Microsoft Word - ghid drepturile omului final.doc

Transcriere

1 Cetăţenie Activă prin Participarea Tinerilor Drepturile Omului şi Cetăţeanului

2 Cuprins Cuvânt înainte 1. Introducere. Ce sunt drepturile omului? Drepturi politice și libertăţi civile 2. Drepturile omului în Constituţia României. Tratate și documente internaţionale care asigură protecţia drepturilor omului 3. Instituţii cu atribuţii în apărarea și respectarea drepturilor omului 4. Studiu de caz: Cauza Kalanyos şi Alţii împotriva României

3 Cuvânt înainte Programul Cetăţenie Activă prin Participarea Tinerilor a fost conceput de un grup de tineri care îşi doresc ca parcursul lor profesional să fie unul dedicat în întregime societăţii din care fac parte. Premisa care a stat la baza acestui program este că tinerii din România pot şi trebuie să devină principalii actori ai schimbărilor sociale necesare consolidării democraţiei. Această premisă este fundamentată, din punctul nostru de vedere, de programele dedicate tinerilor pe care Centrul Raţiu pentru Democraţie le-a derulat de-a lungul celor 10 ani de existenţă. Prin intermediul acestora, am descoperit că, pentru a deveni activi din punct de vedere civic, tinerii au nevoie doar să le fie ascultate opiniile şi să fie încurajaţi să îşi materializeze propriile proiecte. Mai simplu spus, tinerii din România au nevoie să îşi facă vocile auzite în propriile comunităţi. Luând în considerare implicarea cetăţenească redusă, precum şi faptul că educaţia civică în şcoli este deficitară (lipsindu-i componenta practică), este dificil pentru tineri să îşi înţeleagă şi exercite drepturile, iar nevoile şi problemele comunităţii, precum şi posibilele soluţii pe care aceştia le pot genera, sunt, deseori, ignorate de actorii politici. Într-o notă pozitivă, se constată, însă, că încrederea socială are o evoluţie ascendentă (deşi scăzută), iar intenţia de participare este în creştere, în rândul tinerilor ( le-ar plăcea să participe activ, conform Multimedia Operation Research, 2013). Cetăţenie Activă prin Participarea Tinerilor oferă cadrul favorabil dezvoltării de instrumente civice pentru tineri, propunându-şi, totodată, ca implicarea acestora în exprimarea preocupărilor socio-culturale şi în identificarea soluţiilor la problemele comunitare descoperite să fie un proces care are în centrul său tinerii cetăţeni de mâine. Cele trei pachete de training (drepturile omului şi cetăţeanului; construirea campaniilor de advocacy; tehnici de negociere şi

4 dezbatere) suplinesc lipsa de informare din domeniul educaţiei civice formale şi capacitează tinerii în dezvoltarea şi aplicarea unor soluţii coerente la problemele pe care le identifică în comunităţile lor. Tinerii vor avea, astfel, oportunitatea de a dezvolta competenţe transversale care nu sunt oferite în sistemul de educaţie formală (precum organizarea comunitară, tehnici de negociere şi dezbatere, promovarea propriilor idei). Vă mulţumim pentru încrederea acordată acestui program şi vă felicităm pentru susţinerea valorilor democratice! Această publicaţie este parte a proiectului Cetăţenie Activă prin Participarea Tinerilor, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank şi administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.

