LEGE nr. 119 din 16 octombrie 1996 (*republicata*) cu privire la actele de stare civila*) EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 339 din 18 mai 2012 Data Intrarii in vigoare: 18 Mai 2012 --- *) Republicatã în temeiul art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 80/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 30 septembrie 2011, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 61/2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 18 aprilie 2012, dându-se textelor o nouã numerotare. Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 2 noiembrie 2009 şi, ulterior, a mai fost modificatã şi completatã prin: - Legea nr. 236/2010 pentru modificarea alin. (5) al art. 44 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 13 decembrie 2010; - Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - Legea nr. 271/2011 pentru modificarea alin. (3) al art. 26 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 12 decembrie 2011; - Legea nr. 272/2011 pentru modificarea alin. (3) al art. 3 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 12 decembrie 2011. CAP. I Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1 Actele de stare civilã şi persoanele care le întocmesc ART. 1 Actele de stare civilã sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, cãsãtoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul statului şi al persoanei şi servesc la cunoaşterea numãrului şi structurii populaţiei, a situaţiei demografice, la apãrarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor. ART. 2 (1) Actele de naştere, de cãsãtorie şi de deces se întocmesc în registre de stare civilã, în douã exemplare, ambele originale, şi se completeazã manual, cu cernealã specialã de culoare neagrã. (2) De la data asigurãrii infrastructurii informatice necesare, al doilea exemplar al actelor de stare civilã, precum şi menţiunile ulterioare vor fi întocmite în format electronic. ART. 3 (1) Atribuţiile de stare civilã se îndeplinesc de consiliile judeţene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, de serviciile publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor, în unitãţile administrativ-teritoriale unde acestea sunt constituite, precum şi de ofiţerii de stare civilã din cadrul primãriilor unitãţilor administrativ-teritoriale în care nu funcţioneazã servicii publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor. (2) Sunt ofiţeri de stare civilã: a) primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor; b) şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carierã ale României; c) comandanţii de nave şi aeronave; d) ofiţerii de stare civilã desemnaţi prin ordin al ministrului apãrãrii naţionale sau, dupã caz, al ministrului administraţiei şi internelor, potrivit prevederilor art. 7 alin. (7). (3) Primarii şi şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carierã ale României pot delega sau retrage, dupã caz, exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilã viceprimarului, secretarului unitãţii administrativ-teritoriale sau altor funcţionari publici din aparatul propriu cu competenţã în acest domeniu, respectiv agentului diplomatic care îndeplineşte funcţii consulare sau unuia dintre funcţionarii consulari. (4) Ofiţerul de stare civilã nu poate întocmi acte de stare civilã când este parte sau declarant. În asemenea cazuri, el va delega o altã persoanã, în condiţiile legii. ART. 4 (1) Cetãţenii strãini care au domiciliul sau se aflã temporar în România pot cere înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilã în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii români. (2) Persoanele fãrã cetãţenie sunt obligate sã solicite înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilã la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, la primãria competentã. (3) Cetãţenii strãini pot cere, iar persoanele fãrã cetãţenie sunt obligate sã solicite înscrierea de menţiuni pe actele de stare civilã întocmite în registrele de stare civilã române. (4) Dacã un cetãţean strãin s-a cãsãtorit sau a decedat pe teritoriul României, ofiţerul de stare
civilã care a întocmit actul va trimite, în termen de 5 zile de la înregistrare, un extras de pe actul respectiv organului competent al Ministerului Administraţiei şi Internelor, care îl va transmite misiunii diplomatice sau oficiului consular al ţãrii respective acreditate în România, potrivit obligaţiilor izvorâte din tratate, acorduri sau convenţii la care România este parte sau pe bazã de reciprocitate. ART. 5 (1) Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilã şi înscrierea menţiunilor se fac la cerere, pe baza declaraţiei persoanei obligate la aceasta, sau din oficiu, în condiţiile prevãzute de prezenta lege. (2) Numele de familie şi prenumele se scriu aşa cum rezultã din actele de identitate, din certificatele de stare civilã şi din alte înscrisuri prezentate de declarant sau primite de la autoritãţile prevãzute de lege. (3) Întocmirea actelor de stare civilã, precum şi înscrierea menţiunilor se fac în limba românã, folosindu-se alfabetul latin. ART. 6 (1) Ofiţerul de stare civilã este obligat sã verifice realitatea conţinutului declaraţiei şi concordanţa acesteia cu actele de identitate, certificatele de stare civilã şi cu celelalte înscrisuri prezentate de declarant. (2) Actul de stare civilã, întocmit în temeiul declaraţiei, se semneazã de cãtre ofiţerul de stare civilã şi de cãtre declarant. (3) În cazul în care declarantul nu poate semna, ofiţerul de stare civilã menţioneazã aceasta pe actul de stare civilã, pe care îl semneazã. (4) Este interzis sã se facã ştersãturi, rãzuiri, prescurtãri şi adãugãri în actele de stare civilã. ART. 7 (1) Dacã naşterea sau decesul are loc în tren, pe o navã sau aeronavã ori într-un alt mijloc de transport în timpul cãlãtoriei pe teritoriul României, întocmirea actului de stare civilã se face la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor al locului de coborâre sau de debarcare ori, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale pe a cãrei razã are loc coborârea sau debarcarea. (2) În cazul în care naşterea, cãsãtoria sau decesul are loc pe o navã, în timpul unei cãlãtorii în afara