INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE din Decembrie 1989 Caietele Revolutiei, Nr. 5 (54) /2014

Transcriere

1 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE din Decembrie 1989 Caietele Revolutiei, Nr. 5 (54) /2014

2 CAIETELE REVOLUŢIEI COLEGIUL ŞTIINŢIFIC Acad. dr. Dan BERINDEI Acad. dr. Dinu C. GIURESCU Acad. dr. Răzvan THEODORESCU Prof. univ. dr. Ion CALAFETEANU Prof. univ. dr. Dumitru MAZILU REDACTOR ŞEF Ioana CIODARU-CEAUȘESCU REDACTORI Carmen RĂDULESCU Dana OSIAC Elena DIACONU Alexandru GRIGORIU CUPRINS Editorial Claudiu Iordache, Institutul Revoluţiei Române din Decembrie p. 3 IRRD Un deceniu în slujba adevărului istoric...p. 5 PUBLICIST-COMENTATOR Corneliu VLAD Alina VLĂSCEANU - tehnoredactare Nelu FIERARU - foto INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 Str. C. A. Rosetti nr. 33, sector 2, Bucureşti tel ; fax: ; contact@irrd.ro ISSN ISSN-L Claudiu IORDACHE director general Ion CALAFETEANU director adjunct Masa Rotundă Televiziunea Naţională. Decembrie p. 29 Dosar - Germania 1989 Constantin Corneanu, Uimitoarea cădere. Berlin 9 noiembrie p. 37 Alexandru Grigoriu, 1989 Anul în care est-germanii îşi făuresc destinul...p. 44 Daniela Osiac, The New York Times despre Căderea Zidului Berlinului...p. 52 Activităţi Lansare de volum la deschiderea unui nou an univeristar...p. 54 IRRD la Salonul de carte Polemos...p. 55 Crăciun Roşu Piesă de teatru document...p. 56 Reproducerea integrală sau parţială a textului fără acordul IRRD este interzisă şi se pedepseşte conform legii. Responsabilitatea asupra conţinutului materialelor publicate revine în exclusivitate autorilor. Materialele nepublicate nu se restituie. Fotografiile provin din Arhiva IRRD şi fototeca Agerpres Necrolog Bujor-Bogdan Teodoriu a trecut la cele veşnice...p. 57 Current Issue...p. 58

3 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 EDITORIAL Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 În 16 decembrie 2014 se împlinesc zece ani de la întemeierea Institutului Revoluției Române din Decembrie Semnătura finală a Legii de creare a Institutului aparține președintelui ţării de la acea dată, Ion Iliescu. Încă de la început, Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 a fost acuzat că va scrie istoria personală a lui Ion Iliescu! Au urmat șapte luni în care nu a fost prevăzut un buget pentru funcționarea unui Institut care să studieze premisele și realitatea efectivă a celui mai important act de curaj al generației noastre: Revoluția însăși! A urmat un asediu pieziș al tuturor activităților Institutului! În alte patru luni ale anului 2007, Institutul a găzduit o grevă a unor asociații revoluționare ce voiau să protesteze împotriva guvernului ce le tăiase drepturile prevăzute de Legea Recunoștinței, deși IRRD nu deținea nici un rol în satisfacerea revendicărilor lor. Astfel au trecut 25 de ani. Biblioteca Revoluției Române s-a îmbogățit cu peste 50 de volume dedicate fenomenului Revoluției, lucrări de cercetare transferate ulterior în principalele biblioteci publice ale României (un număr important de exemplare fiind oferite, totodată, principalelor instituții publice din România: Camera Deputaților, Senatul, Guvernul, Instituția Prezidențială, MI, MApN, Patriarhie, precum și asociațiilor de revoluționari). Au fost traduse titluri esențiale ale cercetării IRRD în limbile engleză, franceză, spaniolă (și traducerea lor continuă). Caietele Revoluției au ajuns la numărul 55. Au fost organizate numeroase lansări de carte, în București și în alte capitale ale Revoluției. Au fost produse filme de scurt metraj dedicate Revoluției Române, au avut loc trei Simpozioane Internaționale la Timișoara, Târgoviște, Pitești la care au participat zeci de cercetători străini, între care îi amintim pe Miroslav Tajchman (Republica Cehă), Plamen Petrov (Bulgaria), Alicija Sawinska-Krupka (Polonia), Zoltan Ripp (Ungaria), Peter Gross (SUA), Jean-Louis Courriol (Franţa), Peter Kopercky (Slovacia), Laszlo Borhi (Ungaria), Valeri Musatov (Federația Rusă), Mihail Kiriazov (Bulgaria), Jérôme Bay (Franţa). De asemenea, au fost organizate Mese Rotunde, Conferințe Publice, Sesiuni Omagiale, unde au fost invitați participanți la momentele de vârf ale Revoluției Române, a continuat colectarea metodică a mărturiilor celor implicați în diferite etape ale Revoluției, a fost ridicat un monument dedicat lui Liviu Corneliu Babeș, precursor al Revoluției, au fost acordate Diplome de Onoare personalităților Revoluției, răniților ei, familiilor celor decedați, autorilor unor lucrări eminente privind Revoluția. Vreme de un deceniu, Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989, evitat cu perseverență de televiziunile naționale și presa de serviciu, a fost singurul care a continuat să afirme, cu dovezi, că Revoluția românilor a fost o Revoluție autentică, respingând alegațiile mincinoase ale celor ce doreau să inculce opiniei publice ideea unei lovituri de stat! IRRD a fost prezent cu prilejul tuturor celebrărilor dedicate martirilor și eroilor Revoluției. De altfel, întreaga activitate de cercetare și organizare de evenimente a fost expusă constant pe site-ul IRRD: Peste o sută de personalități din România și străinătate au fost invitate să participe la întrunirile și ceremoniile Institutului. Într-o enumerare, departe de a fi completă, amintim numele fostului Președinte al României, Emil Constantinescu, pe al fostului Preşedinte Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014 3

4 EDITORIAL al Senatului, Mircea Geoană, al fostului Preşedinte al Camerei Deputaţilor, Adrian Năstase, al fostului Consilier prezidenţial, Bogdan Teodoriu, al fostului preşedinte al ÎCCJ, Nicolae Popa, al fostului Avocat al Poporului, prof. univ. dr. Ioan Muraru, al omului politic Radu Câmpeanu, al reprezentantului Patriarhiei române, părintele Nicu Octavian, al academicienilor Dan Berindei, Dinu C. Giurescu, Florin Constantiniu, Răzvan Theodorescu, al profesorilor universitari dr. Ioan Scurtu, Marian Cojoc, Alesandru Duţu, Oliviu Gherman, Bogdan Murgescu, Adrian Cioroianu, Radu Ciuceanu, Gheorghe Sbârnă, Alexandru Oşca, al generalilor Nicolae Spiroiu, Mircea Chelaru, a numeroşi oameni de cultură, între care arhitectul Alexandru Ghilduş, pictorul şi scriitorul Alecu Ivan Ghilia, pictorul Teodor Olteanu, muzicologul Manuela Cernat, editorul Georgeta Dimisianu. Înfruntând dorința de a-l desființa a puterilor politice vremelnice, cu un buget înjumătățit, cu o schemă de cercetare continuu subfinanțată, cu o schemă de personal decimată (așa cum este și astăzi!), sub presiunea presei colaboraționiste, care atunci când nu l-a putut calomnia i-a trecut activitățile sub tăcere, Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 a continuat să-și respecte angajamentele. Repet, este suficientă o singură comparație a activităților IRRD cu aceea a principalelor Instituții de Istorie Recentă din țara noastră, pentru a trage o concluzie! Nu noi o vom face! Dar cercetarea faptelor Revoluției Române nu s-a încheiat încă. Ea va continua până la publicarea finală a unei Enciclopedii a Revoluției Române, enciclopedie ce va cuprinde istoria esențială a unei Revoluții care a însemnat cu glorie generația anului 1989! Timpul nu așteaptă, oamenii revoluției părăsesc, pe rând, viața aceasta pentru a merge într-o lume poate mai bună, memoria lor se va stinge ca lumânările puse tot mai rar la căpătâiul martirilor Revoluției, generațiile viitoare vor uita istoria recentă, deși originea libertății de care se bucură astăzi se găsește în rădăcina de bronz a arborelui Revoluției din Decembrie Dar Uitarea nu poate fi învinsă decât prin Memorie! Avem convingerea, astăzi, că dacă Institutul Revoluției Române n-ar fi existat, n-ar fi existat nici istoria Revoluției Române, iar dacă istoria Revoluției Române n-ar fi fost scrisă în zilele noastre, n-ar fi fost scrisă cu adevărat niciodată! Fără martorii ei, fără soldații săi, fără dovezi, fără suflul încă viu al unui patos eroic, o istorie a Revoluției Române scrisă cu 50 de ani mai târziu ar fi însemnat înmormântarea ei definitivă în mausoleul loviturii de stat! Institutul Revoluției Române este poate singurul care amintește, obstinant, că fundamentele statului postdecembrist datorează totul, în termeni istorici, revoltei învingătoare a unui popor care s-a eliberat prin forțe proprii dintr-o dictatură ce părea neclintită! Datorăm libertatea de astăzi celor care au murit fără să o cunoască, o datorăm miilor de răniți, miilor de arestați și schingiuiți, care au luptat și în numele celor ce atunci, într-un decembrie 1989, nu au îndrăznit să iasă din casele lor! Datorăm libertatea de astăzi celor ce au întors Istoria cu fața spre România! O datorăm României înseși și poporului ei ieșit, în sfârșit, dintr-o jumătate de secol de letargie și oprimare. Și o datorăm mai cu seamă viitorului său! România de astăzi știe cât de mare e prețul libertății pe care a dobândit-o în zilele Revoluției! IRRD depune mai ales în contul acestei viitorimi datele nepărtinitoare, imparțiale, supuse continuu verificării timpului scurs, ale unei istorii glorioase, ale unei Revoluții cu care neamul românesc se poate de-a pururi mândri! Cât încă nu reușește, o revoluție este doar a celor care o fac. După victorie, ea devine a tuturor! Revoluția românilor din Decembrie 1989 este astăzi, la 25 de ani de la victoria ei, fapta glorioasă a tuturor românilor! 4 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014 * Claudiu IORDACHE

5 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 IRRD Un deceniu în slujba adevărului istoric În perioada Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 a organizat o serie de evenimente publice (simpozioane, mese rotunde, conferințedezbateri, expoziții, lansări de carte) ce au avut ca scop promovarea, la nivelul conștiinței publice, a unei imagini documentate şi obiective asupra Revoluției Române din Decembrie Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014 5

6 IRRD Revoluţia română a fost opera poporului român, reprezentând un act de mare curaj şi demnitate a naţiunii române; ea a dat semnalul redeşteptării naţionale, fiind un moment unic de care avem toate motivele să fim mândri. Victoria revoluţiei a fost obţinută, nu în subteranele unor comploturi sau lovituri de palat, ci în stradă, de cetăţenii români, care nu au mai suportat tirania şi umilinţele şi cărora, printrun gest de patriotism şi de responsabilitate li s-a alăturat armata, aceasta respectându-şi astfel, misiunea de a apăra statalitatea României. Ceea ce putem spune acum, fără putinţă de tăgadă, este că indiferent de frământările şi convulsiile politice şi sociale care au însoţit tranziţia şi indiferent de poziţiile ideologice, pe care s-au situat cei care au condus România în aceşti ani, programul Revoluţiei române nu a fost pus niciodată sub semnul întrebării. Radicalismul cererilor şi aşteptărilor românilor şi-au pus amprenta, în primii ani de după 1989, asupra vieţii politice şi sociale şi au structurat multe dintre deciziile pe care le-am luat cu toţii atunci, dar nu puteam face altfel. Regimul represiv al dictaturii ceauşiste nu a lăsat de ales poporului român. Pentru noi toţi, ar fi fost benefică, după cum am arătat în toate luările mele de poziţie pe această temă, o schimbare paşnică de sistem politic, cum s-a întâmplat în alte ţări, pentru că am fi putut ierarhiza şi etapiza mai corect reformele, care trebuiau să însoţească schimbarea de regim politic, dar mai ales, ar fi cruţat atâtea vieţi tinere jertfite în încercarea de reprimare a manifestanţilor sau de împiedicare a structurii noii puteri, ceea ce a urmat după 22 decembrie seara. Mulţi le tratează în maniere diferite. Prin profunzimea şi amploarea schimbărilor, evenimentele din decembrie 1989, nu au fost nici lovitură de stat, şi cu atât mai puţin, echivalentul român al perestroicei sovietice, care nu urmărea schimbarea de sistem, ci doar o adaptare a sa. Alocuţiunea domnului Ion Iliescu, Preşedintele Institutului Revoluţiei Române din Decembrie Primul Simpozion al IRRD, 15 decembrie 2004, Senatul României 6 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

7 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 SIMPOZIOANELE IRRD Simpozioane omagiale În fiecare an, la sfârșitul lunii decembrie, Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 a organizat simpozioane tematice ce au vizat diferite abordări și perspective asupra faptelor istorice din Decembrie : Revoluţia Română din Decembrie 1989 a fost primul simpozion omagial organizat de IRRD, la scurt timp după înfiinţare. La evenimentul din 21 decembrie 2005 au participat: Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, senatorul Mircea Geoană, acad. Răzvan Theodorescu, Corina Creţu, senator, deputaţii Nicolae Mircovici şi Titus Corlăţean, Petre Roman, preşedinte al Partidului Forţa Democrată, Claudiu Iordache, Director general IRRD, Gelu Voican Voiculescu, consilier IRRD, regizorul Sergiu Nicolaescu, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, prof. univ. dr. Bogdan Murgescu, prof. univ. dr. Alesandru Duţu, prof. univ. dr. Miodrag Milin, Petrică Balint, preşedintele Asociaţiei Decembrie 1989 Lugoj, preot Nicu Octavian, consilier Patriarhal, general (r) Mircea Chelaru, scriitorul Mircea Brenciu, prof. univ. dr. N.S. Dumitru, avocata Paula Iacob, lect. univ. dr. Adrian Niculescu, jurnalistul Marian Oprea. Simpozionul a avut loc în sala Nicolae Bălcescu, din cadrul Senatului României. 2006: În cursul zilei de 21 decembrie 2006, IRRD a organizat simpozionul cu tema Armata Română în Revoluţia din Decembrie La această acţiune au participat peste 200 de persoane, printre care: Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, Claudiu Iordache, 2006 Director general al IRRD, acad. Dan Berindei, acad. Florin Constantiniu, prof. univ. dr. Alesandru Duţu, viceamiral (r) Ştefan Dinu, conf. univ. dr. Lorin Fortuna, maior Florin Şperlea, lect. univ. dr. Alexandru Oşca, consilierul de stat Bogdan Teodoriu, Mircea Geoană, preşedinte al PSD, generalul Ioan Sorin. Dezbaterile au fost moderate de prof. univ. dr. Ioan Scurtu. Manifestarea a avut loc în sala Nicolae Bălcescu din cadrul Palatului Parlamentului. 2007: Revoluţia din Decembrie 1989 şi deschiderea României spre Uniunea Europeană a fost tema simpozionului omagial organizat de IRRD în cursul zilei de 21 decembrie În cadrul manifestării au rostit alocuţiuni domnii Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, acad. Dan Berindei, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, ambasadorul Niculae Micu, prof. univ. dr. Marian Cojoc, revoluţionarul Adrian Niculae, Dinu Zamfirescu, preşedintele Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, conf. univ. dr. Lorin Fortuna. Evenimentul a avut loc la Palatul Parlamentului, sala Drepturilor Omului. Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014 7

8 IRRD : IRRD a organizat în ziua de 19 decembrie 2008, la Palatul Parlamentului, sala Nicolae Bălcescu, simpozionul cu tema Forţele de ordine, pază şi represiune în timpul Revoluţiei din Decembrie Alocuţiunea de deschidere a manifestării a fost rostită de Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD. În cadrul evenimentului au fost prezentate o serie de comunicări ştiinţifice de către dr. Ion Constantin, Claudiu Iordache, Director general al IRRD, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Radu Ciuceanu, directorul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, dr. Dragoş Zamfirescu, Remus Macovei, preşedintele Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor Constanţa, fostul prim-ministru Petre Roman, conf. univ. dr. Lorin Fortuna, dr. Florin Şperlea, fostul preşedinte al României Emil Constantinescu, profesorul N.S. Dumitru, revoluţionarul Adrian Niculae, scriitorul Alecu Ivan Ghilia. 2009: IRRD a marcat aniversarea a 20 de ani de la izbucnirea Revoluţiei Române din Decembrie 1989 prin organizarea simpozionului După 20 de ani: Revoluţia Română din Decembrie 1989; certitudini şi controverse, la data de 17 decembrie Acţiunea a avut loc la Parlamentul României. Au luat cuvântul: Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, preşedintele Senatului Mircea Geoană, senatorul Sergiu Nicolaescu, Claudiu Iordache, Directorul general al IRRD, omul politic Radu Câmpeanu, prof. univ. dr. Petre Roman, actorul Dorel Vişan, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Mircea Brenciu, Gelu Voican Voiculescu, Mircea Duzineanu, conf. univ. dr. Lorin Fortuna, jurnalistul Doru Braia, Florin Scaleţchi, generalul Constantin Lucescu, Marin Vasile, consilierul prezidenţial Bogdan Teodoriu, disidentul politic Ionel Cană, Daniel Perju, lector univ. dr. Adrian Niculescu. 2010: IRRD a organizat simpozionul omagial Prăbuşirea sistemului totalitarcomunist în data de 16 decembrie 2010, la Senatul României, Sala Avram Iancu. La eveniment au luat cuvântul: dr. Alexandru Mamina, domnul Radu Ciuceanu, Director al Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, prof. univ. dr. Constantin Hlihor, prof. univ. dr. Alexandru Radu, prof. univ. dr. Florin Negoiță, dr. Constantin Corneanu, lector univ. dr. Adrian Niculescu, Claudiu Iordache, Director general al IRRD. 2011: România Analiză asupra vieţii politice, economice, sociale şi a relaţiilor internationale a fost tema simpozionului organizat de IRRD la 20 decembrie 2011, la Fundaţia Europeană Titulescu. În cadrul manifestării au rostit alocuţiuni domnii: Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, Claudiu Iordache, Director general al IRRD, prof. univ. dr. Eugen Dijmărescu, prof. univ. dr. Daniel Barbu şi fostul prim-ministru Petre Roman. La simpozion au participat, printre alţii, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Cazimir Ionescu, Gelu Voican Voiculescu, membri ai Colegiului Naţional, precum şi membri ai Consiliului Ştiinţific al IRRD, reprezentanţi ai asociaţiilor de revoluţionari, istorici, reprezentanţi ai mass-media etc. 8 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

9 2012: În cursul zilei de 20 decembrie 2012, IRRD a organizat în Aula Ministerului Culturii și Patrimoniului Național simpozionul omagial: Revoluție și Istorie. La manifestare au luat cuvântul: președintele Colegiului Naţional al IRRD, Ion Iliescu, prof. univ. dr. Adrian Cioroianu, acad. Dan Berindei, Claudiu Iordache, Director general al IRRD, revoluţionarul Dumitru Dincă, acad. Răzvan Theodorescu, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Gelu Voican Voiculescu. INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE : Revoluţia Română din Decembrie 1989 în context european a fost tema simpozionului omagial organizat de IRRD la 19 decembrie Manifestarea s-a desfășurat la Senatul României, sala Constantin Stere. În cadrul evenimentului au fost prezentate o serie de comunicări ştiinţifice de către prof. univ. dr. Adrian Pop, prof. univ. dr. Constantin Hlihor, dr. Liviu Ţăranu, dr. Florian Banu, dr. Ana Maria Cătănuş, dr. Alexandru Grigoriu şi dr. Constantin Corneanu. Au fost prezenţi, printre alţii, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, Ion Iliescu, Claudiu Iordache, Director general al IRRD, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, istorici, jurnalişti şi revoluţionari. Simpozioane tematice 2006: Începând cu luna mai a anului 2006, IRRD demarează proiectul Ceauşescu la Târgovişte decembrie 1989, având ca scop dobândirea unei imagini obiective asupra Revoluţiei Române din Decembrie Proiectul s-a desfăşurat în două etape: Simpozion: De la reţinere până la proces. Acţiunea a fost organizată de IRRD în cursul zilei de 17 mai Au participat, printre alţii: Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, fostul prim-ministru Petre Roman, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, viceamiral (r) Dinu Ştefan, acad. Răzvan Theodorescu, conf. univ. dr. Lorin Fortuna, maior Ion Enache, colonel (r) Şt. Conţ, revoluţionarul Petre Ştirbescu, colonel (r) Ion Mareş, lt. col. (r) Ion Ţecu, general (r) Andrei Kemenici, lt. col. (r) Ion Boboc. Simpozion: Procesul. Evenimentul a fost organizat de IRRD în data de 21 iunie Au participat: Gelu Voican Voiculescu, fostul prim-ministru Petre Roman, general (r) Mugurel Florescu, colonel (r) Ionel Boeru, comandor (r) Cristian Matenciuc, comandor (r) Dan Stănescu, comandor (r) Mircea Militaru, comandor (r) St. Boborel, general (r) Andrei Kemenici, colonel (r) Ioan Mareş, general (r) Ion Nistor, Jean Tănase, maior (r) Toma Ion Zamfir, maior (r) Corneliu Sorescu, maior (r) Condrea Daniel. 2008: 18 ani de la înfiinţarea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională a fost tema mesei rotunde organizate de IRRD în ziua de 12 februarie Printre vorbitori s-au numărat: Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, directorul adjunct al IRRD, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Claudiu Iordache, Director general al IRRD, conf. univ. dr. Lorin Fortuna, Radu Câmpeanu, Eugenia Iorga, Nica Leon, Ion Mânzatu. Dezbaterea a avut loc la Palatul Parlamentului. 2009: IRRD a organizat în cursul zilei de 26 noiembrie 2009 o reuniune omagială dedicată fenomenului revoluţionar din Europa Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014 9

