AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR

Transcriere

1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5706/2005/01-02 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI COPAXONE 20 mg/ml soluţie injectabilă în seringă preumplută 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Un mililitru soluţie injectabilă conţine 20 mg acetat de glatiramer* echivalent a 18 mg glatiramer bază. *Acetatul de glatiramer este sarea acetică a unui polipeptid sintetic, care conţine patru aminoacizi naturali: L-acid glutamic, L-alanină, L-tirozină şi L-lizină, cu o fracţie molară cuprinsă între 0,129-0,153, 0,392-0,462, 0,086-0,100 şi respectiv 0,300-0,374. Greutatea moleculară medie a acetatului de glatiramer este cuprinsă între 5,000-9,000 daltoni. Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct FORMA FARMACEUTICĂ Soluţie injectabilă în seringă preumplută. Soluţie limpede, fără particule vizibile. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Copaxone este indicat pentru tratamentul pacienţilor care au prezentat un prim episod clinic bine definit şi sunt consideraţi ca având risc crescut de apariţie a sclerozei multiple clinic definite (SMCD) (vezi pct.5.1). Copaxone este indicat pentru scăderea frecvenţei episoadelor de recădere la pacienţii cu scleroză multiplă (SM) la care alternează episoadele de recădere cu cele de remisiune, care pot fi trataţi ambulatoriu (de exemplu, se pot deplasa fără a avea nevoie de ajutor). În studiile clinice, aceasta a fost caracterizată prin apariţia a cel puţin două episoade de disfuncţie neurologică în ultimii 2 ani (vezi pct.5.1). Copaxone nu este indicat în tratamentul sclerozei multiple progresive primară sau secundară. 4.2 Doze şi mod de administrare Doza recomandată pentru adulţi este de 20 mg acetat de glatiramer (o seringă preumplută) administrată subcutanat, o dată pe zi. Până în prezent nu a fost stabilită durata tratamentului. O decizie privind durata tratamentului trebuie luată de către specialist prin evaluarea clinică individuală a fiecărui pacient. Copii şi adolescenţi: Nu s-au efectuat studii clinice controlate prospective, randomizate sau studii farmacocinetice la copii sau adolescenţi. Cu toate acestea, datele limitate care au fost publicate sugerează că profilul de siguranţă la adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani, care primesc zilnic Copaxone subcutanat, este similar cu cel observat la adulţi. Nu sunt disponibile suficiente 1

2 informaţii privind utilizarea Copaxone la copiii cu vârsta sub 12 ani pentru a face recomandări privind utilizarea acestuia. De aceea, Copaxone nu trebuie utilizat la această categorie de vârstă. Utilizare la vârstnici: Nu a fost studiată în mod special utilizarea Copaxone la vârstnici. Utilizare la pacienţi cu insuficienţă renală: Nu a fost studiată în mod special utilizarea Copaxone la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct.4.4). Pacienţii trebuie instruiţi asupra tehnicii de auto-injectare şi vor fi supravegheaţi de un cadru medical de specialitate la prima auto-injectare şi timp de 30 minute după aceea. În fiecare zi se va alege un loc diferit pentru injectare, în scopul reducerii posibilităţii apariţiei oricărei iritaţii sau dureri locale. Locurile pentru auto-injectare includ: abdomenul, braţele, coapsele şi fesele. 4.3 Contraindicaţii Copaxone este contraindicat în următoarele situaţii: Hipersensibilitate la acetat de glatiramer sau la manitol. Sarcină. 4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare Copaxone trebuie administrat numai pe cale subcutanată. Nu trebuie administrat intravascular sau intramuscular. Iniţierea tratamentului cu Copaxone va fi supravegheată de un medic specialist neurolog sau de un medic cu experienţă în tratarea sclerozei multiple. Medicul curant trebuie să îi explice pacientului că este posibil să apară la câteva minute după injectare o reacţie având cel puţin unul dintre următoarele simptome: vasodilataţie (înroşire a pielii), dureri toracice, dispnee, palpitaţii sau tahicardie. Majoritatea acestor simptome sunt de scurtă durată şi dispar spontan, fără sechele. Dacă apar reacţii adverse severe, pacientul trebuie să întrerupă imediat tratamentul cu Copaxone şi să contacteze medicul curant sau alt medic. Se va institui tratamentul simptomatic corespunzător. Nu există date care să sugereze că există un risc special privind acest tip de reacţii pentru anumite categorii de pacienţi. Totuşi, Copaxone se va administra cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni cardiace. Aceşti pacienţi vor fi atent supravegheaţi pe durata tratamentului. Au fost rareori raportate convulsii şi/sau reacţii de hipersensibilitate grave (reacţii anafilactoide) sau alergice. Pot apărea rareori reacţii de hipersensibilitate grave (de exemplu, bronhospasm, anafilaxie sau urticarie). Dacă reacţiile sunt severe, se va institui un tratament adecvat şi se va întrerupe administrarea Copaxone. Au fost detectaţi anticorpi anti-acetat de glatiramer în plasma pacienţilor care au urmat un tratament cronic cu Copaxone. Concentraţii maxime de anticorpi au fost atinse după 3-4 luni de tratament, apoi nivelurile de anticorpi s-au diminuat şi s-au stabilizat la o valoare puţin mai ridicată decât cea de bază. Nu există date care să sugereze că aceşti anticorpi anti-acetat de glatiramer sunt neutralizanţi sau că formarea lor afectează eficacitatea clinică a Copaxone. La pacienţii cu insuficienţă renală trebuie monitorizată funcţia renală, pe parcursul tratamentului cu Copaxone. Deşi nu s-a evidenţiat depunerea glomerulară a complexelor imune, nu poate fi exclusă această posibilitate. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Nu s-au evaluat complet interacţiunile între Copaxone şi alte medicamente. Nu există date disponibile privind interacţiunea cu interferonul beta. S-a observat o incidenţă crescută a reacţiilor la locul injectării la pacienţii care primesc concomitent Copaxone şi corticosteroizi. Studiile in vitro sugerează că acetatul de glatiramer se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, dar nu este dislocat de pe acestea de către fenitoină sau carbamazepină şi nici nu dislocă fenitoina sau carbamazepina de pe proteinele plasmatice. Teoretic, Copaxone are proprietatea de a 2

