DECIZIE nr. 501 din 15 martie 2011 Procedura insolventei. Contestatie la tabelul de creante. Creante sub conditie. Creante nescadente. Deosebiri. Creanta declarata de fidejusor. Admisibilitate. Creante nascute dupa deschiderea procedurii. Consecinte EMITENT: CURTEA DE APEL TIMIŞOARA - SECŢIA COMERCIALĂ Prin sentinţa comercialã nr. 2104 din 28 septembrie 2010 pronunţatã în dosarul nr. 1266/108/2010 judecãtorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins contestaţiile la tabelul preliminar formulate de creditorii Banca C S.A. Bucureşti, S.C. S S.R.L. Braşov, Banca P S.A. Bucureşti, S.C. G S.R.L. Utvin, S.C. R Leasing S.A. Bucureşti, S.C. D S.A. Bucureşti, Fondul Naţional G Bucureşti, R.A. şi S.C. W S.R.L. Arad, dispunând administratorului judiciar A I.P.U.R.L. Arad sã întocmeascã tabelul definitiv al creanţelor. Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs creditorii Fondul Naţional G Bucureşti, S.C. R Leasing S.A. Bucureşti şi Banca C S.A. Bucureşti. Primul recurent a solicitat modificarea hotãrârii atacate, în sensul admiterii contestaţiei, cu consecinţa înscrierii provizorii în tabelul preliminar, sub condiţie, a creanţei sale, astfel cum a solicitat prin cererea de admitere, recurenta S.C. R Leasing S.A. Bucureşti modificarea acesteia, în sensul înscrierii sale pe tabelul provizoriu de creanţe cu suma de 164.649,61 lei, iar recurenta Banca C S.A. Bucureşti modificarea sentinţei tribunalului, în sensul înscrierii sale pe tabel cu suma de 13.257.925,34 lei, aşa cum a arãtat în cererea de înscriere şi, în principal, obligarea practicianului A I.P.U.R.L. Arad la acoperirea prejudiciului cauzat prin redactarea rãu-voitoare a tabelului şi tergiversarea procedurii, iar în subsidiar, înlocuirea acestuia pentru motive temeinice, precum şi anularea, în temeiul principiului accesorium sequitur principale, a hotãrârilor adunãrilor creditorilor şi comitetului creditorilor luate pânã la data soluţionãrii contestaţiei. Prin decizia civilã nr. 501 din 15 martie 2011 Curtea de Apel Timişoara a admis toate cele trei recursuri, modificând în parte hotãrârea atacatã, în sensul cã a admis contestaţia formulatã de creditorul Fondul Naţional G Bucureşti împotriva tabelului preliminar al creanţelor întocmit de administratorul judiciar A I.P.U.R.L. Arad privind pe debitoarea intimatã S.C. A S.R.L. Arad şi a dispus practicianului sã înscrie acest creditor în tabel, provizoriu, cu suma de 2.818.460 lei, a admis în parte contestaţia formulatã de creditoarea S.C. R Leasing Romania S.A. Bucureşti împotriva tabelului preliminar al creanţelor şi a dispus administratorului judiciar sã înscrie acest creditor în tabel cu suma de 55.441,84 lei, admiţând în parte şi contestaţia creditoarei Banca C S.A. Bucureşti împotriva tabelului preliminar al creanţelor, dispunând practicianului sã înscrie acest creditor în tabel şi cu suma de 12.775.066,08 lei - creanţã nescadentã, respingând în rest contestaţia bãncii. Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut cã potrivit art. 64 şi 65 din Legea nr. 85/2006, modificatã, în forma în vigoare la data depunerii declaraţiilor de creanţã, cu excepţia salariaţilor ale cãror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale cãror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în sentinţa de declanşare a procedurii, cererile de creanţe urmând sã fie înregistrate într-un registru, care se va pãstra la grefa 1 / 6
