenţa acestui tip de locuinţă in faza de tranziţie la cultura Gumelnlţa şi apoi in cursul evoluţiei comunităţilor culturi i Gumelniţa. Existenţa locuinţelor cu podea-platformă in sudul ţării este ind icată de resturile descoperite in a ezărlle culturi lor: Hamangla, Bolan, Vădastra şi Gumelnlţa. Dacă avem in vedere descoperirea unor astfel de locuinţe şi in jugoslavla in aria culturii Vinca, nu este exclus ca şi Tn arealul aceleeaşl culturi din sud-vestul ţări i noastre să fie găsite astfel de locuinţe. Dacă ţinem seama de faptul că in toate culturile din neolitlcul mijlociu din sudul României sint cunoscute locuinţe cu podea-platformă, pentru moment se poate presupune că tipul de locuinţă analizat s-a răspîndit in aria culturi i Petreşti din spre sudvest prin Intermediul comunităţilor culturi i Vinca-Turdaş. in schimb, in aria de răspindlre a culturii Arluşd-Cucuteni-Trlpolle tipul de locuinţă descris s-a transmis din spre Cîmpia Română, după toate probabilităţile, prin intermediul comunităţilor aspectului cultural Aldeni 11. Locuinţele cu podea-platformă fiind foarte potrivite cu clima mai umedă din zonele situate la est de Carpaţi, este uşor de explicat de ce vreme îndelungată, pînă la sflrşltul culturii Cucuteni Trlpolie locuinţele cu podea-platformă au constituit principalul tip de locuinţă folosit de comunităţlle numeroase dintre Carpaţii Răsărltenl şi Nlprul mijlociu. Datele prezentate dovedesc că anumite tipuri de locuinţă din epoca neolltlcă au avut o evoluţie Tndelungată (cu modificări mici de la perioadă o la alta) şi s-au transmis de la o cultură la alta, ele singure, in astfel de condiţii neputind servi drept criteriu de atribuire etnică. NOTE 1. D. Berciu, op. cit., In: BMJV, 11, Bucureşti, 1937, p Eugen Comşa: Donnees sur la civilisation de Dudeşti. In: PZ, 46, 1971, 2, p Săpături Eugen Comşa. -4. Eugen Comşa, Doina Galbenu şi A. Aricescu : Săpături arheologice la Techirghiol. În: Materiale, VIII, 1962, p Corneliu N. Mateescu: Contribution tho the study of!'eo/ithic dwellings in Romania. A dwelling of the second phase of the Vădastra cu/ture (Middle nẹolithic). In: Dacia, XXII, 1978, p Dinu V. Rosetti: Săpături le de la Vid ro. In: PMMB, 1, 1934, pl. V. 91

93 Cap. IX. ÎMBRĂCĂMINTEA ŞI PODOABELE Cercetarea arheologică, folosind diverse metode pe cale directă sau indirectă, are menirea de a reconstitui toate aspectele vieţii oamenilor din vechime, inclusiv - dacă este posibil -îmbrăcămintea şi podoabele, precizind cum şi din ce erau făcute, ce părţi avea îmbrăcămintea şi cum anume se purtau podoabele. Cum este şi firesc, resturi de îmbrăcăminte ale oamenilor din aşezările de la Radovanu nu ni s-au păstrat. In schimb, unele dintre caracteristicile lor pot fi stabilite in funcţie de ornamentarea figurinelor feminine din perioada dată. Observaţiile făcute asupra materialelor de la Radovanu, corespunzind "modei" timpului, sint valabile şi pentru alte complexe din zonă şi invers observaţi ile asupra figurinelor din alte aşezări apropiate sint valabile şi pentru complexul de la Radovanu. Intre figurinele intregi sau fragmentare descoperite la Radovanu sint citeva pe care sint redate, cu certitudine, prin linii incizate părţile componente ale imbrăcămintei femeilor neolitice din aşezare. O mare parte din an femeile acelea aveau partea inferioară a corpului, de la brîu şi pînă la genunchi îmbrăcată cu o fotă. Aceasta era făcută dintr-o bucată de ţesătură de circa 0,60 m lăţime, realizată pe un război de ţesut vertical. Pe ţesătură, fie cu fire colorate diferit, fie prin vopsire ulterioară, se realizau ornamente din benzi de linii in formă de spirale îmbucate şi cercuri mici. Astfel de motive decorative se desfăşoară pe toată lăţimea fişiei de ţesătură sau erau făcute pe două benzi ornamentale, orizontale. Fiecare fotă avea circa 1-1,2 m lungime şi, se pare, că după înfăşura rea corpului la mijloc era fixată printr-un brîu de circa 0,1 5 m lăţime, ţesut separat, probabil după un alt sistem. Partea superioară a corpului era acoperită pînă deasupra sini lor cu o altă piesă vestlmentară prevăzută cu două bretele late. Sub îmbrăcămintea descrisă - după cum rezultă din observaţiile făcute de Corneliu N. Mateescu asupra unor figurine feminine de la Vădastra 1, apropiate in timp de acelea de la Radovanu -se pare, că femeile purtau un fel de cămăşi din ţesătură mai subţire. Pe spatele figurinelor feminine ale fazei mai este indicată o piesă de fo rmă trlunghlulară, căreia oamenii din vechime prin redarea el il dădeau aceeaşi importanţă ca şi fmbrăcămintel. Piesa avea forma unui triunghi echilateral cu latura de circa 0,40 m. Fiecare din aceste piese era ornamentată cu grijă cu : linii in unghi, semicercuri, romburi sau cu linii paralele. După părerea noastră, piesa descrisă reprezintă, de fapt, nu un element al imbrăcămintei, ci o piesă utilizată pentru transportul copiilor mici sau a diferitelor poveri. Triunghiul era legat in jurul mijlocului, Iar virful lui era legat peste umeri prin cite un şnur. Ţinînd seama de faptul că in perioada de inceput a culturii Boian (in faza Giuleşti) sint documentate figurine feminine redate ca fiind îmbrăcate cu rochil şi că in perioada mal tîrzie, in timpul culturii Gumelnlţa, se regăsesc astfel de figurine, ne considerăm îndreptăţiţi să admitem că şi femeile din aşezarea de la Radovanu, din faza de tranziţie, purtau in timpul iernii rochii lungi pînă la glezne, cu partea inferioară largă "en cloche", lucrate din ţesătură groasă. 92

94 Principalele părţi ale îmbrăcămlntei erau lucrate aproape exclusiv dl lînă. Fapt dovedit de numărul apreciabil de fusalole şi greutăţi de la războiul de ţesut ;descoperite în timpul săpăturllor. Aici reamintim că ţesutul se făcea de obicei, în cîte o singură locuinţă din aşezare (sau într-o construcţie pregătită anume în acest scop) în cuprinsul căreia se găsesc păstrate grupurile de greutăţi de lut ars, de diferite forme şi dimensiuni. Astfel un grup apreciabil de greutăţi a fost găsit în aşezarea de la Radovanu corespunzătoare nivelului 2, lîngă peretele de sud (lîngă intrare) al locuinţei C. Aceea era o locuinţă obişnuită cu toate amenajărlle specifice. ln astfel de condiţii este destul de greu să ad mitem că acolo veneau şi ţeseau pe rînd toate femeile din aşezare. Este mal curind de presupus că se ajunsese la un inceput de specializare în privinţa ţesutului şi o femeie sau cîteva femei mai pricepute ţeseau într-o singură locuinţă, materialele textile necesare pentru toţi membri i comunităţi i. La sfîrşitul perioadei de existenţă a complexului construcţia (atelier) de pe terasa învecinată, în care s-au găsit numeroase greutăţi pentru războiul de ţesut, reprezintă probabil construcţia amenajată anume pentru ţesut. Nu dispunem de date sigure în privinţa îmbrăcăminte! copiilor şi a bărbaţilor. Dacă ţinem seama de analogiile din aceeaşi fază şi din fazele imediat următoare ale culturii Gumelniţa se poate admite că şi bărbaţii de la Radovanu purtau vara cite un brîu de 0,15-0,20 m lăţime, înfăşurat pe mijlocul corpului, cu extremităţile lăsate (in faţă şi in spate) atirnind pînă la genunchi. Pe figurinele la care s-au păstrat picioarele sau la fragmentele de picioare de figurine găsite în săpături, nu este indicată in nici un fel încălţămintea. Pe unele plcloruşe sint redate chiar degetele. Majoritatea figurinelor au capul stilizat aşa că, de regulă, părul nu este indicat. Se pare, că unele femei mai tinere purtau părul împletit in două cozi lăsate să atîrne în spate. Pe unele figurine prin linii incizate sînt arătate şi diferite podoabe feminine. Pe gitul unora sînt cite două linii in unghi redind cite un şirag de mărgele. Cîteodată şiragul pare a se termina la partea Inferioară printr-un pandantiv de fo rmă ovală sau romblcă. ln săpături încă nu s-au descoperit astfel de obiecte. Dintre podoabele purtate de femeile neolitice de la Radovanu mai semnalăm brăţările. In săpătură s-a găsit un fragment de brăţară lucrată dintr-o valvă de scoică de tip Spondylus gaederopus. A făcut parte dintr-o brăţară de tipul celor cu bara îngustă specifică perioadei mai tirzii a neolitlcului. ln funcţie de observaţiile făcute în unele necropole (de ex. la Cernica) astfel de brăţări se purtau deasupra cotului, cite una sau mal multe. La un schelet de copil s-au găsit citeva mărgele din Dentalium. Considerăm că tot din categoria podoabelor, de altfel foarte greu de obţinut atunci, a făcut parte şi veriga de sîrmă subţire de aramă descoperită in săpătură. Piesa a servit poate ca Inel de buclă. NOTE 1. Corneliu N. Mateescu : Săpături arheologice la Vădastra. In: Materiale, V, 1959, p. 65, fig. 3/7. 93

95 Cap.XI. RELAŢII DE SCHIMB Studierea in intregime a celor trei aşezări suprapuse (corespunzătoare nivelurilor 1, 2 şi 3) din faza de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa, de la Radovanu, a permis cunoaşterea tuturor categoriilor de materiale din cad rul ansamblului, inclusiv a celor ajunse in zona aşezărilor, pe calea schimburilor dintre comunităţile mai apropiate sau mai depărtate, de regulă, înrudite. Facem această ultimă afi rmaţie ţinînd seama in primul rînd de poziţia geografică, adică de faptul că aşezările studiate se află departe şi foarte departe de limitele ariei de răspîndire a comunităţilor fazei. De asemenea, din studierea unor categori i de materii prime utilizate de oamenii neolitici de pe teritoriul ţării noastre, se ştie că relaţi ile de schimb aveau loc în principal intre comunităţi înrudite şi că erau mai slabe cu acelea aparţinînd unor culturi deosebite. SILEXUL: Principala materie primă întrebuinţată de membrii celor patru comunităţi a fost silexul. După cum s-a arătat la capitolul respectiv, in cad rul aşezărilor studiate au fost descoperite citeva mii de piese de silex aparţinînd mai multor categorii de rocă, intre care predomină piesele de silex de culoare cafenie deschisă, cu pete mici, rare, alnicioase, opac, cunoscut sub denumirea de silex " balcanic ". Este bine reprezentată şi categoria pieselor lucrate din silex de culoare neagră, translucid, de calitate, cunoscut sub denumirea de silex «oltenesc >>. De asemenea, sint documentate in aşezări le noastre şi piese, mai rare, de silex de culoare roşie, opac. A cărui loc de provenienţă încă nu este cunoscut. in cuprinsul celor trei aşezări s-au găsit numeroase unelte întregi sau fragmentare, dar şi foarte multe aşchii de prelucrare, nuclee şi unelte neterminate, dovadă evidentă că majoritatea uneltelor de silex erau lucrate în zona şi in cuprinsul aşezărilor. Materia primă a fost ad usă din altă parte şi prelucrată de oamenii comunităţi lor. Ţinem să menţionăm că problema trebuie analizată diferenţiat, de la categorie la categorie de materie primă. Astfel silexul.,balcanic " considerăm că putea fi obţinut - pe calea diferitelor categorii de schimb - de la comunităţile înrudite, care vieţuiau la sud de Dunăre, in preajma zăcămintelor din platforma prebalcanică, atît sub formă finită, cit şi ca materie primă. Sîntem de părere că încă din acea vreme, in zona zăcămintelor de silex, se fo r mau un fel de.,ateliere ", în care unii membri -din comunităţi le apropiate realizau, datorită unei anumite.,special izări ", din silex de calitate, unele piese mai greu de realizat pentru ceilalţi membrii ai comunităţilor. Ne gindim, de exemplu, la virfurile de suliţă lucrate prin retuşare superficială, pe ambele feţe. O astfel de piesă a fost descoperită şi în aşezarea corespunzătoare nivelului superior (niv. 1) al complexului de la Radovanu. Silexul de tip.,balcanic " ca materie primă este posibil să provină din două surse deosebite. Majoritatea bulgărilor, după toate probabilităţile, erau aduşi din zăcămintele de la sud de Dunăre. O altă parte din bulgării necesari de astfel de silex, necesari realizării unor unelte mai simple, credem că provin din alte locuri de aprovizionare. Cu priejul repetatelor noastre cercetări de suprafaţă efectuate de-a lungul malului de nord al 94