3 afecta distribuţia substanţelor legate de proteine, de aceea, administrarea concomitentă a acestora trebuie monitorizată atent. 4.6 Sarcina şi alăptarea Sarcina: Nu există suficiente date disponibile privind utilizarea acetatului de glatiramer la gravide. Studiile efectuate la animale referitoare la efectele asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, travaliului şi dezvoltării postnatale sunt insuficiente (vezi pct. 5.3). Nu este cunoscut riscul potenţial la om. Copaxone este contraindicat în timpul sarcinii. Va fi folosită o metodă contraceptivă eficace pe toată perioada tratamentului cu acest medicament. Alăptare: Nu sunt disponibile date referitoare la excreţia în laptele matern a acetatului de glatiramer, metaboliţilor săi sau anticorpilor. Se recomandă administrarea cu atenţie a Copaxone la mamele care alăptează. Trebuie luate în considerare riscul relativ şi beneficiul pentru mamă şi copil. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Nu au fost efectuate studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse În toate studiile clinice, cele mai frecvente reacţii adverse observate şi raportate de majoritatea pacienţilor care au folosit Copaxone, au fost reacţiile locale la locul injectării. În studiile controlate, procentul pacienţilor care au raportat aceste reacţii, cel puţin o dată, a fost mai ridicat în grupul care primea Copaxone (70%) faţă de cel care primea placebo (37%). Cele mai frecvente, reacţii la locul injectării raportate la pacienţii trataţi cu Copaxone versus placebo, au fost: eritem, durere, induraţie, prurit, edem, inflamaţie şi hipersensibilitate. Au fost descrise reacţii imediate post-injectare care constau în cel puţin unul sau mai multe din următoarele simptome: vasodilataţie, dureri toracice, dispnee, palpitaţii sau tahicardie. Acest tip de reacţie poate să apară la câteva minute de la injectarea Copaxone. Cel puţin unul dintre simptomele acestui tip de reacţie a fost raportat cel puţin o dată de 31% din pacienţii care primeau Copaxone faţă de 13% dintre pacienţii care primeau placebo 1. Toate reacţiile adverse care au fost raportate mai frecvent de pacienţii trataţi cu Copaxone comparativ cu cei trataţi cu placebo sunt prezentate în tabelul de mai jos. Aceste date au fost obţinute din patru studii clinice pilot, dublu-orb, cu control placebo, care au inclus în total 512 pacienţi trataţi cu Copaxone şi 509 pacienţi trataţi cu placebo timp de maxim 36 luni. Trei studii au fost efectuate asupra sclerozei multiple la care alternează episoadele de recădere cu cele de remisiune (SMRR) şi au inclus 269 pacienţi trataţi cu Copaxone şi 271 pacienţi trataţi cu placebo timp de maxim 35 luni. Al patrulea studiu a fost efectuat la pacienţi care au prezentat un prim episod clinic şi au fost consideraţi ca având risc crescut de apariţie a sclerozei multiple clinic definite şi a inclus 243 pacienţi trataţi cu Copaxone şi 238 pacienţi trataţi cu placebo timp de maxim 36 luni. 1 Simptomele individuale ale reacţiilor imediate post-injectare sunt enumerate în tabel la categoriile de frecvenţă corespunzătoare. 3

