Analele Universităţii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2017

Transcriere

1 ELEMENTE ETNO-JURIDICE DOMINANTE ÎN CIVILIZAŢIA ŞI CULTURA TRADIŢIONALĂ A POPORULUI ROMÂN DOMINANT ETNO-JURIDICAL ELEMENTS IN THE CIVILIZATION AND TRADITIONAL CULTURE OF THE ROMANIAN FOLK Moise BOJINCĂ * Moise BOJINCĂ ** Abstract: Analiza civilizaţiei tradiţionale şi a culturii populare relevă câteva elemente juridice dominante ale vieţii poporului român, atâtea cât să se poată intui complexul de date şi elemente relative la ideea de dreptate şi justiţie populară. Rădăcinile adânci ale sistemului de gândire juridic agro-pastoral al traco-dacilor schiţat din antichitate de Herodot, Xenofon şi alţii se află la baza dreptului feudal autohton. Acest sistem de gândire cutumiară străveche s-a menţinut de-a lungul timpului necunoscând nicio schimbare totală a sistemului juridic popular autohton, în niciuna din perioadele istoriei pe cale forţată, ci doar influenţe şi împrumuturi parţiale, care nu au atins fondul de idei al legii ţării sau al obiceiului pământului 1. Cuvinte cheie: elemente etno-juridice, legea ţării, legea strămoşească, tradiţie socială, comunitate de neam. 1. Preliminarii În perioada feudală, poporul român, împărţit în cele trei ţări româneşti: Valahia, Moldova şi Transilvania, poseda un străvechi sistem de drept popular, bine structurat, care avea la baza lui: a) o concepţie juridică obştească unitară cu rădăcini adânci în activitatea eticosocială a autohtonilor, ce răspundea tuturor nevoilor de reglementare a relaţiilor dintre categoriile şi păturile sociale ale comunităţii rurale concepţie juridică numită în general drept ţărănesc, drept obişnuielnic sau drept popular român 2. În această concepţie intră ideea de omenie, de dreptate, de rânduială ce Abstract: The analysis of the traditional civilization and folk culture reveals some of the dominant juridical elements of the Romanian people s life, as many so that the data complex and relative elements can be intuited to the idea of right and popular justice. The deep roots of the agro-pastoral legal thinking system of the Thracian-Dacian drafted in ancientry by Herodotus, Xenophon and others are the basis of the native feudal law. This system of ancient custom thinking has been maintained, over time, without knowing a total change of the aboriginal popular legal system in none of the historical times by force, but only influences and partial borrowings that have not reached the foundation of ideas of the country s law or of the land s custom 13. Key words: ethno-legal elements, the law of the country, the ancestral law, social tradition, community of nations. 1. Preliminaries In the feudal period, the Romanian folk, divided into the three Romanian countries: Wallachia, Moldavia and Transylvania, possessed an ancient, wellstructured popular law system based on: a) a unitary public legal conception with deep roots in the ethno-social activity of the natives, which responded to all the needs of regulating the relations between the social categories and strata of the rural community - a legal concept generally called peasant right, ordinary right or Romanian popular right 14. With this conception, comes the idea * Prof. univ. dr., Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Drept şi Administraţie Publică, Universitatea Constantin Brâncuşi din Tg-Jiu ** University Professor PhD, Faculty of Education Sciences, Law and Public Administration, Constantin Brâncuşi University of Tg-Jiu 7

2 ţineau de structura etică şi confesională a poporului român; b) o legislaţie ţărănească care consemna viaţa comunitară printr-o lege a ţării sau obicei al pământului cu variante locale minore de la o ţară românească feudală la alta. În Valahia şi Moldova, legea ţării sau obiceiul pământului era legea strămoşească sau obiceiul românilor întrucât ţara se identifica cu poporul român şi pământul cu glia strămoşească sau moşia bătrânească. În Transilvania, din cauza aservirii poporului român, această legislaţie a fost consemnată de actele cancelariei imperiale austriece şi regale maghiare, de documentele de arhivă de stat şi de protocoalele diplomatice ca o concesie juridică acordată celor căzuţi în robie. În fapt nu era recunoaşterea unui privilegiu juridic, ci recunoaşterea de drept a unei stări de fapt anterioare, care nu putea fi îndepărtată fără a produce perturbări sociale şi de guvernământ în statul opresor. Legea ţării sau obiceiul pământului apare ca o emanaţie a întregului popor român privit în structura lui de clasă şi în evoluţia lui istorică. La închegarea ei au contribuit pe lângă oamenii liberi (ţărani, boieri, clerici, cârmuitori, domni) şi oamenii aserviţi (clăcaşi, iobagi şi cei căzuţi în semirobie) din ţările româneşti. Legea ţării se înfăţişează ca expresia unui paralelism juridic care-şi restrânge mereu câmpul de acţiune cu cât trece de la o rânduire la alta. Studiile de istoria dreptului vechi au stabilit în ce constă acest paralelism juridic 3 în dreptul cutumiar român şi anume: - organe de judecată sătească care judecau toate categoriile de abateri de la legea ţării, în toate instanţele şi pe toate treptele ierarhiei sociale. Aceste organe