96 fostului lac Greaca - aflat la numai circa 10 km distanţă de corn. Radovanu - intr-o serie de puncte, din stratul de pietriş de la baza malulul inalt am strins bulgări nu prea mari de silex " balcanic" El provin, de fapt, de la sud de Dunăre şi in decursul mileniilor geologlce, au fost căraţi de apele diferitelor riuri, atunci cind se producea colmatarea lacului getlc, inainte ca Dunărea să-şi fi croit actuala albie. Consideră m că şi oamenii din vechime erau in măsură să cunoască acele locuri şi să şi ad une o parte din materia primă necesară sub formă de bulgări mai mici pentru unelte mai simple. Silexul pentru care am adoptat denumirea convenţională de silex " oltenesc ", poate proveni, in parte, din Oltenia, dar credem că zăcăminte cu astfel de rocă trebuie să existe şi undeva mai aproape. De altfel, menţionăm că in carierele de pietriş de pe teritori ul comunei Radovanu, situate la numai circa 1 km distanţă de aşezările studiate am găsit personal mai mulţi bulgări mici de silex de culoare închisă, cafeniu inchis spre negru, translucid. Materie primă (de calitate inferioară) care putea fi, de asemenea, utilizată de comunităţile neolitice din complexul studiat. Silexul de culoare roşie, ţinînd seama de caracteristicele sale, era obţinut tot pe calea schimburi lor din spre ţinturile din nord-estul Bulgariei actuale. PIATRA Pentru realizarea uneltelor de piatră şlefuită erau necesare mai cu seamă diferite roci dure, de origine vulcanică. Prin tradiţie, o serie de unelte, cum sint, de exemplu dăltiţele, se realizau dintr-un tuf vulcanic, de culoare gălbuie, nu prea dur. Astfel de rocă, după precizările geologilor, se află in zăcăminte in nordul Munteniei, in zona de dealuri din apropierea oraşului Mizil 1 Alte roci erau necesare pentru realizarea topoarelor şi dăltiţelor plate, ca şi a topoarelor perforate. Datorită numărului redus al analizelor făcute asupra unor astfel de unelte, pentru moment, este încă greu de precizat din ce zonă anume provin rocile respective. După toate probabilităţile, principala sursă de aprovizionare cu astfel de roci o constituia zona de dealuri din nordul Munteniei. Se cuvine subliniat că, după părerea noastră, uneltele de tuf vulcanic au fost lucrate in " ateliere" specializate situate lîngă zăcăminte şi apoi erau răspîndite gata făcute, pe cale de schimburi lntercomunitare, pe distanţe destul de mari, pînă in aşezările de lîngă Dunăre. Concluzia noastră se sprijină pe observaţiile făcute de noi in mai multe aşezări, anume că in cuprinsul lor nu se găsesc bulgări de tuf vulcanic (ca materie primă) sau aşchii de prelucrare, din astfel de rocă, ci numai unelte întregi sau fragmentare, ca şi aşchii provenite din unelte gata făcute. Amintim că în aşezările cercetate de noi nu s-au descoperit bulgări de roci dure sau aşchii de prelucrare, ci numai frînturi din astfel de unelte finite. Nu putem trece însă cu vederea că adesea, în cuprinsul aşezărilor, se găsesc obiecte mici, de formă cillndrlcă, reprezentînd " miezul" găurilor (făcute în topoarele de piatră) în care se fixau cozile. Ele constituie o dovadă că perforarea topoarelor de piatră se realiza in fiecare aşezare. Fiecare familie din aşezările cercetate avea nevoie de una sau citeva rişniţe de piatră dură. Astfel de roci nu se găsesc în zona aşezărilor de la Radovanu şi de aceea trebuiau aduse din altă parte : de la sud de Dunăre sau din nordul Munteniei. Rîşniţele folosite de oamenii neolitici de la Radovanu erau de circa 50 cm lungime şi, prin urmare, erau grele, ceea ce făcea destul de complicată obţinerea lor in număr suficient, mai ales, transportarea lor, pe distanţe de zeci de kilometri. Este interesant de remarcat că în funcţie de observaţiile etnografice se poate spune că în cazul pietrelor necesare realizării rişniţelor, a plvelor sau pentru obţinerea altor roci dure, necesare realizării diferitelor unelte, la comunităţlle slab dezvoltate se constată practicarea a două metode. Dacă zăcămintele 95

97 sau locurile de aprovizionare cu materii prime se găsesc destul de aproape de aşezare, atunci cite un grup de membri ai comunităţii respective pleacă periodic şi extrage rodle sau adună pietrele din albia anumitor riuri şi astfel se asigură necesarul de materie primă pentru comunitatea lor, deplasarea făcîndu-se nu numai prin teritoriul comunităţii proprii, ci şi pe terenurile stăpînite de alte comunităţi. ln astfel de situaţii, conform tradiţiilor statornlcite, nimeni nu avea dreptul să oprească trecerea celor plecaţi pentru aprovizionare. ln alte situaţii, mai ales, dacă zăcămlntele sint departe de aşezările unde se simte nevoia de materie primă, atunci astfel de materiale se obţineau pe calea diferitelor feluri de schimb dintre comunităţi. CULORI Membri i comunităţilor de la Radovanu intrebuinţau la ornamentarea vaselor, la împodobirea locuinţelor şi poate cu prilejul anumitor serbări, la vopsirea feţei şi a corpului, diferite culori naturale. Materiile prime - culorile albă şi roşie in principal - datorită faptului că era necesară o cantitate relativ mică de astfel de culori (in decurs de un an) se obţineau din diferite locuri, de regulă, pe cale de schimburi intre comunităţi. G RAF IT După cum s-a arătat in capitolul respectiv, in aşezările studiate, încă din nivelul inferior, deci încă din perioada de inceput a fazei de tranziţie la cultura Gumelniţa, s-a folosit, destul de mult pentru ornamentarea vaselor decorul pictat cu grafit. Subliniem că ornamentarea vaselor cu grafit este aproape necunoscută pînă acum pe vasele din faza Vidra, in schimb este bine documentată in aceeaşi perioadă la sud de Balcani, in aria de răspîndire a comunităţilor culturi i Mariţa. La nord de Dunăre un astfel de decor s-a răspîndit, sigur, de-abia in prima etapă a fazei de tranziţie, atunci cind comunităţile ei au trecut munţii Balcani şi s-au răspîndit in bazinul fluviului Mariţa, cunoscind sistemul de ornamentare cu grafit de la purtătorii culturi i Mariţa şi ocupind zona zăcămintelor de grafit, care se găsesc in preajma satului Grafitovo, nu departe de oraşul Stare Zagora. Cunoştinţele dobindite şi materia primă necesară (grafitul) fiind apoi transmise spre nord, pînă la poalele Carpaţilor şi pînă la Delta Dunării. Menţionăm că intr-o anumită perioadă, in cursul evoluţiei culturii Gumelniţa, din grafit se făceau un fel de (batoane). Sub această formă materia primă, drept culoare pentru ornamentarea vaselor, era răspîndită la diverse distanţe. ARAMA La Radovanu in cuprinsul celor două aşezări cercetate, in decursul de 25 ani s-a găsit un singur obiect mic de aramă (o verigă simplă), sigur neolitic o dovadă evidentă a cantităţi i mici de aramă aflate in circulaţie la nord de Dunăre, in perioada dată, sub formă de obiecte de aramă mărunte. După cum se ştie, zăcăminte de aramă nu se găsesc la nord de Dunăre. Din datele cunoscute rezultă că zăcămintele de aramă din Dobrogea nu au fost exploatate de oamenii neolitici. De aceea, considerăm că obiectele de aramă întrebuinţate de purtătorii culturilor Boian şi Gumelniţa, deci inclusiv obiectul de la Radovanu, au fost lucrate din aramă extrasă din zăcămintele de cupru destul de intens exploatate, încă din epoca neolitlcă, aflate in diferite locuri din Tracia. VAL VE DE SCOICI Cu prilejul săpăturilor de la Radovanu s-a scos la Iveală un singur fragment dintr-o brăţară lucrată dintr-o valvă de Spondylus gaederopus. Este evident că brăţara a fost lucrată undeva in altă parte şi a ajuns pe calea schimburilor in aşeza_rea de la Radovanu. O parte dintre specialişti consideră că astfel de podoabe lucrate din valve de Spondylus gaederopus (care au trăit in acea perioadă) provin din regiunile sud ice, din preajma 96

98 Mării Mediterane sau chiar a Mării Roşii. După părerea noastră, in condiţiile de climă puţin mal caldă (decit este acum) din ţinuturile noastre, din epoca neolltlcă, scolclle de tip Spondylus au vieţuit şi in preajma ţărmului de vest al Mării Negre şi că de acolo au fost strînse de purtătorii culturii Hamangla şi apoi de cel al fazei de tranziţie şi al culturi i Gumelniţa. Comunităţile apropiate de ţărmul Mării Negre prelucrau acele valve transformindu-le în podoabe pe care le răspîndeau la distanţe de citeva sute de km de-a lungul Dunării şi la nord de fluviu. Membrii comunităţilor de la Radovanu au obţinut, pe calea schimbului, şi mărgele de Dentalium. Din cele expuse rezultă credem, cu toată claritatea, că pentru a obţine materiile prime necesare realizării diferitelor unelte sau pentru dobîndirea culorii necesare ornamentări i vaselor, grupuri mici de membri din cad rul comunităţii de la Radovanu se deplasau period ic, de a lungul anumitor căi tradiţionale, pentru răstlmpuri scurte, fie la sud de Dunăre, fie spre nord, pînă in zona de dealuri din partea de miazănoapte a Munteniei. Aceste deplasări, se pare, nu depăşeau (in linie dreaptă) distanţa de 60 km. Unele din materiile prime, din categoriile menţionate (mai ales cele necesare in cantitate şi greutate mai mică) puteau fi obţinute şi pe cale de schimburi. Alte materii prime, m uit mai rare şi mai preţioase pentru acea vreme, se dobindeau numai pe calea schimburilor cu diferite comunităţi Intermediare, unele obiecte ajungind in aşezărlle de la Radovanu de la o distanţă maximă de 150 km. NOTE 1. Informaţie de la regretatul prof, Em. Protopopescu Pache. 97

99 Cap. XI. ORGANIZAREA SOCIAL-ECONOMICĂ in general, datele privind acest domeniu sint foarte puţine şi majoritatea lor sint indirecte, adică ele pot fi deduse prin interpretarea observaţiilor arheologice minuţioase şi a materialelor scoase la iveală in cursul săpăturilor. Toate acestea fiind, de regulă, comparate, cel puţin in parte, cu datele oferite de studiile etnografice privitoare la diferite comunităţi (de pe alte continente), aflate pe trepte joase de dezvoltare. Un timp şi in arheologia noastră s-a manifestat tendinţa de a aplica mecanic învăţătura clasicilor marxismului, pornindu-se de la ideea că fiecare epocă din istoria străveche a fost caracterizată prin un anume fel unitar de organizare socială. in realitatea 1 storică, bazată pe observaţii clare, se constată că situaţia a fost deosebită, de la zonă la zonă, de la perioadă la perioadă, şi de aici concluzia general valabilă că problemele organizării sociale se cuvin studiate diferenţiat pentru fiecare zonă in parte, in fu ncţie de condiţiile specifice locale şi evident de contextul cultural mai larg. Aplicînd aceste principii la situaţia complexului de la Radovanu vom incerca, prin interpretarea datelor, să ajungem la unele concluzii valabile, atit pentru comunităţile studiate, cît şi pentru acelea din faza de tranziţie, situate in zona din sudul Munteniei. Conform unei păreri mai vechi comunităţile din epoca neolitică ar fi fost organizate numai in familii pereche, ceea ce ar face posibil ca membri i perechii să se poată schimba, fără prea mare dificultate. O astfel de concepţie era admisă atîta timp cit in cercetarea noastră arheologică aşezările neolitice erau studiate mai mult prin sondaje. in ultimul sfert de veac de cînd s-a inceput studierea diferitelor aşezări neolitice prin dezvelirea in intregime s-a creat posibilitatea de a interpreta lucrurile in alt chip. După părerea noastră, concepţia menţionată (a familiei pereche neolitice), pentru perioada dată nu se potriveşte situaţiei din cad rul comunităţilor ::orespunzătoare aşezării niv. 2 de la Radovanu. Aşezarea era alcătuită din 12 locuinţe (construite prin efortul comun al tuturor membrilor comunităţii), alăturate, paralele, dispuse în două şiruri riguros simetrice (după o regulă impusă de obiceiurile comunităţi i). Fiecare locuinţă avea cîte o singură încăpere de circa 7x 3,5 m şi amenajările interioare similare. Menţionăm, în special, existenţa cîte unui singur cuptor. Din cele relatate reiese, clar, că în fiecare locuinţă vieţuia cîte o singură familie cu un număr destul de mic de membri. Datele furnizate de etnografie indică cifre variind intre 5 şi 8 membri pentru o familie. in cazul analizat, am înclina - ţinînd seama de suprafaţa restrînsă a locuinţei - să credem că este vorba mai curînd de familii compuse din cîte 5 membri, deci, de regulă, perechea plus aproximativ 3 copii. fn condiţiile în care fiecare familie vieţuia intr-o locuinţă separată, cu toate amenajările necesare, cu reguli conforme obiceiurilor specifice strict, respectate de toţi membrii comunităţi i (in caz contrar puteau interveni măsuri coercitive de caracter economic, deoarece o parte importantă din hrană - anume rezervele de grîne - era asigurată prin intermediul comunităţi i) nu credem că mai poate fi vorba de familie pereche, propriu zisă, ci acea treaptă fusese depăşită şi se desfăşura procesul de trecere, tot mai accentuată, la fam ilia monogamă. Spre deosebire de cercetările mai vechi, prin săpăturile de la Radovanu, pentru prima oară în ţara noastră, prin dezvelirea în întregime a celor trei aşezări, toate datind din aceeaşi perioadă, s-a creat posibilitatea de a se cunoaşte, cu aproximaţie, numărul 98

100 indivizilor din cad rul comunităţilor şi, ceea ce este mai important, evoluţia numerică a lor de la etapă la etapă şi mal cu seamă transformările suferite de planul general al aşezărilor, care oglindesc, in principal, schimbările de ordin social economic din cad rul comunităţilor fazei de tranziţie la cultura Gumelniţa, din zona dată. Tn stadiul actual al cercetărilor, sintem in măsură să semnalăm, că in aşezărlle studiate de la R.adovanu au vieţuit comunităţi al căror număr de indivizi prezintă o variabilitate destul de mare. Dacă in aşezarea corespunzătoare nivelului 3 au trăit maximum 15 Indivizi, in aşezarea următoare nu prea depărtată in timp (stratul dintre ele fiind de numai 0,20-0,25 m grosime) numărul locuitorilor a fost de citeva ori mai mare, Iar in ultima aşezare el a crescut, in continuare, dacă avem in vedere şi pe locuitori 1 din zona joasă a aşezării. Considerăm ca fiind mal Importante şi mai Interesante, din punctul de vec e. e al organizării social economice, schimbările survenite in planul general al aşezărllor "in aşezarea nivelului 3 locuinţele erau intr-un singur şir simetric, iar in aşezarea nivelului 2 erau dispuse pe două şiruri paralele simetrice. După părerea noastră, un astfel de plan general oglindeşte faptul că in cadrul comunităţii era o coeziune strînsă şi evident că activitatea economică respectiv cultivarea plantelor şi creşterea vitelor se făceau ln comun, prin efortul tuturor membrilor ei, tot aşa şi produsele realizate erau împărţite după reguli precise. Spre deosebire de aşezările amintite, in cea corespunzătoare nivelului 1 distanţată destul de mult in timp de aşezarea nivelului 2, fapt oglindit de stratul de pămînt de circa 0,80 m grosime, dintre ele - planul general a fost cu totul altul. Locuinţele, in loc să fie dispuse in şiruri ca in celelalte aşezări descrise, au fost in grupuri de cite 2-4 cu orientări felurite şi la intervale inegale, ceea ce reflectă, credem, anumite modificări din domeniul organizării social-economice, anume inceputul destrămării, din punct de vedere economic a comunităţii, cu urmarea firească din domeniul social, inceputul destrămări i comunităţilor gentilice in grupuri de familii. Considerăm că aceste grupuri reprezintă premisele viitoarelor mari familii patriarhale. Prin formarea grupurilor de familii a inceput să sufere activitatea economică a colectivităţii şi respectiv coezi unea ei. La R.adovanu, in aşezarea avută in vedere, semnalăm şi existenţa unei construcţii anexe de mici dimensiuni fără nici o amenajare interioară, îngustă, care ar putea servi drept hambar pentru unul din grupurile de locuinţe- Nu pare lipsit de semnificaţie faptul că aşezarea nivelului 3 era alcătuită din 2 1ocuinţe. respectiv 2 familii, iar cea a nivelului 2 era formată din 12 locuinţe, avind deci 12 familii. Gruparea locuinţelor, cite şase într-un şir, ar putea oglindi un anumit mod de organizare a comunităţilor fazei. Fiecare din aceste grupuri de şase familii reprezentind, poate, pe componenţii a ceea ce se cunoaşte in etnografie sub denumirea de fratrie. Este vorba de o ipoteză de lucru, care va trebui aprofundată. Principalele munci erau făcute pe ogoarele situate la o anumită distanţă de aşezare. Progresele realizate in domeniul cultivări i, adică trecerea la folosirea unui fel de plug cu tracţiune ani mală a avut drept consecinţă fi rească trecerea muncilor agricole principale, tot mai mult in grija bărbaţilor, femeile rămînînd să se îngrijească, mai ales, de treburi le casnice. De altfel, schimbările calitative din domeniul activităţilor economice sint oglindite şi d.e alte fapte, indicind inceputuri de "specializare". Tn cazul aşezări lor de la R.adovanu, de exemplu, in privinţa ţesutului. Este însă de presupus că procesul a afectat şi alte domenii. Ne gindim că negăsind pe întinsul aşezărilor cercetate nici o urmă din care să rezultă că in cuprinsul lor se realizau vasele de lut ars, este de presupus existenţa unul fel de,.atelier" de olărie undeva in preajma aşezări i, probabil, in vale, mai aproape 99