5 1. Introducere Sintagma de drepturile omului a fost consacrată în Declaraţia drepturilor și cetăţeanului, document programatic al Revoluţiei franceze, din care s-au inspirat, ulterior, cele mai importante documente naţionale și internaţionale. Principalul document de la nivel european este Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăţilor fundamentale, la care România este stat parte din De asemenea, România a semnat, în 2007, Tratatul de la Lisabona, care conţine Carta Drepturilor Fundamentale. Drepturile omului includ drepturile de primă generaţie (suprapuse sintagmei de drepturi absolute ) și includ drepturi precum dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi supus torturii sau tratamentelor inumane, dreptul la libertate etc. În timp, datorită dezvoltării sociale, regimul internaţional al drepturilor omului (totalitatea documentelor internaţionale și a practicilor în domeniu) a inclus așa-numitele drepturi de a doua generaţie, care asigură un grad sporit de protecţie a cetăţenilor și, uneori, a necetăţenilor în raport cu autoritatea, în domenii precum cel economic, social sau cultural. Dintre aceste drepturi, amintim: accesul la cultură, dreptul la un mediu sănătos, protejarea persoanelor cu dizabilităţi. Documentele internaţionale consacră drepturi fundamentale și/ sau drepturi politice, sociale și culturale. Drepturile omului, indiferent de sintagma prin care au fost consacrate, sunt stabilite și garantate prin lege. Drepturile fundamentale cetăţenești reprezintă acele drepturi ale cetăţenilor care sunt esenţiale pentru existenţa lor fizică, pentru dezvoltarea materială și intelectuală a acestora, precum și pentru asigurarea participării lor active la conducerea statului.

6 2. Drepturile omului în Constituţia României. Tratate și documente internaţionale care asigură protejarea drepturilor omului Ca cetăţean român, principalul document care garantează drepturile omului este Constituţia României. Constituţia României este legea fundamentală aplicabilă cetăţenilor români precum și, în general, cetăţenilor străini aflaţi pe teritoriul României. Titlul II al Constituţiei este intitulat Drepturile, libertăţile și îndatoririle fundamentale. Acest titlu cuprinde atât drepturi absolute, cât și drepturi relative, astfel: - Dreptul la viaţă, libertate și integritate psihică: nimeni nu poate fi supus torturii, fiecare cetăţean are dreptul la integritate psihică și fizică. Pedeapsa cu moartea este interzisă. - Libertatea individuală: este inviolabilă. Nimeni nu poate fi reţinut mai mult de 24 de ore. Nimeni nu poate fi considerat vinovat în lipsa unei sentinţe judecătorești definitive (o hotărâre a unei instanţe care nu nu mai poate fi contestată la o instanţă superioară). - Dreptul la apărare: este garantat. În timpul unui proces, un cetăţean poate solicita un apărător din oficiu (un avocat numit de instanţă). - Libera circulaţie: fiecare cetăţean are dreptul să circule liber în ţară și în afara ei, în condiţiile legii. Fiecare cetăţean are dreptul de a emigra, precum și de a reveni în ţară. - Viaţa intimă și privată. Fiecare cetăţean are dreptul la viaţă privată, în condiţiile respectării bunelor moravuri. - Inviolabilitatea domiciliului: nimeni nu poate pătrunde în domiciliul sau reședinţa unui cetăţean fără acordul acestuia. Excepţii de la această regulă sunt: efectuarea unui mandat de arestare, împiedicarea unei epidemii, înlăturarea unei primejdii privind viaţa sau bunurile unei persoane,

7 ordinea și siguranţa publică sau efectuarea unei percheziţii. Sunt interzise percheziţiile pe timpul nopţii. De fiecare dată, acestea trebuie dispuse de un judecător. - Secretul corespondenţei: secretul scrisorilor, telegramelor, convorbirilor telefonice și celorlate mijloace legale de comunicare este inviolabil. - Libertatea conștiinţei, libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credinţei religioase nu pot fi îngrădite. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie sau să adere la o credinţă religioasă (contrară propriilor convingeri). Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit convingerilor proprii, educaţia copiilor minori. - Libertatea de exprimare (gânduri, opinii sau credinţe) și liberatea creaţiilor de orice fel sunt inviolabile. Cenzura este interzisă. De reţinut!! Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară și nici dreptul la propria imagine.!sunt interzise defăimarea ţării și a naţiunii, îndemnul la război sau agresiune, la ură naţională sau rasială, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum și manifestările obscene. - Dreptul la informaţie: nu poate fi îngrădit. Autorităţile publice asigură, potrivit competenţelor, accesul la informaţie al cetăţenilor. - Dreptul la învăţătură: este asigurat prin învăţământul general obligatoriu și se desfășoară în limba română sau într-o limbă de circulaţie internaţională, în condiţiile legii. Se poate desfășura în limba unei minorităţi naţionale, acest drept fiind garantat, în condiţiile legii. - Accesul la cultură: este garantat, în condiţiile legii. - Dreptul la ocrotirea sănătăţii: este garantat, în condiţiile legii.