apelor teritoriale române, evenimentul se înregistreazã în jurnalul de bord de cãtre comandantul navei. (3) Comandantul navei poate încheia cãsãtorii numai între persoane de cetãţenie românã. El poate aproba, pentru motive temeinice, reducerea termenului prevãzut la art. 27 alin. (1). (4) Dacã naşterea sau decesul are loc pe o aeronavã, în timpul unei cãlãtorii în afara teritoriului României, evenimentul se înregistreazã de comandantul aeronavei în carnetul de drum. (5) Înregistrãrile fãcute în jurnalul de bord sau în carnetul de drum, potrivit alin. (2) şi (4), vor cuprinde toate datele necesare întocmirii actului de stare civilã, precum şi semnãturile cerute de lege, ele fãcând dovada evenimentului pânã la întocmirea actului în condiţiile prevãzute de alin. (6). (6) Comandantul navei sau al aeronavei elibereazã persoanelor îndreptãţite o dovadã cu privire la înregistrarea fãcutã, iar la sosirea în ţarã înainteazã prin cãpitãnia portului, respectiv prin comandantul aeroportului, un extras de pe jurnalul de bord sau de pe carnetul de drum, la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor al sectorului 1 al municipiului Bucureşti, care va întocmi actul de stare civilã. (7) În caz de mobilizare, rãzboi, participare a forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, Ministerul Apãrãrii Naţionale sau, dupã caz, Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru efectivele proprii, desemneazã ofiţerii de stare civilã care înregistreazã actele şi faptele de stare civilã ale militarilor, ale personalului civil, precum şi ale altor categorii de participanţi şi le comunicã serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, ofiţerului de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale competente. ART. 8 (1) Orice modificare intervenitã în statutul civil al unei persoane, fie ca urmare a întocmirii unui act de stare civilã, fie dispusã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã ori printr-un act administrativ, se comunicã din oficiu, în termen de 10 zile, serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, ofiţerului de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale care a întocmit actul de naştere, de cãsãtorie sau de deces al persoanei la care aceastã modificare se referã, în vederea înscrierii menţiunilor corespunzãtoare. (2) Dacã modificarea a fost dispusã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã sau prin orice alt înscris prevãzut de lege, aceasta se comunicã, din oficiu, în termenul prevãzut la alin. (1). (3) Înscrierea în actele de stare civilã, pe baza documentelor prevãzute la alin. (1), a menţiunilor referitoare la modificarea intervenitã în statutul civil se poate face şi la cererea persoanei interesate. ART. 9 În cazul în care ofiţerul de stare civilã refuzã sã întocmeascã un act sau sã înscrie o menţiune ce intrã în atribuţiile sale, persoana nemulţumitã poate sesiza judecãtoria în raza cãreia domiciliazã. ART. 10 (1) Pe baza actelor de stare civilã se elibereazã certificate de naştere şi de cãsãtorie titularilor sau reprezentanţilor legali ai acestora, iar certificatele de deces, membrilor familiei sau altor persoane îndreptãţite. Certificatele de stare civilã se pot elibera şi altor persoane împuternicite prin procurã specialã. În certificatele de stare civilã nu vor fi preluate titlurile de nobleţe, chiar dacã au fost înscrise în unele acte de stare civilã. (2) În cazul în care certificatul de stare civilã nu a fost eliberat la data întocmirii actului, eliberarea acestuia se face la cererea scrisã a persoanei îndreptãţite. (3) Cererea se depune la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, la primãria unitãţii administrativ-teritoriale care are în pãstrare registrul de stare civilã sau de la domiciliul ori reşedinţa petiţionarului. În cazul în care registrul de stare civilã nu se aflã în
pãstrarea autoritãţii la care s-a depus cererea, aceasta îl solicitã serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, primarului unitãţii administrativ-teritoriale competente, în termen de 3 zile. În situaţia în care exemplarul 1 al actului de stare civilã lipseşte ori actele au fost predate Arhivelor Naţionale, serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau primãria competentã, care primeşte cererea, solicitã extras, dupã caz, de pe actul ce se gãseşte în pãstrarea consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a Arhivelor Naţionale, pe baza cãruia întocmeşte şi elibereazã certificatul de stare civilã. Eliberarea extraselor de pe actele de stare civilã aflate în pãstrarea Arhivelor Naţionale la cererea oficiilor de stare civilã şi a structurilor competente ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi a altor autoritãţi publice se face gratuit. (4) Eliberarea altor certificate în locul celor pierdute, sustrase, distruse sau deteriorate este supusã taxei de timbru, potrivit legii. (5) Cererile privind procurarea şi eliberarea certificatelor de stare civilã ale cetãţenilor strãini ale cãror acte şi fapte de stare civilã s-au produs şi s-au înregistrat în România, adresate misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale acestor ţãri, acreditate în România, precum şi ale cetãţenilor români aflaţi în strãinãtate, adresate misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carierã ale României sau Ministerului Administraţiei şi Internelor, vor fi soluţionate de Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. (6) Transmiterea acestor documente se va face, dupã caz, prin Ministerul Afacerilor Externe, dacã actele au fost solicitate prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carierã ale României, prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în România sau prin Ministerul Administraţiei şi Internelor, potrivit convenţiilor la care ţara noastrã este parte. (7) Certificatele de stare civilã eliberate de serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativteritoriale care a înregistrat actele şi faptele de stare civilã sunt valabile şi în strãinãtate. (8) Certificatele de stare civilã se completeazã cu cernealã specialã de culoare neagrã, precum şi, dupã caz, în sistem informatic, în condiţiile legii. ART. 11 (1) Este