101 de apă. Tot aşa descoperirea, in ultima aşezare, a unui virf triunghiular de suliţă, lucrat cu deosebită grijă din silex, ne face să considerăm că şi astfel de piese erau lucrate in anume aşezări, in apropierea zăcămintelor de silex, de oameni specializaţi şi apoi erau răspîndite, pe calea schimburilor dintre comunităţi, la anumite distanţe. Remarcăm că in cele trei aşezări cercetate nici o locuinţă nu are dimensiuni deosebite, tot aşa nu se observă nici o amenajare in plus. Menţionăm numai locuinţa cu pereţii pictaţi. Toate celelalte sint asemănătoare, faptul desigur oglindeşte deplina egalitate dintre toţi membrii adulţi ai comunităţilor. De altfel, aceeaşi concluzie rezultă şi din cercetarea necropolei. Nici unul din mormintele studiate nu are inventar deosebit s-au alte amenajări in plus. Numărul mic al mormintelor cercetate, răzleţe, nu permite să precizăm dacă ele erau grupate pe familii. ln lucrările mai vechi se considera că in sinul comunităţilor neolitice relaţiile erau de caracter matriarhal. Datele expuse mai sus sint credem suficiente să susţinem că in condiţiile aşezări lor de la Radovanu, cind se cereau eforturi, tot mai mari, în vede ea cultivării plantelor şi altor ocupaţii, rolul activităţii economice al bărbaţilor crescuse considerabil, iar vechile relaţii de caracter matriarhal nu se mai puteau menţine. De asemenea, credem că in perioada dată, în condiţiile specifice unor comunităţi bine închegate, dintr-un anumit număr de familii, fiecare trăind intr-o locuinţă deosebită, fi liaţia nu se mal socotea pe linie maternă, ci se trecuse la fi liaţia patriliniară. 100

102 Cap. XII. MANIFESTĂRI MAGICO-RELIGIOASE Materialele descoperite cu prilejul săpăturilor arheologice de la Radovanu, ca şi observaţii le făcute asupra celor citeva morminte fac posibilă reconstitui rea unor aspecte din manifestările magico religioase ale oamenilor neolitici din aşezările cercetate. Ne referim pe de o parte la figurinele care oglindesc cultul fertilităţii şi la morminte care reflectă obiceiurile funerare ale comunităţilor studiate. 1. FIGU RIN ELE. Din punct de vedere metodologie se poate aminti o deosebire esenţială intre săpături le obişnuite făcute pe suprafeţe restrinse din cuprinsul unor aşezări din faza de tranziţie şi intre dezvelirea in intregime pe o suprafaţă vastă a celor două aşezări de la Radovanu. Prin săpăturile din prima categorie de obiective se pot găsi figurine izolate, care ne dau o imagine parţială deformată a situaţiei. Prin cercetările de la Radovanu am fost in măsură să stringem toate figurinele intregi sau fragmentare de pe intinsul a două aşezări săpate in intregime şi astfel să ne dăm seama de situaţia ansamblului, adică să cunoaştem toate tipurile de figurine din fiecare aş1:7zare in parte şi cite anume se foloseau in fiecare din ele. Un astfel de calcul nu s-a făcut pînă acum pentru neoliticul 1in sudul ţării. Din motive pe care nu le cunoaştem, in aşezările cercetate numărul figurinelor este foarte mic in comparaţie cu acela al locuinţelor şi locuitorilor. Faptul nu credem că este întîmplător, el trebuie să oglindească o anumită situaţie de fapt. Observaţia fiind pentru moment izolată nu putem trage concluzii mai ample. Din domeniul plasticii antropomorfe dispunem doar de 10 figurine, dintre care 1 întreagă şi 9 fragmentare, descoperite in ambele aşezări. Dintre ele 9 s-au găsit in nivelul superior şi una in nivelul 2. Gruparea lor niveluri şi descrierea permite periodizarea lor in cad rul fazei de tranziţie şi clasificarea lor tipologică. Tn ambele niveluri au fost descoperite numai figurine femini ne, redate intr-o singură poziţie anume in picioare. Figurinele din primul nivel: a) Figurină in picioare păstrată in cea mai mare parte. li lipseşte doar gitul şi capul. Corpul este mai ingust la partea superioară şi mai lat la partea inferioară. Braţele sint redate ca fiind întinse lateral, cu antebraţele (scurte) in sus. Umerii sint proeminenţi. Abdomenul şi spatele sînt redate in relief, fără să fie prea proeminente. Picioarele sint alăturate, fără să fie despărţite printr-o linie adîncă. Labele picioarelor sint alăturate, abia marcate. b) Figurină fragmentară din care s-a păstrat numai partea inferioară a corpului şi picioarele. Abdomenul şi spatele nu sint prea proeminente. Picioarele sint alăturate. Pe spate s-a tras o linie despărţitoare a picioarelor. Labele picioarelor nu sint redate in relief. Figurina este ornamentată pînă aproape de glezne cu linii incizate. Partea de sus a corpului era acoperită cu motive formate din două grupuri de linii incizate in unghi. Un decor similar era şi pe spate. Tn dreptul abdomenului este redată o fîşie mai lată 101

103 in faţă şi mai îngustă spre şolduri. Această fîşie nu se continuă in spate. Pe partea inferioară a corpului şi pe picioare, pînă mai jos de genunchi, sint trasate citeva linii in spirale alăturate in faţă şi trei ovaluri concentrice pe spate. Pe partea inferioară a piesei, in faţă şi in spate, sint citeva spirale alăturate. c) Figurină fragmentară s-a păstrat numai jumătate din dreapta (dovadă că unele figurine se realizau prin alăturarea a două părţi modelate separat). Li pseşte capul, gitul pieptul şi o parte din picioare. Ornamentele sint deosebite. Pe partea din faţă este un decor format se pare dintr-o spirală mai mare cu buclele turtite şi cu citeva puncte. Partea inferioară era acoperită cu un decor delimitat prin cite o linie incizată orizontală in dreptul mijlocului şi o alta deasupra genunchi lor. Această fîşie este ornamentată cu o serie de spirale îmbucate, trasate cu grijă, avind spre margine, din loc in loc, cite un cerc mic. Aproximativ in dreptul genunchilor este o altă fîşie ornamentală acoperită cu spirale alăturate mărginite şi ele cu puncte. d) Căpşorul şi gitul unei figurine care are o formă specifică şi probabil o mască pe faţă. Privit de sus capul are formă rombică mai ascuţită in faţă. Creştetul este bombat puţin. Nasul nu este redat. ln dreptul ochilor este cite o linie orizontală, fiecare prevăzută, la capătul din spre urechi, cu cite un cerculeţ. Pe partea superioară a gitului sint două linii in val larg. Restul gitului, numai in faţă, este ornamentat cu două linii formind un fel de X neregulat (avind deasupra şi dedesubt cite un cerc mic) care reflectă, probabil, nişte podoabe feminine purtate la git. Pe spate, se observă virful unor linii in unghi, sigur redind capătul de sus al unei "piese" de ţesătură de fo rmă triunghiulară. Fragmentul descris reprezintă căpşorul unei figurine din seria celor descrise la punctul a). e) Dintr-o figurină s-a păstrat numai bustul fără cap şi fără miini. Partea inferioară a gîtului este proporţional de lată, ornamentat in faţă cu o linie in unghi (cu virful in jos), redind, desigur, un şirag sau o altă podoabă similară feminină. Ornamentele de pe corp sint: in faţă cite trei lini i paralele laterale oblice, iar deasupra lor, in dreptul sinilor, un ornament inclzat neclar, cu punct pe unghi. Mai jos este redat un romb incizat, cu punct pe mijloc. Pe spate este înfăţişată numai o fîşie ornamentală, delimitată prin două linii orizontale, mărginind un romb neregulat (cu punct pe mijloc) şi o linie oblică, alături spre stinga. f) Figurină aproape întreagă descoperită printre bulgări i de lipitură arsă ai locuinţei nr. 9. La dezvelire a fost atinsă la cap. S-a constatat atunci că este fragilă şi că a fost lucrată astfel: in primul rind a fost modelat capul şi corpul plat din lut curat, apoi relieful obrazului şi corpului au fost realizate cu lut amestecat, se pare, cu pleavă. Stratul corespunzător se desprinde uşor de pe "miez" Tocmai din această cauză, faţa s-a măcinat rămînînd o suprafaţă plană. Capul are forma aproximativă de ciupercă, fiind puţin lăţit, in spate şi lateral. Gitul este masiv. Braţele sint arătate ca fiind întinse lateral şi îndoite (d in coate ), in sus, in poziţie de rugă. Corpul este mai ingust la partea superioară şi mai lat la cea inferioară. Pe partea din faţă sint aplicaţi sinii micuţi şi abdomenul proeminent. Spatele, pînă mai jos de brîu, este ca un plan drept. Figurina prezintă steatopigie moderată. Picioarele sint cilindrice masive modelate separat. Sint indicate labelepicioarelor, prin cite o prelungire in faţă. Prin mici proeminenţe sint înfăţişate gleznele. Figurina este neornamentată, dar se observă că suprafaţa ei a fost vopsită, in intregime cu o culoare gălbuie, pe care este posibil să fie avut ornamente pictate. g) Fragment de figurină din care s-a păstrat numai partea din mijloc, abdomenul şi şoldurile puţin lărgite lateral, in unghi. Figurina este neornamentată. h) Un alt fragment de figurină din aceeaşi parte a corpului puternic stilizată şi neornamentată. 102

104 .. N o 'Sl m... - Lf"l :; Oi > c: "' :c "' "' CII -.:1 CII "' c: e CII - E..c: QJ -.1 E., c r::: E.Q.. "" 1 03

105 i) Un picioruş masiv scurt al unei figurine. Laba piciorului este redată prin îngroşarea porţi unii inferioare şi prin crestături le, care despart degetele. Din datele prezentate despre figurinele păstrate mai intregi rezultă că oamenii din etapa corespunzătoare aşezării nivelului 1 au folosit numai figurine feminine, toate in picioare. Ele sint de două tipuri: a) de dimensiuni mai mici, cu cap mic, git prelung, umeri proeminenţi, braţele întinse lateral şi îndoite din coate in sus, cu partea inferioară a corpului lăţită şi picioarele relativ scurte. Aceste figurine sint bogat ornamentate cu lini i incizate, in spirală şi cu puncte, incrustate cu materie albă. Analogiile cele mai apropiate se cunosc la Vidra 1 b) de dimensiuni mai mari, cu capul bombat, cu git scurt, cu braţele întinse lateral şi îndoite din coate in sus, cu partea inferioară a corpului lăţită, picioarele alăturate. Ele nu au decor incizat, dar este posibil să fi avut decor pictat, pe un fond galben. Din nivelul 2 cunoaştem un singur fragment de figurină. S-a păstrat numai junătatea de jos. S-au păstrat nu mai picioarele masive alăturate. Toate piesele descrise reflectă cultul fertilităţi i, existent la toate comunităţi le neolitice de pe teritoriul ţării noastre. Cult oglindit in majoritatea aşezărilor, prin diferite tipuri de figurine feminine (reprezentînd femei tinere, unele gravide). b. Figurinele zoomorfe sînt foarte rare in cad rul complexului studiat. O astfel de piesă (descoperită in 1971 ) reda un animal scund, gras, cu capul, picioarele şi coada rupte. Probabil înfăţişa un porc. Astfel de figurine oglindesc şi ele cultul fertilităţii. 2. RITUL FUNERAR Tn cursul săpăturilor arheologice de la Radovanu s-a pus şi problema cunoaşterii ritului funerar din faza de tranziţie. Săpăturile din 1962 ne-au permis dezvelirea în întregime a aşezării niv. 1, tot atunci ne-am pus problema, unde se află necropolele celor patru aşezări. Analiza topografică a zonei, precum şi datele de ordin entografic referitoare la populaţi i slab dezvoltate, ne-au permis să presupunem că necropola se află, undeva in preajmă, la vest de şanţul de apărare, pe terasa înaltă. S-au săpat o serie de şanţuri în şir, de a lungul unei fişi i de teren, unind valea Lacu Porcului şi valea (fără nume) de la nord de aşezare. Tn porţiunea de la nord vest de acestea s-au găsit primele morminte. Acolo se afla una din necropole. De-a lungul anilor, in aceeaşi zonă, s-au săpat o serie de alte şanţuri in care s-au mai descoperit morminte de adulţi şi de copii, in poziţie chircită, pe o parte, majoritatea fără inventar funerar. De asemenea, in cursul săpăturilor din cuprinsul aşezării, intre locuinţe şi in preajma lor, s-au dezvelit schelete de copilaşi. Pînă in prezent, in cadrul complexului neolitic de la Radovanu s-au descoperit 26 morminte, de adulţi şi copii. Pentru exemplificare, in cele ce urmează, prezentăm amănunţit (din lipsă de spaţi u) numai primele cinci schelete descoperite in 1962: Mormintul 1: Gropa nu a putut fi delimitată, deoarece scheletul zăcea in pămînt de culoare cafenie deschisă in care a fost săpată şi cu care a fost umplută groapa. Scheletul se afla la 0,82 m adincime faţă de nivelul actual al solului. Era de adult, probabil de femeie, in poziţie chircită pe partea stingă, cu craniul orientat spre ESE 93. Craniul era sfărîmat in bucăţele. O parte din calota craniană lipsea. Nu s-a găsit nici mandibula. Tn dreptul ei se aflau cîţiva dinţi foarte tociţi. Din restul scheletului s-au păstrat numai oasele membrelor şi acelea foarte fragmentare. Ţlnind seama de porţiunile păstrate din oasele miinilor, rezultă că ele erau îndoite din coate şi aşezate cu palmele la circa 0,10 m distanţă in dreptul obrazului. Picioarele au fost puternic indoite din genunchi, aşa fel că tlblile au aj uns paralele cu femurul drept, indiciu că înainte de a fi depus fn groapl, 104

106 ; :. _, 1, ' 1 ' ' ' 5 o 5... _,.._.... '..... _,,," ) Fig. 49 Figurine fe minine de lut ars : 3, 5-7 =nivelul 2; 1, 4 =nivelul 3; 2 = passim. Abb. 49 Weibliche Figurinen aus gebranntem Lehm: 3, 5-7 = Stufe 2; 1, 4 = Stu(e 3; 2 = passim. 105

107 0t$ n1 f UI :z.. w.. o a- L -'-...L...--L---L----' o so l o to Fig. 50 Unele schelete din mormintele neolitice din complexul de la Radovanu. Abb. 50 Skelette aus den neo/itischen Grăbern von Radovanu.