8 - Dreptul la un mediu sănătos. Statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic. Persoanele fizice și juridice au îndatorirea de a proteja și ameliora mediul înconjurător. - Dreptul de vot. Cetăţenii capătă dreptul de vot la împlinirea vârstei de 18 ani (până în ziua alegerilor inclusiv). - Dreptul de a fi ales. Au dreptul de a fi aleși cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile cerute de lege referitoare la exercitarea drepturilor (de exemplu, să nu existe o hotărâre judecătorească de interzicere a acestui drept). Pentru a candida pentru primărie sau Camera Deptutaţilor, vârsta legală este de 23 de ani. Pentru Senat, aceasta este de 33 de ani, iar, pentru funcţia de Președinte al României, este de 35 de ani. Cetăţenii români pot alege și pot fi aleși, în condiţiile legii, în alegerile pentru Parlamentul European. - Libertatea de asociere. Cetăţenii români pot participa la demonstraţii, procesiuni sau orice ale întruniri organizate pașnic. Cetăţenii români se pot asocia în partide politice, sindicate, patronate și alte forme de asociere. Sunt interzise organizaţiile secrete. - Munca și protecţia socială a muncii. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii. Munca forţată este interzisă. Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate. - Dreptul la proprietate privată. Dreptul la proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Nimeni nu poate fi expropriat, decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor

9 bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. - Protecţia copiilor și a tinerilor (art. 49) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor. Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege. Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise. Minorii cu vârsta mai mică de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi. Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării. - Protecţia persoanelor cu handicap. Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor. - Dreptul la petiţionare. Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă. Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii. - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea, în termenul legal, a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. Condiţiile şi limitele exercitării acestui

10 drept se stabilesc prin lege organică. Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Restrângerea drepturilor şi libertăţilor În circumstanţe speciale, drepturile unei persoane pot fi restrânse. Trebuie reţinut, însă, că aceste restrângeri au caracter excepţional și este nevoie ca circumstanţele în care se aplică să fie definite expres de lege. Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. De reţinut! Alături de Constituţie, există o serie de alte legi care întregesc sistemul drepturilor și libertăţilor fundamentale (precum Codul Civil, Codul Penal) și care reglementează relaţia dintre stat și cetăţenii săi. Toate legile, hotărârile și deciziile trebuie să fie în confomitate cu Constituţia, cea mai importanta lege a unui stat.

11 România, ca stat, a ratificat obligându-se, astfel, la respectarea prevederilor o serie de documente internaţionale care garantează drepturile omului. Dintre principalele documente europene care sunt aplicabile României menţionăm ca fiind de mare importanţă Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează așa-numintele drepturi de primă generaţie precum: - Dreptul la viaţă; - Dreptul de a nu fi supus torturii și relelor tratamente; - Dreptul de a nu fi supus sclaviei și muncii forţate; - Dreptul de a nu fi supus unei pedepse neprevăzute de lege; - Dreptul de a nu fi pedepsit de două ori. Toate acestea alături de drepturi care au apărut, ulterior, atât în discursul politic, cât și în documentele legale: dreptul la viaţă privată, secretul corespondenţei, dreptul la un proces echitabil, dreptul la libertate și sigurantă, libertatea de asociere, libertatea de exprimare, libertatea de gândire, conștiinţă și religie, dreptul la protecţia proprietăţii, dreptul la instruire, dreptul la căsătorie și egalitatea între soţi. De reţinut! Prin aderarea la Convenţie, statele deschid calea cetăţenilor lor de a se adresa individual Curţii Europene a Drepturilor Omului. Carta Drepturilor Fundamentale La nivelul Uniunii Europene, legislaţia privind drepturile și libertăţile cetăţeanului a fost reunită în Carta Drepturilor Fundamentale, ale cărei prevederi sunt aplicabile tuturor statelor membre. Carta reunește drepturi specificate, anterior, în documente europene sau internaţionale, dându-le acestora o mai mare coerenţă, iar cetăţenilor securitate juridică pe teritoriul Uniunii.

