Ne aflăm în România, singura ţară din lume în care copiii nu se tem de lupi. Anda, lupoaica sfântă, poartă în ea trei pui, dintre care unul este simbolul unei noi ere de pace pentru omenire. Cei răi nu vor ca aceşti lupişori să vadă lumina zilei. Vor reuşi, oare, Anghel şi Florica să-i salveze? ISBN : 978-2-9548713-5-6
Christine Colonna-Cesari Colecţia Les Animaux de Pouvoir Ilustraţii de Cesarine Lupoaica Anda si taina Muntelui Omul Traducere de Ion Pop Premiul Panaït Istrati Povestea celei mai frumoase şi mai inteligente lupoaice din toate timpurile, care sfidează puterile întunecate, şi a doi copii neobişnuit de curajoşi! Piatnitsa
Capitolul 1 Gradina din Rai Când eram copil, bunica îmi spunea adesea: Eşti raza mea de soare, îngerul meu coborât din cer!. Era o femeie de la ţară, care cunoştea viaţa tainică a fiecărei plante, a fiecărei flori, a fiecărui animal. Cunoştea şi limba pâraielor şi vraja cuvintelor. Era o fiinţă răzvrătită: singura din sat care le deschidea fără teamă poarta grădinii femeilor călătoare, ţigăncilor, ca să-şi poată spăla în ligheanul ei lungile fuste colorate şi copiii.
Într-o zi, în ţara mea, lupul se va împrieteni cu tine!
Capitolul 2 Cararea din vis La începutul fiecărui vis, vedeam ivindu-se pe neaşteptate pe ecranul conştiinţei mele o splendidă lupoaică plină de pui viitori. Blana ei alb-cenuşie sclipea într-o lumină lăptoasă, care nu putea fi - credeam - decât a codrilor adânci şi vrăjiţi din România. Ea-şi scufunda în mine ochii de aur în formă de migdală, iar sufletul ei unit cu al meu îmi descoperea întregul adevăr despre poporul lupilor, paznici ai rotaţiilor pământului şi ai trecerilor de la Umbră la Lumină.
Capitolul 3 Incercarea de la Sarmizegetusa Peste câteva zile, ţiganii i-au părăsit în apropiere de Sarmizegetusa şi, în timp ce se îndepărtau, bătrâna acoperită de bijuterii le făcea cu mâna din spatele căruţei, strigând: Nu uitaţi, 21 decembrie va fi miezul iernii şi al întunericului... laciodrom, laciodrom! feriţi-vă de lupari, fiţi atenţi la oamenii în negru! Laciodrom... laciodrom, drum bun...
Capitolul 4 Intalnirea cu Anda Peste câteva zile ajunseră la adăpostul de la Coştila, pierdut în mijlocul muntelui înzăpezit. Era ultimul adăpost de la poalele muntelui Omul şi cel mai înalt. Aprinseră un foc de lemne în sobă, tăcuţi şi îngânduraţi. Simţeau tot mai mult prezenţa lupoaicei Anda, în ei şi în jurul lor; ca şi cum visul şi realitatea, văzutul şi nevăzutul s-ar fi amestecat, făcându-i să ardă cu un foc lăuntric care le schimba vederea asupra lucrurilor şi îi făcea să trăiască... în afara timpului. Anghel trăia mereu cu gândul în preajma lupoaicei.
Capitolul 5 Pierdut in pesterile muntelui Omul Pătrunseră în peşterile întunecate, cu pereţii acoperiţi de ametiste. Duhul lupoaicei îi călăuzea. Deşi era într-o stare jalnică, aceasta părea să cunoască drumul şi li-l arăta. Merseră aşa multă vreme, căzând de oboseală. Ghemuindu-se lângă lupoaică, simţeau sub obraji şi sub degete, prin blana caldă a Andei, puii care-i creşteau în burtă. Emoţionaţi, nu mai îndrăzneau să se mişte, întrebându-se care dintre ei va fi făcut rege în ţara animalelor. Adormiră astfel câteva ore, apoi îşi reluară drumul obositor, purtând-o mereu pe Anda în braţe.
Capitolul 6 Trecerea spre lumina Şi lupişorul îşi adânci o privire de aur în ochii lui Anghel şi ai Floricăi. Îndată copiii fură cuprinşi de o lumină orbitoare! Pe pânză, deasupra podiumului, văzură ivindu-se o privelişte minunată. Pe malul unui râu, micul lup devenit adult dormea alături de un miel alb, cu labele încrucişate. Apoi imaginile se perindară cu mare repeziciune. Planeta întreagă trecu în câteva clipe pe sub ochii lor, pentru veacul ce va veni. Văzură atunci cum va arăta Vârsta de Aur. Pământul era în sfârşit liniştit, senin, acoperit cu o vegetaţie reînnoită şi oamenii trăiau în pace.
Tabla de materii 1 - Gradina din Rai 2 - Cararea din vis 3 - Incercarea de la Sarmizegetusa 4 - Intalnirea cu Anda 5 - Pierdut in pesterile muntelui Omul 6 - Trecerea spre lumina
O puteţi regăsi pe Lupoica Anda pe: www.andalalouve.com