de judecată erau alcătuite din reprezentanţi legali ai cetelor de neam în comunitatea sătească. În Transilvania erau cnejii şi juzii. Jurisdicţia lor se întindea pe ceea ce se va of humanity, of justice, of tradition related to the ethical and confessional structure of the Romanian people; b) a peasant legislation which records the community life through a "law of the country" or "custom of the land" with minor local variants from one feudal Romanian country to another. In Wallachia and Moldavia, the country s law or the custom of the land was "the ancestral law" or "the custom of the Romanians", as the country identified itself with the Romanian people and the land with the ancestral land or the old domain. In Transylvania, because of the servitude of the Romanian people, this legislation was recorded by the acts of the imperial chancellery of Austria and regal chancellery of Hungary, by the state archive documents and by the diplomatic protocols as a legal concession granted to those who fell into captivity. In fact, it was not the recognition of a legal privilege, but the rightfulrecognition of an earlier state of affairs that could not be removed without causing social and governmental disturbances in the oppressing state. The law of the country or the custom of the land appears as an emanation of the entire Romanian folk viewed in its class structure and historical evolution. The enslaved people (riches, serfs and those who fell in semi-slavery) contributed along the free people(peasants, boyars, clergy, governors, rulers) from the Romanian countries to its foundation. The law of the country appears to be the expression of a juridical parallelism that always narrows its field of action as it moves from one direction to another. The studies of the old law history have determined what this juridical parallelism 15 is in the Romanian customary law, namely: - village court bodiesthat were judging all categories of deviations from the country s law in all courts and all levels of the social hierarchy. These law institutions were compound of legal representatives of 8

3 numi mai târziu judeţ. În Maramureş, Munţii Apuseni, Munţii Retezat, Sibiu, Făgăraş, Ţara Bârsei, erau cetele de oameni zdraveni care îndeplineau în condiţii similare, rolul pe care cetele de oameni buni îl îndeplineau în Valahia şi Moldova. Ele erau ajutate de cetele de feciori. Între organele de judecată alese ale acestor cete există o corelaţie perfectă de acţiune, în sensul că măsurile luate de ele nu erau contrazise, combătute sau anulate de cele în supraordine, fie ele organele de judecată boierească sau domnească; - judecata satului prin organele lui fireşti avea valoare deplină. De aici şi numele de pravilă obştească dată judecăţii, indiferent de conţinutul şi forma hotărârii de ceată; - opinia justiţiară a satului completa sistemul de drept popular românesc. 2. Pământeni (autohtoni) şi venetici Legea ţării sau obiceiul pământului împarte locuitorii satelor, târgurilor şi cetăţilor feudale în două mari categorii: în pământeni toţi cei ce se trăgeau, neam de neam, din pământul ţărilor româneşti, şi venetici toţi cei veniţi din afara hotarelor ţării sau a moşiilor săteşti. Pământenii au fost toţi locuitorii ţării organizate în cete de neam unităţi mai genealogice, care se confundau uneori cu populaţia aşezării rurale de bază. Cetele de neam erau compuse, la rândul lor, din spiţe de neam, adică din ramuri diferite ale unui neam. Fiecare spiţă de neam convergea în cele din urmă într-o familie. În structura lor tradiţională pământenii se legau între ei şi prin alte forme de viaţă cosangvină, numite cimotie, cimotenie (rubedenie), nemotenie şi nemenie 4. O ultimă formă a fost ceea ce vroia să însemne întovărăşirea între rude îndepărtate, care avea loc înaintea unei întovărăşiri între străini. Veneticii erau consideraţi locuitorii ţării sau moşiei proveniţi din mai multe soiuri de oameni şi anume din: străini, the people groupsfrom the village community. In Transylvania, they were cunning and juniors. Their jurisdiction laid on what will later be called a county. In Maramureş, the Apuseni Mountains, the Retezat Mountains, Sibiu, Făgăraş, BârseiCountry, there were clusters of soundlypeople who performed under similar conditions, the role that the group of good people had done in Wallachia and Moldavia. They were helped by the groups of young men. There is a perfect correlation between the elected bodies of these groups, in the sense that the measures taken by them were not contradicted, countered or abolished by those in charge, whether they are bodies of boyar or ruler judgment; - the judgment of the village through its natural institutions was of full value. Hence, the name of common rule given to judgment, regardless of the content and form of the group decision; - the legal opinion of the village completes the Romanian popular law system. 2. Land people (natives) and foreigners The law of the country or the custom of the land divides the inhabitants of villages, fairs and feudal fortresses into two great categories: in natives- all those who originated, generation to generation, from the land of the Romanian countries, and the foreigners - all those who came from outside the country s borders or the rural estates. The land people were all inhabitants of the country organized in groups of people - more genealogical units, which sometimes were confused with the population of the base rural settlement. The groups of the people were composed, in their turn, of spite de neam, meaning of different branches of a neam. Each generation line eventually converged into a family. In their traditional structure, the earth peoplewere bound to each other through other consanguine forms of life, called 9