12 Principalele capitole de referinţă sunt: demnitatea (demnitate umană, dreptul la viaţă, dreptul la integritate, interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, interzicerea sclaviei şi a muncii forţate); libertăţile (dreptul la libertate şi la siguranţă, respectarea vieţii private şi de familie, protecţia datelor, dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, libertatea de exprimare şi de informare, libertatea de întrunire şi de asociere, libertatea artelor şi ştiinţelor, dreptul la educaţie, libertatea de alegere a ocupaţiei şi dreptul la muncă, libertatea de a desfăşura o activitate comercială, dreptul de proprietate, dreptul de azil, protecţia în caz de strămutare, expulzare sau extrădare); egalitatea (egalitatea în faţa legii, nediscriminarea, diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică, egalitatea între bărbaţi şi femei, drepturile copilului, drepturile persoanelor în vârstă, integrarea persoanelor cu handicap); solidaritatea (dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii, dreptul de negociere şi de acţiune colectivă, dreptul de acces la serviciile de plasament, protecţia în cadrul concedierii nejustificate, condiţii de muncă echitabile şi corecte, interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă, viaţa de familie şi viaţa profesională, securitatea socială şi asistenţa socială, protecţia sănătăţii, accesul la serviciile de interes economic general, protecţia mediului, protecţia consumatorilor); drepturile cetăţenilor (dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European, dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale, dreptul la o bună administrare, dreptul de acces la documente, Ombudsmanul European, dreptul de petiţionare, libertatea de circulaţie şi de şedere, protecţia diplomatică şi consulară);

13 justiţia (dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare, principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor, dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeaşi infracţiune). Carta se aplică instituţiilor europene, cu respectarea principiului subsidiarităţii, şi nu poate, sub nicio formă, să extindă competenţele şi sarcinile stabilite pentru acestea de tratate. Carta se aplică, de asemenea, statelor membre, atunci când acestea pun în aplicare legislaţia europeană. În cazul în care drepturile prevăzute de Cartă corespund unor drepturi garantate de Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca cele definite de Convenţie, deşi legislaţia europeană poate să prevadă o protecţie mai extinsă. Polonia și Regatul Unit sunt exceptate de la recunoașterea drepturilor legate de solidaritate.

14 3. Instituţii cu atribuţii în apărarea și respectarea drepturilor omului a) Avocatul Poporului Avocatul Poporului este autoritatea publică autonomă și independentă faţă de orice autoritate publică și care are drept scop apărarea drepturilor și libertăţilor persoanelor fizice în raport cu autorităţile publice. Avocatul Poporului are următoarele atribuţii: - soluţionează petiţii; - are activitate în contencios constituţional, sesizând Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea legilor. Înainte de promulgarea acestora, poate ridica excepţia de neconstituţionalitate cu privire la conţinutul Ordonanţelor de Urgenţă, poate sesiza instanţele de contencios administrativ și poate emite puncte de vedere, la cererea Curţii Constituţionale. - se sesizează din oficiu sau la cererea persoanelor fizice, a persoanelor juridice, a asociaţiilor etc. Petiţionarea Avocatului Poporului se poate face în termen de un an de la data producerii faptei, în scris, și trebuie însoţită de probe. Avocatul Poporului poate respinge o cerere ca nefondată (explicând motivele), poate sesiza Ministerul Public dacă fapta comisă ţine de competenţa instanţelor judecătorești sau poate cere autorităţii administrative care a încălcat un drept reformarea sau revocarea actului în cauză și repunerea persoanei în situaţia de mai înainte. Mai multe informaţii despre instituţia Avocatului Poporului puteţi găsi pe pagina web formular cerere:

15 b) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) Orice persoană care a fost victima unei discriminări, indiferent de forma în care s-a produs aceasta, poate sesiza CNCD în termen de un an de la data petrecerii acesteia sau de la momentul în care putea lua act de săvârșirea acesteia. Fapta poate fi probată prin orice mijloc de probă. Este important de reţinut, însă, că discriminarea este, adesea, dificil de probat. În acest sens, la nivel european, se reţine că probarea cade în sarcina celui împotriva căruia a fost îndreptată. În legislaţia românească, acest fapt nu înlătură sarcina probaţiunii reclamantului. CNCD poate media sau dispune sancţionarea prin amendă sau avertisment, dar nu poate dispune acordarea de despăgubiri. Acordarea de despăgubiri este de competenţa instanţelor judecătorești. Contact CNCD: Ce trebuie să conţină o petiţie: c) Instanţele judecătorești Acțiunea civilă (în despăgubire) Dacă drepturile și libertăţile fundamentale au fost încălcate printr-o faptă sau o omisiune a unei autorităţi, o persoană se poate adresa direct unei instanţe judecătorești. Dacă o persoană consideră că a suferit un prejudiciu ca urmare a încălcării unui drept, se poate adresa instanţei judecătorești pe a cărei rază își are domiciliul. De reţinut! Cererea este timbrată (reclamantul plătește taxa de timbru pentru depunerea cererii, care poate fi recuperată, ulterior, de la cel reclamat în condiţiile în care se constată încălcarea dreptului și existenţa prejudiciului).

16 Acțiunea în contencios administrativ Legea română recunoaște dreptul unei persoane care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim ori în nesoluţionarea unei cereri, de a se adresa în contencios administrativ și de a cere anularea actului, recunoașterea dreptului sau interesului legitim și repararea pagubei. Acţiunea în contencios administrativ este admisibilă, însă, doar dacă au fost cerute, pe cale administrativă, anularea actului, recunoașterea dreptului sau interesului legitim și repararea pagubei (procedură administrativă prealabilă). Această acţiune trebuie să aibă loc în 3 de zile de la comunicarea actului administrativ. Acțiunea penală O serie de încălcări ale drepturilor omului sunt incriminate de Codul Penal. Spre exemplu, omorul (dreptul la viaţă), tortura, cercetarea abuzivă, lipsirea de libertate, munca forţată în varianta exploatării etc. Plângerea penală se poate face oral sau în scris, fie la Parchet, fie la poliţie. Competenţa teritorială locul unde poate fi adresată plângerea este alternativă; altfel spus, se poate declanșa unde s-a produs fapta, unde locuiește făptuitorul, unde locuiește victima sau în locul unde a fost prins făptuitorul. Plângerea penală trebuie să includă numele și prenumele petiţionarului, descrierea faptei, mijloacele de probă, precum și indicarea făptuitorului (dacă este posibil). d) Curtea Europeană a Drepturilor Omului Statele care au ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului deschid cale petiţionării ei, individual, de către cetăţenii lor. Mecanismul prin care o persoană individuală se poate adresa direct Curţii rămâne, în continuare, unic în regimul internaţional al drepturilor omului: orice

17 persoană fizică, orice organizaţie neguvernamentală, orice grup de particulari care se pretinde victimă a unei încălcări de către înaltele părţi contractante se poate adresa Curţii. De reţinut! Curtea se poate pronunţa doar pentru fapte care au avut loc după ce înalta parte (statul contractant) a ratificat Covenţia. Altfel spus, dacă un reclamant dorește, în cazul României, să se refere la o faptă petrecută înainte de 1994, aceasta nu va fi luată în considerare. Reclamanţii se pot adresa Curţii în scris. Limbile oficiale ale Curţii sunt engleza și franceza, dar reclamaţiile pot fi scrise în oricare dintre limbile oficiale ale statelor semnatare. Condiţii de admisibilitate a unei cereri: - Să fie făcută după ce au fost epuizate toate căile de atac în dreptul intern. Altfel spus, după ce hotarârea este rămasă definitivă, iar cererea este făcută în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a cererii. Dacă reclamantul reclamă durata extinsă a procesului, atunci termenul de 6 luni nu curge în defavoarea acestuia, el putându-se adresa Curţii și mai devreme. - Cererea nu poate fi anonimă. - Cererea nu poate fi aceeași cu o alta depusă la Curte sau care face obiectul unei alte anchete internaţionale, dacă nu conţine elemente noi. - Cererea nu poate fi admisă dacă se referă la drepturi negarantate de Convenţie, la fapte petrecute înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei sau înfăptuite de către state nesemnatare. În ceea ce privește organizaţiile neguvernamentale, s-a reţinut că acestea pot fi reclamant, atunci când fapta le privește direct, dar nu pot depune o reclamaţie în numele unei alte persoane individuale, putând-o doar susţine pe aceasta în reprezentare.