4 Sistem Organ Clasă Infecţii şi infestări Tumori benigne, maligne şi nespecifice (inclusiv chisturi şi polipi) hematologice şi limfatice ale sistemului imunitar endocrine metabolice şi de nutriţie psihice ale sistemului nervos oculare Foarte frecvente (>1/10) Infecţii, gripă Frecvente (>1/100, 1/10) Bronşită, gastroenterită, herpes simplex, otită medie, rinită, abcese dentare, candidoză vaginală* Tumori benigne cutanate, neoplasm Limfadenopatie* Hipersensibilitate Mai puţin frecvente (>1/1000, 1/100) Abcese, celulită, furuncule, zona zoster, pielonefrită Cancer de piele Leucocitoză, leucopenie, splenomegalie, trombocitopenie, morfologie anormală a limfocitelor Guşă, hipertiroidism Anorexie, creştere în greutate* Intoleranţă la alcool etilic, gută, hiperlipidemie, cantitate crescută de sodiu în sânge, cantitate redusă de feritină serică Anxietate*, depresie Nervozitate Vise anormale, confuzie, stare euforică, halucinaţii, ostilitate, manie, tulburări de personalitate, Cefalee Disgeuzie, hipertonie, migrenă, tulburări de vorbire, sincopă, tremor* Diplopie, tulburări oculare* tentativă de suicid Sindromul de tunel carpian, tulburări cognitive, convulsii, disgrafie, dislexie, distonie, tulburări motorii, mioclonie, nevrită, blocaj neuromuscular, nistagmus, paralizie, pareza nervului peroneal, stupoare, pete negre în câmpul vizual Cataractă, leziunea corneei, uscăciune oculară, hemoragie oculară, ptoză palpebrală, midriază, atrofie oculară 4

5 acustice şi vestibulare cardiace vasculare respiratorii, toracice şi mediastinale gastrointestinale hepato-biliare Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv renale şi ale căilor urinare Sarcina, afecţiuni pre şi perinatale ale sistemului reproducător şi sânului Vasodilataţie* acustice Palpitaţii*, tahicardie* Extrasistole, bradicardie sinusală, tahicardie paroxistica Varice Dispnee* Tuse, rinită sezonieră Apnee, senzaţie de sufocare, epistaxis, hiperventilaţie, laringospasm, afecţiuni pulmonare Greaţă* Erupţie cutanată tranzitorie* Artralgie, durere de spate* anorectale, constipaţie, carii dentare, dispepsie, disfagie, incontinenţă fecală, vărsături* Rezultate anormale ale testelor funcţiei hepatice Echimoze, hiperhidroză, prurit, afecţiuni cutanate*, urticarie Durere la nivelul gâtului Micţiune imperioasă, polakiurie, retenţie urinară Colită, polipi colonici, enterocolită, eructaţie, ulcer esofagian, hemoragie, parodontită, hemoragie rectală, hipertrofie a glandelor salivare Colelitiază, hepatomegalie Edem angioneurotic, dermatită de contact, eritem nodos, noduli subcutanați Artrită, bursita, durere în flanc, atrofie musculară, osteoartrită Hematurie, nefrolitiază, tulburări ale tractului urinar, anomalii urinare Avort Mărirea sânilor, disfuncţie erectilă, prolaps al organelor pelvine, priaprism, afecţiuni ale prostatei, frotiuri cervicale anormale, afecţiuni testiculare, hemoragie vaginală, tulburări vulvovaginale generale şi la nivelul locului de administrare Astenie, durere toracică*, reacţii la locul injectării*, durere* Frisoane*, edem facial*, atrofie la locul injectării, reacţii locale*, edem periferic, edem, pirexie Chisturi, mahmureală, hipotermie, inflamaţie, necroză la 5