interzisã reţinerea certificatelor de stare civilã de cãtre orice persoanã, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege. (2) În cazul în care autoritãţile învestite cu atribuţii de stare civilã constatã cã unele date din cuprinsul unui certificat de stare civilã nu corespund cu cele din actul pe baza cãruia a fost eliberat, certificatul se reţine şi se sesizeazã serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativteritoriale competente, în vederea anulãrii şi eliberãrii unui nou certificat. SECŢIUNEA a 2-a Dovada stãrii civile ART. 12 Starea civilã se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilã, precum şi cu certificatele de stare civilã eliberate pe baza acestora. ART. 13 (1) În cazul prevãzut la art. 9, starea civilã se poate dovedi prin orice mijloace de probã în faţa instanţei judecãtoreşti, în situaţiile prevãzute la art. 103 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicatã, cu modificãrile ulterioare. (2) Prevederile art. 103 din Legea nr. 287/2009, republicatã, cu modificãrile ulterioare, cu privire la dovada stãrii civile sunt aplicabile şi în cazul în care se solicitã serviciilor publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor sau ofiţerului de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale competente reconstituirea sau întocmirea ulterioarã a actelor de stare civilã. CAP. II Întocmirea actelor de stare civilã SECŢIUNEA 1 Întocmirea actului de naştere ART. 14 (1) Întocmirea actului de naştere se face la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativteritoriale în a cãrei razã s-a produs evenimentul, pe baza declaraţiei verbale a persoanelor prevãzute la art. 16, a actului de identitate al mamei şi al declarantului, a certificatului medical constatator al naşterii şi, dupã caz, a certificatului de cãsãtorie al pãrinţilor. (2) Dacã declaraţia priveşte pe un copil din afara cãsãtoriei, iar recunoaşterea paternitãţii are loc în momentul declarãrii naşterii, datele privind pe tatãl copilului se înscriu în rubricile corespunzãtoare din cuprinsul actului de naştere ce se întocmeşte. (3) Declararea naşterii se face în termen de 15 zile pentru copilul nãscut viu şi în termen de 3 zile pentru copilul nãscut mort. Termenele se socotesc de la data naşterii. În cazul în care copilul nãscut viu a decedat înãuntrul termenului de 15 zile, declararea naşterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului. Pentru copilul nãscut mort se întocmeşte numai actul de naştere. ART. 15 (1) Numele de familie şi prenumele copilului se stabilesc potrivit art. 84 din Legea nr. 287/2009, republicatã, cu modificãrile ulterioare. (2) Ofiţerul de stare civilã are obligaţia de a refuza motivat, comunicând în scris declarantului, înregistrarea prenumelor formate din cuvinte indecente, ridicole ori altele asemenea, de naturã a afecta ordinea publicã şi bunele moravuri sau interesele copilului, dupã caz. (3) Dacã pãrinţii nu au nume de familie comun sau existã neconcordanţã între prenumele copilului
trecut în certificatul medical constatator al naşterii şi declaraţia verbalã a declarantului, întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei scrise şi semnate de ambii pãrinţi, din care sã rezulte numele de familie şi prenumele copilului. În lipsa acordului pãrinţilor cu privire la numele de familie, instanţa de tutelã hotãrãşte şi comunicã de îndatã hotãrârea rãmasã definitivã şi irevocabilã serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, ofiţerului de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale unde s-a produs evenimentul, în vederea întocmirii actului de naştere. ART. 16 Au obligaţia de a face declaraţia de naştere oricare dintre pãrinţi, iar dacã, din diferite motive, nu o pot face, obligaţia declarãrii revine medicului, persoanelor care au fost de faţã la naştere, personalului desemnat din unitatea sanitarã în care a avut loc naşterea sau oricãrei persoane care a luat cunoştinţã despre naşterea copilului. ART. 17 (1) Când declaraţia de naştere a fost fãcutã dupã expirarea termenelor prevãzute de art. 14 alin. (3), înãuntrul termenului de un an de la naştere, întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea primarului, respectiv a şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carierã. (2) Dacã naşterea s-a produs în strãinãtate şi întocmirea actului nu a fost fãcutã la misiunea diplomaticã sau la oficiul consular de carierã al României ori la autoritatea localã din strãinãtate, întocmirea actului de naştere se face în ţarã, la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativteritoriale pe a cãrei razã se aflã domiciliul pãrinţilor, dupã ce Ministerul Administraţiei şi Internelor verificã, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacã naşterea nu a fost înregistratã în strãinãtate. ART. 18 (1) Când declaraţia a fost fãcutã dupã trecerea unui an de la data naşterii, întocmirea actului se face în baza hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile, care trebuie sã conţinã toate datele necesare întocmirii actului de naştere. (2) Acţiunea se introduce la judecãtoria în a cãrei razã teritorialã are domiciliul persoana interesatã sau unde are sediul serviciul de protecţie specialã a copilului. Cererea se soluţioneazã potrivit dispoziţiilor privind procedura necontencioasã din Codul de procedurã civilã. În vederea soluţionãrii, instanţa solicitã serviciului public comunitar de evidenţã a persoanelor în a cãrui razã administrativ-teritorialã are domiciliul persoana interesatã sau se aflã sediul serviciului de protecţie specialã a copilului verificãri pentru stabilirea identitãţii, precum şi avizul medicului legist cu privire la vârsta şi sexul persoanei al cãrei act de naştere se cere a fi întocmit. Judecarea cauzei se face cu participarea procurorului. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile în mod corespunzãtor şi în cazul în care naşterea unui cetãţean român s-a produs în strãinãtate, iar declaraţia de naştere se face în ţarã. ART. 19 (1) Orice persoanã care a gãsit un copil ale cãrui date de identificare nu se cunosc este obligatã sã anunţe cea mai apropiatã unitate de poliţie în termen de 24 de ore. (2) Întocmirea actului de naştere al copilului gãsit se face în termen de 30 de zile de la data gãsirii acestuia, de cãtre serviciul public comunitar de evidenţã a persoanelor în a cãrui razã administrativ-teritorialã a fost gãsit copilul, pe baza unui proces-verbal întocmit şi semnat de reprezentantul serviciului public de asistenţã socialã, de reprezentantul unitãţii de poliţie competente şi de medic. (3) În procesul-verbal prevãzut la alin. (2), care se întocmeşte în termen de 3 zile de la data gãsirii copilului, trebuie sã se menţioneze data, locul şi împrejurãrile în care a fost gãsit copilul, sexul şi data presupusã a naşterii acestuia, stabilitã de medic. (4) Obligaţia de a face demersurile necesare în vederea înregistrãrii naşterii copilului revine serviciului public de asistenţã socialã în a cãrui razã administrativ-teritorialã a fost gãsit acesta. ART. 20 (1) Întocmirea actului de naştere, în cazul copilului pãrãsit de mamã în unitãţi sanitare, se face imediat dupã împlinirea termenului de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal de constatare a pãrãsirii copilului, semnat de reprezentantul direcţiei generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului, de reprezentantul poliţiei şi de cel al unitãţii sanitare. (2) Dacã identitatea mamei nu a fost stabilitã în termenul prevãzut la alin. (1), serviciul public de asistenţã socialã în a cãrui razã administrativ-teritorialã a fost gãsit copilul, pe baza documentaţiei transmise de direcţia generalã de asistenţã socialã şi protecţia copilului, are obligaţia sã solicite, în termen de 48 de ore, primarului competent sã întocmeascã actul de naştere dispoziţia privind stabilirea numelui şi prenumelui copilului şi sã facã declaraţia de înregistrare a naşterii la serviciul public comunitar de evidenţã a persoanelor. Dispoziţia privind stabilirea numelui şi prenumelui copilului se emite de cãtre primar în termen de 5 zile de la data solicitãrii. (3) Întocmirea actului de naştere se face pe baza procesului-verbal prevãzut la alin. (1), a certificatului medical constatator al naşterii, a autorizãrii instanţei de tutelã în a cãrei circumscripţie a fost gãsit copilul, cu privire la mãsura plasamentului în regim de urgenţã, a rãspunsului poliţiei cu privire la rezultatul verificãrilor privind identitatea mamei, a dispoziţiei de stabilire a numelui şi prenumelui copilului şi a declaraţiei de înregistrare a naşterii. ART. 21 În cazurile prevãzute la art. 19 şi 20, dacã nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului, acestea se stabilesc, prin dispoziţie, de cãtre primarul unitãţii administrativ-teritoriale unde se înregistreazã naşterea. ART. 22 La înregistrarea naşterii, ofiţerul de stare civilã atribuie şi înscrie codul numeric personal, care se menţioneazã în certificatul de naştere, precum şi în toate celelalte acte care privesc persoana în cauzã. ART. 23 (1) În cazul adopţiei se va întocmi un nou act de naştere de cãtre serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii
administrativ-teritoriale în raza cãreia se aflã domiciliul adoptatului ori sediul instituţiei de ocrotire în îngrijirea cãreia se gãseşte adoptatul. (2) În situaţia în care adoptatorii sunt cetãţeni strãini ori cetãţeni români cu domiciliul sau cu reşedinţa în strãinãtate, noul act de naştere se va întocmi de serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale în raza cãreia se aflã domiciliul celui adoptat ori sediul instituţiei de ocrotire, în cazul copiilor aflaţi în îngrijirea acesteia. (3) În noul act de naştere întocmit, rubrica "Locul naşterii" se va completa cu datele din actul de naştere iniţial. SECŢIUNEA a 2-a Întocmirea actului de cãsãtorie ART. 24 (1) Cãsãtoria se încheie de cãtre ofiţerul de stare civilã la sediul serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor, al primãriei în a cãrei razã de competenţã teritorialã îşi are domiciliul ori reşedinţa unul dintre viitorii soţi sau, dupã caz, la un sediu destinat acestui scop, stabilit de primarul unitãţii administrativ-teritoriale respective. (2) Cãsãtoria se poate încheia în afara sediului serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, al primãriei competente, cu aprobarea primarului. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), cãsãtoria poate fi încheiatã la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, la o altã primãrie decât cea în a cãrei razã teritorialã domiciliazã sau îşi au reşedinţa viitorii soţi, cu aprobarea primarului unitãţii administrativ-teritoriale unde se încheie cãsãtoria. (4) Serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor ori primãria unde urmeazã sã se încheie cãsãtoria va înştiinţa, de îndatã, primãria de domiciliu sau de reşedinţã a viitorilor soţi, în vederea publicãrii declaraţiei de cãsãtorie. ART. 25 (1) Declaraţia de cãsãtorie se face personal de cãtre viitorii soţi, în scris, la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, la primãria competentã, misiunea diplomaticã ori oficiul consular unde urmeazã a se încheia cãsãtoria. În declaraţia de cãsãtorie, viitorii soţi vor arãta cã nu existã niciun impediment legal la cãsãtorie şi vor menţiona numele de familie pe care îl vor purta în timpul cãsãtoriei, precum şi regimul matrimonial ales. (2) Pentru motive temeinice, dacã unul dintre viitorii soţi se aflã în imposibilitatea de a se deplasa la sediul serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, al primãriei competente, declaraţia de cãsãtorie se poate face şi în afara sediului acestuia/acesteia, în faţa ofiţerului de stare civilã. (3) Ofiţerul de stare civilã care primeşte declaraţia de cãsãtorie solicitã viitorilor soţi sã prezinte actele de identitate, certificatele de naştere, certificatele medicale privind starea sãnãtãţii acestora, precum şi: a) autorizarea instanţei de tutelã în a cãrei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea pentru încheierea cãsãtoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie fireascã sau adopţie, în condiţiile prevãzute de lege; b) avizul medical, dovada încuviinţãrii pãrinţilor ori, dupã caz, a tutorelui şi autorizarea instanţei de tutelã în a cãrei circumscripţie minorul îşi are domiciliul pentru încheierea cãsãtoriei, în cazul existenţei