18 De cele mai multe ori, Curtea deliberează în baza documentelor depuse la dosar, dar, uneori, sunt permise și audierile. Deciziile Curţii sunt obligatorii pentru statele semnatare. Consiliul de Miniștri este responsabil pentru verificarea punerii în practică a unei sentinţe a Curţii. e) Organizaţii neguvernamentale O serie de organizaţii neguvernamentale s-au specializat, de-a lungul timpului, în a apăra și susţine cetăţenii în relaţia cu autoritatea publică. Această experienţă s-a materializat, treptat, întro bună cunoaștere a sistemului de drept, a metodelor de rezoluţie a conflictelor sau a soluţionării acestora în instanţă, a cazuisticii din dreptul itern și internaţional. Uneori, ele vă pot fi de folos și prin medierea unui contact cu o persoană-resursă. Dacă credeţi că v-a fost încălcat un drept, uneori, cel mai ușor este să vă consultaţi cu membrii unei organizaţii a cărei misiune este apărarea drepturilor omului sau a alor aspecte legate de cetăţenie. Evident, acest lucru nu exclude apelul la autorităţile publice sau instanţele menţionate anterior. Dacă hotărâţi să cereţi consiliere, este preferabil să o faceţi în scris, iar, dacă realizaţi acest lucru în cadrul unei întâlniri,este bine să reveniţi printr-o formă de comunicare scrisă. Încercaţi să vă asiguraţi că sunteţi în legătură fie cu un membru al personalului cu răspundere executivă, fie cu un voluntar specializat al organizaţiei (avocat, jurist etc.). Exemple de organizaţii care vă pot îndruma: Alianţa Naţională a Birourilor de Consiliere Cetăţenească (ANBCC) Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului Comitetul Helsinki Centrul de Resurse Juridice Centrul Raţiu pentru Democraţie

19 4. Studiu de caz: Cauza Kalanyos şi Alţii împotriva României (Hotărârea a fost adoptată în data de 26 aprilie 2007) 1 Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă drepturile omului, vă propunem studiul de caz următor. Cauza Kalanyos şi Alţii împotriva României sumarizează anumite aspecte care trebuie reţinute în urma lecturării acestui scurt ghid: Importanţa drepturilor omului şi cetăţeanului; Gravitatea încălcării acestor drepturi, atât pentru victimă, cât şi pentru făptuitor; Instituţiile şi organizaţiile abilitate în protejarea drepturilor omului şi cetăţeanului; Accentuarea principiului egalităţii în drepturi şi responsabilităţi, aplicabil tuturor oamenilor. Trei cetăţeni români de etnie romă, Sandor Kalanyos, Tamas Kalanyos şi Istvan Rozsa (reprezentaţi de Centrul European pentru Drepturile Romilor, cu sediul în Budapesta) au înaintat Curţii cererea împotriva României, în temeiul Art. 34 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, la 19 iulie Reclamanţii s-au născut în 1941, 1942 şi, respectiv, 1972, şi locuiau în satul Plăieşii de Sus, în comuna Plăieşii de Jos, judeţul Harghita. Expunerea faptelor care stau la baza cererii formulate de cetăţenii mai sus menţionaţi prezintă următoarele aspecte: în data de 6 iunie 1991, în Plăieşii de Sus, a avut loc o luptă între patru cetăţeni de etnie romă şi un paznic de noapte, efectul imediat al acestei altercaţii fiind atacul unei mulţimi de săteni (care nu aveau apartenenţă la etnia romă) asupra a doi bărbaţi romi, unul dintre bărbaţi fiind rănit fatal în urma atacului. Ulterior, pe 8 iunie 1991, o notă publică 1