tribunalului. Cererea de admitere a creanţelor trebuie fãcutã chiar dacã acestea nu sunt stabilite printr-un titlu, creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credalã şi vor fi îndreptãţite sã participe la distribuiri de sume în mãsura îngãduitã de prezenta lege. Sunt considerate sub condiţie şi acele creanţe care pot fi valorificate împotriva debitorului numai dupã executarea unui codebitor principal. Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datoratã, temeiul creanţei, precum şi menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţã sau garanţii, la cerere trebuind sã fie anexate documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii. Acelaşi act normativ, în art. 66 şi 67, prevede cã toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevãzute de prezenta lege, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii. Administratorul judiciar va proceda de îndatã la verificarea fiecãrei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amãnunţitã pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactã şi prioritatea fiecãrei creanţe, în vederea îndeplinirii acestei atribuţii el putând solicita explicaţii de la debitor şi va putea sã poarte discuţii cu fiecare creditor, solicitându-i, dacã considerã necesar, informaţii şi documente suplimentare. În ceea ce priveşte recurentul Fondul Naţional G Bucureşti, în mod greşit judecãtorul-sindic i-a respins contestaţia formulatã împotriva tabelului preliminar întocmit de administratorul judiciar provizoriu, în care a fost trecut doar cu 152.101,98 lei, fiindu-i respinsã suma de 2.666.358,07 lei, cu motivarea cã, pe de o parte, raportat la cuprinsul scrisorilor de garanţie, referitoare la reducerea valorii de garanţie, şi la momentul înscrierii declaraţiei de creanţã, legãtura indisolubilã cu creanţa Bãncii C S.A. Bucureşti nu este doveditã, garantarea privind doar unele credite şi fiind fãcutã în procent de 80%, iar pe de altã parte, deoarece în susţinerea declaraţiei de creanţã nu au fost prezentate toate documentele necesare justificãrii sumei indicate. Curtea constatã cã Fondul Naţional G Bucureşti, în calitate de fidejusor, a garantat trei credite contractate de societatea debitoare de la Banca C S.A. Bucureşti, valoarea maximã a garanţiei fiind de 2.818.460 lei, aceastã valoare rezultând fãrã echivoc din aplicarea procentului de garantarea asupra sumelor acordate de banca finanţatoare, iar pentru creditul dat în monedã unicã europeanã, anterior suma fiind transformatã în lei, la cursul oficial stabilit de banca centralã de la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, curs indicat, de altfel, de parte chiar în cuprinsul declaraţiei de creanţã (1 euro = 4,0923 lei), reţinerile tribunalului privitoare la lipsa tuturor documentele necesare justificãrii sumei indicate fiind nejustificate câtã vreme la cererea depusã creditorul a ataşat cele trei scrisori de garantare, iar la contestaţie şi alte înscrisuri relevante, inclusiv tabele de creanţã întocmite în alte dosare de insolvenţã în situaţii similare. În baza acestei garanţii, dupã declararea creditului ca restant, banca finanţatoare are dreptul de a solicita recurentului plata garanţiei, cererea de platã urmând sã aibã ca obiect suma rezultatã din aplicarea procentului de garantare asupra creditului restant. Chiar dacã pânã în acest moment Banca C. Românã S.A. Bucureşti nu a înţeles sã formuleze o cerere de platã, deşi art. 12 din scrisorile de garantare îi permite acest lucru, nimic nu o împiedicã pe aceasta sã solicite oricând, în cadrul termenului de prescripţie extinctivã, respectiva platã. Scrisorile de garantare au natura juridicã a unui contract de fidejusiune, astfel cã în cazul în care împrumutatul nu restituie bãncii sumele ce i-au fost date, principala obligaţie ce-i revine recurentului este aceea de a rambursa, în limita plafonului de garantare, respectiv 2.818.460 lei, creditul acordat societãţii debitoare. Aşadar, obligaţia de platã asumatã de Fond anterior deschiderii procedurii insolvenţei este de necontestat, fiind supusã la douã condiţii suspensive, şi anume: trecerea în restanţã a întregii finanţãri garantate şi onorarea cererii de platã, 2 / 6