6 Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale locul injectării, afecţiuni ale membranelor mucoase Sindrom postvaccinare *Incidenţă mai mare cu peste 2% (>2/100) la grupul tratat cu Copaxone faţă de cel care primeşte placebo. Reacţiile adverse fără simbolul * prezintă o diferenţă de incidenţă între grupurile de tratament mai mică sau egală cu 2%. Termenul Reacţii la locul injectării (diferite tipuri) cuprinde toate evenimentele adverse ce apar la locul injectării, cu excepţia atrofiei la locul injectării şi a necrozei la locul injectării, care sunt prezentate separat în tabel. Sunt incluşi termeni care descriu lipoatrofia localizată la locul injectării. Au fost raportate reacţii anafilactoide rare (> 1/10000, < 1/1000) la pacienţi cu SM trataţi cu Copaxone în cadrul unor studii clinice deschise şi din supravegherea de după punerea pe piaţă a Copaxone. 4.9 Supradozaj Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj cu Copaxone (până la 80 mg acetat de glatiramer). Aceste cazuri nu au fost asociate cu alte reacţii adverse decât cele menţionate la punctul 4.8. Nu există experinţă clinică în cazul administrării unor doze mai mari de 80 mg acetat de glatiramer. În studiile clinice, la doze zilnice de până la 30 mg acetat de glatiramer/zi timp de până la 24 luni, nu s-au raportat alte reacţii adverse decât cele menţionate mai sus (vezi pct. 4.8). În caz de supradozaj, pacienţii vor fi monitorizaţi şi se va institui un tratament simptomatic şi de susţinere adecvat. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: imunostimulante, alte citokine şi imunomodulatoare, codul ATC: L03AX13. Mecanismul de acţiune prin care acetatul de glatiramer îşi exercită efectele asupra pacienţilor cu SM nu a fost complet elucidat. Totuşi, se consideră că acţionează prin modificarea acelor procese imune despre care se crede că sunt responsabile de patogeneza SM. Această ipoteză este susţinută de rezultatele studiilor efectuate în scopul cercetării patogenezei encefalomielitei alergice experimentale (EAE), indusă la câteva specii animale prin imunizarea faţă de componente ale sistemului nervos central ce conţin mielină şi utilizată des ca model experimental de SM la animale. Studiile la animale şi la pacienţi cu SM sugerează că după administrare are loc formarea şi activarea în periferie a celulelor T supresoare specifice acetatului de glatiramer. SMRR (scleroza multiplă la care alternează episoadele de recădere cu cele de remisiune): 269 pacienţi au fost trataţi cu Copaxone în cadrul a trei studii clinice controlate. Primul studiu a avut o durată de 2 ani şi a inclus 50 pacienţi (Copaxone n=25, placebo n=25) diagnosticaţi cu SMRR conform criteriilor standard aplicabile la acel moment dat şi care au avut cel puţin două atacuri de disfuncţie neurologică (exacerbări) pe parcursul ultimilor doi ani. Al doilea studiu a aplicat aceleaşi criterii de includere şi a inclus 251 pacienţi trataţi pentru o durată de până la 35 luni (Copaxone n=125, placebo n=126). Al treilea studiu a avut o durată de 9 luni şi a inclus 239 pacienţi (Copaxone n=119, placebo n=120), criteriile de includere au fost similare celor din primele două studii, cu criteriul suplimentar că pacienţii trebuiau să prezinte la examenul RMN cel puţin o leziune evidenţiată cu gadoliniu (Gd). 6