4 slobozi, băjenari, pribegi, călători, limboţi şi nemernici 5. Legea ţării în substanţa ei juridică acorda toate drepturile pământenilor şi numai unele îngăduinţe condiţionate veneticilor. Aceste drepturi erau incluse în tradiţia orală sub numele de lege, ca de pildă, legea aşezării, legea căminului, legea familiei, legea drumului, legea muntelui, legea pădurii, legea apelor etc., iar îngăduinţele condiţionate acordate de comunitatea sătească diferitelor categorii de venetici pe termen limitat şi în afara vetrei satului, purtau denumirea de slobozenii. Între pământeni şi venetici se stabileau relaţii de ostilitate, indiferenţă sau de comuniune (întovărăşire în muncă şi în înfrăţire). 3. Sistemul de idei care reglementau în vechime viaţa autohtonilor Alegerea unui loc de aşezare (cătun, sat, moşie, ţară) se efectua după indicaţiile tradiţiei cu un anumit ritual în care intrau elemente de ordin religios, politic şi economic. Unele legende etiologice ale eroilor eponimi consemnează tehnica alegerii şi edificării unor sate, târguri, cetăţi. În toate aceste legende eponimice, eroul, singur sau însoţit de familia lui, de suita lui, de întreaga comunitate obştească pe care o conduce îşi alege locul aşezării libere sau întărite după criterii de selecţie sacră sau profană, ocazie cu care îndeplineşte un ceremonial sau rit în care are loc trasul cu suliţa, zvârlitul cu buzduganul, fuga unui cal etc., pentru a marca astfel, inima sau vatra aşezării, perimetrul acestora în hotarele lor 6. În mijlocul locului astfel delimitat, prin tradiţie se implanta î.hr. un stâlp de tipul unei coloane a cerului, iar d.hr. o cruce de tip comisural ori troiţial 7. Spre aceste monumente stilimorfe trebuia să conveargă întreaga construcţie a aşezării. În jurul lor se stabilea piaţa cu construcţiile importante. Când edificatorul dispunea de resurse materiale coloana cerului cimotie,chrysanthemums (relative), nemotenie, and nemenie 16. A final form was what it meant to intercede among the distant relatives who had taken place before a confession between strangers. The foreignerswere considered to be the inhabitants of the country or estate coming from several varieties of people, namely: foreigners, liberals, beggars, wanderers, travelers, limbs and bastards 17. The country law in its legal substance granted all the rights of the earthly and only some indulgences conditioned to the outsiders. These rights were included in the spoken tradition under the name of law, such as the law of settlement, the law of the home, the law of the family, the law of the road, the law of the mountain, the law of the forest, the law of the waters, etc., and the conditional allowances granted by the rural community to the different categories of foreigners on a limited-time basis and outside the village's hearth, were called liberties. Between the natives and foreigners, relations of hostility, indifference or communion (engagement and twinning) were established. 3. The system of ideas governing the life of the natives in ancient times The choice of a place of settlement (hamlet, village, estate, country) was made according to the tradition of a certain ritual in which religious, political and economic elements entered. Some etiological legends of eponymous heroes record the technique of choosing and building villages, fairs, and fortresses. In all these eponymous legends, the hero, alone or accompanied by his family, his suite, the entire public community he leads, chooses his place of free or strengthened settlement according to sacred or profane selection criteria, on which occasion he fulfills a ceremony or rite in which the spear shoot, the buzzard throwing, the escape of a horse, etc. take place to mark 10

5 era înlocuită cu o incintă sacră şi troiţa cu o biserică. În perioada prefeudală spre această piaţă convergeau toate drumurile din sat, intrările sau ieşirile din sat. Locul însemnat unde a fost edificat cândva un sat sau cătun distrus din cauze diferite (cataclism, război, molimă, strămutare, fugă) se numeşte silişte. În concepţia poporului siliştea nu trebuie tulburată, nici de pământeni (de spiţele lor de neam), nici de venetici (călători, bejănari etc.). Ea trebuie menajată ca şi locurile de altare ale bisericilor distruse de intemperii şi vremelnicii. Satul şi cătunul în concepţia juridică a poporului român sunt strânsuri de case. Satul este o unitate economico-culturală mai mare cu instituţii social-administrative proprii. De aceea, are capacitate juridică prin obştea lui. Întrucât cătunul nu are obşte sătească el este în dependenţă de sat. Satul este creator de cătune prin roire, de instituţii noi în comunitatea sătească. Satul se deosebeşte de cătun prin capacitatea lui juridică de a face şi desface unele obligaţii de a crea legi şi a le aplica. Cătunul ca anexă a satului, este lipsit de instituţiile rurale tradiţionale: biserică şi cimitir, este retras de la drumul vicinal şi nu se poate ridica în contra intereselor obştii ale satului de care depinde legal. 