aceloraşi condiţii fiind supus şi dreptul de creanţã al contestatorului, drept care se va naşte prin onorarea scrisorilor de garantare. De aceea, creanţa declaratã de Fondul Naţional G Bucureşti trebuie sã fie înscrisã în tabelul preliminar, acest drept putând fi valorificat numai în acest moment procesual deoarece, pe de o parte, art. 64 din Legea nr. 85/2006, modificatã, obligã toţi creditorii ale cãror creanţe sunt anterioare datei deschiderii procedurii sã depunã cererea de admitere a creanţei în termenul stabilit prin sentinţa de declanşare a procedurii, fiind admise provizoriu la masa credalã şi creanţele nescadente sau sub condiţie (suspensivã sau rezolutorie) la data deschiderii, iar pe de altã parte, pentru cã creanţa declaratã derivã dintr-un raport juridic încheiat anterior declanşãrii procedurii concursuale, doar condiţia suspensivã urmând sã se împlineascã dupã aceastã datã. Aşa cum în mod judicios a arãtat şi recurentul, prin excluderea creanţei sale ar fi ignorate prevederile art. 1015 şi 1016 din Codul civil, potrivit cãrora îndeplinirea condiţiei suspensive, ca modalitate a actului juridic, face ca angajamentul pãrţilor sã producã efecte în mod retroactiv, de la data perfectãrii actului juridic, pânã la momentul realizãrii condiţiei creditorul putând lua orice mãsuri de conservare a dreptului sãu, iar formularea unei declaraţii de creanţã în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, modificatã, act normativ care, în art. 76 statueazã cã, în afarã de cazul în care notificarea deschiderii procedurii s-a fãcut cu încãlcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor pânã la expirarea termenului prevãzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decãzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptãţit sã participe la procedurã, decãderea putând fi invocatã oricând, de orice parte interesatã, pe cale de acţiune sau excepţie, nereprezentând altceva decât un act de conservare, demersul judiciar al recurentei fiind unul justificat. Pe de altã parte, art. 1673 pct. 2 din Codul civil, permite fidejusorul sã solicite valoarea sumei garantate de la debitor, chiar înainte de a face plata cãtre creditorul garantat, printre altele, dacã datornicul este falit sau se aflã în insolvabilitate. Or, debitoarea S.C. A S.R.L. Arad se aflã sub incidenţa Legii insolvenţei, formularea unei declaraţii de creanţã constituind unica modalitate de conservare de cãtre fidejusor a drepturilor de creanţã în cadrul acestei proceduri judiciare, recurentul trebuind sã fie înscris, provizoriu, pe tabelul preliminar cu întreaga valoare a creanţei, numai distribuirea sumelor rezultate în procedura de lichidare judiciarã urmând sã fie fãcutã în limita sumei efectiv plãtite în baza scrisorilor de garantare, în privinţa rangului creanţei fiind aplicabil pct. 3 al art. 1108 din acelaşi cod, care îi conferã prerogativa sã se subroge în drepturile creditorului plãtit, beneficiind de toate garanţiile ce însoţeau respectiva creanţã. Referitor la recursul creditoarei S.C. R Leasing S.A. Bucureşti, având în vedere cã prin precizãrile depuse în data de 7 februarie 2011 partea a arãtat cã, urmare a recuperãrii şi valorificãrii ultimelor douã autovehicule, creanţa pe care o pretinde în prezent este de numai 73.745,04 lei, cu care solicitã sã fie trecutã pe