10 IRRD anului 1989, precum şi împlinirii a 20 de ani de la Revoluţia Română din Decembrie Evenimentul a fost găzduit de Fundaţia Europenă Titulescu. Au participat, printre alţii: ambasadori acreditaţi la Bucureşti din Azerbaidjan, Belarus, Bosnia-Herţegovina, Canada, Cehia, Cipru, Republica Elenă, Germania, Italia, Kazahstan, Lituania, Macedonia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Republica Moldova, Polonia, Serbia, Turcia şi Ucraina; Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, fostul prim-ministru Petre Roman, acad. Răzvan Theodorescu, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, regizorul Sergiu Nicolaescu. 2010: Simpozion, Craiova Rolul istoriei revoluţiilor în societatea românească de-a lungul timpului. Personalităţile marcante ale acestora. Evenimentul a fost organizat de IRRD în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană Alexandru şi Aristia Amandin Craiova, Consiliul Judeţean Dolj şi Grupul de Iniţiativă Ecologică. Temele dezbătute în cadrul simpozionului s-au referit la istoria modernă a revoluţiilor la români şi locul ocupat în conştiinţa naţională, la schimbările profunde declanşate de-a lungul istoriei de revoluţiile politice, culturale şi tehnologice şi revoluţiile ca instrumente ale schimbării. IRRD a fost reprezentat la simpozion de către domnul Ion Iliescu, președintele Colegiului Național al IRRD, și prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD. Manifestarea a avut loc la 9 decembrie : IRRD şi Fundaţia Europeană Titulescu au organizat, în cursul zilei de 18 mai 2011, simpozionul 1991: Constituţia României, dedicat aniversării a 20 de ani de la adoptarea proiectului noii Constituţii a României, la 8 decembrie Cu această ocazie au susţinut comunicări: Ion Iliescu, preşedinte al Colegiului National al IRRD; prof. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu, fost membru al comisiei de elaborare a Constituţiei; prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, fost prim vicepreşedinte al CFSN, prof. univ. dr. Ioan Muraru, Avocatul Poporului, prof. univ. dr. Nicolae Popa, fost preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prof. univ. dr. Valer Dorneanu, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, fost preşedinte al Consiliului Legislativ, prof. univ. dr. Adrian Năstase, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Marian Enache, fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, membru al Adunării Constituante, prof. univ. dr. Oliviu Gherman, fost preşedinte al Senatului, prof. univ. dr. Gheorghe Dumitraşcu, fost senator al FSN/FDSN/PDSR, membru al Adunării Constituante, prof. univ. dr. Lorin Fortuna, fost preşedinte al Frontului Democratic Român. Moderatorul acestei mese rotunde a fost prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, directorul adjunct al IRRD. La dezbatere au participat Directorul general al IRRD, Claudiu Iordache, fostul prim-ministru Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, ambii membri ai Colegiului Naţional al IRRD, academicieni, foşti ambasadori, jurnalişti Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

11 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 Simpozioane internaţionale 2007, Târgovişte, în colaborare cu Universitatea Valahia, 1989 an decisiv în istoria Europei, cu participarea unor istorici şi specialişti din ţară şi din Franţa, SUA, Bulgaria, Polonia, Cehia, Serbia, Slovacia, Germania, Ungaria, Republica Moldova. 2008, Piteşti, în colaborare cu Universitatea din Piteşti, Accentuarea crizei de regim în statele est-europene , cu participarea a opt istorici din străinătate. 2009, Timişoara, în colaborare cu Universitatea de Vest, Evoluţii politice în Europa , cu participarea unor istorici din Bulgaria, Republica Moldova, Germania, Turcia şi Ungaria. Piteşti, 2008 CAPITALELE REVOLUŢIEI Braşov, 2010 Sibiu, 2010 IRRD şi-a propus cercetarea trecutului imediat, a dovezilor, mărturiilor şi faptelor celor ce s-au revoltat împotriva regimului ceauşist. Sub genericul Capitalele Revoluţiei, la Turnu Severin (în cadrul cursurilor de vară ale profesorilor de istorie), la Braşov (împreună cu Societatea Ziariştilor şi Oamenilor de Cultură din municipiu), la Facultăţile de Istorie din Constanţa şi Botoşani, la Timişoara (în colaborare cu Memorialul Revoluţiei), la Ploieşti, Galaţi, Slatina, Târgovişte, Lugoj (în colaborare cu asociaţiile de revoluţionari), Sibiu, Braşov şi Iaşi au avut loc dezbateri privind Revoluţia Română din Decembrie 1989 în localităţile respective. Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

12 IRRD CONFERINŢE PUBLICE, DEZBATERI, MESE ROTUNDE Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 a inițiat și s-a implicat, alături de alte instituții de cercetare, în diverse demersuri și proiecte științifice, pentru promovarea în spațiul public a unei imagini obiective asupra Revoluției Române din Decembrie : Preliminarii ale Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a fost tema simpozionului organizat de IRRD în cursul zilei de 28 martie Moderatorii manifestării au fost domnii: prof. univ. dr. Marian Cojoc şi ambasadorul Marian Enache. Cuvântul de deschidere l-a rostit Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD. La dezbatere au participat: prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, acad. Răzvan Theodorescu, prof. univ. dr. Petre Roman, conf. univ. dr. Florin Anghel. 2006: La sediul IRRD, în prezenţa unui public interesant, a avut loc conferinţa-dezbatere pe tema Revoluţia Română din Decembrie 1989 în manualele şcolare. La eveniment au participat, printre alţii: prof. univ. dr. Marian Cojoc, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Ioan Chiper, Laura Căpiţă de la Institutul pentru Ştiinţa Educaţiei. 2006: IRRD a organizat, în cursul zilei de 17 noiembrie 2006, dezbaterea publică Rolul Frontului Democratic Român în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, în colaborare cu Memorialul Revoluţiei Române Timişoara şi Asociaţia Victoria a Luptătorilor în Revoluţia din Timişoara. Manifestarea a fost moderată de domnii: Claudiu Iordache, Director general al IRRD, conf. univ. dr. Lorin Fortuna şi prof. univ. dr. Miodrag Milin. Au luat cuvântul: Valentin Hurduc, Valentin Voicilă, Adrian Sanda, Doru Ursulescu, George Burada. Evenimentul a fost găzduit de Consiliul Judeţean Timiş. 2007: În cursul zilei de 27 martie 2007, IRRD a organizat masa rotundă cu tema 27 martie 2007 Revoluţia din Decembrie 1989 şi Raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România. Manifestarea a avut loc la Parlamentul României, sala Drepturilor Omului. Moderatorul mesei rotunde a fost Mircea Suciu, redactorul şef al revistei Dosarele Istoriei. Au luat cuvântul: istoricul Mircea Suciu, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, directorul ştiinţific al IRRD, conf. univ. dr. Mihail Andreescu, regizorul Sergiu Nicolaescu, Gelu Voican Voiculescu, Sorin Oprea, conf. univ. dr. Lorin Fortuna, Claudiu Iordache, Director general al IRRD, acad. Răzvan Theodorescu, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, profesorul Mihai Iacobescu, maior Florin Şperlea, colonel (r) Iordan Rădulescu, Virgil Hosu, preşedintele Asociaţiei ALTAR din Timişoara, Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, viceamiral (r) Ştefan Dinu, scriitorii Alecu Ivan Ghilia şi Mircea Brenciu, lector univ. dr. Alexandru Oşca. 2009: Revoluţia din Decembrie 1989 certitudini şi controverse a fost tema mesei rotunde organizate de IRRD, în ziua de 13 mai 2009, la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. La eveniment au luat parte, printre alţii: foştii preşedinţi ai României, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, fostul prim-ministru Petre Roman, Claudiu Iordache, Directorul general al IRRD, academicienii Dan Berindei şi Răzvan Theodorescu, istoricii Gheorghe Buzatu, Radu 12 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

13 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 Ciuceanu şi prof. univ. dr. Adrian Cioroianu, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Gelu Voican Voiculescu, actorul Dorel Vişan, Cazimir Ionescu, Nicolae Puiu Fesan, Traian Orban, regizorul Cornel Mihalache. 2010: În primăvara anului 2010, IRRD demarează proiectul Societatea Românească în anul 1990, ce a constat într-o serie de dezbateri ce au tratat situația socio-politică din România anului Manifestările au atras interesul multor personalități ale vieții culturale românești, fiecare masă rotunda bucurându-se de prezența unor istorici de renume, academicieni, politicieni, jurnaliști şi revoluţionari: Masa rotundă: Timişoara, martie Evenimentul a fost organizat de IRRD la sediul instituției, la 10 martie Au luat cuvântul: prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, Ion Iliescu, președintele Colegiului Național al IRRD, acad. Răzvan Theodorescu, jurnalista Carmen Rădulescu, Radu Câmpeanu, fost lider PNL, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Gelu Voican Voiculescu, fostul prim-ministru, Petre Roman, acad. Dinu C. Giurescu, conf. univ. dr. Lorin Fortuna, Claudiu Iordache, Director general al IRRD, general (r) Mircea Chelaru, istoricul Adrian Cioroianu și Cazimir Ionescu. Participanții la dezbatere au analizat climatul socio-politic din Timișoara anului martie 2010 Masa rotundă: Târgu-Mureş, martie La manifestarea organizată de IRRD, la sediul instituţiei, în data de 30 martie 2010, au luat cuvântul: prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, Ion Iliescu, președintele Colegiului Național al IRRD, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Petre Țurlea, Gelu Voican Voiculescu, viceamiral (r) Ștefan Dinu, general (r) Nicolae Spiroiu, Dinu Zamfirescu, colonel (r) Filip Teodorescu, general (r) Mircea Chelaru. Dezbaterea, desfăşurată în 30 martie 2010, a vizat vulnerabilitatea noului regim post-decembrist, dar și evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureș provocate de minoritatea maghiară. Masa rotundă: Alegerile din mai Evenimentul a fost organizat de IRRD în cursul zilei de 12 mai 2012, la Senatul României. Au luat cuvântul: prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, Mirko Atanackovic, fost consul general al Iugoslaviei la Timișoara, Ion Iliescu, președintele Colegiului Național al IRRD, fostul preşedinte Emil Constantinescu, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Gelu Voican Voiculescu, prof. univ. dr. Florin Negoiță, Radu Câmpeanu, fost lider PNL, revoluţionarul Dumitru Dincă, Cazimir Ionescu, prof. univ. dr. Radu Alexandru, viceamiral (r) Ștefan Dinu, conf. univ. dr. Lorin Fortuna, Ionuț Tatu, Florin Scalețchi, Ionel Cană. Participanții la dezbatere au discutat despre opțiunea populară și legitimitatea politică a noului regim, dar şi despre trecerea României de la dictatură la democrație. Masa rotundă: iunie Manifestarea a fost organizată în cursul zilei de 8 iunie 2010, la sediul IRRD. Au luat cuvântul prof. univ. dr. Ion Calafeateanu, director adjunct al IRRD, Ion Iliescu, președintele Colegiului Național al IRRD, Cazimir Ionescu, acad. Răzvan Theodorescu, Gelu Voican Voiculescu, jurnalista Carmen Rădulescu, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, fostul prim-ministru Petre Roman, revoluţionarul Dumitru Dincă, conf. univ. dr. Lorin Fortuna, Claudiu Iordache, Director general al IRRD, generalul (r) Micea Chelaru, Victor Babiciu, prof. univ. dr. Florin Negoiță, lect. univ. dr. Adrian Niculescu și lect. univ. dr. Alexandru Oșca. Dezbaterea a vizat evenimentele din iunie 1990 din București și alte orașe ale țării, precum și impactul lor asupra evoluției democratice a României. 2011: În ziua de 29 ianuarie 2011, la sediul Consiliului judeţean Timiş, Asociaţia Victoria a luptătorilor în Revoluţie şi Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 au organizat o Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

14 IRRD dezbatere în cadrul Simpozionului naţional cu tema România încotro? La eveniment au participat cercetători, profesori universitari, revoluţionari, personalităţi din societatea civilă. 2011: Masa rotundă: Scrisoare către prietenii mei români. Zece ani mai târziu. În ziua de 26 mai 2011, IRRD a organizat în cooperare cu Fundaţia Friedrich Ebert România şi Fundaţia Europeană Titulescu o masă rotundă prilejuită de împlinirea a zece ani de la publicarea scrisorii lui Gáspár Miklós Tamás către intelectualii români, la 15 decembrie Au participat la eveniment: Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, precum şi Claudiu Iordache, director general al IRRD şi director adjunct Ion Calafeteanu, membri ai Colegiului Naţional al IRRD, reprezentanţi ai mass-media, istorici, foşti diplomaţi etc : IRRD a organizat conferința 20 de ani de la Prăbuşirea Imperiului Sovietic «Lecţii» în retrospectivă în parteneriat cu Centrul pentru Geopolitică şi Studii de Securitate din cadrul Universităţii Europei de Sud-Est Lumina, Facultatea de Ştiinţe Politice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative şi Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, la data de 21 noiembrie 2011, la sediul Universităţii de Sud-Est Lumina. La manifestare au fost prezenţi: Directorul general al IRRD, Claudiu Iordache, directorul adjunct, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, dr. Constantin Corneanu, alături de care s-au numărat istorici, profesori universitari, specialişti în analiză geopolitică şi relaţii internaţionale. Alocuţiunile au fost cuprinse într-un volum ce a fost publicat în anul 2012, la Editura Cetatea de Scaun. 2012: Cu prilejul manifestărilor consacrate împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Universităţii Andrei Şaguna din Constanţa, s-a 1. Revista CULTURA a reluat într-o formă prescurtată, în numărul 340 din septembrie 2011, articolul apărut în numărul 36 al CAIETELOR REVOLUŢIEI ce avea drept subiect masa rotundă desfăşurată în 26 mai 2011, cu prilejul vizitei filosofului ungur Gáspár Miklós Tamás la Bucureşti (a se vedea 09/g-m-tamas-scrisoare-catre-pri etenii-mei-romani-zeceani-mai-tarziu/). desfăşurat, în data de 17 mai 2012, la iniţiativa prof. univ. dr. Aurel Papari, rectorul Universităţii, conferinţa intitulată Adevăr şi mistificare în Revoluţia Română. Revoluţie versus lovitură de stat. Conferinţa a fost găzduită în amfiteatrul Universităţii Andrei Şaguna. Au luat cuvântul din partea IRRD: domnii Claudiu Iordache, Director general al IRRD, şi dr. Constantin Corneanu. 2012: IRRD, în partenerat cu Departamenul de Istorie și Litere al Facultății de Științe Umaniste din Cadrul Universității Valahia din Târgoviște, a organizat în cursul zilei de 7 iunie 2012 conferința-dezbatere intitulată Adevăr şi mistificare în Revoluţia Română. Revoluţie versus lovitură de stat. IRRD a fost reprezentat de domnii Claudiu Iordache, Director general al IRRD, și prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD. 2012: Revoluţia şi istoria a fost tema conferinţei organizate la 31 octombrie de IRRD în colaborare cu Asociaţia Club 22 Buzău. La manifestare au fost prezenţi prof. univ. dr. 14 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

15 Dumitru Mazilu, fostul prim-ministru Petre Roman, membri ai Colegiului Naţional al IRRD, personalităţi marcante ale Revoluţiei Române din Decembrie 1989, directorul-adjunct al IRRD, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, oficialităţi ale administraţiei publice locale, prefectul Gabriel Dragoş-Baltă şi primarul oraşului Buzău, Constantin Boşcodeală, precum şi revoluţionari, membri ai Clubului 22 din Buzău. Evenimentul s-a desfăşurat la Consiliul Judeţean Buzău. 2014: În zilele de 27 şi 28 martie 2014 s-a desfăşurat cea de-a patra ediţie a Conferinţei Naţionale Comunismul Românesc (CNCR), organizată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi Institutul de Istorie Nicolae Iorga. IRRD a fost reprezentat de către conf. univ. dr. Ion Bucur, care a readus în atenţia publicului modul în care s-au înfiinţat în România primele partide politice după 22 decembrie INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE : IRRD a organizat o serie de Conferințe publice, prin intermediul cărora au fost analizate anumite particularităţi ale Revoluţiei Române din Decembrie 1989: În cursul zilei de 19 martie 2014, IRRD a organizat conferința publică dedicată apariției numărului 50 al publicației Caietele Revoluției. Evenimentul a avut loc la sediul IRRD, în sala Liviu Corneliu Babeş. Au luat cuvântul: Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, Claudiu Iordache, Director general al IRRD, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, acad. Dan Berindei, preşedintele Consiliului Ştiinţific al IRRD, membri ai Colegiului Naţional şi ai Consiliului Ştiinţific, revoluţionari. Discursul acestora s-a axat pe eforturile Institutului de a oferi publicului larg o imagine clară asupra fenomenului revoluţionar al anului 1989, muncii depuse de către colectivul IRRD, în vederea realizării revistei Caietele Revoluţiei, dar şi asupra problemelor întâmpinate în concretizarea acestui demers ştiinţific. La manifestare au mai fost prezenţi: acad. dr. Dinu C. Giurescu, acad. Răzvan Theodorescu, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Gelu Voican Voiculescu, Adrian Sanda, prof. univ. dr. Constantin Hlihor, prof. univ. dr. Bogdan Murgescu, prof. univ. dr. 28 martie martie 2014 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

16 IRRD Florin Negoiţă, deputatul Ionuţ Vulpescu, dr. Vasile Buga, George Simion. IRRD a organizat la sediul instituției, sala Liviu Corneliu Babeş, conferinţa publică cu tema Statistica victimelor Revoluţiei Române Adevăruri şi interpretări noi privind victimele Revoluţiei Române din Decembrie La eveniment au luat cuvântul cercetătorii IRRD dr. Constantin Corneanu și dr. Alexandru Grigoriu, Directorul general al IRRD, Claudiu Iordache, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, şi prof. univ. dr. Dumitru Mazilu. Manifestarea a avut loc la 29 mai Vorbitorii s-au axat asupra contexul intern ce a determinat declanșarea unor situaţii confuze în Decembrie 1989 pe străzile orașelor martir, precum şi asupra intervenției brutale a forțelor de represiune ale regimului Ceauşescu. 29 mai 2014 În cursul zilei de 23 octombrie 2014, IRRD a organizat o masă rotundă cu tema Televiziunea Naţională. Decembrie 1989, la sediul Institutului, în sala Liviu Corneliu Babeş. Au luat cuvântul: prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, fostul prim-ministru al României, Petre Roman, acad. Răzvan Theodorescu, Cazimir Ionescu, Teodor Brateş, Teodor Holban şi Florin Fărcăşanu, fost subofiţer în garda militară a TVR în decembrie Vorbitorii s-au axat asupra rolului decisiv pe care l-a jucat Televiziunea Naţională în Decembrie 1989, dar şi asupra miturilor ce s-au propagat în cei 25 de ani scurşi la de la izbucnirea Revoluţiei Române din Decembrie Dezbaterea, la care au participat, printre alţii Claudiu Iordache, Director general al IRRD, jurnalistul Cornel Mihalache şi conf. univ. dr. Ioan Lorin Fortuna, a fost moderată de prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD. 23 octombrie Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

17 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 DEMERSURI DE INFORMARE A PUBLICULUI TÂNĂR În intervalul , IRRD a organizat diverse întâlniri cu profesori de istorie şi elevi de liceu pentru a oferi tinerei generații informații și date științifice asupra Revoluției Române din Decembrie respectiv naşterea şi motivaţia acestui efort de cercetare a unei pagini de istorie recentă. În cadrul evenimentului a fost prezentată, în premieră, o lu crare de sinteză intitulată Revoluţia Română din 1989 pe înţelesul tuturor realizată de către profesorul de istorie Adrian Kali, participant activ la Revoluţia de la Timişoara. 21 iulie : În ziua de 21 iulie 2010, un grup de elevi, însoţiţi de prof. dr. Alexandru Ionescu, preşedintele Ecomondia şi profesoara lor, Ionela Gheorghe, din comuna Adunaţii Copăceni, judeţul Giurgiu, s-au aflat într-o scurtă vizită la sediul IRRD. Oaspeţii au fost primiţi de către Directorul general al IRRD, Claudiu Iordache, care a făcut o prezentare a activităţilor Institutului, precum şi o scurtă istorie a ceea ce au însemnat zilele din Decembrie : În cursul zilei de 7 decembrie 2011, IRRD a fost gazda unei întâlniri cu un grup de profesori de is torie din sectorul 5, sub coordonarea şi îndru marea inspectorului de specialitate Mihai Manea de la ISMB. Întâlnirea de lucru a avut drept obiec tiv cunoaşterea activităţii IRRD, a volumelor sale ştiinţifice şi publicistice, precum şi lămurirea unor aspecte, mai mult sau mai puţin controversa te, legate de Anul Revoluţionar 1989 în România şi în lume. Celor 60 de dascăli le-a fost prezentată activitatea Institutului de către Directorul general al IRRD, Claudiu Iordache, 2012: În perioada 3-7 septembrie, în campusul Universităţii Bioterra, din localitatea Comorova, judeţul Constanţa, s-a desfășurat Școala de Vară a Revoluţiei Române din Decembrie 1989, organizată de IRRD şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor. La eveniment au participat grupuri de elevi desemnaţi de către Inspectoratele Şcolare judeţene din Oraşele Martir ale Revoluţiei Române din Decembrie 1989 Braşov, Arad, Craiova, Brăila, Constanţa, Cluj-Napoca, Reşiţa, Cugir, Caransebeş, Târgu-Mureş, Sibiu, Târgovişte. La finalul Şcolii de Vară s-au acordat diplome de participare cursanţilor şi profesorilor lor şi a fost analizată importanţa Revoluţiei Române din Decembrie 1989 pentru dezvoltarea ulterioară a României pe linia democraţiei şi a Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