unor impedimente legate de vârsta matrimonialã; dispoziţiile art. 272 alin. (2) ultima tezã şi alin. (3)-(5) din Legea nr. 287/2009, republicatã, cu modificãrile ulterioare, se aplicã în mod corespunzãtor. (4) Dacã unul dintre viitorii soţi, pãrinţii sau tutorele nu se aflã în unitatea administrativteritorialã unde urmeazã a se încheia cãsãtoria, ei pot face declaraţia de cãsãtorie, respectiv pot depune dovada încuviinţãrii prevãzute la alin. (3) lit. b) la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, la primãria unitãţii administrativ-teritoriale unde au domiciliul sau reşedinţa, care o transmite în termen de 48 de ore serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, primãriei unde urmeazã a se încheia cãsãtoria. ART. 26 Ofiţerul de stare civilã dispune publicarea declaraţiei de cãsãtorie în ziua primirii acesteia, prin afişarea în extras într-un loc special amenajat la sediul serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau al primãriei, respectiv al misiunii diplomatice sau al oficiului consular unde urmeazã sã se încheie cãsãtoria, precum şi pe pagina de internet a acestuia/acesteia. Dupã caz, declaraţia de cãsãtorie se afişeazã şi la sediul serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau al primãriei unde celãlalt soţ îşi are domiciliul sau reşedinţa. ART. 27 (1) Cãsãtoria se încheie dupã 10 zile de la afişarea declaraţiei de cãsãtorie, termen în care se cuprind atât data afişãrii, cât şi data încheierii cãsãtoriei. (2) Primarul municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului sau al comunei unde urmeazã a se încheia cãsãtoria poate sã încuviinţeze, pentru motive temeinice, încheierea cãsãtoriei înainte de împlinirea termenului prevãzut la alin. (1). (3) Dacã de la data depunerii declaraţiei de cãsãtorie au trecut 30 de zile şi cãsãtoria nu a fost încheiatã ori dacã viitorii soţi doresc sã modifice declaraţia iniţialã, aceştia vor face o nouã declaraţie de cãsãtorie. Dispoziţiile alin. (1) şi (2) şi ale art. 26 se aplicã în mod corespunzãtor. ART. 28 (1) În cazul în care constatã cã nu sunt îndeplinite cerinţele prevãzute de lege pentru încheierea cãsãtoriei, ofiţerul de stare civilã refuzã sã încheie cãsãtoria şi consemneazã refuzul într-un procesverbal. (2) În cazul refuzului ofiţerului de stare civilã de a încheia cãsãtoria, persoana nemulţumitã poate sesiza instanţa de tutelã în raza cãreia domiciliazã. ART. 29 (1) La încheierea cãsãtoriei, ofiţerul de stare civilã ia consimţãmântul viitorilor soţi, liber şi
deplin exprimat, în prezenţa a 2 martori, dupã care îi declarã cãsãtoriţi, le citeşte dispoziţiile privind drepturile şi îndatoririle soţilor din Legea nr. 287/2009, republicatã, cu modificãrile ulterioare, şi întocmeşte, de îndatã, actul de cãsãtorie. (2) Actul de cãsãtorie se semneazã de cãtre soţi, cu numele de familie pe care au convenit sã îl poarte în timpul cãsãtoriei, de cei 2 martori şi de cãtre ofiţerul de stare civilã. ART. 30 La încheierea cãsãtoriei între cetãţeni strãini sau între aceştia şi cetãţeni români, dacã nu cunosc limba românã, precum şi în cazul în care unul sau ambii viitori soţi sunt surdomuţi, se va folosi interpret autorizat, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. ART. 31 (1) Ofiţerul de stare civilã poate încheia cãsãtoria între cetãţeni strãini sau între aceştia şi cetãţeni români numai dacã, pe lângã actele prevãzute la art. 25, viitorii soţi cetãţeni strãini prezintã dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale ţãrilor ai cãror cetãţeni sunt, din care sã rezulte cã sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legea lor naţionalã, pentru încheierea cãsãtoriei. Dispoziţiile art. 277 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicatã, cu modificãrile ulterioare, se aplicã în mod corespunzãtor. (2) Cetãţenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţã juridicã în materie civilã sau de drept al familiei, precum şi cetãţenii statelor care nu au misiune diplomaticã acreditatã în România fac dovada îndeplinirii condiţiilor de fond cerute de legea lor naţionalã pentru încheierea cãsãtoriei, cu documente justificative eliberate de autoritãţile competente ale statului de cetãţenie. (3) Documentele prevãzute la alin. (1) şi (2) trebuie sã fie însoţite de declaraţii notariale ale viitorilor soţi din care sã rezulte cã îndeplinesc condiţiile necesare încheierii cãsãtoriei în România. SECŢIUNEA a 3-a Întocmirea actului de deces ART. 32 (1) Întocmirea actului de deces se face la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativteritoriale în a cãrei razã s-a produs decesul, pe baza certificatului medical constatator al decesului şi a declaraţiei verbale fãcute de membrii familiei decedatului sau, în lipsa acestora, de una dintre urmãtoarele persoane: a) medicul sau alt cadru din unitatea sanitarã unde s-a produs decesul; b) orice persoanã care are cunoştinţã despre deces. (2) Declarantul va depune certificatul medical constatator al decesului, documentul de identitate şi, dupã caz, documentul de evidenţã militarã ale celui decedat. ART. 33 (1) Declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetãrii din viaţã a persoanei. În acest termen se cuprind atât ziua în care s-a produs decesul, cât şi ziua în care se face declaraţia. (2) Când decesul se datoreazã unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul gãsirii unui cadavru, declararea se face în termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al gãsirii cadavrului. (3) În cazurile prevãzute la alin. (2), pentru întocmirea actului de deces este necesarã şi dovada eliberatã de poliţie sau de parchet, din care sã rezulte cã una dintre aceste autoritãţi a fost sesizatã despre deces. (4) În cazul în care decesul nu a fost declarat în termenul prevãzut la alin. (1) sau, dupã caz, la alin. (2), întocmirea actului de deces se face cu aprobarea parchetului. ART. 34 În cazul în care se declarã decesul unui copil nãscut viu, care a încetat din viaţã fãrã ca declararea naşterii sã fi fost fãcutã în termenele prevãzute de lege, ofiţerul de stare civilã va întocmi mai întâi actul de naştere şi apoi pe cel de deces. Dacã, din motive temeinice, actul de naştere nu poate