tabel, vãzând şi calculul defalcat pe fiecare bun recuperat, sumele care o compun, respectiv diferenţa dintre capitalul rãmas de rambursat, dobânda aferentã şi cheltuielile de recuperare, pe de o parte, şi suma obţinutã din valorificarea autovehiculelor, pe de altã parte, Curtea apreciazã cã aceastã societate trebuie sã fie înscrisã la masa credalã doar cu suma de 55.441,84 lei. Constatând cã toate calculele aritmetice fãcute de recurentã sunt corecte, din totalul sumei precizate trebuie deduse cheltuielile de recuperare, cum în mod corect a arãtat şi administratorul judiciar prin notele scrise, întrucât acestea sunt creanţe nãscute dupã data 3 / 6
deschiderii procedurii de insolvenţã, care, potrivit alin. (6) al art. 64 din Legea nr. 85/2006, modificatã, vor fi plãtite conform documentelor din care rezultã, nefiind necesarã înscrierea lor la masa credalã, prevederea aplicându-se atât pentru creanţele nãscute în perioada de observaţie sau în procedura reorganizãrii judiciare, cât şi pentru cele nãscute în procedura de faliment, reţinerea tribunalului în sensul cã suma de 192.441,99 lei nu i se cuvine creditoarei întrucât contractele de leasing sunt în derulare, din conţinutul notificãrii anexate raportului de activitate din 21 septembrie 2009 rezultând cã practicianul a optat pentru menţinerea contractelor încheiate de debitor cu acest creditor, astfel cã înregistrarea ulterioarã a declaraţiei de creanţã cuprinzând şi soldul datorat rezilierii este nejustificatã, nemaiputând fi avutã în vedere câtã vreme toate cele opt contracte de leasing au încetat, bunurile fiind restituite de cãtre practician recurentei. Apãrãrile administratorului judiciar, în sensul cã din moment ce ulterior pronunţãrii hotãrârii primei instanţe debitoarea a predat de bunãvoie toate autoturisme solicitate de S.C. R Leasing S.A. Bucureşti, iar în tabelul de creanţe se înscriu, conform legii, doar cele certe, lichide şi exigibile, nãscute anterior deschiderii procedurii, ceea ce nu se poate susţine despre creanţa recurentei, valoarea acesteia fiind una fluctuantã (dacã prin cererea de recurs a solicitat 164.649,61 lei, prin precizarea ulterioarã şi-a diminuat pretenţiile la suma de 73.745,04), pentru a stabili cu exactitate cuantumul creanţei fiind necesarã efectuarea unei expertize contabile, întrucât, pe lângã faptul cã nu se cunoaşte preţul de vânzare al autoturismelor, din sumele încasate recurenta a stins în mod preferenţial pretenţii nedovedite (capital rãmas de rambursat, dobânda, cheltuieli de recuperare, penalizãri şi altele) nu pot fi primite. De asemenea, sunt neîntemeiate susţinerile acestuia referitoare la nelegitimitatea pãrţii de creanţã respinsã, pe motiv cã partea nu a fãcut dovada cã nu a predat bunul în folosinţã altui utilizator (de altfel, o asemenea dovadã nici nu poate fi produsã, fiind vorba de un fapt negativ) şi cã nu a depus la dosar nicio facturã care sã probeze daunele-interese pretinse, asemenea dovezi neimpunându-se a fi aduse întrucât cuantumul daunelor-interese a fost predeterminat de pãrţi, odatã cu semnarea contractului de leasing, ştiut fiind faptul cã, potrivit art. 1066 din Codul civil, clauza penalã este acea clauzã prin care o persoanã, spre a da asigurare pentru executarea unei obligaţii, se leagã a da un lucru în caz de neexecutare din partea-i, alin. 2 al art. 1069 din acelaşi cod permiţând creditorului sã cearã deodatã penalitatea şi obiectul obligaţiei principale, întrucât penalitatea s-a stipulat pentru simpla întârziere a executãrii. Ca atare, decizia nr. XI/2005 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat cã clauza penalã prin care se stabileşte