18 IRRD EXPOZIŢII În paralel cu demersurile ştiinţifice şi producţiile editoriale, IRRD s-a implicat şi în alte activităţi culturale, organizând o serie de expoziţii ce au avut ca temă centrală Revoluţia şi sacrificiul celor care şi-au dat viaţa în numele libertăţii: 31 ianurie Un Crăciun însângerat, în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici, o retrospectivă a creaţiilor dedicate Revoluţiei cu participarea a cca 30 de pictori şi sculptori din ţară şi din străinătate; - Revoluţia văzută de copiii născuţi după Revoluţie, cu participarea elevilor de la liceele de artă Tonitza şi D. Paciurea; - Recviem pentru martiri, retrospectivă tematică a artistului Alecu Ivan Ghilia; - Altar 1989, pictură de Mihai Olteanu din Timişoara; - Remember 1989, expoziţie de fotografii; - Cu peniţa în slujba Baricadei, desene satirice, de Leonte Năstase, din Constanţa. - România Decembrie Expoziția a fost organizată de IRRD în colaborare cu instituții prestigioase precum: Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, Muzeul Național al României, Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I, Muzeul Banatului, Societatea Română de Radiodifuziune, Centrul Cultural Ceh, Centrul Cultural al Republicii Ungare. 1 martie 2007 Expoziţia ALTAR iulie Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

19 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 LANSĂRI DE CARTE Editura Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a publicat şi promovat numeroase lucrări importante despre Revoluţia Română din Decembrie : Volumul Revoluţia Română din Decembrie 1989 în context internaţional, semnat de prof. univ. dr. Ioan Scurtu a fost lansat în cadrul dezbaterii organizate de IRRD cu tema Revoluţia Română între literatură şi istorie. Stadiul abordărilor editoriale. Aceasta a fost prima carte purtând sigla Editurii IRRD. La acest dublu eveniment au luat cuvântul: acad. Florin Constantiniu, prof. univ. dr. Ioan Chiper, Marian Oprea, general (r) Mihail E. Ionescu, prof. univ. dr. Alesandru Duţu, viceamiral (r) Dinu Ştefan, conf. univ. dr. Lorin Fortuna, lector univ. dr. Adrian Niculescu, Gelu Voican Voiculescu şi Florin Müller. 2007: IRRD a lansat, în cursul zilei de 29 mai 2007 lucrarea Revoluţia din Decembrie Cronologie, volum semnat de prof. univ. dr. Alesandru Duţu. Evenimentul a fost găzduit de Librăria Mihail Sadoveanu, din Bucureşti. Au participat, printre alţii: Claudiu Iordache, Director general al IRRD, conf. univ. dr. Lorin Fortuna, revoluţionarul Dumitru Dincă, scriitorul Alecu Ivan Ghilia, acad. Dinu C. Giurescu, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, lector univ. dr. Alexandru Oşca. 2007: În perioada decembrie 2007, IRRD a participat la Salonul de carte Polemos. Evenimentul a avut loc la Galeria Artelor a Cercului Militar Naţional. Editura IRRD a prezentat, în cadrul acestei manifestări, cele mai recente producţii editoriale, între care volumele: Revoluţia Română din Decembrie 1989 în context internaţional, autor prof. univ. dr. Ioan Scurtu şi Revoluţia din Decembrie 1989.Cronologie, autor Alesandru Duţu. 2008: IRRD, în colaborare cu Societatea Ziariştilor şi Oamenilor de Cultură Cincinat Pavelescu din municipiul Braşov, a organizat lansarea cărţii Martirul semnată de Mircea Brenciu. Evenimentul a fost găzduit de Galeriile Kron Art. Au participat, printre alţii: Claudiu Iordache, Director general al IRRD, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, director adjunct al IRRD, editorialiştii Emil Hurezeanu şi Cristian Tudor Popescu, Bela Henter, Claudiu Mitan, Iulian Cătălin, Mircea Sevaciu. 2008: IRRD a fost prezent la cea de-a IV-a ediţie a Salonului de carte Polemos. Manifestatea a avut loc în perioada octombrie 2008, la Cercul Militar Naţional, Galeria Artelor. Alături de numeroase edituri, Editura IRRD a prezentat cele mai noi producţii editoriale, între care: La Révolution Roumaine de 1989, autor Ioan Scurtu; 1989 An decivis în istoria Europei, coordonator Alexandru Oşca; Martirul, autor Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

20 IRRD Mircea Brenciu, Revoluţia din Decembrie 1989 şi integrarea europeană a României, coordonator Ion Calafeteanu. În cadrul Salonului de carte, IRRD a organizat şi lansarea volumului Cum mi-am petrecut Revoluţia în Ministerul Apărării Naţionale, de Grigore Buciu. 2009: În ziua de 8 mai 2009, la Muzeul de Artă din Timişoara, a avut loc lansarea volumului Lumea bună a Balconului, semnat de publicistul Titus Suciu. În cadrul acestui eveniment, criticul literar Cornel Ungureanu, Claudiu Iordache, Directorul general al IRRD şi conf. univ. dr. Lorin Fortuna au vorbit despre însemnătatea cărţii în spaţiul publicistic românesc. 2009: Lansarea volumului Reconcilierea, autor Corneliu Vlad, a avut loc în luna septembrie a anului 2009, la Fundaţia Europeană Titulescu. La acest eveniment, organizat de IRRD, au participat, printre alţii: Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, fostul primministru Petre Roman, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, membrii ai Colegiului Naţional şi ai Consiliului Ştiinţific ale IRRD. 2009: În ziua de 22 octombrie 2009, la Salonul de carte Polemos deschis la Galeria Artelor a Cercului Militar Naţional a avut loc lansarea volumelor: Revoluţia Română din Decembrie 1989 în context internaţional autor Ioan Scurtu şi Revoluţia Română în Bucureşti autori Mihail Andreescu şi Ion Bucur. Au vorbit istoricii: Petre Otu şi Ion Calafeteanu. În cadrul aceluiaşi târg de carte, în cursul zilei de 23 octombrie, a fost lansată cartea Reconcilierea, semnată de publicistul Corneliu Vlad. Volumul a fost prezentat de prof. univ. dr. Ion Calafeteanu. 17 septembrie 2009 dr. Dumitru Otovescu, prof. univ. dr. Alesandru Duţu, Sorin Damean, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, conf. univ. dr. Mihail Andreescu. 2010: IRRD a participat la cea de-a VI-a ediţie a Salonului de carte Polemos istorie, ştiinţe politice, securitate şi apărare, organizat de Editura Militară şi Societatea Scriitorilor Militari, cu un stand de carte cu publicaţii, cărţi şi materiale despre Revoluţia Română din Decembrie Joi, 21 octombrie 2010, IRRD a lansat a doua ediţie a Cronologiei, de Alesandru Duţu. La eveniment au luat cuvântul: prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director general adjunct al IRRD, lect. univ. dr. Alexandru Oşca, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, membru în Colegiul Naţional, precum şi autorul. Au fost prezenţi istorici, cercetători, ziarişti, revoluţionari, membri ai Colegiului Naţional al IRRD între care Cazimir Ionescu, Claudiu Iordache, Director general al IRRD, Dorel Vişan şi Emil Cico Dumitrescu. 2009: Facultatea de Ştiinţe Socio Umane a Universităţii din Craiova a fost gazda lansării lucrărilor: Revoluţia Română din Decembrie 1989 în context internaţional autor Ioan Scurtu şi Revoluţia din Decembrie 1989 în Banat coordonator lector univ. dr. Alexandru Oşca. Activitatea a avut loc în cadrul simpozionului cu tema Crizele în istoria umanităţii, organizat de Facultatea de Istorie a Universităţii Craiova. La acest dublu eveniment au participat, printre alţii: 20 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

21 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 IRRD, Biblioteca Judeţeană Alexandru şi Aristia Aman din Craiova, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Dolj şi Grupul de Iniţiativă Ecologică au organizat, la 9 decembrie 2010, la Craiova, simpozionul Rolul revoluţiilor în societatea românească de-a lungul timpului. Personalităţile marcante ale acestora. În aceeași zi au fost lansate volumele: După 20 de ani An de cotitură în istoria naţională şi în viaţa internaţională autor Ion Iliescu; Ideea de revoluţie la români autor Ionuţ Şerban; Revoluţia Română din Decembrie Cronologie, ediţia a II-a autor Alesandru Duţu și Revoluţia Română din Decembrie Mesaj pentru România autor Daniela Osiac. 2011: Volumul Dicţionar General al Revoluţiei Române din Decembrie 1989, coordonat de prof. univ. dr. Gheorghe Sbârnă şi Valentin Marin, a fost lansat de IRRD la Fundaţia Europeană Nicolae Titulescu, în data de 24 februarie 2011, în prezenţa preşedintelui Colegiului Naţional al IRRD, Ion Iliescu, precum şi a Directorului general al IRRD, Claudiu Iordache. La eveniment au participat şi membrii Colegiului Naţional al IRRD, Gelu Voican Voiculescu şi Cazimir Ionescu, istorici, jurnalişti. IRRD a lansat în data de 17 martie 2011, la librăria Mihail Sadoveanu, volumul Mămăliga a explodat! Decembrie 1989, semnat de Sergiu Nicolaescu. Cartea a fost prezentată de președintele Colegiului Naţional al IRRD, Ion Iliescu, acad. Dan Berindei și prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD. Evenimentul a fost onorat de membri ai Colegiului Național al IRRD, printre care Gelu Voican Voiculescu şi Cazimir Ionescu. Lansarea cărții semnate de prof. univ. dr. Dumitru Mazilu Revoluţia Română. Zile şi nopţi de dramatism şi speranţă a fost organizată de IRRD în data de 15 aprilie 2011, la sediul Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir. Volumul a fost prezentat de către prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director ştiinţific al IRRD, precum şi de către prof. univ. dr. Constantin Hlihor, decanul Facultăţii de Istorie a Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir. Vineri, 27 mai 2011, Gruparea de Jandarmeria Mobilă Tomis din Constanţa a fost gazda lansării volumului de documente intitulat Revoluţia Română în Dobrogea, apărut la Editura IRRD, sub semnătura prof. univ. dr. Marian Cojoc. La eveniment au participat directorul adjunct al IRRD, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, directorul executiv al Şcolii Doctorale în domeniul istoriei din Universitatea Ovidius, prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, comandantul Brigăzii 9 Mecanizate Mărăşeşti, general Vasile Hermeneanu, directorul Arhivelor Naţionale Constanţa, dr. Virgil Coman. În perioada mai 2011, IRRD a fost prezent la Salonul de carte Bookfest cu un număr 31de titluri. În cadrul manifestării, IRRD a lansat lucrările Dicţionar general al Revoluţiei Române din Decembrie 1989, autori Gheorghe Sbârnă şi Valentin Marin, şi Revoluţia română. Zile şi nopţi de dramatism şi speranţă autor Dumitru Mazilu. Au participat membri ai Colegiului Naţional şi ai Consiliului Ştiinţific ale IRRD, cercetători, membri ai organizaţiilor de revoluţionari, vizitatori ai Salonului de carte. În perioada octombrie 2011, IRRD a participat la a VII-a ediţie a Salonului de Carte Polemos Istorie, Ştiinţe Politice, Securitate şi Apărare, organizat de Editura Militară la Galeria Artelor, din cadrul Cercului Militar Naţional. Cu această ocazie, IRRD a lansat o nouă lucrare dedicată izbucnirii Revoluţiei Române la Timişoara (16-22 decembrie 1989) Dincolo de Rubicon, semnată de lect. univ. dr. Alexandru Oşca. Voumul a fost prezentat de conf. univ. dr. Lorin Fortuna. Directorul adjunct al IRRD, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, a prezentat publicului volumul intitulat Evoluţii politice în Europa, coordonat de conf. univ. dr. Lorin Fortuna. Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

22 IRRD Lucrarea Constituţia României (1991). Documente (vol. I), ediţie îngrijită de lect. univ. dr. Teodora Stănescu-Stanciu şi Gheorghe Neacşu a fost prezentată de prof. univ. dr. Dumitru Mazilu. Au vorbit despre volumul jurnalistului Dan Scutaru intitulat Naşterea Puterii a patra Gelu Voican Voiculescu şi a dr. Constantin Corneanu. Lansările de carte ale IRRD s-au bucurat de prezenţa unor membri ai Colegiului Naţional şi Consili ului Ştiinţific ale IRRD, a Directorului general al IRRD, Claudiu Iordache, a unor cercetatori, istorici, pro fesori universitari, cadre militare, ziarişti, precum şi a numeroşi vizitatori ai Salonului de Carte Polemos. În ziua de 24 noiembrie 2011, în cadrul manifestărilor consa crate evocării Revoluţiei din Decembrie 1989, s-a organizat lansarea cărţilor Dincolo de Rubicon Timişoara 1990 (autor Oşca Alexandru) şi Poeţii Revoluţiei (autor Titus Suciu). Activitatea a avut loc la Muzeul Banatului din Timişoara, din incinta Cetăţii Timişoarei. Iniţiativa a aparţinut Asociaţiei ALTAR 89. Din partea IRRD au participat lect. univ. dr. Alexandru Oşca şi directorul general adjunct, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu. Despre cărţile lansate au vorbit autorii, criticul literar Cornel Ungureanu, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, prof. dr. Dumitru Tomoni, conf. univ. dr. Lorin Fortuna, Virgil Hosu, Ioan Savu. 2012: În ziua de 15 martie 2012, la Librăria Mihail Sadoveanu, IRRD a lansat volumul, coordonat de Ioana Ciodaru Ceauşescu Oamenii Revoluţiei o antologie de interviuri şi mărturii ale participanţilor la Revoluţia Română din Decembrie La lansarea volumului au participat Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, acad. Dinu C. Giurescu, jurnalistul Corneliu Vlad, Claudiu Iordache, Directorul general al IRRD, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, membri ai Colegiului Naţional şi ai Consiliului Ştiinţific al IRRD, cercetători, istorici, profesori, membri ai organizaţiilor de revoluţionari. IRRD a participat la cea de-a șaptea ediție a Salonului Internațional de carte Bookfest. Au fost organizate următoarele lansări de carte: 31 mai 2012 Poeții Revoluției. Timişoara Decembrie 1989, autor Titus Suciu și Dincolo de Rubicon, autor Alexandru Oșca. Au luat cuvântul autorii și Claudiu Iordache, Director general al IRRD și Ion Calafeteanu, Director general adjunct al IRRD; 1 iunie 2012 Constituția României Documente (vol. II), coordonat de Teodora Stănescu Stanciu și Gheorghe Neacșu. Au participat: președintele Colegiului Naţional al IRRD, Ion Iliescu, Claudiu Iordache, Director general al IRRD, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu și Gelu Voican Voiculescu; 2 iunie 2012 Oamenii Revoluției, lucrare coordonată de Ioana Ciodaru Ceaușescu și volumul Și totuși revoluția autor Corneliu Vlad. Au vorbit despre lucrări Claudiu Iordache, Ion Calafeteanu, Viorel Domenico, Dumitru Roman, Alexandru Mironov, membru al Colegiului Național al IRRD și generalul (r) Nicolae Spiroiu. Au asistat jurnalişti, vizitatori ai Salonului de carte. IRRD a participat, în perioada octombrie 2012, la cea de-a VIII-a ediţie a Salonului de Carte Polemos Istorie, Ştiinţe Politice, Securitate şi Apărare, la Galeria Artelor din cadrul Cercului Militar Naţional. Evenimentul s-a înscris între manifestările prin care Editura Militară a celebrat Ziua Armatei Române. În cadrul acestei manifestări, IRRD a lansat joi, 25 octombrie, lucrarea Revoluţia pe înţelesul detractorilor, de Titus Suciu, prezentată de către prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, membru al Colegiului Naţional al IRRD si de dr. Alexandru Oșca. Volumul Revoluţie şi destin, semnat de Gheorghe Dumitraşcu, a fost cea de-a doua lucrare apărută sub auspiciile IRRD şi a fost prezentată de către jurnalista Carmen Rădulescu şi de dr. Constantin Corneanu. La manifestări au 22 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

23 participat Directorul general al IRRD, Claudiu Iordache, membri ai Colegiului Naţional şi Consiliului Ştiinţific, cercetători, istorici, profesori, personalităţi ale vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti, cadre militare, jurnalişti. INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE : IRRD a organizat la 26 februarie 2013, în parteneriat cu Fundația Europeană Titulescu, lansarea volumelor: Amorsarea Revoluției. România anilor 80 văzută prin ochii Securității (autor Florian Banu) şi Românii în Epoca de aur corespondență din anii 80 (autor: Liviu Țăranu). Volumele au fost prezentate de fostul președinte al României, Ion Iliescu și dr. Dinu Zamfirescu, membru al Colegiului CNSAS. Lansarea-dezbatere a fost moderată de către directorul științific al IRRD, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu. IRRD, în parteneriat cu Fundația Europeană Titulescu, a lansat în cursul zilei de 27 martie 2013 volumul Constituțiile României. Studii, coordonat de prof univ. dr. Gheorghe Sbârnă. La eveniment au luat cuvântul: prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, președintele Colegiului Naţional al IRRD, Ion Iliescu, prof. univ. dr. Ioan Muraru, prof. univ. dr. Gheorghe Sbârnă, lect. univ. dr. Cezar Stanciu, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, prof. univ. dr. Constantin Vlad, prof. univ. dr. Oliviu Gherman, fost preşedinte al Senatului României. IRRD a organizat la 4 aprilie 2013 lansarea volumului CARTEA REPRESIUNII. 1989, semnat de lect. univ. dr. Ion Bucur. Manifestarea a fost găzduită de Librăria Mihail Sadoveanu din București. Au luat cuvântul: Claudiu Iordache, director general al IRRD, prof. univ. dr. Adrian Cioroianu, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, dr. Alexandru Grigoriu și autorul. IRRD a lansat miercuri, 24 aprilie 2013, volumul De cealaltă parte a Baricadei, semnat de jurnalistul militar Viorel Domenico. Evenimentul a avut loc la librăria Mihail Sadoveanu, în prezenţa unui public numeros format din istorici, cercetători, reprezentanți ai mass-media. Au luat cuvântul: Ion Iliescu, președintele Colegiului Național al IRRD, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Gelu Voican Voiculescu, General (r) Niculae Spiroiu şi autorul. Joi, 30 mai 2013, IRRD a organizat lansarea volumului colectiv Prăbuşirea Imperiului Sovietic. Lecţii în retrospectivă, coordonat de prof. univ. dr. Adrian Pop şi dr. Constantin Corneanu. Evenimentul a fost găzduit de Librăria Mihail Sadoveanu din Bucureşti. Au prezentat volumul: președintele Colegiului Naţional al IRRD, Ion Iliescu, prof. univ. dr. Mihail E. Ionescu, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, prof. univ. dr. Adrian Pop și dr. Constantin Corneanu. IRRD a lansat, în cursul zilei de 3 iunie 2013, volumul Revoluţia Română din Decembrie Suport de Curs Universitar sub semnătura conf. univ. dr. Alexandru Oşca. La acest eveniment, organizat în parteneriat cu Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir (UCDC), au luat cuvântul: președintele Colegiului Naţional al IRRD, Ion Iliescu, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Claudiu Iordache, Director general al IRRD, autorul și prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD. IRRD a lansat la 17 octombrie 2013, volumul România săraca țară bogată, semnat de prof. univ. dr. Dumitru Mazilu. Evenimentul Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