fi întocmit, ofiţerul de stare civilã întocmeşte actul de deces şi ulterior urmãreşte înregistrarea naşterii. ART. 35 (1) Certificatul medical constatator al decesului, în care se consemneazã cauza decesului, se întocmeşte şi se semneazã de cãtre medic sau, în lipsa acestuia, de cãtre un cadru mediu sanitar care a fãcut constatarea. (2) Dacã decesul s-a produs pe o navã sau pe o aeronavã şi nu existã medic la bord, constatarea decesului se va face în primul port sau aeroport de escalã, de cãtre un medic. (3) În situaţia când durata cãlãtoriei navei pânã la primul port de escalã este mai mare de 24 de ore, constatarea decesului se face de cãtre comandant, împreunã cu consiliul de bord, şi se consemneazã în jurnalul de bord. În caz de moarte violentã, comandantul navei va efectua cercetãri, potrivit legii. ART. 36 (1) Documentul cu care se face dovada identitãţii persoanei decedate şi documentele de evidenţã militarã ale acesteia, dupã caz, se reţin de cãtre ofiţerul de stare civilã şi se înainteazã serviciului public comunitar de evidenţã a persoanelor la care este arondatã unitatea administrativteritorialã, respectiv centru militar zonal/judeţean/de sector, pe raza cãreia/cãruia persoana decedatã a avut ultimul domiciliu, în termen de 10 zile de la data înregistrãrii decesului. (2) În cazul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României, documentul cu care se face dovada identitãţii persoanei decedate se transmite cu primul curier diplomatic, organizat de la data înregistrãrii decesului. (3) În cazurile în care declarantul nu poate prezenta documentul prevãzut la alin. (1) şi (2), precizeazã în scris motivul neprezentãrii acestuia şi datele de stare civilã ale decedatului. Declaraţia se înainteazã autoritãţii prevãzute la alin. (1). (4) Structura de stare civilã din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-
teritoriale în a cãrei razã se afla ultimul domiciliu al defunctului are obligaţia de a comunica, în scris, camerei notarilor publici în a cãrei razã administrativã se aflã lista actualizatã a actelor de deces întocmite. Lista se transmite lunar şi va cuprinde în mod obligatoriu numele, prenumele şi ultimul domiciliu al defunctului. (5) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României acreditate în strãinãtate comunicã lista prevãzutã la alin. (4) Ministerului Afacerilor Externe, care o transmite Camerei Notarilor Publici Bucureşti. ART. 37 (1) Întocmirea actului de deces privind un cadavru gãsit se face la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale în a cãrei razã a fost gãsit. (2) Înregistrarea cadavrului neidentificat se va face pe baza documentelor prevãzute la art. 32 şi la art. 33 alin. (3), precum şi a procesului-verbal întocmit de medic, care va cuprinde vârsta, sexul, locul unde a fost gãsit cadavrul, data şi cauza decesului. (3) Datele privind identitatea cadavrului, stabilite ulterior de poliţie, se înscriu prin menţiune pe actul respectiv. Menţiunea se comunicã serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau primãriei care are în pãstrare actul de naştere şi, dupã caz, comandamentului militar. ART. 38 (1) Ofiţerul de stare civilã, dupã întocmirea actului de deces, elibereazã declarantului o adeverinţã de înhumare sau de incinerare a cadavrului. (2) Înhumarea sau incinerarea unui cetãţean român al cãrui deces s-a produs şi s-a înregistrat în strãinãtate se face pe baza adeverinţei eliberate de serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale în a cãrei razã urmeazã sã se facã înhumarea ori incinerarea. Adeverinţa se întocmeşte pe baza certificatului de deces eliberat de autoritãţile strãine, precum şi a traducerii legalizate a acestuia. Când decesul cetãţeanului român s-a înregistrat la misiunea diplomaticã a României, adeverinţa se întocmeşte pe baza certificatului de deces emis de misiunea diplomaticã sau de oficiul consular de carierã. (3) Adeverinţa prevãzutã la alin. (1) şi (2) se elibereazã într-un singur exemplar. În cazul în care declarantul decesului nu mai deţine adeverinţa de înhumare sau de incinerare, la solicitarea acestuia, autoritãţile prevãzute la alin. (1) şi (2) îi elibereazã un duplicat. (4) Dacã decesul unui cetãţean român s-a produs pe o aeronavã aflatã în afara teritoriului României sau pe o navã aflatã în afara apelor teritoriale române, iar cadavrul este transportat în ţarã, înhumarea sau incinerarea se face pe baza dovezii eliberate de comandantul navei sau al aeronavei, potrivit art. 7 alin. (6). ART. 39 Întocmirea actului de deces, în baza unei hotãrâri judecãtoreşti definitive declarative de moarte, se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, dupã caz, de cãtre serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale de la: a) locul de naştere al celui declarat mort; b) domiciliul celui declarat mort, în cazul când actul de naştere a fost întocmit la autoritãţile locale din strãinãtate; c) domiciliul persoanei care a solicitat declararea judecãtoreascã a morţii, în situaţia în care locul naşterii şi domiciliul decedatului nu sunt cunoscute. SECŢIUNEA a 4-a Întocmirea actelor de stare civilã ale cetãţenilor români aflaţi în strãinãtate ART. 40 (1) Întocmirea actelor de stare civilã privind pe cetãţenii români aflaţi în strãinãtate se face la misiunile diplomatice, la oficiile consulare de carierã ale României sau la autoritãţile locale competente. (2) Cetãţenii români aflaţi în strãinãtate pot solicita înscrierea în registrele de stare civilã române, de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carierã ale României, a certificatelor de stare civilã eliberate de autoritãţile strãine, care îi priveşte, în cazul în care înregistrarea actului sau faptului de stare civilã a fost fãcutã în prealabil la autoritatea din statul în care aceştia se aflã; înscrierea se face cu aprobarea şefilor misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare, iar refuzul acestora se motiveazã. (3) Autoritatea competentã în materie de evidenţã a populaţiei repartizeazã misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României liste cu coduri numerice precalculate, în vederea înscrierii lor în actele de naştere întocmite şi în certificatele eliberate