4. Satul aşezare economicoculturală creatoare de norme juridice În tradiţia socială a poporului român satul a fost o aşezare economico-culturală creatoare de norme juridice. Intrarea şi ieşirea din comunitatea de neam nu se făcea la voia întâmplării. Comunităţile de neam se bazau pe endogamie. Sistemul de drepturi şi obligaţii săteşti se bazează în ultima instanţă pe grupe de obiceiuri şi tradiţii, practice şi uzanţe create în comunităţile familiale: cetele şi spiţele de neam. the heart or the settlement s land, their perimeter within their borders 18. In the middle of this limited place, traditionally BC. a pillar of the type of heaven s columnand A.D.a commissural or trilateral cross was implanted 19. The entire constructionof the settlement had to convert to these stilimorfe monuments. Around them the market would be established with important constructions. When the edifier had material resources, the column of the heaven was replaced by a sacred space and thetrotby a church. In the prefeudal period, all village roads, the entrances or exits in the villageconverged towards this market. The marked place, where a village or hamlet was sometimes destroyed for various reasons (cataclysm, war, mourning, displacement, fleeing) was built, is called silişte. In the conception of the people, the silistea must not be disturbed, neither by the earthy (of their generations) nor by the foreigners (travelers, beggars, etc.). It must be treated as the altars of churches destroyed by bad weather and time. The village and hamlet, in the legal concept of the Romanian people, are "house gatherings". The village is a larger economic-cultural unit with its own socialadministrative institutions. Therefore, it has legal capacity through its community. Since the hamlet has no community, it depends on the village. The village is the creator of hamlets by swarming of new institutions in the village community. The village differs from the hamlet through its legal capacity to make and dissolve some obligations of creating laws and applying them. The hamlet, as an annex to the village, is devoid of traditional rural institutions: church and cemetery, it is withdrawn from the vicinal road and cannot rise against the interests of the village community on which it legally depends. 4. The village - an economic and 11

6 Sfatul de bătrâni ai satelor era la originea lui alcătuite din reprezentanţii de vârstă ai cetelor de familie. Instituţia cetelor de bătrâni acoperea nevoile obşteşti ale cetelor de familie. Ea legifera în sat şi se bucura de autoritate teritorială asupra întregii moşii săteşti, asupra vetrei satului şi hotarelor satului. Totodată, ea era şi organul de execuţie al propriilor ei legi. Cetelor de bătrâni ai unui sat le erau subordonate toate celelalte cete de vârstă, sex şi ocupaţie. Alegerea moşiei satului se făcea odată cu alegerea locului de aşezare. În zonele de munte între sat şi moşia satului nu existau limite tranşante. Adeseori satul se cufunda cu moşia răsfirându-se pe cea mai mare parte a acesteia. Delimitarea moşiei satului se făcea printr-un act întâi nescris şi apoi scris numit ocolniţă care vroia să marcheze hotarele săteşti alese rezultate din ocolul lor cu semne de hotar. Apoi moşia satului era împărţită pe cete de neam iar în cadrul cetelor de neam pe spiţe de familie. Aceasta era, de fapt, o împărţire pe cote părţi, la început neidentificate pe teren, apoi identificate, asupra cărora se exercita dreptul colectiv de posesie şi exploatare şi dreptul de neînstrăinare (numit mai apoi, protimisis) 8. Împărţirea moşiei satului avea în vedere resursele naturale ale terenului: locuri de arătură, de imaş 9, de fâneaţă cu colibe, de pădure, de vii, ca şi locuri retrase pentru nedei, târguri de fete etc. În cadrul moşiei satului alegerea locului de muncă (pentru cules, vânătoare, elevaj, agricultură, transport etc.) nu se făcea la voia întâmplării. În locurile izolate adesea lipsite de vegetaţie şi populaţie numite pustietăţi, unde se pătrundea uşor adesea se aciuiau pusnicii, cei izgoniţi din comunitatea sătească, fugarii, pedepsiţii şi netrebnicii. Ei îşi făceau o colibă unde îşi duceau chinuit viaţa neatinşi de obligaţiile juridice comunitare. Astfel, pustietăţile erau supuse mai cultural settlement creating legal norms In the social tradition of the Romanian people, the village was an economic and cultural settlement that created legal norms. The entrance and exit of the community were not left to chance. The communities relied on endogamy. The system of village rights and obligations is ultimately based on groups of customs and traditions, practices and usual practices that are created in family communities: groups of people and generations. The elderly adviceof the villages was at its origin, composed