20 afişată la marginea aşezării romilor informa locuitorii că, pe 9 iunie 1991, casele lor aveau să fie incendiate; Romii au informat poliţia şi oficialii satului asupra acestui fapt, însă autorităţile locale nu au intervenit. Mai mult, cea mai bună soluţie întreprinsă de autorităţile locale a fost să încurajeze romii ca, pentru propria siguranţă, să-şi părăsească locuinţele. Într-adevăr, cetăţenii romi și-au părăsit casele, pe fondul lipsei declarate de protecţie din partea autorităţilor, pe 9 iunie 1991, căutându-şi, ulterior, refugiu într-un grajd din apropiere, care aparţinea cooperativei agricole locale. Între timp, casele ameninţate cu incendierea au fost distruse de un grup de săteni care nu erau de etnie romă. Pe parcursul anului 1992, sătenii romi au fost forţaţi să locuiască în grajdurile din apropierea satului, fără dotări de apă curentă sau energie, reclamanţii reuşind să supravieţuiască numai cu ajutorul prietenilor şi rudelor. Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Harghita, sub conducerea Procuraturii Judeţene din Miercurea Ciuc, a început o cercetare a evenimentelor, care a dus la identificarea posibililor suspecţi. Raportul final a hotărât faptul că distrugerea prin incendiere a fost efectul conflictului din 6 iunie Ca şi circumstanţă atenuantă, autorităţile locale au opinat, disculpând incendiile, că ţiganii poartă întreaga responsabilitate pentru faptele întâmplate, dat fiind faptul că aceştia fură şi sunt agresivi în relaţiile cu ceilalţi indivizi. Pe 27 iunie 1996, Procuratura de pe lângă Tribunalul Judeţean Harghita a încheiat cercetările, pe motiv că urmărirea infracţiunilor se prescrisese, decizia sa fiind confirmată, la plângerea reclamanţilor, printr-o hotărâre din data de 9 octombrie 1998 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Acesta din urmă a accentuat ideea conform căreia infracţiunile fuseseră comise ca urmare a unor acte grave de provocare din partea victimelor şi a considerat că, dat fiind numărul mare de persoane implicate, fusese imposibil să se identifice persoanele care comiseseră atacul. Ulterior hotărârii, romii au fost ajutaţi financiar şi material de către primărie să işi reconstruiască locuinţele. Cererea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a vizat plângerea reclamanţilor cu privire la următoarele articole ale Convenţiei: 3, 6, 8, 13 şi 14. În drept, la 8 decembrie 2006,

21 Curtea a primit declaraţia Guvernului, conform căreia, similar cauzei Moldovan, Guvernul îşi exprima regretul privind eşecul cercetărilor penale în elucidarea împrejurărilor în care casele şi bunurilor reclamanţilor fuseseră distruse, precum şi asupra urmărilor acestor fapte. Guvernul regretă, de asemenea, că remediile de aplicare a drepturilor din Convenţie lipseau, în general, la momentul când reclamanţii îşi căutau dreptatea la tribunalele interne, şi că au fost făcute unele observaţii de anumite autorităţi privitor la originea etnică a reclamanţilor. Aşadar, pârâtul acceptă faptul că articolele din Convenţie, menţionate mai sus, au fost încălcate, în cazul reclamanţilor. Totodată, Guvernul a declarat, prin reprezentantul său, că este dispus să plătească despăgubiri financiare celor trei reclamanţi (aproximativ de euro de persoană) şi, în plus, să suporte cheltuielile de judecată, suma reprezentând despăgubirile şi constituindu-se în soluţionarea definitivă a cauzei, inclusiv a pretenţiilor civile ale reclamanţilor în faţa instanţelor interne. Guvernul s-a angajat să dea instrucţiunile corespunzătoare şi să adopte toate măsurile necesare (adoptarea unui program de informare şi educare anti-discriminare identic celui descris în cazul anterior) spre a se asigura că drepturile individuale garantate de Articolele 3, 6, 8, 13, 14 din Convenţie vor fi respectate pe viitor. Guvernul a apreciat pozitiv monitorizarea, de către Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, a execuţiei hotărârilor Curţii referitoare la România în acest caz, precum şi în cazuri similare, deoarece consideră că este un mecanism adecvat spre a se asigura că ameliorările vor continua să fie realizate în acest context. Reprezentanţii reclamanţilor au cerut, însă, Curţii respingerea propunerii Guvernului şi continuarea examinării pe fondul cauzei. În opinia lor, criteriile de scoatere de pe rol a cauzei doar la cererea Guvernului nu este utilă, deşi Curtea pronunţase, deja, o hotărâre pe fondul unui caz similar, anume Moldovan împotriva României (nr. 2); o singură hotărâre de această natură nu ar fi suficientă, dată fiind complexitatea chestiunilor de faţă. Ca urmare, o nouă hotărâre pe fond ar fi prezentat o necesitate în natura expunerii lipsurilor şi neajunsurilor sistemului judiciar român, precum şi a eşecului sistematic al sistemului în a oferi reparaţii victimelor romi. În plus, valoarea