7 În timpul studiilor clinice s-a observat reducerea semnificativă a numărului recăderilor la pacienţii cu SM trataţi cu Copaxone, în comparaţie cu cei care primeau placebo. În cel mai amplu dintre studiile controlate, rata recăderilor a scăzut cu 32%, de la 1,98 pentru placebo la 1,34 pentru cei trataţi cu acetat de glatiramer. Durata expunerii a fost de până la 12 ani pentru 103 pacienţi trataţi cu Copaxone. Au fost, de asemenea, demonstrate efectele favorabile ale Copaxone faţă de placebo asupra parametrilor RMN relevanţi pentru SM care evoluează cu remisiuni şi recăderi. Totuşi, Copaxone nu are efecte favorabile asupra progresiei dizabilităţii la pacienţi cu SM care evoluează cu remisiuni şi recăderi. Nu s-a demonstrat dacă tratamentul cu Copaxone are vreun efect asupra duratei sau severităţii recăderilor. În prezent, Copaxone nu este utilizat la pacienţii cu scleroză multiplă progresivă primară sau secundară. Eveniment clinic unic sugestiv de SM: Un studiu controlat placebo care a implicat 481 de pacienţi (Copaxone n = 243, placebo n = 238) a fost efectuat la pacienţi cu manifestări neurologice unifocale, unice, bine definite şi caracteristici RMN foarte sugestive pentru SM (cel puţin două leziuni cerebrale pe RMN ponderată în T2, cu diametrul mai mare de 6 mm). A fost obligatorie excluderea oricărei alte boli în afară de scleroza multiplă, care ar fi putut să explice semnele şi simptomele pacientului. În timpul perioadei controlate placebo de până la trei ani, Copaxone a întârziat progresia de la primul eveniment clinic la scleroza multiplă clinic definită (SMCD) în conformitate cu criteriile Poser, într-o manieră semnificativă statistic şi clinic, corespunzătoare unei reduceri a riscului de 45% (Raportul Şanselor= 0,55; Interval de încredere 95% [0,40, 0,77], valoarea p=0,0005). Proporţia pacienţilor care au evoluat la SMCD a fost de 43% pentru grupul placebo şi 25% în grupul Copaxone. Efectul favorabil al tratamentului cu Copaxone faţă de placebo a fost demonstrat, de asemenea, în două obiective secundare RMN: numărul de leziuni T2 noi şi volumul leziunilor T2. Au fost efectuate analize post-hoc pe subgrupuri de pacienţi cu diferite caracteristici iniţiale pentru a identifica populaţia cu risc crescut de a dezvolta al doilea episod SM. În cazul pacienţilor la care RMN a detectat în momentul iniţial cel puţin o leziune T1 evidenţiată cu Gd şi 9 sau mai multe leziuni T2, a avut loc progresia la SMCD în interval de 2,4 ani la 50% dintre pacienţii trataţi cu placebo faţă de 28% dintre pacienţii trataţi cu Copaxone. În cazul pacienţilor cu 9 sau mai multe leziuni T2 la momentul iniţial, a fost evidentă progresia la SMCD în interval de 2,4 ani pentru 45% dintre pacienţii trataţi cu placebo faţă de 26% dintre pacienţii trataţi cu Copaxone. Cu toate acestea, impactul tratamentului precoce cu Copaxone asupra evoluţiei pe termen lung a bolii este necunoscut, chiar şi în aceste subgrupuri cu risc crescut, deoarece studiul a fost conceput în principal pentru a evalua perioada de timp până la cel de-al doilea episod SM. În orice caz, tratamentul trebuie luat în considerare numai pentru pacienţii consideraţi cu risc crescut. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Nu au fost efectuate studii de farmacocinetică la pacienţi. Datele in vitro şi datele limitate obţinute de la voluntari sănătoşi demonstrează faptul că după administrarea subcutanată a acetatului de glatiramer, substanţa activă este absorbită rapid şi o mare parte din doză este rapid degradată în fragmente mai mici, chiar la nivelul ţesutului subcutanat. 5.3 Date preclinice de siguranţă Datele preclinice din studii de siguranţă farmacologică, teste de toxicitate după doze repetate, toxicitate asupra funcţiei de reproducere, genotoxicitate sau carcinogenitate nu au pus în evidenţă risc special pentru om, în afara informaţiilor incluse deja în alte capitole ale RCP-ului. Datorită insuficienţei datelor de farmacocinetică la om, nu a putut fi stabilită corespondenţa dintre expunerea la om faţă de expunerea la animale. 7

8 Depunerea de complexe imune la nivelul glomerulilor renali a fost raportată doar la un număr mic de şobolani şi maimuţe tratate cel puţin 6 luni. Într-un studiu de 2 ani la şobolan nu a fost observat nici un caz de depunere de complexe imune la nivelul glomerulilor renali. S-a raportat apariţia de reacţii anafilactice după administrarea la animale sensibilizate (cobai sau şoareci). Nu este cunoscută relevanţa acestor date la om. La animale, reacţiile de toxicitate la locul de injectare după administrări repetate au fost frecvent întâlnite. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor: Manitol, apă pentru preparate injectabile. 6.2 Incompatibilităţi În absenţa studiilor privind compatibilitatea, Copaxone nu trebuie amestecat cu alte medicamente. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină. A se păstra la frigider (2-8 C). A nu se congela. În cazul în care seringile preumplute nu pot fi păstrate la frigider, pot fi păstrate la temperatura camerei (15-25 C), pentru o singura data, timp de până la o lună. După această perioadă de o lună, în cazul în care seringile preumplute de Copaxone nu au fost utilizate şi sunt încă în ambalajul original, trebuie depozitate în frigider (2-8 C). 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Soluţia injectabilă Copaxone este disponibilă într-o seringă preumplută, constând dintr-un cilindru din sticlă incoloră de tip I, piston din plastic şi dop de cauciuc. Cutii conţinând 7 sau 28 seringi preumplute. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să se comercializeze. Volumul de soluţie din seringă este de 1,0 ml 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Pentru o singură utilizare. Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminate.. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ TEVA Pharmaceuticals S.R.L. Str. Domniţa Ruxandra nr. 12, parter, sector 2, Bucureşti 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 5706/2005/

9 9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI Autorizare: Septembrie DATA REVIZUIRII TEXTULUI Martie