of the age representatives of family groups. The institution of the elders covered the common needs of the family groups. It legislated in the village and enjoyed territorial authority over the entire village land, on the village s hearth and village limits. At the same time, it was also the executing body of its own laws. The village s elders groups were subordinated all the other age, sex and occupation groups. The choice of the village estate was made together with the choice of the place of settlement. In the mountain areas, between the village and the village estate, there were no tense limits. The village often sinks with the estate and covers most of it. The delimitation of the village estate was done by a document, first unwritten and then written, called the "roundabout" that wanted to mark the chosen village boundaries, resulted from their detour with mile marks. Then the estate of the village was divided among generations, and within generations amongfamilies. This was, in fact, a division of shares, initially unidentified on the ground, then identified, exercised by the collective right of possession and exploitation and the right of non-alienation (later called, protimisis) 20. The division of the village's estate 12

7 întâi, unui regim juridic comunitar de interdicţii de tip magic, atribuit zonelor sacre, apoi de permisiuni de ordinul slobozeniilor juridice atribuite zonelor vide. Dreptul de a efectua o curătură, de a săpa sau ara în pustietate sau pârloagă, de a semăna pe brazdă în poiană, de a desţeleni fâneţea etc. putea fi a primului executant, a executantului prin delegaţie familială şi a celui căruia nu i s-a pus nicio oprelişte. Nu aceeaşi era situaţia în locurile ce pătrundeau în devălmăşia unei comunităţi familiale, săteşti sau vicinale. Aici se aplicau cutume juridice restrictive care partajau formal locurile, atribuindu-le o ordine socotită din bătrâni după criteriul ce revenea posesorilor de drept şi de fapt şi a uzufructuarilor acestora. Locul de casă se alegea de cel în cauză şi se aproba de comunitatea căreia îi aparţine (familială, sătească sau vicinală) după cum avea nevoie de el. Alegerea, deşi părea preferenţială, era numai tolerată. În comunitatea familială, locul de casă era preferat în vatra satului, în cadrul gospodăriei din sat sau pe moşia satului. În cadrul gospodăriei din sat, copiilor li se fixau locuri de casă în curtea gospodăriei părinteşti, unde aceştia îşi edificau căminele lor. Aici, în acest cămin nou, devenit anexă a gospodăriei părinteşti, băiatul îşi aducea nevasta şi, respectiv, fata îşi aducea soţul. În cazul al doilea, bărbatul se ginerea (în Oltenia) şi se însurăţea (în Moldova) în sensul că intra în casa soţiei sub auspiciile părinţilor fetei. Casa de pe moşia satului se ridica uneori în deal sau în vale, într-un loc socotit vechi sau nou, adică într-o parte de teren amenajată special pentru a fi populată de tinerii însuraţi. Aceasta a fost mult timp izvorul de creaţie a unor cătune noi, numite sate de însurăţei (în Buzău). Satele de însurăţei s-au menţinut întro dependenţă juridică faţă de satele părinteşti atât timp cât au avut structura unor roiuri rurale. Paralel cu transformarea was based on the natural resources of the land: plowed fields, hay fields 21, huts with cottages, woods, vineyards, as well as sheltered places for folk parties, fairs, etc. Within the village estate, the choice of work place (for picking, hunting, elevagej, agriculture, transport, etc.) was not done by chance. In isolated places, often devoid of vegetation and population called deserts, where it was easy to penetrate, often the hermits, the people evicted from the village community, the fugitives, the punished and the wretches, got together. They were building a cottage where they were living their life tortured, untouched by the community's legal obligations. Thus, the wilderness was first subjected to a community legal regime of magical prohibitions, attributed to the "sacred areas", then to legal privileges granted to the "free zones". The right to clean, dig or plow in the wilderness or fallow, to sow the furrow in the clearing, to clear the hay, etc. could belong to the first executer, the executer through family delegation and to the one who was not limited in any way. This was not the situation in places that penetrated the debauchery of a family, village, or vicinal community. Here, restrictive legal customs were applied that formally shared places, attributing to them an order called "from the elders" according to the criterion of the rightful and de facto owners and their usufructuaries. The place of residence was chosen by the one in question and approved by the community to which he belonged (family, village or vicinal) as he needed it. The choice, though it seemed preferential, was only tolerated. In the family community, the house was preferred to be in the village hearth, within the village s household or within the village s estate. Within the village household, children were accommodated in the courtyard of the parent household, where they were building their homes. Here, in this 13