obligaţia restituirii la scadenţã a sumei împrumutate sub sancţiunea penalitãţilor de întârziere, pe lângã dobânda contractualã convenitã sau pe lângã dobânda legalã, contravine prevederilor legii, nu are aplicabilitate în speţã, neaflându-ne în prezenţa unui contract de împrumut având ca obiect sume de bani. Pe de altã parte, neemiterea de cãtre recurentã a unor facturi pentru daunele solicitate nu poate avea consecinţe sub aspectul certitudinii creanţei datorate potrivit contractului, aceastã chestiune fiind una pur contabilã şi nu una juridicã, art. 1085 din Codul civil vizând o cu totul altã situaţie, iar clauza penalã nici într-un caz nu poate fi calificatã ca fiind o "condiţie pur potestativã din partea locatorului" pentru a atrage sancţiunea nulitãţii reglementatã în art. 1010 din cod. În fine, şi recursul creditoarei Banca C S.A. Bucureşti se impune a fi admis, cu consecinţa modificãrii sentinţei atacate, în sensul admiterii în parte a contestaţiei împotriva tabelului preliminar şi obligãrii practicianului sã înscrie acest creditor şi cu suma de 12.775.066,08 lei - creanţã nescadentã, restul cererilor fiind neîntemeiate. În mod eronat judecãtorul-sindic a considerat cã administratorul judiciar corect a înscris banca 4 / 6
recurentã la masa credalã doar cu suma de 482.859,26 lei, diferenţa de 12.775.066,08 lei fiind trecutã sub condiţia ajungerii ei la scadenţã. Aceasta, deoarece atât prima instanţã, cât şi practicianul desemnat provizoriu de tribunal au fãcut confuzie între creanţele nescadente (adicã afectate de un termen) şi cele sub condiţie suspensivã, cu consecinţa limitãrii drepturilor recurentei, în calitate de creditor, de a uza de toate prerogativele care rezultã din natura şi întinderea creanţei pe care o deţine. De altfel, în cuprinsul declaraţiei depusã în dosarul de sindic partea a arãtat cã în componenţa sumei cu care a solicitat sã fie înscrisã la masa credalã se aflã atât creanţe scadente, cât şi creanţe curente, menţionând, totodatã, cã în tabel trebuie înscrise ambele categorii de creanţe, participarea la vot urmând a se face de cãtre titularii creanţelor nescadente proporţional cu cota deţinutã din totalul creanţelor admise pentru înscriere, Legea insolvenţei, în forma ei de la data respectivã, restricţionând în dreptul de vot doar creanţele sub condiţie suspensivã (a se vedea în acest sens, alin. 3 al art. 73, în prezent abrogat). Totuşi, soluţia adoptatã de practician, iar mai apoi confirmatã de tribunal, a fost aceea aplicabilã creanţelor sub condiţie. Astfel, cu toate cã şi recurenta a fãcut anumite confuzii atunci când a arãtat cã dacã în cazul creanţelor nescadente vorbim de existenţa unui raport obligaţional în fiinţã, în cazul creanţelor sub condiţie vorbim de instituţia modalitãţilor obligaţiilor, fãcând în acest context o separare improprie între termen şi condiţie, deşi ambele, alãturi de sarcinã, reprezintã cele trei modalitãţi ale actului juridic civil, care se concretizatã în împrejurãri ulterioare momentului încheierii actului, extrinseci raportului juridic nãscut între pãrţi şi cu incidenţã asupra efectelor sale, totuşi aceasta are dreptate atunci când susţine cã, condiţia este definitã ca un eveniment viitor, susceptibil sau nesusceptibil a se produce, de a cãrui realizare pãrţile au fãcut sã depindã naşterea sau stingerea unui raport obligaţional. În alte cuvinte, chiar dacã atât termenul, cât şi condiţia reprezintã evenimente viitoare, în cazul termenului acest eveniment este sigur ca realizare, în timp ce, în cazul condiţiei, realizarea este nesigurã, respectiva distincţie pãstrându-şi valabilitatea şi în situaţia termenului