24 IRRD a fost găzduit de Librăria Mihail Sadoveanu. Au luat cuvântul: prof. univ. dr. Ioan Scurtu, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, prof. univ. dr. Florin Negoiță, dr. Constantin Corneanu, ambasador dr. Constantin Vlad, general (r) Mircea Chelaru și Gelu Voican Voiculescu, membru al Colegiului Naţional al IRRD. IRRD a lansat volumul Cartea Represiunii al istoricului, lect. univ. dr. Ion Bucur în ziua de 7 noiembrie 2013, în cadrul Salonului de carte Polemos, ediţia a IX-a, organizat de către Editura Militară, în parteneriat cu Cercul Militar Naţional din Bucureşti. Cartea a fost prezentată de: prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, prof. univ. dr. Alexandru Oşca şi dr. Constantin Corneanu. 2014: Volumele Securitatea şi intelectualii în România anilor 80 (editor Liviu Ţăranu) şi România şi războaiele minţii. Manipulare, propagandă şi dezinformare (editor Florian Banu) au fost lansate de IRRD la 19 februarie 2014 în cadrul unei dezbateri organizate la sediul Fundaţiei Europene Titulescu. La acest eveniment, organizat în parteneriat cu Fundaţia Europeană Titulescu şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, au luat cuvântul: Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, dr. Dinu Zamfirescu, membru al Colegiului CNSAS, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, Claudiu Iordache, Director general al IRRD, dr. Constantin Corneanu şi editorii volumelor: dr. Florian Banu şi dr. Liviu Ţăranu. IRRD a participat la cea de-a X-a ediţie a Salonului de Carte Polemos în perioada octombrie 2014, la Galeria Artelor a Cercului Militar Naţional. În cadrul acestui eveniment, IRRD a organizat două lansări de carte. În cursul zilei de joi, 16 octombrie, a avut loc lansarea cărţii Exersând democraţia. Timişoara în postrevoluţie, semnată de prof. univ. dr. Alexandru Oşca. Au luat cuvântul prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, dr. Constantin Corneanu şi autorul. Vineri, 17 octombrie a avut loc lansarea cărţii Anul Partide, ideologii şi mobilizare politică, semnată de conf. univ. dr. Ion Bucur. Au luat cuvântul: prof. univ. dr. Bogdan Murgescu, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu şi autorul. În perioada noiembrie 2014, IRRD a participat la a XXI-a ediţie a Târgului de carte GAUDEAMUS. Evenimentul a avut loc în Pavilionul Central ROMEXPO. În cadrul târgului, IRRD care a avut stand propriu a organizat următoarele lansări de carte: 20 noiembrie 2014 Cartea Represiunii (ediția a II-a revăzută și adăugită), autor conf. univ. dr. Ion Bucur. Au luat cuvântul: jurnalista Lucia Hossu-Longin, Claudiu Iordache, Director general al IRRD, prof. univ. dr. Adrian Cioroianu şi autorul; 21 noiembrie 2014 O Revoluție încarcerată, autor dr. Alexandru Grigoriu. Volumul a fost prezentat de prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, dr. Cezar Stanciu. De asemenea, autorul dr. Alexandru Grigoriu a vorbit despre subiectul prezentat în lucrare; 21 noiembrie 2014 Preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, Ion Iliescu, a relansat cartea Destinul unui o de stânga. Amintiri la Standul Editurii Litera. Au vorbit: Claudiu Iordache, Directorul General al IRRD, acad. Razvan Theodorescu, Ionuţ Vulpescu şi autorul. 22 noiembrie 2014 Victorie însângerată. Decembrie 1989, autor dr. Constantin Corneanu. Au vorbit: Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, prof. univ. dr. Adrian Cioroianu, dr. Florian Banu, precum şi autorul. 24 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

25 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 MANIFESTĂRI COMEMORATIVE Cu prilejul Zilei Eroilor. Înălțarea, Zilei Naționale. 1 Decembrie şi în zilele de 17, 20 (Timişoara) şi 21, 22 Decembrie (Bucureşti) au fost depuse an de an coroane de flori la Monumentul Soldatului Necunoscut, Cimitirele şi Monumentele Eroilor din decembrie 2006, Timişoara 13 mai 2010, Bucureşti, Monumentul lui Ghilduş 1 decembrie 2012, Bucureşti DIPLOME DE ONOARE În semn de preţuire a participării la Revoluţia Română din Decembrie 1989 şi a activităţii desfăşurate pentru promovarea adevărului şi a idealurilor Revoluţiei Române, IRRD a acordat Diplome de Onoare: revoluţionarilor cu merite deosebite, personalităţilor marcante şi scriitorilor ce au tratat subiectul fenomenului revoluţionar din Decembrie Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

26 IRRD CATALOGUL PUBLICAŢIILOR INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE ) Ioan Scurtu, Revoluţia Română din Decembrie 1989 în context internaţional. Ediţii în limbile română, franceză, engleză și spaniolă 2) Alesandru Duţu, Revoluţia din Decembrie 1989 Cronologie, ediţia a II-a 3) 1989 an decisiv în istoria Europei (culegere de studii). Ediţii în limbile română și engleză 4) Procesul de la Timișoara, vol. III-IV, în colaborare cu Memorialul Revoluţiei decembrie ) Revoluţia din decembrie 1989 și integrarea europeană a României (culegere de studii) 6) Grigore Buciu, Cum mi-am petrecut Revoluţia în Ministerul Apărării Naţionale 7) Mircea Brenciu, Martirul 8) Titus Suciu, Lumea bună a balconului 9) Lorin Fortuna (coordonator), Accentuarea crizei de regim în ţările socialiste europene 10) Alexandru Oșca (coordonator), Revoluţia Română din Decembrie 1989 în Banat 11) Mihail M. Andreescu, Ion Bucur, Revoluţia Română din Decembrie 1989 în București 12) Corneliu Vlad, Reconcilierea 13) Ion Calafeteanu, (coordonator) Revoluţia Română din Decembrie Documente 14) Activitatea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (3 vol) 15) Mihai Iacobescu, Descătușarea 16) Raport de activitate al IRRD 17) Dana Osiac, Revoluţia din decembrie Mesaj pentru România 18) Valentin Marin, Martirii Revoluţiei în date statistice 19) Gheorghe Sbârnă, Valentin Marin (coordonatori), Dicţionarul General al Revoluţiei Române din Decembrie ) Ionuţ Șerban, Ideea de Revoluţie la români 21) Teodora Stănescu-Stanciu, Gheorghe Neacșu, Constituţia României Documente (vol. I) 22) Teodora Stănescu-Stanciu, Ilustrarea unui eșec 23) Sergiu Nicolaescu, Mămăliga a explodat! 24) Oamenii Revoluţiei (coordonator Ioana Ceauşescu) 25) Dumitru Mazilu, Revoluţia Română, zile şi nopţi de dramatism şi speranţă 26) Marian Cojoc, Revoluţia Română în Dobrogea 27) Constantin Buchet, România, frontul informaţiilor şi sfârşitul Războiului Rece ( ) 26 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

27 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE ) Dan Scutaru, Naşterea Puterii a Patra 29) Corneliu Vlad, Și totuși, Revoluţia Română 30) Titus Suciu, Poeţii Revoluţiei 31) Dana Osiac, Regăsirea Libertăţii 32) Revoluţia Română din 1989 pe înţelesul tuturor 33) Alexandru Oșca, Dincolo de Rubicon Timișoara ) eodora Stănescu-Stanciu, Gheorghe Neacșu (editori), Constituţia României. Documente (vol. II) 35) eodora Stănescu-Stanciu, Gheorghe Neacșu (editori) Constituţia României. Documente (vol. III) 36) Gheorghe Dumitrașcu, Revoluţie și destine. Evenimente din Constanţa în documente, memorii și comentarii (17 decembrie mai 1990) 37) Titus Suciu, Revoluţia pe înţelesul detractorilor 38) Gheorghe Sbârnă (coordonator), Constituţiile României. Studii 39) Florian Banu (editor), Amorsarea Revoluţiei - România anilor 80 văzută prin ochii Securităţii 40) Liviu Ţăranu (editor), România în epoca de aur. Corespondenţă din anii 80 41) Ion Bucur, Cartea represiunii 42) Daniela Osiac, Comitetele Revoluţiei ) Viorel Domenico, De cealaltă parte a baricadei. Demnitari comuniști în Revoluţia din Decembrie ) Adrian Pop, Constantin Corneanu (coordonatori), Prăbușirea Imperiului sovietic. Lecţii în retrospectivă 45) Alexandru Oșca, Revoluţia Română din Decembrie Suport pentru curs universitar 46) Alesandru Duţu, Cronologie. Revoluţia din Decembrie 1989 (ediţia a II-a) varianta în limba engleză 47) Dumitru Mazilu, România săraca ţară bogată 48) Liviu Țăranu, Intelectualii și Securitatea în România anilor 80 49) Florian Banu, România și Războaiele minții. Manipulare, propagandă și dezinformare ( ) 50) Gheorghe Neacșu, Daniela Osiac, Crestomație. Revoluție 51) Daniela Osiac, Însemnele Revoluției. Monumente și străzi 52) Alexandru Grigoriu, Eroii Martiri în statistici 53) Ion Bucur, Anul ) Alexandru Oșca, Exersând democraţia. Timișoara în post-revoluţie 55) Daniela Osiac, Vocile Revoluţiei 56) Ion Bucur, Cartea Represiunii (ediţia a II-a) 57) Alexandru Grigoriu, O Revoluţie încătuşată. Mărturii 58) Constantin Corneanu, Victorie însângerată. Decembrie ) 53 de numere din revista CAIETELE REVOLUȚIEI 60) 12 numere din revista academică CLIO 89 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

28 IRRD Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

29 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 MASA ROTUNDĂ TELEVIZIUNEA NAŢIONALĂ. DECEMBRIE 1989 IRRD a organizat o masă rotundă cu tema Televiziunea Naţională. Decembrie 1989, la sediul Institutului, sala Liviu Corneliu Babeş. La evenimentul din 23 octombrie a.c. au luat cuvântul: prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, fostul prim-ministru al României, Petre Roman, acad. Răzvan Theodorescu, Cazimir Ionescu, Teodor Brateş, Teodor Holban şi Florin Fărcăşanu, fost ofiţer în garda militară a Televiziunii. Vorbitorii s-au axat asupra rolului decisiv pe care l-a jucat Televiziunea Naţională în Decembrie 1989, dar şi asupra miturilor ce s-au propagat în cei 25 de ani scurşi de la izbucnirea Revoluţiei. Dezbaterea, la care au participat, printre alţii şi Claudiu Iordache, Director general al IRRD, regizorul Cornel Mihalache şi conf. univ. dr. Ioan Lorin Fortuna, a fost moderată de prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, Director adjunct al IRRD. Redăm mai jos fragmente din cadrul dezbaterii. Prof. univ. dr. Ion Calafeteanu: Vă mulţumesc pentru interesul acordat subiectului pe care îl vom dezbate astăzi Televiziunea Naţională. Decembrie Prezenţa dvs. la această masă rotundă este o dovadă a importanţei pe care o acordaţi Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi, în acelaşi timp, îndrăznesc să sper, o consideraţie faţă de Institutul Revoluţiei Române din Decembrie Prof. univ. dr. Dumitru Mazilu: Acum, la un sfert de veac de la acel moment astral din istoria românilor, putem face o analiză mai aprofundată şi cu privire la rolul Televiziunii în procesul revoluţionar. Este cunoscut faptul că Televiziunea a avut şi continuă să aibă un impact deosebit asupra societăţii. În analiza celor mai reputaţi gânditori ai timpurilor contemporane Joseph E. Stiglitz, Milton Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

30 MASA ROTUNDĂ Friedman, Mathew Richardson, Nouriel Roubini şi mulţi alţii, la care se cuvine să adăugăm şefii de stat şi de guvern din toate ţările lumii, televiziunea a fost definită drept una din cele mai penetrante căi de informare a publicului, având o putere impresionantă asupra formării opiniilor, influenţând opţiunile politice, precum şi opţiunile consumatorilor, orientărea cursului multor afaceri, printr-o reclamă extrem de agresivă. Dacă impactul televiziunii este puternic asupra conturării poziţiei societăţii în cursul dezbaterii unor evoluţii curente din viaţa lor politică, economică şi socială, acest impact devine incomparabil mai puternic asupra unui popor angajat într-un proces revoluţionar, cum a fost cazul poporului român în Decembrie În discuţiile pe care le-am avut cu personalităţi ale vieţii publice, dar şi cu simpli cetăţeni din Franţa, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Suedia, Ungaria, Bulgaria, şi din alte ţări, am constatat că au urmărit cu sufletul la gură procesul revoluţionar din România la posturile de televiziune. Confruntările din acele zile şi nopţi de dramatism şi speranţă din istoria românilor au marcat milioane de europeni, americani, canadieni etc. Bucuriile românilor, precum şi durerea şi suferinţele lor în lupta cu forţele de represiune, erau împărtăşite de toţi cei care prin imaginile şi comentariile televizate le trăiau, nutrind speranţa în victoria celor care luptau pentru libertate şi dreptate socială. Aceste forţe au înţeles rolul Televiziunii în procesul revoluţionar, concentrându-se spre ocuparea Televiziunii şi schimbarea totală a mesajului transmis poporului. Dintr-un mijloc definitoriu în slujba tiraniei, Televiziunea a devenit o tribună a poporului răsculat, care-şi striga suferinţele şi îşi manifesta hotărârea de a pune temelie unei lumi a democraţiei, libertăţii şi demnităţii. Cucerirea Televiziunii şi transformarea ei într-o adevărată tribună a libertăţii nu au fost obiective atinse cu uşurinţă. În condiţiile în care revoluţionarii au cucerit televiziunea, iar Mircea Dinescu şi Ion Caramitru au adus la cunoştinţa poporului că, în urma fugii cuplului dictatorial, românii au învins!, din rândurile realizatorilor de televiziune, o personalitate de curaj şi-a asumat rolul de moderator, preluând şi transmiţând mesajele poporului răsculat Teodor Brateş căruia îi datorăm respectul şi admiraţia noastră pentru transmisiile maraton în zilele şi nopţile de încordare maximă din timpul Revoluţiei. Evident, nu toate mesajele pe care a fost solicitat să le transmită erau corecte. Existau, încă, destule persoane interesate să creeze haos şi panică în ţară. După acele emisiuni televizate, valuri de minciuni şi calomni s-au revărsat asupra celui care şi-a asumat misiunea deosebit de grea de a modera dezbaterile la postul naţional de televiziune, în circumstanţele excepţionale ale Revoluţiei. Şi în zilele noastre, Televiziunea are un rol important în promovarea idealurilor nobile ale Revoluţiei. Acum la un sfert de veac de la acel Decembrie de foc din istoria românilor ea trebuie să sublinieze valoarea actelor şi faptelor de curaj ale milioanelor de români pentru recucerirea democraţiei, libertăţii şi demnităţii. 30 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

31 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 Socotim dezonorante încercările acelora care denigrează actul revoluţionar din 1989, urmărind să-i diminueze rolul în schimbările profunde pe care le-a generat, insistând asupra neîmplinirilor persistente din nefericire în viaţa noastră şi după 25 de ani. Dar, dincolo de aceste neîmpliniri, pe care nu avem dreptul să le subapreciem, considerăm că suntem datori să recunoaştem că Revoluţia Română din Decembrie 1989 ne-a adus libertatea de a gândi şi acţiona cum este mai bine pentru România. Televiziunea trebuie să amintească faptul că libertatea s-a cucerit în Decembrie 1989, libertatea nu s-a cerşit. Vom muri şi vom fi liberi! era strigătul a milioane de români în Decembrie Şi, într-adevăr, mulţi au murit pentru libertate în confruntarea cu forţele represiunii. Să preţuim libertatea recucerită cu sânge în 1989 şi s-o valorificăm în bătălia pentru eliminarea neîmplinirilor din viaţa noastră şi pentru împlinirea idealurilor nobile ale Revoluţiei poprului român. Petre Roman, fost prim-ministru: Într-o democraţie perfectă, televiziunea este un instrument al adevărului. Într-o dictatură, însă, ea devine un instrument al propagandei. În Decembrie 1989, Televiziunea Naţională a experimentat în mod subit un salt de la instrumentul apăsător al propagandei la instrumentul unei libertăţi cucerite peste noapte. Ca de fiecare dată, când are loc o dezbatere pe tema Revoluţiei Române din Decembrie 1989, îmi fac datoria faţă de memoria camarazilor căzuţi la Baricadă şi vă adresez următoarea întrebare: în noaptea de 21 spre 22 decembrie, aproape de miezul nopţii, când s-a tras asupra noastră din plin şi din cei 81 de inşi, 39 au fost ucişi, Baricada fiind eliminată, şi-a imaginat, oare, cineva că peste aproximativ 12 ore regimul Ceauşescu nu va mai exista? Eu cred că nimeni. Şi, totuşi, aşa a fost! În acel moment şi Televiziunea s-a aflat într-o situaţie neprevăzută. Nimeni nu mai răspundea în faţa nimănui! În pofida haosului creat, au fost câţiva oameni din Televiziune care au avut un rol important în desfăşurarea acelor momente, printre aceştia aflându-se şi domnul Teodor Brateş. Trăirea Revoluţiei Române în direct de întreg mapamondul a fost un fapt! A fost un fapt colosal. Pentru prima dată în istorie, o Revoluţie a fost trăită în direct! Din păcate, însă, odată cu trecerea anilor, imaginea Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a fost întinată cu tot felul de scenarii stupide! Revoluţia Română din Decembrie 1989 a fost o tragedie dezordonată sau o dezordine tragică, dar nu mai puţin eroică, nu mai puţin legendară, nu mai puţin nepieritoare pentru istoria noastră. Şi în această istorie, Televiziunea Naţională a fost un actor important. Acad. Răzvan Theodorescu: Revoluţia Română din Decembrie 1989 a durat doi ani din 16 decembrie 1989, momentul Timişoara, până în 8 decembrie 1991, înainte de referendumul pentru Constituţie. În această perioadă, Televiziunea Naţională a jucat un rol important în evoluţia evenimentelor ce au marcat societatea română post-decembristă. În ceea ce priveşte subiectul pe care îl dezbatem, aş dori să punctez principalele momente ce compun tabloul-cadru al desfăşurării Revoluţiei Române în direct! Informaţiile pe care vi le prezint sunt preluate din Caietul de bord al Secretariatului de emisie al Televiziunii, din cursul zilei de 22 decembrie Emisia începe la ora Şase minute este menţinută sigla, semn că se petrecea ceva. După acest moment, se repetă de trei ori Decretul prezidenţial privind instituirea stării de necesitate pe întreg teritoriul ţării. George Marinescu era cel care transmitea informaţiile. De la se anunţă sinuciderea generalului Milea. Din acel moment până în 3 ianuarie nu se mai notează nimic în Caietul Secretariatului de emisie. La 12.40, în Studioul 4, pe magnetoscop, se înregistrează cei 30 de civili, în frunte cu Ion Caramitru şi Mircea Dinescu. Între timp au loc pregătirile transmisiei în direct. Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

32 MASA ROTUNDĂ La ora 11.15, Mihai Voicu semnalează nevoia renunţării la termenul tovarăş. În acest interval se duceau tratativ cu Petre Constantin, conducătorul comunist al Televiziunii. Totul se petrecea ca într-o piesă de teatru! În cele din urmă, la Televiziune apare Mihai Lupoi dar personajul central era Teodor Brateş, care a condus cu tact şi inteligentă întreaga situaţie, Petre Popescu, Liviu Tudor Samuilă, primul lider al Revoluţiei, Petre Roman, urmat de generalii Voinea şi Chiţac. Apare şi Gelu Voican Voiculescu, care vorbeşte despre arhivele Securităţii. Ulterior apare generalul Militaru, care strigă: Opriţi măcelul!, într-un moment în care nu era niciun măcel. Apoi contra-amiralul Emil Cico Dumitrescu, care reabilitează cuvântul tovarăş, împotriva îndemnului lui Mihai Voicu. Cico Dumitrescu este primul care îl roagă pe Ion Iliescu să vină la Televiziune. Intervine şi Sergiu Nicolaescu, care se adresează generalului Victor Athanasie Stănculescu. La apare domnul Ion Iliescu, care anunţă că a avut convorbiri cu Victor Athanasie Stănculescu. Apoi, în mod succesiv, intervin Silviu Brucan, generalul Guşă, Câmpeanu, Bârlădeanu, Gheorghe Stan primul care spune ceva despre trupele de securitate, Florin Filipoiu, Radu Filipescu, Ioan Grigorescu, Cazimir Ionescu. La scurt timp se vehiculează ideea apei otrăvite. Apoi este transmisă, din Piaţa Palatului, intervenţia profesorului Dumitru Mazilu. Apare şi un comitet provizoiru al tinerilor, reprezentat de Mariana Tana. O altă secvenţă importantă este cea în care domnul Ion Iliescu citeşte cele 10 puncte programatice. La scurt timp apare şi primul titraj, Televiziunea Română Liberă, iar la ora 0.00 în dimineaţa de 23 se opreşte banda. Am rememorat împreună cu dvs. principalele momente ce compun tabloul-cadru al desfăşurării Revoluţiei Române în direct cu scopul de înfăţişa tinerei generaţii unul din momentele cruciale ale istoriei noastre naţionale, care poate nu cunoaşte toate aceste detalii! Înaintea Războiului din Golf şi înaintea puciului de la Moscova, Revoluţia Română din Decembrie 1989 a fost primul moment istoric important transmis în direct! În acele momente cruciale din Decembrie 1989, Televiziunea a transmis exact şi obiectiv starea de fapt! Cazimir Ionescu: Tema pe care o dezbatem stârneşte cel puţin două întrebări importante: de ce la Televiziune şi cum a fost posibil ca România să fie prima ţară care transmite un moment istoric marcant în direct? Încă din ziua în care am ajuns la sediul Televiziunii, strada şi curtea erau pline de oameni. Am fost surprins! Ulterior aveam să-mi dau seama că Televiziunea era cel mai puternic mijloc comunicare cu masele. 32 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