în baza acestora. ART. 41 (1) Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carierã ale României încheie cãsãtorii între cetãţeni români sau dacã unul dintre viitorii soţi este cetãţean român, dacã aceasta este în concordanţã cu legislaţia ţãrii în care sunt acreditaţi şi dacã cel puţin unul dintre viitorii soţi, cetãţean român, are domiciliul sau reşedinţa în circumscripţia consularã a misiunii diplomatice ori a oficiului consular. (2) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carierã ale României trimit, prin Ministerul Afacerilor Externe, actele din primul exemplar al registrelor de stare civilã, pe mãsura completãrii lor, la Direcţia Publicã de Evidenţã a Persoanelor şi Stare Civilã a Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, împreunã cu documentele primare pe baza cãrora s-a întocmit actul. Al doilea exemplar al actelor din registrele de stare civilã se trimite, în termen de 30 de zile de la data când toate actele au fost completate, la Direcţia Generalã de Evidenţã a Persoanelor a Municipiului Bucureşti. (3) Actele de stare civilã ale cetãţenilor români, întocmite de autoritãţile strãine, au putere doveditoare în ţarã numai dacã sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civilã române. Transcrierea certificatelor şi a extraselor de stare civilã se efectueazã cu aprobarea primarului unitãţii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului, cu avizul prealabil al
serviciului public comunitar judeţean de evidenţã a persoanei. Cetãţeanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţarã sau de la primirea din strãinãtate a certificatului sau a extrasului de stare civilã, sã cearã transcrierea acestor acte la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau la primãria unitãţii administrativ-teritoriale în a cãrei razã domiciliazã. (4) Înscrierea sau transcrierea în registrele de stare civilã române a certificatelor sau a extraselor de stare civilã eliberate de autoritãţile strãine, care nu conţin toate rubricile prevãzute de certificatele de stare civilã române, se efectueazã pe baza documentului original emis de autoritãţile strãine şi a altor înscrisuri autentice, emise de autoritãţile publice competente române sau, dupã caz, strãine, care fac dovada datelor ce trebuie înscrise la rubricile respective, prezentate de solicitant. (5) Transcrierea certificatelor şi a extraselor de stare civilã privind cetãţenii români care nu au avut niciodatã domiciliul în România se face cu aprobarea primarului sectorului 1 al municipiului Bucureşti şi cu avizul prealabil al şefului Direcţiei Publice de Evidenţã a Persoanelor şi Stare Civilã a Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de transcriere. (6) Cetãţenii români ale cãror acte de stare civilã au fost înregistrate în localitãţi care au aparţinut României, iar în prezent se gãsesc pe teritoriul altor state, pot solicita întocmirea actelor de stare civilã la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau la primãria unitãţii administrativ-teritoriale în a cãrei razã îşi au domiciliul, pe baza extrasului de pe actul de stare civilã ce se gãseşte în pãstrarea Arhivelor Naţionale, cu aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3). Transcrierea acestor extrase în registrele de stare civilã se face cu aprobarea primarului unitãţii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului şi cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judeţean de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, al Direcţiei Generale de Evidenţã a Persoanelor a Municipiului Bucureşti. (7) Este interzisã transcrierea/înscrierea certificatelor sau extraselor de stare civilã emise de autoritãţile strãine privind cãsãtoria dintre persoane de acelaşi sex ori a parteneriatelor civile încheiate sau contractate în strãinãtate, fie de cetãţeni români, fie de cetãţeni strãini. ART. 42 (1) Registrul naţional de evidenţã a persoanelor este actualizat prin mijloace informatice cu date conţinute de certificatele sau extrasele de stare civilã eliberate cetãţenilor români de autoritãţile strãine care au fost înscrise/transcrise în registrele de stare civilã române, astfel: a) în cazul unitãţilor administrativ-teritoriale unde funcţioneazã servicii publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor, primarul dispune serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor actualizarea componentei locale a Registrului naţional de evidenţã a persoanelor; b) în cazul unitãţilor administrativ-teritoriale unde nu funcţioneazã servicii publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor, primarul sau persoana delegatã de acesta sã îndeplineascã atribuţiile de ofiţer de stare civilã actualizeazã Registrul naţional de evidenţã a persoanelor; c) serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor al sectorului 1 al municipiului Bucureşti actualizeazã, prin mijloace informatice, Registrul naţional de evidenţã a persoanelor cu datele conţinute de actele de stare civilã eliberate cetãţenilor români de autoritãţile strãine, înscrise în condiţiile prevãzute la art. 40 alin. (2) în registrele de stare civilã române de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carierã ale României. (2) Pânã la asigurarea infrastructurii informatice necesare îndeplinirii obligaţiei prevãzute la alin. (1) lit. b), primarul care a aprobat transcrierea sau persoana delegatã de acesta sã îndeplineascã atribuţiile de ofiţer de stare civilã transmite extrase pentru uz oficial de pe certificatele sau extrasele de stare civilã transcrise la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor la care este arondatã unitatea administrativ-teritorialã pe raza cãreia domiciliazã titularul actului transcris, în vederea actualizãrii componentei locale a Registrului naţional de evidenţã a persoanelor. (3) Pe mãsura asigurãrii infrastructurii informatice necesare, serviciile publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor efectueazã activitãţile de actualizare direct în Registrul naţional de evidenţã a persoanelor. CAP. III Înscrierea menţiunilor în actele de stare civilã ART. 43 În actele de naştere şi, atunci când este cazul, în cele de cãsãtorie sau de deces se înscriu