Povestea Călătoare CODIŢĂ ŞI PUFOASA
CUPRINS Capitolul I...3 Capitolul II...5 Capitolul III...7 Capitolul IV...10 Note...12 2
Capitolul I Cine suntem noi? Veţi afla îndată! Cred că aş putea să mă prezint în câteva cuvinte: sunt o pisică mică, albă, pufoasă şi drăguţă, pe nume Pufoasa. Am trăit în casa Doamnei Vasilache de când mă ştiu. Doamna m-a crescut ca pe o regină. În casa dumneaei am propria cameră (mai bine zis <<am avut>>), fotoliul meu personal în care îmi petreceam după-amiezele, leagănul meu şi m-am bucurat de cele mai alese mâncăruri şi mângâieri. Numai că viaţa mea s-a schimbat de când nu mai este ea. A lăsat prin testament casa drept moştenire unei nepoate care de cum m-a văzut şi-a arătat dispreţul faţă de pisici. Aşadar, iată-mă pe mine o pisică de oraş strămutată la ţară din dorinţa acestei fiinţe moderniste, care nu are pic de suflet şi compasiune faţă de micile animale. Aşa că : ZÂT! Pe-aici ţi-e drumul! Am fost făcută pachet şi trimisă la ţară, la o mătuşă de-a domnişoarei. 3
Aici, cum am ajuns, am făcut cunoştinţă cu rânjetul larg şi fioros al unui câine de curte, ce îşi apăra fiecare centimetru al propriului teritoriu. Şi fiindcă grădina era generoasă, am fost lăsată afară să înfrunt privirea duşmănoasă a acestui patruped, pe care aveam să aflu mai târziu că îl cheamă Codiţă. 4
Capitolul II Era stăpânul suprem în curtea mătușii Leonora. Codiță avea: blana cenușie, urechi ascuțite, talie mare și o zgardă neagră personalizată pe care îi scria numele! După ce am dat o tură prin grădină, evitând orice contact cu Codiță, stăteam și mă gândeam:,,vai de codița ta, Pufoaso!. Spre norocul meu, nu avea niciun motiv să mă înhațe! Eram aici doar de o zi; oare de ce m-ar ataca? Hotărâsem, totusi, pentru siguranța mea să păstrez o distanță adecvată față de el. Aceasta hotărâre a fost respectată doar până când mătușa ne-a chemat pe toţi cei din ogradă la masă. 5
În timp ce mâncam, Codiță s-a năpustit asupra mea, înşfăcându-mă de blăniță mea curată crezând că vreau să îi fur mâncarea. Eram speriată și nervoasă în același timp. Aveam senzaţia că era un coșmar care nu se mai termină. Acele câteva secunde mi s-au părut ore întregi de spaimă. Din păcate era real! Mătușa, văzând toată întâmplarea, m-a tras din colții lui Codiță. Eram uimită că reușisem să scap cu viață! A doua zi, mă simțeam vinovată deoarece Codiță era pedepsit să stea doar în cușca sa, care era asemenea unei căbănuțe. Nu mai avea libertatea totală de a alerga pe unde dorea și nu putea să se mai joace cu celelalte animale din curtea mătușii. Voiam să mă apropii să-mi cer scuze, dar... în calea mea apăruse o pasăre care ciripea atât de frumos și mi-a atras atenția de la Codiță. 6
Capitolul III Pasărea nu era alta decât o privighetoare după care m-am plimbat prin toată grădina. Pernuţele mele delicate obosiră după atâta mers. Voiam să mă odihnesc puţin, când colo, pasărea a zburat până în vârful unui copac înalt, iar pe mine nu m-a răbdat curiozitatea şi am urcat în copac după ea. În gândul meu privighetoarea arăta ca un prânz delicios, însă îmi era frică că mătuşa Leonora mă va pedepsi şi pe mine. Am coborât din copac şi am lăsat privighetoarea în pace pentru a încânta în continuare şi pe alţii cu cântecul ei minunat. 7