33 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 Au fost cel puţin trei categorii de persoane care au intrat în Televiziune. Unii dintre noi, primul grup, am stat în faţa sediului, la intrarea principală, atenţi la semnul colonelului care indică trei rânduri de puşcaşi. Am pătruns în incinta instituţiei, în momentul în care au sosit cele două tancuri de la Universitate şi l-am ameninţat că vom intra cu tancurile. Aşa s-a produs intrarea în Televiziune a revoluţionarilor, pe poarta din faţă! Voicu şi cei prezenţi au făcut repede o listă. Dar au mai fost şi alte grupuri, printre care unii care a intrat prin spatele sediului Televiziunii, cu legitimaţii de ziarişti, de actori etc. Primul grup, din care făceam parte, odată lăsat să intre în Televiziune, a aşteptat o oră şi ceva. Ni s-a spus că nu este în plan nicio transmisiune pentru că aparatele se încălzesc greu şi se strică. De asemenea, ni s-a comunicat că nu se va putea transmite nimic timp de trei ore. Că va veni şi vremea mesajelor după ce se vor rezolva problemele tehnice. Conducerea Televiziunii nu ne-a luat în braţe. Dimpotrivă! Am fost plimbaţi pe scări, culoare şi lăsaţi să aşteptăm. La un moment dat, cineva care se pricepea care făcea parte din echipa cealaltă, a celor care doreau să ne ajute, a venit şi ne-a şoptit: Aveţi grijă! Vă trage pe magnetoscop! Atunci am apelat la Sergiu Nicolaescu. Am ieşit pe pasarelă şi am cerut să se pună nişte monitoare la ferestre şi am rugat pe cei din afară să meargă în vilele de vizavi, să urmărească şi să confirme dacă ceea ce se vede pe monitoarele de la ferestrele Televiziunii se vede şi la televizoarele oamenilor. Acesta a fost episodul magnetoscopului! A fost momentul în care au înţeles că nu e de joacă şi că nu putem fi prostiţi! Atunci structura de primire, deloc binevoitoare, s-a retras şi au început să apară oamenii din echipa lui Brateş, care au pregătit Studioul 4. De ce am luat cuvântul în acele momente? Pentru că, ascultându-i pe cei care au vorbit înainte, nu am auzit niciun cuvânt despre ceea ce mă învăţase bunicul meu, lăsându-mi cu limbă de moarte că trebuie să rămân în ţară să văd cum România se va reîntoarce la statul de drept şi economia de piaţă. Toţi antevorbitorii se referiseră la libertate, transparenţă, perestroika, dar despre statul de drept şi economia de piaţă nu vorbise nimeni. În acel moment, am considerat că am obligaţia morală să spun aceste lucruri. Teodor Brateş: Intervenţia mea la această dezbatere este o obligaţie faţă de cei care au murit şi au fost răniţi în timp ce apărau Televiziunea, pentru ca astăzi să putem vorbi despre prima Revoluţie transmisă în direct. Asupra mea s-au revărsat tot felul de calomnii. S-a spus că sunt un personaj controversat, dar eu cred că tocmai personajele controversate sunt cele mai interesante! Despre rolul Televiziunii în Decembrie 1989 şi culisele schimbărilor ce au avut loc în acel moment, am discutat şi în cele trei volume ale Trilogiei Revoluţiei Române în Direct. Primul volum este dedicat zilei de 22 decembrie, al doilea zilei de 23 şi ultimul zilei de 24 decembrie, intervalul în care, aproape 72 de ore fără întrerupere, am coordonat emisiunile de televiziune intrate în istorie. Ceea ce am prezentat în paginile volumelor nu voi putea sintetiza în 15 minute. Voi adăuga doar că este regretabil că asemenea ore astrale pentru poporul român au făcut obiectul unor minciuni sfruntate şi că acest lucru pot demonstra cu documente a făcut parte dintr-un plan bine pus la punct de specialişti în dezinformări şi diversiuni, astfel încât ceea ce a fost frumos, nobil un moment de purificare morală să apară ca un moment reprobabil. Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 are obligaţia să cerceteze, acest proces de deformare a imaginii Revoluţiei, cum a fost posibil ca un moment de unitate naţională, de consens aproape deplin să fie urmat de confruntări dure, clivaje în rândul societăţii, ş.a.m.d. Aş dori să vorbesc pe scurt despre Televiziune şi să răspund unor acuzaţii care au fost lansate de-a lungul timpului la adresa mea. Nu a fost vorba de niciun complot, cel puţin nu în ceea ce mă priveşte! Începând cu momentul Timişoara, în biroul meu a venit un colonel de securitate care mă urmărea peste tot. Era bucuros că aveam nişte buletine de uz intern, care spuneau nişte adevăruri pe care el, în calitate de colonel, nu le cunoştea. Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

34 MASA ROTUNDĂ În dimineaţa de 22 decembrie am plecat de acasă şi, când am ajus la Piaţa Universităţii, am văzut urmele tragediei ce avusese loc. În clipa aceea m-am întors la Televiziune şi am decis să fac tot ceea ce îmi stătea în putinţă. Am anunţat conducerea că nu mai respect nicio dispoziţie. Din păcate sunt foarte multe minciuni şi mituri despre momentele desfăşurate în incinta Televiziunii, în Decembrie 1989! Alături de noi se află un subofiţer al trupele de securitate ce făcea parte din garda televiziunii, Forin Fărcăşanu, un om care şi-a pus viaţa în pericol. Meritele acestor oameni, care şi-au pus viaţa în pericol, asemenea subofiţerului Fărcăşanu, sunt excepţionale. Dacă nu exista solidaritate între revoluţionari, personalul Televiziunii şi aceşti oameni nu ştiu ce se putea întâmpla. Nu putem spune că nu au fost defecţiuni, exagerări, că unele lucruri nu avut nişte efecte negative, dar în ansamblu eu cred că Televiziunea are toate motivele să fie mândră că a existat un Decembrie 1989, când această instituţie a renăscut pe alte baze, şi ar fi trebuit să continue pe această cale, dar din păcate lucrurile nu au stat aşa! Teodor Holban: Din punctul meu de vedere, Revoluţia Română din Decembrie 1989 a început la Ţimişoara şi a fost continuată de noi, revoluţionarii, la Bucureşti. În seara de 21 decembrie, după spargerea mitingului, am hotărât împreună cu oamenii de acolo să vorbim fiecare cu colegii de serviciu şi în ziua următoare să ne adunăm şi să ripostăm împotriva celor petrecute la Timişoara. A doua zi ne-am adunat şi am ieşit în stradă. După o serie de împrejurări, împreună cu grupul din care făceam parte, am hotărât să mergem la Televiziune. La Piaţa Romană ne-am întâlnit cu domnul Caramitru. Grupul s-a scindat. Am ajuns în cele din urmă la sediul Televiziunii. Acolo era o barieră şi nu mai puteam înainta. L-am văzut pe subofiţerul Fărcăşanu. M-am dus la el. Am scos haina ca să-i arăt că nu am arme şi a deschis bariera. Am prins curaj, am sărit peste ea şi l-am luat în braţe. I-am spus nici vouă nu v-a fost mai cald ca nouă!, ne-am schimbat şepcile şi împreună cu domnul Caramitru am intrat în Televiziune, unde am fost încurajaţi de domnul Brateş securistul nr. 1, potrivit unor minţi bolnave. Am intrat în Studioul 4. Domnul Brateş, împreună cu o altă angajată a Televiziunii, ne spuseseră că aparatura este caldă. După câteva ezitări am aflat că se transmitea. Cornelia Rădulescu a fost cea care ne-a informat! Din Studioul 4 am plecat împreună cu Dinescu şi alte câteva persoane ca să elaborăm Apelul către ţară. Între timp a intrat pe post Sergiu Nicolaescu. În opinia mea, cheia victoriei Revoluţiei a fost ocuparea Televiziunii, fraternizarea dintre angajaţii instituţiei şi trupele de securitate şi pază. 34 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

35 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 Florin Fărcăşanu, fost subofiţer în garda militară a Televiziunii: Noi executam paza Televiziunii. Eram 20 de subofiţeri şi aproximativ 40 de militari în termen. Pe data de 17 decembrie ne-a fost dată alarma de luptă. Ni s-a transmis că urmează să ne ocupe ungurii. Au adus întăriri de la Băneasa, încă vreo 200 de militari. S-au dublat posturile şi, între timp, s-au produs multe manevre în interiorul Televiziunii. În ziua de 22 dimineaţa s-a făcut un dispozitiv de apărare. Eu am fost trimis la intrarea din Dorobanţi. Toţi militarii au intrat în dispozitiv cu armament de luptă. Secretarul de stat, Iulian Vlad, ne-a transmis să nu tragem în cap, apoi să tragem de la brâu în jos, iar în cele din urmă, să tragem la picioare. Toţi militari aveau muniţie de luptă! Între timp au sosit şi manifestanţii. S-a făcut linişte. Domnul Holban a zis exact ce v-a relatat: Nici vouă nu v-a fost mai cald ca nouă!, şi mi-a luat şapca. Lumea se uita mirată. Până să vină populaţia, m-am dus la soldaţi şi le-am spus: Puneţi arma la spate. Să nu cumva să trageţi în populaţie! După ce au intrat în Televiziune a început să se filmeze. Eu am vorbit cu manifestanţii şi le-am spus să nu se apropie de militari. Apoi am strâns militarii şi am plecat la Corpul de gardă. Am despus armamentul după care am hotărât să iasă fără arme în mulţime. După ce oamenii s-au împrăştiat prin populaţie să vadă dacă există vreo problemă, la Corpul de gardă au venit mulţi cu livrete militare, dorind armament şi muniţie. Posibil să nu ştiţi, dar pe lângă armamentul şi muniţia pe care o aveam, într-o încăpere din Televiziune existau încă 400 de pistoalemitralieră pentru gărzile patriotice. Ne-a fost foarte frică! L-am chemat pe Sergiu Nicolaescu să-i liniştească pe cei care doreau arme. După ce a venit dânsul lucrurile s-au calmat. Între timp au ajus la sediu Silviu Brucan, apoi Nicu Ceauşescu. În jurul orei s-a auzit o rafală, un foc de pistol-mitralieră din afara Televiziunii. Cine a zis că nu s-a tras greşeşte. Eu am dus o căciulă de golanţe la Procuratură! A consemnat Elena DIACONU * Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

36 DOSAR GERMANIA 1989 În contextul aniversării a 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului (9 noiembrie 1989), cancelarul Germaniei în exerciţiu, Angela Merkel, a ţinut să sublinieze asupra faptului că această cădere a Zidului Berlinului este un semnal de speranță pentru țări precum Ucraina, Siria, Irak, unde libertățile sunt amenințate sau chiar călcate în picioare în aceste momente. Putem schimba lucrurile în bine, acesta este mesajul căderii Zidului. El este adresat nouă, celor în Germania, dar și altora din întreaga lume, în special, în acest moment, oamenilor din Ucraina, Siria, Irak și din toate regiunile din lume unde libertățile și drepturile omului sunt amenințate sau chiar călcate în picioare, a adăugat ea. Căderea Zidului Berlinului a arătat că visele pot deveni realitate, a adăugat șefa guvernului german, care a crescut în RDG și avea în acel moment 35 de ani. Alte ziduri pot fi distruse, zidurile dictaturii, violenţei, ideologiilor, urii, a mai spus Angela Merkel, care şi-a început cariera politică ca urmare a evenimentelor din 9 noiembrie Cancelarul german a reamintit că 138 de persoane au plătit cu viaţa tentativa de a trece Zidul, de la construcţia sa, pe 13 august 1961, până la căderea sa, 28 de ani mai târziu, pe 9 noiembrie În perioada Războiului Rece cele două Lumi rivale au fost condamnate să se confrunte, uneori pe viaţă şi pe moarte. Statuia lui Kant din Paradeplatz, din Kaliningrad (fostul Königsberg), filosoful care propunea chiar în acest oraş crearea unei confederaţii a statelor europene, fără tratate secrete, fără armate permanente, fără recurgere la forţă, se va afla faţă în faţă, multă vreme, cu statuia lui Lenin din Hansaplatz, creatorul comunismului mondial, impus prin birocraţie şi sisteme represive. Începând din 9 noiembrie 1989, Zidul, simbol al confruntării celor două lumi, va semnifica o etapă de istorie pe care ne-o dorim apusă pentru multă vreme. (NR) 36 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

37 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 Uimitoarea cădere. Berlin, 9 noiembrie 1989 În RDG, reformele lui Mihail S. Gorbaciov nu au fost primite cu bucurie, iar Erich Honecker, liderul PSUG, era extrem de refractar la noile idei care veneau de la Kremlin. În pofida succeselor cu care liderii RDG se mândreau, fără a mai vorbi despre statul poliţienesc creat, tinerii cetăţeni est-germani nu doreau, la sfârşitul anilor 80, decât să emigreze în RFG. Zidul Berlinului va mai dăinui 50 sau chiar 100 de ani Interzicerea abonamentelor la revista Sputnik 1 (made in URSS), în noiembrie 1988, va radicaliza o parte importantă a societăţii est-germane ( de petiţionari, inclusiv ofiţeri STASI), care îşi va manifesta, cu această ocazie, admiraţia şi simpatia faţă de liderul sovietic. Totodată, conducerea STASI a observat că unii dintre ofiţerii săi şi-au pierdut încrederea în valorile socialismului şi s-au refugiat în viaţa privată sau în alcoolism. Erich Honecker nu accepta noile realităţi, motiv pentru care declara pe 18 ianuarie 1989: Zidul Berlinului va mai dăinui 50 sau chiar 100 de ani, până se vor schimba condiţiile care au dus la construirea lui. Modelul de viaţă vest-german era mai mult decât atrăgător, astfel încât plecările cetăţenilor est-germani în Vest continuau în număr mare: dacă în 1987 doar de cetăţeni est-germani au trecut legal sau ilegal în RFG, în 1988 numărul lor a ajuns la În primele luni ale anului 1989 se înregistraseră de est-germani care abandonaseră RDG-ul. În ianuarie 1986 va apărea pe scena publică est-germană primul grup real de opoziţie din RDG: Iniţiativa pentru Pace şi Drepturile Omului (IFM) organizat de către Ludwig Mehlhorn şi Wolfgang Templin. Cei doi lideri ai IFM fuseseră în legătură cu spaţiul polonez, vorbau limba polonă şi studiaseră matematica şi filosofia în Cracovia, la mijlocul anilor 70. Intraseră în vizorul STASI ca urmare a faptului că erau fascinaţi de lecţiile şi propaganda Solidarităţii poloneze. IFM-ul va publica, la puţin timp după apariţie, în iunie 1986, primul ziar clandestin real din RDG, intitulat Grenzfall (Cazuri de la graniţă sau Dincolo de graniţă). Pe coperta primului număr se afla un desen care reprezenta Zidul Berlinului dărâmându-se, iar în numărul următor era reprezentat un punct de trecere a frontierei în ruină, aflat undeva în zona rurală, şi care părea să ducă spre interiorul unui alt stat. Bernd Oehler ( Björn ), student la teologie şi membru al Grupului de Lucru pentru Dreptate din Leipzig (AKG), va scrie numeroase reportaje pentru Grenzfall, ca urmare a unei călătorii îndelungate în Polonia, în numele IFM. În Polonia, Oehler a fost uimit de steagurile şi simbolurile naţionale omniprezente, precum şi de rolul public al Bisericii, ceea ce contrasta în mod evident cu spaţiul public est-german unde acestea nu existau. În anii următori, liderii IFM şi AKG se vor implica în mişcarea de disidenţă a Europei Centrale, însă majoritatea disidenţilor est-germani nu vor lua în calcul emigrarea din RDG, deoarece aşteptau reforma socialismului. Tânăra generaţie a IFM nu punea mare preţ pe socialism, dar nici să plece nu vroia, datorită angajamentului lor pentru respectarea drepturilor omului. Opoziţia începe să se coaguleze În ianuarie 1988, activiştii IFM au fost expulzaţi din RDG şi întreaga activitate de opoziţie se va muta la Leipzig. Între septembrie 1987 şi septembrie 1989 se vor desfăşura 34 de proteste la care vor participa între 35 şi de cetăţeni est-germani. Pe 15 ianuarie 1989, 800 de locuitori ai Leipzigului au năvălit în centrul oraşului şi au început să protesteze pentru obţinerea de drepturi civile. Poliţia a arestat 53 1 Motivul pentru care se renunţase la revistă era legat de faptul că, în coloanele ei, cititorii erau informaţi despre clauzele secrete ale Pactului Molotov Ribentropp din 23 august Erich Honecker nu agrea o astfel de situaţie. Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

38 DOSAR GERMANIA 1989 de demonstranţi ce aveau să fie eliberaţi după şase zile. Acţiunea fusese gândită în parteneriat cu mişcările pragheze. Locuitorii din Leipzig au armonizat astfel două tipuri opuse de strategii de protest: una care ţintea să schimbe sistemul, şi alta căreia nu-i păsa cum arăta sistemul, atâta timp cât se putea evada din el. Ele au avut un determinat comun, totuşi, pentru că dreptul de a pleca (sau a călători) era în cele din urmă un drept al omului, consemna istoricul Padraic Kenney, cu referire la atmosfera de disidenţă a oraşului Leipzig. Biserica Sfântul Nicolae din Leipzig va deveni centrul rezistenţei împotriva totalitarismului comunist. În februarie 1989 s-a organizat pentru prima dată Messedomo: cei ce se rugau pentru pace în zilele de luni vor desfăşura un marş prin centrul oraşului. În timp, aceste Messedomo se vor transforma în demonstraţii masive, cu participarea a sute de oameni, organizate în fiecare săptămână. Sub influenţa evenimentelor din spaţiul răsăritean, se va constitui, pe 12 septembrie 1989, Noul Forum, un grup politic independent, dominat de intelectuali de stânga. În această formulă de opoziţie se vor regăsi inclusiv foşti comunişti. Organizaţia urmărea iniţierea unui dialog cu autorităţile est-germane şi participarea la alegeri libere în cadrul unei societăţi socialiste democratice pluraliste. Guvernul va reacţiona extrem de dur şi-l va declara ilegal pe 21 septembrie, însă acest lucru nu va împiedica apariţia altor partide (Partidul Social-Democrat), organizaţii, grupuri şi grupări independente (Iniţiativa pentru pace şi drepturile omului, Deschiderea democratică, Federaţia Studenţească Anonimă, Democraţie-acum etc.) care vor soliciat efectuarea de reforme. Pe 25 septembrie 1989, la Leipzig, circa de cetăţeni est-germani vor protesta, cerând legalizarea Noului Forum. Est-germanii vor scanda:,,gorby!,,,gorby!. În următoarele zile se vor desfăşura o serie de alte manifestaţii la Dresda, Potsdam, Jena, Halle, Magdeburg etc. Autorităţile fac arestări şi se observă că, totuşi, regimul lui Erich Honeker începe să se clatine. Vechi tentative de schimbare a scenei politice est-germane În cursul zilei de 2 octombrie, în principalele oraşe din RDG se vor declanşa un şir aproape neîntrerupt de demonstraţii antiguvernamentale. Ele vor continua în Dresda (4 şi 16 octombrie), în Berlinul de Est (7 octombrie, 4 şi 6 noiembrie), Leipzig (9, 16 şi 23 octombrie) şi Magdeburg (16 octombrie). Manifestanţii cereau respectarea regulilor şi principiilor democratice, un dialog cu autorităţile etc. Pe 3 octombrie 1989, peste de cetăţeni est-germani, care încearcă să folosească teritoriul Cehoslovaciei pentru a ajunge în RFG, pătrund în clădirea ambasadei RFG din Praga. Începea marea dramă a refugiaţilor est-germani, iar purtătorul de cuvânt al Casei Albe va declara, pe 12 octombrie 1989, că Statele Unite urmăresc evenimentele din RDG,,cu interes şi preocupare, că speră ca guvernul est-german să găsească,,voinţa de a răspunde, în mod uman şi pozitiv, la dorinţa covârşitoare de schimbare şi că îi,,admiră pe cei care urmăresc libertăţi democratice într-un fel sau altul. Până la sfâşitul lunii octombrie, cu sprijinul diplomatic al RFG şi acordul tacit al URSS,,,trenurile libertăţii vor duce dincolo de Cortina de Fier un număr de de est-germani. În ultimul interviu pe care l-a acordat televiziunii vest-germane, la 10 octombrie 1991, la Moscova, Erich Honecker, fostul lider al RDG, avea să declare că este o greşeală grosolană să se presupună că cei care la Leipzig proclamau în cor Noi suntem poporul!, precum şi în alte părţi, au provocat schimbarea pe care a cunoscut-o RDG-ul. În opinia fostului lider politic est-german este necesară revizuirea ideii care există în legătură cu acest episod al istoriei. După derularea evenimentelor din 1989 din Europa Centrală şi de Est, opinia publică internaţională avea să fie informată de către disidentul sovietic Vladimir Bukovski, prin intermediul ziarului parizian Libre Journal, din septembrie-octombrie 1990, de existenţa unei antene ultra-secrete a KGB, codificată Liuci ( Rază ), care acţionase în RDG, de la mijlocul anilor 80, independent de sediul KGB de la Karlshorst şi fără să aibă vreo legătură cu STASI. Liuci aparţinea Departamentului 4 (RFG, RDG şi Austria), din Direcţia Principală I a KGB-ului din Moscova, aflată sub comanda generalului Anatoli Novicov, şi avea drept misiune restructurarea peisajului politic est-german, conform strategiei Kremlinului în vederea reunificării 2. 2 Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România, Editura Elion, Bucureşti, 2003, p Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