108 cadavrul a fost legat strins. Mormintul nu a avut inventar. ln preajma scheletulul s-au găsit doar citeva bucăţele de lipitură arsă, semn că pe acel loc au existat unele urme slabe de locui re, deranjate cu prilejul săpări i şi astupări i gropii mormîntului. Mormintul 2. Groapa nu a putut fi delimitată. Schelet de copil mic (infans 1) zăcea la 0,73 m adincime, in pămînt de culoare cafenie deschisă. S-au păstrat numai o parte din oase. Scheletul era chircit pe partea stingă, cu craniul orientat pe direcţia ENE 68. Craniul era spart in fragmente numeroase. Cea mal mare parte lipseşte, fiind măcinată in sol. Pe loc a rămas numai partea occipitală. ln preajma craniului se observă citeva frînturi de coaste. Din oasele lungi ale miinilor nu s-a păstrat nici unul. Cele cfteva fragmente din oasele lungi ale picioarelor indică poziţia chircită moderată a scheletului. Mormintul nu a avut inventar. Mormintul 3. Groapa nu a putut fi delimitată. Schelet de adolescent descoperit in şanţul Zăcea la baza stratului de pămînt de culoare cafenie deschisă la 0,81 m ad. Scheletul era chircit foarte accentuat, pe partea stingă. Toate oasele lungi de la miini şi de la picioare erau paralele, dovadă că după moarte cel decedat a fost legat strins. Subliniem şi faptul că a fost depus in groapă cu faţa in Jos. Craniul s-a păstrat destul de bine pe loc, deşi este spart in numeroase bucăţele. Coastele sint păstrate bine, cu partea dorsală in sus. Femurele şi tibiile erau sub corp paralele intre ele. Din oasele bazinului s-a păstrat un fragment. Laba piciorului sting era întinsă forţat ln prelungirea tibiei. Mormintul nu a avut inventar. Mormintul 4. Din acest mormint s-au descoperit in şanţul 8 D 2 numai citeva fragmente izolate de craniu. Este posibi l ca restul scheletului In situ să se afle undeva Tn Imediata vecinătate. Nu am avut posibi litatea să-i căutăm. Mormintul 5. Groapa nu a putut fi delimitată. Schelet de adult probabil de femeie, descoperit la 0,87 m adincime, chircit moderat pe partea stingă. Zăcea la baza stratulul de pămînt de culoare cafenie deschisă. Scheletul avea oasele in stare de conservare destul de bună. Era orientat cu craniul spre ENE 87. Craniul a fost spart in mai multe bucăţi. S-a păstrat şi osul nasal. Mandibula este gracilă. Se pare, că este vorba de un individ bătrîn căruia fiind încă in viaţă i-au căzut majoritatea dinţilor de pe mandibulă, iar apoi alveolele dentare s-au obturat. Mai sint pe loc o serie de dinţi (inclusiv un incisiv) pe maxllarul superior. Ca de obicei, toţi aceşti dinţi sint tociţi puternic. Scheletul are oasele lungi ale miinii drepte îndoite din cot şi aşezate cu palma pe craniu in dreptul urechii. Mina stingă a fost întinsă in lungul corpului şi pusă cu palma lîngă femurul drept, la mică distanţă de genunchi. S-au păstrat şi citeva vertebre pe una din ele se observă in lungul marginii superioare, o serie de excrescenţe mici, dovedind că femeia a suferit de o boală a coloanei vertebrale. Femurul drept formează unghi drept cu coloana vertebrală, Iar cel sting un ungh i de circa 45. Labele picioarelor erau suprapuse, in poziţie normală. fn groapa mormintulu i nu s-a găsit nici un obiect in afară de un ciob mic din epoca neolitică. Cu tot numărul red us al mormintelor cercetate, sintem in măsură, să precizam obiceiurile funerare principale ale membrilor unei comunităţi din faza de tranziţie la cultura Gumclniţa. Dacă avem in vedere că intr-una din gropi s-au găsit bucăţele de lipitură arsă, este de presupus că grupul de morminte se leagă de una din ultimele aşezări. Gropile mormintelor nu au putut fi delimitate din cauza culorii pămîntului. Ele au fost săpate in pămînt de culoare cafenie deschisă şi au fost astupate cu acelaşi fel de pămînt. Se poate însă arăta că, prin asemănare cu mormintul din aceeaşi fază de la Izvoarele (aflat la circa 12 km distanţă), şi gropile mormintelor de la Radovanu au avut forma ovală sau aproape rectangulară cu colţurile rotunjite. Dimensiunile gropilor erau in 107

109 funcţie de înălţimea celui decedat, dacă era copil i se săpa o groapă mică, dacă era adult o groapă mai mare. Remarcăm că gropile aveau o adincime apropiată. Din calculul făcut asupra adincimii gropilor rezultă că adincimea medie era de 0,81 m, faţă de nivelul actual al solului din jur. Semnalăm însă că, in porţiunea respectivă, terenul este puţin in pantă şi de aceea este posibil ca, in realitate, adincimea iniţială a gropilor să fi fost mai mare, dar din cauza muncilor agricole, terenul să fi devenit mai afinat şi să fi fost spălat de ape, pe o anumită grosime. Menţionăm că nu se constată o deosebire in privinţa adincimii intre mormintele de copii şi cele de adulţi. Numărul redus de morminte nu permite să aflăm dacă înmormîntările se făceau pe familii sau in funcţie de alte criterii. Pentru moment este clar că mormintele de copii sint intercalate intre acelea de adulţi. Datele prezentate dovedesc că membrii comunităţilor practicau numai ritul inhumaţiei, in poziţie chircită, pe partea stingă, mai rar, pe dreapta. Chircirea este diferită intre moderată şi accentuată. Atit una cit şi cealaltă, se asigurau prin legarea cadavrului. Acest procedeu este sigur pentru chircirea accentuată.prin analogie cu obiceiurile unor comunităţi cercetate de etnografi, se mai poate. spune că după legare cadavru! era introd us intr-un fel de sac şi de-abia după aceea era inmormintat. De regulă, depunerea in groapă se făcea cu grijă, dar in unele cazuri, mai ales, la cadavrele (chircite accentuat ), legate mai strins, se intimpla ca in loc să fie aşezate pe o parte erau puse cu faţa in jos. Gropile au fost săpate aşa fel ca morţii să poată fi orientaţi in cazul celor chirciţi pe stinga cu capul pe o direcţie apropiată de est iar cei chirciţi pe dreapta spre SV. Variabilitatea orientării intre cele patru schelete este mică fiind de numai 34 (m.1 = ESE 93 m. 2 = ENE 68 m.3 = ESE 102 m.4 = ENE 87 ) cu o diferenţă faţă de Est de numai + 22 şi +12. Observaţia, pare, să indice faptul că înmormîntările se făceau dimineaţa la răsăritul soarelui. Dintre cele patru schelete trei prezintă o poziţie obişnuită scheletelor din perioada dată, adică miinile lor sint aşezate cu palmele in dreptul obrazului. Unul dintre schelete (m.s) prezintă însă o deosebire remarcabilă. Prin poziţia miinilor: una întinsă in lungul corpului şi alta cu palma pe craniu, ele se aseamănă cu unele dintre scheletele aparţinînd fazei Vidra a culturii Boi an. Mormintul amintit de la Radovanu aparţine şi el fie fazei Vidra (de altfel reprezentată prin slabe urme de locuire la baza depunerilor arheologice), fie tot fazei de tranziţie, poziţia miinilor reflectind, in acest caz, o tradiţie din faza mai veche. Răspunsul la problemă încă nu poate fi dat, deoarece cele două eventuale serii de indivizi, au aparţinut ambele din punct de vedere antropologie tipului mediteranean. Problema va putea fi rezolvată doar atunci cind se vor face săpături ample in cadrul necropolei şi cind eventual se vor descoperi suprapuneri de morminte cu schelete avind miinile in poziţii diferite. Regretăm că nu sintem in măsură să prezentăm datele din domeniul antropologie!, care ne interesează din punct de vedere istoric, dar pentru grupul de schelete de la Radovanu, nu am primit încă de la antropologi datele necesare. Din seria de 26 morminte, numai trei au avut inventar funerar modest şi anume: la un schelet de copil s-au găsit mai multe mărgele din cochilii de Denta/ium, la unul de ad uit se afla o piesă de silex şi la un al trei lea (aflat in poziţie cu totul nefirească) s-a pus intre humerusul şi antebraţul drept, un văscior bitronconic mic. Inventarul funerar foarte redus nu poate provoca indoieli in privinţa datării grupului de morminte studiat, dacă avem in vedere poziţia topografică a mormintelor, analogia apropiată de la Izvoarele, ca şi lipsa oricăror resturi de loculre mai tirzii (de ex. din epoca bronzului) in vecinătate. ln consecinţă, seria de morminte descoperite dateaz din faza de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa. 108

110 Cap. XIII. CONCLUZII lntre aşezările neolitice din sud estul ţării noastre cercetate in intregime, complexul de la Radovanu ocupă un loc de seamă, prin aceea că toate cele patru aşezări suprapuse datează din diferite etape ale aceleiaşi faze şi astfel permit compararea şi analizarea datelor referitoare la fiecare in parte şi cele privitoare la ansamblu. Li psa datelor precise de pînă acum despre locuinţele aşezării corespunzătoare nivelului celui mai vechi (4 ) de la Radovanu ne obligă să incepem analiza şi interpretarea noastră cu aşezarea corespunzătoare nivelului 3. Aceasta este alcătuită din 2 locuinţe de suprafaţă alăturate, de durată, dispuse intr-un singur şir. Materialele arheologice ad u nate din stratul de pămînt al nivelului sint reprezentate pe lîngă un număr apreciabil de fragmente ceramice şi prin numeroase oase de animale domestice, in principal, oase de bovine, de porc şi de ovicaprine, ca şi prin multe bucăţi mari de lipitură arsă la roşu extrem de numeroase urme de paie de cereale, prin rişniţe intregi sau fragmentare şi chiar prin boabe de griu carbonizate. Toate acestea dovedesc că acei oameni din vechime practicau o activitate economică mixtă de cultivatori de griu, (afllndu-se, după toate probabilităţile, intr-un stadiu incipient de practicare a agriculturii cu un fel de aratru cu tracţiune animală) şi de crescători de animale domestice (in preajma aşezări lor intr-un număr relativ red us, nu in turmă). Caracterele menţionate sint specifice unei populaţii aflate intr-un proces avansat de viaţă sedentară. Tn acelaşi sens pledează şi observaţia că numărul oaselor de animale sălbatice este procentual mult mai redus decit al animalelor domestice. Amintim doar citeva cifre anume oasele de animale domestice in cele patru niveluri reprezintă un procentaj intre 60 şi 80% din total. Numărul redus al locuinţelor aşezării nivelului 3 reflectă numărul relativ redus al membrilor comunităţi i, indicind faptul că din punct de vedere cantitativ recoltele de griu erau încă reduse şi că terenurile de intindere nu prea mare, fiind cultivate un şir de ani cu aceleaşi plante treptat secătuiau şi recoltele deveneau insuficiente, ne putind asigura hrana necesară tuturor membrilor comunităţi i şi de aceea, după aproximativ două decenii, aşezările erau părăsite şi comunitatea se muta in alt loc. Cu trecerea timpului, se constată că in aşezarea corespunzătoare nivelului 2, numărul locuinţelor a fost de şase ori mai mare ca in aşezarea precedentă şi că, prin urmare, şi numărul membrilor comunităţilor, din acea perioadă, din zona dată, a fost mai mare, desigur ca o consecinţă a unor progrese realizate, in principal, in cultivarea plantelor. Tn condiţiile date, locuinţele erau tot de suprafaţă, dar sint puţin mai mari şi mal solide, in privinţa construirii pereţilor, platformei de lut şi a cuptorului. Cantitatea de materiale arheologice este şi ea mai mare şi evident oglindeşte o dăinui re mai îndelungată a aşezării, in condiţiile in care ocupaţiile principale au rămas aceleaşi. Ultima aşezare era alcătuită aproximativ dintr-un număr similar de locuinţe de suprafaţă construite la fel ca şi in nivelul precedent, deci numărul membrilor comuni. tăţilor s-a menţinut aproximativ acelaşi. Membrii comunităţi i continuau să se ocupe cu agricultura incipientă şi cu creşterea vitelor, ocupaţi i, care constituiau temeiul modului de trai sedentar al comunităţii amintite. 109

111 In ansamblu deci cele patru aşezări, din faza de tranziţie de la cultura Balan la cultura Gumelniţa, studiate la Radovanu, cu toate elementele lor constitutive, reflectă procesul continuu de trecere tot mai accentuată la viaţa sedentară. Acele colectivităţi practicau o economie mixtă bazată pe practicarea unei agriculturi incl piente cu folosirea - după toate probabilităţi le - a aratrului cu tracţiune animală şi pe creşterea animalelor domestice, pe scară redusă (cu predominarea bovinelor şi cu creşterea unui număr tot mai mare de porci ) Celelalte ocupaţii de procurare a hranei cum erau vînătoarea, pescuitul şi culesul constituiau indeletniciri secundare. ln privinţa uneltelor de silex se cuvine subliniat faptul că, in perioada dată, s-a intensificat procesul d specializare in prelucrarea acestei roci, ceea ce este oglindit prin tipizarea uneltelor şi prin apariţia unor piese deosebite (ne referi m de ex. la virful de suliţă) greu de realizat de o persoană nepricepută. O situaţie asemănătoare este reflectată prin numărul apreciabi 1 de unelte de piatră şlefuită, lucrate din roci vulcanice, dure. Presupunem că o mare parte din acele unelte erau lucrate in ateliere specializate, situate undeva in preajma zăcămintelor de astfel de roci şi apoi erau transmise gata făcute la distanţe destul de mari de ordinul zecilor de kilometri altor comunităţi. Am vrea să scoatem in evidenţă faptul că aprovizionarea cu materiile prime necesare realizării uneltelor şi pentru alte activităţi era făcută in cazul aşezări lor studiate numai din zona de răspîndire a comunităţilor din faza de tranziţie la cultura Gumelniţa, (desigur inrudite - Ne gindim la diferitele tipuri de silex de calitate, care se obţineau de la sud de Dunăre, iar roci le vulcanice din apropierea Carpaţilor Meridionali). Ceramica este elementul principal şi definitoriu pentru complexul neolitic de la Radovanu, ca şi pentru orice altă aşezare neolitică. După cum se ştie, in evoluţia ceramicii, din cursu 1 epoci neolitice, sint anumite elemente specifice, care permit plasarea unui sau altui obiectiv intr-o perioadă sau alta din ansamblul epoci i. Dacă avem în vedere compoziţia pastei ceramice (lut amestecat cu cioburi pisate mărunt) folosite la modelarea vaselor de lut de la Radovanu, atunci obiectivul se plasează, în chip normal, în a doua parte a evoluţiei neoliticului din sudul ţării noastre, cînd eeramica este caracterizată, în ansamblu, prin astfel de compoziţie a pastei. Ţinînd însă seama de întreaga arie de răspîndire a comunităţilor fazei de tranziţie observăm că, în spre marginea de nord vest a acestui areal, în zona lpoteşti, în aceeaşi perioadă, a fost întrebuinţată şi pastă amestecată cu multă pleavă. Prin urmare, la nord de Dunăre, în aceeaşi vreme, in două zone deosebite, comunităţile strîns înrudite ale fazei intrebuinţau două feluri de pastă. Am ţinut să subliniem acest ;omănunt semnificativ, de ordin tehnic, deoarece el poate să constituie unul dintre indicii cu privire la deosebiri de apartenenţă gentllică sau tribală, în cad rul marelui grup de comunităţi ale fazei studiate. Evident pentru a aj unge la o concluzie istorică fermă, din acest punct de vedere, trebuie să avem în vedere tot ansamblul de elemente constitutive ale culturi i materiale şi spirituale. Continuînd analiza noastră în domeniul ceramicii vom constata că în cadrul ei se menţin (in toate cele patru aşezări), aproape neschimbate, o serie de forme de vase specifice olăriei culturi i Boian. Dintre ele vom aminti cîteva. Avem in vedere vasele cu corpul cilindric, prevăzute de-a lungul marginii cu un prag de sprijin. Gitul fiind realizat dintr-o fîşie de lut aplicată în interior s;.u prin îngroşarea peretelui vasului. La această serie sînt caracteristice picioarele tot de fo rmă cilindrică sau tronconică. Pentru astfel de vase erau modelate anume capace masive, cu partea de sus în fo rmă de calotă sferică şi partea inferioară cilindrică, cu un diametru corespunzător diametrului vaselor amintite. Semnalăm şi vasele mari cu corpul ci l indric şi partea inferioară tronconică, ele serveau la păstrarea rezervelor de hrană. Nu poate fi trecută cu vederea scria vaselor de uz 11 o