8 lor în nuclee şi focare culturale, s-au eliberat de regimul juridic cutumiar al satelor părinteşti şi şi-au adoptat un regim juridic cutumiar propriu, derivat de cel părintesc şi mai evoluat. În acelaşi timp, pe moşiile domeniale s-a creat cu timpul un regim juridic paralel însă mai complicat. În baza acestuia locurile de casă se acordau atât ţăranilor liberi cât şi celor aserviţi. Ţăranii liberi care practicau păstoritul transhumant primeau locuri de casă pe aşa-zisele slobozenii, adică din terenurile scutite de obligaţiile domeniale, iar ţăranii aserviţi în munţi (în zona alpină), în branişti (pădurile seculare), în suhaturi (păşuni pe lângă locuri mocirloase sau ape), în pârloage (locuri înţelenite), în ostroave (de pâraie, râuri, fluvii şi lacuri) etc. pentru a păzi şi munci aceste pământuri aparţinând unui senior feudal. În cazul ţăranilor aserviţi locurile de casă şi aşezările lor încropite unde avea nevoie puterea domenială, nu exista decât regimul constant al instabilităţii juridice. Casa putea fi oricând declarată insalubră, mutată, dărâmată, ştearsă de pe faţa pământului. Satele puteau fi expropriate, arse, arate etc. Intrările şi ieşirile din sat au fost reglementate după structura locului şi nevoile economice ale localnicilor. Astfel, în satele de munte, în momentele de acalmie socială, intrarea şi ieşirea nu erau supravegheate sau controlate. În caz de pericol (nedefinit) sătenii se constituiau în cete de pază, care supravegheau de pe poziţii dominante geografic şi strategice pe călătorii necunoscuţi, pe haiduci, pe opresori, invadatori, trupele inamice. Satele adunate în majoritatea lor posedau intrări aşezate pe drumurile de acces numite adeseori porţi. Porţile satului reglementau după un statut cutumiar intrările în sat a oamenilor şi animalelor. La porţile satului se încasau taxe minime (în bani sau echivalent în alimente) pentru a se acoperi plata portarului, care era, totodată, şi jitar. Din recolta obţinută în new home, annexed to the parent household, the boy was bringing his wife and, respectively, the girl was bringing her husband. In the second case, the man "ginerea" (in Oltenia) and "married" (in Moldavia) in the sense that he entered the wife's house under the auspices of the girl s parents. The house on the village estate was built sometimes "up hill" or "in the valley", in a place considered "old" or "new", that is, in a part of land specially arranged to be populated by the married young people. This has long been the source of the creation of new hamlets, called "village of married people" (in Buzău). Villages of married people have maintained a legal dependence on "parent villages" as long as they have had the structure of "rural swamps". Parallel to their transformation into "cores" and "cultural outbreaks", they have freed themselves from the customary legal regime of parental villages and have adopted their own customary regime derived from the parental and more evolved. In the same time, in the domineering estates a parallel, but more complicated, legal regime has been created over time. On the basis of this, the householders were given to both free and enslaved peasants. The free peasants who practiced the transhumant shepherding received homesteads on the socalled "liberties", meaning, from the lands that were exempt from the domineering obligations, and the enslaved peasants in the mountains (in the alpine area), in the brandies (the secular forests), in the suhaturi(grasslands near muddy places or water), in parloage (forgotten places), in islands (streams, rivers, rivers and lakes), etc. in order to guard and work these lands belonging to a feudal senior. In the case of the enslaved peasants, the homelands and their settlements where the domineering power needed them, there was only the constant regime of legal instability. The house could at any time be declared 14

9 hotarele satului, dar în afara porţilor satului, se lăsa o parte neculeasă, care se cuvenea jitarului. Aceasta se numea jitărie. Coloanele cerului, troiţele şi alte semne sacre de drum reprezentau până în secolul al XIX-lea însemne social-culturale în faţa cărora se puteau lua mărturii şi jurăminte, se puteau improviza judecăţi adhoc pentru repararea sau comiterea unor nedreptăţi, se putea zvârli blesteme ce ţineau de unele acte de danie şi de testare. Organizarea construcţiei în cadrul gospodăriei rurale a fost reglementată în funcţie de caracterul special al gospodăriei. Astfel, situaţia era diferită într-o gospodărie monofamilială faţă de una plurifamilială, într-o gospodărie adunată faţă de una împrăştiată, într-o gospodărie agricolă faţă de una mixtă, pastoral-agricolă, într-o gospodărie din târguri şi din oraşe cu structură rurală. Este de fapt aplicarea vechiului dicton românesc: câte bordeie, atâtea obiceie, care la scară generală se exprimă în formula: tot satu cu natu. 5. Obiceiuri proprii fiecărei case, gospodării şi aşezări rurale În incidenţa lor procedeele de aplicare a cutumelor juridice locale oricât de variate ar fi ele rămân extrem de unitare. Astfel, stâlpii prispei şi grinzile tindei s-au menţinut mult timp ca piese importante în tradiţia juridică a autohtonului, folosite în arhitectura rurală ca răboaje şi instrumente de