39 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 Uriaşele demonstraţii de masă din RDG, cu caracter anticomunist şi antisovietic, ce adunau câte de oameni, compromiterea unor lideri politici est-germani, precum Hans Modrow, demolarea Zidului Berlinului, şi nu numai, sunt după cum confirmă istoricii germani Ralf Georg Reuth şi Andreas Bonte în lucrarea Das Komplot (München, 1993) opera Liuci. Pe 21 noiembrie 1990, cu prilejul unui interviu al lui Mihail S. Gorbaciov, referitor la politica viitoare a Casei Comune Europene, Erich Honecker declara că destituirea lui din funcţia de şef al partidului şi al statului est-german este rezultatul unei manevre de mare anvergură, planificată de multă vreme la scară europeană şi chiar mondială, în condiţiile în care reunificarea Germaniei era considerată ca fiind o contribuţie însemnată la construirea Casei Comune Europene, iar acest lucru nu putea fi atins decât printr-o transformare a sistemului politic din RDG. Nemulţumirile şi destăinuirile foştilor lideri politico-militari est-germani provin din faptul că cererile foştilor ofiţeri şi agenţi HVA, care se temeau de persecuţii după reunificare, au fost primite cu o atitudine rezervată de către sovietici. A fost mărturisea generalul Markus Wolf ultima trădare (de către sovietici n.n.) a prietenilor lor est-germani, a căror activitate de peste patru decenii contribuise la întărirea influenţei sovietice în Europa 3. Günter Schabowski îi va declara istoricului Dimitrij Chmelnizki că, la sfârşitul anului 1986 şi la începutul lui 1987, Mihail S. Gorbaciov a făcut mai multe presiuni pentru organizarea unui puci în interiorul PSUG pentru a scăpa de Erich Honecker şi a-l înlocui cu Markus Wolf, şeful HVA (Informaţiile Externe) din STASI, un adept al perestroika şi glasnosti. În 1987 au circulat multe zvonuri referitoare la pensionarea lui Markus Wolf în legătură cu acest puci moscovit. Putem totuşi să presupunem că motivul fundamental al unor asemenea acţiuni îl constituia teama Kremlinului faţă de posibilele datorii pe care le-ar fi contractat în continuare RDG. Creşterea dependenţei financiare ar fi consolidat automat poziţia Bonnului în contactele sale cu Berlinul şi ar fi dus la marginalizarea rolului Moscovei. Răsturnarea lui Honecker, care căuta o soluţie pentru ieşirea din impas, şi înlocuirea lui cu «securistul» Wolf, absolut loial, ar fi fost de natură să convingă în primul rând Statele Unite şi ţările CEE că soarta RDG o decide în exclusivitate PCUS. De asemenea, ar fi descurajat orice încercări ale SED (PSUG n. n.) de a căuta «drumul spre Vest» fără a fi obţinut mai întâi acordul din partea Uniunii Sovietice 4, adnotează istoricul Aleksander Gubrynowicz. Încercarea de a impune propria concepţie de perestroika în ţările membre ale OTV, indiferent de starea sau de gradul de disponibilitate al conducătorilor socialişti est-europeni, va fi motivul unor neînţelegeri acute între Mihail S. Gorbaciov şi lideri ai ţărilor Tratatului de la Varşovia, în condiţiile în care unii dintre aceştia nutreau o antipatie personală faţă de secretarul general sovietic. Referindu-se la viitoarele neînţelegeri ale secretarului general sovietic cu liderii din ţările membre ale OTV care erau anti-perestroika şi dorinţa acestuia din urmă de a-i înlocui din funcţie, în anii , politologul Valeri L. Musatov consemna: În aparatul CC aceasta era numită drept dorinţa de a aduce la putere «mici gorbaciovi». (...) Oficial pregătirea tuturor acestor schimbări a fost încredinţată lui Medvedev (Vadim, membru al Biroului Politic, secretar al CC al PCUS n.n.) şi Kriucikov (Vladimir, preşedintele Comitetului Securităţii Statului/KGB n.n.). 3 Vasili Mitrokhin, Christopher Andrew, Arhiva Mitrokhin. KGB în Europa şi în Vest, Editura Orizonturi&Sirius, Bucureşti, 2003, p Adam Burakowski, Aleksander Gubrynowicz, Pawel Ukielski, Toamna naţiunilor, Editura Polirom, Iaşi, 2013, p Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

40 DOSAR GERMANIA 1989 Istoricul Françoise Thom menționează faptul că la 18 iunie 1987, Markus Wolf, șeful HVA din STASI, se va întâlni în mod clandestin cu generalul Vladimir A. Kriucikov, șeful Direcţiei Generale I din KGB (Informaţii Externe), și Hans Modrow. Într-un interviu dat în aprilie 1988, Markus Wolf va critica climatul nesănătos din RDG. La 17 decembrie 1987, în timpul discursului ținut cu ocazia aniversării a 70 de ani de la crearea organelor securității statului sovietic, Viktor M. Cebrikov, președintele KGB, a menționat: Dată fiind situația politică, vom continua să perfecționăm acțiunea noastră comună cu organele de securitate din țările socialiste surori. Vom acționa în strânsă legătură cu ele 5. Într-un document strict-secret al MAE sovietic se menţionau, cu referire la criza din spaţiul ţărilor socialiste şi poziţia de urmat a URSS, următoarele: Trebuie să pornim de la faptul că folosirea forţei militare ca parte a relaţiilor noastre cu statele socialiste...este total exclusă, chiar şi în situaţiile extreme (cu excepţia agresiunilor externe asupra aliaţilor noştri). Intervenţia militară nu va preveni, ci va înrăutăţi criza socială şi politică, va provoca proteste de masă, chiar şi rezistenţă armată, iar în final va duce la efectul opus, întărirea antisovietismului. Va submina grav autoritatea Uniunii Sovietice, va înrăutăţi relaţiile noastre cu puterile vestice...şi va duce la izolarea Uniunii Sovietice. Dacă situaţia se agravează în vreo ţară socialistă, trebuie să ne abţinem...de la a oferi sprijin public acţiunilor represive ale autorităţilor 6. Începe asaltul final Pe 7 octombrie 1989, liderul RDG, Erich Honecker va organiza sărbătorirea a 40 de ani de la înfiinţarea RDG, invitându-i la Berlin pe toţi liderii statelor participante ale Tratatului de la Varşovia. Mihail S. Gorbaciov a sosit în seara de 6 octombrie şi a avut un dialog dificil cu liderul RDG-ului. Era ca şi cum doi oameni vorbeau unul cu celălat, însă spuneau lucruri complet diferite. Era un dialog al surzilor, mărturisea Joachim Hermann. În cursul dialogului purtat cu conducerea de partid şi de stat a RDG-ului, în acea seară, Mihail S. Gorbaciov i-a aruncat o privire semnificativă liderului est-german şi a declarat: Viaţa îi pedepseşte pe cei care rămân în urmă!. Membrii echipei de conducere a RDG au fost uluiţi de discrepanţa, extrem de vizibilă, dintre viziunile secretarului general sovietic şi cele ale bătrânului Erich Honecker. Am fost nişte tâmpiţi. Ne-am purtat ca nişte marionete. Ar fi trebuit să batem cu pumnul în masă şi să spunem: «Erich, nu poţi face asta». Însă, desigur, astea erau închipuire pură. Am fi fost îndepărtaţi imediat. Am fi creat un scandal, mărturisea Günter Schabowski, secretar al CC al PSUG. În pofida faptului că membrii grupului tineretului comunist est-german (Freie Deutsche Jugend) scandau, pe 7 octombrie 1989, Gorbi, ajută-ne! Gorbi, ajută-ne!, unii dintre liderii PSUG nu erau capabili să înţeleagă că totul se terminase. Informat asupra faptului că există o conspiraţie în interiorul PSUG, care urmărea înlăturarea bătrânului lider, Mihail S. Gorbaciov îi va cere ambasadorului URSS în RDG să nu se amestece, ci doar să privească. Ce se poate face în privinţa lui? Nu ascultă de nimeni. Atunci lasă-l să simtă pe pielea lui consecinţele. Însă, treaba asta nu ne priveşte pe noi. Trebuie să se descurce singuri, va declara secretarul general al PCUS. În aceeaşi seară, ambasadorul Uniunii Sovietice în RDG l-a convocat pe generalul Boris Snetkov, comandantul Grupului Operativ de Forţe 5 Françoise Thom, Sfârşiturile comunismului, Editura Polirom, Iaşi, 1996, p Victor Sebestyen, Prăbuşirea Imperiului Sovietic, Editura Litera, Bucureşti, 2009, p Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

41 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 Sovietice din RDG (GOFSG), pentru a-i cere, în numele Kremlinului, să dea ordin ca toate unităţile militare sovietice să intre în cazărmi şi să fie oprite toate manevrele şi zborurile militare sovietice. Nu interveniţi în nici un fel în evenimentele care au loc în RDG. Lăsaţi-le să-şi urmeze cursul, avea să-i spună ambasadorul sovietic. Marele Stat Major sovietic de la Moscova a confirmat ordinul. Riposta autorităţilor a fost extrem de dură. În timp ce manifestanţii scandau Gorbi, ajută-ne! şi se îndreptau spre clădirea Consiliului de Stat, Volkspolizei şi STASI au trecut la acţiune. Supuneţi-i pe porcii ăştia cu bâtele!, striga generalul Günter Katsch din STASI către ofiţerii Volkspolizei, care au intrat în mulţime şi au început să bată şi să aresteze demonstranţi. Volkspolizei a arestat în Berlinul de Est, în acea noapte şi în ziua următoare, de oameni. La Dresda au fost arestaţi 200 de demonstranţi în centrul oraşului, de unde au fost duşi în cazărmile Volkspolizei şi bătuţi fără milă. Când ne-au dat jos din dube, am fost separaţi, femeile în dreapta, bărbaţii în stânga. Acolo am văzut un fel de garaj şi am privit cum bărbaţii erau puşi la perete cu picioarele desfăcute şi bătuţi. Noi, femeile, am fost duse la un fel de sală de duşuri, şi ceea ce a urmat a fost destul de brutal, mărturisea studenta Catrin Ulbricht. Mila şi compasiunea nu făceau parte din conduita ofiţerilor Volkspolizei şi STASI, însă RDG ul devenea, cu fiecare clipă care se scurgea, Republica Demonstrantă Germană. Pe 9 octombrie 1989, la Leipzig, regimul comunist avea să se confrunte cu afişarea în masă a dispreţului est-germanilor faţă de Honecker şi clica lui. În noaptea de 8 octombrie 1989, conducerea STASI a emis Directiva secretă nr. 1/89 în care specifica: Suficiente forţe de rezervă trebuie să fie pregătite, capabile să intervină în urma notificărilor imediate...pentru a lua măsuri ofensive de reprimare a demonstraţiilor ilegale. Ulrike Poppe, membră fondatoare a organizaţiei Democraţie Acum, mărturisea: Desigur, ne era frică. Nu eram curajoasă. Însă eram furioasă şi încăpăţânată...mulţi se temeau de o posibilă soluţie chineză, şi anume de folosirea armelor. Trebuia luată în calcul orice posibilitate. Şi uneori ne gândeam că s-ar putea să apară trupele sovietice. Soldaţii est-germani primiseră o cantitate dublă de muniţie 120 de gloanţe în loc de 60 şi o trusă de prim-ajutor. Totodată, era interzisă ascultarea radioului, nu se primeau scrisori şi nu se dădeau telefoane către familie şi prieteni. Televizorul din sala comună a fost mutat. Era ridicol, pentru că toţi ştiau ce se întâmpla în ţară. În discursul oficial se spunea că au avut loc unele tulburări din cauza contrarevoluţionarilor care doreau să distrugă statul, mărturisea căpitanul Klaus-Peter Renneberg, ofiţer politic al unui regiment de infanterie estgerman. Un regiment de paraşutişti a fost detaşat la Leipzig cu ordinul de a ocupa poziţiile de lângă centrul oraşului. Ziarul Partidului îndemna la luptă şi la violenţă armată împotriva manifestanţilor. Peste de demonstranţi est-germani s-au reunit, la ora 17.00, în jurul Bisericii Sf. Nicolae. Atmosfera era tensionată şi incendiară. Liderii locali ai PSUG nu primiseră niciun fel de instrucţiuni clare din partea Berlinului. Pe măsură ce marşul se apropia de gară, unde se aflau concentrate majoritatea unităţilor militare şi a poliţiei, atmosfera devenea imposibilă. Într-un târziu, a sunat Egon Krenz care le-a comunicat autorităţilor că marşul trebuie să continue netulburat. Şeful Poliţiei din Leipzig, generalul Gerhard Stassenburg, a dat ordin oamenilor săi să continue supravegherea marşului fără să intervină şi să tragă doar dacă era vorba de autoapărare. Pe 11 octombrie, cancelarul vest-german Helmut Kohl îl va suna pe liderul sovietic pentru a-i transmite:,,republica Federală nu este interesată în nici un caz de existenţa unui haos în RDG. Noi sperăm ca evoluţiile de acolo să nu scape de sub control, ca sentimentele să nu debordeze. Interesul nostru este mai degrabă ca RDG să se alăture cursului sovietic de reforme şi restructurării şi ca oamenii să rămână acolo. Pe 31 octombrie 1989, Helmut Kohl şi Egon Krenz au decis să nu se mai încurajeze emigrarea cetăţenilor est-germani în RFG. În şedinţa Biroului Politic al PSUG, din 18 octombrie 1989, Willy Stoph, prim-ministrul RDG, îi va cere demisia lui Erich Honecker. Pentru a nu fi umilit, liderul estgerman renunţă la putere, demisionând,,din motive de sănătate. Va fi înlocuit cu Egon Krenz, un adept al reformelor made in URSS, care promite schimbări, dialog cu Opoziţia etc. În pofida anumitor măsuri de relaxare, regimul lui Egon Krenz părea să fie depăşit de evenimnete, în condiţiile în care Opoziţia cerea alegeri libere şi legalizarea opoziţiei. Totodată, la nivelul CC al PSUG nu exista vreun plan de aplanare a tensiunilor care mocneau în societatea est-germană. Până la sfârşitul lunii octombrie 1989, conducerea PSUG nu acceptase să renunţe la rolul conducător în societate, din punct Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

42 DOSAR GERMANIA 1989 de vedere politic, în favoarea Noului Forum. Pe 4 noiembrie 1989 se va desfăşura cea mai mare adunare demonstrativă din Berlinul de Est, cu participarea a de persoane. Demonstraţia a fost organizată de către cercurile intelectuale şi artistice din Berlinul de Est şi la ea au luat parte şi o serie de lideri importanţi din Biroul Politic al CC al PSUG, precum Günter Schabowski şi Markus Wolf. Mulţimea îi va huidui pe cei doi lideri ai PSUG în timpul discursurilor pe care le-au ţinut, fiind evident, astfel, că PSUG era respins de către popor. PSUG trebuia reformat şi se întrevedea posibilitatea ca Gregor Gysi să preia frâiele partidului. În cursul zilei de 31 octombrie 1989, liderii RDG şi ai PSUG au aflat, cu stupoare, că RDG-ul era falimentar şi că, în curând, va deveni un stat insolvabil. Gerhard Schürer, şeful planificării de stat, a prezentat un raport care a stârnit frisoane: 60% din întreaga bază industrială a RDG-ului putea fi eliminată ca deşeu, iar productivitatea fabricilor şi minelor era cu aproape 50% în urma celei din RFG. Datoria externă a RDG era de 123 miliarde de mărci germane şi creştea în fiecare an cu 10 miliarde. Ca să evităm să ne adâncim şi mai mult în datorii, trebuia să scădem nivelul de trai în anul următor cu 25 30% şi să facem RDG-ul imposibil de guvernat, va mărturisi Gerhard Schürer cu referire la tensiunea acelor zile. RDG-ul trebuia să negocieze urgent cu RFG-ul un împrumut de două sau trei miliarde de mărci vest-germane, pe termen scurt, în condiţiile în care FMI urma să ceară socoteală în mai puţin de două săptămâni. Credibilitatea RDG-ului ca sta sovabil era pusă, astfel, în discuţie. Căderea Zidului Kremlinul a refuzat să-i ajute pe est-germani, în pofida cererilor repetate făcute de Egon Krenz la Moscova, cu ocazia vizitei din 1 noiembrie, şi a recomandat să nu se tragă în popor în cazul în care est-germanii vor forţa trecerea în Berlinul de Vest. Trebuie să găsiţi o soluţie pentru a rezolva problema Zidului şi a emigrării în masă a populaţiei. Dacă nu o faceţi curând, veţi avea probleme mari, din partea propriului vostru popor, îi va declara Mihail S. Gorbaciov lui Egon Krenz. Căderea Zidului Berlinul, şi implicit începutul sfârşitului pentru RDG, s-a petrecut pe 9 noiembrie 1989, dintr-un accident birocratic. Noua Lege privind călătoriile a fost rescrisă de birocraţii Partidului şi ai STASI în sensul că nu lua în calcul şi pe cei care doreau să treacă, temporar, în Berlinul de Vest. Legea prevedea că toţi cetăţenii RDG care deţineau paşaport şi viză pot pleca din RDG în RFG prin orice punct de trecere a frontierei. Documentul a fost citit cuvânt cu cuvânt în faţa liderilor de partid, de către Egon Krenz personal, după care i l-a înmânat lui Günter Schabowski,care urma să ţină o conferinţă de presă, la ora 18.00, la Centrul Internaţional de Presă din Mohrenstrasse. Supus unei puternice presiuni mediatice, ca urmare a întrebărilor jurnalistului american Tom Brokaw de la NBC, Günter Schabowski a făcut gafa de-a anunţa că legea privind călătoriile intră imediat în vigoare, şi nu pe 10 noiembrie. Teoria complotului CIA care l-a cumpărat cu bani pe liderul politic est- 42 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

43 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 german nu se susţine, deoarece, şi în timpul interviului de după conferinţa de presă, Günter Schabowski a fost extrem de clar: Pot trece pe la graniţă. La ora 19.30, mass-media internaţională a răspândit informaţia privind deschiderea graniţei berlineze dintre RFG şi RDG. La ora 20.00, Hans Joachim Friedrichs, crainicul ARDului vest-german, a declarat: RDG-ul îşi deschide graniţele...porţile din Zidul Berlinului sunt deschise!. În următoarele ore, est-germanii şi vest-germanii vor lua cu asalt Zidul Berlinului. Când poliţia estgermană a început să-i stropească cu apă pe cei care se urcaseră pe Zid, unul dintre petrecăreţi şi-a deschis nonşalant umbrela. Imaginea va face înconjurul lumii. Televiziunea devenise aliatul germanilor în visurile lor de reunificare. Referindu-se la modul în care Administraţia Bush, CIA-ul şi NSC-ul au receptat acest eveniment istoric, Milt Bearden, analist al CIA pe probleme sovieitce, mărturisea: Adevărul dur era că nu aveam la faţa locului niciun spion care să ne dea prea multe detalii...despre planurile Germaniei de Est sau în legătură cu acea problemă de la Kremlin. Mai degrabă CNN decât CIA a ţinut Washingtonul informat despre evenimentele din Berlin. Căderea Zidului Berlinului a fost prima lovitură dintr-o competiţie nescrisă între CIA şi CNN, care avea să continuie în ultimii ani ai Războiului Rece. CIA nu avea niciun agent la faţa locului...nimeni dintre trimişii noştri în capitalele Europei de Est şi în Uniunea Sovietică nu era în măsură să ne spună ce se întâmplă. Helmut Kohl a părăsit recepţia oficială din Varşovia, la aflarea veştilor despre căderea Zidului Berlinului, declarând: Mă aflu la petrecerea greşită!. În cursul zilei de 22 noiembrie 1989, Biroul Politic al PSUG va propune partidelor participante la guvernare şi formaţiunilor Opoziţiei participarea la o,,masă Rotundă pentru a se discuta o nouă lege electorală şi o nouă Constituţie. RDG-ul se îndrepta vertiginos spre o societate dominată de pluripartidism. Cu o zi înainte, Roland Dumas, ministrul de Externe al Franţei, se aflase la Moscova în căutarea unor răspunsuri privind viitorul Germaniei.,,R. Dumas a fost primit de M. Gorbaciov şi a avut convorbiri cu Şevardnadze. După cum a relatat un director adjunct din MAE al URSS, R. Dumas a venit la Moscova din însărcinarea preşedintelui Franţei pentru a efectua un schimb de păreri cu M. Gorbaciov privind evoluţiile din unele ţări socialiste europene, îndeosebi cum este văzută de URSS problema reunificării Germaniei. Ambele părţi au constatat unitatea de vederi în privinţa respectării graniţelor postbelice în Europa, precum şi în legătură cu faptul că Germania nu este o problemă actuală. M. Gorbaciov a atras atenţia asupra lipsei de perspectivă a cererilor unor cercuri politice din RFG în privinţa realizării unificării Germaniei, subliniind că puterile învingătoare trebuie să-şi expună din nou poziţia în această problemă. M. Gorbaciov a subliniat însemnătatea unor abordări echilibrate, constructive, din partea ţărilor occidentale, a evenimentelor din unele ţări socialiste, arătând că nu a sosit încă timpul pentru distrugerea organizaţiilor politice şi economice din Europa. El a repetat teza sa, potrivit căreia lumea contemporană nu reprezintă două civilizaţii care se exclud reciproc, cu una singură, universală, în care predomină valorile generale umane şi libertatea de alegere, telegrafia ambasadorul României socialiste la Moscova, Ion Bucur, către Centrala MAE din Bucureşti. * Constantin CORNEANU Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