112 comun in formă de borcan (cu pereţii arcuiţi ) sau a celor in formă de pară, cu corpul puternic bombat. În toate cele patru aşezări, s-au găsit destul de multe fragmente din suporturi specifice, paralelipi pedice (a căror serie incepe de la sfîrşitul fazei Giuleşti a culturii Boian şi se incheie cu faza de tranziţie la cultura Gumelniţa). Toate formele descrise si nt de tradiţie Boian, cum este de altfel şi o bună parte din decorul vaselor de la Radovanu. În cazul vaselor de uz comun, in domeniul ornamentării amintim ca element comun de tradiţie mai veche, briul alveolar, intrerupt adesea prin proeminenţe simple sau duble, barbotina simplă neorganizată şi vircile regulate verticale, oblice sau arcuite, trasate cu degetele pe pasta încă moale a vaselor. Tradiţia principală, păstrată in ceramica de calitate, moştenită de la purtătorii culturii Bolan, se manifestă in decorul realizat prin excizie, adică prin scobirea lui in pasta moale a vasului. Decorul a fost întrebuinţat, foarte timid, încă din prima fază Bolintineanu a culturii Bolan, s-a menţinut şi a evoluat din plin in cursul fazelor Giuleşti şi Vidra, fiind apoi folosit, in continuare, in faza de tranziţie in toate cele patru aşezări de la Radovanu şi fiind transmis, puţin modificat (datorită evoluţiei fireşti) in continuare, prin tradiţie, ceramicii comunităţilor culturii Gumelniţa. V sele cu decor excizat, propriu zis, fiind documentate numai in cursul culturii Boian. In consecinţă, aşezările studiate din acest punct de vedere se plasează la sfîrşitul perioadei de folosire a decorului excizat şi lncrustat cu materie calcaroasă, albă. Paralel cu procesul de trecere tot mai accentuată de la viaţa semi-stabilă la modul de trai sedentar s-au prod us, in cursul epocii neolitice, unele schimbări şi in gama formelor de vase de lut ars. Faptul, după toate probabil ităţile, rdlectă anumite modificări in modul de alimentare al acelor oameni in ceea ce priveşte prepararea hranei şi consumarea ei. În toată zona din sud estul ţări i noastre, locuită de comunităţile fazei de tranziţie, se observă că, incetul cu incetul, oamenii au inceput să renunţe la o parte dintre fo rmele de vase tradiţionale inalte şi adinci, începînd să prefere, tot mai mult, vasele mai scunde cu deschidere largă, de tipul castroanelor. Această modificare se poate urmări, cu toată claritatea, in evoluţia unei fo rme de vas din pastă fină din faza de tranziţie. Este vorba de un vas care a avut la început corpul cilindric buza scundă şi partea inferioară tronconică. Treptat partea de mijloc cilindrică s-a ingustat tot mai mult ajungînd să aibă, în cele din urmă, fo rma unui colac. De asemenea, marginea s-a micşorat, iar diametru! a crescut destul de mult. Vasele de tipul castronului şi mai tirziu în fo rmă de strachină scundă, cu diametru! mare, vor fi fo rmele ceramice specifice pentru fazele evoluate ale culturii Gumelniţa. Se poate spune că, încă de la începutul fazei de tranziţie, in domeniul ceramicil îşi fac apariţia unele elemente care prevestesc începuturile culturii Gumelniţa. Tocmai din această cauză am socotit că este firesc ca faza respectivă şi fie numită aşa, faza de tranziţie fiind caracterizată la Început prin predominarea în domeniul ceramicii (şi în altele) a elementelor de tip Boian, iar /a sfîrşit prin predominarea celor de tip Gumelniţa. Continuind seria elementelor, care se manifestă încă din faza de tranziţie, semnalăm apariţia suporturilor cil indrice scunde, in formă de colac, cu marginile îngroşate. S-au menţi ut în uz, la începutul culturii Gumelniţa propriu zise şi unele vase cu corpul cilindric. In cursul fazei de tranziţie, la inceput ele au fost ornamentate prin excizie şi incrustare, către sfîrşitul fazei, deşi motivele ornamentale au rămas aceleaşi, cu incetul s-a renunţat la realizarea decorului scobit, care necesita mult timp şi atenţie, adoptîndu-se, in schimb, două sisteme diferite şi anume decorul care urma să fie cruţat, ad ică benzile înguste, erau fie delimitate prin linii incizate paralele, fie se aplicau pe peretele încă moale al vaselor, fîşii subţiri de lut, se delimitau şi se netezeau, aşa fel ca să semene cu benzile cruţ te, propriu zise,. după cạr. e uprafaţa lor era lustruită cu grijă. in continuare porţlumle de decor scob1te ma1 mamte erau doar crestate superficial, cu un instrument 111

113 ascuţit, formindu-se reţele neregulate de linii făcute special pentru a fixa culoarea albă sau albă gălbuie cu care se acopereau apoi toate porţiunile astfel pregătite, dintre benzile " cruţate". Rezultatul ornamental rămînea acelaşi numai că realizarea lui era mal simplă şi mult mai rapidă. Capacele mari in formă de calotă sferică, cu partea inferioară cilindrică din faza de tran ziţie au fost transmise şi primelor faze ale culturii Gumelniţa. S-a prod us totuşi o mica _ transformare (bombarea mai accentuată a calotei) şi simplificarea decorului. Un timp nu prea îndelungat, probabil încă de la sfîrşitul fazei Vidra şi sigur de la mceputul fazei de tranziţie s-a folosit decorul pictat cu diferite culori. Fragmentele ceramice găsite la Radovanu au făcut parte dintr-un vas cu corp cilindric, cu decor excizat la exterior şi cu decor pictat în interior. Fondul a fost realizat cu culoare albă, pe care s-au pictat motive ornamentale cu culoare roşie. Culorile folosite sînt prăfoase şi se desprind uşor de pe peretele vasului, dovadă că ornamentarea s-a făcut după o primă ardere. Un astfel de decor, desigur cu motive deosebite, s-a menţinut şi la începutul culturii Gumelniţa. Ceramica acestei culturi are drept caracteristică principală definitorie decorul pictat cu grafit. O vreme s-a considerat că el apare încă de la sfîrşitul fazei Vidra a culturii Bolan. După un timp s-a renunţat la părerea amintită, deşi credem că nu este exclus ca astfel de ornamente să existe şi pe vasele acelei faze, dacă avem în vedere contactele directe evidente cu comunităţlle culturii Mariţa de la sud de Balcani, unde se folosea destul de Intens decorul pictat cu grafit. Un astfel de decor, pe scară nu prea largă, s-a folosit, sigur, pe vasele de lut ars încă de la începutul fazei de tranziţie şi apoi s-a menţinut in uz pînă spre sfîrşitul culturii Gumelnlţa. Ca şi decorul pictat cu culori "crude", tot aşa şi acela pictat cu grafit, la inceput s-a întrebuinţat în asociere, pe acelaşi vas, cu decorul excizat. Astfel, pe vasele mari cilindrice, suprafaţa era acoperită cu decor excizat, în timp ce numai gîtul, îngust sau mal înalt, era împodobit cu decor pictat cu grafit. Treptat însă pe o serie de vase din pastă fină (cu porţiunea de mijloc cilindrică îngustă) din faza de tranziţie, s-au realizat numai ornamente geometrice pictate cu grafit. Am ţinut să subliniem cîteva dintre principalele elemente pentru a se putea înţelege, mal uşor, legătura strînsă care a existat şi in acest domeniu, manifestare importantă a culturii materiale între cultura Bolan, faza de tranziţie şi cultura Gumelniţa. in privinţa studlerli tipului de aşezare, in cadrul complexului de la Radovanu, se cuvine să reamintim că, prin săparea Integrală a aşezării corespunzătoare nivelului superior, s-a realizat pentru prima oară in sudul ţării noastre o astfel de cercetare, prin care s-a obţinut, in condiţii favorabile specifice, planul general al staţlunii, ceea ce ne-a permis analiza lui şi interpretarea Istorică, social-economică şi demografică. Continuarea lucrărilor din cadrul complexului a făcut posibilă dezvelirea resturilor tuturor locuinţelor şi din a doua aşezare de pe acelaşi loc, prin urmare, realizarea celui de al doilea plan general. O astfel de cercetare se realizează pentru prima oară in ţara noastră, ceea ce creează obiectivului nostru arheologic o importanţă nu numai republicană, el şi europeană. Delimitarea mai precisă in 1975 a intinderi i suprafeţei acoperite cu resturile locuinţelor din aşezarea corespunzătoare nivelului 3, ca şi cercetarea unei mari părţi din suprafaţa aşezării nivelului 4, fac să crească şi mal mul t_ importanţa ştiinţific a co _. p lexulul. aceasta cu atit mal mult, cu cît este vorba de aşezarlle aceleiaşi populaţii, aflata m plina dezvoltare, dintr-o singură fază de evoluţie, ceea ce permite să surprindem diferite etape, succesive, din istoria fazei de tranziţie. Construirea locuinţelor de acelaşi tip, cu aceleaşi dimensiuni, intr-o ordine precisă obligatorie, după un anumit plan, in aşezările nlvelurllor 3 şi 2, se poate explica intr-un 112

114 singur chip: existau reguli obligatorii pentru toţi membrii comunităţi i oglindind o strînsă legătură (intre toţi membrii ei) din punct de vedere social şi economic. Deosebirea constatată apoi in privinţa planurilor generale ale aşezărilor nlvelurllor 2 şi 1, ne face să presupunem că in răstimpul destul de indelungat, reprezentat de grosimea stratulul de pămînt (de 0,80 m) dintre baza nivelului 2 şi baza nivelului 1, au inceput să se manifeste, in societatea vremii, unele tendinţe de ordin economic şi social care, cu timpul, vor duce la destrămarea colectivităţii mari, alcătuită din cele 12 familii şi caracterizată prin activitatea economică in comun şi inlocuirea el, treptată, din punct de vedere economic şi social, prin grupuri mai miel compuse din citeva familii de tipul (fără să corespundă) marilor familii patriarhale. Cercetările de la Radovanu au mai dus la o observaţie şi la o concluzie importantă de ordin istoric, valabilă pentru intreaga zonă a Dunării de jos. Pînă atunci specialiştii noştri considerau că aşezările de la sfîrşitul culturii Boian şi acelea din cursul evoluţiei culturii Gumelniţa sint reprezentate, mai cu seamă, prin tellurl. Săpăturile arheologice de la Radovanu au permis să se constate şi să se demonstreze că, în realitate, in cadrul obiectivului studiat, după părerea noastră, şi in multe alte cazuri (ne referim, mai ales, la obiectivele de tip Gumelniţa) avem de a face nu cu o simplă aşezare, ci cu intregi complexe alcătuite dintr-o parte (formată din citeva locuinţe) situată pe o terasă joasă sau înaltă. O parte mai mică compusă din citeva construcţii modeste servind ca loc pentru " ateliere" şi o alta mal mare, situată pe un loc mal inalt sau mal uşor de apărat, o adevărată "acropole" înconjurată cu şanţ de apărare (cu traseu oval sau rotund) sau chiar cu palisadă. ln cuprinsul aşezării inalte, fortificate se puteau retrage in caz de pericol toţi membrii comunităţii. Ultima parte a complexului o constituie necropola. Din experienţa cîştigată prin cercetările de la Radovanu se poate spune că locul ales pentru necropolă se afla în preajma aşezărilor pe un teren lateral in raport cu (drumul) mal Intens circulat care ducea din şi spre aşezarea înaltă. Locuinţele de la Radovanu, prin caracteristicile lor constructive ridică o serie de probleme de ordin local şi altele de interes mult mai larg. După cum s-a arătat locuinţele din obiectivul studiat sint de suprafaţă, de formă dreptunghiulară cu podea platformă de lut ars, avind in interior, lîngă peretele de est, urmele unul cuptor cu soclu dreptunghiular masiv, o prispă scundă in lungul peretelui de nord şi un loc anume amenajat pentru rişniţă, intre prispă şi cuptor. ln aceeaşi perioadă însă la numai cîteva zeci de kilometri, spre sud vest, in aşezarea de la Petru Rareş 1, din descrierile publicate, rezultă că locuinţele erau de alt tip. Ele erau tot de suprafaţă, de formă dreptunghiulară, dar au fost construite in paiantă şi aveau " podeaua" alcătuită din citeva straturi subţiri de pămînt bătătorit şi cu o vatră amenajată in mijlocul ei. Deosebirile constatate se cuvin analizate in continuare şi studierea comparativă trebuie extinsă la alte elemente de cultură materială spre a se şti dacă nu cumva ne aflăm in faţa unor manifestări care (insumate pe categori i şi trecute pe hartă) ne vor permite să definim, in cadrul ariei locuite de comunităţile fazei de tranziţie, unele variante regionale deosebite in spaţiu şi probabil parţial in timp, corespunzătoare unor grupuri de comunităţi gentilice. Aminteam la inceputul paragrafului de importanţa problemelor ridicate de tipul de locuinţă studiat la Radovanu. Problemele sint deosebit de interesante, deoarece acest tip de locuinţă (cu podea-platformă) a fost transmis cu timpul din spre sudul ţări i, in spre nord est comunităţilor de la sfîrşitul culturii Precucuteni şi apoi culturii Cucutenl, unde a avut întrebuinţare îndelungată. De asemenea, locuinţe de suprafaţă cu podea platformă se cunosc şi in aria culturii Petreştl din sud vestul şi centrul Transilvaniei. Ele au putut fi transmise comunităţilor din acea zonă din trei direcţii deosebite, din spre sud din Muntenia, din spre sud vest, din spre Banat, prin intermediul comunităţilor Vlnca- 113