calcul. Erau mereu răbojite (scrijelite) pentru a însemna obligaţiile materiale şi spirituale ale capului familiei (bărbat sau femeie) faţă de organele administrative de stat, ecleziastice, boiereşti sau obşteşti şi pentru a consemna drepturile de proprietate personală asupra locuinţei edificate de el. Sistemul de semne era identic cu cel consemnat pe răboajele mobile de mână. Organizarea interioară a casei urma legile gustului personal care trebuia pus în acord cu prescripţiile tradiţiei juridice locale. insalubrious, moved, demolished, wiped off the face of the earth. The villages could be expropriated, burned, plowed etc. Village entrances and exits were regulated according to the structure of the place and the economic needs of the locals. Thus, in mountain villages, in moments of social silence, entry and exit were not supervised or controlled. In case of danger (undefined) the villagers organized themselves in "watchgroups", who supervised from geographically and strategically dominant positions unknown travelers, hoodlums, oppressors, invaders, enemy troops. The villages gathered in most of them had entrances on the access roads often called gates. The village gates regulated by customary status the entrance of the people and the animals in the village. At the gates of the village, minimum fees (in cash or equivalent in food) were collected to cover the payment of the gatekeeper, who was at the same time a guardian. From the harvest obtained within the village boarders, but outside the village gates, a part was left unharvest, which was given to the guardian. This was called jitarie. The columns of the sky, the roadside crosses and other sacred road signs represented, until the nineteenth century, social-cultural signs in front of which testimonies and vows could be made, ad-hoc judgments could be improvised to repair or commit injustices, curses, which were related to some donation and test actions, were blasted. The organization of the construction within the rural household was regulated according to the special character of the household. Thus, the situation was different in a single-family household compared to a multi-family household, in a household gathered against a scattered one, in an agricultural household compared to a mixed, pastoral-agricultural household, in a household in fairs and cities to a rural structured one. 15

10 Astfel, prispa, tinda, soba, foişorul nu erau doar părţi constitutive ale construcţiei ci şi elemente de organizare juridică cutumiară a spaţiului domestic, a muncii şi a repaosului în casă 10. În prispă (sală) se muncea vara şi toamna la meliţat, dărăcit, la războiul de ţesut, la depănuşat (desfăcut) ştiuleţii. Tot aici dormea vara bărbatul. Tinda era locul unde îşi desfăşura activitatea femeia, iar soba oarbă, respectiv camera încălzită din tindă, era încăperea comună a întregii familii. Ospitalitatea românească constituie o trăsătură caracteristică a poporului român. Aceasta se manifesta uneori şi în afara prezenţei stăpânului casei, în lipsa lui din gospodărie. De pildă, în viile din Gorj uşile pivniţelor de lemn construite la suprafaţa solului erau lăsate deschise după recoltare pentru ca cel care trecea pe acolo să poată intra şi să bea din vinul nou cât simţea nevoia, fie de pomană, fie în cinstea gazdei care nu era prezentă. Pentru această înfruptare era lăsată o cană de lut şi uneori chiar o coajă de mămăligă cu o bucată de pastramă. Ospitalitatea în absenţa gazdei era valabilă numai prin respectarea regulilor prestabilite, în sensul că el putea bea în pivniţă chiar un butoi, însă nu avea voie să ia cu el nicio cană cu vin. Ospitalitatea se manifesta la nevoie chiar şi pentru duşmani chiar dacă erau socotiţi gazde de complici. De pildă, fugarii, urmăriţi de potere, răniţi etc., erau îngrijiţi şi lăsaţi să plece în voia soartei. Aşa se explică vaga înţelegere a organelor de represiune feudală asupra unei cutume juridice socotite ospitalitate greşit înţeleasă. În familia şi casa românească a domnit dreptul patern. Urcările pe munte pentru rugă, praznicele, hramurile şi pomenile prezintă vechi aspecte rituale juridice care completează regimul juridic al vieţii spirituale săteşti. Nerespectarea în formele tradiţionale, la locul şi momentul respectiv It is actually the application of the old Romanian diction: "how many houses, as many customs", which on a general scale is expressed in the formula: "tot satu cu natu". 