44 DOSAR GERMANIA Anul în care est-germanii îşi făuresc destinul Pentru o schimbare majoră a granițelor Europei la sfârșitul secolului al XX-lea era nevoie, în primul rând (excludem războiul), de o schimbare esențială la nivel politic. Iar o astfel de schimbare impunea să includă, în Estul Continentului, factorul intern. În Uniunea Sovietică, acesta a fost așa cum își intitula, una din lucrările sale, Archie Brown Factorul Gorbaciov. În celelalte state, pe lângă Factorul Gorbaciov, vectorii disoluției puterii comuniste au fost reprezentați fie de opoziția din exteriorul arcului politic, cea a societății civile, fie de opoziția din interior, cea a politicienilor reformiștii. Întotdeauna aceste forțe au acționat în tandem, având, aproape întotdeauna, interese comune și, de cele mai multe ori, obiective diferite. În mai 1971 Erich Honecker îl înlocuia pe Walter Ulbricht în funcția de președinte al Partidului Socialist Unit din Germania. Un an mai târziu, în decembrie 1972, ca urmare a Ostpolitik, politică accentuată după 1969 de cancelarul Willy Brandt, Republica Federală Germania și Republica Democrată Germană au semnat Tratatul de Bază, prin care cele două țări își recunoșteau una alteia suveranitatea și prin care se angajau să întrețină relații pașnice. Deși un acord între două state, Mary Fulbrook observă că Germania Federală nu privea, totuși, Republica Democrată Germană ca partener statal egal. Constituțional, granița dintre cele două state era în viziunea RFG similară graniței dintre două landuri germane, cele două state urmând să facă un schimb de reprezentanți și nu de ambasadori, iar est-germanii puteau cere în mod automat cetățenie în RFG, în momentul în care doreau să emigreze spre Vest. 1 Tot Fulbrook remarcă faptul că RFG nu renunța la politica de unificare, însă atenția acesteia era direcționată de acum către realizarea unei permeabilități mai mari între cele două state, către îmbunătățirea comunicării între cetățenii celor două state, în vederea menținerii ideii unității naționale. Prin contrast, în RDG se derula un proces de individualizare și diferențiere față de identitatea promovată de Bonn. Deși în perioada următoare relația dintre cel două state a căpătat o dinamică a ei, la fel se poate spune și despre accentuarea diferențelor dintre acestea. Astfel că până târziu în anul 1989, puțini au fost cei care crezut că problema reunificării putea reprezenta un subiect important al politicii contemporane, divizarea dintre cele două state era privită de către cei mai mulți drept o permanență. 2 În RDG, din iunie 1953 până în 1989, nu a existat o mișcare de masă care să poată fi încadrată conceptului de opoziție. 3 A existat, însă, o evoluție de la respingerea în masă a sistemului, în anii `50, la forme mai calificate de reformare și dezvoltare a acestuia din interior, în anii `80. Acestea din urmă includeau forme de marxism umanist Al Treilea Val, critici din partea Bisericii protestante, în principal, și romano-catolice, dar și din partea a numeroase grupuri ecologiste, activiști pentru pace și a reprezentanților culturii alternative. 4 Existența unui partid monolit și disciplinat, cu elite aflate într-o relativă coeziune și o armată loială nu a putut primi replică din partea intelighenției culturale și tehnice est- 1 Mary Fulbrook, A History of Germany The DividedNation,3eedition,Blackwell, 2009, p Idem, p Idem, p Ibidem. 44 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

45 germane ce nu reprezenta un pericol la adresa conducerii socialiste germane, ca urmare a cooptării, subordonării, fragmentării politice și exilului relativ facil către RFG pe care reprezentanții acesteia îl puteau obține, și pe care, uneori, chiar îl doreau. 5 La aceasta se adaugă politica economică dusă de E. Honecker prin care acesta a încercat, și în mare parte a reușit, să reducă posibilitatea declanșării unor proteste de masă, ca urmare a lipsurilor de ordin material. La întrebarea ce s-a schimbat în anii `80 astfel încât să altereze imaginea stabilă a regimului est-german?, M. Fulbrook oferă două motive. Primul îl reprezintă evoluția din sânul Bisericii protestante, începând cu Disidența manifestată în cadrul acțiunilor și sub aripa acesteia a căpătat dimensiuni ce nu au mai putut fi controlate. Iar al doilea factor a fost cel extern, cel mai important fiind acela al venirii la conducerea Uniunii Sovietice a lui M. Gorbaciov. 6 După preluarea puterii, în martie 1985, Gorbaciov a declanșat o adevărată schimbare în politica externă a Kremlinului. RFG și RDG au constituit în cadrul acesteia unele dintre cele mai importante ținte de pe agenda liderului sovietic.vizita lui Gorbaciov din iunie 1989, în Germania de Vest în vederea obținerii sprijinului pentru politica sa perestroikistă, dar și pentru aceea a includerii Uniunii Sovietice în Casa Comună Europeană, precum și relațiile personale bune dintre acesta şi Helmut Kohl, cancelarul vest-german din octombrie 1982, au făcut posibilă adoptarea unei poziții tolerante de către Gorbaciov cu privire la maniera în care cele două state vor aborda problema est-germană cooperare în vederea îndepărtării lui Honecker de la conducere și încurajarea efectuării unor reforme în RDG. În cadrul Declarației comune la încheierea vizitei, Gorbaciov lăsa să se înțeleagă că Uniunea Sovietică nu urma să intervină cu forța în cazul unor schimbări în RDG, iar Kohl se angaja să nu destabilizeze situația din această țară. Era, așa cum observa Cerniaev, o practică nemaiîntâlnită, care se abătea de la normele și principiile dreptului internațional, acela al respectului statelor la autodeterminare. 7 Drumul către unificare era astfel deschis. Iar H. Kohl a încercat să fructifice orice oportunitate; aceasta a apărut în relația RFG cu Ungaria. Deficitul bugetar al Ungariei i-a dat posibilitatea 5 Mary Fulbrook, idem, p Autoarea observă, la fel ca și Cristina Petrescu în cazul României, că mulți dintre criticii regimului est-german recurgeau la acțiuni ce puteau fi interpretate de autorități drept acte disidente doar pentru a părăsi RDG, slăbind astfel opoziția internă. 6 Idem, p Vladislav M. Zubok, A Failed Empire. The Soviet Union in The Cold War From Stalin togorbachev, The University of North Carolina Press,Chapel Hill, 2007, p INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

46 DOSAR GERMANIA 1989 cancelarului vest-german să le propună liderilor politici ungari acordarea unui împrumut de un miliard de mărci vest-germane în schimbul deschiderii granițelor acesteia cu Austria pentru cetățenii est-germani. Acordul cu M. Németh și G. Horn s-a realizat la 25 august Informat despre această înțelegere, fără partea financiară, E. Shevardnadze a răspuns că aceasta era o problemă ce interesa Ungaria, RDG și RFG. În octombrie, Honecker îl anunța pe Gorbaciov că Németh obținuse 550 de milioane de mărci vest-germane pentru deschiderea graniței cu Austria. Reacția liderului de la Moscova la această ştire nu se cunoaște, însă informațiile furnizate de KGB și Secretarul Comitetului Central al PCUS, Vadim Medvedev, care efectuase o vizită în RDG în luna septembrie, convergeau către o singură direcție: îndepărtarea lui Honecker de la conducere era un imperativ. 8 La mijlocul lunii ianuarie, la Leipzig, peste 500 de persoane au încercat să se adune la Monumentul Liebknecht pentru a protesta faţă de conducerea lui Honecker. Aceștia cereau libertatea presei, de organizare și de expresie. Aproximativ 80 de persoane au fost arestate cu această ocazie. Deși poliția a reușit să dejoace planurile manifestanților, operând arestări în rândul acestora, vestea declanșării unui astfel de protest a generat o întreagă mișcare de solidaritate în rândul est-germanilor. Tot în Leipzig, încercările autorităților clericale de evitare a politizării Rugăciunilor pentru Pace s-au soldat cu un eșec total. În cadrul acestora fiind integrate subiecte precum votul local, drepturile omului, sau situația din Cehoslovacia. 9 La demonstrațiile, din martie din același oraș de data aceasta fiind prezente și televiziuni occidentale, protestatarii au început să scandeze Vrem afară!. După intervenția forțelor de securitate, sloganurile s-au schimbat, devenind: STASI afară! și STASI porcii!, la care s-a adăugat Libertate, drepturile omului!. Pentru prima oară protestele de Luni deveneau vocale. 10 Alegerile municipale din 7 mai a adus un nou val de proteste contra autorităților. Absența mai multor candidați și opacitatea scrutinului au determinat o mișcare de boicotare a votului. Deși o parte dintre alegători au decis să voteze NU pentru candidații Frontului Național, la afișarea rezultatelor aceștia au fost surprinși să constate că exista un procent de 98,5% de voturi exprimate în favoarea candidaților impuși de PSUG. În Erfurt se înregistrase 99,6%, iar în Magdeburg chiar 99,7%. Prezența la numărarea voturilor a reprezentanților publicului inițiativă a pastorului Rainer Eppelmann, acceptată de oficialității s-a dovedit nefastă pentru conducerea RDG, deoarece aceasta a constatat existența unui procent de 10% de voturi împotriva candidaților oficiali. Această informație a circulat rapid în rândul maselor estgermane, favorizată de media vest-germană. Astfel, s-a demascat fraudarea alegerilor de către putere, silind-o să admită, mai târziu, falsificarea alegerilor. 11 Acest fapt a determinat opoziția să fixeze date pentru proteste. În Berlin s-a decis ca ziua a șaptea a fiecărei luni să fie una a protestelor. La 7 iunie, din cei peste de protestatari, 100 au fost arestați. La fel s-a întâmplat și în celelalte luni, până când în septembrie numărul protestatarilor a ajuns la 200. La Leipzig, protestele au apărut în urma întâlnirilor organizate pentru Rugăciunile pentru Pace aici numărul participanților depășind cifra de Frauda semnalată prin aceste demonstrații a contribuit la dezintegrarea loialității în rândul susţinătorilor regimului. 12 Numeroase proteste în cadrul Bisericii s-au manifestat și față de poziția regimului est-german de susținere a reprimării violente de către autorităţile de la Beijing a protestatarilor din Piața Tien-anmen, în iunie Menită să intimideze populația în parte a și făcut-o poziția Berlinului a declanșat și o reacție la care nu se aștepta. Pe lângă protestele din interiorul Bisericii, numeroase scrisori și pețiții de protest au fost adresate ziarelor și Ambasadei chineze. A existat și un protest în fața ambasadei statului asiatic și, de asemenea, un marș al toboșarilor în Dresda. Evenimentul major, care a contribuit la prăbușirea regimului condus de Honecker, l-a constituit decizia Ungariei de a deschide granița acesteia cu Austria. Gestul a fost făcut de Budapesta încă din 2 mai, când a fost eliminat gardul electrificat ce despărțea Ungaria de Austria. În luna următoare, Budapesta a 8 Idem, p Gareth Dale, Popular Protest in EasternGermany ,Routledge, London, New York, 2005, p Idem, p Victor Sebestyen, 1989 Prăbușirea Imperiului Sovietic, Editura Litera, București, 2009, p Gareth Dale, op.cit., p Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

47 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 aderat la Acordurile de la Geneva, care interziceau repatrierea refugiaților către țara de origine. A urmat imediat un val de emigrare către Ungaria, astfel încât la 1 iulie se aflau în vacanță în această țară un număr de aproximativ de est-germani, iar până la sfârșitul lunii septembrie numărul acestora ajunsese la În aceeași perioadă turiștii est-germani au redescoperit practica luării cu asalt a ambasadelor vest-germane, scopul acestora fiind acela de a câștiga publicitate și de a crea probleme conducerii lui Honecker. Primul val de emigrare important a est-germanilor din Ungaria spre RFG, via Austria, din 1989 a fost prilejuit de Picnicul pan-european de la Sopron, din 19 august. Sub patronajul prim-ministrului Imre Poszgay și a parlamentarului vest-german Otto von Habsburg aveau să traverseze atunci granița un număr de aproximativ 600 de persoane din RDG, la care s-au adăugat alte 240, trei zile mai târziu. A existat, însă, și un incident nefericit, la 21 august. Un emigrant est-german a fost împușcat mortal de către grănicerii unguri în timp ce încerca să traverseze granița cu Austria. 14 La 28 august, ministrul de Externe Gyúla Horn îl înștiința pe ambasadorul RDG la Budapesta despre faptul că Ungaria nu putea fi transformată într-o tabără uriașă. 15 După discuții aprinse între autoritățile est-germane și cele ungare, la 10 septembrie, Horn întrebat ce va face guvernul de la Budapesta dacă est-germanii se vor îndrepta către Vest a răspuns: Îi vom lăsa să treacă fără multă tevatură și presupun că austriecii le vor da drumul. 16 A doua zi, granița a fost deschisă în mod oficial, și de persoane au trecut în Austria în următoarele 72 de ore. La 11 septembrie, în casa văduvei lui Havemann un grup de persoane, printre care Bärbel Bohley și Jens Reich formau Noul Forum. Acesta nu era menit să reprezinte un partid cu o platformă și un program de reformă, ci un forum deschis pentru discuții libere.un spațiu alternativ celui reprezentat de cadrul eclezial. La 19 septembrie acesta a cerut intrarea în legalitate, însă trei zile mai târziu cererea a fost respinsă. Acestuia i s-au alăturat alte grupuri de opoziție, precum grupul ecologic Lista 2, Deșteptarea Democratică, Democrație Acum și Platforma de Stânga. Exodul unui număr atât de mare de persoane a creat prejudicii economice importante pentru RDG, aproximativ 10 miliarde de mărci pentru fiecare de persoane emigrate. Acest fapt a atras imediat atenția creditorilor, care au început să adreseze întrebări Berlinului cu privire la implicațiile economice ale valului de emigrări. Aceste presiuni au diluat severitatea răspunsului pe care regimul Honecker îl putea da unei astfel de mișcări, bunăvoința creditorilor depinzând de relațiile Berlinului cu Bonnul. La aceasta se adaugă lipsa de intervenție a Moscovei în favoarea RDG și teama declanșării unor noi valuri de proteste, similare celor din Reacția autorităților la valul de emigrație, observă Gareth Dale, a avut trei faze. Prima a fost cea a pasivă. Paralizia, complacerea și aroganța fiind caracteristicile care au demonstrat incapacitatea regimului de a reacționa față de problema apărută. A doua fază a fost una de ofensivă beligerantă, Bonnul fiind acuzat pentru ademenirea sau forțarea cetățenilor est-germani, prin diferite metode (răpiri, droguri), să părăsească RDG. În luna septembrie în mas-media est-germană a avut loc o întreagă campanie de 13 Tony Judt, Epoca Postbelică, O istorie a Europei de după 1945, Editura Polirom, Iași, 2008, p Patrick Major, Behindthe Berlin Wall EastGermanyandtheFrontier of Power, p Patrick Major precizează că la acea dată se aflau în Ungaria de est-germani, în Patrick Major, op.cit., p Tony Judt, op. cit., p Gareth Dale, op. cit., p Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

48 DOSAR GERMANIA 1989 mobilizare a loialiștilor și de incriminare a RFG. A treia fază a constat în luarea unor măsuri futile pentru stoparea emigrării. Respingerea unei părți a cererilor pentru emigrare și creşterea numărului agenților vamali nu au fost în măsură să oprească valul de emigranți. Frica a fost cea care a împiedicat regimul să ia măsuri drastice pentru stoparea situației dificile în care se afla. Acest fapt a contribuit la declinul moral în rândul nomenclaturii, al oficialităților, dar și a membrilor de rând din cadrul PSUG. 18 Aproape de începutul toamnei, secția de Securitate a PSUG rezuma amenințarea la adresa securității naționale astfel. La nivelul țării existau 160 de grupuri de opoziție, incluzând 150 de inițiative în cadrul Bisericii, cu un total de de persoane implicate. Acestea forțaseră mâna ierarhiei Bisericii, sau se folosiseră de media occidentală, pentru a acționa ca parteneri de dialog în vederea creării unei sfere publice pluraliste, dar și pentru a testa toleranța statului, prin intermediul unor demonstrații tăcute și de rezistență non-violentă, și pentru a determina o presiune care să forțeze schimbări în domeniul drepturilor omului. Același text consemna existența unui procent de 18,8% de voturi cu NU în timpul scrutinului din mai, de cinci ori mai mult decât în 1986, fapt ce generase semne de întrebare chiar și în rândul membrilor partidului cu privire la corectitudinea scrutinului. De asemenea, în același raport figurau ca dușmani ai statului și funii punk, heavy metal, dar și skinheads și toți ceilalți tineri non-conformiști și ciudați, sau cei care urmăreau posturi de televiziune din Vest. 19 Problema emigrației a fost suficient de importantă încât să determine RDG să ceară o întâlnire a statelor participante la Tratatul de la Varșovia pentru a rezolva problema emigrației, prin intermediul statelor socialiste. Dorința Berlinului nu a avut efectul scontat, ceea ce a determinat explorarea altor opțiuni. Secțiunea securității din cadrul PSUG a propus trei modalități de rezolvare a crizei. 1) încercarea de a determina Bonn-ul să recunoască cetățenia est-germană și apoi legalizarea circulației; 2) închiderea imediată a granițelor și redeschiderea acestora în apropierea Sărbătorilor de iarnă, asociată cu recunoașterea din partea RFG și 3) lărgirea circulației spre și din RDG, fără luarea angajamentului furnizării de valută, excepție făcând personalul din cadrul forțelor de securitate. Deși Wolfgang Herger, șeful Securității, înclina către a treia variantă, Egon Krenz a optat pentru a doua variantă. La 3 octombrie granițele cu Cehoslovacia erau închise, iar în ziua următoare şi tranzitul către Bulgaria și România. Această măsură a determinat un adevărat protest la adresa autorităților est-germane, pe lângă petiții existând și amenințări cu declanșarea unor greve și proteste. Nemulțumiri față de această măsură au venit chiar și din partea unor Vopos (polițişti). 20 Așa cum remarca M. Fulbrook, întreaga Germanie de Est se afla sub arest la domiciliu. 21 Proteste masive reîncepuseră în ziua de luni la Leipzig, încă din 4 septembrie, odată cu reluarea, peste vară, a Rugăciunilor pentru Pace, iar la 18 septembrie, pentru prima dată s-au alăturat protestatarilor din cercul Bisericii și un număr mare de privitori. 22 La 25 septembrie, având drept punctul de plecare Biserica Sfântul Nicolae, de persoane au început să mărșăluiască, cerând legalizarea Noului Forum, iar două săptămâni, mai târziu, la 2 octombrie, în timpul demonstrațiilor, sloganurile au căpătat accente politice mai proeminente, cei de protestatari scandând: Noi de aici nu plecăm!, Acum sau niciodată!, Libertate, egalitate, fraternitate!, Gorbi, Gorbi!, STASI afară!, Eliberați deținuții!, s-a cântat și Internaționala. Intervenția brutală a forțelor de ordine a împrăștiat, însă, mulțimea Gareth Dale, op.cit., p Patrick Major, op.cit., p Idem, p Mary Fulbrook, op.cit., p Gareth Dale, op.cit., p., p Patrick Major, Behindthe Berlin Wall, p Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

49 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 Traversarea de către garniturile de tren cu persoane dinspre Cehoslovacia către Bavaria, la 3 octombrie, a constituit un nou prilej pentru proteste la adresa autorităților. Încercările de urcare în aceste garnituri a unui număr impresionant de est-germani de-a lungul traseului acestora s-au aflat aproximativ de persoane a determinat intervenția brutală a forțelor de ordine, precum și mobilizarea unor unități de armată, care au primit muniție de război. În zilele următoare poliția a operat câteva mii de arestări. La 5 octombrie, M. Gorbaciov îi spunea lui A. Cerniaev că nu intenționa să îl susțină pe E. Honecker, dar că intenționa să sprijine revoluția și republica. 24 Această mărturisire era făcută în ziua în care liderul sovietic se îndrepta spre Berlin pentru a participa la cea de-a patruzecea aniversare a Republicii Est- Germane. În cadrul întâlnirii dintre Honecker și Gorbaciov, din 6 octombrie, liderul de la Kremlin a primit reproșuri din partea omologului est-german pentru lipsa de sprijin a Moscovei. A doua zi, Gorbaciov avea să rostească celebra frază: Viața îi pedepsește pe cei care rămân în urmă. În aceeași zi, în timpul paradei cu torțe, mulțimea adunată pentru a celebra aniversarea republicii avea să scandeze în Alexanderplatz și la Palatul Republicii Gorbi, ajută-ne! și Fără violență!. Pentru conducerea est-germană aceste scandări reprezentau o adevărată umilință, iar în timpul nopții forțele de ordine au efectuat de arestări. Înainte de a pleca, Gorbaciov a ordonat Comandantului forțelor sovietice din RDG, generalul Boris Snetkov, să nu intervină în sprijinul regimului lui Honecker și să își retragă trupele în cazărmi. Fără a implica Moscova, Gorbaciov, a dat undă verde politicienilor est-germani pentru îndepărtarea liderului de la Berlin, care trebuia să simtă pe pielea lui consecințele inadecvării la schimbările survenite în spațiul lagărului socialist. 25 După plecarea lui M. Gorbaciov au izbucnit proteste în toată țara. Cele mai importante dintre acestea au avut loc la Leipzig. Aici autoritățile mobilizaseră un număr de de forțe de ordine, la care se adăugau alte să pregătească paturi, plasmă și sânge. Și spațiile de încarcerare au fost anunțate în vederea primirii unor noi oaspeți. La ora 18.15, de oameni demonstrau pe străzile Leipzigului, scandând pentru prima dată Noi suntem poporul!, sloganul revoluţiei est-germane 26, Legalizați Noul Forum!, Gorbi, Gorbi, Gorbi!, și 2.3.4, nu plecăm de aici, nu suntem huligani!. Ministerul de interne a ordonat ca forțele de ordine să intre în defensivă, ordin confirmat de E. Krenz. Doar zece arestări au fost făcute atunci. O altă demonstrație masivă a avut loc la Dresda, aici au protestat de persoane. Alte manifestări au avut loc la Berlin de persoane, dar și la Jena, Magdeburg, Karl-Marx-Stadt și Halle. 27 Dacă la Leipzig au fost operate doar zece arestări, în schimb la Dresda acestea au fost în număr de 200, cei arestați având parte de un tratament inuman, ca și cei din Berlin, de altfel. După demonstrațiile din prima parte a lunii cea de la Leipzig, din 9 octombrie, fiind decisivă în rândul conducerii au început să apară fisuri. Hermann Kant, președintele Uniunii scriitorilor, a redactat o scrisoare, publicată apoi în Ziarul tineretului comunist, JungeWelt, în care cerea conducerii să-și facă autocritica. Primarii din Dresda și Leipzig doreau un dialog cu masele. Gerhard Shurer, Șeful planificării de stat, a încercat într-o primă fază să îl determine pe E. Krenz să preia puterea, acesta însă a declinat oferta. Abia după ce a conștientizat că soluția naturală în cazul eliminării lui Honecker ar fi putut dura chiar câțiva ani a fost de acord cu înlăturarea acestuia prin forță. Cei care au fost alături de el în detronarea lui Honecker au fost Siegfried Lorenz, șeful de partid din Karl-Mark-Stadt, Erich Mielke, șeful STASI, cel care dăduse o directivă secretă la 8 octombrie prin care forțele de ordine aveau încuviințarea să tragă în agitatori, Harry Tisch, șeful sindicatelor germane și primul ministru, Willi Stoph. După ce la 16 octombrie, când la Leipzig manifestau cel puțin de oameni, Honecker nu reușise să obțină sprijinul Șefului de stat major al Armatei, Fritz Strerletz, în ziua următoare, W. Stoph îi spunea lui Honecker: Domnule secretar general Erich, sugerez ca pe agendă să fie introdusă o nouă temă de discuție, și anume, eliberarea 24 Vladislav M. Zubok, op. cit., p, Victor Sebestyen, op.cit., p PadraicKenney, Carnavalul revoluţiei: Europa Centrală, 1989, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2007, p Patrick Major, op.cit., p Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