Acum mă gândeam numai la Codiţă, dar în ochii lui puteai vedea cum scăpărau fulgere. Intenţionam să îi cer scuze, însă m-am lăsat păgubaşă şi m-am dus să îmi fac somnul de frumuseţe. A doua zi, la micul dejun, mătuşa Leonora ne-a strigat pe toţi la masă. Codiţă mă privea cu coada ochiului,vrând parcă să se răzbune. Ştii ceva amice, îi zic eu, mai bine am cădea la pace pentru că nu se ştie ce vremuri grele ne aşteaptă, aşa că ar fi cazul să ne înţelegem! Văzând că şi el este de acord cu mine, ne-am dat lăbuţa şi de acum am devenit nedespărţiţi, stăpânii din ogradă. Într-o zi, la poarta mătuşii Leonora, se opreşte o maşină din care coboară un băiat de 9 ani, pe nume David. Era nepotul mătuşii care venise cu tatăl său în vizită. 8
David ne-a îndrăgit repede pe mine şi pe Codiţă încât voia să ne ia cu el la Bucureşti, lucru neacceptat de către mătuşa Leonora. Avea nevoie de companie deoarece era singură şi bolnavă, iar eu şi Codiţă îi mai alinam singurătatea. Din nefericire, inevitabilul s-a produs din nou. Mătuşa Leonora a vândut tot şi s-a mutat la fratele ei la Bucureşti pentru a o îngriji, lăsându-ne pe mine şi pe Codiţă în voia sorţii. Îmi ammintesc cu tristeţe acum de doamna Vasilache şi de traiul pe care l-am dus în casa dumneaei, dar asta-i viaţa, n-ai ce face! Am rămas în grija noului stăpân, care spre ghinionul nostru nici acesta nu îndrăgea prea mult animalele, aşa că am hotărât cu Codiţă să plecăm în lume şi să ne găsim rostul. 9
Capitolul IV Ideal era să fim adoptaţi amândoi de o singură familie. Dar oare cine ar fi îngrijit în acelaşi timp şi o mâţă şi un căţel? Iată-ne porniţi pe drumul fără întoarcere! Codiţă, fiind un căţel de curte era obişnuit să alerge sau să meargă repede, pe când eu, o biată pisică obişnuită doar să doarmă sau să mănânce specialităţi, mă târam în urma lui gâfâind. Am ajuns la marginea unui orăşel. De departe se vedea un cort impunător. Cine o fi acolo? M-am gândit eu fără să îi spun lui Codiţă. Însă acesta îşi punea aceeaşi întrebare. Ne-am apropiat tiptil. Trei persoane, mânjite pe faţă manevrau nişte mingiuţe. 10
Codiţă, fără să se gândească prea mult, se repezi la ele. Bineînţeles că cei trei s-au speriat însă imediat au fost impresionaţi de rapiditatea şi dexteritatea amicului meu. L-au mângâiat pe cap în semn de apreciere. Atunci am înţeles că acolo era locul în care trebuia să rămânem. Sfioasă, m-am apropiat şi eu. Nu mică mi-a fost mirarea să văd că sunt tratată ca pe vremuri în casa doamnei Vasilache. Membrii circului (căci al lor era cortul cel impunător) neau înfiat şi pe mine şi pe Codiţă şi ne-au învăţat să devenim vedete, dând reprezentaţii deosebite în faţa unui public larg ce îndrăgeşte animalele. Şi iată că, din duşmani, eu şi Codiţă am ajuns prieteni nedespărţiţi alături de oameni buni şi iubitori de necuvântătoare. Şi voi, copii, cei care ascultaţi povestea mea, să fiţi prieteni cu animalele şi să aveţi grijă de ele! 11
NOTE Capitolul I - Şcoala Gimnazială Nr. 178, coordonator prof. Badea Lorena Elevi implicaţi: Androne Rareş Clasa I B Capitolul II - Şcoala Gimnazială Mircea Sântimbreanu, coordonator prof. Andriescu Gabriela Elevi implicaţi: Matei Ioan Maria Clasa a III-a B Capitolul III - Liceul Tehnologic Sf. Antim Ivireanu, coordonator prof. Şerban Mihaela Elevi implicaţi: Csisser Briana, Ilin David, Sandu Jasmine. Abraham Ștefan, Gatea Sophia - Clasa a II-a B Capitolul IV - Şcoala Gimnazială Mircea Sântimbreanu, coordonator prof. Cristina Neagu Elevi implicaţi: Clasa a III-a C Desenele au fost realizate de elevi de la Şcoala Gimnazială Mircea Sântimbreanu şi Liceul Tehnologic Sf. Antim Ivireanu. 12
NOTE Povestea Călătoare Codiţă şi Pufoasa a fost scrisă de elevi sub coordonarea cadrelor didactice, în cadrul programului educaţional ABC-ul Îngrijirii Animalelor de Companie derulat de ARPAC Asociaţia Română a Producătorilor de Hrană pentru Animale de Companie. /PetAbc.ro 13