115 Turdaş. Se pune însă problema pentru cele două zone.. secundare " de răspîndire a locuinţelor cu platformă: ce anume au preluat din tipul de locuinţă din Muntenial Dacă a fost adoptat numai modul de a construi podea platformă de lut este prea puţin, ar insemna că au preluat sistemul doar pentru a servi la protejarea locatarilor de umezeala solului. Susţinem că este prea puţin, deoarece considerăm că singură podeaua nu poate constitui un element decisiv de preluare a unui tip de locuinţă. Este mai important de ştiut dacă a fost adoptat şi mod ul de construcţie al pereţilor, al acoperişului şi chiar eleeleme ntel const uctlve din Interior, cum au fost la Radovanu, cuptoarele de un anumit fel, construite toate lîngă peretele de est, precum şi prlspele miel din lungul peretelui de nord şi modestele amenajărl pentru folosirea rişnlţelor. Facem această precizare, pentru că, după părerea noastră, numai tipul de construcţie şi elementele constitutive din interior, ogllnd. esc caracteristicile de ordin,.etnic", definitorii ale unui grup de comunităţ i. In zona aşezărilor de la Radovanu am incercat să studiem, evident cu aproximaţie, densitatea pcpul ţiei neolitice in funcţie de desimea şi mărimea aşezări lor din faza de tranziţie la cultura Gumelniţa şi după cum s-a arătat in capitolul referitor la tipul de aşezare, teritoriul de activitate şi de,.exploatare " economică (incluzind : ogoarele, păşunile şi păd urea) aflat in,.proprietatea " comunităţilor studiate putea să aibă circa 25 km2 şi o populaţie medie de 3-5 locuitori pe km pătrat. in directă legătură se ridică o altă problemă interesantă. Noi ştim că la Radovanu, pe acelaşi loc au existat in răstimpuri patru aşezări suprapuse, deci tot de atitea ori locul a fost părăsit (de voie sau de nevoie) şi reocupat de cite o comunitate. Extlnzind observaţia se poate susţine că in cadrul teîlurilor nu avem de-a face cu o locuire continuă (după cum s-a crezut multă vreme), care să ducă la formarea unor straturi groase de cultură, ci in fiecare din ele, de regulă sint documentate resturile unei seri i de aşezări suprapuse eşalonate in timp, intre care se intercalează straturi de pămînt depuse intre perioadele de locuire mai intensă sau mai slabă. in aceeaşi ordine de idei se cuvine să urmărim, pe cit va fi posibil, problema dacă o comunitate din complexul de la Radovanu, atunci cind îşi părăsea definitiv aşezarea, jşi alegea un alt loc pe teritoriul pe care 1-a,.exploatat" pînă atunci sau pe un alt teritoriu. Aşezările de la Radovanu se află in zona de formare a fazei de tranziţie, anume ln partea ei de nord. Această zonă cuprindea cu aproximaţie teritoriul situat de-a lungul Dunării, intre cursul Inferior al lalomiţei şi cursul inferior al Vedei, inclusiv o anumită parte din nord-estul Bulgariei. Din spre aceste ţinuturi primare, către sfîrşitul fazei, considerăm ca urmare a schimbărilor produse in activitatea economică (probabil, in principal, in domeniul agriculturii, prin folosirea unui plug primitiv cu tracţiune animală) populaţia a inceput să crească numeric şi drept consecinţă s-au produs, dinspre zonele amintite, deplasări ale unei serii de comunităţi ale fazei in spre vest, spre est şi, mai ales, spre sud, ceea ce a avut drept urmare unificarea, din punctul de vedere al culturii materiale, a ţinuturi lor din partea de est a Peninsulei Balcanice. Lipsa oricăror arme propriu zise din inventarul aşezărilor studiate, pare, să vină in contradicţie cu distrugerea prin foc a aşezări lor in cazul unui sau unor atacuri din afară. lncă nu sintem in măsură să explicăm faptul, dar evident pentru apărare - căci populaţia aşezărilor cercetate nu poate fi considerată ca una războinică, ci toate cele patru comunităţi au fost sedentare şi paşnice - puteau fi folosite topoarele de piatră, arcurile, suliţe şi alte obiecte lucrate, in special, din lemn. Unele fragmente ceramice deosebite găsite la un loc cu cele specifice fazei de tranziţie, fac posibilă paralelizarea in timp a complexului de la Radovanu, cu diferitele faze ale altor culturi vecine. Vom cita citeva exemple: 114

116 -Un fragment mare din partea superioară, de formă cillndrlcă a unui castron, de culoare roşie, cu buza crestată, avind pe partea inferioară, tronconlcă, o porţiune mică dintr-un decor făcut prin imprimare cu un fel de pleptene, cu dinţii mici şi deşi. incllnăm să considerăm că vasul respectiv provenea din aria culturi i Hamangia sau a culturii Varna. - Din loc. 3 niv. 3 provin cîteva cioburi din vase cu corpul bombat, lustruite, cu decorul compus din şiruri de înţepături succesive, dispuse in spirală largă, specifice culturi i Hamangia. -Un alt fragment provine din corpul arcuit al unui vas. Decorul este format dintr-un cerc cruţat (de 5-6 cm diametru) avind pe suprafaţa sa cîteva adincituri dispuse simetric. Rotogolul este mărginit de o suprafaţă excizată. Unui astfel de decor nu i-am găsit încă analogii, care trebuie căutate fie in aria fazei Precucuteni III, fie in aceea a culturii Varna. Ţinînd seama de ansamblul descoperirilor din aria fazei de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa, complexul de la Radovanu a fost paralel in timp, in parte: cu faza Precucuteni III (din Moldova), cu sfîrşitul culturii Hamangia (din Dobrogea), cu ultima fază a culturii Vădastra (din Oltenia) şi cu o fază evaluată a culturii Petreştl (din sudul Transilvaniei). Pentru a preciza cronologia absolută a obiectivului studiat ne-am gindit să căutăm materialele necesare in vederea realizării scopului propus. Începînd din 1964, in fiecare campanie de săpături, am căutat cu toată atenţia bucăţi de cărbuni de lemn. ln condiţiile specifice complexului cercetat, unde, in general, nu s-au conservat cărbunii de lemn, de-abia in 1972, am găsit, pe fundul unei gropi, in pămîntul de umplutură, mal multe bucăţi de cărbune pe care le-am strins, cu toată grija, pentru a nu-l contamina. Cărbunele fiind in cantitate suficientă a fost predat Laboratorulul pentru analizele carbonulul 14 al Institutului de Pre- şi Protoistorie de la Berlin, unde a fost analizat după metodele clasice. Prin amabilitatea dr. Hans Quitta mi-a fost comunicat rezultatul analizelor. Proba datează din anul 3900 ± 70 i.e.n. Prin urmare, complexul datează, in mare, de la inceputul mileniului al IV-lea i.e.n. * Acestea au fost citeva din problemele mai importante asupra cărora am socotit util să ne oprim pe scurt in concluziile lucrării noastre. Pentru aprofundarea şi a altor probleme de ordin economic, social şi demografic, încă nu dispunem de date concrete fi comparative, rezultate din studierea integrală şi a altor aşezări similare sau apropiate in timp şi spaţiu. 24 iulie 1986 Eugen Comfa NOTE 1. D. Berciu: op. cit. in : BMJV, 11, 1937, p

117 ANEXE: ANALIZA PALINOLOGICĂ A PROFILULUI "LA MUSCALU" DE LA RADOVANU ln cad rul colaborării cu Institutul de arheologie din Bucureşti, Laboratorul de pallnologle al Institutului de Geografie a efectuat unele studii pallnologlce in staţiunea arheologlcă din epoca neolitică de la Radovanu, jud. Călăraşl, la locul cunoscut sub denumirea de "La Muscalu ", situat pe terasa mijlocie a Argeşului, la circa 1,5 km vest de localltc.tea amintită, la capătul Văi i Coadele. Probele prelevate de dr. Eugen Comşa de la Institutul de Arheologie, in anul 1965, aparţin unui profil de 1 m săpat in locuinţa A, profil care cuprinde 4 niveluri. Probele, in număr de 9 au fost recoltate din 10 in 10 cm, incepind cu nivelul 2 care este cel mai mare şi cuprinde 6 probe, apoi nivelul 3 cu 3 probe şi nivelul 4 cu o probă. Prelucrarea probelor s-a făcut in laboratorul Institutului de Geografie, după metodele cunoscute şi descrise in literatura de specialitate (metoda maceraţlei şi separaţiei prin densitate, polenul fiind extras cu ajutorul soluţiei Thoulet densitatea 2,2 şi acetilate prin metoda Erdtman). Pentru fiecare probă s-au numărat şi determinat cea. 500 de grăunţe de polen şi spori, cu excepţia probei nr. 2, unde nu am găsit mai mult de 245 de grăunţe şi proba nr. 8, care fiind foarte săracă in conţinut de polen, nu am reuşit să-i calculăm un spectru. in cad rul polenului de arbori, apare evident că cea mal largă răspîndire o au elementele de stejăriş amestecat cu valori cuprinse intre 44 şi 64%, dar numai in nivelul 2 şi proba 1 din nivelul 3, de unde aceste elemente scad pînă la 15% in nivelul 4, dind posibilitatea apariţiei in cantităţi mari a polenului conlferelor; polenul celorlalţi arbori se menţine in nivelurile 3 şi 4 la circa 25%. Dintre foioase, cea mai mare frecvenţă o are polenul de tei (TIIIa), care de la 6,9% in nivelul 4, ajunge să fie reprezentat maximum in nivelul 2, proba 2 cu 54,3%. Tn al doilea rind urmează polenul stejarului (Quercus), care la baza profilului, deci in nivelul 4, participă, ca şi cel al teiului cu 6,9%, creşte pînă la baza nivelului 2 (proba nr. 6) pînă la 25%, ca apoi să scadă din nou către suprafaţă pînă la 5%. Polenul arţarului (Acer), care a fost găsit cu o participare de 2% la baza profilului, oscilează in general intre 2% şi 5%, maximum fiind atins in proba 2 din nivelul 2 unde este reprezentat cu peste 7%. Polenul celorlalte foloase este găsit sporadic şi in procente reduse ; din această categorie fac parte polenul carpenu/ui (Carpinus), al (agului (Fagus silvatica), al nucului (Juglans regia) şi al a/unului (Corylus). Dintre esenţele slabe, polenul arinului (Ainus) are o participare foarte oscilantă nedepăşind 15%. Nu acelaşi lucru se poate spune despre polenul salciei (Sallx), care, deşi la baza profilului are o participare de 9%, creşte mereu pînă ce, la mijlocul nivelului 2, atinge maximum de 25%, ca apoi să scadă din nou şi spre baza nivelului 1 să atingă din nou 9%. De altfel, putem menţiona că, in general, scăderea participări 1 polenului de arbori se observă către baza nivelului 2, ad ică cu cit ne apropiem de suprafaţă şi deci de actual, stepizarea fiind din ce in ce mai accentuată. Spre deosebire de polenul foioaselor, cel al coniferelor este in Inferioritate. Maximum intilnit in profil este la bază, unde in nivelul 4 are o participare de aproape 50%, apoi scade in partea superioară a nivelului 3 la circa 30%, Iar la baza nivelului 2 la 8%. ln cadrul nivelului 2 se menţine la 15% cu mici oscilaţii. Menţionăm, in continuare, că din acest procent polenul pinului (Pinus sllv.) are participarea cea mal mare, 116

118 cel de molid (Picea excelsa), nu depăşeşte 3%, Iar cel de brad (Abies alba) lipseşte, lucru intilnit foarte adesea şi in probele de suprafaţă din această regiune. ln ceea ce priveşte polenul grupei N.A.P. (polen de nearbori) se poate constata din diagrama generală că este grupa care domină, procentele de participare atingind valori între 60 şi 75%, ceea ce denotă că locul de recoltare a fost şi in trecut o suprafaţă neimpădurită. Remarcăm de la început, că din această grupă, polenul Compositelor oglindeşte o răspîndire foarte mare şi în general uniformă. Procentele de participare nu scad sub 50, dar depăşesc în unele cazuri 70% şi la baza profilului chiar şi 80%. Participarea polenului Gramineelor este mult mai mică, oscilînd în jurul a 10%. Apariţia acestui polen este sesizabilă însă abia in partea superioară a nivelului 3, maximum găsit fiind în proba 4 din nivelul 2 (12,9%). ln general, gramineele cultivate, respectiv de tip Cerea/ia au fost găsite sporadic. Totuşi şi aceste cîteva grăuncloare indică prezenţa omului şi a cultivării cerealelor. Polenu 1 Chenopodiacee/or, plante ruderale, legate tot de prezenţa omului şi activitatea sa, ca şi polenul de Urtica sînt prezente in procente variate între 3 şi 17%. Din cadrul celorlalte ierburi amintim prezenţa polenului Caryophyllaceelor, Dipsa caceelor, Leguminoaselor, Umbeliferelor, Convolvulaceelor, Ericaceelor, Labiatelor, Geranlaceelor, Euphorbiaceelor, Scrophulariaceelor, Plantaginaceelor, etc. ln ceea ce priveşte spori i, diagrama ne confirmă o participare de la zero şi pînă la 20%. Locul principal este deţinut de Polypodiacee şi apoi de sporii unor ciuperci. Se mai intilnesc sporadic spori de Lycopodiacee, Osmundacee şi Equisetum. Descrierea spectrelor polinice a genuri lor de arbori şi nearbori, precum şi relaţia dintre grupa A.P. şi N.A.P. ne conduc la următoarele concluzii: - Relaţia dintre grupa A.P. şi N.A.P. dovedeşte că profilul este situat la contactul stepel cu silvostepa, prima grupă nedepăşind o participare de 37%, iar a doua menţinindu-se intre 60 şi 75%. - Prezenţa polenului unor stejărişe mixte, cu predominarea celui de tel, atestă existenţa unor păduri de tip silvostepă de felul celor actuale, existente in Cîmpia Română. - Participarea polenului arinului şi salciei, esenţe de luncă, ultima cu valori mai mari, ne dovedeşte existenţa unei vegetaţii azonale foarte asemănătoare cu cele actuale din lunea Argeşului, unde îşi are vatra in prezent comuna Radovanu. - Prezenţa polenului gramineelor cultivate, chiar şi in număr redus, arată că in regiune se poate vorbi de prezenţa omului cu indeletniciri agricole atestate şi de prezenţa polenului unor plante ca: Artemisia, Plataginacee, Chenopodiacee, Polygonacee, etc. Această concluzie este întărită şi de faptul că cercetările arheologice au scos la Iveală unele grăunţe de griu carbonizate şi păstrate chiar in incinta locuinţei A. Ţinînd seama de compoziţia spectrelor analizate conchidem că profilul cercetat de noi aparţine Subborea/ului, perioadă caldă tîrzie, relativ mai uscată permiţînd dezvoltarea stejerişului mixt in păduri şi a compozitelor şi gramineelor in stepă. Numărul mare de participare a polenului de pin alături de composite confirmă existenţa unei stepe dezvoltate şi nu a unei clime mai reci cu păduri de conifere, cunoscut fiind faptul că acest polen este purtat la mari distanţe din zona montană către cîmpie (cercetări Ban A. şi Alexandru M.). ln incheiere, menţionăm faptul că şi cercetările arheologice efectuate de Eug. Comşa confirmă această vîrstă, intrucit rezultatele sale arată că stratele studiate de noi aparţin fazei de trecere de la cultura materială Boian la cultura Gumelniţa de la inceputul primei jumătăţi a mileniului IV i.e.n. 117 Madeleine Alexandru