50 DOSAR GERMANIA 1989 din funcția de secretar general a lui Erich Honecker și alegerea lui Ergon Krenz în locul său. În urma unui vot unanim, Honecker deși nu îi venea să creadă era obligat să părăsească funcția de care se bucurase atâta timp. 28 Deși la nivelul conducerii Honecker a fost înlocuit de E. Krenz, în țară au continuat protestele. Astfel, dacă în săptămâna octombrie au avut loc 24 de demonstrații la care au participat de oameni, în săptămână următoare au avut loc 145 de demonstrații, la care au venit de persoane. Numai în Leipzig, la 23 octombrie, au participat de protestatari. După numirea în funcție a lui E. Krenz, la 24 octombrie, de manifestanți au reușit la Berlin, să-i determine pe membrii Consiliului de Stat să-i primească în audiență, ocazie pentru demonstranți de a le reproșa acestora că doar la presiunea maselor au făcut acel gest, motiv pentru care presiunea anunţau cei din stradă urma să continue, pentru a determina noi schimbări în societate. În timpul acestei demonstraţii au existat sloganuri care cereau separarea puterii, dar şi plângeri cu privire la modul în care erau tratați petiționarii, și cereri pentru publicarea informațiilor economice cu date nefalsificate. La sfârșitul lunii, autoritățile au legalizat demonstrațiile. Ca răspuns la această măsură, la Leipzig, la 30 octombrie, un număr de de persoane cereau: alegeri libere sub supravegherea ONU, democrație în locul monopolului partidului, fără zid pentru noi toți, toate acestea în timp ce la sediul STASI de persoane scandau Mielke, zilele tale sunt numărate. 29 În aceeaşi perioadă, E. Krenz, a fost sfătuit de către Alexander Schalck-Golodkowski, şeful Biroului Coordonării Comerciale membru al Biroului Politic ce se ocupa de relaţia cu Bonnul în problemele financiare să rezolve problema emigrației prin obţinerea de la RFG a unei sume importante de bani în schimbul unei politici mai permisive în problema acordării vizelor. Discuţiile cu partea vest-germană, reprezentată de Rudolf Seiters, şeful biroului Cancelariei, şi Wolgang Schauble, ministrul de interne, au început la 24 octombrie. Două zile mai târziu, problema a fost discutată în cadrul unei convorbiri telefonice între E. Krenz şi H. Kohl. În timpul acesteia, liderul est-german, a specificat că RDG socialistă era în interesul stabilităţii în Europa, deci nu era vorba de o reformare a statului, ci de schimbări în politica de emigraţie. În acest cadru, la 29 octombrie, primarul Berlinului de Vest, Walter Momper, se întâlnea cu Barbel Bohlez, unul din fondatorii Noului Forum, principala formaţiune de opoziţie din RDG, şi apoi cu Günter Schabowski, membru al Biroului Politic, responsabil cu media, pentru a purta discuţii pe marginea emigraţiei est-germane. 30 Amploarea şi numărul protestelor din întreaga ţară a determinat conducerea RDG să i-a în calcul posibilitatea unei măsuri legislative, care să permită unui număr mai mare de cetăţeni să părăsească ţara. Responsabilitatea acestei sarcini a revenit şefului STASI, Mielke, şi ministrului de Interne, Friedrich Dickel. Acesta din urmă l-a însărcinat pe subordonatul său, Gerhard Lauter, cu supervizarea unui draft al unei astfel de legi, care a fost terminat abia la 2 noiembrie şi apoi prezentat la televiziune de Lauter. 31 Insatisfacţia cetăţenilor faţă de regim, asociată cu o teamă materială şi resentimente, la care a contribuit prezenţa unui sentiment al trădării din partea liderilor politici, imaginile cu viaţa luxoasă a nomenclaturii prezentate în paginile Berliner Zeitung sporiseră acest sentiment, contribuind la amplificarea mişcărilor de stradă. Sâmbătă, 4 noiembrie, la Berlin, de oameni au ieşit în stradă cerând libertatea cuvântului şi asocierii, dar şi renunţarea la rolul conducător al partidului în viaţa politică a ţării. Nu au lipsit nici acuzele la adresa STASI şi cererea de alegeri libere. Au fost adresate îndemnuri est-germanilor de a nu părăsi ţara. Cerinţele protestatarilor au fost, însă, declinate. Pluripartitismul era exclus, la fel şi eliminarea rolului conducător al Partidului Socialist Unit German, sau desfiinţarea STASI. Deşi aprobase această demonstraţie, ordinele pe care forţele de ordine le-au primit cu privire la folosirea forţei, au creat în rândul acestora sentimentul că autorităţile evitau să permită structurilor sale de forţă să recurgă la toate mijloacele de care dispuneau pentru a preîntâmpina un eventual asalt al demonstranţilor asupra Zidului sau o degenerare 28 Victor Sebestyen, op.cit., p Patrick Major, op.cit., p Mary EliseSarotte, The Colapse. The Accidental Opening of the Berlin Wall, Basic Books, format epub. 31 Ibidem. 50 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

51 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 în violenţă a manifestaţiei. Din fericire, Zidul nu a atras atenţia protestatarilor, iar violenţa nu şi-a făcut simţită prezenţa. 32 Deschiderea graniţei cu Cehoslovacia, la 1 noiembrie şi acceptarea acordării vizelor cetăţenilor est-germani din această ţară, la 3 noiembrie fapt ce a permis unui număr de aproximativ de cetățeni est-germani să aleagă această rută pentru emigrare în week-end-ul din 4-6 noiembrie au readus în prim plan problema emigrării. La 6 noiembrie, draftul de lege privind emigrarea prezentat demonstranţilor, a primit numeroase critici, fiind primit cu insatisfacţie de către populaţia din RDG de oameni, la Leipzig, cereau la 6 noiembrie, dreptul la liberă circulaţie în afara graniţelor, dărâmarea Zidului şi chiar desfiinţarea PSUG. 33 În Germania de Vest, la 8 noiembrie, cancelarul H. Kohl cerea RDG să acorde libertatea opiniilor, libertatea presei, libertatea de asociere, sindicate libere, pluripartitism, în final şi evident, libertate, imediat şi alegeri secrete 34 A doua zi, doi oficiali ai STASI şi doi din Ministerul de Interne au redactat un nou draft al legii privind emigrarea. După ce au constatat că acesta a fost redactat doar pentru aceia care doreau să plece definitiv din ţară, acest draft a fost rescris. În forma sa finală acesta acorda posesorilor de paşapoarte, în număr de patru milioane, dreptul de a părăsi ţara temporar sau definitiv, după respectarea unei proceduri formale birocratice. Legea urma să intre în vigoare la 10 noiembrie şi despre prevederile acesteia, parţial, au fost informate şi autorităţile sovietice, care şi-au dat acordul. În cadrul întâlnirii din 9 noiembrie de la ora cu mass-media, Günter Schabowski, întrebat de ziaristul Tom Brokaw, de la NBC, când urma să intre în vigoare noua lege, a declarat că imediat. El nu reuşise să parcurgă tot textul acesteia. Plecarea se putea realiza prin toate punctele de frontieră, după spusele oficialului est-german. Vestea acesta, transmisă de postul de televiziune vest-german ARD la ora 20.00, canal urmărit de milioane de est-germani, a determinat îndreptarea a mii de oameni către punctele de control cu RFG. La ora cei de grăniceri est-germani au primit ordin să se retragă în cazărmi. Era momentul în care conducerea RDG accepta realitatea străzii. Oamenii preluaseră puterea şi îşi recucereau oraşul. 35 La 28 noiembrie H. Kohl propunea un plan în zece puncte pentru o nouă Germanie Confederată. Până atunci, însă, în RDG au urmat negocierile din cadrul Mesei Rotunde din decembrie, apoi alegeri libere în 18 martie 1990 pe fundalul unei crize economice majore asociate cu un val masiv de emigraţie şi abia apoi, la 3 octombrie cele două state au devenit unul singur. Alexandru GRIGORIU 32 Ibidem. 33 Patrick Major, op.cit., p Mary EliseSarotte, op.cit. 35 Victor Sebestyen, op.cit., p * Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

52 DOSAR GERMANIA 1989 The New York Times despre Căderea Zidului Berlinului Pe 8 noiembrie 1989, Serge Schmemann 1 publica în The New York Times un articol despre demisia Cabinetului est-german. În relatarea sa sunt cuprinse mai multe aspecte. Mai întâi, faptul că întregul Cabinetul estgerman a demisionat ca urmare a amploarei crizei iscate de amplele manifestaţii de stradă şi de migrarea masivă a populaţiei. Nou numitul purtător de cuvânt al Guvernului, Wolfgang Meyer, a anunțat la o conferință de presă, convocată în grabă, că 44 de membri ai Consiliului de Miniștri, condus de Willi Stoph, au decis să demisioneze și să solicite parlamentului numirea unui nou guvern. Cea mai presantă problemă a conducerii este exodul continuu al est-germanilor, aproximativ 200 de persoane pe oră, mărind numărul la de persoane de când Germania de Est le-a permis, începând de sâmbătă, 4 noiembrie 1989, cetăţenilor ei să plece prin Cehoslovacia. Agenția oficială de presă est-germană A.D.N. a informat că Parlamentul a respins proiectul de lege al Guvernului privind călătoriile în afara ţării, proiect dat spre publicare luni, 6 noiembrie Proiectul de lege ar fi permis fiecărui cetățean să călătorească 30 de zile în fiecare an în străinătate, dar a fost supus mai multor contestări şi amendamente. Comisia a declarat 1 proiectul inacceptabil și a cerut dreptul la viză de călătorie nelimitată. Dată fiind noua conjunctură, părea evident că parlamentul est-german va dispune luarea unor măsuri mai puţin restrictive. Articolul prezintă şi o declaraţie a lui Meyer: Guvernul se întoarce la cetățenii RDG în această situație excepţională din punct de vedere politicoeconomic şi îşi va canaliza toate eforturile pentru a menține toate funcțiile vitale pentru oameni, societate și economie. Este prezentat în acelaşi articol şi răspunsul lui Sebastian Pflugbeil, din partea Noului Forum, principalul grup de opoziție, care a apreciat această declaraţie drept un prim pas ce deschide calea pentru discutarea unei noi legi electorale, neuitând să menţioneze că acest lucru nu este suficient fără alegeri libere. Rudolf Seiters, a spus că est-germanii vor o transformare adevărată a sistemului care să le permită să-şi decidă propriul viitor în libertate şi auto-determinare. În articol se mai precizează că, pentru prima dată, peste 3000 de oameni au demonstrat în faţa sediului Guvernului, iar dintr-o populaţie de 16,6 milioane de locuitori, peste plecaseră spre Vest pe parcursul întregului an. Sub titlul Berlinezii din Est explorează ţinutul mult timp interzis 2, Ferdinand Protzman, 2 html 52 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

53 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 relatează în articolul său pentru The New York Times din 10 noiembrie 1989 despre primele momente de libertate câştigate prin căderea zidului Berlinului. În timp ce trecea Zidul, o bătrânică le-a declarat reporterilor: Nu pot să cred că sunt aici. Aceasta este ceea ce am visat în toţi aceşti ani. Replici asemănătoare aveau să se audă din partea tuturor: S-a terminat. Totul s-a terminat. Nu pot să cred, Mai întâi trebuie să fac un pas pe pământul vostru, Nu pot să descriu ceea ce simt, Nu credeam să mai fie posibil aşa ceva, Bucurie multă, mare bucurie, Nu ştiu ce vom face. Probabil că vom merge cu maşina să vedem ce mai e nou, Asta este ceea ce am visat de când eram copii, Am auzit la ştiri la şi când am auzit că lasă oamenii să treacă am venit aici, Acesta este punctul de cotitură despre care toată lumea vorbea. Dr. Daniela OSIAC * Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

54 ACTIVITĂŢI NOI APARIŢII GAUDEAMUS 2014 LANSARE DE VOLUM LA DESCHIDEREA UNUI NOU AN UNIVERSITAR Ion Bucur, Cartea Represiunii. 1989, Ed. a II-a Editura IRRD, Bucureşti, 2014, p. 419 Alexandru Grigoriu, O Revoluţie încarcerată (Mărturii), Editura IRRD, Bucureşti, 2014, p. 247 În contextul manifestărilor iniţiate de către Universitatea Hyperion, cu ocazia deschiderii anului universitar , a fost organizată lansarea volumului Exersând democraţia. Timişoara în post-revoluţie al universitarului Alexandru Oşca. Volumul a fost lansat în cursul zilei de 1 octombrie a.c. iar manifestarea s-a bucurat de prezenţa colectivului de cadre universitare şi de studenţi ai Universităţii Hyperion, cuvântul de deschidere al manifestării fiind rostit de către prof. univ. dr. Iulian Cârţână. Despre volum şi despre Revoluţia Română din Decembrie 1989, precum şi despre faptele care fac obiectul volumului, au vorbit Directorul General al IRRD, Claudiu Iordache, şi Directorul-adjunct al aceleiaşi instituţii, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, precum şi pro-rectorul Universităţii Hyperion, prof. univ. dr. Ştefan Păun, şi prof. univ. dr. Cornel Mihai Lungu. (NR) Constantin Corneanu, Victorie însângerată. Decembrie 1989, Editura Cetatea de Scaun, Bucureşti, 2014, p. 780 Ion Iliescu, Destinul unui om de stânga. Amintiri, Editura Litera, Bucureşti, 2014, p. 528 * 54 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

55 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 IRRD LA SALONUL DE CARTE POLEMOS Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a participat, în perioada octombrie 2014, la cea de-a X-a ediţie a Salonului de carte Polemos Istorie, Ştiinţe politice, Securitate şi Apărare, organizat la Galeria Artelor a Cercului Militar Naţional de Editura Militară şi Societatea Scriitorilor Militari. În cadrul Salonului de carte sus-menţionat, Editura IRRD a participat cu un stand propriu, punând la dispoziţia vizitatorilor cele mai recente cărţi şi materiale, elaborate în cadrul institutului, despre Revoluţia Română din Decembrie IRRD a lansat două volume: Exersând democraţia. Timişoara în post-revoluţie, autor prof. univ. dr. Alexandru Oşca şi Anul Partide, ideologii şi mobilizare politică, autor conf. univ. dr. Ion Bucur. Cu ocazia lansării volumului Exersând democraţia. Timişoara în post-revoluţie, semnat de prof. univ. dr. Alexandru Oşca, au luat cuvântul prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, dr. Constantin Corneanu şi autorul. Lucrarea Anul Partide, ideologii şi mobilizare politică, semnată de conf. univ. dr. Ion Bucur, a fost lansată în data de 17 octombrie şi a fost prezentată de prof. univ. dr. Bogdan Murgescu, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu şi de autor. Alocuţiunile celor care au prezentat volumele au fost axate pe climatul socio-politic al anului 1990, precum şi pe schimbările de ordin ideologic ce s-au produs în Timişoara, odată cu răsturnarea de la putere a regimului Ceauşescu. Autorii conf. univ. dr. Ion Bucur şi prof. univ. dr. Alexandru Oşca, au expus pe scurt motivaţiile ce au stat la baza acestor demersuri ştiinţifice. Elena DIACONU * Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/

56 ACTIVITĂŢI CRĂCIUN ROŞU PIESĂ DE TEATRU DOCUMENT Miercuri, 12 noiembrie a.c. a avut loc lansarea volumului Crăciun Roşu piesă de teatru document (Editura Self-Publishing, Bucureşti, 2014, 133 pg.), semnat de Dan-Emilian Tinică. Au luat cuvântul: revoluţionarul Mihai Montanu şi redactorul-şef al Editurii Self-Publishing, Delia Petrescu. Evenimentul a fost găzduit de Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, la sala Liviu Corneliu Babeş. Anul 1989 a fost decisiv pentru istoria naţională a românilor. Pe fundalul crizei existenţiale, Revoluţia Română din Decembrie 1989 a scindat istoria românilor, trecutul înrobitor fiind blocat de o nouă dimensiune ontică, născută din nevoia oamenilor de libertate. Lipsa unei perspective obiective asupra viitorului, normele arbitrare şi restricţiile impuse de regimul Ceauşescu au dat naştere unui val de nemulţumiri şi tensiuni în rândul populaţiei. Românii trăiau încremeniţi într-un prezent inert. Plaga comunismului reuşise, în cele din urmă, să atrofieze fiinţa naţională. La 25 de ani de la izbucnirea Revoluţiei, România încă resimte spasmele trecutului, silindu-se, singură, să ducă o existenţă derizorie. România prezentului trăieşte, captivă, într-un timp imobil. În acest context, fiecărui român în parte, îi revine obligaţia morală de a căuta şi apăra adevărul istoric. Un astfel de demers personal, născut din nevoia de cunoaştere şi înţelegere a istoriei ţării, este întreprins de Dan-Emilian Tinică, prin intermediul volumului Crăciun Roşu piesă de teatru document. Potrivit autorului, lucrarea reprezintă o încercare de a fixa într-un tipar literar clasic, întâmplări de un dramatism deosebit din istoria ţării noastre. La intersecţia dintre ficţiune şi realitate, lucrarea Crăciun Roşu piesă de teatru document, reprezintă viziunea autorului despre fenomenul revoluţionar din Decembrie Elena DIACONU * 56 Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

57 INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 NECROLOG Bujor-Bogdan Teodoriu a trecut la cele veşnice Fostul consilier prezidenţial Bujor-Bogdan Teodoriu, supranumit și părintele Legii Concurenței, a murit la vârsta de 61 de ani, în urma unui stop cardiac, în cursul zilei de 10 noiembrie În perioada ianuarie - mai 1990 a făcut parte din Comisia de reconstrucţie şi dezvoltare economică, a fost membru şi consilier al CFSN, ulterior CPUN, apoi deputat în perioada mai martie În perioada aprilie ianuarie 1990, Bujor-Bogdan Teodoriu a ocupat funcţia de cercetător ştiinţific şi apoi şef de sector în Institutul pentru Economie Industrială din Bucureşti, iar din noiembrie 1979 a fost analist de sistem în Ministerul Apărării. Din octombrie 1992 până în noiembrie 1996, el a fost deputat, vicepreşedinte al Comisiei pentru Economie. În această calitate, el a fost iniţiatorul Legii Concurenţei, alături de Guvern. Bujor- Bogdan Teodoriu a fost secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice, între mai 1998 şi ianuarie 2000, funcţie la care a renunţat prin demisie şi, anterior, între decembrie 1996 şi februarie 1998 a ocupat postul de ministru al Cercetării şi Tehnologiei. În perioada 2001 şi 2005, a fost preşedinte al Fundaţiei Centrul Român pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (CRIMM), în această calitate fiind responsabil de conceperea şi elaborarea unor versiuni preliminare şi supervizarea/implementarea unor proiecte finanţate mai ales din fonduri europene în domenii specifice de politică legate de dezvoltarea IMMurilor (IMM şi dezvoltarea locală şi regională, Cercetare-Dezvoltare şi Inovare, Transfer transnaţional de tehnologie, Strategia regională de inovare, Previziune tehnologică, societate informaţională, biotehnologii, politici sectoriale - agricultură, producţie, comerţ, domeniul bancar -, protecţia consumatorului, mediu, crearea de locuri de muncă şi incluziune socială, dialog social). De pe 1 septembrie 2012, Bujor-Bogdan Teodoriu era membru al plenului Consiliului Concurenţei, ca urmare a unui decret semnat pe 13 iulie de către preşedintele interimar, Crin Antonescu, pentru un mandat de 5 ani. Anterior fusese consilier prezidenţial la Departamentul de Politici Economice şi Sociale, din 2007, consilier de stat în Administraţia Prezidenţială din februarie 2005, dar şi ministru al Cercetării şi Tehnologiei ( ). Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 îşi exprimă profundul regret pentru trecerea la cele veşnice a celui care a fost cercetătorul şi omul politic Bujor-Bogdan Teodoriu, camaradul nostru din Revoluţia Română din Decembrie * Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/