menţiuni cu privire la modificãrile intervenite în starea civilã a persoanei, în urmãtoarele cazuri: a) stabilirea filiaţiei prin recunoaştere sau hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã şi încuviinţarea purtãrii numelui; b) contestarea recunoaşterii sau tãgãduirea paternitãţii; c) cãsãtorie, desfacerea, încetarea sau anularea cãsãtoriei; d) adopţie, desfacerea, încetarea sau anularea adopţiei; e) pierderea sau dobândirea cetãţeniei române; f) schimbarea numelui; g) deces; h) rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civilã ori a menţiunilor înscrise pe ele; i) schimbarea sexului, dupã rãmânerea definitivã şi irevocabilã a hotãrârii judecãtoreşti. ART. 44 Modificãrile intervenite în statutul civil al cetãţenilor români aflaţi în strãinãtate se înscriu de ofiţerul de stare civilã prin menţiune pe marginea actelor de stare civilã, cu aprobarea Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor. ART. 45 Pe mãsura asigurãrii infrastructurii informatice necesare, comunicãrile privind faptele de stare civilã, precum şi cele referitoare la înscrierea menţiunilor în actele de stare civilã se realizeazã şi în sistem informatic. ART. 46
Înscrierea menţiunii de stabilire a filiaţiei pe actul de naştere şi, dupã caz, de cãsãtorie şi de deces se face din oficiu sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoaştere întocmit potrivit legii sau a hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile. În situaţia în care, ulterior, prin hotãrâre definitivã şi irevocabilã s-a încuviinţat purtarea numelui de familie al pãrintelui faţã de care s-a stabilit filiaţia, menţiunea se înscrie şi pe actele de naştere ale copiilor minori, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora. ART. 47 Desfacerea, anularea sau constatarea nulitãţii adopţiei, dispusã prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã, se înscrie, prin menţiune, pe actul de naştere iniţial şi, dupã caz, pe cel întocmit în urma adopţiei, pe actul de cãsãtorie şi pe actele de naştere ale copiilor minori ai celui adoptat, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora. Menţiunea se înscrie, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, pe baza hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile. ART. 48 Încetarea cãsãtoriei prin decesul sau prin declararea judecãtoreascã a morţii unuia dintre soţi, constatarea nulitãţii, anularea sau desfacerea cãsãtoriei se înscrie prin menţiune pe actul de cãsãtorie şi pe cele de naştere ale foştilor soţi. Menţiunea se înscrie, din oficiu, pe baza comunicãrii primite de la ofiţerul de stare civilã care a întocmit actul de deces, a hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile, a certificatului de divorţ transmis de ofiţerul de stare civilã sau de notarul public ori la cererea persoanei interesate. ART. 49 Menţiunea privitoare la schimbarea numelui se înscrie pe actele de stare civilã ale persoanei în cauzã, potrivit legii. ART. 50 Menţiunile privind acordarea sau pierderea cetãţeniei române se înscriu pe actul de naştere şi, dacã este cazul, pe cel de cãsãtorie, pe baza comunicãrii transmise de Ministerul Administraţiei şi Internelor. ART. 51 La cerere, persoanelor îndreptãţite li se pot elibera, potrivit art. 10, certificate de stare civilã cu menţiunile înscrise în actele de stare civilã. Certificatele de stare civilã eliberate anterior se retrag şi se anuleazã. CAP. IV Reconstituirea şi întocmirea ulterioarã a actelor de stare civilã ART. 52 Reconstituirea actelor de stare civilã se poate face, la cerere, dacã: a) registrele de stare civilã au fost pierdute sau distruse, în totalitate ori în parte; b) actul de stare civilã a fost întocmit în strãinãtate şi nu poate fi procurat certificatul ori extrasul de pe acest act. ART. 53 Întocmirea ulterioarã a actelor de stare civilã se poate cere dacã: a) întocmirea actului de naştere sau de deces a fost omisã ori refuzatã, deşi au fost depuse actele necesare întocmirii acestuia; b) întocmirea actului de cãsãtorie a fost omisã sau refuzatã, deşi a fost luat consimţãmântul soţilor de cãtre ofiţerul de stare civilã. ART. 54 (1) Cererea de reconstituire sau de întocmire ulterioarã a unui act de stare civilã, însoţitã de documentele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau la ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale competente sã întocmeascã actul. În situaţiile prevãzute la art. 52 lit. b), cererea se depune la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau la ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale pe a cãrei razã se aflã domiciliul persoanei interesate. Cererea se soluţioneazã în termen de 30 de zile, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judeţean de evidenţã a persoanei, prin dispoziţie a primarului, care se comunicã solicitantului în termen de 10 zile de la emitere. (2) Dispoziţia prevãzutã la alin. (1) poate fi contestatã la instanţa judecãtoreascã în a cãrei razã teritorialã îşi are sediul autoritatea emitentã. ART. 55 Dispoziţiile art. 52-54 se aplicã, în mod corespunzãtor, persoanelor fãrã cetãţenie, care au domiciliul în România. ART. 56 În cazul în care unul dintre exemplarele registrului de stare civilã este pierdut sau distrus, în totalitate ori în parte, acesta se înlocuieşte printr-o copie întocmitã de pe registrul existent, care se certificã pentru conformitate de cãtre ofiţerul de stare civilã. CAP. V Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilã şi a menţiunilor ART. 57 (1) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilã şi a menţiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile. (2) În cazul anulãrii, completãrii şi modificãrii actelor de stare civilã, sesizarea instanţei judecãtoreşti se face de cãtre persoana interesatã, de structurile de stare civilã din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau judeţene de evidenţã a persoanelor ori de cãtre parchet. Cererea se soluţioneazã de judecãtoria în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificãrilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor şi a concluziilor procurorului. (3) Soluţionarea cererilor de anulare, completare şi modificare a actelor de stare civilã formulate