119 PROSPECŢIUNEA MAGNETOMETRrCĂ GEOFIZICĂ, DE PE AŞEZAREA DE LA RADOVANU In toamna anului 1961, în cursul săpăturilor din a ezarea din faza de tranziţie de la cultura Bolan la cultura Gumelnlţa de pe locul "La Muscalu", la Radovanu, jud. Ilfov, s-a efectuat, - pentru prima oară în ţara noastră - o prospecţiune magnetometrică geofizică într-o aşezare arheologică. Prospecţiunea a fost efectuată, la rugămintea noastră, cu ap rataj de ultimul tip, de către ing. Voinea Mircea de la IPGG. In acea perioadă, în cuprinsul a ezării se executau şanţurile de sondare pentru cunoaşterea poziţiei topografice (în vederea realizări i planului general) şi a întinderii resturilor de locuinţe arse din a ezarea corespunzătoare ultimului nivel. Pentru prospectarea magnetometrică a întinderii complexului au fost făcute măsurători în opt puncte de staţie deosebite, în ziua de 2 august 1961, între orele 8,20 şi 9,02. Punctul 1: 370 (determinare făcută în vale la poalele terasei, intr-un loc unde lipsesc resturi arheologice). Punctul 2: 325 (determinare făcută pe marginea de nord a terasei aşezării. După cum s-a constatat ulterior pe acel loc lipsesc resturile arheologice). Punctul 3: 390 (determinare făcută deasupra resturilor de lipitură arsă ale platformei locuinţei nr. 1 din nivelul 1 ). Punctul 4: 41 5 (determinare făcută deasupra resturilor de lipitură arsă ale platformei locuinţei nr. 6 din nivelul 1 ). Punctul 5: 370 (determinare făcută pe marginea de sud a terasei a ezării, într-un loc unde ulterior s-a constatat că nu sînt resturi arheologice). Punctele de staţie 2-5 au fost alese în aşa fel ca să fie pe aceeaşi direcţie de nord-sud. Punctul 6: 378 (determi nare făcută pe marginea de est a terasei aşezării, într-un loc, unde ulterior s-a constatat că nu sînt resturi arheologice). Punctel 7: 41 5 (determinare făcută la marginea de sud-vest a aşezării, deasupra platformei de lut ars a locuinţei nr. 4 din nivelul 1 ). După cum rezultă din datele obţinute, mai ales, pe coloana punctelor de staţie 2-5, în locurile unde lipsesc resturile de lipitură arsă ale platformelor diferitelor locuinţe, datele sînt scăzute (variind între 325 şi 370). In schimb, în punctele de staţie alese anume deasupra platformelor de lut ars ale locuinţelor: nr. 1 ( =390), nr. 6 ( =415) şi nr. 4 ( =41 5) se observă cum valoarea obţinută creşte cu cel puţin 20. Datele măsurătorilor obţinute, prin bunăvoinţa ing. Voinea Mircea, constituie o dovadă evidentă că metoda prospectărilor magnetometrice geofizice poate fi şi trebuie să fie extinsă şi aplicată pe scară, cit mai largă, în cursul cercetării aşezărilor neolitlce din ţara noastră, în special, a celor cu resturi masive de locuinţe arse şi cu strat de cultură relativ subţire. Prin astfel de prospecţiuni s-ar putea delimita, atît dimensiunile aşezărilor, cît şi întinderea resturilor de locuinţe arse. După incheierea prospectărilor de pe aşezarea de la Radovanu, cu ajutorul ing. Voinea Mircea, s-a mai făcut - la rugămintea noastră - o experienţă interesantă, anume aceea de a afl a care dintre materialele arheologice influenţează aparatajul magnetometric folosit. Pentru experienţă a fost ales un loc unde nu sînt resturi arheologice şi după aranjarea aparatului magnetometric în staţie, am apropiat de el, pe rînd, diferite materiale arheologice. Din observaţiile şi măsurătorile făcute rezultă că: - un simplu bulgăre de lipitură arsă dintr-o locui nţă neolitică produce o creştere a magnetismului cu 5. - Zgura de lipitură arsă este diamagnetică, adică produce scăderea magnetismului. - Fragmentele ceramice influenţează puţin aparatul. 118

120 -Oasele de animale ad unate din cuprinsul aşezării nu provoacă schimbări ale magnetlsmulut. - Sllexurile descoperite in aşezarea nivelului 1 nu provoacă schimbări ale magnetismulul. CERCETAREA SILEXURILOR Cele patru eşantioane au fost cercetate la microscop şi s-a ajuns la următoarele, rezultate: Silexurile analizate au un aspect semi-translucid-sticlos, o spărtură neregulată, cu muchii tăioase şi se caracterizează printr-o structură amorfă, cripta-cristalină sau mlcrolitlcă. In ultimul caz se formează agregate microlitlce de cuarţ, de forme circulare (sfe. rule) sau alungite (spiculi). Textura este compactă, in toate cazurile şi asigură astfel, împreună cu structura descrisă mai sus, calităţile de rezistenţă ale silexurilor. Se mai observă apoi prezenţa in compoziţia silexurilor a unor pigmenţi mineral!, formaţi din agregate de limonit criptocristalin (faza de tranziţie, aşezarea Radovanu, nivelul 1 şi nivelul 4) după cum şi agregate de oxizi de mangan (faza de tranziţie, aşezarea Radovanu, nivelul 3). În primul caz, culoarea silexurilor este galbenă de diferite nuanţe, după concentraţia şi felul de repartiţie al pigmentului, iar in al doilea caz, culoarea este neagră sau vineţle, in zone alternative (agat şi calcedonie). Aspectul mal mat al silexului (jaspului) din faza de tranziţie, aşezarea Radovanu nlv. 1, se datoreşte unui conţinut de material argilos (ocru), răspîndit uniform in masa silexulul. Piesele analizate documentează două varietăţi de silex; jasp (cele de culoare galbenă) şi calcedonle (cele de culoare vineţie neagră). Prof. Univ. Eugen Stoicovici Catedra de mineralogie Univ. Babeş-Bolyai Cluj. 119

121 ANALIZA MINERALOGICĂ A UNOR FRAGMENTE CERAMICE DE TIP BOIAN Au fost cercetate 12 cioburi etichetate, de provenienţă diferită. Rezultatele analizelor sint date mai jos pe puncte: 1. Materia primă folosită a fost o argilă nisipoasă fină sau o argilă mărnoasă fină. După natura mineralogică a liantului avem următoarea grupare a fragmentelor ceramice : a) Ceramică cu argilă caolin/tică faza Giuleşti (pasta comună, pasta bună, pasta fină). b) Ceramica cu argilă mărnoasă, caolinitică: - faza Bolintineanu (aşezarea Aldeni) -faza Vidra (aşezarea Boian A) La toate cele trei categorii ceramice. c) Ceramica cu argilă illitică: faza de tranziţie (aşezarea de la Radovanu ), categoria de pastă fină şi pastă bună. d) Ceramică cu argilă mărnoasă, illitică: faza de tranziţie (aşezarea Radovanu ), pasta comună. 2. Granulaţia cioburi lor este fină (pelitică, sub 0,02 mm diametru( părţilor componente) pînă la fin nisipoasă (aleuritică între 1,0-0,2 mm diametru( părţilor componente). 3. Structura cioburilor este neomogenă, deoarece în fondul fin al cioburilor -format dintr-o masă de caolinit sau de illit, cu sau fără calcit - apar sub formă de cristale mult mai mari mineralele: cuarţ, feldspat, mica, limonit (in formă de agregat granular) etc., a căror proporţie în raport cu fondul (liantul) variază foarte mult de la caz la caz. Aşa, de exemplu, în cazul cioburilor din faza de tranziţie, descoperite la Radovanu prevalează faţă de incluziuni, in cazul cioburilor din faza Vidra proporţia este aproape egală, iar la celelalte cioburi proporţia este variabilă intre aceaste două limite. O altă particularitate o formează şi stuozitatea cioburilor in solzi aproape paraleli cu suprafaţa cioburilor. Acest lucru este vizi bil, mai ales, in următoarele cazuri : cioburile din pastă comună din faza Bolintineanu, cioburile din pastă bună din faza Giuleşti, cioburile din pastă comună şi bună din faza de tranziţie. Punem acest fenomen pe seama naturii, liantului şi, mai ales, a proporţiei dintre liant şi incluziuni (granulele mai mari de cuarţ feldspat, limonit etc. ). Neomogenltăţile de structură se mai observă şi din cauza prezenţei unor agregate de cioburi vechi sparte la dimensiuni sub 2 mm granula şi reintroduse in circuitul activităţi 1 de realizare a ce ram ici i. Acest lucru se observă, in mod clar, în următoarele cazuri: cioburile din pastă comună din faza Giuleşti la cioburile din cele trei categorii ceramice din faza Vidra şi la cele din faza de tranziţie (descoperite la Radovanu ). 4. Culoarea cioburilor este neagră, cu excepţia celor din faza de tranziţie (pastă bună şi comună), care sînt cărămizi i de nuanţe diferite. Mai semnalăm un fapt în ceea ce priveşte culoarea şi anume: unele cioburi sint iniţial negre şi devin roşii pe margini numai in urma întrebuinţării, ca de exemplu in cazurile: cioburilor din pastă comună din faza Bolintineanu din pastă comună din faza Giuleşti şi cele din pastă fină din faza Vidra. Tn aceste cazuri se observă o înroşire gradată şi simetrică, atit pe partea din afară, cît şi pe partea dinăuntru a obiectului. fnroşirea este mai intensă pe partea dinafara cioburilor, unde atit temperatura, cît şi posibilităţile de oxidare a cărbunelui din cioburl erau mal mari. 5. Controlul temperaturii de ardere a oalelor şi a altor obiecte confecţionate din pastele descrise aici, se poate face in funcţie de fisurarea cuarţului care se produce la temperatura de 575oc şi se observă la unele din aceste cioburi (ca de exemplu: cioburile 120

122 din pastă fină din faza Giuleşti, cioburile din pastă bună din faza Vidra), cit şi prin prezenţa cărbunelui in straturi de diferite grosimi, in compoziţia cioburilor, care se introducea sub formă de substanţă fină organică (chiar in pastă). Temperatura de ardere nu putea fi mai mare de C. 6. Porozitatea cioburilor este mare şi dimensiunile -perilor variază intre limitele largi de exemplu in cazul cioburilor din pastă bună din faza Vidra diametru! acestor pori închişi (circumscrişi ) variază intre 0,2-1,5 mm. Prof. univ. Eugen Stoicovici Catedra de mineralogie Universitatea Babeş-Bolyai Cluj 121

123 DER NEOLITHISCHE FUNDKOMPLEX VON RADOVANU (KR. CĂLĂRAŞI) (Zusammenfassung) Die Grabungen bei Radovanu (Kr. Călăraşi) an der Stelle,.La Muscalu" begannen 1960 und werden auch jetzt noch fortgesetzt. Die Fundstelle liegt etwa 1,5 km westlich der Ortschaft am Ausgang des Coadele Tals. Die Ausgrabungen wurden auf einem (auf drei Seiten von steilen Hăngen berandeten) Vorsprung der hohen Terrasse vorgenommen. Bald ergaben die Arbeiten, dab die bis dahin untersuchte Zone eigentlich zu einem ganzen archăologischen Komplex gehort, bestehend aus einer offenen Siedlung auf dem sanften Hang und der befestigten Sied/ung auf der hohen Terrasse (in der gegraben wurde). Daneben lag auf der Terrasse die Nekropole und ferner eine Webereiwerkstatt. Nur die befestigte Siedlung wurde freigelegt. Hier war die Kulturschicht urspri.inglich 1,60 m dick. Angesichts der aufgedeckten Feuerstellen und Oberreste von Wohnungen wurde die Kulturschicht in vier Stufen verschiedener Dicke unterteilt. Jede entsprach einer Siedlung. Aus allen vier Stufen zusammen wurde Fundgut aus Etappen geborgen, die der Obergangsphase von der Boian- zur Gumelniţa-Kultur angehoren. In der untersten Ablagerungsschicht wurden an drei verschiedenen Stellen Scherben und andere fi.i r dle Vidra-Phase der Boian-Kultur typische Fundsti.icke gesammelt, die auf elne kurzfristige Bewohnung in dieser Phase schlieben lassen. Mit Ri.ickslcht auf die relativ bescheidenen AusmaBe des Gelănde und die Tatsache, dab dle Reste der durch Feuer zerstorten Wohnungen ziemlich gut erhalten waren, nahm ich mir vor, allmăhlich die ganze Flăche der befestigten Siedlung zu durchforschen. Die Numerlerung der Schichten geschah in der Reihenfolge ihrer Ausgrabung - von der jungsten Schicht (1 ) bis zur ăltesten (4). Die vier Gemeinschaften dieses Fundverbandes beschăftigten sich hauptsăchlich mit Ackerbau. Dazu benutzten sie sowohl Hacken als sehr wahrscheinlic:h auch primitive Ochsenpfluge mit Hornschar. Die Grabungen ergaben karbonisierte Korner verschiedener Weizenarten, und zwar aus Stufe 1 Korner von Typ Triticum dicoccum Sc:hrank und aus Stufe 3 solche vom Typ Triticum dicoccum Schrank und andere vom Typ Triticum monococcum L. Zum Ernten dienten Sicheln mit Silex-Schneiden ; das Getreide wurde in groben VorratsgefăBen oder in kegelformigen Gruben aufbewahrt. In allen vier Siedlungen stand an zweiter Stelle dle Vlehzucht, Dle Bewohner besa Ben (prozentmăbig geordnet) Rinder, Schweine, Schafe so wle Ziegen und Hunde. Die Rinder waren relativ grob und mlttelgrob. Die Schweine hatten einen langen Russel. Schafknochen sind mit Sicherheit belegt ; die Ziegen gehorten den Typen Capra aegagrus und Capra hircus L. an. Es wurden Knochen des kleinen Hundetyps Canis palustris Rut und Canis fa miliaris Woldrich geborgen. Jagd wurde intensiver von den Bewohnern der Siedlungen der Schichten 2 und 3 betrieben. Man fand zahlreiche Wildknochen - von Hasen, Bibern, Fuchsen, Mardern, lltissen, Fischottern, Lynxen, Wildschweinen, Hirschen, Rehen, Auerochsen und Pferden. 1 22