incert, pentru cã nesiguranţa priveşte numai momentul realizãrii termenului şi nu însãşi realizarea evenimentului. În schimb, termenul afecteazã exerciţiul drepturilor subiective civile şi executarea obligaţiilor corelative, adicã numai executarea actului juridic, spre deosebire de condiţie, de care depinde chiar existenţa dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei corelative, efectele termenului producându-se numai pentru viitor, ex nunc, pe când efectele condiţiei se produc, în principiu, retroactiv, ex tunc. Faţã de aceste precizãri, este lesne de înţeles cã în tabelul preliminar banca contestatoare trebuie înregistratã nu doar cu o creanţã de 482.859,26 lei, care este scadentã, ci şi cu suma de 12.775.066,08 lei, care reprezintã o creanţã nescadentã şi nu "sub condiţia ajungerii ei la scadenţã", cum greşit a fost trecutã, fiind neîntemeiate apãrãrile practicianului din cuprinsul întâmpinãrii, potrivit cãrora din înscrisurile şi textele legale invocate se poate constata cã lipsa exigibilitãţii sumei de 12.775.066,08 lei este datã de însuşi contractul pãrţilor, ceea ce justificã reţinerea acestei creanţe în tabelul preliminar sub condiţia ajungerii ei la scadenţã, el interpretând eronat textul art. 64 alin. 4 din legea-cadru, care aratã cã creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credalã şi vor fi îndreptãţite sã participe la distribuiri de sume în mãsura îngãduitã de prezenta lege. Aceasta, chiar dacã decizia de interpretare emisã de U.N.P.I.R., de care se prevaleazã banca recurentã, reprezintã, într-adevãr, un simplu "punct de vedere", putând fi consideratã cel mult "de îndrumare", actul nefiind emanaţia unui organ sau for legislativ. În schimb, celelalte petite ale contestaţiei creditoarei corect au fost respinse de prima instanţã, administratorul judiciar neputând fi obligat la acoperirea unui pretins prejudiciu, al 5 / 6
cãrui cuantum, de altfel, nici mãcar nu a fost indicat de cãtre recurentã, cu atât mai mult dovedit, iar în ceea ce priveşte înlocuirea practicianului, în condiţiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, modificatã, creditoarea nu are calitatea sã o solicite, textul statuând în mod clar cã înlocuirea poate fi fãcutã de cãtre judecãtorul-sindic, în orice stadiu al procedurii, fie din oficiu, fie la cererea comitetului creditorilor, prin încheiere motivatã, pentru motive temeinice, încheierea de înlocuire urmând sã fie pronunţatã în camera de consiliu, de urgenţã, cu citarea practicianului şi a comitetului creditorilor, condiţii care, în speţã, nu sunt îndeplinite, ele lipsind şi în privinţa cererii de anulare a hotãrârilor adunãrilor creditorilor şi a comitetului creditorilor luate pânã la data soluţionãrii contestaţiei, alin. 7 al art. 14 prevãzând cã hotãrârea adunãrii creditorilor poate fi desfiinţatã de judecãtorul-sindic pentru nelegalitate, doar la cererea creditorilor care au votat împotriva luãrii hotãrârii respective şi au fãcut sã se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunãrii, precum şi la cererea creditorilor îndreptãţiţi sã participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunãrii creditorilor, iar alin. (6) al art. 17 aratã cã împotriva acţiunilor, mãsurilor şi deciziilor luate de comitetul creditorilor orice creditor poate formula contestaţie la adunarea creditorilor, în termen de 5 zile de la luarea acestora. Pe de altã parte, aşa cum a arãtat şi administratorul judiciar, în conformitate cu art. 19 alin. (21), creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor poate decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i şi remuneraţia. -------------- 6 / 6