5. Household habits, households and rural settlements In their incidence, local law enforcement practices, however varied, remain extremely unified. Thus, the porch pillars and the beams of the tile have been preserved for a long time as important pieces in the legal tradition of the native, used in rural architecture as wreckage and calculus tools. They were always carved to note the material and spiritual obligations of the head of the family (male or female) to the state administrative, ecclesiastical, boyar or public administrative organs, and to record the personal property rights to the household built by him. The sign system was the same as the one on hand movable handguns. The internal organization of the house followed the laws of personal taste that had to be reconciled with the prescriptions of the local legal tradition. Thus, the porch, the tinda, the stove, the foyer were not only the constituent parts of the construction, but also the elements of ordinary juridical organization of the domestic space, of the work and of the rest in the house 22. In the porch (room)one worked in the summer and autumn onmelitat, daracit, loom, open corn. The man slept in the summer here as well. Tinda was the place where the woman was working, and the blind stove, or the heated room in the tinda, was the common room of the whole family. The Romanian hospitality is a characteristic feature of the Romanian people. This sometimes occurs outside the presence of the master of the house, in his absence from the household. For example, in the vineyards of Gorj the doors of the wooden cellars built at the surface of the soil were left open after harvesting so that the one who passed there 16

11 atrăgea după sine sancţiuni morale şi materiale. Obraznicul mănâncă praznicu se contrabalansa cu praznicu închină obraznicu sau cu hramu îndreaptă neamu 11. Activitatea juridică cutumiară îmbrăţişează şi portul popular. Sub acest aspect constatăm o reglementare a portului popular al pământenilor (autohtonilor) în raport cu cel al veneticilor, o reglementare de clasă şi categorie socială, de vârstă, sex şi profesiune în raport cu zonele denumite ţări 12. could enter and drink the fresh wine as long as it felt the need, either for the pomp or for the honor of the host that was present. A mug of clay and sometimes even a crust of polenta with a piece of pastramiwere left for this burst. Hospitality in the absence of the host was valid only by keeping pre-established rules in the sense that he could even drink a barrel in the cellar, but he could not take a cup of wine with him. Hospitality is manifested in need even for enemies even if they were considered hosts of accomplices. For example, the fugitives, the ones under general surveillance, injured, etc., were cared for and let go of the will of fate. This explains the full understanding of the feudal repression bodies over a legal custom considered "misunderstood hospitality". In the Romanian family and house reigned the paternal right. Mountain climbs for prayer, feasts/praznice, feasts/hramuri, and memorials present old ritual legal aspects that complement the legal regime of village spiritual life. Non-obedience in traditional forms, at that particular place and moment, implied moral and material sanctions. The "Naughty Eating Feast" is counterbalanced by "Naughty Worship Naughty" or "Naughty Nation" 23. The customary legal activity also embraces the traditional wear. In this respect, we find a regulation of the native harbor of the land people (natives) in relation to that of the foreigners, a class and social class, age, sex and profession regulation in relation to the areas called "countries" Pentru învederarea complexităţii structurale a fenomenului instituţional privit la nivelul juridic, a se vedea, Valentin Al. Georgescu, Noţiunile de instituţie şi sistem de instituţii şi locul lor în istoriografia modernă şi contemporană, p. XI-XXVIII, în Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu (coordonatori), Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar, Editura Academiei, Bucureşti, Romulus Vulcănescu, Etnologie juridică, Editura Academiei, Bucureşti, 1970, p. 48 şi urm. 3 Valentin Georgescu, Preemţiunea în istoria dreptului românesc, Bucureşti, 1965, p ,

12 4 Vasile Scurtu, Termeni de înrudire în limba română, Bucureşti, 1966; N.A. Constantinescu, Dicţionar onomastic, Bucureşti, Romulus Vulcănescu, op. cit., p George Fotino, Încercări de vechi drept românesc. Obiceiurile fixarea hotarelor, Craiova, 1925, p Romulus Vulcănescu, op. cit., p Ibidem, p Imaş = teren necultivat pe care creşte iarbă, folosit pentru păşunat. A se vedea, Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p Romulus Vulcănescu, op. cit., p Ibidem, p Pentru dezvoltări, a se vedea, Romulus Vulcănescu, op. cit., p Pentru învederarea complexităţii structurale a fenomenului instituţional privit la nivelul juridic, a se vedea, Valentin Al. Georgescu, Noţiunile de instituţie şi sistem de instituţii şi locul lor în istoriografia modernă şi contemporană, p. XI-XXVIII, în Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu (coordonatori), Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar, Editura Academiei, Bucureşti, Romulus Vulcănescu, Etnologie juridică, Editura Academiei, Bucureşti, 1970, p. 48 şi urm. 15 Valentin Georgescu, Preemţiunea în istoria dreptului românesc, Bucureşti, 1965, p , Vasile Scurtu, Termeni de înrudire în limba română, Bucureşti, 1966; N.A. Constantinescu, Dicţionar onomastic, Bucureşti, Romulus Vulcănescu, op. cit., p George Fotino, Încercări de vechi drept românesc. Obiceiurile fixarea hotarelor, Craiova, 1925, p Romulus Vulcănescu, op. cit., p Ibidem, p Imaş = teren necultivat pe care creşte iarbă, folosit pentru păşunat. A se vedea, Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p Romulus Vulcănescu, op. cit., p Ibidem, p Pentru dezvoltări, a se vedea, Romulus Vulcănescu, op. cit., p