124 Fischfang blldet elne sekundare Beschaftlgung der Bewohner. Dle Grabungen brachten vlele Graten grober und klelner Fische zutage. ldentlfizlert wurden solche von Karpfen (Cyprinus carpio L. ) und Welsen (Sylurus glanis L.) Vlele Werkzeuge bestanden aus Silex: Kllngen, Schaber, Kllngensegmente, MeiBel und Kerne. Aus Knochen wurden Ahlen, MeiBel u.a. Werkzeuge und aus Horn Hacken, MeiBel, Belle, Harpunen, Spachtel und Schafte gefertigt, Manche der hornernen Werkzeuge slnd durchlocht. Verschledenartiges Gestein diente zur Herstellung von Muhlen und vor allem von durchlochten oder nicht durchlochten geschllffenen Âxten. In dem hier behandelten Zeitalter herrschten noch nichtdurchlochte Werkzeuge vor; gefunden wurden Flachbeile, Lochbeile, MeiBel, Dachsbeile. Auch zwei kleine kupferne Gegenstande - ein klelner Ring aus dunnem Draht und ein Plattchen - traten zutage. Spinnen und Weben waren gang und găbe, wovon die geborgenen Splnnwirtel un Webstuhlgewichte zeugen. In einer Wohnung lagen alle Gewlchte elnes Webstuhls auf dem FuBboden. Die hăufigsten Fundstucke waren Scherben. In verschiedenen vom Brand zerstorten Wohnungen lagen auf dem FuBboden oder unter den Trummern der eingesturzten Wande ganze Reihe zerbrochener GefăBe, die sich ergănzen lieben. Die hier gesammelte, fu r dle Obergangsphase von der Boian zur Gumelnlţa-Kultur typische Keramik bestand i m allgemeinen aus ei ner mit zerstampften Scherben, seltener mit zerkleinerten Konkretionen oder Sand vermischten Paste. Sie ist in drei Gruppen zu unterteilen : - gewohnliche (Kuchen-) Ware, umfassend Topfe mit gewolbter Wandung oder in Birnenform, zyllndrlsche GefăBe mit FuBrand, Schusseln, Deckel und Siebe. Die melsten slnd mit erhabenen Tupfenareichen, Buckeln und verschiedenen Arten von Barbotine, seltener mit vertikalen, schrăgen oder netzformigen Ritzlinien verzlert ; - dle mlttelfelne Ware bestand aus einer etwas sorgefaltiger zuberelteten Paste derselben Zusammensetzung wie dle der gewohnlichen Keramik; am haufigsten slnd zylindrlsche GefaBe mit hohem FuB, ferner kommen birnenformige GefaBe, Schusseln, Deckel, quaderformige Untersatze vor. Das Dekor ist eingekerbt, es besteht In brelten, vertleften Flachen, innerhalb welcher die Zlermotlve (schmale Bander in Form von Maandern, Quadraten, Rhomben) stehen gelassen sind. Die vertleften Flachen waren mit weil3er Farbe ausgefuiit, dle erhabenen Stellen sind geschliffen. Das eingekerbte Dekor war haufig mit elner Graphltmalerei am GefaBrand assozilert: bemerkenswert lst, dab in der jungsten Stufe die Dekorbander nlcht mehr stehen gelassen, sondern In Form von schmalen Strelfen aufgeklebt waren und die fruher vertieften Flăchen nur noch oberflăchllch elngerltzt und weib bemalt wurden ; - dle felne Tonware war aus einer mit sehr sorgfăltig zersto13enen Scherben vermlschten Paste gefertlgt dle GefăBe sind mlttelgrob oder klein die Hauptformen slnd Becher, Schusseln und GefăBe mit gewălbter Wandung und kurzem, zylindlschem Hals, fast alle diese GefăBe sind schwarz oder grau, und ihre Oberflăche lst sorgfăltlg geschllffen. Das hăufigste Dekor besteht aus felnen parallelen schrăgen oder waagerechten Kanneluren. Manche Schusseln sind mit Graphitzeichnungen (in Form von groben Dreiecken und parallelen Schragl inlen) verzlert. lnteressant lst, dab die hochgelegene Siedlung mit einem Verteidigungsgraben umgeben war, der sie von dem ubrlgen Teil der Terrase trennte und die ganze Siedlung bls an den FuB des Hugelsporns umfabte. So bildete der Graben fast ein lăngliches Oval. Oben war er elgentlich In einer Art breitem, ziemlich flachem Tai angelegt. Bezeichnend 123

125 lst, dab seine aubere Wand niedriger war als dle die innere, was das Blndrlngen etwaiger Angreifer erschwerte un die Verteidigung erleichterte. Wichtige Beobachtungen im Zusammenhang mit der Entwicklung der inneren Organlsation der Siedlungen wahrend der ubergangsphase im Radovanu-Komplex waren moglich. Aus der altesten Siedlung (Stufe 4) wurde bisher nur eine einzige Wohnung - am Nordrand der Terrasse - freigelegt. Die zweite (Stufe 3) bestand aus vier rechteckigen, nebeneinanderliegenden Bauten mit parallelen Lăngsachsen. Sie waren in 0-W-Richtung lange des Nordrandes des Gelandes angelegt. Die beiden mittelren Bauten waren Wohnungen, die seitlichen Nebengebaude ohne lnneneinrichtung. Dle Siedlung der Stufe 2 hatte 12 rechtecklge Oberflăchenwohnungen vom glelchen Typ (ohne Nebengebaude), je sechs in einer 0-W ausgerichteten Reihe angeordnet ; zwischen den beiden parallelen Reihen war ein etwa 7 m breiter Abstand mit Ausgang zur benachbarten Terrasse freigelassen, auf der Getreide angebaut wurde. Zwischen den zueinander parallel ausgerlchteten Wohnungen jeder Reihe war ein Abstand von je 1,5 m. Die Untersuchungen ergaben, dab der Zugeng zu den Wohnungen im sudllche Reihe nicht an der "StraBe", sondern an der Sudseite der Wohnung lag. In der spatesten Siedlung (Stufe 1) wurden Reste von ebenfalls 12 Wohnungen aufgedeckt, manche davon mit Nebengebăuden; im Gegensatz zu der vorhergegangenen Siedlung, die einer verwandten Gemeinschaft derselben Phase angehort hatte, war die letzte (Stufe 1) nach einem vollig anderen Plan angelegt. Allerdings standen auch hler drei Wohnungen (vermutlich die zuerst gebauten) ebenso wie in der vorangegangenen Periode in einer Reihe, die ubrigen aber waren je zwei oder drei in liber die gesamte Plattform vertsreuten Gruppen angeordnet. Eine Analyse der drei allgemeinen Plane fur die innere Organisation der Siedlungen erglbt die SchluBfolgerung, dab die Mitglieder der Gemeinschaften der Stufen 3 und 2 bestimmte, fu r alle Mitglieder geltende Regeln fur den Wohnungsbau befolgten. Dlese Tatsache bezeugt enge Beziehungen innerhalb der Gemeinschaft. Die Veranderungen in dieser Organisation in Stufe 1 widerspiegeln bedeutende Wandlungen in der sozialokonomischen Verhaltnlssen bzw. eine Schwachung des Zusammenhaltes unter den Familien der Gemeinschaft. Die Wohnungen aller der hier uberlagerten vier Siedlungen gehorten ein und demselben Typ an. Alle waren an der Oberflache gebaut, rechteckig, ca. 7 m lang und 4 m brelt. lhre Langsachse lag gewohnlich in NS-Richtung (in Anbetracht des vorherrschenden Nordwindes). Alle freigelegten Wohnungen waren durch Brand zerstort, daher ist ihre Bauart an den Spuren auf den Lehmbewurfklumpen der Wande und des FuBbodens erkenntlich. Dle Wande bestanden aus Pfahlen in verschledenen Abstander mit Rutengeflecht dazwlschen. In elnem Fali waren die Ruten durch Stricke aus Pflanzenfasern miteinander verbunden. Trotz sorgfaltiger Durchforschung des Gelandes waren keine Lacherfur dle Wandpfahle im Boden zu entdecken. Das konnte darauf hinweisen, dab die Pfahle In elner Art "Sohle" aus Holzbalken befestigt waren. Das aus Pfăhlen und Rutengeflecht bestehende Gerust war innen und aurben mit einer dicken Schicht aus Lehm und viei Stroh beworfen. In einem elnzlgen Fali wurde auf einem Stuck Lehmbewurf eln Dekor In Form el nes 5 cm breiten erhabenen Bandes gefunden, das vermutlich von elnem Turrahmen herriihrte. Dle Wănde waren etwa 0,40 m dick. Die Wohnungen hatten runde Fenster mit ca. 0,40 m Durchmesser. 124

126 Dle Hăuser hatten Satteldăcher aus Schilf oder Stroh. Einigen Klelnmodellen nach zu urtellen betrug ihre Nelgung etwa 45, was auf gerlnge Nlederschlagsmengen In der Zone zu jener Zelt schlieben lăbt. Alle neolithischen Wohnungen bei Radovanu bestanden nur aus elnem elnzlgen Raum. ĂuBerst bemerkenswert ist Wohnung 2 der 3. Stufe, dle im Gegensatz zu allen ubrlgen Wohnungen des Komplexes verzlerte Wănde hatte. Spuren auf verschledenen Lehmstucken zeigen, dab dle Wănde lnnen bemalt waren. Zuerst war der dunkelrote Grund und dann darauf weibe, aus felnen Linlen bestehende Zlermuster angebracht worden. Dlese Wohnung kann nlcht als Kultstătte gedlent haben, da sie dleselbe Elnrlchtung an den glelchen Stellen wle alle ubrigen hatte. Die Beobachtungen zelgten, dab nach Fertigstellung des Hauses zuerst der Herd gebaut wurde. Er bestand aus einem massiven rechteckigen Lehmsockel (ca. 1,20 x 0,80 m, hochstens 0,50 m hoch) und stand in allen Făllen ander Ostwand, ca. 1,50 m von der NO-Ecke der Wohnung entfernt. Die d rei Hersdseiten waren sorgefăltig mit ei ner felnen Lehmschicht uberzogen. Auf die geglăttete Oberflăche des Herdes wurde der Backofen in Form eines Hăuschens mit Satteldach aus Rutengeflecht mit Lehmbewurf gesetzt, der aber dle Sockelrander, vor allem den an der Westseite, freilieb. Der Ofen hatte zwei Offnungen, je elne an der West- und der Sudtseite. AnschlieBend wurde der in allen Wohnungen von Radovanu vorhandene FuBboden gelegt, und zwar wurde die Gesamtflăche mit ca. 15 cm dleken zerspaltenen Baumstămmen - senkrecht zur Lăngsachse der Wohnung - bedeckt. Falls die Lănge des Bretts nicht bis an die gegenuberliegende Wand reichte, wurde das fehlende Stuck mit anderem Holz ergănzt. Der FuBboden ging aber nur bls an den Herd rand, nicht auch unter den letzteren. Dann wurde die gesamte Holzflăche mit einer etwa 10 cm decken Lehmschicht sorgfăltig uberzogen und diese auch in die Zwlschenrăume der Bretter elngedruckt. Auf dlese Schicht folgte eln zwelter, etwa 3-4 cm dlcker Oberzug aus feinerer, geglătteter Lehmpaste. AnschlieBend stellte man lăngs der Nordwand der Wohnung elne "Bank" auf, sle war etwa 0,40 m breit und 0,1 5 m hoch. In elner einzlgen Wohnung bestand dlese Bank aus einer Art "Ziegelsteinen" aus Lehm und Stroh, jeder etwa 0,60 m lang und 0,40 m brelt. Die mittleren waren 8 cm, die seitlichen 5 cm dlck. Bemerkenswert ist, dab hler (Wohnung 1 in Stufe 1) die "Ziege" vor ihrem Gebrauch gebrannt waren. In manchen Wohnungen wurden auch andere Einrichtungen vorgefunden. Gewohnlich blieb lăngs der Ostwand zwischen dem Herdsockel und der Bank ein freier Raum, der in manchen Wohnungen der Muhle vorbehalten war. Diese war mit lhrem gewolbten Teil im Lehmboden befestigt und der betreffende Raum mit einer Erhohung aus Lehm mit U-formigem Querschnitt von ca. 0,1 5 m Hohe umgeben, um ein Verstreuen des Mahlgutes zu vermeiden. Diese Erhohung ging geradlinig von der NW-Ecke des Ofens bis zur Bank. In manchen Wohnungen waren vor dem Herd in der Mitte des Zwischenraumes bis zur Westwand auf dem LehmfuBboden je zwei runde schwărzliche Flecken sichtbar. Diese welsen wohl auf Pfăhle hin, die eine Art Aufboden stutzten, wo verschiedene GefăBe aufbewahrt wurden. Nur wenige - zehn - anthropomorphe Statuetten wurden geborgen, nur eine einzige ist unbeschădigt. Sie stellt eine stehende schwangere Frau mit zum Gebet erhobenen Armen dar. 125

127 Zoomorphe Figurinen sind sehr selten. Eine solche, vermutllcheln Schweln darstellend, war stark beschadigt. Gebiihrendes Augenmerk wurde dem Grabrltus verllehen. Ausgehend von einer logischen Vermutung wurde dle Nekropols entdeckt. Sle lag in nachster Nahe der Terrassenseidlung nordlich des Grabens. Es wurden etwa 30 Korpergraber von Klndern und Erwachsenen durchforscht, dle verschieden weit voneinander entfernt waren. Alle Skelette waren seitllche Hocker (meist llnksseltig beigesetzt). Bei vielen war der Schadel ungefahr nach Osten gerlchtet. Nur drei Grăber hatten Beigaben : eins eine Sllexplatte, ein anderes einlge Dentaliumperlen und das dritte ein kleines bitronkonisches GefaB. Die Form der Gruben war nicht festzustellen, da sie mit gleichartiger Erde gefiillt waren. 126

128 La Socit te Comerciale COMCEH S.A. CĂLĂRAŞI - ROUMA NIE, offre pour exportation : - papier ecriture pour impression, colles en surface - papier offset - papier colles pour imprimante - papier d'emballage blanchi colles en surface - papier couche une face (chromo) - cahiers de divers types, nombre de feuilles et formats. Hîrtia pentru această lucrare a fost asigurată de COMCEH S.A. CĂLĂRAŞI, căreia îi mulţumim şi pe această cale.

129 Societatea comercială Călăraşi Str. Prelungirea Bucureşti nr. 162, Tel. 91 1/ (5) Telex csidc r-telefax 91 1 / PRODUCE ŞI LIVREAZĂ LA CERERE PRODUSE SIDERURGICE : - Laminate finite pline din oţel rotund şi pătrate între mm, U 200, Traversă metalică pentru c.f. de 28 kgfml, alte!aminate. - Cocs (de turnătorie, furnal, electrometalurgic şi pentru aglomerare). -Subproduse de la cocsificare (gudron, benzen, apă amoniacală) e PRODUSE DIN CONSTRUCŢIA DE MAŞINI : -Utilaje tehnologice; -Piese de schimb; -Construcţii metalice ; -Alte produse : produse din cauciuc; apă distilată. SERVICII : -Informatică: 1, PRIMUL DVS. PARTENER ESTE ERCA" S.A. CĂLĂRAŞI

130