22 simbolică, în ceea ce priveşte noile forme de discriminare împotriva cetăţenilor de etnie romă (cu privire la accesul la educaţie, sănătate, angajare sau alte servicii publice), ar fi deosebit de importantă şi eficientă. Reclamanţii au precizat că nu se poate crea un cadru comparativ cu cauza Moldovan, pentru a se urmări efectele pozitive, dat fiind faptul că Guvernul încă nu începuse câteva din acţiunile la care se angajase ca urmare a hotărârilor Moldovan. În plus, în opinia lor, Curtea nu are capacitatea de a aprecia dacă aceleaşi măsuri ar funcţiona în cazul de faţă. Ei au reamintit că despăgubirea bănească nu trebuie să cântărească mai greu decât dorinţa victimelor de a li se face dreptate. Decizia Curţii, în unanimitate, a fost următoarea: 1. Ia notă de termenii declaraţiei Guvernului şi de modalităţile de a se asigura respectarea angajamentelor la care se face referire (Art. 43 din Regulamentul Curţii); 2. Hotărăşte să scoată cazul de pe rol în anumite împrejurări, ar putea fi adecvat să se scoată de pe rol o cerere în baza Articolului 37 (c) din Convenţie, pe baza unei declaraţii unilaterale a Guvernului intimat, chiar dacă reclamantul doreşte ca examinarea cazului să continue. În consecinţă, Curtea observă că, deşi încălcările reclamate sunt de o natură foarte gravă şi sensibilă, ele au fost deja abordate de Curte în cauza Moldovan, care a ridicat probleme similare cu cauza de faţă, şi, în plus, Guvernul a admis, în declaraţia sa făcută în prezentul caz, că faptele constituie încălcări ale Articolelor 3, 6, 8, 13 şi 14 şi a propus mai multe măsuri individuale şi generale, în vederea redresării situaţiei. Aşadar, Curtea, în contrast cu reprezentanţii reclamanţilor, nu este convinsă de utilitatea altei hotărâri pe fond. Reaminteşte că lipsurile sistemului judiciar au fost abordate atât în măsurile generale stabilite în hotărârea de soluţionare amiabilă adoptată în cauza Moldovan, cât şi în declaraţia unilaterală semnată de Guvern în prezentul caz. Cât despre pretinsele noi forme de discriminare împotriva romilor, Curtea a concis că ies din cadrul acestei cauze. Mai mult, Curtea a precizat că implementarea măsurilor propuse în cazul Moldovan a

23 început, deja, sub supravegherea Comitetului de Miniştri, măsurile aplicate fiind considerate satisfăcătoare. În plus, Curtea consideră că, alături de măsurile generale, măsurile individuale propuse de Guvern oferă reparaţii reclamanţilor individuali, în cazul de faţă. 3. Ia notă de angajamentul Guvernului de a nu cere o reaudiere a cazului în faţa Marii Camere.